Platon Opere Complete Vol 1

Platon OPERE COMPLETE I
Ediţie îngrijită de PETRU CREŢIA, CONSTANTIN NOICA ' Şi..' CĂTĂLIN PARTENIE
BCU Cluj-Napoca
■■
flCUMP 2001 09036 HUMANITAS
BUCUREŞTI
Coperta IOANA DRAGOMIRESCU MARDARE

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale PLATON
Opere complete /Platon; trad.: Cezar Papacostea, Marta Guţu, Constantin Noica, ...
; ed. îngrijită de Petru Creţia, Constantin Noica, Cătălin Partenie. - Bucureşti:
Humanitas, 2001 6 voi.; 20 cm. - (Paradigme) ISBN 973-28-0877-2 Voi. 1. - 2001. -
576 p. ISBN 973-28-0878-0 I. Papacostea, Cezar (trad.) II. Gulu, Marta (trad.)
III. Noica, Constantin (trad.; ed.) IV. Cretia, Petru (trad.; ed.) V. Partenie,
Cătălin (trad.; ed.) 14(38)
© HUMANITAS, 2001, pentru prezenta versiune românească ISBN 973-28-0877-2 ISBN

973-28-0878-0
NOTĂ ASUPRA EDIŢIEI în Republica se spune că filozofii aflaţi la cîrma cetăţii pot
înţelege ce este dreptatea numai dacă înţeleg ce este „ideea de bine" — „binele",
to agathon, fiind acel principiu ultim ce întemeiază toate cunoştinţele noastre.
în Banchetul binele este „ceva ce ţine de acasă", oikeion (iar Eros este numit un
philosophos daimon care ne „mînă către casă"). Am putea spune că, în Republica,
acel principiu ultim ce întemeiază toate cunoştinţele noastre este to agathon,
„binele", în sensul că înţelegerea acestui principiu ultim echivalează cu
„ajungerea acasă" a spiritului. Această conjectură este însă greu de susţinut,
căci textul lui Platon nu oferă multe argumente în sprijinul ei. Deşi în aşa-
numitul mit al peşterii binele este comparat cu soarele, el este, potrivit lui
Platon, „ceva greu de văzut"; şi aşa rămî-ne şi răspunsul la întrebarea de ce a
numit Platon acel principiu ultim to agathon. Ideea după care cunoaşterea
adevărului echivalează, pentru filozof, cu o „ajungere acasă" este însă prezentă,
implicit, în multe din dialogurile platoniciene, în Sofistul, de pildă, se spune
că sufletul nu poate fi separat de mişcare, el fiind astfel „în drum spre ceva",
iar acel ceva către care el se îndreaptă (şi pentru care are o „pornire
lăuntrică", horme), este adevărul. DarsiîfletuijQUjiiunge întotdeauna la adevăr,
şi atunci, spune Platon, el „rătăceşte". Pentru
6
NOTĂ ASUPRA EDIŢIEI
Platon, sufletul a cunoscut cîndva, într-o altă lume, adev?nil;
fţprppajTţTnasţereadevărului, în aceasta lume a del/einniTlicTîîralează saTctt-o-
rcvcnjux.-rttTŢ-f'xi I ■ 1 Exil, căutare, rătăcire, speranţa de a ajunge acasă:
acestea sînt coordonatele spaţiului în care apare ide-ea „drumului bun" (methodos)
şi a „călăuzei". Cum să ajungi, spiritual, acasă? Cum să ajungi în proximitatea
adevărului şi a principiilor ultime? Platon este o posibilă călăuză. La Platon nu
poţi ajunge însă decît cu mare greu, dacă nu dispui, în limba ta, de opera lui
întreagă. Această ediţie a operelor lui Platon provine din efortul a doi
philosophoi daimones, care au vrut ca prin Platon noi să încercăm să ajungem,
spiritual, acasă. Ei au fost Petru Creţia şi Constantin Noica. Entuziasmul şi
priceperea lor (precum şi tenacitatea discretă a lui Idei Segall) au făcut ca
între 1974 şi 1993 să apară, la Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică din Bucureşti
(în cadrul colecţiei „Clasicii filozofiei universale"), primele şapte volume din
Operele lui Platon: în 1974 — volumul I (Apărarea hii So-crate, Criton, Alcibiade
I, Charmides, Lahes, Gorgias, Protagoras), îngrijit de Petru Creţia şi Constantin
Noica; în 1976 — volumul II (Hippias Minor, Hippias Maior, Ion, Euthyphron, Lysis,
Menexenos, Menon), îngrijit de Petru Creţia; în 1978 — volumul III (Euthy-demos,
Cratylos), îngrijit de Petru Creţia; în 1983 — volumul IV (Phaidon, Phaidros),
îngrijit de Petru Creţia; în 1986 — volumul V (Republica), îngrijit de Petru
Creţia şi Constantin Noica; în 1989 — volumul VI (Parmenide, Theaitetos, Sofistul,
Omul politic), îngrijit de Petru Creţia şi Constantin Noica; şi în 1993 — volumul
VII (Philebos, Timaios, Critias), îngrijit de Petru Creţia. S-a întîmplat însă ca
prima încercare de a traduce în româneşte opera întreagă a lui Platon să nu poată
fi dusă la bun sfîrşit de către iniţiatorii ei — Petru Creţia, Constantin Noica şi

echipa Editurii Ştiinţifice şi Enciclopedice. Traducerile scrierilor platoniciene
ce urmau să întregească acea ediţie au apărut totuşi, în anii din urmă, dar la
alte edituri. Ediţia de faţă are un format diferit de cel al ediţiei apărute la
Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, unde traducerea fiecărei scrieri
platoniciene este însoţită, în cele mai multe cazuri, de o interpretare, de
lămuriri preliminare şi de note (acestea din urmă fiind, pe ansamblul celor şapte
volume, inegale — atît ca întindere, cît şi ca valoare). Primele cinci volume ale
ediţiei de faţă conţin întreaga operă a lui Platon; cel de-al şaselea volum
cuprînde o antologie de studii, comentarii şi interpretări ale scrierilor
platoniciene, menită să înlesnească întîlnirea cititorului cu desfăşurarea
gîndirii lui Platon. Această ediţie a operelor lui Platon provine, în mare măsură,
din cea îngrijită de Petru Creţia şi Constantin Noica la Editura Ştiinţifică şi
Enciclopedică; majoritatea traducerilor şi interpretărilor cuprinse în ediţia de
faţă au apărut în cadrul acelei ediţii. Ei, Petru Creţia şi Constantin Noica, sînt
de aceea şi îngrijitori ai acestei ediţii. Petru Creţia nu a fost numai îngrijitor
al ediţiei Platon, a fost şi editorul ultimei părţi a Operelor lui Emi-nescu. în
lucrarea sa postumă Testamentul unui emi-nescolog (apărută la Editura Humanitas în
1998), Petru Creţia ne spune că abia după ce editarea integrală a operelor lui
Eminescu s-a încheiat şia dat seama că „întreaga ediţie trebuie regîndită temeinic
Şi apoi reluată" (p. 10). Nu am vorbit cu el niciodată despre o posibilă regîndire
şi reluare a ediţiei operelor lui Platon. Cred însă că atît el, cît şi Constantin
Noica ar fi încuviinţat proiectul acestei ediţii. 8
„Tradiţia traducerilor româneşti din Platon începe, din cîte ştim pînă acum, abia
o dată cu secolul 20: în 1902-l903 un traducător anonim publică, în cinci numere
succesive din Revista Şcoalelor, Criton. [...] De fapt, operele complete ale lui
Platon au să fie, în româneşte, fapta colectivă a tuturor celor, morţi şi vii,
bătrîni şi tineri, care, timp de aproape un veac, vor fi ostenit pe acest tărîm,
«ai noştri oameni ai locului nu numai pedepsiţi întru a noastră limbă, ce şi limba
elinească avînd ştiinţă ca să o tălmăcească», cum se spune în prefaţa Bibliei din
1688." Acestea sînt cuvintele lui Petru Creţia, luate din studiul său „Platon în
româneşte", studiu ce prefaţează cel de-al doilea volum al ediţiei publicate de
Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică (pp. VI-VII)1. Aceste cuvinte ar trebui
completate cu altele, care apar într-un text semnat de Petru Creţia şi Constantin
Noica ce deschide primul volum al aceleiaşi ediţii: „[traducerea integrală a
operei lui Platon] dă, veac de veac, măsura deplină a puterilor unei culturi" (p.
VI). Dacă aşa stau lucrurile, atunci această ediţie a operei lui Platon, apărută
la Editura Humanitas, nu este altceva decît măsura puterilor culturii noastre în
acest ceas.
Numerotaţia marginală este cea a ediţiei Henri Estienne (Stephanus) (apărută în
1578 şi folosită astăzi pentru orice trimitere la textele lui Platon). Citatele
din Homer care apar în scrierile lui Platon diferă uneori de vulgata homerică; ele
au fost fie traduse de către traducătorul dialogului respectiv, fie preluate din
traducerile lui George Murnu (caz în care am indicat acest lucru într-o notă). Am
folosit Riada, traducere în metru original de George Murnu,
1
Pentru tot ce s-a tradus în româneşte din Platon pînă In 1974 (cînd a apărut
primul volum din seria publicată de Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică) vezi
Nicolae Lascu, Clasicii antici in România, Editura Dacia, Cluj, 1974, pp. 240-247.
ediţie definitivă, Editura pentru Literatură Universală, Bucureşti, 1967, şi

Odiseea, în româneşte de G. Murnu, Editura de Stat pentru Literatură şi Artă,
[Bucureşti, 1959]. Trimiterile s-au făcut întotdeauna la numerotaţia marginală a
textului grecesc (şi nu la aceea care însoţeşte traducerile lui G. Murnu).
Citatele din alţi autori sînt, în marea lor majoritate, traduse de către
traducătorul dialogului respectiv; atunci cînd s-a recurs la o traducere deja
existentă am menţionat sursa într-o notă. în transcrierea numelor proprii greceşti
am preluat opţiunea lui Petru Creţia, şi anume: în cazurile în care nu există o
formă românească definitiv consacrată (de exemplu: Socrate, Aristofan, Alcibiade
etc), am transliterat forma grecească. Notele ce însoţesc, în subsolul paginii,
traducerile de faţă îmi aparţin.
CĂTĂLIN PARTENIE
NOTĂ ASUPRA VOLUMULUI I în acest volum sînt reproduse următoarele traduceri:

Apărarea lui Socrate, traducere de Cezar Papacostea, revizuită de Constantin
Noica, apărută în Platon, Dialoguri, Editura pentru Literatură Universală,
Bucureşti, 1968, pp. 3-37; Criton, traducere de Marta Guţu, apărută în Platon,
Opere, I, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1974, pp. 6l-76; Charmides, traducere de
Constantin Noica, apărută în Platon, Dialoguri Editura pentru Literatură
Universală, Bucureşti, 1968, pp. 4l-73; Lahes, traducere de Dan Sluşanschi,
apărută în Platon, Opere, I, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1974, pp. 239-268;
Lysis, traducere de Alexandru Cizek, apărută în Platon, Opere, II, Editura
Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1976, pp. 213-234; Euthyphron, traducere
de Francisca Băltăceanu şi Petru Creţia, apărută în Platon, Opere, II, Editura
Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1976, pp. 26l-280; Hippias Minor,
traducere de Petru Creţia, apărută în Platon, Opere, II, Editura Ştiinţifică şi
Enciclopedică, Bucureşti, 1976, pp. 17-34;
12
NOTĂ ASUPRA VOLUMULUI I
APĂRAREA LUI SOCRATE Hippias Maior, traducere de Gabriel Liiceanu, apărută în

Platon, Opere, II, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1976, pp. 7l-
l04; Alcibiade I, traducere de Sorin Vieru, apărută în Platon, Opere, I, Editura
Ştiinţifică, Bucureşti, 1974, pp. 93-l45; Ion, traducere de Dan Sluşanschi şi
Petru Creţia, apărută în Platon, Opere, II, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică,
Bucureşti, 1976, pp. 135-l50; Euthydemos, traducere de Gabriel Liiceanu, apărută
în Platon, Opere, III, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1978, pp.
69-l16; Gorgias, traducere de Cezar Papacostea, revizuită de Constantin Noica,
apărută în Platon, Dialoguri, Editura pentru Literatură Universală, Bucureşti,
1968, pp. 125-239;
Protagoras, traducere de Şerban Mironescu, apărută în Platon, Opere, I, Editura
Ştiinţifică, Bucureşti, 1974, pp. 423-479. în traducerile reproduse în volumul de
faţă am intervenit în anumite cazuri, cel mai adesea pentru a schimba un cuvânt, o
expresie sau un semn de punctuaţie. Marea majoritate a modificărilor pe care le-am
operat în aceste traduceri nu a vizat corectarea unor erori de traducere, ci o mai
cursivă lectură a textului. Criton, Charmid.es, Lahes, Alcibiade I, Lysis, Euthy-
phron, Hippias Minor, Hippias Maior, Ion, Euthydemos şi Protagoras au fost traduse
după textele ediţiei Bude. Apărarea lui Socrate şi Gorgias au fost traduse de
Cezar Papacostea după textele ediţiei Teubner; aceste traduceri au fost apoi
confruntate de către Constantin Noica cu textele ediţiei Bude.
CĂTĂLIN PARTENIE
Nu ştiu, bărbaţi ai Atenei, cum veţi fi fost voi în- u a râuriţi de pîrîtorii mei,
însă eu, ascultîndu-i, mai că am uitat de mine însumi, atît de convingător au
vorbit. Şi cu toate acestea, la drept vorbind, n-au spus nimic adevărat. De ceva
însă m-am mirat mai mult ca de toate neadevărurile înşirate de ei: au spus că
trebuie să vă temeţi de mine să nu vă înşel, întrucît sînt primejdios în vorbire.
în adevăr, nu le-a fost mă- b car ruşine că îi voi dovedi mincinoşi numaidecît in
fapt, acum cînd, luînd cuvîntul, mă voi arăta cu desăvârşire neiscusit în arta
vorbirii. Aceasta mi se pare cea mai mare neruşinare ce poate fi; desigur, afară
de cazul cînd ei ar înţelege prin „iscusit la vorbire" o însuşire a celui ce spune
fără ocol adevărul; numai în acest înţeles aş putea consimţi că sînt orator, însă
vedeţi, nu în sensul lor. După cum spun, aceştia n-au rostit aproape nici un
cuvînt care să cuprîndă adevărul; pe cînd de la mine nu veţi auzi nici unul care
să nu spună întreg c adevărul. în schimb, bărbaţi atenieni, iau drept martor pe
Zeus că de la mine nu veţi auzi, ca de la dînşii, fraze frumos ticluite, vorbe şi
întorsături sunătoare, într-un stil împodobit, ci o cuvântare cu vorbele care îmi
vin la întîmplare; aceasta, fiindcă sînt încredinţat că spun adevărul. Nimeni
dintre voi să nu aştepte altceva de la mine.
14
PLATON APĂRAREA LUI SOCRATE
15
De altfel, nici nu s-ar cădea, judecătorilor, să vin în faţa voastră* la vârsta

aceasta, ca un tinerel ticlui-tor de fraze. Şi cu toată stăruinţa vă rog, bărbaţi
ai Atenei, să aveţi îngăduinţa de a-mi asculta o apărare alcătuită în aceleaşi
vorbe pe care le întrebuinţez de obicei în agora, pe lingă mesele zarafilor sau
aiurea, unde mulţi dintre voi m-aţi auzit; să nu vă miraţi prin urmare şi să nu vă
supăraţi pe mine pentru aceasta. Pricina este următoarea: eu acum pentru prima d
oară am călcat într-un tribunal, deşi am trecut de ♦şaptezeci de ani; deci nu mă
pricep şi sînt străin de limba celor de aici. După cum însă, de-aş fi fost cu-a-l8
a devărat un străin, m-aţi fi iertat desigur dacă vorbeam în dialectul şi în felul
în care aş fi fost crescut, tot astfel şi acum vă rog să-mi faceţi un act de
dreptate, zic eu, îngăduindu-mi felul obişnuit de vorbire.Poate să fie mai prost,
poate să fie mai bun; în tot cazul, voi atît să cercetaţi şi să luaţi aminte, dacă
'cele ce spun sînt drepte sau nu. Aceasta-i singura datorie a judecătorului; a
oratorului — să spună adevărul. Aşadar, bărbaţi ai Atenei, se cade să mă apăr mai
întîi de primele învinuiri; să răspund faţă de cei din-b tîi acuzatori ai mei; în
urmă, să vorbesc de a doua vină ce mi se aduce, de către ceilalţi acuzatori. Căci
pe lingă voi am avut mulţi vrăjmaşi, care de mulţi ani mă ponegresc prin fel de
fel de neadevăruri. De cei jmai vechi mă tem mai mult decit de cei din jurul lui
Anytos, cu toate că şi aceştia sînt de temut. Dar aceia, judecătorilor, sînt mai
primejdioşi, deoarece au izbutit să vă convingă pe cei mai mulţi dintre voi încă
de pe cind eraţi copii; şi
pînă astăzi ei mă pîrăsc mereu cu minciuni, zicînd că este un oarecare Socrate, om
învăţat, care cercetează toate cele cereşti, ca şi cele de sub pămînt şi schimbă
faptele rele, înfăţişîndule prin vorbire ca fiind bune. Atenienilor, făcîndu-mi o
astfel de faimă, aceştia c sînt acuzatorii mei cei primejdioşi, căci oricine îi
asş cultă spune că un om care cercetează asemenea] lucruri nu poate crede în zei.
Pe lingă aceasta, ei sînt mulţi şi mă vorbesc de rău faţă de voi de multă vreme,
încă de cînd eraţi copii sau tineri, pe cînd credeaţi orice cu cea mai mare
uşurinţă; şi m-au acuzat cu-adevărat în lipsă şi fără să mă apere nimeni. Iar cel
mai rău lucru pentru mine este că nu am putinţa să le ştiu şi să le dau numele,
afară de unul singur, d care este şi autor de comedii. Toţi ceilalţi care, din
invidie, v-au înduplecat prin clevetire sau care, convinşi fiind ei înşişi, se
silesc să convingă şi pe alţii de vinovăţia mea, toţi sînt la adăpost faţă de
mine; căci nu este chip să-i chemăm aici, nici să combat pe vreunul din ei. Astfel
dar, sînt nevoit să mă apăr şi să argumentez împotriva lor ca şi cum m-aş lupta cu
nişte umbre, căci nimeni nu răspunde, din tabăra lor. Judecaţi şi voi; eu am, cum
vă spuneam, două rînduri de acuzatori: unii care m-au pîrît acum, alţii, de care
am pomenit adineauri, cu mult mai vechi. Şi, desigur, veţi găsi nimerit să
trebuiască a mă apăra mai e întîi faţă de aceştia, căci şi voi pe dînşii i-aţi
auzit mai întîi ponegrindu-mă, şi încă cu mult mai tare decît cei de azi. Oricum
ar fi, bărbaţi atenieni, trebuind în sfîrşit să mă apăr, haide să încerc într-un
timp aşa de i9a scurt a vă scoate din minte o vină ce mi se aduce de atîta vreme.
Aş dori, fireşte, să se întîmple aşa, dacă e ceva bun şi pentru voi şi pentru
mine, şi să pot zice că prin apărarea mea am săvîrşit o ispravă. Am însă credinţa
că e un lucru greu, şi nu sînt străin de această situaţie. întîmple-se în sfîrşit
cum va vrea Zeul; cît mă priveşte, eu trebuie să mă supun legii şi să mă apăr. Să
luăm lucrul dintru început. Care este acuzaţia? De unde a izvorît ponegrirea mea,
căreia Meletos b
16
17
i-a dat crezare pînă într-atît încît să redacteze învinuirea de faţă? Să vedem,
ce-au susţinut clevetitorii mei ca să mă ponegrească? Să vă citesc însuşi actul de
învinuire, pe care l-au întărit cu jurămînt:
Socrate săvîrşeşte lucruri nelegiuite şi iscodeşte atît cele de sub pămînt, cît şi
cele cereşti, precum preface prin vorbire cauza rea într-una bună; el învaţă şi pe
alţii aceleaşi lucruri
Cam astfel sună; de altminteri, acestea le-aţi vă-c zut voi înşivă pe scenă, în
comedia lui Aristofan. Aţi văzut acolo un personaj, Socrate, purtat încoace şi
încolo, care tot spune că pluteşte în aer şi flecăreşte îndelung asupra unor
lucruri pentru care eu nu am nici o pricepere, nici mare, nici mică. Nu doar că aş
dispreţui o asemenea ştiinţă — şi n-o spun de frică să nu-mi facă Meletos şi alte
procese — dacă aş şti că este cineva care să înţeleagă aceste fenomene; dar,
bărbaţi din Atena, eu nu mă amestec defel în a acestea. Iau drept martori pe cei
mai mulţi dintre voi şi vă rog să spuneţi şi să vă lămuriţi unii pe alţii; toţi
care m-aţi auzit vreodată discutînd — şi sînt mulţi dintre aceştia printre voi —
vorbiţi! Spuneţi unii altora dacă m-aţi aflat vreodată cercetînd şi vorbind despre
asemenea lucruri, fie mai pe larg, fie pe scurt. De aici veţi înţelege că tot aşa
sînt şi celelalte învinuiri pe care mi le aduce marea mulţime. Nimic din toate
astea nu-i întemeiat; nici ceea ce desigur că aţi auzit, cum că încerc să dau
învăţături e oamenilor şi că astfel fac avere; nu este adevărat nici aceasta, deşi
mi se pare lucru frumos să fie cineva în stare să dea învăţături altor oameni, cum
fac (Gorgias din Leontinoi, Prodicos din Ceos, Hippias din
is. Fiecare din aceştia, judecători, merge din oraş în oraş; atrage pe tinerii
care ar putea să înveţe, fără bani, de la oricare dintre concetăţenii lor, şi-i
convinge să lase întîlnirile cu localnicii şi să-i urmeze pe ei; în schimb, ei
primesc şi bani şi recunoştinţă. Tot 20 a astfel este aici în Atena un alt bărbat,
dejel din Păros, un învăţat despre care iată cum am aflat că a venit aici:
întîmplător m-am întîlnit cu un prieten care a cheltuit cu sofiştii mai mulţi bani
decît toţi ceilalţi la un loc, anume cu Callias al lui Hipponicos. Pe acesta, care
avea doi copii, l-am întrebat: „Calliaş, dacă ţi-ar fi dat să ai drept copii doi
mînji sau viţei, nu-i aşa că ar trebui să le iei un supraveghetor, pe care l-ai
plăti? în schimb, el ţi i-ar face frumoşi şi destoinici, le-ar dezvolta
însuşirile. Iar acela, deşi- b gur, va trebui să fie om priceput în ale cailor sau
un bun crescător. Acum însă, oameni fiind copiii tăi, te gîndeşti sau nu să le iei
supraveghetor? în acest caz, cine este cel ce se pricepe în ce priveşte adevărata
virtute de om şi cetăţean? Socotesc că, de vreme ce ai copii, te vei fi gîndit şi
la asta. Aşadar, spusei eu, este cineva sau nu? — Cum de nu, răspunse. — Cine? De
unde? Pe ce preţ învaţă? — Este Evenos din Păros şi predă pe preţ de cinci mine,
Socrate." Şi eu l-am fericit pe Evenos, dacă în adevăr poate să cunoască acest
meşteşug şi să înveţe pe alţii cu un preţ aşa de mic. Prin urmare, şi eu m-aş
mîndri şi m-aş împo-poţona dacă aş cunoaşte această artă. însă, bărbaţi c
atenieni, eu nu o cunosc! Poate că unul dintre voi are să mă întîmpine: „Bine,
Socrate, dar de ce ţi se întîmplă ţie un astfel de necaz? De unde aceste clevetiri
împotriva ta? De n-ai fi făcut nimic mai mult decît cealaltă lume, nu s-ar fi
stîrnit în jurul tău atîta vîlvă, nici atîta vorbă; trebuie să fi făcut ceva
deosebit de lumea cealaltă. Spune-ne ce, ca să nu te judecăm cu nesocotinţă." Pe
drept ar putea rosti cineva astfel de cuvinte; de aceea, voi încerca să vă arăt
pentru care pricină mi a s-a făcut un nume şi mi s-a adus o ponegrire ca aceasta.
Fiţi deci cu luare-aminte, chiar cei care ere18
PLATON
deţi că vorbesc în glumă; e bine să ştiţi că nu vă voi spune decît adevărul.

