Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Look up keyword
Like this
2Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
3833549 Michel Foucault a Supraveghia Si a Pedepsi

3833549 Michel Foucault a Supraveghia Si a Pedepsi

Ratings: (0)|Views: 74 |Likes:
Published by antony_k20026528

More info:

Published by: antony_k20026528 on Jan 07, 2010
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

12/02/2012

pdf

text

original

 
Colecţie coordonată de Mircea Martin
Michel Foucault
Editor: Călin VlasieRedactori: Laura Albulescu, Ruxandra Mihăilă Tehnoredactor: Corina Mîţă Coperta colecţiei: Andrei Mănescu Prepress:Viorel MihartIlustraţia: Clemens -
Scene d'evasion
(detaliu), Bibliotheque municipale, Rochefort
A supraveghea şi a pedepsi
Naşterea închisorii
Traducere din limba franceză, postfaţă şi note de Bogdan Ghiu
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României FOUCAULT, MICHELA supraveghea şi a pedepsi : naşterea închisorii
/
Michel Foucault; trad. din lb. franceză, postf. şi note de Bogdan Ghiu. - Ed. a 2-a. - Piteşti: Paralela 45, 2005 ISBN 973-697-417-0I. Ghiu, Bogdan (trad.; postf.)343.24(44X091)
343.8(100X091)
Michel Foucault
Surveiller et punir. Naissance de la prison©
Gallimard, 1975© Editura Paralela 45, 2005, pentru prezenta traducere
Ediţia a Ii-a revizuită
Ilustraţii
1. N. Andry,
 L'orthopedie ou l'art de prevenir et de corriger dans Ies enfants Ies difformites du corps
[Ortopedia sau arta de a preveni şi de aîndrepta diformităţile corpului la copiii, 1749.2. Medalie comemorativă a primei treceri în revistă a trupelor de către Ludovic al XlV-lea, în 1666. (Bibliotheque Naţionale, Cabinet des5/6. Planuri însoţitoare ale Ordonanţeidin 25 septembrie 1719 privind construcţia cazărmilor.
Cf. p. 180.
7. PG. Joly de Maizeroy,
Theorie de la guerre
[Teoria războiului], 1777.Tabără pentru 18 batalioane şi 24 de escadroane.
1.
Campamentul infanteriei.
2.
Al cavaleriei 3. Al trupelor uşoare.
4.
Gărzile cele mari.5. Aliniamentul gărzilor taberei.
6.
Cartierul general. 7. Parcul artileriei.
8.
Parcul de provizii.
9
Redută.
Cf. p. 221.
'».
8. Model pentru scriere. (Colecţiile de istorie aleI.N.R.D.P)C/:/>.
194.
9. Colegiul din Navarra (Spania). Desenat şi gravat de Francois Nicolas Martinet, în jurul anului 1760. (Colecţiile de istorie ale I.N.R.D.P)
Cf. p. 183.
10/11.
 Interiorul Şcolii de învăţământ mutual de pe strada Port-Mahon, în timpul exerciţiului de scriere.
Litografie de Hippolite Lecomte, 1818.(Colecţiile de istorie ale I.N.R.D.P) C/
JD
. 288.Proiect de spital, 1786.
Cf.p.
224.
13. J.F. de Neufforge, Proiect de spital,
 Recueil e'lementaire d 'architecture
[Culegere elementară de arhitectură], 1757-1780.
Cf.p. 224.
f f 
14. Menajeria de la Versailles în epoca lui Ludovic al XTV-lea, gravură de Aveline.
Cf. p. 258.
15. Planul casei de detenţie din Gent/Gand, 1773.
Cf.p. 156.
16. J.F. de Neufforge, Proiect de închisoare,
loc. cit. Cf. p. 224.
17. J. Bentham, Planul Panopticon-uluL
(The Works of Jeremy Bentham,
ed. Bowring, voi. IY pp. 172-173).
Cf.p. 255.
18/19. N. Harou-Romain, Proiecte de penitenciare, 1840.
Cf.p. 315.
20. N. Harou-Romain, Proiect de penitenciar, 1840.Plan şi secţiune a celulelor.
Cf.p. 315.
Fiecare celulă cuprinde o intrare, o odaie, un atelier şi un spaţiu pentru plimbare
(promenoir).
In timpul rugăciunii, uşa de la intrare este deschisă,iar deţinutul stă în genunchi (desenai central).21. N. Harou-Romain, Proiect de penitenciar, 1840.
 
