Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Look up keyword
Like this
39Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Interesul Pentru Copil

Interesul Pentru Copil

Ratings: (0)|Views: 1,736 |Likes:
Published by elenadinu

More info:

Published by: elenadinu on Jan 10, 2010
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

02/16/2013

pdf

text

original

 
INTERESUL PENTRU COPIL
INSTRUMENTE UTILIZATE ÎN CUNOAŞTEREA PSIHOLOGICĂA COPILULUI DE VÂRSTĂ MICĂ1. IMPORTANŢA CUNOAŞTERII PSIHOLOGICE A COPILULUI DE VÂRSTĂMICĂCopilul este un fenomen care trebuie studiat în procesul devenirii sale, pentrua i se asigura o creştere sănătoasă, o dezvoltare corespunzătoare psihică, intelectualăşi morală, însă personalitatea lui, în formare şi dezvoltare este un fenomen greu de pătruns şi mai ales greu de ancorat în viitor. Pentru pătrunderea în esenţa acestui„fenomen” este nevoie de apropiere cu persoana şi cu tot ceea ce ţine de persoana sa.Faptul că acel copil se află într-un stadiu de dezvoltare evident, îngreunează stabilireaunor concuzii definitive, pentru că individul nu poate fi privit în mod static, deoareceeste om.
1
 Inteligenţa, afectivitatea, atitudinea copilului de vârstă mică, se formeatreptat, ca urmare a realizării posibilităţilor native, sub influenţa mediului socio-cultural. Înainte de împlinirea vârstei de 6 / 7 ani dezvoltarea fizică şi psihică acopilului trebuie să atingă un anumit grad de maturitate, pentru ca el să poată beneficia de învăţare şcolară. Nivelul de dezvoltare a diferitelor funcţii psihice poatefi ameliorat, într-o oarecare măsură, în activităţile de joc din grădiniţă, prin activităţiorganizate corect, mai ales la copiii cu o întârziere temporală în ritmul dezvoltăriimintale, la cei lipsiţi de influenţe educative adecvate în cadrul familiei sau la cei cu oeficienţă mintală scăzută, ca efect al unor traume diverse sau carenţe afective.În plan teoretic, se află obligativitatea examinării medicale şi psihologice acopilului înaintea înscrierii în clasa I. În ultimii ani s-a pus mai mult accent peobligativitatea înscrierii copilului la şcoală, la vârsta de 6 ani, mai mult decât testarea prealabilă. Învăţătorului îi rămâne sarcina de a –şi dovedi în primele două săptămânide şcoală, toate abilităţile şi competenţele de care dispune, toată energia, răbdarea şispiritul de organizare eficientă a colectivului nou format. Aplică tot felul de testeiniţiale, pe care ulterior le interpretează (mai mult sau mai puţin ştiinţific), seîngrijeşte de buna relaţionare cu „boboceii”, de crearea bunei dispoziţii a şcolarilor şide satisfacerea mascată a unor aşteptări a acestora faţă de şcoală. Toată agitaţia fizicăşi intelectuală a învăţătorului e datorată faptului că multe dintre probele psihologice seadministrează individual. Nu neg importanţa aplicării acestor probe, ba chiar potsusţine că presupun o muncă deosebit de interesantă, prin experienţa unică dată deexerciţiul obţinerii unor informaţii interesante, în urma aplicării şi interpretării unor  probe aparent banale. Susţin doar că această muncă ar trebui susţinută sau împărţită cuo persoană specializată în a realiza aşa ceva. Mai mult decât atât subliniez ideea că enevoie de examen medical obligatoriu, în condiţiile în care dezvoltarea psihică acopiilor, ritmul acestei dezvoltări, poate fi prin natură accelerat, dar şi încetinit, iar copiii de 6 / 7 ani pot să benefieze de instruire şcolară doar în cazul în care se găsesc,
1
după Titus Şuteu- „Cunoaşterea şi autocunoaşterea elevilor”, Editura Politică, Bucureşti, 1978
 