Bărbaţi ai Atenei! Numele ce mi-am căpătat prin nimic altceva nu-l merit decît
printr-un spi de înţelepciune a mea. Vreţi să ştiţi de ce fel este această
înţelepciune? Este desigur o înţelepciune omenească; iar eu se întîmplă să am în
fapt o astfel de înţelepciune, pe cînd cei de care am vorbit adineauri au, poate,
o înţelepciune mai presus decît cea omenease că; despre aceasta eu nu vă pot spune
însă nimic, căci nu o cunosc; cine zice că o cunosc minte şi vorbeşte întru
ponegrirea mea. Nu murmuraţi acum, bărbaţi atenieni, căci am să vă spun un lucru
ce vi se va părea plin de semeţie; nu-l voi spune însă de la mine, ci voi lăsa să-
l spună cineva mai vrednic de încrederea voastră. Asupra înţelepciunii mele, dacă
este, şi de ce fel este, vă voi aduce martor pe însuşi Zeul din Delfi. Cred că îl
cunoaşteţi pe Chajrfiplian; mie mi-este cunoscut încă din tinereţe, desigur şi
celor mai mulţi dintre voi; doar şi el a fost surghiunit şi s-a întors o dată cu
voi. Ştiţi prin urmare ce 21 a fel de om era acest Chairephon şi cît de aprig era
în tot ce făcea. Odată s-a dus la Delfi şi a îndrăznit să întrebe oracolul — să nu
vă supere, judecătorilor, ce-am sa vă spun — dacă este cineva mai înţelept decît
mine. Pythia i-a răspuns că nimeni nu-i mai înţelept. ChairephorMS murit, însă
despre acest răspuns vă poate da mărturie fratele lui, care tocmai se află aici.i
b Aţi înţeles de ce vă spun acestea? Vreau să vă arăt de unde s-a iscat ura
împotriva mea. Căci eu, dac-am auzit aşa ceva, îmi tot ziceam în minte: „Ce-o fi
vrînd Zeul să zică, ce-o fi vrînd să înţeleagă prin aceste vorbe? Cît ştiu eu,
după mintea mea, nu sînt un înţelept, nici mare, nici
mic. Ce-o fi vrut deci să zică prin cuvintele că aş fi cel mai înţelept? Să spună
neadevărul, nu se poate, căci nu-i îngăduit unui zeu." Multă vreme am stat aşa,
nedumerit: ce-o fi vrut să
APĂRAREA LUI SOCRATE
19
zică? în sfîrşit, m-am întors cu luare-aminte să cercetez lucrul în chipul

următor: m-am dus la unul dintre cei ce se cred înţelepţi, ca să dovedesc, de mi-
ar fi fost cu putinţă, neadevărul oracolului şi să-i întorc c vorba astfel: „Ai
spus că sînt cel mai înţelept, şi iată unul care e mai înţelept decît mine." Am
cercetat deci pe acest om — nu-i nevoie să-i dau numele în vileag, era un
qnxrjolitic — şi vă voi spune doar ce părere mi-am făcut cercetîndu-l; m-am
încredinţat, din convorbirea cu dînsul, că acest bărbat pare multor oa-Jmeni, dar
mai ales sieşi, a fi înţelept, însă de fapt nu (este. Am încercat după aceea să-i
arăt că el credea numai că este înţelept, însă nu era. Prin aceasta mi-am | atras
ura lui şi totodată pe a multora dintre cei de u faţă. Plecînd de acolo, îmi
ziceam: „Tot eu trebuie să fiu mai înţelept decît acel om, deoarece, deşi nici
unul nu pare să ştie mare lucru, totuşi el crede că ştie, neştiutor fiind, pe cînd
eu nici nu ştiu, nici nu cred aşa ceva. Aşadar, cu oricît de puţin, tot eu rămîn
mai înţelept decît acesta, fiindcă ceea ce nu ştiu, nu pretind că ştiu." De aici
m-am dus la un altul, tot dintre cei ce se socotesc înţelepţi; dar şi de la acesta
am plecat cu aceeaşi încredinţare. Mi l-am făcut şi pe acesta duşman, ca pe alţii.
Mai pe urmă m-am dus, rînd pe rînd, şi pe la alţii, dîndu-mi seama — cu întristare
şi cu teama în suflet — că am să mi-i fac vrăjmaşi. Cu toate acestea, so- e
"Coteam că e nevoie să pun cuvîntul Zeului mai presus de orice. Găseam nimerit ca
cineva care voia să afle ce înţelegea oracolul prin acele cuvinte să se ducă pe la
toţi cîţi credeau a şti ceva. Mă jur pe cîine, bărbaţi ai Atenei — în faţa voastră
trebuie să spun 22 a adevărul — că am dobîndit următoarea încredinţare: ocmai cei
cu renume mai bun se dovedeau aproape cu totul lipsiţi de înţelepciune cînd îi
cercetam după spusa Zeului; pe cînd alţii, părînd mai de rînd, erau
20
21
oameni mai deplini şi mai aproape de înţelepciune. Ar trebui să vă arăt toate

rătăcirile mele, întocmai ca ale unui om osîndit la vreo caznă, întreprinse numai
şi numai ca oracolul Zeului să-mi apară de netăgăduit. b De aceea, după ce am
isprăvit cu oamenii politici, m-am dus la poeţi: şi la cei de tragedii, şi \a cei
de ditirambi, şi la ceilalţi, pentru ca în sfîrşit să mă surprînd pe mine însumi
mai puţin ştiutor decît aceia. Luînd poemele lor cele mai bine făcute, îi tot
întrebam ce înţeles au, pentru ca in acelaşi timp să învăţ ceva de la ei. Mi-e şi
ruşine, cetăţenilor, să vă spun adevărul; şi totuşi trebuie să vi-l spun; într-un
cu-vînt, oricare dintre cei de faţă ar fi putut să-mi tălmăcească înţelesul
lucrărilor mai bine decît înşişi autorii. Din această scurtă cercetare, am
cunoscut adevărul şi asupra poeţilor, anume: că operele pe c care le creează
izvorăsc dintr-un dar al naturii, din-tr-un entuziasm, asemenea prorocilor şi
interpreţilor divini, numai din înţelepciune nu. Doar şi aceştia spun lucruri
multe şi frumoase, însă nu cunosc cu adevărat cele ce tratează. Aşa mi s-au arătat
poeţii, avînd toţi acelaşi cusur. Cu acest prilej însă, mi-am dat seama că ei,
datorită poeziei lor, se cred. cei mai -fînţelepţi dintre oameni şi în alte
privinţe, ceea ce nu sînt. M-am depărtat deci şi de dînşii, socotind că-i întrec
prin puţinul prin care îi întreceam şi pe oamenii de stat. a în sfîrşit, m-am dus
şi la meşteşugari. întrucît mă priveşte, ca să spun adevărul, ştiam bine că nu mă
pricep deloc la meseriile lor şi că pe dînşii îi voi afla ştiutori de multe
lucruri frumoase. Şi nu m-am înşelat în această privinţă, căci ei cunoşteau
lucruri de care eu habar nu aveam, arătîndu-se în această privinţă mai iscusiţi
decît mine. Dar, cetăţeni atenieni, bunii meseriaşi mi-au pă--*rut a cădea şi ei
în aceeaşi greşeală ca şi
poeţii; fiecare, fiindcă-şi lucra cu artă meşteşugul, se credea înzestrat cu cea
mai mare înţelepciune şi în celelalte privinţe. Şi tocmai această nesocotinţă le
întuneca e înţelepciunea proprie. Astfel, mam întrebat încă o văată asupra
oracolului şi mi-am zis: Oare ce-aş primi mai bucuros? Să fiu cum sînt, adică nici
iscusit ca dînşii, dar nici neştiutor după neştiinţa lor, sau şi iscusit şi
neştiutor, în amîndouă ca dînşii? Mi-am răspuns, şi mie însumi şi oracolului, că
mai de folos îmi j;şte să fiu cum sînt. Bărbaţi atenieni! Multe duşmănii mi-am
ridicat dintr-o asemenea cercetare, şi încă dintre cele mai 23 a grele şi
primejdioase; aşa că tot felul de clevetiri au izvorît de aici, ieşindu-mi pe
deasupra numele de om înţelept. Cei ce iau parte la discuţiile purTâTe de mine
cred că eu sînt înţelept ori de cîte ori mi se întîmplă să înfund pe alţii. însă,
judecători atenieni, înţelept cu adevărat este Zeul; iar asta ne şi spune el prin
oracolr-că înţelepciunea omenească preţuieşte foarte puţin, sau chiar nimic. Şi de
altfel că vorbele oracolului nu privesc cu tot dinadinsul pe Socrate, ci oracolul
numai s-a folosit de numele meu, spre a mă da b drept pildă; ca şi cum ar fi vrut
să zică: „Oamenilor, cel mai înţelept dintre voi este acela care, ca şi Socrate,
şi-a dat seama că el nu preţuieşte nimic în ce priveşte iscusinţa de-a cunoaşte
adevărul." Dacă mai umblu deci acum printre oameni şi-i cercetez, străduinţa mi-
este să mă încredinţez de spusa Zeului, ori de cîte ori se întîmplă să cred despre
cineva, concetăţean sau străin, că este înţelept. îndată ce nu-l găsesc astfel, îi
dovedesc că nu este înţelept, întărînd 'prin asta spusa Zeului. Din cauza acestei
străduinţe, n-am avut răgaz să fac ceva mai de seamă, nici ca cetăţean în stat,
nici ca membru al familiei, ci am rămas într-o neîntreruptă sărăcie, în slujba
Zeului în afară de acestea, mulţi tineri, îndeosebi cei ce c au răgazuri, feciorii
celor mai bogaţi, mă însoţesc de
22
23
bunăvoie şi sînt bucuroşi să asculte cum iscodesc eu oamenii; ba, adeseori,