In celula sa, un deţinut îşi face rugăciuneacu faţa spre turnul central de supraveghere.
Cf.p. 315.
CEI.I.i '.11\22. A. Blouet, Proiect de închisoare celulară pentru 585 de deţinuţi, 1843.
Cf. p. 315.
23. Planul închisorii din Mazas.
Cf. p. 315.
24. închisoarea La Petite Roquette.
Cf. p. 315.
27. Stingerea în colonia de la Mettray.
Cf. p. 374.
28. Conferinţă despre ravagiile alcoolismului ţinută în sala de conferinţe a închisorii din Fresnes.
MACHINE
AVAPEtJR 
POUR LA CORRECT1ON CELER 
29.
Maşină cu aburi pentru îndreptarea celeriferă a fetiţelor §i a băieţeilor.
Taţii şi Mamele, Unchii şi Mătuşile, Tutorii şi Tutoarele, Dascălii şi Dăscăliţele de Pensioaneşi, în general, toţi aceia care au Copii leneşi, mâncăcioşi, neascultători, recalcitranţi,scandalagii, pârâcioşi, vorbăreţi, fără credinţă în Dumnezeu, sau care prezintă oricarealt defect, sunt anunţaţi că Dl Croquemitaine [Bau-bau] şi Dna Briquabrac [Talmeş-balmeş]au instalat la reşedinţa tuturor primăriilor din Paris câte o maşină asemănătoare cu ceaînfăţişată în gravura alăturată şi că primesc zilnic, în stabilimentele lor, între ora amieziişi orele 2,00, pe toţi copiii răi care trebuie să fie corectaţi.
>ES PETITES FILLES ET DES PETITS GARCONS .
Domnii Loupgarrou [Vârcolac], cărbunarul Rotomago, Mange sans faim [Mănâncă fără foame] şi Doamnele Panthere furieuse [Panterăfurioasă], Ganache sans pitie [Boşorog nemilos] şi Bois sans soif [Bea fără sete], prieteni şi rude ai Dlui Croquermitaine şi ai DneiBriquabrac, vor instala cât de curând Maşini asemănătoare şi în oraşele de provincie, unde se vor deplasa ei înşişi în permanenţă pentru acoordona executarea operaţiunilor. Preţul foarte scăzut al corecţiunii oferite de Maşina cu aburi şi uluitoarele efecte pe care ea le produce îivor convinge pe toţi părinţii să recurgă la ea ori de câte ori comportarea urâtă a copiilor lor o va cere. Copiii incorigibili pot fi, de asemenea, primiţi în pensiune, unde vor fi hrăniţi cu Pâine şi Apă. Gravură de la sfârşitul secolului al XVIU-lea. (Colecţiile de istorie ale I.N.R.D.R)29. ii Taţii şi, în scand alt de au ins înfaţi, Şi orei30. N. Andry,
 L'orthopedie ou l'art de prevenir et de corriger dans Ies enfants Ies difformites du corps
[Ortopedia sau arta de a preveni şi dea îndrepta diformităţile corpului la copii], 1749.
Partea întâi SUPLICIUL
Capitolul ITRUPUL CONDAMNAŢILOR 
