Professional Documents
Culture Documents
Suport de curs
1. Banca in economie___________________________________________4
1.1 Rolul bancii____________________________________________________4
1.2 Functiile bancii_________________________________________________4
1.3 Tehnici bancare________________________________________________4
2 • Tehnici Bancare
4. Efectele de comert___________________________________________14
4.1 Termene uzuale de plata in economie_____________________________14
4.2 Cambia sau trata______________________________________________14
4.3 Biletul la ordin________________________________________________16
9. Operatiunile interbancare_____________________________________38
9.1 Reglementarea platilor_________________________________________38
9.2 Compensarea_________________________________________________38
9.3 Efectuarea platilor internationale_________________________________39
9.4 Schimbul valutar.______________________________________________39
9.5 Gestiunea trezoreriei___________________________________________40
9.6 Piata monetara________________________________________________41
9.7 Eurodevizele__________________________________________________42
9.8 Reglementarea creditului_______________________________________43
1. Banca in economie
Debitarea directa este operatiunea inversa: la ordinul unui client banca crediteaza
contul acestuia si debiteaza contul unei terte persoane.
In cazul ordinului de plata, ordinul este dat de catre debitor, iar in cazul debitarii directe
ordinul este dat de catre creditor.
Ordinul poate fi scris pe hartie sau pe suport informatic. Ordinul de plata poate fi
simplu, pentru o singura operatiune sau permanent, adica ordonat pentru mai multe
operatiuni periodice, cu conditia ca suma de plata in cauza sa nu varieze (plata lunara
a chiriei, etc.). Ordinul de plata nu se poate efectua daca nu sunt bani in cont. De
asemenea, ordinul de plata devine nul ca mandat in caz de deces sau incapacitate
juridica, survenita dupa emiterea ordinului, dar inainte de executarea lui.
3.9.1 Cardul
Pana la aparitia acestor instrumente de plata speciale, instrumentele de plata pe
suport de hartie implicau o relatie de corespondenta intre un instrument de plata ca
document si un raport de plata intr-un circuit unitar.
Platile, prin instrumente de plata electronice – purtatoare active de informatii (baza de
date), sunt de natura sa economiseasca timp si hartie, si de asemenea pot fi utilizate
in toate tarile din lume. Ele permit si retragerea de sume in numerar de la bancomate.
Procedurile de efectuare a platilor se bazeaza pe un sistem de relatii contractuale
intre posesorul instrumentelor respective, emitentul lor si comerciantul sau unitatea ce
presteaza serviciile respective. Cardul ca reprezentant al acestor instrumente trebuie
sa aiba calitatea de a receptiona, stoca, prelucra si transmite la distanta, in conditii de
siguranta si operativitate, informatii privind situatia contului beneficiarului si a
transferurilor ordonate de catre acesta.
In anii ’20 anumite societati comerciale din SUA au inceput sa ofere celor mai
importanti clienti ai lor, carduri de acreditare sau carduri de credit, imprimate, de obicei
pe un suport de plastic, ce le permitea sa-si reglementeze cumparaturile ulterior, prin
prelevare din contul lor bancar.
Incepand cu anii ’50, succesul acestor carduri a incitata mai multe societati financiare
ca American Express, Diner’Club sa lanseze carduri multifunctionale, care sa
acrediteze o clienteala dornica pe langa numeroase societati comerciale. Se poate
spune ca Diner’Club a introdus primul card modern in 1949. Atat clientii cat si
comerciantii accepta sa plateasca o anumita contributie, primii pentru a beneficia de un
nou serviciu, ceilati pentru a-si extinde afacerile.
Anumite banci americane (in principal Bank of America si Chase Manhattan) si
europene au intrat in aceast mecanism al cardurilor multifunctionale, si incepand cu
anii ’60 au inceput sa emita diferite carduri. In 1976 isi face aparitia reteaua VISA,
cunoscuta in intreaga lume, evoluand din reteaua Bank Americard, iar in 1980 ia fiinta
o alta retea importanta si anume reteaua Master Card. La sfarsitul mileniului II, cel mai
important emitator de carduri bancare din lume era Citicorp, cu cca 60 de milioane de
carduri emise, dintre care cca 40 de milioane emise pe teritoriul SUA de catre Citibank,
banca corporatiei. Imaginea dezvoltarii cardurilor in SUA rezulta si din faptul ca
imprumuturile prin carduri reprezinta cca 40% din totalul creditelor de consum, iar acest
tip de credite, la randul sau, ajunge pana la 1/8 din totalul creditelor acordate de toate
bancile americane.
12 • Tehnici Bancare
Serviciul bancar asigurat 24 de ore din 24 este in principal un serviciu de casa realizat
fie prin telefon fie cu ajutorul bancomatelor. Se pot efectua anumite operatii, incepand
cu aflarea soldului, pana la virarea de sume dintr-un cont in altul.