imitîndu-mă, sapucă şi ei să iscodeacă pe alţii. Făcînd aşa, ei găsesc, pare-se,
mare belşug de oameni care cred a şti ceva, cînd de fapt nu ştiu nimic sau prea
puţin. Din această pricină, cei luaţi la cercetare de dînşii se supără, dar nu pe
ei, ci iarăşi pe mine, spunînd că există un oarecare Socrate, tare nelegiuit, care
strică pe tineri. Dacă-i d întreabă cineva ce făptuieşte sau ce învaţă pe tineri
acest Socrate, ei nu au nimic de spus, fiindcă nu o ştiu. Pe de altă parte însă,
pentru a nu părea că sînt în încurcătură, răspund cu cele ce se spun de obicei
împotriva oricui filozofează: că „cercetez cele cereşti şi cele subpămîntene", că
„nu cred în zei" şi că „înfăţişez prin vorbire faptele rele ca fiind mai bune".
Cred şi eu; că doar n-au să spună adevărul, cum că ei sînt daţi în vileag atunci
cînd se prefac a şti ceva, deşi nu ştiu nimic. Aşadar aceştia, plini de zel fiind,
e pătimaşi şi mulţi la număr, vorbind organizat împotriva mea şi în chip
convingător, au izbutit, şi în trecut şi acum, să vă umple urechile cu intrigi
stărui-j toare. Dintr-aceştia s-au ales împotriva mea, cu tot dinadinsul, Meleţos,
Anyjioş şi Lvcqn. Meletos mă 24 a urmăreşte ca din partea poeţilor, Anytos din
partea meşteşugarilor şi a oamenilor politici, Lycon din partea oratorilor. De
aceea am spus încă de la început că m-aş minuna singur dacă aş fi în stare, într-
un timp aşa de scurt, să spulber o defăimare ce durează de atîta vreme. Acesta
este, bărbaţi ai Atenei, adevărul pe care eu vi-l spun în faţă, fără înconjur şi
fără să scad din el vreo parte, nici însemnată, nici neînsemnată; şi totuşi ştiu
că tocmai asta îmi atrage ura: încă o dovadă că spun adevărul, că e vorba de
ponegriri împotriva mea şi că pricinile sînt cele arătate. Acum ori mai tîrziu,
cînd veţi sta să cercetaţi, b vă veţi încredinţa că este aşa. Asupra faptelor de
care m-au învinovăţit cei dintîi acuzatori, cred că este de ajuns această
apărare în faţa voastră. Acum voi încerca să mă apăr faţă de preacinstitul şi
„patriotul", cum îşi zicea el, Meletos, precum şi faţă de cei din urmă pîrîtori.
Să mai luăm o dată actul de învinuire, cel întărit cu jurămînt; să-l citim iarăşi,
ca şi cum alţii ar fi acum pîrîtorii. c Iată ce cuprînde: „Socrate săvîrşeşte
lucruri nelegiui ifite; el strică pe tineri, nesocoteşte zeii în care crede
'cetatea şi se închină la alte zeităţi, noi." Aşa glăsu-ieşte actul de învinuire;
să cercetăm în parte fiecare vină din acest act. Se spune că săvîrşesc lucruri
nelegiuite, stricînd pe tineri. Mă întorc şi întîmpin: Meletos, bărbaţi atenieni,
e icel care săvârşeşte lucruri nelegiuite, fiindcă îşi bate (joc de lucruri
serioase, chemînd în judecată cu nesocotinţă pe oameni şi prefăcîndu-se că se
preocupă serios de lucruri cu care de fapt nu s-a ocupat niciodată. Că este
adevărat, voi încerca îndată să v-o dovedesc. SOCRATE Vino, Meletos, mai aproape!
Vino şi spune-mi, găseşti cu cale sau nu ca tinerii să devină cît mai virtuoşi?
MELETOS Găsesc. d SOCRATE Ia spune acum acestei lumi, cine-i cel care face oameni
de treabă? Fără îndoială, ştii cine, de vreme ce te ocupi de acestea. Căci iată,
pe mine care îi stric, cum zici tu, m-ai găsit; m-ai chemat în judecată în faţa
acestora şi mi-aduci învinuiri. Ia arată-mi acum pe unul care îi face oameni de
treabă; spune-i numele, ca să-l audă şi aceştia. Cine este? Vezi, Meletos, că taci
şi nu eşti în stare să-mi răspunzi? Şi cu toate astea nu-ţi pare ruşinos şi o
dovadă îndestulătoare a ce spun că nu te-ai ocupat de acestea defel? Spune-mi dar
tu, virtuosule, cine-i face pe tinerii noştri virtuoşi? \
24
25
e MELETOS Legile. SOCRATE Dar nu te întreb asta, preabunule. Cine anume este omul
care din capul locului le cunoaşte şi pe acestea? MELETOS Judecătorii de aici,
Socrate. SOCRATE Cum, Meletos, sînt aceştia în stare să dea creştere tinerilor,
să-i facă mai buni? MELETOS Fără îndoială. SOCRATE Toţi sînt în stare, sau numai
unii? MELETOS Toţi. SOCRATE Pe Hera, minunat vorbeşti; o adevărată comoară de
oameni folositori ne-ai dezvăluit. Dar ce zici despre aceşti ascultători? Pot şi
ei să facă din tineri oameni de treabă, sau nu? MELETOS Şi ei. SOCRATE Dar
consilierii? 25 a MELETOS Şi consilierii. SOCRATE Dar oare, Meletos, marea mulţime
de «ameni care vin în adunări, nici aceştia nu strică pe tineri? Sau şi aceştia îi
fac mai buni? MELETOS, Şi aceştia. -JTSOCRATE Pe cît se pare, aşadar, toţi
atenienii fac din tinerime oameni întregi, numai eu îi stric. Aşa zici? MELETOS
Tocmai aşa. SOCRATE Mare nenorocire, atunci, pe capul meu. Dar răspunde-mi mai
departe. Oare despre creşterea cailor tot aşa crezi că stau lucrurile? Adică toţi
oa-b menii sînt în stare să-i crească, desăvîrşindu-i, şi numai unul îi strică?
Sau tocmai pe dos: unul singur este în stare să-i desăvirşească prin îngrijire,
ori în tot cazul foarte puţini, cei de meserie, pe cînd marea mulţime, dimpotrivă,
cînd umblă cu caii şi-i foloseşte, îi strică? Nu se întîmplă aşa, Meletos, atît cu
caii, cît şi cu toate celelalte vieţuitoare? La fel se întîmplă, orice vei spune
tu sau Anytos. în adevăr, ce mare fericire ar fi pentru tineret dacă, în lumea
asta, numai unul i-ar strica, pe cînd toţi ceilalţi semeni i-ar
desăvîrşi. Dar tu ne-ai dovedit cu prisosinţă, Meletos, că niciodată nu te-ai
ocupat de creşterea tinerilor; ai dat pe c faţă nepăsarea ta desăvârşită faţă de
asemenea lucruri; prin urmare, m-ai adus la judecată pentru chestiuni de care nu
te sinchiseşti defel. Pe Zeus, mai spune-mi ceva, Meletos. Oare este mai bine să
trăim laolaltă cu cetăţeni de treabă, sau cu unii răi? Răspunde-mi, prietene, doar
nu te întreb ceva greu. Oare cei răi nu fac statornic ceva rău celor din preajma
lor? Iar cei virtuoşi, ceva bun? MELETOS Desigur. SOCRATE Este cineva care vrea să
fie mai degra- d bă păgubit de către cei din jurul său, decît în cîştig? Răspunde-
mi, cinstitule, căci şi legea îţi porunceşte să răspunzi. Este cineva care vrea să
i se facă rău? MELETOS Fără îndoială că nu. SOCRATE Foarte bine; dar pentru care
din două mă tragi în judecată, fiindcă stric tineretul şil fac mai rău cu tot
dinadinsul, sau fiindcă o fac fără de voie? MELETOS Cu tot dinadinsul. SOCRATE Cum
asta, Meletos? Aşa de tînăr fiind, eşti într-atît mai înţelept decît mine, la
vîrsta mea, încît să ştii că răii fac numai rău în preajma lor, cei buni numai
bine, pe cînd eu am rămas în acest hal e de neştiinţă încît să nu-mi dau seama
nici măcar de atît că, dacă voi face pe convieţuitorii mei păcătoşi, voi fi eu
însumi în primejdie de a mă alege cu ceva rău de la dînşii? Ba încă să fac răul
cum zici tu, cu tot dinadinsul? Nu mă poţi convinge de aceasta, Meletos, nici pe
mine şi, socotesc, nici pe un alt om. Din două una: ori nu-i stric, ori, dacă îi
stric, o fac fără 261 voie; deci tu, şi într-un caz şi în altul, minţi. Dacă, Pe
de altă parte, eu stric tineretul fără de voie, atunci nu este lege după care să
fiu judecat aici, pentru
26
27
asemenea greşeli fără voie, ci cel mult în particular trebuia să fiu luminat de
cineva şi făcut să înţeleg, înţr-adevăr, e limpede că, dacă mi se arată greşeala,
voi înceta a mai face ceea ce făceam fără voie. Tu însă ai fugit de întîlnirea cu
mine, n-ai voit să mă luminezi cu învăţăturile tale; în schimb, mă duci la jude-i
cată, unde legea porunceşte să fie tîriţi cei ce au ne-| voie de pedeapsă, nu de
învăţătură. Bărbaţi atenieni, acum socotesc învederat ce-am spus adineauri, că
Meletos niciodată n-a avut habar b de lucrurile acestea, nici în mare, nici în
mică măsură. Totuşi, Meletos, mă adresez iarăşi ţie. Cum zici tu că stric pe
tineri? Este limpede că, prin actul de învinuire pe care tu însuţi l-ai scris,
spui cum că eu propo-Ivăduiesc să nu se creadă în zeii în care crede cetatea, ci
în alte divinităţi, noi. Nu zici tu că prin astfel Vie învăţături stric pe tineri?
MELETOS Da, asta o susţin cu tărie. SOCRATE Ei bine, Meletos, tocmai în numele
zeic lor de care e vorba, spune-mi-o ceva mai lămurit, şi mie şi acestor
judecători. Eu unul nu pot pricepe ce anume susţii: că învăţ pe tineri să creadă
în anumiţi zei? Că prin urmare şi eu socot că există zei şi nu sînt cu desăvîrşire
ateu? Că deci, prin aceasta, nu săvârşesc o călcare de lege, însă mă învinuieşti
că nu cred în aceiaşi zei în care crede cetatea, ci în alţii? lOri susţii că nu
cred deloc în zei şi că învăţ şi pe alţii Io astfel de necredinţă? MELETOS Aceasta
din urmă o susţin: că nu crezi deloc în zei. d SOCRATE O, minunate Meletos, de ce
susţii aşa rceva? Cum, nici despre Soare şi Lună nu cred eu, ca ttoată lumea, că
sînt zeităţi? MELETOS Pe Zeus, judecătorilor, el zice că Soarele este o piatră iar
Luna un pămînt.
SOCRATE Poate crezi, prietene Meletos, că învinuieşti pe Anaxagora. Oare pînă
într-atît dispreţuieşti pe aceşti judecători? Pînă într-atît de neştiutori îi
crezi, încît să nu fi aflat că operele lui Anaxagora din Clazomene sînt pline de
aceste învăţături? Dar, după Meletos, tinerii învaţă de la mine cele ce pot să-şi
procure cînd vor, pentru cel mult o drahmă, în teatre; şi apoi să batjocorească pe
Socrate, dacă bine- e înţeles acesta şi-ar însuşi teoriile, e drept, întru citva
ciudate ale altora. în numele lui Zeus, astfel îţi par eu cu tot dinadinsul: că nu
cred în existenţa nici unui zeu? MELETOS Nu, pe Zeus, nu recunoşti pe nici unul.
SOCRATE Pe cît se pare, Meletos, spui ceea ce tu însuţi nu crezi. Judecători
atenieni, acest om îmi pare întru totul nesăbuit şi lipsit de măsură, şi cu-adevă-
rat m-a chemat în judecată tîrît doar de nesăbuinţa, lipsa de măsură şi tinereţea
lui. Seamănă cu unul care aruncă o ghicitoare ca să te pună la încercare; 27 a îşi
zice: VOare înţeleptul acesta numit Socrate va ghici că glumesc şi că spun lucruri
pe care nu le cred nici eu? Sau izbuti-voi oare să-l înşel, pe el şi pe ceilalţi
ascultători?*! Acestea îmi pare că spune el în actul său de învinuire — lucruri ce
se bat cap în cap; ca şi cum ar zice: „Socrate calcă legea necrezînd în zei, dar
crezînd în ei." Nu, nu este serios. Dar, bărbaţi atenieni, să cercetăm împreună în
ce sens mi se pare că trebuie să spun aşa. Răspunde-mi, b Meletos, la întrebări;
iar voi adu ceti-vă aminte de ceea ce v-am rugat la început şi nu vă supăraţi dacă
voi proceda în chipul meu obişnuit. Este vreun om, Meletos, care să creadă că se
să-vîrşesc fapte omeneşti, însă că nu există oameni? Să-mi răspundă, judecători,
şi să nu tot facă zgomote, într-un fel sau altul. Este cineva care crede că nu
există cai, însă există lucruri privitoare la cai? Că nu există flautişti, însă
există o artă a flautului? Nu se poate, o, tu, cel mai bun dintre oameni; îţi
răspund eu, şi ţie, şi acestor judecători, dacă tu nu vrei
28
PLATON
să răspunziTSpune-mi măcar atîta: este cineva care crede în cele daimonice, însă
nu crede în daimoni? c MELETOS Nu este. SOCRATE Cît de mult mă ajuţi că te-ai
hotărit în sfîrşit să-mi răspunzi, silit de aceştia! Tu susţii că eu cred şi învăţ
tineretul să creadă în anumite divinităţi, fie că sînt noi, fie că sînt cele de
pînă acum; susţii că totuşi eu cred în ceva daimonic, după spusa ta, aşa cum ai
întărit-o prin jurămînt. însă dacă eu cred în ceva daimonic, cred desigur şi că
există a daimoni. Nu e aşa? Presupun că o recunoşti, de vreme ce nu-mi răspunzi.
Iar daimonii sînt, după noU fie zei, fie odrasle ale zeilor. Recunoşti asta, sau
nul MELETOS Recunosc SOCRATE Dacă eu cred în daimoni precum recunoşti, dacj.
aceste divinităţi sînt chiar zei, atunci e tocmai ce-am mai spus: tu vii cu
ghicitori şi glume, susţinînd pe de o parte că eu nu cred în zei, pe de alta că aş
crede, de vreme ce cred în daimoni. Căci dacă daimonii sînt odrasle naturale ale
zeilor, născute fie din nimfe, fie din alte mame, aşa cum se şi vorbeşte, atunci
care om poate crede că există prunci ai e zeilor, însă nu există zei? Tot aşa de
necugetat ar fi cineva dacă ar susţine că există catîri, coboritori din cai şi
măgari, dar că nu există nici cai, nici măgari. Vezi dar, Meletos, că nu e cu
putinţă ca tu să fi făcut această pîră cu alt gînd decît spre a ne ispiti, sau
neştiind ce învinuire pentru vreo adevărată călcare de lege să-mi aduci. Altfel,
cum îţi închipui că ai putea convinge pe cineva, oricît de slab la cuget, că 28 a
acelaşi om crede în cele spirituale şi divine, dar nu crede că există spirite şi
zei? Dar, atenienilor, mi se pare că nu mai am nevoie de o lungă apărare ca să vă
dovedesc că nu calc legile, cum scrie în actul de învinuire al lui Meletos; poate
că sînt de ajuns acestea. Vă voi aminti ce v-am mai spus, şi să ştiţi bine: este
un adevăr faptul că
29
mi-am trezit multă ură şi mi-am făcut mulţi duşmani. Tocmai acestea — ponegrirea
şi pizma celor mulţi — sînt ceea ce mă va înfrînge, de va fi să cad; nu Meletos şi
Anytos! Astfel s-au prăbuşit mulţi bărbaţi destoinici, şi cred că vor mai cădea;
nu vă fie b teamă, această nenorocire nu se va opri la mine. Poate că s-ar găsi
cineva să mă întrebe: „Nu-ţi este ruşine, Socrate, că ţi-ai ales o îndeletnicire
din care acum îţi vine riscul morţii?" Iată ce i-aş răspunde, pe drept cuvînt:
„Omule, nu judeci cum se cuvine dacă găseşti cu cale că un om, cît de cît vrednic,
cînd se apucă de ceva trebuie să-şi cîntărească sorţii vieţii şi ai morţii, în loc
să aibă în vedere numai ceea ce va face, adică: dacă sînt sau nu drepte, dacă sînt
sau nu vrednice de un om cinstit sau de un om păcătos cele ce va face. Nevrednicii
ar fi, după socotinţa ta, eroii care şi-au dăruit viaţa pe cîmpiile Troiei; de
nimic ar fi atîţia alţii, şi mai ales acel fiu al zeiţei Thetis c care, faţă de
gîndul de-a încerca o ruşine, a dispreţuit atît de mult moartea, încît mama lui,
zeiţă, văzîndu-l pornit să omoare pe Hector, i-a zis, pe cît mi-aduc aminte:
«Copilul meu, dacă vei răzbuna moartea prietenului tău Patroclu şi vei ucide pe
Hector, vei pieri şi tu. Doară şi tu te vei duce curînd după moartea lui Hector.»
El, auzind acestea, dispreţui orice primejdie şi chiar moartea, temîndu-se mai
degrabă de a trăi d cu necinste dacă nu-şi va fi răzbunat prietenul. «Ah, zise el
atunci, de-aş muri chiar acum, numai să pedepsesc pe nelegiuitul şi să nu rămîn de
batjocură aici, pe lîngă resturile corăbiilor, o povară a pămîntului!»1 Crezi că
s-a gîndit cîtuşi de puţin la moarte şi la primejdie?" Iată un adevăr statornic,
cetăţeni atenieni, oricum ar crede cineva că-şi poate bine rîndui viaţa —
1
Homer, Moda, XVIII, 96-l04.
30
31
29 a
fie dintr-un imbold propriu socotit bun, fie din porunca stăpînului său — el
trebuie, după părerea mea, să rămînă pe loc, să înfrunte orice primejdie, să nu
pregete faţă de nimic, nici chiar faţă de moarte, afară numai de necinste. Aş
săvîrşi, bărbaţi ai Atenei, ceva groaznic, dacă m-aş teme de moarte sau de alte
primejdii într-atît, încît să părăsesc rîndurile, eu, care am stat la datorie în
Potideia, în Amphipolis şi în Delion, unde chiar generalii pe care voi i-aţi ales
mi-au poruncit să stau în linie de bătaie şi să înfrunt primejdiile morţii; să mă
tem de moarte tocmai acum cînd, după credinţa /şi înţelesul meu, Zeul însuşi mi-a
poruncit să nu l trăiesc altfel decît ca iubitor al înţelepciunii, ca necurmat
cercetător al sufletului meu şi al celorlalţi. Ar fi din parte-mi ceva într-adevăr
groaznic, şi atunci pe drept m-ar putea chema cineva în judecată, fiindcă nu cred
în zei, nu mă supun poruncilor divine, fiindcă m-aş fi temut de moarte şi aş fi
crezut că sînt înţelept fără să fiu. Căci, judecătorilor, a te teme de moarte nu
este ta decît a te crede înţelept fără să fii: este a zice că ştii ceea ce în fapt
nu poţi şti. Nimeni nu-şi poate da seama ce este moartea, dacă nu se întîmplă să
fie aentru om cea mai mare fericire; cei ce se tem de ea ac deci ca şi cum ar şti
cu siguranţă că moartea este cea mai mare dintre nenorociri. Şi ce alta decît o
vinovată neştiinţă ar putea fi credinţa că ştii ce nu se poate şti? Eu,
atenienilor, tocmai prin aceasta mă deosebesc de marea mulţime a oamenilor; şi
dacă mi-aş îngădui să cred că sînt întru cîtva mai înţelept decît alţii, cu atîta
numai sînt mai înţelept: că, nefi-ind în stare să cunosc îndeajuns cele de
dincolo, cele din lumea lui Hades, nici nu susţin că o ştiu. Ce ştiu cu siguranţă
este că a săvîrşi nedreptăţi, a nu asculta de cel mai cuminte decît tine, om sau
zeu, sînt lucruri rele şi ruşinoase. De aceea, niciodată nu mă voi teme, nici nu
voi fugi de un lucru de care nu ştiu dacă nu cumva e bun; însă mă voi feri de
ceea ce ştiu cu siguranţă că este rău. Dacă acum mi-aţi da drumul şi n-aţi da
crezare lui Anytos, care a spus că sau nu trebuia din capul locului să fiu adus
aci, sau, o dată adus, n-am altă soartă decît moartea, deoarece, dacă scap, copiii
voştri, care au urmat învăţăturile lui Socrate, se vor strica de tot; dacă deci
mi-aţi spune acestea: „Socrate, nu ascultăm de Anytos, îţi dăm drumul, dar să nu
te mai îndeletniceşti de azi înainte cu cercetările tale; să nu mai filozofezi;
iar dacă te apuci iarăşi de acestea, te vom osîndi la moarte"; dacă, precum
spuneam, m-aţi elibera cu această condiţie, eu v-aş răspunde: „Cetăţeni ai Atenei,
îmi sînteţi dragi şi vă iubesc, însă măjvo±siipunej£eului mai degrabă decît vouă.
Cîtă vreme mai am suflare şi sînt în putere, nu voi înceta să filozofez, să vă dau
îndemnuri şi să predic, oricui mi-ar ieşi în cale, spunîndu-i, după obiceiul meu:
«O, cel mai bun dintre oameni, tu eşti atenian; eşti cetăţeanul celui mai mare
stat, al celui mai renumit în înţelepciune şi putere. Nu ţi-este ruşine să te
îngrijeşti aşa mult de averi, căutînd să le tot sporeşti, ca şi de numele şi de
vaza ta, iar pe de altă parte de cugetul tău, de adevăr, de suflet şi de felul cum
să le faci mai desăvîrşite să nu te sinchiseşti defel?»" Şi dacă unul dintre voi
ar protesta, spunînd că şi de acestea se îngrijeşte, nu mi-ar scăpa din mîini
uşor, nu m-aş depărta, ci l-aş întreba, l-aş cerceta şi l-aş dovedi cum este; dacă
aş găsi că nu a dobîndit virtutea, ci numai spune că e virtuos, l-aş mustra ca
socotind de cel mai mic preţ lucrurile vrednice de cea mai mare luare-aminte, pe
cînd Pe cele de nimic le pune mai presus de orice. Această ilustrare aş face-o
oricui mi-ar ieşi în cale: tînăr, bătrin, străin, concetăţean, dar mai ales
compatrioţilor mei, cu atît mai mult cu cît îmi sînt mai apropi30 a
32
33
aţi prin neam. Zeul, să ştiţi bine, îmi porunceşte acestea. Eu sînt de altfel
încredinţat că în statul nostru nu s-a petrecut, pentru voi, ceva mai bun decît
faptul acesta, că eu m-ara supus Zeului din Delfi. Dacă umblu printre voi, nu fac
nimic altceva decît să încerc a vă convinge pe toţi, tineri şi bătrîni, să nu vă
îngrijiţi de trupuri mai presus de orice, nici să vînaţi cu atîta înverşunare
averi, cît să vă osteniţi pentru suflet, pentru felul cum s-ar putea el desă-
vîrşi; căci nu din averi izvorăşte virtutea, ci din virtute izvorăsc şi averile şi
toate celelalte bunuri omeneşti, pentru, unul singur sau pentru o societate
întreagă. Dacă, învăţînd acestea pe tineri, eu îi stric, sînt vătămător; dacă însă
cineva susţine că altele şi nu acestea sînt învăţăturile mele, minte. La cele
spuse, bărbaţi atenieni, adaug atîta: fie că daţi crezare lui Anytos ori nu, fie
că mă veţi elibera sau osîndi, eu nu-mi schimb felul de viaţă, de-ar fi să mor şi
de mai multe ori. Nu murmuraţi, cetăţeni atenieni! împliniţi-mi rugămintea ce v-am
făcut de a nu murmura şi de a-mi da ascultare cînd voi vorbi. Socotesc de altfel
că, dacă m-aţi asculta, aţi trage şi foloase. Am de gînd să vă spun şi altele,
care vor stîrni poate şi strigăte; eu vă rog, nu faceţi asta. Să ştiţi bine că,
dacă mă veţi osîndi la moarte ca fiind astfel precum v-am spus că sînt, nu mie îmi
veţi aduce vătămare, ci vouă înşivă. Mie, nici Meletos, nici Anytos nu-mi vor
aduce d vreo pagubă, căci n-ar putea. Nu cred că dreptatea divină a orînduit
astfel încît un ins mai bun să fie păgubit de altul mai rău. Aş putea fi osîndit
la moarte, aş putea fi surghiunit, mi s-ar putea răpi cinstea cetăţeniei, lucruri
pe care şi Meletos şi oricare altul le socotesc nenorociri mari; eu însă nu le
consider aşa; eu cred că mult mai mare nenorocire e să faci decît să înduri o
nedreptate, cum este aceea ce se încearcă acum să se facă, adică să se omoare pe
nedrept un om. Acum, bărbaţi ai Atenei, sînt aşadar departe de a face o apărare
pentru mine însumi, cum ar crede cineva. Nu; eu pentru voi vorbesc, ca nu cumva să
cădeţi în greşeală şi să vă arătaţi, printr-un vot e împotriva mea,
nerecunoscători faţă de darul Zeului. De mă veţi osîndi la moarte, nu veţi mai
găsi uşor pe altul — chiar dacă spusa mea vă pare de ris — care să fie trimis de
Zeu, ca mine,
pentru această cetate. Eu am fost pentru voi cum e musca pentru un cal mîndru şi
de rasă care, din cauza aceasta chiar, este cam leneş şi simte nevoia de
îmboldire. Se pare că Zeul de aceea m-a hărăzit oraşului; să vă trezesc, să vă
îndemn, să vă dojenesc pe fiecare în parte, fără încetare, ziua întreagă, mergînd
prin tot locul. Nu reţi mai găsi uşor, atenieni, un astfel de om; ascul-taţi-mă şi
mă veţi cruţa. Se poate să vă mîniaţi pe 31 a mine; aşa se supără cei ce dorm cînd
sînt treziţi de cineva. Se poate să mă şi loviţi, dacă daţi ascultare lui Anytos;
în sfîrşit, se poate să mă şi omorîţi cu uşurinţă. Dar atunci iarăşi vă veţi
petrece restul vieţii dormind, afară numai dacă Zeul, îngrijindu-se de voi, nu v-
ar trimite pe altcineva, la fel. Că sînt un om trimis cetăţii de către Zeu, aţi
putea-o înţelege şi din aceasta: nu seamănă cu o faptă b omenească nepăsarea mea
faţă de toate lucrurile ce mă privesc personal şi faptul că de atîţia ani îmi las
în părăsire gospodăria, pentru a mă îngriji numai de ale voastre, pentru a mă
apropia de fiecare în parte, ca un tată sau frate mai mare, încercînd mereu să vă
conving că trebuie să vă îngrijiţi de virtute. Dacă aş fi avut vreun folos din
acestea, dacă le-aş fi făcut pentru bani, lucrurile ar avea o noimă; vedeţi însă
că şi pîrîtorii mei, cu toate că m-au învinuit fără ruşine pentru multe altele, n-
au cutezat totuşi să mă acuze în această privinţă; n-au putut să aducă un martor
care s spună că am primit sau am cerut vreodată plată. c
34
35
Cît despre mine, aduc un martor puternic că şi aici spun adevărul: sărăcia mea.
Poate vi se pare ciudat că eu umblu pe la unul şi altul şi-mi fac de lucru
sfătuindu-vă; iar în chip public nu îndrăznesc să mă prezint în faţa mulţimii, ca
să dau sfaturi statului. Pricina ţine tot de ceea a ce m-aţi auzit adeseori
spunînd, cum că am în mine ceva divin, daimonic, despre care Meletos a scris şi în
actul de învinuire, pentru a mă batjocori. Duhul acesta este sădit în mine încă de
copil, şi-mi apare ca un glas. îndată ce se arată, mă împiedică de la ce am de
gînd să fac, însă nu mă împinge niciodată să fac ceva. El m-a oprit să fac
politică; şi mi se pare că-i foarte binevenită această împotrivire. într-adevăr,
bărbaţi ai Atenei, vă spun hotărît: dacă m-aş fi apucat să fac politică, de mult
aş fi fost pierdut şi e nu v-aş mai fi fost de folos nici vouă, întru nimic, nici
mie însumi. Nu vă supăraţi că vă spun acest adevăr. Nu este om care să se fi
împotrivit cu hotărîre marii mulţimi — aceasta de aci sau o alta —, care să fi
înlăturat mai multe nedreptăţi şi călcări de lege în statul său şi care să fi
scăpat cu viaţă. Este prin urmare o necesitate ca, dacă cineva într-adevăr se
luptă pentru dreptate şi vrea să fie teafăr cîtăva vreme, 32 a să lucreze ca
simplu particular, nu ca om politic. Puternice dovezi vă voi aduce în sprijin; şi
nu vorbe, ci tocmai ce preţuiţi mai mult, fapte. Ascultaţi ce mi s-a întîmplat, ca
să vedeţi că nu sînt în urma nimănui în privinţa dreptăţii; că pentru ea nu mă tem
de moarte, dar că aş fi pierit, nesupunîndu-mă. Sînt lucruri supărătoare, cu
privire la judecăţi, însă lucruri adevărate. b Eu, cetăţeni atenieni, n-am avut
niciodată vreo dregătorie; am fost însă o dată cojogilier. S-a întîmplat că tribul
Antiohis din care fac parte, era de rînd în pritaneu; tocmai atunci aţi hotărît să
judecaţi laolaltă pe cei zece strategi — ceea ce era o călcare de jeg — fiindcă nu
înmormîntaseră ostaşii căzuţi în lupta pe mare; ceva mai tîrziu, voi înşivă aţi
recunoscut călcarea de lege. Eu singur dintre pritani m-atn împotrivit vouă ca să
nu se calce legea. Oratorii voştri se pregăteau să mă tragă în judecată, să mă
urmărească; voi eraţi aţîţaţi şi strigaţi împotriva mea; eu am rămas însă
nestrămutat în părerea că mai degrabă trebuie să înfrunt orice primejdie, împreună
cu legea şi dreptatea, decît să merg cu nedreptele c voastre hotărîri, de teama
lanţurilor sau a morţii. Acestea s-au întîmplat pe vremea stăpînirii populare;
cînd a venit însă la cîrmă stăpînirea celor puţini, „cei treizeci" porunciră, mie
şi altora patru, în sala pritanilor, să aducem din Salarnina pe Leon Sa-lamineanul
spre a fi omorît; au dat şi alte porunci la fel, multor cetăţeni, voind să acopere
de păcate pe cît mai mulţi. Eu şi atunci le-am arătat, nu cu vorba, ci cu fapta,
că nu-mi pasă de moarte — nu d ştiu dacă nu vorbesc cam de-a dreptul — dar că
grija mea de căpetenie era numai să nu săvîrşesc ceva nedrept sau nelegiuit. Nu m-
a înspăimîntat acea cîrmuire, deşi foarte puternică; n-am săvârşit de frică vreo
nedreptate; căci îndată ce am ieşit din pritaneu, cei patru au apucat spre
Salamina să-l aducă pe Leon, iar eu m-am dus drept acasă. Din această pricină aş
fi fost desigur osîndit la moarte, dacă nu se întîmpla să cadă, în scurtă vreme,
stăpînirea aceea. Multe dovezi îmi stau la-ndemînă să vă conving. Credeţi oare că
aş fi dus-o pînă la vîrsta asta dacă, e făcînd politică, m-aş fi purtat ca un om
cinstit, dacă aŞ fi ocrotit cauzele drepte şi mi-aş fi îndreptat întreaga luare-
aminte, precum se cuvine, numai către astfel de pricini? Departe de asta, bărbaţi
ai Atenei, Şi nimeni altul n-ar reuşi. Dar eu, în cursul întregii vteţi, m-am
arătat întotdeauna la fel, acelaşi om în treburile politice, mult-puţin cît am
lucrat, ca şi în viaţa particulară. N-am îngăduit nimic nimănui îm- 33
36
37
potriva dreptăţii, nici acestora despre care ponegri-torii mei spun că-mi sînt
şcolari. învăţător n-am fost nimănui vreodată; dar dacă cineva, tînăr sau bătrîn,
a dorit să mă audă cum vorbesc, ori să afle cum îmi fac datoria, eu nu l-am ţinut
de rău şi nu l-am oprit; n-am luat bani de la nimeni ca să stau de vorbă cu el şi
cu nimeni n-am refuzat să discut, sub cuvînt că nu-mi dă bani. Dimpotrivă, am
îngăduit de-aalma, şi celui bogat şi celui sărac, să mă întrebe: şi, dacă a voit
să mă asculte ce vorbesc, i-am îngăduit să-mi şi răspundă. Acum, de a ajuns
vreunul din aceştia om de treabă ori de nu, eu nu mi-aş putea însuşi pe drept
răspunderea, deoarece nici n-am făgăduit vreodată cuiva o învăţătură, nici n-am
dat lecţii nimănui. Cine susţine că a primit lecţii de la mine, ori că m-a
ascultat vorbind în particular altceva decît m-aţi auzit toţi ceilalţi, să ştiţi
că acela nu spune adevărul. Dar de ce unii simt plăcere să-şi petreacă mai toată
vremea cu mine? Atenieni, vă spun adevărul întreg: fiindcă le place să mă asculte
cum iscodesc pe cei ce se cred înţelepţi, fără a fi. Pasămite, nu este lipsită de
farmec o astfel de cercetare, yiie, cum v-am spus, această sarcină mi-a fost
hărăzită de Zeu, prin oracole, prin vise, în tot chipul, cum i se destăinuiesc
cîteodată omului ursita şi porunca divinăi Şi lucrurile, cetăţeni atenieni, sînt
nu numai adevărate, dar uşor de dovedit; căci dacă eu stric pe unii tineri, şi
dacă pe alţii i-am şi stricat, ar fi trebuit ca unii dintr-înşii, d cînd au ajuns
în puterea vîrstei, să-şi fi dat seama că eu le-am dăunat odinioară, pe cînd erau
copii, prin relele mele poveţe, şi ar fi trebuit să se ridice acum împotriva mea,
să mă învinuiască şi să se răzbune, pacă ei înşişi n-ar fi voit să facă aceasta,
sar fi găsit măcar cineva dintre rudele lor, care să-şi aducă aminte de ei şi să-i
răzbune; părinţii ori fraţii, ori alte neamuri, care au avut — dacă au avut — de
îndurat vreun râu din partea mea, faţă de-ai lor. însă văd aici de faţă pe mulţi
dintre dînşii; iată mai e întîi pe covirstnicul meu Criton, tatăl acestui Critobu-
los; pe Lysanias din Sphettos, tatăl acestui Eshine; pe cefisianul Antiphon, tatăl
lui Epigene; iată şi pe alţii, ai căror fraţi au luat parte la convorbirile mele:
Nicostrat al lui Theodotid, frate cu Theodot — iar acest Theodot e mort şi nu i-ar
putea cere ceva —, Paralos al lui Demodocos, frate cu Theages; Adi- 34 a mante al
lui Ariston şi fratele său Platon; Aiantodor şi fratele său Apolodor, precum şi
mulţi alţii, pe care i-aş mai putea numi. Dintre aceştia, măcar pe unul ar fi
trebuit să ni-l numească drept martor Meletos, în cuvîntarea sa. Dacă a uitat
atunci, să numească unul acum — eu îi dau voie — şi să arate dacă are ceva de spus
în această privinţă. însă, cetăţeni, de la aceştia veţi afla tocmai contrariul;
toţi sînt gata să-mi sară în ajutor mie, un corupător, un răufăcător al rudelor
lor, cum au spus Meletos şi Anytos. b înţeleg de asemenea că s-ar putea ca
pervertiţii să 1 aibă motivul lor de a-mi veni într-ajutor; dar cei nepervertiţi,
care sînt acum bărbaţi în vîrstă, legaţi de aceştia prin înrudire, ce zor ar avea
ei să mă ape-î re dacă n-ar fi la mijloc dreptatea mea — sfînta drep-i tate — şi
dacă n-ar
şti că Meletos minte, iar eu spun adevărul? Acum fie, cetăţeni! Ce-am avut de zis
în apărarea mea, aproape că am spus; sînt cuvintele acestea şi poate altele de
acelaşi fel. S-ar putea însă ca unul dintre voi să mă ţină de rău, aducîndu-şi
aminte c cum el, în cine ştie ce proces mai mic decît acesta, a fost nevoit, spre
a putea cîştiga, să se roage de judecători cu multe lacrimi, pentru a stîrni mila;
cum îşi va fi adus la judecată copilaşii, prieteni mulţi şi rude. Iar eu, într-o
pricină, pare-se, ce pune în joc supremul risc, să nu întrebuinţez nici unul din
aceste
38
39 mijloace? Cugetînd în sine acestea, cineva s-ar înăspri poate faţă de mine, s-
ar mînia şi m-ar osîndi cu ciudă, ajuns în faţa urnei. Dacă deci simte aşa vre-
pnul dintre voi — ceea ce n-aş crede — aş fi în drept d să-i răspund următoarele:
„Am şi eu, preabunule, ceva rude, căci, vorba lui Homer: «N-am răsărit din stejar
şi nu m-am născut dintr-o stîncă»2, ci din oameni. Am şi eu, cetăţeni ateriieni,
rude; am şi trei copii, unul acum e mare, iar doi sînt încă mici." Cu toate
acestea, nu voi aduce aici pe nici unul, pentru a vă ruga să mă achitaţi prin
voturile voastre. De ce e nu voi face una ca asta? Nu fiindcă sînt trufaş, bărbaţi
ai Atenei, nici fiindcă vă dispreţuiesc; nu este vorba nici dacă întîmpin moartea
cu vitejie sau cu frică. Pentru cinstea mea, a voastră şi a întregului stat, eu nu
găsesc de cuviinţă să fac asta, la vîrsta mea, cu trecutul şi numele meu, adevărat
sau mincinos; doar e ştiut lucru că Socrate se deosebeşte 35 a prin ceva de
ceilalţi oameni. Ar fi ruşinos, în adevăr, dacă s-ar purta astfel aceia dintre voi
care par mai deosebiţi prin înţelepciune, bărbăţie sau altă virtute. Am văzut în
cîteva rînduri pe unii de felul acesta. Deşi păreau să însemne ceva, cînd au
apărut la judecăţi s-au umilit în chip de necrezut, socotind poate că, dacă mor,
îndură o groaznică suferinţă; sau dacă voi nu i-aţi osîndi la moarte, ar rămîne
nemuritori. Acest fel de oameni îmi pare că fac statul nos-b tru de ocară pînă
într-atît, încît şi străinii au ajuns să spună că, la atenieni, oamenii mai
deosebiţi prin !virtute, chiar cei puşi de ei în fruntea dregătoriilor şi 'a
celorlalte locuri de cinste, nu se deosebesc întru nimic de femei. Asemenea
lucruri, bărbaţi ai Atenei, nu se cuvine să facem nici noi, cei ce părem, cît de
cît, a fi ceva; dar nici voi n-ar trebui să ne-o îngădu2
Homer, Odiseea, XIX, 163.
iţi, chiar dacă noi am vrea s-o facem. Dimpotrivă, să arătaţi că mai degrabă aţi
osîndi pe cel ce joacă asemenea piese de teatru, cu scopul de a stîrni mila
voastră, dar care de fapt face de rîs cetatea, decît pe acela care aşteaptă în
linişte hotărirea voastră. •"Lăsînd deoparte însă cele ce privesc faima, eu nu
găsesc, atenieni, că-i drept să te rogi de judecător şi c să scapi prin rugăminţi,
ci să-Hămureşti şi să-l convingi; că doar nu de aceea sade judecătorul acolo, ca
să jertfească dreptatea pentru hatîruri, ci ca să judece după ea; el a jurat nu că
va face pe placul cui i se va părea, ci că va judeca după legi. De aceea, nici noi
nu trebuie să vă îmbiem la călcarea jurămîntu-lui, nici voi să nu vă lăsaţi tîrîţi
într-acolo; căci nici unii, nici ceilalţi n-am respecta astfel pietatea. Nu-mi
cereţi deci, bărbaţi ai Atenei, să fac faţă de voi ce nu socot vrednic, drept şi
sfînt — pe Zeus, mai d ales sfînt — mai ales cînd sînt învinuit de acest Me-letos
pentru călcarea religiei. E limpede lucru că, dacă v-aş îndupleca să fiţi de
partea mea, dacă prin rugăminţi v-aş sili la aceasta, deşi aţi jurat, v-aş învăţa
chiar eu să nu credeţi în fiinţa zeilor şi atunci, cu-adevărat, voind să mă apăr,
m-aş învinui singur că nu cred în zei. însă cu totul altfel este adevărul. Eu,
cetăţeni atenieni, respect pe zei ca nici unul dintre pîrîtorii mei; las deci în
seama voastră şi a Zeului să judece cum e mai bine, şi pentru mine şi pentru
voi.j, Cetăţeni ai Atenei! Că nu m-am răzvrătit faţă de osîndirea mea, ţine de
multe pricini, dar mai cu sea36 a mă de faptul că nu mi-a venit deloc pe
neaşteptate. De un lucru însă mă minunez: de numărul voturilor, de o parte şi de
alta. N-aş fi crezut că va fi o deosebire atît de mică, ci una cu mult mai mare.
Şi iată! că, pe cît se pare, dacă treizeci de voturi, numai, ar\ fi căzut altfel,
eu aş fi acum liber. Dar şi aşa, tot mă
40
41 simt achitat, măcar faţă de Meletos. Mai mult; după cît îmi pare, nu numai că
faţă de el sînt achitat, dar e lămurit pentru fiecare că, de n-ar fi avut alături
peAnytos şi Lycon, el ar fi trebuit să plătească
amenda de o mie de drahme, căci n-ar fi dobîndit b nici a cincea parte din voturi.
Aşadar, acest om cere împotrivi mea pedeapsa cu moartea. Eu însă, atenieni, ce să
cer la rîndul meu? Nu este firesc să vă cer ceva după merit? în acest caz, ce aş
putea cere? Ce sînt vrednic să îndur sau să plătesc, fiindcă în cursul vieţii nu
am înţeles să trăiesc liniştit, am nesocotit lucrurile de care se îngrijesc cei
mai mulţi: avere şi rînduială în casă, putere militară, oratorie populară, atîtea
şi atîtea dregătorii, ba chiar conspiraţiile şi răzvrătirile în statul c nostru?
Fiindcă m-am socotit de fapt mai cinstit de-cît trebuie ca să scap cu viaţă?
Fiindcă nu m-am amestecat în lucruri din care n-ar fi ieşit nici un folos, nici
pentru voi, nici pentru mine? Fiindcă, pe cale particulară, am pătruns în viaţa
fiecăruia, cău-tînd a-i aduce, precum socotesc, cel mai mare bine? Fiindcă am
încercat să conving pe fiecare dintre voi că nu e bine să se îngrijească de
treburile lui mai înainte de a se fi îngrijit de el însuşi, spre a deveni cît mai
bun şi mai înţelept; nici de treburile statului, cît de stat însuşi — şi de orice
altceva în acelaşi fel? întrucît deci am fost aşa, ce plată mi s-ar cuveni? d O
bună răsplată, bărbaţi ai Atenei, dacă trebuie să fiu preţuit după merit. Iar o
astfel de răsplată poate fi binevenită pentru mine numai dacă este potrivită
trebuinţelor mele. Ce-i trebuie însă unui om sărac, care săvîrşeşte binele şi are
nevoie să trăiască în linişte, pentru a vă putea da îndemnuri? Nimic mai nimerit,
bărbaţi atenieni, decît ca pe un astfel de om să-l hrăniţi în pritaneu, mai
degrabă decît pe acela dintre voi care ar fi cîştigat premiul la Jocurile
olimpice, cu un cal, cu o pereche de cai sau cu carul cel mare; un astfel de
premiat vă dă o spoială de fericire, nu însă fericirea pe care v-o dau eu. Iar
unul ca ace- e la n-are nevoie de hrană; eu am. Dacă deci încuviinţaţi să fiu
răsplătit pe drept, eu vă cer să-mi faceţi cinstea de a fi hrănit în pritaneu! 371
Poate că spunînd acestea, va par şi acum trufaş, cum vă păream cînd v-aţi aşteptat
din parte-mi să vă cer îndurare. Numai că, cetăţeni atenieni, adevărul e altul.
Sînt încredinţat că n-am făcut rău, cu voie, faţă de nimeni. Dar de acest lucru nu
v-am putut convinge, deoarece ne-a fost dat să dezbatem procesul într-un timp prea
scurt. Dacă ar fi fost în legea voastră, cum este în alte state, ca judecăţile ce
privesc pedeapsa cu moartea să se facă nu într-o singură zi, ci b în mai multe,
atunci poate v-aş fi convins; acum însă nu este uşor să mă desprînd, într-un timp
aşa de scurt, de calomnii atît de vechi. încredinţat fiind că nu fac rău nimănui,
cu atît mai mult nu-mi voi face rău chiar mie, vorbind împotriva mea însumi, în
sensul că aş merita vreun rău şi cerîndu-mi singur pedeapsa, ca un vinovat. De ce
m-aş teme? Să nu îndur ceea ce Meletos cere împotriva mea? Dar eu zic că nu ştiu
nimic despre moarte, nici dacă e un bine, nici dacă e un rău. Atunci să-mi aleg,
în loc de această răsplată nesigură, una despre care ştiu sigur că este rea? Care?
Temniţa? Dar ce-mi trebuie o viaţă în închisoare, ca rob plecat, rînd pe rînd,
paznicilor rînduiţi de cei unsprezece? Atunci amenda? Şi să c stau închis pînă
cînd o voi plăti? Dar este pentru mine acelaşi lucru cu cel amintit; căci n-am de
unde plăti. Să vă cer surghiunul? Poate mi l-aţi da. Dar, bărbaţi ai Atenei, mare
poftă de viaţă ar trebui să mă sţăpînească şi prea mult mi-aş întuneca judecata,
ca să nu înţeleg că, dacă voi, concetăţeni ai mei, n-aţi Putut răbda vorba şi
purtarea mea, ci v-au fost aşa de grele şi urite încît să căutaţi a scăpa de ele,
cum v°r putea alţii să le rabde cu uşurinţă? Departe de d mi, atenieni, să pot
crede aşa ceva.
42
43
Frumoasă viaţă mi-ar rămîne mie acum, atît de vîrstnic, să ies din oraşul meu,
schimbînd cît voi trăi oraşele şi gonit fiind din fiecare! Ştiu bine că, oriunde
voi merge, de voi vorbi mă vor asculta tinerii, cum mă ascultă şi aici. Dacă-i voi
ţine departe de mine, dînşii mă vor alunga, convingînd pe cei mai bătrini s-o
facă; dacă însă nu-i voi îndepărta, atunci părinţii e şi rudele lor mă vor alunga,
tot din pricina lor. Poate va zice cineva: „N-ai putea totuşi, Socrate, să
trăieşti şi mai departe, însă în tăcere şi liniştit, o dată ce vei fi ieşit de
aici?" Asupra acestui lucru îmi este cel mai greu din toate să conving pe unii
dintre voi. Dacă spun că asta înseamnă să nu ascult pe Zeu, că din această cauză
n-aş putea trăi în linişte, nu mă veţi crede, ca şi cum aş glumi. Dacă însă spun
că binele cel mai mare pentru un om este să se 38 a îndeletnicească în fiecare zi
cu virtutea şi cu celelalte probleme despre care mă auziţi discutînd şi făcînd
analize asupră-mi şi asupra altora, şi dacă voi zice, de asemenea, că nu este de
trăit o viaţă ce nu se supune acestei cercetări, încă
mai puţin mă veţi crede. b ■ Că lucrurile sînt aşa cum vi le-am spus, nu vă pot
convinge uşor, cetăţeni; eu însă nu socotesc îndeobşte că mi se cuvine ceva rău.
Dacă aş fi avut bani, v-aş fi cerut o pedeapsă bănească, cît aş fi putut plăti
fără nici un neajuns. însă — nu am, afară numai dacă nu mă veţi osîndi la cît sînt
în stare a plăti. Poate m-aş înlesni să plătesc o mină de argint: la atîta mă
osîndesc. Dar, bărbaţi ai Atenei, Platon acesta, Criton, Critobulos şi Apolodor mă
tot îndemnau să vă cer o pedeapsă de treizeci de mine, pe chezăşia lor; fie, mă
osîndesc şi la atîta; iar dinşii vă vor fi chezaşi de încredere pentru plata
banilor. c Bărbaţi ai Atenei, în schimbul cîtorva ani din viaţa mea, veţi dobîndi
faima şi veţi da prilejul să se spună, de către oricine va voi să ocărască statul
nostru cum că aţi omorit un om înţelept, pe Socrate. Vouid să vă aducă vouă o
dojana, ei mă vor numi d sigur om înţelept, deşi nu sînt. Dacă aţi fi aşteptat
numai puţină vreme, moartea mea ar fi venit de la sine. Vedeţi cît de mult a
înaintat vîrsta asupra vieţii şi cît de aproape am ajuns de moarte. Spun aceasta
nu pentru toţi, ci numai pentru cei ce m-au osîndit la moarte. Aceloraşi le mai
spun următoarele: poate veţi crede, atenieni, că am căzut învins din lipsa acelor
cuvinte prin care v-aş fi putut convinge, dacă aş fi avut credinţa că un om
trebuie să facă totul, să spună orice, numai şi numai să scape de urmărire. Eu
însă sînt departe de părerea aceasta. Da, sînt înfrînt datorită unei lipse, însă
nu de vorbe, ci de cutezanţă şi neruşinare. Sînt înfrînt fiindcă n-am vrut să mă
apropii de voi cu acel fel de vorbire care ştiu că v-ar fi plăcut prea mult la
auz, să viu cu plînsete şi vaiete; fiindcă nu am făcut şi nu am spus multe şi de
toate, pe care le socotesc nevrednice de mine; dar voi sînteţi deprinşi să le
auziţi de la atîţia alţii! Eu, nici e cînd m-am apărat n-am vrut să fac nimic ce
nu este demn de un cetăţean liber, chiar dacă este pus în faţa primejdiei; şi nici
acum nu-mi pare rău că mi-am făcut o astfel de apărare. Dimpotrivă, prefer,
apărîndu-mă în acest chip, să mor, decît să trăiesc altfel; căci atît la judecată,
cît şi în luptă, nici eu, nici un altul nu se cuvine să întreprîndă chiar orice,
ca să scape de moarte. De cîte ori n-ar putea cineva, în război, să scape de
moarte, fie aruncînd armele, fie 39 a litorcîndu-se cu rugăminţi către cei ce-l
urmăresc? Tot astfel în fiecare primejdie sînt multe mijloace de a te feri de
moarte; nu-ţi trebuie decît cutezanţa de face sau a spune orice. într-adevăr,
atenieni, nu este atît de greu să scapi de moarte, cît să fugi de Păcat, căci
acesta aleargă mai iute decît moartea, b iată, eu, încetinel şi bătrîn cum sînt,
am fost
44
PLATON
doborît de ceea ce venea mai încetinel: moartea. Iar prigonitorii mei, iuţi şi
puternici, au fost biruiţi de un lucru mai iute decît dînşii: păcatul. Eu plec
spre moarte, osîndit de voi. Ei se duc spre păcat şi nedreptate, osîndiţi de
adevăr: fiecare rămîne la osînda sa. Poate că aşa şi trebuia să se întîmple, şi
cred că în lucrurile acestea a fost o măsură. c îmi rămîne acum o dorinţă; vreau
să vă prorocesc ceva vouă, celor ce m-aţi osîndit. Eu acufnTrăiesc acele clipe
cînd sufletul omului poate, mai mult ca oricînd, să prorocească. Vouă, cetăţeni ce
mă daţi morţii, vă spun în numele lui Zeus: o pedeapsă mult mai grea decît aceea
că mă ucideţi vă aşteaptă curînd după moartea mea. Prin această hotărîre credeţi
că puteţi să scăpaţi de a da socoteală de viaţa voastră; vi se va întîmpla tocmai
dimpotrivă, v-o spun. Cei ce vă vor chema la răspundere vor fi mai mulţi, eu i-am
ţinut în umbră pînă acum, iar voi nici n-aţi simţit-o. Şi vor fi, faţă de voi, cu
atît mai aprigi cu cît sînt mai tineri; şi amarnic vă vor necăji. Dacă a credeţi
cumva că ucigînd oameni veţi înlătura pe cei ce vă mustră că nu duceţi o viaţă
cinstită, nu judecaţi bine. Nu aceasta e scăparea cea mai bună, nici cinstită, ci
tocmai dimpotrivă: cea mai dreaptă şi mai uşoară mîntuire aţi găsi-o nu în
înăbuşirea glasului celorlalţi, ci în pregătirea de sine a fiecăruia, ca să
deveniţi cît mai virtuoşi cu putinţă. Aceasta vă prevestesc, vouă care m-aţi
condamnat, despărţindu-mă de voi. e Cît priveşte pe cei ce n-au votat contra mea,
aş sta cu plăcere de vorbă cu dînşii asupra întâmplării de faţă, cel puţin cît mai
zăbovesc dregătorii, pînă cînd va trebui să plec spre locul
unde urmează să-mi dau sfîrşitul. De aceea, atenieni, mai rămîneţi cît timp nu ne
împiedică nimic să ne mai povestim cîte ceva unii altora; cît ne mai este
îngăduit. Ca prieteni
45
e-mi sînteţi, aş vrea să vă spun ce mi s-a întîmplat 40 a mai adineauri, precum şi