sub aspectul dezvoltării, cel puţin la stadiul imediat precedent perioadei care faceobiectul antrenamentului intelectual. Revenind la obligativitatea de a înscrie copilulde 6 ani la şcoală, admit reticenţa părinţilor de a o respecta, în condiţiile în carediferenţele în dezvoltarea intelectuală şi psihică sunt evidente la un copil de 7 ani, faţăde anul anterior. Fiind vorba de COPIL ÎN CENTRUL ATENŢIEI, MinisterulEducaţiei Cercetării şi Tineretului a pierdut din vedere faptul că nu trebuie să primezevârsta cronologică, pentru înscrierea în clasa I (criteriul clasic al şcolarizării), cigradul de maturitate psihologică.Este adevărat faptul că nu toţi copiii frecventează grădiniţa, înainte de a fiintrodus în mediul şcolar. Lesne de înţeles că aceşti copii nu sunt corespunzător formaţi pentru programul şcolar, nu sunt socializaţi, nu au deprinderi de lucrucorespunzătoare. Apreciez iniţiativa actuală a celor din MECT de a implementa înviitoarea Lege a învăţământului obligativitatea părinţilor de a-şi da copiii la grădiniţă,la vârste timpurii. Nu înţeleg, însă, rolul altor schimbări propuse pentru segmentul deînvăţământ preşcolar şi şcolar, ale căror comentarii nu fac obiectul acestui referat.Consider, însă, că dorinţa a fost de schimbare sistemică, analizată superficial subaspectul problemelor reclamate de transferul copilului într-un mediu şcolar (şi nunumai). Dacă o problemă ar fi adaptarea copilului la cerinţele şcolare, aceasta nu sedatorează lipsei de profesionalism a educatoarelor, ci unor alte cauze, inclusiv celecare privesc nefrecventarea grădiniţei.În ultima vreme s-a vorbit tot mai mult despre integrarea copiilor cu cerinţeeducative speciale în şcoala de masă, însă aplicabilitatea acestei decizii s-a oprit la a-lînscrie în clase normale. Copilul nu este testat corespunzător (de către comisie), nu ise stabileşte un itinerar pedagogic corespunzător (sau dacă e testat e doar pentru a seînainta, scriptic, în realizarea unor demersuri), copilul nu primeşte sprijinul unui profesor itinerant (din lipsă de fonduri, datorită unor aspecte legate de normare). Şi totca regulă a ultimului timp e interdicţia de a lăsa un copil repetent la sfârşitul clasei I,chiar dacă el nu a asimilat decât câteva litere şi cifre, fără a putea opera cu ele înscriere, citire, calcul, pe motiv că nu se finalizează perioada prealfabetară decât lasfârşitul clasei a II-a. Acest ultim aspect a fost aspru criticat de către mare parte dintreînvăţători. Mai binevenită ar fi, repet, o examinare medicală şi psihologică a copiilor,înaintea înscrierii copilului în clasa I. Un controlor de specialitate poate să-şi deaavizul asupra orientării copilului în perioada imediat următoare. Verificarea niveluluidezvoltării psihice şi a volumului de cunoştinţe permite depistarea şi exersareasistematică a funcţiilor rămase în urmă, elaborarea unor deprinderi, asimilarea unor noţiuni necesare pentru înţelegerea şi achiziţionarea unui întreg domeniu decunoştinţe şcolare.2. OBSERVAREA COPILULUI ŞI CONSEMNAREA INFORMAŢIILOR Cuceririle ştiinţifice actuale în domeniul psihopedagogic relefaptul dascălul (fie el educator sau învăţător) nu mai este doar o sursă de cunoştinţe, ciacestuia îi revine sarcina de a canaliza şi orienta realizarea optimă a posibilităţilor dedezvoltare ale fiecărui elev, prin organizarea şi individualizarea activităţilor şcolare şi preşcolare. Pentru aceasta este absolut necesară cunoaşterea copilului, pentru a pătrunde în esenţa individualităţii sale şi a grupurilor sociale din care face parte şi de adetermina starea de maturizare psihică, intelectuală şi socială a acestuia, în vedereadirijării şi determinării unei evoluţii reale a personalităţii individului. Aşadar,
 