Incepand cu anii ’80 tot mai multe carduri sunt dotate cu microprocesoare sau cu
memorie, crescand numarul operatiilor ce pot fi efectuate si a serviciilor de care poate
beneficia posesorul de card, cum ar fi: plata pentru telefon si facilitati casnice (apa,
gaz, canalizare, curatenie), plata tolului pe autostrada, plata pentru parcare, pentru
plata la statiile de alimentare cu combustibil (benzina, motorina, gaz), etc.
Pentru a permite unui numar cat mai mare de persoane sa poata sa utilizeze cardurile,
acestea au fost diversificate, oferind, in mod gradual diferite servicii, atat in tara
repectiva, in moneda sa nationala cat si in alte tari in care exista reteaua respectiva de
carduri.
Principalul avantaj al acestor carduri si anume plata amanata a cumparaturilor, nu mai
are importanta de odinioara; pe masura practicii de a debita instantaneu contul
clientului, cardul de credit, cum este numit si acum, reprezenta, mai mult, un card de
plata. Comparata cu plata cu cec, plata prin card reprezinta o simplificare pentru
comerciant.
Avantaje pentru client:
plata este mai simpla si mai sigura;
el nu mai manipuleaza numerar si nu mai scrie cecuri;
contul lui este debitat, de obicei la sfarsitul lunii;
poate utiliza cardul in strainatate, daca este prevazut pentru asa ceva;
poate utiliza cardul pentru obtinerea de numerar din bancomate.
Avantaje pentru banca :
prelucrarea platii se face cu cheltuiala mai mica;
clientii platesc un abonament anual, la care se adauga anumite sume pentru
diferite operatii,
comerciantii platesc o anumita redeventa compusa dintr-un comision fix si o
parte variabila in functie de suma. In mod traditional, serviciile prin cecuri sunt
oferite gratuit de catre banci.
Avantaje pentru comerciant:
plata este mai simpla; nu mai manipuleaza numerar;
elimina riscul cecurilor fara provizion;
garantia platii facturii pana la o anumita suma fara alte formalitati;
creditarea imediata a contului.
Ordinul de plata pentru card, ca si pentru cec este irevocabil. Opozitia la plata nu este
permisa decat in caz de furt sau pierdera a cardului, sau in caz de lichidare
judecatoreasca a beneficiarului.
4. Efectele de comert
Pentru a se asigura de plata la scadenta, vanzatorul poate cere cumparatorului sa-i
remita un document denumit efect de comert, ce trebuie sa prezinte cel putin trei
caracteristici:
sa reprezinte o creanta de bani, de o anumita suma si cu scadenta la termen
scurt;
sa nu poata fi platit decat aceluia care detine de fapt (material) documentul
respectiv;
sa fie negociabil, adica sa poata sa fie transmis prin andosare: aceasta calitate
il face sa circule rapid si usor
4.2.3 Acceptarea
Dupa crearea lor, majoritatea cambiilor sunt prezentate trasului pentru acceptare.
Tragatorul nu are dreptul de a refuza acceptarea, atata timp cat se refera la o livrare
de marfuri ce poate fi verificata. Refuzul de a accepta este considerat ca un refuz de
plata, caz in care se va adresa un protest. Acceptarea se face pe recto (fata )
documentului, in general in partea stanga cu mentiunea “acceptat pentru suma de…..”
4.2.4 Avalizarea
Avand in vedere ca trasul poate sa nu-si respecte obligatiile, tragatorul poate sa
doreasca sa aiba o garantie de la o terta persoana. Atunci cand aceasta garantie este
data printr-o semnatura pe cambie, se numeste avalizare. In general semnatura este
precedata de mentiunea “Bun pentru avalizare”. Cel care isi pune astfel semnatura pe
document se numeste avalist sau avalizor, si va trebui sa plateasca cambia, celui care
o prezinta, daca trasul refuza sa plateasca.
Avalizarea poate sa fie data, de asemenea, pe un document ce insoteste cambia, si
care se numeste “alonja”.
4.2.5 Andosarea
Andosarea unei cambii presupune semnarea pe verso (dos) pentru a o transmite unei
alte persoane, adaugandu-se mentiunea “platiti la ordinul lui….”; totusi andosarea se
poate realiza prin simpla semnatura, fara nici o mentiune. Persoana care andoseza
cambia se numeste andosor, iar persoana care beneficiaza se numeste andosatar.
Prin aceasta formula, beneficiarul cambiei da ordin trasului sa plateasca
cesionarului(andosatarului) suma prevazuta la scadenta; acesta din urma poate
transmite documentul unui nou cesionar, printr-o noua andosare, si asa mai departe
Andosare poate sa fie :
16 • Tehnici Bancare
4.2.6 Scadenta
In privinta scadentei se pot ivi urmatoarele situatii:
daca scadenta nu este precizata, cambia este considerata la vedere; data platii
este lasata la initiativa purtatorului pe perioada validitatii, de obicei un an.;
daca are o data de scadenta, indicata cu precizie (8 martie 2003), plata trebuie
sa se faca la acea data sau cel mult in 2 zile lucratoare;
daca scadenta este prevazuta la o anumita perioada de la creare (30 de zile, de
exemplu), termenul incepe sa curga de la data crearii (daca cambia a fost
creata la 20 iunie, va ajunge la scadenta la 20 iulie).