ce însemnătate are faptul. Judecătorilor — şi vă zic aşa fiindcă voi sinteţi
adevăraţii mei judecători —, mi s-a întîmplat ceva minunat. Obişnuitul gla§.„-
profetiCL..al daimonului l-am auzit adesea în cursul întregii mele vieţi; el mi se
împotriveşte ori de cîte ori am de gînd să săvârşesc ceva nedrept, chiar şi în
privinţe neînsemnate; iar astăzi, cînd vedeţi şi voi şi cînd oricine ar putea
crede că trec prin cele mai grele împrejurări, astăzi, acest semn al Zeului nu m-a
întîmpinat nici de dimi- b neaţă, cînd am ieşit din casă, nici mai apoi, cînd am
sosit aici, la judecătorie, nici în clipa cînd începeam să mă apăr. Cu toate
acestea, în multe alte împrejurări, cînd vorbeam, mă oprea chiar în mijlocul
vorbirii, în împrejurarea de faţă însă, nu m-a oprit deloc şiiujş-a împotrivit la
nici o faptă, la nici un cuvînt al rrieuTCare săTfte-priclna acestui lucru? Să vă
spun eu. Pasămite, cele ce s-au întîmplat cu mine sînt un bine, şi nu judecăm
drept cînd credem că moartea este o nenorocire. Dovadă puternică e tocmai faptul
că, dacă n-aş fi săvîrşit azi vreun bine, glasul tainic nu ar fi tăcut, ci mi s-ar
fi împotrivit. Dar, să ne gîndim şi aşa, cît e de întemeiată nădejdea de a socoti
moartea un bineTln adevăr, a fi mort este din două lucruri unul: sau este totuna
cu a nu \,o fi deloc, şi atunci cel mort nare nici o simţire pentru nimic, sau
este, după cum spun unii, numai o schimbare şi o trecere a sufletului de aici
într-alt loc. Iar dacă în moarte nu-i nici o simţire, ci ea este ca un somn adînc,
ca atunci cînd cineva doarme fără măcar să aibă un vis, atunci moartea se
înfăţişează ca a un minunat cîştig.' Căci socotesc că, de şi-ar alege cineva o
noapte în care a dormit aşa de bine încît n-a fost tulburat nici măcar de un vis,
dacă apoi ar com-Para acea noapte cu toate celelalte nopţi şi zile ale vieţii sale
şi, cercetîndu-le, ar trebui să spună cîte zile
c
46
47
şi cîte nopţi din viaţa lui a trăit mai liniştit şi mai plăcut decît în noaptea
aceea — socotesc că nu numai un om de rînd, dar însuşi Marele Rege ar găsi că
acestea sînt prea puţine la număr faţă de celelalte zile şi e nopţi. Dacă moartea
este aşa ceva, eu o numesc cîş-tig. Căci atunci întreaga veşnicie nu pare a fi
altceva decît o singură noapte senină. Dacă insă moartea este precum o călătorie
de aici în alt loc, şi dacă sînt adevărate cele ce se spun că acela este locul de
întîlnire al tuturor care au murit, atunci ce bine s-ar putea închipui mai mare
decît 41 a moartea, o, judecătorii mei? Oare să scape cineva de aceşti aşa-zişi
judecători, să coboare în lăcaşul lui Hades, să găsească acolo pe adevăraţii
judecători, despre care se spune că împart dreptatea în acea lume, pe Minos,
Radamante, Aias, Triptolem şi pe ceilalţi semizei, care în viaţa lor au trăit după
dreptate, oare această strămutare să fie rea? Şi tot astfel: pentru cine dintre
voi este lucru de mic preţ a se întilni cu Orfeu, Musaios, Hesiod şi Homer? Dar aş
vrea să mor de mai multe ori, dacă acestea sînt adevărate b căci mi-aş petrece şi
pe-acolo vremea minunat, întîl-nindu-mă cu Palamede şi cu Aias al lui Telamon şi
cu oricare dintre cei vechi, care au murit şi ei în urma unei judecăţi nedrepte.
Cred că nu mi-ar fi deloc neplăcut să pun alături propriile mele suferinţe cu ale
lor. Dar cea mai mare plăcere a mea ar fi, desigur, să cercetez şi să iscodesc şi
pe cei de acolo ca pe cei de aici. Să văd care dintre ei este înţelept şi care
crede numai că este, fără a fi. Şi ce n-ar da cineva, judecătorilor, să poată
iscodi pe acel conduc cător al marii oştiri împotriva Troiei, sau pe Odiseu, sau
pe Sisif, ori pe alţii, mii şi mii, pe care i-am mai putea cita, bărbaţi sau
femei? Să stai de vorbă cu aceştia, să fii mereu cu dînşii, să-i iscodeşti: iată o
nespusă fericire. Căci, fără îndoială, ei nu te osîndesc la moarte pentru asemenea
fapte. De altfel, lumea de aCOlo are, faţă de cea de aici, pe lîngă alte fericiri,
şi pe aceea de a fi nemuritoare pentru restul vremii, dacă cel puţin cele ce se
spun sînt adevărate.
Dar şi voi, judecătorilor, s-ar cădea să fiţi cu bune nădejdi faţă de moarte, şi
un lucru mai ales să-l adîn-ciţi ca pe un adevăr: că pentru omul drept nimic nu d
este rău, nici în viaţă, nici după ce moare; şi că rosturile lui nu sint lăsate în
părăsire de zei. Cele ce mi se petrec mie acum, să nu credeţi că sînt din întîm-
plare; eu sînt încredinţat că e mai bine pentru mine să mor şi, cu aceasta, să fiu
dezbărat de toate. Iată de ce glasul tainic nu mi s-a împotrivit deloc, de astă
dată. Drept aceea, nu mă pol deloc supăra pe cei ce m-au osîndit, ca şi peceTce m-
au pîrît, deşi gîndul lor, cînd mă osîndeau şi mă pîrau, n-a fost sămi facă bine,
ci ei socoteau să-mi facă rău. Şi singurul lucru de mustrat, la ei, acesta este.
Dar oricum, îi vor ruga măcar atîta: pe copiii mei, « cînd vor creşte, să-i
pedepsiţi, oameni buni, şi să le pricinuiţi aceeaşi mîhnire pe care v-am
pricinuit-o eu vouă ori de cîte ori veţi găsi că ei se îngrijesc fie de averi, fie
de altele, mai mult ca de virtute; şi să-i certaţi cum v-am certat eu, ori de cîte
ori se vor arăta altora a fi ceva, nefiind nimic. Aceasta, pentru că nu se vor fi
îngrijit de cele ce trebuie, închipuindu-şi că este ceva de capul lor, cînd în
fapt n-ar fi vrednici de nimic. Şi, dacă-mi veţi împlini dorinţa aceasta, voi
socoti că am primit ce se cuvine de la voi, şi eu şi copiii mei.
42 a
Acum însă este vremea să ne despărţim, eu ca să mor, voi ca să trăiţi. Care dintre
noi păşeşte spre un lucru mai bun, nimeni n-o ştie fără de numai Zeul. CRITON
CRITON
49 SOCRATE CRITON
43 a SOCRATE Ce-i cu tine aici atît de devreme, Cri-ton? Sau o fi tîrziu? CRITON E
foarte devreme. SOCRATE S-a luminat de ziuă? CRITON Abia mijesc zorile. SOCRATE Şi
cum de s-a înduplecat paznicul închisorii să te lase să intri? CRITON Am fost de-
atîtea ori pe-aici, Socrate, în-cît mă ştie bine; şi-apoi, l-am îmbunat şi eu cu
ceva. SOCRATE Spune-mi, ai venit chiar acum sau eşti aici mai de mult? CRITON Mai
de mult. b SOCRATE Atunci de ce nu m-ai trezit şi-ai aşteptat atîta, şezînd lîngă
mine fără un cuvînt? CRITON îţi spun drept, Socrate, nici eu n-aş fi vrut să stau
de veghe atîta, îndurerat cum sînt, dar eram uimit văzîndu-te cît de lin dormi şi
dinadins nu te-am trezit, ca să-ţi petreci aceste clipe cît mai tihnit cu putinţă.
De fapt te-am admirat adesea şi mai înainte pentru firea ta, dar ca acum, de cînd
cu nenorocirea aceasta, niciodată; o înduri cu atîta uşurinţă şi seninătate!
SOCRATE Dar bine, Criton, cum mi-ar sta la anii mei să-mi pară rău că trebuie să
mor? N-ar fi absurd? CRITON Dragul meu Socrate, nenorociri ca aceasta se abat şi
asupra altora de seama ta şi totuşi vîrta nu le dă deloc detaşarea de a-şi primi
cu resemnare soarta. SOCRATE E drept. Dar tot nu mi-ai spus de ce-ai venit aşa
devreme? CRITON Ca să-ţi aduc o veste tristă, greu de îndurat; tristă şi greu de
îndurat nu pentru tine, din cîte văd, ci pentru mine şi toţi prietenii tăi; şi
poate pentru mine cel mai mult. SOCRATE Ce veste? S-a întors de la Delos corabia?
d CRITON Nu, încă nu, dar cred că va sosi astăzi din cîte spun nişte călători
veniţi de la Sunion şi care au lăsat-o acolo. Nu încape deci îndoială că are să
sosească astăzi şi că mîine, Socrate, viaţa ta va trebui să se sfîrşească. SOCRATE
întîmplă-se-ntr-un ceas bun, Criton. Aşa vor zeii, aşa să fie. Dar tot nu cred că
va sosi azi. CRITON Ai vreun motiv? 44 a SOCRATE Am, şi-o să ţi-l spun. Trebuie să
mor a doua zi după sosirea corăbiei, nu-i aşa? CRITON Magistraţii aşa spun.
SOCRATE Bine, numai că eu, după cum spuneam, sînt convins că nu va sosi astăzi, ci
mîine. îţi spun asta luîndu-mă după un vis pe care l-am avut în noaptea aceasta,
puţin mai înainte; aşa că bine ai făcut că nu m-ai trezit. CRITON Ce vis? SOCRATE
Se făcea că o femeie foarte frumoasă, în-y veşmîntată în alb, venea spre mine şi
chemîndumă,; îmi spunea: Socrate, „tu în trei zile vei fi în ţara mă-J noasă, în
Ftia"1.
CRITON Ciudat vis, Socrate. SOCRATE Cred că e foarte limpede, Criton. CRITON Prea
limpede, mă tem. Dar mai bine ascultă-mi sfatul, Socrate, minunatul meu prieten,
asHomer, Iliada, IX, 363.
50
PLATON CRITON
51
cultă-mi-l cît mai este vreme şi salvează-te; căci dacă vei muri, pe lîngă faptul
că pierd un prieten cum n-am să mai am altul vreodată, am să mai am de îndurat şi
altă nenorocire, aceea că mulţi care nu ne cunosc bine nici pe mine, nici pe tine
vor crede că c n-am făcut nimic ca să te salvez, deşi, cu oarecare cheltuială, mi-
ar fi stat în putere. Şi ce reputaţie este ţmai ruşinoasă decit să treci în ochii
lumii drept un lom care îşi pune averea mai presus decît prietenii? Cum o să
creadă ei, cei mulţi, că, în ciuda stăruitoarelor noastre îndemnuri, tu singur ai
fost acela care ai refuzat să scapi de aici? SOCRATE De ce să ne pese, bunul meu
Criton, de părerea celor mulţi? Oamenii cu judecată, singurii vrednici de luat în
searrîaT vor înţelege lucrurile aşa cum s-au petrecut cu adevărat. d CRITON E
adevărat, Socrate; şi totuşi sîntem nevoiţi să ţinem seama şi de părerea celor
mulţi. Iată, chiar împrejurarea de faţă dovedeşte limpede că, dacă li se vorbeşte
urît despre cineva, sînt în stare nu de un rău oarecare, ci, poate, de cel mai
mare dintre toate. SOCRATE Ce bine ar fi să fie aşa, Criton. Dacă cei [mulţi ar
putea fi în stare să facă răul cel mai mare, atunci ar fi în stare şi de cel mai
mare bine. Dar ei nu sînt în stare nici de una, nici de alta: nimeni nu a devenit
înţelept sau nu şi-a pierdut înţelepciunea A datorită lor; tot ce fac, fac la
întîmplare. e CRITON Să zicem că ai dreptate; spune-mi însă altceva, Socrate: nu-i
aşa că, refuzînd să pleci din închisoare, te gîndeşti la mine şi la ceilalţi
prieteni ai tăi? Ori te temi poate că vom avea de suferit din pricina
sicofanţilor, care ne vor acuza că te-am răpit, si-lindu-ne astfel să pierdem fie
întreaga noastră avere, 45 a fie bani şi poate chiar mai mult decît atît? Dacă de
asta te temi, lasă grija asta la o parte; căci, ca să te salvăm, cred că sîntem
datori să înfruntăm primejdia aceasta şi, dacă e nevoie, chiar una şi mai mare. Te
rog, ascultă-mă şi fă cum spun. SOCRATE O, Criton, sigur că sînt îngrijorat de
toate acestea şi de cîte altele încă... CRITON Dar crede-mă, n-ai de ce să te
temi. La urma urmei cei dispuşi să te salveze, scoţîndu-te de aici, nici nu cer
prea mult; iar sicofanţii ştii şi tu cît sînt de ieftini, nici pentru ei n-ar
trebui bani prea b mulţi- îţi stă la indemînă tot ce am şi cred c-ar fi de ajuns;
dacă ţie însă, din prietenie pentru mine, îţi pare rău să-mi cheltuiesc averea,
atunci să ştii că străinii care se află aici sînt gata s-o facă; unul dintre ei,
Storniastebanul, are la el toţi banii de care avem nevoie; nici Cebes n-ar
precupeţi nimic, şi ca el mulţi alţii. Aşadar, repet, n-are rost ca făcîndu-ţi
astfel de gînduri să renunţi la salvarea ta, nici să-ţi faci o grijă din faptul
că, aşa cum spuneai la proces, o dată plecat din Atena, nu ţi-ai mai găsi rostul.
Vei c fi bine primit pretutindeni, oriunde te-ai duce. Dacă vrei să pleci în
Tesalia, prietenii mei de acolo te vor trata cu cea mai mare stimă şi te vor
ocroti, astfel ca nimeni de acolo să nu-ţi poată face vreun rău. Şi încă ceva,
Socrate; mi se pare că nu eşti îndreptăţit să faci ceea ce ai de gînd: să renunţi
de bunăvoie la o salvare care îţi stă în putinţă; ba chiar aş zice că tu te
străduieşti să ajungi exact acolo unde s-ar fi străduit şi chiar s-au străduit să
te aducă duşmanii tăi, în dorinţa lor de a te nimici. Unde mai pui că, purtîndu-te
astfel, îţi trădezi, mă tem, şi \copiii: în loc să îi creşti şi să îi
educifăcîndu-i oameni întregi, tu îi părăseşti, lăsîndu-i la voia întîm- d Plării.
Vor avea parte, fără îndoială, de soarta obişnuită a orfanilor lipsiţi de orice
sprijin. Una din două: ori să n-ai copii, ori, dacă-i ai, să pătimeşti alături de
ei. crescîndu-i şi educîndu-i; tu însă pari să fi ales calea cea mai uşoară, cînd
tocmai tu ar trebui s-o alegi pe cea pe carejyajege-o orice bărbat
vrednic şi
52
PLATON CRITON
53
46
plin de curaj, tocmai tu care susţii sus şi tare că preocuparea vieţii tale
întregi a fost virtutea. în ce mă priveşte, îmi este ruşine, gîndindu-mă şi la
tine şi la noi, prietenii tăi, cînd îmi dau seama că vom lăsa tuturora impresia că
tot ce s-a petrecut se datorează laşităţii noastre: şi faptul că ai apărut în faţa
tribunalului, putînd să nu apari, şi faptul că procesul s-a desfăşurat aşa cum s-a
desfăşurat, şi deznodă-mîntul acesta ridicol; sînt sigur că toate acestea vor lăsa
impresia că nqft/ca nişte laşi şi nemernici, am a /fugit de primejdie şi nu te-am
salvat, cum nu te-ai ! salvat nici tu însuţi, deşi, dacă eram cît de cît buni la
ceva, puteam şi aveam mijloace s-o facem. Gîn-deşte-te deci bine, Socrate, ca nu
cumva nenorocirii să i se adauge ruşinea, a ta şi a noastră. Chibzuieşte, deşi nu
mai e timpul să stai să chibzuieşti, ci ar trebui să fii gata hotărît. Nu mai e de
şovăit: totul trebuie îndeplinit în noaptea care urmează. Dacă mai zăbovim, totul
devine zadarnic, nu mai e nimic de făcut. Te rog dar, Socrate, ascultă-mă şi fă
neapărat ce-ţi spun. b SOCRATE Dragul meu Criton, zelul tău ar fi demn de toată
lauda, dacă ar fi îmbinat cu un anume grad de dreptate; dacă nu, cu cît este mai
mare, cu atît mă mîhneşte mai mult. De aceea sîntem datori să cercetăm dacă e bine
sau nu să facem ce spui tu. Tu ştii că eu, întotdeauna, nu m-am lăsat convins
decît de raţiunile care, după o examinare atentă, s-au dovedit a fi cele mai bune.
Or, nu pot dezminţi acum principiile pe care le-am invocat altă dată numai pentru
că mi s-a întîmplat ce mi s-a întîmplat; dimpotrivă, pot să spun că pentru mine
ele au rămas c neschimbate, şi că le preţuiesc ca şi înainte; iar dacă, în
împrejurarea de faţă, nu vom putea formula altele mai bune, atunci poţi să fii
convins că n-ai să-mi zdruncini hotărîrea chiar dacă ar căuta să ne sperie ca pe
nişte copii, copleşindu-ne cu închisori, execuţii j confiscări. Şi atunci care ar
fi felul cel mai chibzuit je a judeca lucrurile? Ce-ar fi să ne întoarcem întîi la
ce ai spus tu în legătură cu părerile oamenilor? Oare e adevărată, în toate
împrejurările, afirmaţia că de unele păreri trebuie să ţinem seama, iar de altele
d nU? Sau a fost adevărată doar înainte de condamnarea mea, iar acum se dovedeşte
că a fost făcută doar aşa, într-o doară, de dragul vorbei, şi că de fapt nu era
decît o joacă şi-o pălăvrăgeală? Ceea ce vreau eu, Criton, este să vedem împreună
dacă, în raport cu împrejurarea de faţă, afirmaţia de atunci rămîne pentru mine
adevărată sau nu, dacă ne luăm ziua bună de la ea sau îi păstrăm credinţă. Dacă nu
mă înşel/oamenii care nu vorbesc doar ca să vorbească au susţinut de fiecare dată
cam ce spuneam şi eu adineauri, şi anume că, dintre părerile oamenilor unora
trebuie să le acordăm importanţă, altora nuU Gîndeşte-te bine, nu crezi că e
foarte adevărat? Doar tu, pe cît intră în firea lucrurilor omeneşti, nu eşti
ameninţat să mori mîine, şi deci situaţia în care mă aflu eu acum n-are cum să-ţi
descumpănească jude-catal*Gîndeşte-te deci: nu ţi se pare întemeiată afir- 47 a
maţia că nu toate părerile oamenilor trebuie preţuite, ci unele da, altele nu? Ce
zici? Nu e adevărat? CRITON Ba da. SOCRATE Şi nu crezi că trebuie preţuite cele
bune, iar cele rele nu? CRITON Aşa cred. SOCRATE Şi nu sînt oare bune cele ale
oamenilor cu minte şi rele ale celor fără minte? CRITON Cum altfel! SOCRATE Să
vedem acum în ce fel s-a ajuns la b aceste afirmaţii. Cineva care practică
temeinicjjim.-?5§fica ţine oare seama de lauda, critica şi judecata oricărui om
sau numai de ale aceluia care este medic pedotrib? CRITON Numai de ale aceluia.
54
PLATON
CRITON
55
SOCRATE Atunci el trebuie să se teamă numai de critica aceluia şi trebuie să se

