Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Look up keyword
Like this
72Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
dreptul muncii

dreptul muncii

Ratings: (0)|Views: 2,532|Likes:
Published by tavycosty

More info:

Published by: tavycosty on Jan 11, 2010
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

04/01/2013

pdf

text

original

 
Noţiunea de muncă şi formele saleMunca reprezintă o activitate specific umană, prin care persoanele îşiutilizează aptitudinile fizice şi/sau intelectuale, în scopul producerii şiobţinerii devalori necesare satisfacerii nevoilor materiale şi spirituale
1
.Noţiunea de muncă
2
comportă mai multe sensuri, fiecare dintre acesteadeterminând efecte diverse.Astfel, munca poate avea o conotaţie de activitate productivă, dar poate însemna şi rezultatul acestei activităţi, sau chiar locul unde se prestează aceasta(loculde muncă)
3
.Din punct de vedere socio-juridic
nu putem considera munca drept o simplămarfă
, în schimbul căreia angajatul primeşte o sumă de bani. Implicaţiile psiho-socialeale celui care prestează o muncă sunt diverse şi multiple, şi vizează atâtrecompensamaterială (salariul), cât şi realizarea unei împliniri profesionale, construirea uneicariere şi chiar dobândirea unui respect de sine.În acest sens, în doctrină s-a statuat că „munca nu este pur şi simlu o marfă, ciea constituie rezultatul activităţii salariatului, al afirmării sale fizice şi materiale.Protecţia persoanei sale depăşeşte câmpul contractual şi, în baza legislaţiei muncii, justifică existenţa unei încadrări a contractului prin referire la ordinea publică”
4
.Conturarea dreptului muncii s-a realizat, de fapt, ca efect al necesităţii de acontrabalansa inegalitatea dintre părţile raportului juridic de mun. Astfel,legislaţiamuncii s-a născut ca deziderat al unui
drept de protecţie a salariaţilor
 în faţatendinţelor abuzive exercitate de către patroni. În acest sens, în doctrină s-a statuatsarcina tradiţională a dreptului muncii constă în a îl proteja pe angajat de posibilaafectare a personalităţii sale, de influenţele nocive ale crizelor şi inflaţiei asupranivelului de trai sau de eventuala periclitare a sănătăţii, datorată condiţiilor demuncă,activităţilor vătămătoare, grele sau periculoase
5
.În altă ordine de idei, prestarea muncii determină şi unele implicaţii de o altănatură, cum ar fi obligaţiile fiscale, de virare a impozitelor şi contribuţiilor la bugetulde stat.Dreptul muncii nu reglementează, însă, toate formele de muncă, ci
are învedere numai munca subordona
, reglementând exclusiv situaţia celui cemunceşte în favoarea şi sub autoritatea altuia, în schimbul unui salariu
6
.Astfel,
dreptul muncii nu vizează munca personală
, pentru sine,
nici ceaindependentă
, desfăşurată de persoanele fizice autorizate, de întreprinderileindividuale sau de către întreprinderile familiale
7
, şi
nici cea prestată în cadrulprofesiilor liberale
, de tre avocaţi, notari publici, executori judecătoreşti,practicieni în insolvenţă, mediatori, consultanţi fiscali, contabili autorizaţi, experţicontabili,auditori financiari, brokeri, arhitecţi, medici, psihologi cu drept de liberă practică,tehnicieni dentari, medici veterinari, asistenţi medicali, consilieri în proprietateindustrială). Totuşi, în unele situaţii, expres reglementate de lege, unii membri ai1
 