Toti semnatarii cambiei sunt responsabili de plata ei; purtatorul poate solicita plata
integrala la oricare dintre ei, caci ei raspund solidar.
Atunci cand debitorul alege ca mijloc de plata biletul la ordin, inseamna ca acesta
doreste o amanare a platii; folosirea acestui instrument de plata comporta deci o data
de scadenta, plata urmand sa se faca la acea data sau in cel mult 2 zile lucratoare de
la data respective.
Aceste titluri, cambia si biletul la ordin permit industriasilor si comerciantilor sa-si
plateasca achizitiile de marfuri si de servicii dupa o anumita perioada, oferind totodata
furnizorilor posibilitatea de a obtine, cu usurinta, un credit sub forma scontarii titlului
respectiv, in asteptarea scadentei, precum si garantia solida de recuperare a
contravalorii, pe baza dreptului comercial, in cazul in care efectele repective vor
ramane neplatite la scadenta convenita.
In comparatie cu trata, procedura biletului la ordin pare mai simpla, lasand la
latitudinea cumparatorului planificarea judicioasa a scadentelor ce urmeaza sa le
onoreze.
Din punct de vedere al garantiei, biletul la ordin este mai putin sigur decat cambia,
deoarece risca sa fie remis furnizorilor cu o anumita intarziere, creandu-le probleme in
gestiunea trezoreriei, unde se urmareste scontarea cat mai rapida a biletului la ordin
respectiv. In unele tari plata cu acest instrument este permisa numai daca asa a fost
prevazut in contract si este mentionat expres in factura.
Ca masura de siguranta in plus, se prevede ca daca in termen de 30 zile de la
transmiterea facturii, furnizorul nu primeste biletul la ordin, el poate emite o cambie pe
care debitorul trebuie sa o accepte.
Spre deosebire de cecuri, efectele de comert pot circula intre parteneri fara interventia
bancilor; in practica insa majoritate agentilor economici apeleaza la banci pentru a plati
sau a incasa titlurile respective.
Referitor la plata acestora, exista asa numita domiciliere a efectelor intr-o sucursala
sau agentie bancara anumita.
Debitorul isi informeaza creditorul cu numele si adresa agentiei platitoare, de obicei in
scris, deasupra semnaturii sale, atunci cand accepta cambia sau cand creaza biletul la
ordin. Dupa aceea el transmite bancii un aviz de domiciliere, descriind caracteristicile
efectului de platit (beneficiar, suma, scadenta). Dupa plata, beneficiarii vor remite
efectele la giseul platitor, care la randul sau le va restitui debitorului.
O banca nu poate, in principiu debita contul unui client decat pe baza ordinului sau.
Daca avizul de domiciliere nu ajunge la timp, atunci banca se vede obligata sa
retutneze, neplatit, efectul ce i-a fost prezentat. Pentru a evita astfel de incidente,
clientul poate da bancii sale un aviz de domiciliere permanent, asfel incat aceasta sa
reglementeze fara alta avizare una sau alta categorie de efecte (bilet la ordin, cambie
acceptata, anumiti furnizori, etc).
18 • Tehnici Bancare
In privinta incasarilor, creditorul poate oricand andosa in favoarea bancii sale efectele
neajunse la scadenta, urmand ca banca sa le prezinte la incasare la scadenta, si sa-i
crediteze contul.
Acesta depunere pentru incasare nu se efecueaza, daca este vorba de efecte deja
scontate, caci atunci banca se gaseste deja in posesia lor si le pastreaza pana in ziua
incasarii.
Prelucrarea administrativa a efectelor de comert este mai complexa decat cea a
cecului. Pentru simplificare se recurge la cambie rezumata (CR) si la bilet la ordin
rezumat (BOR). In acest caz, la acceptarea cambiei sau la crearea biletului la ordin,
debitorul mentioneaza pe acestea, caracteristicile codate ale contului sau curent sau
se multumeste sa adauge cartea de identitate bancara. Si creditorul, inainte de a
remite efectul la banca, isi inscrie coordonatele bancare de asemenea natura incat sa
poata fi prelucrat automatizat.
Se poate inainta bancii chiar o inregistrare pe banda magnetica, confectionata prin grija
clientului ei. In acest caz, debitorul nu mai e nevoie sa adreseze bancii un aviz de
domiciliere; banca ii va trimite un extras in dublu exemplar al efectelor prezentate la o
scadenta anume. El va returna cele doua foi cu instructiunile sale.
Procedura are insa o carenta: in ipoteza ca un efect ramane neplatit, creantierul nu
dispune de toate instrumentele necesare pentru a valorifica toate posibilitatile dreptului
comercial.