bucure numai de laudele lui, nu de ale altora. CRITON Desigur. SOCRATE Prin urmare
el trebuie să se comporte, să se antreneze şi chiar să mănînce şi să bea numai
după sfatul cunoscătorului şi specialistului, şi nu după al tuturor celorlalţi.
CRITON Aşa este. SOCRATE Bine. Dar dacă, aşa stînd lucrurile, el nu ascultă de
părerea lui şi îi nesocoteşte laudele, preţuind în schimb vorbele celor mulţi şi
nepricepuţi, oare nu îi va merge rău? CRITON Cum să nu! j£ SOCRATE Dar răul acesta
în ce constă? La ce duce şi ce anume primejduieşte în cel ce nu ascultă? CRITON
Trupul, de bună seamă, căci pe el îl vatămă. SOCRATE întocmai. Şi nu urmează oare
că aşa se întîmplă şi cu toate celelalte lucruri, pe care nu le mai înşirăm acum,
deci şi cu ceea ce este drept şi nedrept, urît şi frumos, bine şi rău, adică
tocmai cu d obiectul deliberării noastre? Trebuie oare să ascultăm şi să ne temem
de părerea celor mulţi sau de cea a unui singur om, dacă el e cel ce se pricepe cu
adevărat? Şi, în acest caz, oare nu ne vom ruşina şi nu ne vom teme de el mai mult
decît de toţi ceilalţi laolaltă? Iar dacă nu îl vom urma, nu vom corupe oare şi nu
vom pîngări acea parte din noi care ar fi putut deveni mai bună prin respectarea
binelui, dar s-a pierdut prin nerespectarea lui? Sau poate asta nu contează?
CRITON Ba dimpotrivă, Socrate, cred că tocmai asta contează. SOCRATE Să mergem mai
departe: dacă, urmînd părerea unui nepriceput, distrugem ceea ce ar fi putut
deveni mai bun printr-un regim sănătos, dar a fost stricat printr-unul nesănătos,
mai merită oare sâ trăim cu acea parte din noi vătămată? De trup e vorbim, nu-i
aşa? CRITON Da, de trup. SOCRATE Şi merită să trăim cu un trup chinuit de
suferinţă şi bolnav?' CRITON Hotărit, nu. SOCRATE Atunci crezi că merită să trăim
dacă s-a alterat în noi acea parte pe care nedreptatea o înjoseşte şi dreptatea o
înalţă? Sau poate partea aceasta a fiinţei noastre, indiferent cum îi spunem,
sensibilă la dreptate şi la nedreptate, are în ochii noştri mai pu- 48 a ţin preţ
decît trupul? CRITON Hotărit, nu. SOCRATE Prin urmare acea parte este superioară
corpului. CRITON Cu mult. - SOCRATE Deci, dragul meu, nu trebuie să ne p»eseatît
de mult de ceea ce vor spune despre""nbTceî" mulţi, ci de ceea ce va spune cel
care ştie ce estet drept şi ce este nedrept, de el singur şi de adevărul \ însuşi.
Aşadar, vezi de la bun început că, îndemnîn-du-mă să ţin seama de părerea mulţimii
în privinţa a ceea ce este drept, frumos şi bun sau dimpotrivă, mă îndrumai pe un
drum greşit. Pe de altă parte, cineva ar putea foarte bine obiecta că mulţimea
areA puterea să ne trimită la moarte, nu-i aşa? CRITON Fără îndoială, Socrate. b
SOCRATE Aşa cred şi eu. Numai că, bunul meu prieten, asta nu schimbă nimic din ce
am stabilit mai sus. Şi acum mai gîndeşte-te la ceva: rămîne pentru noi adevărat
sau nu că a trăi conform binelui trebuie să fie mai presus de a trăi pur şi
simplu? CRITON Rămîne adevărat. SOCRATE Şi rămîne oare adevărat sau nu că a trăi
conform binelui este unul şi acelaşi lucru cu a ăi frumos şi drept? CRITON Rămîne.
56
PLATON CR1TON
57
SOCRATE Deci, dacă pînă aici sîntem de acord, c trebuie să cercetăm dacă
încercarea mea de a fugi de aici fără îngăduinţa atenienilor este un lucru drept
sau nu. Dacă ne va părea drept, vom încerca; dacă nu, vom renunţa. Iar cît
priveşte gîndurile tale despre bani, reputaţie, creşterea copiilor, ia seama, Cri-
ton: este tocmai felul de a gîndi al acestei mulţimi care trimite cu mare uşurinţă
un om la moarte şi care apoi, dacă i-ar sta în putere, l-ar reînvia cu aceeaşi
nesăbuinţă. Dar noi, de vreme ce aşa rezultă din raţionamentul nostru, nu trebuie
să cercetăm nimic altceva decît ceea ce am spus adineauri şi anume dacă, dînd
celor ce mă vor scoate de aici bani şi alte d dovezi de recunoştinţă, vom săvârşi
un lucru drept, atît ei cît şi noi, sau dacă, procedînd aşa, nu cumva comitem ceva
nedrept. Dacă se va dovedi că săvîrşim un lucru nedrept, nu va trebui să ţinem
seama nici de moarte, nici de orice altă suferinţă rezultînd din acceptarea
situaţiei de acum, ci numai de primejdia de a săvârşi un lucru nedrept. CRITON
Pare să fie aşa cum spui tu, Socrate; atunci ce să facem? SOCRATE Să chibzuim,
prietene, împreună şi dacă ai să-mi faci vreo obiecţie, fă-o, şi am să ţin seamă e
de ea; dar dacă nu, renunţă de pe acum, dragul meu, să-mi tot repeţi că trebuie să
evadez. Căci, ca să consimt să fac asta, ţin foarte mult să mă convingi cu
argumente. Aşadar gîndeşte-te dacă eşti de acord cu 49 a principiul discuţiei
noastre şi încearcă să răspunzi la ceea ce te voi întreba, din adîncul convingerii
tale. CRITON Voi încerca, desigur. SOCRATE Admitem oare că nu trebuie în nici un
fel să săvîrşim cu bună ştiinţă o nedreptate? Sau putem crede că într-un anume fel
ne e îngăduit s-o săvîrşim, iar în altul nu? Ori poate admitem — aşa cum am căzut
de acord adesea, şi mai de mult [ şi adineauri] — că săvârşirea unei nedreptăţi nu
este, în nici n fel, nici ceva bun, nici ceva frumos? Să se fi spulberat oare în
aceste puţine zile toate vechile noastre convingeri dobîndite împreună? Am putut
noi, Criton, la anii noştri, bătrîni cum sîntem, să ne amăgim atî-ta vreme cu
credinţa că discutăm serios, cînd de fapt noi eram aidoma unor copii? Sau poate
totuşi ce ne spuneam noi pe atunci rămîne adevărat mai presus de orice, indiferent
dacă mulţimea spune aşa sau altfel şi indiferent dacă trebuie să trecem prin
încercări mai grele sau mai uşoare ca aceea de acum, şi anume că pentru acela care
săvârşeşte o nedreptate aceasta este, fără excepţie, ceva rău şi înjositor? Ce
crezi, admitem acest lucru sau nu? CRITON îl admitem. SOCRATEjAşadar, nedreptatea
nu trebuie săvârşită cu nici un chip. CRITON Nu, cu nici un chip. SOCRATE Atunci
trebuie să admitem că dacă cineva a fost nedreptăţit, nu se cuvine ca el să
răspundă printr-o nedreptate, aşa cum cred cei mulţi, de vreme ce nedreptatea nu
trebuie săvârşită cu nici un chip. CRITON Aşa se pare. SOCRATE Dar răul, ce crezi,
Criton, trebuie să-l săvîrşim sau nu? CRITON Fără îndoială nu, Socrate. SOCRATE
Dar să răspunzi la rău prin rău, aşa cum cred cei mulţi, de vreme ce răul nu
trebuie făcut cu nici un chip, este oare un lucru drept sau nu? CRITON Nu este
deloc drept. SOCRATE De bună seamă, fiindcă între a face rău cuiva şi a săvîrşi o
nedreptate nu este parese nici o deosebire. CRITON Aşa e. SOCRATE Prin urmare nu
trebuie să răspunzi la o nedreptate cu alta, nici la rău cu rău, orice ţi-ar face
cinevajDar ia seama, Criton, să nu accepţi aceste
58
PLATON
CRITON
59
principii dacă nu crezi cu adevărat în ele. Ştiu bine că sînt şi vor rămîne mereu
puţini oamenii care să gîndească în felul acesta. Iar cei care gîndesc aşa nu iau
aceleaşi hotăriri cu cei care gîndesc altfel, ba chiar, uitîndu-se unii la
hotăririle celorlalţi, ajung în mod inevitabil să se dispreţuiască reciproc. De
aceea, gîn-deşte-te bine dacă eşti de acord cu mine, dacă crezi şi tu ceea ce cred
eu şi dacă admitem ca principiu al discuţiei noastre faptul că este la fel de
nelegitim să săvârşeşti o nedreptate, să răspunzi printr-o nedreptate celui care
te-a nedreptăţit sau să faci rău din răzbunare celui ce ţi-a făcut rău. Or, poate
eşti şi tu de altă părere şi nu admitem acelaşi principiu? Eu e cred în acest
principiu şi cred în el acum la fel ca altădată. Tu însă, dacă nu-l mai accepţi,
spune-mi, lă-mureşte-mă; iar dacă da, atunci ascultă ce decurge din el. CRITON îl
accept, desigur, şi sînt de acord cu tine; te ascult. SOCRATE Iată deci ce
decurge; sau mai bine nu, să te întreb: cînd ai recunoscut faţă de cineva că un
lucru este drept, trebuie să faci acel lucru sau trebuie, înşelînd, să te porţi
altfel? CRITON Trebuie să-l faci. SOCRATE Atunci ia seama ce urmează de aici. 50 a
Dacă plecăm de aici fără consimţămîntul Cetăţii, oare nu cumva facem rău tocmai
cui s-ar cuveni mai jpuţin? Mai sîntem oare consecvenţi cu ceea ce am admis că e
drept? Sau nu? CRITON Sînt întrebări la care nu pot să-ţi răspund, Socrate, nu le
înţeleg. SOCRATE Ia gîndeşte-te aşa. închipuie-ţi că, în clipa în care am fi gata
să evadăm de aici (nare importanţă cum numim fapta), ni s-ar înfăţişa Legile şi
Cetatea, şi ne-ar întreba: „Spunene, Socrate, ce ai de gînd să faci? Prin fapta pe
care o pui la cale, crezi tu că faci altceva decît să lucrezi, atît cît atîrnă de
tine, la pieirea noastră, a Legilor şi a întregii Cetăţi? Sau b îţi închipui cumva
că mai poate dăinui fără să se prăbuşească o cetate în care sentinţele date nu mai
au nici o putere, ci îşi pierd autoritatea şi efectul prin voinţa unor persoane
private?" Ce vom răspunde, Criton, la aceste întrebări şi la altele ca acestea?
Căci s-ar putea invoca, mai ales de către apărătorul ei oficial, o mulţime de
argumente în apărarea acestei legi pe care noi o încălcăm şi care cere ca
hotăririle date să-şi păstreze întreaga lor putere. Ce le vom spune? Le vom
răspunde oare: „Cetatea ne-a făcut o c nedreptate, a dat o sentinţă greşită"?
CRITON Da, Socrate, sigur că aşa le vom răspunde! SOCRATE Dar dacă Legile ar
spune: „Bine, Socrate, asta ne-a fost înţelegerea? N-am căzut noi de acord să
respecţi orice hotărire a Cetăţii?" Iar dacă, la vorbele acestea, ne-am arăta
miraţi, s-ar putea prea bine să stăruie aşa: „Nu te mira, Socrate, de ce-auzi, ci
mai bine răspunde-ne, că doar e obiceiul tău să pui întrebări şi să aştepţi
răspunsuri. Ia spune, cu ce neam făcut vinovate, noi şi Cetatea, faţă de tine, de
d cauţi să ne pierzi? Nu noi te-am adus pe lume? Nu prin mijlocirea noastră a luat
tatăl tău pe mama ta şi ţi-au dat viaţă? Spune-ne desluşit: au vreun cusur în
ochii tăi acelea dintre noi care consfinţesc căsătoria?" „Nici un cusur", ar fi
răspunsul meu. .Atunci poate nu eşti mulţumit de legile după care ai fost şi tu
crescut, privitoare la creşterea şi educaţia copiilor? Oare nu statorniceau ele un
lucru bun porun-cindu-i tatălui tău să te înveţe muzica şi gimnastica?" „Ba da",
le-aş spune eu. — . Atunci, după ce e te-am adus pe lume, după ce te-am crescut şi
te-am instruit, poţi tu pretinde că nu eşti, laolaltă cu părinţii şi străbunii
tăi, odrasla şi supusul nostru? Şi dacă e aşa, crezi oare că ai aceleaşi drepturi
faţă de ni ca şi noi faţă de tine, că eşti îndreptăţit să te porţi
60
PLATON CRITON
61
cu noi cum ne purtăm noi cu tine? Vasăzică n-aveai aceleaşi drepturi cu tatăl tău
sau cu
stăpînul tău, 51 a dacă ai avut vreunul; nu puteai să-i faci ceea ce-ţi făcea el,
nici să-i răspunzi cînd te ocăra, nici să-l loveşti cind te lovea şi aşa mai
departe. Şi să-ţi fie îngăduite toate acestea faţă de ţara ta şi de legile ei?
Astfel, cînd noi vrem să te dăm pieirii, socotind că aşa /este drept, te crezi
îndreptăţit la rîndul tău să ne dai pieirii, atît cît atîrnă de tine, pe noi,
legile, şi ţara ta? Şi poţi susţine, sub pretext că eşti un om cu adevărat dedicat
binelui, că, făcînd aşa, faci un lucru drept? Oare ai ajuns atît de înţelept încît
să nu-ţi dai seama că ţara este mai presus de tatăl tău, şi de mama ta, şi de toţi
străbunii tăi: mai vrednică de respect, mai augustă şi mai sfîntă? Că ea
cîntăreşte mai greu atît în ochii zeilor, cît şi în ochii oamenilor cu judecată
bună? Că trebuie, mai mult decît pe tatăl tău, să o respecţi, să n-o înfrunţi şi
să-i faci pe plac chiar cînd e aspră cu tine; înduplecînd-o dacă poţi şi, dacă nu,
făcînd ce-ţi porunceşte, răbdînd fără murmur orice suferinţă: să fii bătut, să fii
închis, să pleci la război, unde te aşteaptă rănile sau moartea? Da, toate acestea
trebuie făcute, căci binele constă în săvârşirea lor: să nu te dai bătut, să nu te
retragi, să nu-ţi părăseşti rîndul, ci în război, la tribunal, pretutindeni, să
faci ceea ce îţi porunceşte Cetatea sau patria. Iar dacă nu, să-i arăţi,
convingînd-o, unde stă dreptatea. Căci nu e oare o nelegiuire să foloseşti
violenţa faţă de mama sau de tatăl tău şi cu atît mai mult faţă de patria ta?" Ce
vom răspunde la aceste vorbe, Criton? Vom da dreptate Legilor sau nu? CRITON Eu
cred că le vom da dreptate. SOCRATE „Deci, Socrate, ar putea continua Legile, dacă
spusele noastre sînt adevărate, gîndeşte-te că nu e drept să te porţi cu noi aşa
cum eşti pe cale s-o faci. Căci noi, care te-am adus pe lume, te-am erescut şi te-
am educat, care v-am făcut părtaşi, pe tine şi pe toţi ceilalţi cetăţeni, la tot
binele de care sîntem a în stare, tot noi proclamăm că orice atenian este liber ca
— după ce a intrat în rîndul cetăţenilor şi ne-a cunoscut pe noi, Legile, precum
şi rînduielile cetăţii — să plece oriunde, cu tot ce are, dacă nu îi sîntem pe
placTNici una dintre noi, Legile, nu stă în calea nimănui şi nu opreşte pe nimeni
să se ducă unde vrea: dacă vreunul dintre voi, cetăţenii, nu se împacă cu noi şi
cu Cetatea, e liber să plece într-o colonie sau să se strămute ca metec în altă
cetate, e luînd cu sine tot ce e al său. Pe acela însă care, vă-zînd în ce chip
împărţim dreptatea şi, îndeobşte, cum gospodărim Cetatea, rămîne aici, îl
considerăm obligat, prin însuşi faptul rămînerii lui, să asculte toate poruncile
noastre, iar dacă nu li se supune, îl socotim de trei ori vinovat: pentru că ne
nesocoteşte pe noi, care i-am dat vfaţă, pe noi care l-am crescut şi, în sfîrşit,
pentru că, deşi a acceptat de bunăvoie autoritatea noastră, el nici nu i se
supune, nici nu se străduieşte să ne convingă că s-ar putea să fi greşit. Şi asta
cu toate că noi nu-i impunem cu brutalitate 52 a hotăririle noastre, ci doar i le
propunem, lăsîndu-i libertatea să aleagă între a ne îndupleca prin convingere sau
a ne da ascultare: dar el nu face nici una, nici alta. Iată la ce învinuiri te
expui, Socrate, dacă duci la capăt ceea ce ai de gînd; şi tu mai mult decît
oricare altul." — „Dar pentru ce?" ar fi să întreb eu. Iar ele mi-ar răspunde cu
asprime — şi pe drept cuvînt — spunîndu-mi că eu, mai mult decît orice alt
atenian, sînt legat prin înţelegerea încheiată cu ele. Şi probabil că ar continua:
„Avem dovezi temeinice, b Socrate, că şi noi, şi Cetatea îţi eram pe plac; căci
tu, mai mult decît toţi ceilalţi atenieni, nu ai fi rămas neclintit în Atena dacă
nu ţi-ar fi plăcut aici mai mult tecît oriunde; tu nu ai plecat din cetate nici
măcar Pentru a asista la jocuri — ai fost o singură dată la
62
PLATON CRITON
63
Istm, lipsind de aici doar cînd a trebuit să iei parte la campanii militare; şi
nici n-ai călătorit, aşa cum face toată lumea, nu te-a împins curiozitatea să cuc
noşti alte cetăţi sau alte legi, ci te-ai mulţumit cu noi, legile de aici, şi cu
Cetatea asta, care ţi-a fost atît de dragă încît noi, Legile ei, îţi păream
minunate şi ai consimţit să trăieşti ca cetăţean sub autoritatea noastră şi ai
trăit aici şi ai făcut copii. Şi încă ceva: în timpul
procesului aveai putinţa, dacă ai fi vrut, să obţii o condamnare la exil şi să
faci atunci, cu voia Cetăţii, ceea ce te pregăteşti să faci acuma fără voia ei.
Numai că pe atunci te lăudai că nu te superi dacă trebuie să mori şi, sînt chiar
cuvintele tale, că preferi exilului moartea. Iar acum vorbele rostite atunci nu te
fac să roşeşti, nu-ţi mai pasă de noi, încerci să ne d dai pieirii, purtîndu-te ca
sclavul cel mai nemernic. Acuma vrei să fugi, nesocotind învoiala dintre noi şi
legămîntul de a trăi potrivit rînduielilor noastre. Mai ales la aceasta să ne
răspunzi: spunem sau nu adevărul cînd afirmăm că ai consimţit, în faptă, nu în
vorbă, să trăieşti potrivit rînduielilor noastre?" Ce am putea răspunde, Criton,
la asta? Ce altceva decît că au dreptate? CRITON Sîntem siliţi, Socrate, să le dăm
dreptate. SOCRATE „Ce altceva faci tu acum, vor spune ele mai departe, decît să
calci învoiala dintre noi şi legămîntul tău de a ne respecta? Un legămînt pe care
e nu l-ai făcut nici silit, nici înşelat, nici nevoit să iei o hotărîre în pripă.
Doar ai avut ugi răgaz-de-şapte-zecideani în care erai liber să pleci de-aici dacă
nu-ţi eram pe plac şi dacă învoiala noastră ţi se părea strîmbă. Dar tu n-ai
preferat nici Lacedemona, nici Creta, despre care nu pierdeai nici un prilej să
spui că au legi foarte bune, şi nici o altă cetate grea-53 a că sau barbară, şi n-
ai ieşit din Atena nici cît ies şchiopii, orbii sau ceilalţi infirmi; într-atît
ţie, mai mult decît oricărui alt atenian, ţi-a fost pe plac această cetate şi, nu
încape îndoială, şi legile ei. Căci noate să-i fie pe plac cuiva o cetate, dar nu
şi legile ei? Iar acum să nu mai respecţi învoielile noastre? Nu, Socrate, le vei
respecta dacă vrei să ne dai ascultare, şi nu te vei face de rîs plecînd din
Cetate. Gîndeşte-te bine: dacă îţi calci legămîntul şi te abaţi de la una din
prescripţiile noastre, îţi vei aduce ţie vreun folos sau prietenilor tăi? în ce-i
priveşte, ei vor risca să fie exilaţi, pierzîndu-şi şi ei Cetatea, sau să-şi
piardă averea; asta e destul de sigur. Cît despre tine, să presupunem mai întîi că
te vei adăposti în-tr-una din cetăţile vecine, Teba sau Megara (care au, amîndouă,
legi foarte bune); pentru cei de acolo sosirea ta va însemna sosirea unui duşman
al constituţiei lor şi toţi cei ce veghează asupra cetăţii te vor privi cu
neîncredere, socotindu-te un stricător de legi; iar judecătorilor de aici le vei
întări convingerea că te-au condamnat pe drept, căci cel care strică legile poate
cu atît mai mult să-i strice atît pe tineri, cît şi pe oamenii cu slabă judecată.
Şi ce-ai să faci atunci? Ai să fugi de cetăţile care au legi drepte şi de oamenii
care duc o viaţă bine orânduită? Dar va mai fi aceea pentru tine o viaţă vrednică
de-a fi trăită? Sau poate totuşi te vei duce la ei şi vei avea obrazul să le
vorbeşti... dar ce să le spui oare?(Ce spuneai şi aici, că pentru oameni lucrul
cel mai preţios este virtutea, dreptatea, ordinea şi legea? i nu crezi oare că,
din partea lui Socrate, o astfel d purtare va părea mai mult decît urîtă? Nu se
poate să nu crezi. Dar nu, să zicem că, dueîndu-te departe de locuri ca acestea,
ai să ajungi tocmai în Tesalia, la prietenii lui Criton; acolo înfloreşte
neorînduiala, stricăciunea şi poate-or să te-asculte cu plăcere cînd le vei
povesti ce caraghioasă a fost fuga ta din închisoare, cum ţi-ai schimbat
înfăţişarea, punînd pe tine o sarică de piele sau cine ştie ce alte straie de
fugar. Şi crezi că n-o să se găsească nici acolo nimeni care să te mustre că tu,
64
PLATON
un bătrîn cu zile numărate, te-ai încumetat să te agăţi cu-atîta ruşinoasă lăcomie