La 2 martie 1757, Damiens
aI
a fost condamnat „să-şi recunoască public greşeala
11
în faţaintrării principale a Bisericii din Paris", unde trebuia să fie „dus şi purtat într-un cărucior, cucapul descoperit, îmbrăcat numai în cămaşă, purtând o torţă de ceară aprinsă în greutate dedouă livre"; apoi, „în amintitul cărucior, în Place de Greve, pe un eşafod ce va fi înălţat în acelloc, urma să-i fie smulsă cu un cleşte înroşit în foc carnea de pe piept, braţe, coapse şi pulpelegambelor, mâna dreaptă, arătând tuturor cuţitul cu care a comis paricidul, trebuind să-i fie arsăîn foc de pucioasă, iar în locurile de unde i se va fi smuls carnea urmând să se arunce cu plumb topit, ulei încins, smoală de răşină arzând, ceară şi sulf amestecate, după care corpultrebuia să-i fie tras şi dezmembrat de patru cai, iar membrele şi corpul să-i fie arse înîntregime, preschimbate în cenuşă, iar cenuşa risipită în vânt"
1
.„A fost în sfârşit rupt în bucăţi, povesteşte
Gazette d'Am-
 sterdam
2
.
Această ultimă operaţiune a durat foarte mult, căci caii folosiţi nu erau obişnuiţi să tragă;astfel încât, în loc de patru, a trebuit să fie aduşi şase; dar nici această manevră nefiind
a Notele semnalate cu cifre romane aparţin traducătorului şi sunt grupate la sfârşitul fiecărui capitol
(n.t)
1
 Pieces originales et procedures du proces fait ă Robert-Frangois Damiens,
1757, voi. III, pp. 372-374.2
Gazette d'Amsterdam,
1 aprilie 1757.
u Supliciul
de ajuns, călăii au fost obligaţi să dezmembreze coapsele nefericitului, să-i taie nervii şi să-iciopârţească încheieturile... Suntem asiguraţi că, deşi avea obiceiul să înjure tot timpul, dedata aceasta nu a lăsat să-i scape nici cea mai mică blasfemie; insuportabilele dureri îismulgeau doar nişte urlete cumplite, şi a fost auzit repetând: «Doamne, ai milă de mine; Isuse,ajută-mă!» Spectatorii s-au putut cu toţii convinge de solicitudinea parohului de la Saint-Paul,care, în ciuda vârstei înaintate, îl îmbărbăta tot timpul pe condamnat."La rândul lui, ofiţerul de poliţie, Bouton, povesteşte: „S-a dat foc pucioasei, dar focul era atâtde slab, încât abia dacă pielea din partea de deasupra mâinii a fost puţin atinsă. Apoi, unuldintre călăi, cu mânecile suflecate mult deasupra coatelor, a apucat un cleşte special din oţel,lung de aproximativ un picior şi jumătate, i-a smuls carnea mai întâi din pulpa gambei drepte,
 