Aceste proceduri (CR si BOR) tind sa se generalizeze in detrimentul cambiei
circulante si a biletului la ordin circulant (CC si BOC). Procedura clasica se mai
utilizeaza atunci cand:
nu exista carte de identitate bancara;
unul din cei doi semnatari (cedantul sau trasul) isi exprima dorinta expresa
pentru aceasta procedura, caz in care trebuie se inscrie mentiunea CC sau
BOC in coltul superior dreapta al titlului respectiv.
In concluzie, se poate spune ca indiferent de instrumentul de plata folosit, desfasurarea
normala a platilor presupune etapa tranzactiei, compensarii si decontarii. In procesul
tranzactiei o importanta deosebita o are autentificarea si autorizarea transferului de
fonduri pe baza de semnatura pe hartie sau electronica (PIN).
Compensarea presupune schimbul reciproc de instrumente de plata sau de informatii
si stabilirea soldului net, iar decontarea presupune inregistrarea in conturi
corespondente, precum si asigurarea si disponibilizarea fondurilor pentru decontare.
In unele cazuri si in unele tari, dobanda este exceptata de impozit pe venit. Asa este
cazul in Franta cu libretul A, libretul bleu si cu CODEVI (contul pentru dezvoltare
industriala).
Persoanele cu venituri modeste pot sa-si deshida un libret popular de economii, ce are
urmatoarele avantaje:
dobanda mai ridicata;
varsarea unei prime pentru a indexa dobanda la inflatie;
exonerarea fiscala.
CONDITIILE SCONTARII:
Efecte mobilizabile...............................................29,40 %
Efecte nemobilizabile...........................................35,40 %
Comision de andosare...........................................0,60 %
Comision de manipulare si de servicii (mii lei) ............120
Comision de borderou............................................1/8 ‰
Comision de neacceptare......................................0,25 %
Comision de acceptare (mii lei)...................................210
Comision de nedomiciliere (mii lei)..............150
Dobanda se calculeaza pentru cel putin 10 zile, si este socotita cu o zi de banca peste
durata.
Pe baza acestor date, banca Franconia va intocmi urmatorul borderou de scont si va
face urmatoarele calcule:
BORDEROU DE SCONT
cn
Dobanda
36000 , unde c = capital; n = numar de zile; t = rata scontului
t
240000
Efecte reescontabile: 200
1200 200
400500
Efecte nereescontabile: 400,5 400,5
1000
Comision de manipulare si: 120 x 6 = 720
720
de servcii
1
Comision de borderou : 14800 1,85 1,85
8000
0,25
Comision de neacceptare: 1500 3,75 3,75
100
Comision de acceptare: 1 x 210 = 210 210
Comision de nedomiciliere: 1 x 150 = 150 150
TOTAL 1686,1
Atunci cand banca isi da acordul pentru scontarea unor efecte de comert si clientul sau
primeste un credit pe aceasta baza, ea acepta in acelasi timp , ca la scadenta sa fie
platita de o terta persoana. Prin urmare, banca trebuie sa se asigure atat de calitatea
clientului sau cat si de calitatea celui ce urmeaza sa-I plateasca, si care se numeste
cedat
Prin andosarea translativa de proprietate, banca devine proprietarul efectului respectiv,
pe care il prezinta spre incasare, la scadenta . In cazul neplatii de catre debitor, dreptul
comercial permite creditorului sa se indrepte impotriva semnatarilor succesivi ai
efectului de comert.
In plus, banca se poate prevala de o dubla garantie:
semnatura debitorului asupra caruia a fost tras efectul respectiv;
semnatura creditorului, care a prezentat efectul la scontare.
Atunci cand o mare intreprindere are mai multi furnizori mici, ce pot intampina dificultati
in scontarea efectelor lor, intreprinderea respective prezinta ea bancii sale efectele de
comert, in contul furnizorilor; este asa numitul scont al efectelor furnizor.
Andosare titlului de catre creditor se reduce la o simpla semnatura, fara nici o
mentiune. Daca andosare este insotita de expresii ca ”valoare spre incasare” sau
“pentru incasare” sau ”pe baza procura” sau alte mentiuni, banca va actiona pe baza
mandatului respectiv, fara sa devina proprietarul titlului. Daca mentiunea este “valoare
in gaj” sau “valoare in garantie”, titlul respectiv va fi pur si simplu gajat la banca, situatie
in care creantierul cauta sa-si procure lichiditati de la banca respectiva, dar numai
pentru o parte din timpul ramas pana la scadenta. In fapt, posesorul titlului solicita un
credit pe o durata determinata, garantat prin gajarea efectelor respective. Acesta
26 • Tehnici Bancare
In acest caz, banca va conta numai pe cumparatorul strain pentru a obtine plata la
scadentele prevazute, exportatorul neavand nimic deincasat si nici de platit. Daca
exista o polita de asigurare, aceasta este pe numele bancii si nu a exportatorului. In
rest, modul de operare este acelasi ca la creditul furnizor pe termen mediu si lung.
Subliniem faptul ca in cazul creditului furnizor, banca nu poate conta nici pe o gajare a
creantelor din contract si nici pe o cesiune a acestora (a contractului); ea poate insa
conta pe o asigurare, in favoarea ei, a riscului comercial si a riscului politic. Societatea
de asigurari poate asigura banca si impotriva riscului de catastrofe, ce pot dezorganiza
econimia unei tari, impiedacand astfel cumparatorul sa-si respecte angajamentele
luate.