de viaţă, încît să încâlci legile cele mai înalte? Ori, poate, dacă nu vei supăra
pe nimeni, o să fii lăsat în pace; dar dacă totuşi ai s-o faci, Socrate, cite
vorbe umilitoare pentru un om ca tine îţi va fi dat să auzi. Cum vei trăi? Te vei
băga sub pielea unuia şi-a altuia, răbdîndu-i bu-nul-plac? Şi ce-ai să faci acolo,
în Tesalia, decît să stai pe la ospeţe, ca şi cum de asta te-ai fi dus pînă acolo:
să iei masa? Şi-atuncea cum rămîne cu ves-titele-ţi vorbiri despre dreptate,
despre virtute în în54 a tregul ei? Dar poate ai să zici că vrei să trăieşti de
dragul copiilor, ca să-i creşti şi să-i educi. Dar cum? îi vei lua cu tine în
Tesalia, să-i creşti şi să-i educi acolo, nelipsindu-i nici de marele folos de-a
fi făcut din ei nişte străini? Sau poate n-o să-i iei cu tine; şi atunci, rămaşi
aici, crezi că vor fi crescuţi şi educaţi mai bine, chiar dacă tu nu eşti lîngă
ei, dar eşti încă în viaţă? Căci de bună seamă prietenii tăi se vor îngriji de ei.
Şi crezi că o vor face doar dacă pleci în Tesalia, iar dacă pleci la Hades nu? Ba
da, nu-ncape îndoială, dacă e ceva de capul celor care-şi zic priete-b nii tăi.
Haide, Socrate, ascultă de noi, sub ocrotirea cărora ai crescut şi nu pune nici pe
copii, nici viaţa, nici altceva nimic mai presus de ceea ce e drept; numai aşa vei
putea, o dată ajuns la Hades, să te aperi în faţa celor ce cîrmuiesc acolo. Căci
ceea ce vrei tu să faci nu este lucrul cel mai bun, mai drept sau mai legiuit
pentru tine sau pentru ai tăi, nici aici, nici dincolo. Iar dacă părăseşti acum
viaţa, nu o părăseşti vitregit de noi, Legile, ci de oameni; în schimb, dacă c vei
fugi din închisoare, răspunzînd, înjositor, cu nedreptate la nedreptate şi cu rău
la rău, nesocotind învoielile şi legămintele noastre şi aducînd rău cui se cădea
mai puţin, adică ţie, alor tăi, ţării tale şi nouă, atunci mînia noastră te va
urmări cît timp trăieşti, iar dincolo, surorile noastre, Legile lui Hades, nu te
vor
CRITON
65
primi cu blîndeţe, ştiind că tu, atît cît atîrna de tine, ai încercat să ne duci
la pieire. Aşadar, te rugăm, nu d asculta de Criton, ci de noi." Fii încredinţat,
Criton, dragul meu prieten, că toate acestea le aud parcă aievea, aşa cum cei
cuprinşi de extazul coribantic aud zvonuri de flaut; ecoul acestor cuvinte răsună
puternic în mine şi mă împiedică să mai aud şi altceva; aşadar, dacă vrei să spui
ceva potrivnic lor, fii sigur că vorbeşti zadarnic. Totuşi, dacă vrei să stărui,
te ascult. CRITON Nu, Socrate, nu mai am nimic de spus. SOCRATE Atunci rămînă-aşa,
iubite Criton, şi să e facem cum am spus, pentru că Zeul ne călăuzeşte pe această
cale.
CHARMIDES
CHARMIDES
67
SOCRATE CHAIREPHON CRITIAS CHARMIDES 153 a Venisem în seara din ajun din tabăra de
luptă de la Potideia şi, întorcîndu-mă după atîta vreme, mă îndreptai cu plăcere
către locurile în care obişnuiam să-mi petrec timpul. Intrai deci în palestra lui
Tau-reas, aflată în faţa templului regal, iar acolo întîlnii destul de multă lume,
cîţiva pe care nu-i cunoşteam, dar cei mai mulţi cunoscuţi mie. De îndată ce mă
văzură venind aşa, pe neaşteptate, începură să mă întîmpine de departe, fiecare în
felul său; iar Chai-b rephon, zănatic cum este, ţîşni din mijlocul cîtorva şi
alergă spre mine, luîndu-mă de mînă şi zicînd: — Cum ai scăpat din luptă, Socrate?
Puţin înainte de a pleca, se iscase o luptă la Potideia, despre care abia de
curînd aflaseră cei de aici. Răspunsei: — Aşa cum mă vezi. — S-a răspîndit vestea
aici, zise el, că lupta a fost c crîncenă şi că mulţi dintre cunoscuţi şi-au găsit
moartea. — Şi cu destulă dreptate s-a zvonit aşa, spusei eu. — Ai luat şi tu parte
la luptă? întrebă Chaire-phon. — Am luat. — Atunci aşază-te aici, spuse el, ca să
ne istoriseşti; căci încă n-am aflat toate lămurit. Şi luîndu-mă cu sine, mă aşeză
lîngă Critias, fiul lui Calaischros. Mă aşezai deci, dînd ziua bună lui Cr ca şi
celorlalţi, şi apoi le povestii întîmplările din tabără, pe măsură ce mă întrebau,
iar fiecare d întreba altceva. După ce vorbirăm de ajuns despre toate astea, veni
rândul meu să-i întreb despre cele de aici, cum mai stăteau lucrurile cu filozofia
şi ce mai era cu tinerii; dacă se iviseră printre ei unii mai răsăriţi, fie prin
iscusinţă, fie prin frumuseţe, fie prin amîndouă. Iar Critias, ridicînd ochii spre
poartă şi văzînd cîţiva 154 a tineri care tocmai intrau şi se dondăneau între ei,
urmaţi de alt pîlc de tineri, zise: — Despre tinerii cei frumoşi, Socrate dragă,
ai să ştii îndată ce să crezi; cei care intră se întîmplă să fie
vestitorii şi alaiul de îndrăgostiţi ai celui- ce trece drept cel mai reuşit acum.
De altfel mi se pare că el însuşi stă să vină. — Cine este, întrebai eu, şi al
cui? — îl ştii oarecum, deşi nu era încă în anii adolescenţei pînă la plecarea ta,
pe Charmides. fiul lui b Glaucon, unchiul meu, decfvăr'cu mine. — Pe Zeus,
bineînţeles că-l ştiu, răspunsei; căci încă de copil nu era unul de rînd, iar acum
cred că e de-a binelea tînăr. — Ai să afli îndată şi vîrsta lui şi cum arată, zise
Critias. Iar pe cînd vorbea aşa, Charmides îşi făcu intrarea. Ca să-ţi spun drept,
prietene dragă, eu nu prea am măsură bună; mă simt faţă de cei frumoşi de parcă aş
fi o panglică de măsurat fără semne pe ea: 3roape toţi cei în anii tineri îmi par
frumoşi. Aşadar c Şi în clipa aceea tînărul îmi păru minunat de bine făcut şi
frumos, iar ceilalţi toţi erau parcă de-a binelea încinşi de dragoste pentru el,
într-atît de vrăjiţi şi tulburaţi arătau cînd a intrat; de altfel în urma lui
yeneau şi alţi admiratori. în ce ne priveşte pe noi, cei lrr*pliniţi ca vîrstă, să
spunem că lucrul nu era de Gi; dar urmăream pînă şi la copiii mai mici cum 68
PLATON CHARMIDES
69
nu mai privea nici unul într-altă parte, oricît de mititel ar fi fost, ci stăteau
toţi cu ochii ţintă la el, de parcă ar fi contemplat o statuie. d Atunci
Chairephon mă strigă: — Ei, Socrate, cum ţi se pare tînărul? Nu e frumos la chip?
— Neasemuit de frumos, spusei. — Dar aşa cum e, spuse, dacă ar voi să-şi lepede
straiele, aproape că nici nu te-ai mai uita la chip, pe atît de frumoasă îi e
toată făptura. Iar ceilalţi fură de acord cu Chairephon că aşa stăteau lucrurile.
Eu zisei: — Pe Heracle, cuceritoare fiinţă, după spusele voastre, numai de-ar mai
avea un singur lucru, unul mic de tot. — Ce? întrebă Critias. — Dacă ar avea şi
sufletul armonios. De altfel s-ar şi cădea să-l aibă aşa, Critias, de vreme ce e
din neamul vostru. — Dar, spuse, este cît se poate de împlinit şi în privinţa
asta. — Atunci, urmai eu, de ce să nu-i dezbrăcăm şi privim sufletul, înainte de
trup? Căci este din plin la vîrsta cînd să-i placă un schimb de gînduri. — Chiar
aşa, urmă şi Critias, căci e plin de rîvnă entru înţelepciune, ba încă, după
părerea altora şi 155 a chiar a sa, are pînă şi darul poeziei. — Aşa ceva,
prietene Critias, se trage la voi de departe, de la înrudirea cu Solon, reluai eu.
Dar de ce nu-mi pui sub ochi tînărul, chemîndu-l aici? Nici dacă ar fi mai tînăr
nu ar sta urît să intru în vorbă cu el, în faţa ta, care-i eşti şi tutore şi văr.
— Ai toată dreptatea, spuse el, putem să-l chemăm. Zicînd aşa, porunci
însoţitorului său: . paiete, cheamă pe Charmides şi spune-i că u să-l arăt unui
medic, pentru suferinţa de care se plîngea mai ieri. Apoi. către mine, Critias
zise: Nu demult mi-a spus că-l doare puţin capul, cînd se scoală dimineaţa. N-ai
nimic împotrivă, nu-i aşa, să te prefaci în faţa lui că ştii un leac pentru cap?
Sigur ca nu, doar sa vina. Are să vină, răspunse.
Şi aşa se întîmplă. Venind spre noi, făcu să se petreacă un lucru de tot hazul:
căci fiecare dintre noi, cei aşezaţi, ne trăgeam într-o parte şi împingeam de zor
pe vecin, ca tînărul să se aşeze lîngă noi, pînă ce făcurăm ca unul de la marginea
băncii să se ridice şi celălalt chiar să cadă într-o parte. Iar tînărul veni să se
aşeze între mine şi Critias. Atunci la drept vorbind, prietene, mă cam pierdui cu
firea şi mi se tăie îndrăzneala de mai înainte de a crede că pot lesne să stau de
vorbă cu el; iar cînd, faţă de ce-i spunea Critias în legătură cu leacul pe care
laş cunoaşte, tînărul îmi aruncă o privire de negrăit şi dădu să mă întrebe ceva,
în timp ce toţi cei din palestră veniră să ne împresoare de-a binelea, atunci,
scumpul meu prieten, îmi căzură ochii pe tunica lui deschisă, simţii că iau foc,
mă pierdjai cu firea şi mă gîndii cît de priceput e ra poeluTCydias în cele ale
dragostei, cînd sfătuia pe cineva, în legătură cu un tînăr frumos, să se ferească
„dacă vine ca un cerbuleţ în faţa leului să încerce a-şi lua prada"; căci eu
însumi mă simţeam acum sub robia unei astfel de făpturi. Totuşi, cînd mă întrebă
dacă ştiam leacul pentru caP- îi răspunsei, de bine de rău, că ştiam. — Care este?
întrebă el. Eu îi spusei că este o anumită buruiană, dar că în aiară de leac mai
era şi un descîntec care, dacă era °stit o dată cu folosirea leacului, îi dădea
putere de70
PLATON CHARMIDES
71
plină de tămăduire, pe cînd fără descîntec buruiana nu servea la'nimic. Iar el

