Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Save to My Library
Look up keyword
Like this
2Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Albert Camus - Opere 20 - Fata Si Reversul, Nunta, Mitul Lui Sisif, Omul Revoltat, Vara

Albert Camus - Opere 20 - Fata Si Reversul, Nunta, Mitul Lui Sisif, Omul Revoltat, Vara

Ratings: (0)|Views: 285 |Likes:
Published by asatan
Unele dintre cele mai faimoase nuvele ale scriitorului francez Albert Camus, reprezentant al existentialismului.
Unele dintre cele mai faimoase nuvele ale scriitorului francez Albert Camus, reprezentant al existentialismului.

More info:

Published by: asatan on Jan 06, 2010
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

11/06/2011

pdf

text

original

 
Albert CamusFAŢA ŞI REVERSUL NUNTAMITUL LUI SISIFOMUL REVOLTATVARA
CAMUS
 Fata si reversul 
Spital lui Sisif revoltat 
SUMAR 
INTRODUCERE 9
RAO International Publishing Company S
 A.
P.O. Box 37-l98 Bucureşti, ROMANIAALBERT CAMUS
 L envers et lEndroit 
(1958) ;
 Noces
(1950);
 Le Mythe de Sisyphe
(1942) ;
 L Homme
revotf (1951)
; L Eti
(1954)Copyright © Editions GallimardTout droits r6serv6sTraducere din limba francezăIRINA MAVRODIN
(Faţa şi reversul; Nunta; Mitul lui Sisif)
MIHAELA SIMION
(Omul revoltat)
MODEST MORARIU
(Vara)
Introducere IRINA MAVRODINEdiţia ICopyright © 1994 by RAO International Publishing Company S.A. pentru versiunea în limba romanăCoperta colecţieiDONE STANCRISTIAN BADESCUPe copertă
SALVADOR DALI, Chip rafaelesc explodtnd 
Martie 1994 ISBN 973-96204-9-3
FAŢA ŞI REVERSUL 23
Prefaţă 25
 Ironia
35
între da şi nu I 
42
Cu moartea în suflet 
49
 Dragoste de viaţă I 
58
 Faţa şi reversul I 
63
 NUNTA 67
 Nuntă la Tipasa I 
69
Vuitul la Djemila I 
75
Vara la Alger I 
80
 Notă 89
 Deşertul I 
90
MITUL LUI SISIF 99
UN RAŢIONAMENT ABSURD 103 Absurdul şi sinuciderea 105 Zidurile absurde 110 Sinucidereafilosofică 122 Libertatea absurdă 138OMUL ABSURD 149
 
Donjuanismul 154Comedia 159Cucerirea 164 CREAŢIA ABSURDĂ 171Filosofie şi roman 172Kirilov 180Creaţia fără de viitor 186 MITUL LUI SISIF 190 APPENDIX Speranţa şi absurdul în opera lui FranzKafka 195
OMUL REVOLTAT 207
Introducere 211I OMUL REVOLTAT 218II REVOLTA METAFIZICĂ 228
 Fiii lui Cain
232
 Negarea absolută 
240Un om de litere 240Revolta filfizonilor 250
 Refuzul salvării
257
 Afirmarea absolută 
264Unicul 264 Nietzsche şi nihilismul 266
 Poezia revoltată 
280Lautr6amont şi banalitatea 281Suprarealism şi revqluţie 286
 Nihilism şi istorie
296III REVOLTA ISTORICĂ 300
 Regicizii I 
307 Noua evanghelie 309Execuţia regelui 312Religia virtuţii 315Teroarea 318
 Deictii I 
327
Terorismul individual 
341Abandonarea virtuţii 342Trei posedaţi 345Ucigaşii delicaţi 354Şigalevismul 361
Terorismul de stat şi teroarea iraţională 
365
Terorismul de stat şi teroarea raţională 
374Profeţia burgheză 375Profeţia revoluţionară 382Eşecul profeţiei 393împărăţia scopurilor 406Totalitatea şi procesul 412
 Revoltă şi revoluţie
424IV REVOLTĂ ŞI ARTĂ 430Roman şi revoltă 435 Revoltă şi stil 443 Creaţie şi revoluţie 447V GÎNDIREA DE LA AMIAZĂ 452
 Revoltă si crimă I 
453Crima nihilistă 455Crima istorică 458
Măsură şi lipsă de măsură I 
466Gîndirea de la amiază 469
 Dincolo de nihilism I 
473VARA 479MINOTAURUL SAU HALTA ORAN 481Strada 484Deşertul lui Oran 488Jocurile 489Monumentele 493Piatra Ariadnei 496 MIGDALII 501 PROMETEU ÎN INFERN 505MIC GHID PENTRU ORAŞELE FĂRĂ TRECUT 510EXILUL ELENEI 515ENIGMA 520ÎNTOARCERE LA TIPASA 527MAREA CîT MAI APROAPE (JURNAL DE BORD) 536INTRODUCERESituîndu-se şi definindu-se în raport cu rusul Dostoievski şi cu germanul Nietzsche (prin acesta venindtotodată, într-un anume fel, în contact cu vechiul spirit elen), profund marcat în gîndirea şi în
 