7.3 Leasingul
Nevoile practice au determinat, in timp, dezvoltatarea unei noi proceduri: in loc ca
banca sa dea bani intreprinderii pentru a-si cumpara echipamentele necesare, acestea
sunt cumparate de banca, care la randul ei le da in locatie intreprinderii pentru mai
multi ani, urmand ca in final sa i le cedeze la un pret mic.
Banca, ca si in cazul unui credit, isi va incasa treptat dobanda si ratele creditului sub
forma chiriei, si in final, sub forma pretului rezidual. In acelasi timp, banca se bucura de
o garantie solida, pentru ca bunurile respective raman in proprietatea bancii.
Aceasta procedura se numeste leasing. In practica, bancile nu intervin direct in acest
procedeu de finantare; ele acorda insa fonduri pentru capitalul propriu precum si
credite pentru acest fel de societati de leasing, ce-si completeaza resursele pe piata
financiara, emitand actiuni, obligatiuni si imprumutandu-se la institutii de credit
specializate.
Operatiunea se relizeaza printr-un contract intre locatar si societatea de leasing
(locator), prin care locatarul se angajeaza sa plateasca regulat o chirie stabilita pe o
perioada aproape egala cu perioada amortizarii fiscale a echipamentelor sau a cladirii.
La sfarsitul acestei perioade irevocabile, locatarul are posibilitatea de a cumpara
echipamentele respective sau cladirea la pretul rezidual, ce depaseste rar 5-6% din
pretul de cumparare, de a-l inapoia societatii de leasing, sau de a reinoi perioada de
locatie la un pret redus.
Intre timp, operatiunea nu apare in bilantul locatarului, deoarece nici nu a cumparat si
nici nu a imprumutat; plata locatiei fiind insa inscrisa in angajamentele din afara
bilantului .
In cazul locatiei de bunuri mobiliare, perioada irevocabila este fixata de obicei intre 3 si
7 ani. Bunurile sunt cumparate la indicatia celui ce le preia in locatie (locatar) si sunt
finantate in intregime de catre societatea de leasing.
Anumiti constructori de asemenea bunuri propun clientilor lor si metoda de locatie
andosata: constructorul vinde bunurile unei societati de leasing, care le lasa la
dispozitia lui; devenit locator al propriului produs, producatorul il subinchiriaza
utilizatorilor (locatarilor).
33 • Tehnici Bancare
general. Se aplica regula celor 15 zile pentru acord si celor 7 zile pentru posibilitatea
de a se retrage.
Autorizatia de descoperire de cont se acorda pe o perioada maxima de trei luni.
Anumite banci acorda clientilor lor, printr-un contract, o autorizare permanenta de
desoperire de cont, caz in care in anumite momente contul trebuie sa devina creditor,
cu ocazia primirii salariului, de exemplu.
Autorizatia poate fi data la fiecare caz in parte, pentru a evita aplicarea procedurii de
cec fara acoperire, dar in acest caz totul trebuie reglementata in maxim trei luni.
In plus, titularii de carti de credit pot beneficia de doua feluri de credit:
amanarea platii, aplicabila la toate cumparaturile facute cu cardul, daca
contractul lor de card prevede aceasta posibilitate;
contract de imprumut pe card, ce permite, intr-o anumita limita, esalonarea
platilor pe o perioada lunga.
Consumatorul are la dispozitie cele 15 si cele 7 zile pentru acordul final.
Gajul inseamna remiterea de catre debitor a unui lucru catre creditorul sau ca garantie
pentru rambursarea datoriei. Gajul poate fi cu deposedare sau fara deposedare.
Ipoteca este, de fapt, un gaj asupra bunurilor imobiliare. Ea este inscrisa, ca si gajul
intr-un registru de evidenta pentru a evita punere aceluiasi lucru si cu aceeasi valoare,
ca garantie la mai multe banci.
Privilegiile sunt un drept dat de lege la anumiti creditori, in functie de calitatea creantei
lor, de a fi preferati altor creantieri, chiar daca acestia sunt garantati cu ipoteca sau cu
gaj. Privilegiile pot sa se refere la toate bunurile debitorului, mobile sau imobiliare sau
numai la o parte din ele. Ordinul de prioritate a diferitelor privilegii este fixat de legiuitor.
9. Operatiunile interbancare
Necesitatea operatiunilor interbancare deriva din faptul ca:
clientii au conturi la mai multe banci;
bancile au nevoie unele de altele in gestionarea resurselor ;
bancile trebuie sa se supuna unei discipline comune.
9.2 Compensarea
Din punct de vedere istoric si al practicii bancare, bancile trebuiau sa se intalneasca
zilnic, in acelasi loc, pentru a restitui unul sau mai multe pachete de cecuri (sau alte
instrumente de plata) la fiecare dintre banci, si cum multe se compenseaza intre ele, si
numai diferenta sau soldul net va fi inregistrat in credit sau in debit.