spuse: — Atunci să-mi scriu descîntecul după vorbele tale. 156a — Dacă vreau, sau
chiar dacă nu vreau? Iar el, rîzînd: — Dacă te fac să vrei, Socrate. — Bine,
spusei eu; dar ştii şi numele meu? — N-ar sta frumos să nu-l ştiu; nu rareori e
vorba de tine, printre cei de vîrsta noastră, şi-mi amintesc că, pe vremea cînd
eram copil, te-am văzut împreună cu Critias acesta. — E bine dacă e aşa, spusei
eu; căci în felul aces-b ta îţi voi arăta mai deschis totul în ce priveşte
descîntecul, anume ce este cu el. Adineauri, chiar, eram nedumerit în ce fel să-ţi
arăt care-i e virtutea. E vorba într -adevăr, Charmides, despre un fel de leac
care nu-ţi poate însănătoşi capul singur, ci totul se petrece cum poate ai şi
auzit-o de la medici mai buni; atunci cînd vine la ei cineva cu durere de ochi, ei
îi spun că nu se pot încumeta să-i vindece doar ochii, ci trebuie să-i îngrijească
în acelaşi timp capul spre a-i însănătoşi ochii; şi la fel, să nu-şi închipuie
bolnavul — căci ar fi ceva tare necugetat — că poate să-şi vindece capul singur,
fără restul corpului. Aşa c se face că, dînd un regim pentru trupul întreg, ei
încearcă să îngrijească şi să vindece partea prin tot. Sau nu ţi-ai dat seama că
aşa stau lucrurile şi că aşa spun ei? — Ba da, răspunse el. — Atunci crezi şi tu
că felul lor de-a judeca e bun şi îl primeşti? — Mai mult ca pe oricare, zise el.
d Iar eu, auzind că mă aprobă, prinsei curaj şi, încetul cu încetul, îmi regăsii
îndrăzneala, mă înfier-bîntai şi spusei: Aşa stau lucrurile, Charmides, şi cu
descîntecul nostru. L-am învăţat cu prilejul unei expediţii, je ia unul dintre
medicii traci ai lui Zalmoxis, despre care se zice că au şi darul de-a te face
nemuritor. Iar tracul acesta arăta că medicii greci spun, pe bună dreptate, cele
pe care le-am amintit eu acum. „Numai că Zalmoxis, adăuga el, regele nostru, care
este zeu, mai spune că aşa cum nu trebuie să încerci a vindeca ochii fără să
vindeci capul şi nici capul fără trup, e la fel nicLtrupul fără suflet, iar tocmai
aceasta e pricina pentru care cele mai multe boli rămîn nevindecate de medicii
greci, faptul că ei nu ţin seama de întregul a cărui îngrijire ar trebui s-o
întreprîndă şi că, dacă acesta nu se simte bine, este cu neputinţă ca partea să se
simtă bine." Căci, spunea el, toate se trag din suflet, atît cele rele cît şi cele
bune ale trupului şi ale fiinţei noastre întregi, revărsîndu-se din suflet 157 a
aşa cum se răsfrîng de la cap asupra ochiului. Ca urmare, mai ales sufletului
trebuie să-i dăm îngrijire, dacă vrem ca deopotrivă capul, cît şi restul trupului
s-o ducă bine./lar sufletul, spunea el, tinere, se îngrijeşte cu anumite
descîntece, care sînt, la rîndul lor, spusele şi gîndurile frumoase Din aceste
spuse şi gînduri. se naşte în suflete înţelepciunea, care, dacă se iveşte şi
stăruie în noi, dă lesne sănătate atît b capului cît şi trupului întreg. Arătîndu-
mi deci leacul şi descîntecul, el îmi spunea: „Să nu te laşi înduplecat să
îngrijeşti capul nimănui care nu-şi va fi dăruit mai întîi sufletul spre îngrijire
descîntecului. Aceasta şi este greşeala pe care acum o săvîrşesc oamenii, că
încearcă să devină un fel de medici ai cîte unei părţi, fără de cealaltă." Şi mă
îndemna cu toată tăria să nu mă las convins a face într-altfel nici de către cel
bogat, nici de vreunul mai de neam ori mai frumos. Eu aşadar înţeleg să-l ascult —
căci i-am c Jurat-o şi trebuie să mă supun — iar dacă tu pri-aeŞti să-ţi dăruieşti
întîi sufletul, cum prevedea
72
PLATON CHARMIDES
73
străinul, spre a7 fi descîntat cu descîntecele trace, ţi-aş putea da leacul pentru