cunoaşterea copiilor nu presupune numai o acţiune constatativă, ci o activitate cu un pronunţat caracter formativ.Cunoaşterea psihologică a copilului de vârstă mică este realizată de cătreeducator, învăţător, nu în ultimul rând de către părinţi (care furnizează informaţiivaloroase acestui proces de cunoaştere organizată pe baze ştiinţifice), dar şi de cătrespecialişti psihologi, cărora le acord un loc important în acest material, ca şi persoaneavizate să verifice siguranţa punţii de legătură între învăţământul preşcolar şi cel primar. Fiecăreia dintre persoanele enumerate îi revine un loc aparte în realizareaacestui proces de cunoaştere a fiecărui copil. Toate acţiunile îndreptate în acest sensau la bază identificarea suporturilor copilului ca personalitate şi proiectarea corectă astrategiilor educaţionale, favorizând, în fiecare etapă a dezvoltării, valorificarea şiamplificarea potenţialului nativ.Pentru a ajunge la o cunoaştere cât mai completă şi complexă a copilului se parcurg o serie de etape în colectarea informaţiilor. Toate datele obţinute constituieobiectul unui aşa-numit
„caiet personal al copilului”
sau
„dosar-portofoliu”
în carese adună, în diferite prezentări, informaţiile esenţiale, cu rol diagnostic şi predictiv cu privire la personalitatea şi comportamentul preşcolarului sau a şcolarului mic. Acestdosar poate să conţină:1)
caracterizarea psihopedagogică analitică
Aceasta e o formă detaliată şi completă a caracterizării psihologice, e un raportscris.2)
fişe psihopedagogice
Sunt caracterizări sintetice, forme tipizate de consemnare a informaţiilor, careofeavantajul rapidităţii şi uşurinţei în completare, precum şi posibilitateacomparării copiilor între ei.
Fişa psihopedagogică a copilului preşcolar
sintetizează:-date generale despre copil şi familia sa-informaţii referitoare la activitatea copilului în grădiniţă şi în afara acesteia-informii referitoare la anumite caracteristici ale persoanei (motricitate,capacităţi cognitive, trăsături temperamentale dobândite, trăsături de caracter,dezvoltarea sinelui).
Fişa psihopedagogică a copilului şcolar
(după Emil Verza, 1995) cuprinde:-date personale-date familiare-date privind dezvoltarea fizică şi starea sănătăţii-particularităţi ale debutului şcolariţii-rezultate obţinute de elev (în cei 4 ani ai învăţământului primar)-date privind procesele cognitive şi stilul de muncă intelectuală-date privind conduita elevului la lecţii şi în cla-date privind conduita în grup şi integrarea spocială a elevului-evidenţierea trăturilor de personalitate
Fişa de observaţii psihopedagogice asupra copilului din grădiniţă în vedereaşcolarizării
(după Florin Verza, 1997) se prezintă sub forma unui chestionar,completat şi semnat de către educatoare fiecărui copil pretendent la calitatea deşcolar. Educatoarea menţionează în final dacă copilul este apt pentru şcoală, saunu, şi oferă câteva recomandări (de ordin psihopedagogic, sau se pronunţă asuprarămânerii încă un an în grădiniţă, ori pentru orientarea către un specialist).
3)harta psihopedagogică
Este o modalitate de reprezentare grafică a informaţiilor, care presupuneînregistrarea informaţiilor prin bifare sau haşurare, prin notarea locului pe care îl

Activity (39)

You've already reviewed this. Edit your review.
1 hundred reads
1 thousand reads
brianna12 liked this
Mariancic90 liked this
laurra liked this
Laura Chirica liked this
violeta90 liked this
cmarssel liked this
Shuffy liked this

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->