Pentru a reduce cheltuielile, unele banci se grupeaza sau sunt reprezentate de altele.
In toate tarile s-au organizat case de compensatie, care, in multe cazuri, sunt sub
responsabilitatea Bancii Centrale, acolo unde toate bancile comerciale au conturi
deschise, si unde se opereaza rezultatul compensarilor.
Compensarea se face nu numai pentru cecuri ci si pentru alte titluri de plata inscrise pe
suport de hartie: efecte de comert, ordine de virament. Pentru titluri inscrise pe suport
magnetic, viramente si prelevari automatizate, retrageri de bani sau reglementari de
cumparaturi facute cu carduri, compensarile sau transferurile centralizate se fac de
catre o retea de calculatoare de compensatie, ce functioneaza atat in capitala fiecarei
tari cat si in marile orase.
Zilnic, fiecare banca aderenta aduce pana la o anumita ora, o banda magnetica cu
operatiunile in care intervin si alte banci. Dupa cateva ore ea ridica o alta banda cu
ansamblul operatiunilor ce o privesc. Si in acest caz soldurile in urma compensarii se
opereaza in contul bancilor respective. Operatiunile se fac totusi semiautomat:
colectarea benzilor din teritoriu, transportul lor, etc.
39 • Tehnici Bancare
Acest lucru a dus la inlocuirea treptata a acestor calculatoare in favoarea unui sistem
interbancar de telecompensare, adica printr-un sistem de teletransmisie intre diferite
calculatoare din diferite banci.
Orele de lucru tin seama de fusul orar. Cursurile principalelor devise inregistrate inr-un
loc trebuie considerate ca simple repere, deoarece acea piata locala nu este decat un
segment al pietei mondiale. Ele ofera, totusi, o referinta oficiala pentru cursurile ce
urmeaza a se aplica in schimbul valutar scriptural. In principiu, rata ce trebuie retinuta
este aceea la care banca se refinanteaza. Acesta, insa nu se poate face in fiecare caz
in parte; multe din operatii se compenseaza reciproc, iar pentru celelalte banca poate
sa-si aduca contributia, in masura in care riscul nu esta prea mare.
Banca poate profita grupand anumite ordine sau separindu-le, anticipand sau intarziind
operatiile, in speranta unei ocazii favorabile. Deci refinantarea bancii este destul de
diferita de tranzactiile clientelei.
In cazul schimbului la termen, un importator, de exemplu, poate cere bancii sale sa-i
furnizeze moneda respectiva la termen, dar la un pret convenit in momentul solicitarii.
Banca poaate gasi o contrapartida pe piata cu aceeasi scadenta sau poate cumpara
moneda respectiva pe care sa o depuna la termen cu dobanda, asteptand sa-i o ofere
clientului la momentul respectiv.
Daca dobanda este mai mica in tara a carei moneda o cumpara la termen, iar cursul
mijlociu la termen al monedei respective va fi superior cursului la vedere, se spune ca
exista un “report”. Daca dobanda in tara respectiva este mai ridicata decat in tara unde
se face operatiunea, moneda straina la termen va fi mai ieftina decat la vedere,
existand un “deport”.
Banca poate ceda moneda respectiva pentru a o rascumpara la termen. O asfel de
tranzactie in doi timpi se numeste swap: o banca vinde o valuta la vedere unei alte
banci si o si rascumpara, in acelasi timp, dar la termen. De fapt, cele doua banci
schimba intre ele doua valute la vedere, urmand sa procedeze la schimbul invers, dar
la termen.
9.7 Eurodevizele
Daca o intreprindere romaneasca, ce are un cont in dolari in SUA, doreste, din motive
de fus orar, vama, fiscalitate, etc. sa-l transfere, sa zicem, la Londra intr-o banca
englezeasca, dolarii respectivi se vor numi, “eurodolari”, ramanand totusi dolari
adevarati. Eurobanca engleza se interpune intre intreprinderea romaneasca si banca
americana, creditand contul primei, in masura in care ea va fi creditata, in cont la
banca americana.
Banca engleza poate dechide conturi in dolari la agenti economici si persoane fizice
din diferite tari, inclusiv din SUA. Prin acordarea de credite si deci crearea de depozite
in dolari ea va participa la creatia monetara de dolari ca orice banca americana
(eurodolarii se vor multiplica ca orice dolar).
Si alte monede pot avea o asemenea piata, si ea poate fi localizata nu numai la Londra
ci si in alte locuri din lume. Prin urmare, “eurodevizele” sunt depozitele intr-o banca
exprimate intr-o alta moneda decat cea locala. Deci, orice operatiune in eorodevize
priveste atat tara unde se afla banca primitoare cat si tara de origine a monedei
implicate.
Imprumutatii si imprumutatorii pot convertii creantele si datoriile lor intr-o alta moneda
daca considera avantajos, astfel incat piata eorodevizelor se intinde in intrega lume,
pana la inglobarea pietei internationale de schimburi valutare.