sensibilitatea sa de ei şi de alţi mari oameni ai Nordului, Kierkegaard, Heidegger sau Melville, Camusse ştie şi se vrea un om al Mediteranei şi al soarelui din Sud (să nu uităm niciodată că s-a născut şi şi-a petrecut copilăria şi tinereţea în Algeria): „Nous autres Jn6dit6ran6ens...", spune el de nenumărate ori,cu o insistenţă aproape polemică.în mod curios, opera sa se constituie pe o distincţie nu mai puţin strictă decît cea pe care o făceadoamna de Stael, cu un secol şi jumătate în urmă, între natura (interioară) a popoarelor din Nord şi ceaa popoarelor din Sud, între spiritul homeric şi cel osianic. în mod tot atît de categoric ca şi doamna deStaeli (care, de altfel, preluase mai vechea teorie a lui Montesquieu: spiritul francez, aflat la răscruceadintre Nord şi Sud, este poate o sinteză a lor — sinteză în care totuşi, predomină lumina Sudului —,ceea ce-i dă putinţa de a ie judeca „dinlăuntru" pe amandouă), Camus crede într-un determinismgeografic, pentru el factorul geografic sau, mai bine spus, natura exterioară jucînd un rol hotărîtor înmodelarea spiritualităţii unei rase. Raţionamentul lui de tip cartezian iubeşte aceste ordonări şisimetrii, din care se vor naşte marile simboluri antinomice ale creaţiei sale.Aceste antinomii, pe care se întemeiază totodată şi profunda unitate a operei camusiene, sînt rezultatulunei experienţe interioare în necontenită mişcare, o experienţă simultană a „soarelui negru", a „exiluluişi a împărăţiei". Singurătatea, boala, bătrîneţea, moartea: iată „reversul" existenţei, ţinutul de umbră,opus „feţei" ei luminoase. Aici regăseşte omul bucuriile simple şi directe ale trupului tînăr şi sănătos,care gustă fericirea unei zile însorite sub cerul nemărginit şi albastru. Şi tot aici găseşte „împărăţia",„faţa" de lumină a vieţii, un „da" opus unui „nu" de care este indisociabil, paradisul copilăriei, care numai poate fi atins decît în memorie,10
 Albert Cantus INTRODUCERE 
11cu conştiinţa tristă a pierderii lui. Căci Camus, spre deosebire de Sartre, care, în
Cuvintele,
afirmă căîşi „detestă copilăria şi tot ce mai supravieţuieşte din ea", îşi iubeşte profund copilăria săracă. Celecîteva imagini adevărate şi simple, întipărite pentru totdeauna în conştiinţa copilului, iată „izvorulunic" de care vorbeşte Camus cu doi ani înaintea morţii sale. .Adevărata viaţă" era aici, spune Camusîn
Caietele
sale, în această „sărăcie pierdută", în acest „sentiment bizar pe care fiul îl are faţă de mamasa" (Camus crede mai cu seamă într-o comunicare neformulată în cuvinte şi care se întemeiază pe„evidenţele" inimii).Această experienţă antinomică, atît de bine comunicată prin metafora structurată antinomic, estetotodată manifestarea acelei „onestităţi" care, în concepţia scriitorului, are un sens particular: pentruCamus „a fi onest" înseamnă, înainte de toate, „a nu eluda" acel adevăr care se impune conştiinţei ca o„evidenţă" — pentru Camus prima evidenţă o constituie lumea
aceasta,
 prezentă, concretă („notreroyaunîe est de ce monde") şi, pornind de la el, a stabili, cu cea mai mare rigoare, acele cîteva„adevăruri limită" — pentru Camus „absurdul", „revolta" — ce urmează a constitui criteriul gîndiriiatît a scriitorului, cît şi a omului. A fi „onest" înseamnă aşadar a fi „de acord cu tine însuţi", acord care poate da singur sens unei vieţi şi poate constitui singur o garanţie de fericire.Cel care are privilegiul de a privi zi de zi profilul clar al unui ţărm mediteranean, „sfîşietoarea" luifrumuseţe, impasibilă şi eternă, făcută din contraste de lumină şi umbră, nu va mai putea eludasolicitările orgolioase ale inteligenţei lucide şi ale dreptei raţiuni, atît de străine spiritelor tenebroaseale Nordului, care se cortîplac în contemplarea seducătoarelor fantasme plăsmuite de o imaginaţiefantastic stimulată de contururile tulburi ale peisajului septentrional. (Inteligenţa lui Clamence din
Căderea,
om al Sudului exilat în înceţoşatul Nord, e delirantă în luciditatea ei şi culpabilă.)Angoasa nordicului Kierkegaard se născuse într-un spaţiu creştin (şi pentru doamna de Stael spiritul Nordului era unul creştin) şi se rezolvă prin negarea raţiunii, scandalul credinţei şi saltul întranscendent. Pentru Camus, fiu al pămîntului mediteranean şi al „soarelui negru", absurdul ianaştere într-un spaţiu păgîn, lumea antică fiind pentru el un spaţiu al „seninătăţii crispate" (cum îlnumeşte Ren6 Char), în care omul, Sisif sau Prometeu înfruntînd divinitatea şi substituindu-i-se, nucunoaşte transcendenţa şi în care cuvintele „culpabilitate" sau „păcat" nu au sens. Omul se naşte dăruitcu o inocenţă pe care nimic nu i-o poate lua. Marea, soarele, deşertul devin semn, simbol al acesteiinocenţe şi al tinereţii lumii. (Pe aceleaşi ţărmuri crud însorite, Montherlant şi, mai ales, Gidedescoperiseră gustul preţios al inocenţei care, pentru amîndoi, este sinceritatea deplină faţă de sine şifervoare — „pasiune", va spune după ei Camus —, atitudine lucidă şi vibrantă disponibilitate faţă delume.)Soarele şi apa sînt antinomice în concepţia lui Camus, ele se limitează reciproc, realizînd împreună

You're Reading a Free Preview

Download
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->