profesiunilor liberale enumerate mai sus pot avea şi calitatea de salariat, deexemplu, într-o unitate medicală de stat, sau într-un cabinet individual de avocat.De asemenea, Codul muncii
8
interzice, sub sancţiunea nulităţii absolute, încheierea unui contract individual de muncă în scopul prestării unei munci sau auneiactivităţi
ilicite ori imorale
9
.
Secţiunea a 2-a. Obiectul dreptului muncii. Noţiuni aplicabile
Dreptul muncii guvernează raporturile de drept născute în relaţiile existente între patroni (angajatori) şi salariaţi (angajaţi).
Obiectul de reglementare al dreptului muncii
cuprinde pe de o parte, relaţiilesociale de muncă născute ca urmare a încheierii contractelor de muncă şi, pe dealtăparte, şi o serie de raporturi juridice conexe ce derivă din primele menţionate sauseaflă într-o strânsă legătură cu acestea, cum sunt: raporturile existente întreorganizaţiile sindicale sau patronale şi subiectele raporturilor juridice de muncă,raporturile privind pregătirea şi perfecţionarea profesională, privind stimulareaocupării forţei de muncă, protecţia muncii şi jurisdicţia muncii.
Salariaţii
sunt acele persoane fizice, obligate prin profesia sau funcţia lor, pebaza unui contract individual de muncă, să desfăşoare o anumită activitate pentruunpatron, o anumită peroadă de timp, determinată sau nedeterminată.Prin
angajator
(
patron)
se înţelege persoana fizică sau juridică ce poate,potrivit legii, să angajeze forţă de muncă pe bază de contract individual de muncă
10
.Spre deosebire de salariaţi, care sunt întotdeauna persoane fizice, patron poatefi atât o persoană fizică, cât şi una juridică, fie ea de drept privat sau public.În unele cazuri, legiuitorul mai foloseşte şi noţiunea de „unitate”, desemnândacel cadru organizatoric în care patronul urmăreşte atingerea unor scopuri tehnicedemuncă, singur sau împreună cu alţi colaboratori.În mod generic,
dreptul muncii
reprezintă acea ramură a sistemului de dreptprivat
11
, care înglobează ansamblul de norme juridice ce reglementează relaţiileindividuale şi colective de muncă, dintre patroni şi salariaţi, precum şi rolul statului îndesfăşurarea acestor raporturi
12
.
Contractul individual de muncă
este contractul în temeiul căruia o persoanăfizică, denumită salariat, se obligă să presteze munca pentru şi sub autoritatea unuiangajator, persoană fizică sau juridică, în schimbul unei remuneraţii denumitesalariu
13
.
Contractul colectiv de muncă
este o convenţie încheiată între patron sauorganizaţia patronală pe de o parte, şi salariaţi, reprezentaţi prin sindicate ori în altmod prevăzut de lege, de cealaltă parte, prin care se stabilesc clauze privindcondiţiilede muncă, salarizarea, precum şi alte drepturi şi obligaţii ce decurg din raporturiledemuncă.Astfel, relaţiile de muncă pot fi de factură individuală, sau colectivă, după cumnegocierea vizează fie încheierea contractelor individuale de muncă, fie cea a2
 
contractelor colective de muncă. Din latura colectivă a dreptului muncii mai facparte,pe lângă aspectele legate de încheierea şi executarea contractelor colective demuncă, şicele care vizează statutul juridic al oraganizaţiilor patronale şi sindicale, dialogulsocial, conflictele de interese şi de drepturi, precum şi greva.Patronii şi salariaţii se pot manifesta, în cadrul relaţiilor de muncă, atât casubiecte de drept individual, ca urmare a încheierii unui contract individual demuncă,cât şi colectiv, ca parterneri de dialog social, cu ocazia încheierii şi aplicării unuicontract colectiv de muncă.Pentru a se manifesta ca şi parteneri de dialog social, salariaţii şi patronii se potasocia, în condiţiile legii, în organizaţii sindicale sau patronale.
Sindicatele
14
sunt persoane juridice independente, fără scop patrimonial,constituite în scopul apărării şi promovării drepturilor colective şi individuale,precumşi a intereselor profesionale, economice, sociale, culturale şi sportive ale membrilorlor
15
.Sindicatele participă prin reprezentanţii proprii, în condiţiile legii, lanegocierea şi încheierea contractelor colective de muncă, la tratative sau acorduricuautorităţile publice şi cu patronatele, precum şi în structurile specifice dialoguluisocial.
Patronatele
sunt organizaţii ale patronilor, autonome, fără caracter politic, înfiiate ca persoane juridice de drept privat, scop patrimonial, carereprezintă,susţin şi apăinteresele membrilor lor în relaţiile cu autorităţile publice, cusindicateleşi cu alte persoane juridice şi fizice
16
.Patronatele sunt parteneri sociali în relaţiile colective de muncă, participând,prin reprezentanţi proprii, la negocierea şi încheierea contractelor colective demuncă,la tratative şi acorduri cu autoriţile publice şi cu sindicatele, precum şi înstructurilespecifice dialogului social.
Consiliul Economic şi Social
este instituţie publică de interes naţional,tripartită, autonomă, constituită în scopul realizării dialogului social la nivel naţionaldintre patronat, sindicate şi Guvern şi a climatului de stabilitate şi pace socială
17
.Consiliul Economic şi Social este consultat obligatoriu de către iniţiatoriiproiectelor de acte normative şi ai proiectelor de programe şi strategiinematerializate în proiecte de acte normative, din domeniul său de competenţă. Rezultatul acesteiconsultări se concretizează în avize la proiectele de acte normative şi la proiecteledeprograme şi strategii.
Secţiunea a 3-a. Izvoarele dreptului muncii
Sistemul legislaţiei muncii este alcătuit din totalitatea normelor juridice princare se reglementează relaţiile sociale de muncă, individuale sau colective, stabiliteprin intermediul unui contract de muncă, cât şi celelalte relaţii sociale aflate înstrânsă3

Activity (72)

You've already reviewed this. Edit your review.
1 hundred reads
1 thousand reads
Daniela Pojar liked this
Sofia Ffrf liked this
Cușnir Lilian liked this
Ion Buzu liked this
Felicia Ghenciu liked this
Stas Botan liked this
Roman Balan liked this

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->