apoi din coapsa dreaptă, după care a trecut la cele două părţi cărnoase ale braţului drept şi la piept. Călăul, cu toate că era puternic şi solid, s-a chinuit foarte mult până a reuşit să smulgă bucăţile de carne, pe care le prindea cu cleştele de două sau trei ori la rând, răsucind în acelaşiloc, iar ceea ce izbutea să smulgă lăsa în urmă o rană de mărimea unui scud de şase livre.După fiecare dintre aceste lucrări ale cleştilor, Damiens, care urla tot timpul fără însă a profera injurii, înălţa capul şi se privea; acelaşi călău care îl chinuise până atunci cu cleştele aluat cu o lingură de fier din amestecul fierbinte din cazan şi a turnat din belşug în fiecare rană.După care au fost fixate frânghii subţiri de funiile de care urmau să fie prinşi caii, apoi au fostlegaţi caii, fiecare de câte unul din membrele trupului, în prelungirea picioarelor şi a braţelor.Domnul Le Breton, grefier, s-a apropiat în câteva rânduri de condamnat ca să-1 întrebe dacăare ceva de spus. Acesta a zis că nu; la fiecare caznă, striga, nimic de spus, ca din gură deşarpe, aşa cum sunt înfăţişaţi cei osândiţi la chinurile iadului: «Iartă-mă, Dumnezeul meu!Iartă-mă, Doamne!» In ciuda tuturor acestor chinuri, ridica din când în când capul şi-şi privea, bravând, trupul. Frânghiile strânse foarte tare de oamenii care trăgeau de capete îi provocausuferinţe de nespus. Domnul Le Breton s-a apropiat încă o dată de el ca să-1
Trupul condamnaţilor 
întrebe dacă vrea să spună ceva: a spus că nu. Preoţii l-au înconjurat de mai multe ori, cu toţii,şi i-au vorbit îndelung; cerea să sărute crucifixul pe care aceştia i-1 întindeau; îşi apropia buzele şi spunea fără încetare: «Iartă-mă, Doamne!»Caii s-au opintit o dată, trăgând de câte unul din membre, fiecare cal fiind ţinut de câte uncălău. După un sfert de ceas, aceeaşi ceremonie, şi, în sfârşit, după mai multe încercări ne-izbutite, caii a trebuit să fie puşi să tragă după cum urmează: cei de la braţul drept înspre cap,cei de la picioare fiind întorşi spre braţe, ceea ce i-a frânt nefericitului braţele la încheieturi.Aceste încercări de sfârtecare au fost repetate de mai multe ori, fără a se ajunge la nici unrezultat. îşi înălţa capul şi se privea. Călăii s-au văzut obligaţi să mai lege încă doi cai în faţacelor legaţi de picioare, ceea ce acum făcea şase cai. Dar tot degeaba.în sfârşit, călăul Samson i-a spus domnului Le Breton că nu vede nici un mijloc şi nici osperanţă de a o scoate la capăt, cerându-i să întrebe la Palat dacă vor să ordone să fie tăiat în bucăţi. Domnul Le Breton, după ce s-a întors din oraş, a dat ordin să continue încercările, ceeace s-a şi întâmplat; dar caii obosiseră de atâta tras, şi unul dintre cei legaţi de picioare s-a prăbuşit. Preoţii s-au apropiat şi i-au vorbit din nou. El le spunea (l-am auzit cu urechilemele): «Sărutaţi-mă, Domnilor!» Domnul preot de la Saint-Paul neîndrăznind aşa ceva, dom-nul de Marsilly a trecut pe sub funia legată de braţul stâng şi 1-a sărutat pe frunte. Călăii s-austrâns laolaltă, în vreme ce Damiens le spunea să nu blesteme, să-şi facă meseria, că nu aveanimic împotriva lor; îi implora să se roage lui Dumnezeu pentru el şi 1-a implorat pe preotulde la Saint-Paul să facă o rugăciune pentru el la cea mai apropiată slujbă.După încă două sau trei încercări, călăul Samson şi cel care îl sfârtecase cu cleştele au scosfiecare câte un cuţit din buzunar şi i-au tăiat picioarele direct din trunchi; cei patru cai s-auopintit şi au smuls cele două picioare, după cum urmează: mai întâi pe cel din dreapta, apoicelălalt; după care a fost făcut acelaşi lucru la braţe, la umeri şi subţiori; carnea a trebuit să fietăiată până aproape de os, iar caii, care trăgeau din răsputeri, au smuls mai întâi braţul drept,apoi pe cel stâng.
10
Supliciul
După desprinderea de trup a acestor patru părţi, preoţii s-au aplecat să-i vorbească; însă călăulle-a spus că murise, deşi adevărul este că eu îl vedeam pe om zbătându-se încă, maxilarulinferior mişcandu-i-se ca şi cum ar fi vorbit. Puţin timp după aceea, unul dintre călăi a afirmatchiar că, atunci când ridicase de jos trunchiul ca să-1 arunce pe rug, acesta era încă viu. Cele patru membre, dezlegate din frânghiile de care fuseseră prinşi caii, au fost aruncate pe un rug pregătit în incinta ce se afla în linie cu eşafodul, apoi trunchiul şi restul au fost acoperite cu buşteni şi vreascuri şi s-a dat foc paielor amestecate printre lemne.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->