Practica arata ca numai cateva zeci de banci intervin sistematic pe aceasta piata,
colectand depozite si acordand credite, dar toate bancile sunt prezente pe piata, direct
sau prin mandatar pentru a executa ordine de schimb si a gestiona trezoreria lor in
devize.
Rata tranzactiilor interbancare este anuntata in fiecare zi la Londra pentru fiecare
deviza (LIBOR-London Interbank Offered Rate-rata interbancara oferita la Londra) si
este, pe piata internationala a devizelor, echivalentul ratei pietei monetare.
Operatiunile pe piata eurodevizelor sunt, in general, mai riscante decat cele de pe piata
monetara. Daca o banca nu-si echilibreaza detinerile si datoriile in fiecare moneda
luata separat, riscul poate apare atat in privinta cursului de schimb, cat si in cel al ratei
dobanzii. Mai mult, piata eurodevizelor nu comporta un imprumutator de ultima
instanta. Daca refinantarea nu este posibila, banca nu va avea alta resurse decat sa
se indrepte spre piata monetara a tarii in chestiune, dar atunci ratele risca sa fie destul
de diferite.
43 • Tehnici Bancare
mari, insotite de o remunerare mica, in conditiile in care dobanda pasiva este mare,
inseamna a pune pe umerii bancilor cu retea mare poveri greu de suportat sau chiar de
nesuportat.
Contingetarea reescontului reprezinta stabilirea pentru fiecare banca a unui plafon
de reescont peste care rata va fi prohibitiva. In acest caz bancile pot cauta alte surse
pe piata monetara. Nu este des folosit acest instrument, fiind inlocuit de operatiunile de
open market.
O varianta mai restrictiva o constiue stabilirea unui procent de crestere a creditelor de
la un an la altul; depasirea lui atrage dupa sine majorarea rezervelor obligatorii.
Limitarea de acest tip face ca fiecare banca sa fie dependenta de trecut.
Piata eurodevizelor, in schimb, este putin reglementata, deoarece eurobancile
opereaza in moneda straina, iar la scara internationala puterea lor de a crea moneda,
se exercita lent, caci sumele imprumutate pe piata eorodevizelor sunt remise pe acesta
piata in mod sporadic, neexistand riscul unor valuri inflationiste.
Dupa catastrofele de pe aceasta piata in 1974 si 1982, expertii Grupului celor 10
(primele 10 tari mai bogate din FMI, plus Elvetia) au elaborat Concordatul de la Basel
din 1975, completat in 1983 si aprobat de autoritatile monetare din diverse tari. Nu s-au
fixat coeficienti sau reguli precise; s-a convenit asupra necesitatii de a veghea ca
fiecare eurobanca sa aiba un minim de control. S-a afirmat ca tara primitoare, dar si
cand eurobanca este o filiala sau o sucursala a unei banci straine, tara de origine
trebuie sa aiba anumite responsabilitati. Se pot cere bancilor sa prezinte bilanturi
consolidate, incluzand toate filialele din strainatate.
Mentionam ca in domeniul supravegherii prudential-bancare functioneaza, in cadrul
Grupului celor 10, Comitetul pentru reglementari bancare si practici de supraveghere,
denumit si “Comitetul Cooke” sau Comitetul de la Basel ce recomanda, in principal
respectarea diferitilor coeficienti prudentiali pentru activitatea bancara.
La inceputul anilor ’80, tehnica hartiilor comerciale s-a raspandit pe piata eurodevizelor,
la initiativa bancilor, care vedeau in aceasta un mijloc de a raspunde nevoilor
intreprinderilor fara a-si mari exagerat riscurile proprii (expunerea fata de acestea).
Aparitia acestor “titluri de creante negociabile”, un fel de obligatiuni pe termen scurt, a
dat nastere la o noua piata intermediara intre piata finanaciara si cea bancara, la care
au acces toti agentii economici, cu conditia de pune in joc sume de o anumita
importanta. Sunt posibile arbitraje, desi rata dobanzii este aproape la acelasi nivel pe
cele trei piate, pentru aceleasi scadente.
Noile tehnici ce permit agentilor economici sa se proteja contra variatiilor ratei dobanzii
sau a cursului de schimb, sau de a specula pe seama acestor variatii, a dus la
cresterea rolului pietelor de capital.
10.1.1 Actiunile
La infiintarea unei societati se emit actiuni cu o anumita valoare nominala, ce poate fi
modificata pe parcurs. Daca actiunile nu sunt cotate la bursa ele intereseaza un numar
restrans de persoane. In acest caz pot exista dificultati la emiterea unor noi actiuni sau
atunci cand un detinator doreste sa le cedeze.
Bancile nu intervin, de obicei, in operatiunile societatilor ce nu sunt cotate in bursa. Ele
pot acorda credite unor clienti pentru infiintarea unei societati sau a cumpararii unui
numar de actiuni. Chiar intreprinderile pot apela la banci pentru asanumitul capital-risc,
avand in vedere nevoia lor de fonduri proprii si speranta ca–l vor utiliza eficient.
Capitalul –risc este capitalul pe care detinatorii lui accepta sa-l imobilizeze cateva luni
sau cativa ani intr-o intreprindere, fara sa caute sa inlocuiasca conducerea
intreprinderii, in speranta ca-l vor putea retrage la momentul potrivit cu un profit
important. Din motive de lichiditate si garantie, bancile plaseaza in capital –risc o mica
parte din activul lor, sau creeaza filiale specializate in acest scop. Investitorii
institutionali pot intervenii mai mult in acest domeniu, ca de altfel si particularii bogati si
intreprinzatori.
Rolul principal al bancilor, in domeniul capital-risc, este de a organiza, in contul
intreprindetrilor solicitatoare, plasamente de valori mobiliare la diversi parteneri. Aceste
plasamente private constitue, de obicei, preludiu introducerii in bursa, stadiu decisiv
pentru dezvoltarea intreprinderilor: prezentarea rezultatelor, evolutia dividentelor,
difuzarea informatiilor de natura sa influenteze piata finanaciara. Revanzarea actiunilor
vechi este mai usoara, dar un grup nou poate sa se infiltreze si sa preia majoritatea. O
intreprindere poate deveni tinta unei oferte publice de cumpatrare sau schimb, caz in
care conducerea risca sa fie schimbata intr-un termen scurt. Bancile sunt chemate sa
se implice in difuzare actiunilor la public cat mai larg, sa asigure serviciul dapa
vanzare, in principal plata anuala a dividentelor, schimbarea titlurilor, distribuirea
46 • Tehnici Bancare
10.1.2 Obligatiunile
Un imprumut obligatar are sanse de reusita doar daca este cotat la bursa, dand
posibilitate investitorului, daca are nevoie sa cedeze usor creanta sa pe piata, fara sa
astepte data rambursarii. Deci obligatiunile nu sunt emise in public decat dupa ce au
fost admise sa fie cotate la bursa. Aceasta face ca numai statul sau marile intreprinderi
sa se poata prezenta in numele lor pe piata obligatiunilor. Intreprinderile mici nu au
acces decat prin formula imprumuturilor grupate.
Emisiunile sunt dirijate de catre o banca ce poate coordona un sindicat bancar de
plasament si de garantie, ca in cazul cresterii de capital, dar fara drept de subscriere.
Emisiunile se pot face si pe piata internationala, pe piata eurodevizelor, caz in care se
numesc euro-obligatiuni; acestea vor fi cotate pe una din cele doua burse, de la Londra
sau de la Luxemburg. Tranzactiile se fac prin telefon, iar cursul in bursa n-are decat o
valoare indicativa.
Daca cresterile de capital se fac succesiv de catre aceeasi intreprindere, ele trebuie sa
poata fi schimbate unele cu altele. Locul de cotatie poate varia de la un imprumut la
altul.
Cursurile obligatiunilor sunt, in regula generala, mai stabile decat ale actiunilor. Exista
obligatiuni la rata fixa, la rata variabila si indexate. Cursul obligatiunilor cu rata fixa
variaza invers proportional cu rata dobanzii.
La obligatiunile cu rata variabila suma dividentelor este ajustata in fiecare an pentru a
corespunde dividentelor noilor obligatiuni, iar cursul in bursa n-are nici un motiv
47 • Tehnici Bancare
deosebit sa varieze intr-un sens sau in altul. Se poate spune ca obligatiunile cu rata
variabila isi conserva valoarea lor nominala. Dar daca moneda se depreciaza, atunci
exista o metoda si anume de a emite obligatiuni indexate la costul vietii. Rata va fi
relativ mica dar se va aplica la capitalul indexat, iar rambursare, la momentul repectiv,
se va face tot la valoarea indexata.
in care cursul actiunii are sanse sa se ridice in doi ani de la 500.000 la 800.000 lei,
fiind prin aceasta un simplu stimulent. Daca ar subscrie o actiune la 300.000 lei
valoarea warantului ar fi evidenta, cu exceptia cazului in care s-ar produce o prabusire
a cursurilor actiunilor.
Cu obligatiuni convertibile se investeste o singura data, in timp ce cu obligatiunile cu
warant se investeste de 2 sau de mai multe ori: intai ca obligatar si apoi ca actionar.
O optiune de cumparare se numeste „call”, iar una de vanzare „put”. Aceste doua
optiuni se cumpara la un pret liber stabilit ce se numeste „prima”. Negocierile se fac
prin telefon sau pe piete organizate pentru optiuni, pe baza imprumutului notional.
Purtatorul unei optiuni nu o va exercita decat daca piata evolueaza defavorabil pentru
el. In cazul contrar, el nu-si exercita optiunea, dar poate profita de plusvaloare.
Optiunile sunt atragatoare, dar se plateste o prima destul de ridicata. Bancile intervin
pe acesta piata atat pe cont propriu cat si pe contul clientilor, ca simplu intermediar;
uneori furnizeaza si imprumuturi pentru asemenea operatii.