cap; dacă însă nu, atunci n-aş avea ce să fac pentru tine, Charmides dragă. Atunci
Critias, auzindu-mi vorbele, spuse: — O adevărată binefacere s-ar dovedi pentru
tînă-rul acesta durerea lui de cap, dacă l-ar sili să-şi facă şi cugetul mai bun,
vindecîndu-şi capul. însă vreau a să-ţi spun despre Charmides că, printre cei de
vîrsta lui, se deosebeşte nu doar prin înfăţişare, ci şi prin ce zici tu că aduce
descîntecul: înţelepciunea, nu? — Da, spusei eu. — Atunci află, zise el, că în
rîndul celor de acum el se arată din plin a fi cel mai înţelept tînăr, iar nici în
celelalte, cîte sînt ale vîrstei, nu stă mai prejos de vreunul. — Bineînţeles că
se şi cuvine, Charmides, spusei e eu, să te deosebeşti de ceilalţi în toate aceste
privinţe; căci printre cei de aici nu ştiu pe vreunul care să poată lesne arăta
alte două spiţe ale atenienilor, potrivite să dea prin întrunirea lor vlăstare mai
frumoase şi mai demne decît cele din care te tragi tu. într-adevăr, neamul tău
după tată, al lui Critias, fiul lui Dropide, a fost slăvit, după cîte ni se spune,
de Anacreon, ca şi de Solon şi de mulţi poeţi, drept unul cu totul ales prin
frumuseţe, virtute şi alte aşa-zise 158 a haruri; iar la rîndul său, neamul mamei
tale la fel. Nimeni din părţile astea, pare-se, n-a fost om mai mîndru şi mai demn
decît Pyrilamp, unchiul tău, ori de cîte ori mergea în solie pe lîngă regele cel
mare sau pe lîngă vreun altul, iar întreg acest neam nu e mai prejos decît
celălalt. Cu o astfel de obîrşie, e fi-b resc că ai întîietate în toate. Ca
înfăţişare exterioară, drag fiu al lui Glaucon, nu-mi pari să stai sub nici unul
dintre înaintaşii tăi; iar dacă şi în privinţa înţelepciunii ori a celorlalte,
după cîte spune acesta, eşti din fire bine înzestrat, atunci fericită odraslă —
spusei eu — au mai pus pe lume părinţii tăi, o, Charmides. Dar iată cum stau
lucrurile. Dacă, aşa cum spune Critias, ai parte de înţelepciune şi dacă eşti
chibzuit îndeajuns, atunci nu-ţi mai trebuie nimic, jjjci dintr-ale lui Zalmoxis,
nici dintr-ale lui Abaris din miazănoapte, ci înseamnă că ţi se poate da leacul c
pentru cap; dacă însă tu crezi că ai totuşi nevoie de ele, atunci trebuie făcut
descîntecul, înainte de a ţi se da leacul. Prin urmare, tu singur să-mi răspunzi
dacă eşti de părerea acestuia şi spui că ai parte îndeajuns de înţelepciune, ori
dacă te crezi lipsit de ea. Charmides începu prin a se roşi, făcîndu-se încă mai
frumos parcă; se şi potrivea cu vîrsta lui să se arate niţel sfios. Apoi îmi dădu
răspunsul, şi o făcu într-un fel ales. îmi spuse într-adevăr că nu-i era lesne, în
clipa aceea, nici să confirme, nici să nege ce-l d întrebam. „Căci dacă, adăugă
el, nu recunosc că sînt chibzuit, atunci în acelaşi timp declar ceva care e
nepotrivit de
spus despre sine şi-i înfăţişez pe Critias acesta şi pe toţi cărora le par
chibzuit drept nişte mincinoşi; dacă în schimb recunosc şi mă laud singur, poate
că am să par nu tocmai la locul meu — astfel încît nu prea ştiu ce să răspund."
Iar eu zisei: — Ce-mi spui tu mi se pare cu noimă, Charmides. Cred, adăugai eu, că
trebuie să cercetăm împreună dacă ai ori nu ce te întreb, aşa încît nici tu să nu
fii silit a spune ce nu vrei, nici eu să nu pun în joc lea- e cui fără a te fi
cercetat. Dacă deci îţi face plăcere, aş cerceta-o împreună cu tine; de nu, să
lăsăm lucrurile cum sînt. — Dar îmi face cea mai mare plăcere, spuse el; aŞa încît
cercetează cum crezi tu că e mai bine. Mi se pare, începui eu, că în felul următor
ar fi ;1 mai bine. Iată, este limpede că, dacă ai parte de wţelepciune, atunci ai
şi o părere despre ea. Căci 159 a leapărat că, fiind în tine, înţelepciunea îţi
trezeşte
74
PLATON CHARMIDES
75
j un simtămînt din care ar putea izvorî gîndul în legă-itură cu ce şi cum este.

Sau nu crezi aşa? — Ba o cred, zise. — Atunci, zisei eu, fiindcă ştii greceşte, n-
ai putea să-mi spui cum ţi se arată ţie lucrurile? — Poate că da, răspunse el. —
Aşadar, ca să putem judeca dacă o ai ori nu, spusei eu, arată-ne ce crezi tu că
este înţelepciunea. b La început el şovăi şi aproape că nu voi să răspundă; dar
apoi afirmă că ânţelepciunea, după gîndul său, însemna să înfăptuie'şti toate
măsurat şi liniştit, în mers ca şi în vorbă, şi în toate celelalte. |Mi se pare,
încheie el, într-un cuvînt, că aceea ce cauţi tu este un fel de-a face potolit
lucrurile." — Oare, întrebai eu, aşa să fie? Se zice, e drept, Charmides, că
oamenii potoliţi sînt înţelepţi; să vedem însă dacă se spune cu rost. Căci
răspunde-mi, nu c face parte înţelepciunea din rîndul celor frumoase? — întru
totul, răspunse el. — Aşadar, să fie mai frumos pentru un grămătic dacă scrie
aceleaşi litere repede ori încet? — Repede. — Dar la citit? S-o facă iute sau cu
încetineală? — Iute. — Negreşit că şi să cînţi cu repeziciune la cithară ori să te
lupţi cu agerime e mai frumos decît s-o faci liniştit şi domol, nu? — Da. — Dar în
materie de pugilat ori de lupte atletice, nu e la fel? — Din plin. a — Iar la
alergat şi sărit, ca şi în toate isprăvile corpului, nu sînt frumoase cele ce se
petrec cu agerime şi repede, pe cînd cele greoaie şi potolite sînt uri te? — Aşa
se pare. Aceasta dovedeşte deci, în ce priveşte corpul, câ nu felul de a face
potolit lucrurile, cît cel de a le face repede de tot şi ager este cel mai frumos.
Ori nu? — întru totul. Dar să faci lucrurile cu înţelepciune e ceva frumos. — Da.
— Atunci în cele trupeşti, nu felul de a face potolit lucrurile, ci agerimea e mai
înţeleaptă, dacă ea e ceva frumos. — S-ar părea, spuse el.
— Pe de altă parte, întrebai, ce este mai frumos: e să înveţi uşor ori greu? —
Uşor. — Iar uşurinţa, spusei eu, nu înseamnă să înveţu mai repede, pe cînd
greutatea, să înveţi mai măsurail şi mai încet? — Da. — Iar a învăţa pe un altul,
nu e ceva mai frumos cînd se petrece repede şi intens, mai degrabă decît potolit
şi încet? — Da. — Dar reamintirea şi întipărirea în minte, sînt cele mai frumoase
cînd se petrec potolit şi încet, ori intens şi repede? — Intens şi repede, zise
el. — Şi puterea de pătrundere a cugetului, nu ţine 160 a ea de agerimea lui, mai
degrabă decît de un fel de a fi potolit ? — E drept. — Aşadar, şi dacă te gîndeşti
la felul cum înţelegi spusele cuiva, şi la arta grămăticului, a citharistulul Şi
la orice, tot ce e mai frumos nu e oare aşa printr-o agerime deosebită, iar nu
fiindcă e potolit la culme? — Da. — Insă chiar în cercetările pe care le
întreprînde Cugetul, şi în vrerile inimii, nu cred că omul mai po76
PLATON
|se şl tolit şi care din greu ia hotărîrea sau îşi întreprînde b cercetarea este
vrednic de laudă, ci acela care le să-vîrşeşte cît se poate de repede şi lesne. —
Aşa este, spuse el. — Prin urmare toate, zisei eu, o, Charmides, atît cele
trupeşti cît şi cele sufleteşti, ne par mai frumoa(se prin repeziciune şi agerime
decît dacă sînt încete potolite. — S-ar putea, spuse el. — Ceea ce înseamnă că nu
felul de a face potolit lucrurile reprezintă înţelepciunea şi nici viaţa chibzuită
nu e cea potolită, potrivit cu dovada aceasta, de vreme ce i se cade să fie
frumoasă. Dintre cele două fec luri de a făptui în viaţă, cel potolit nu ne-a
apărut defel, sau într-o măgură prea mică, mai frumos decît cel ager şi cu vlagă.
sDacă aşadar, prietene, de cele mai multe ori faptele potolite stau în privinţa
frumuseţii sub cele intense şi iuţi, atunci nici înţelepciunea n-ar putea consta
în a făptui potolit rnai degrabă decît cu intensitate şi iuţeală, fie în mers, fie
în vorbă, fie în d altceva, şi nici viaţa tihnită nu poate fi mai chibzuită decît
cea însufleţită, de vreme ce, după judecata noastră, înţelepciunea a fost rînduită
printre cele frumoase, iar faptele săvîrşite cu agerime s-au dovedit a nu fi mai
puţin frumoase decît cele potolite. — îmi pari a vorbi drept, Socrate, zise el. —
Dacă e aşa, atunci din nou, Charmides, îndreap-tă-ţi bine atenţia şi, căutînd în
sinea ta, dîndu-ţi seama cum anume te-a făcut să fii înţelepciunea din tine şi de
ce natură este ea spre a te putea face aşa, chibzuind deci laolaltă toate acestea,
spune-mi frue mos şi bărbăteşte, ce anume ţi se pare că este. Iar tînărul zîmbind
puţin şi cufundîndu-se stăruitor în sinea sa, zise: — Mi se pare că înţelepciunea
este ceea ce-l face pe om să se ruşineze şi să fie ruşinos, ea fiind un fel de
sfială.
CHARMIDES
77
Fie, spusei; dar nu ai încuviinţat adineauri că ea e ceva frumos? Din plin,
recunoscu el. — Aceasta nu înseamnă că oamenii chibzuiţi sînt şi buni? — Da. — Dar
poate fi bun ceva ce nu-i face pe oameni să fie buni? — Desigur că nu. — Deci nu e
vorba doar de ceva frumos, ci şi de ceva bun. — Aşa mi se pare. 16i — Dar spune-
mi, reluai eu, nu crezi că Homer vorbeşte bine cînd spune:
Sfiala nu e bună clnd se iveşte la omul nevoiaş1? — O cred, zise el. — După cît se
dovedeşte, sfiala în acelaşi timp este şi nu este ceva bun. — Pare-se. — însă
înţelepciunea este un bine, dacă face buni pe cei la care se iveşte, iar nu răi. —
Aşa mi se pare, cum spui. — înseamnă deci că înţelepciunea nu poate fi un fel de
sfială, fiindcă se întîmplă să fie un bine, în timp ce sfiala nu e mai degrabă un
bine decît un rău. b — Văd şi eu, o, Socrate, spuse el, că lucrurile acestea sînt
spuse pe bună dreptate. Dar ia vezi cum ţi se pare următorul gînd despre
înţelepciune. Mi-am amintit adineauri de cele ce auzeam spunînd pe cineva, anume
că a fi chibzuit înseamnă să te îndeletniceşti cu ale tale.'Vezi deci dacă ţi se
pare drept ce spun. Iar eu zisei:
1
Homer, Odiseea, XVII, 347.
78
PLATON CHARMIDES
79
— O, hoţomanule, lucrul acesta l-ai auzit de la Critias, sau de la vreun alt

învăţat. — Probabil de la un altul, spuse Critias, căci nu e de la mine. — Dar ce
însemnătate are, Socrate, zise Char-mides, de la cine l-ara auzit? — Nici una;
căci nu interesează nicidecum cine a spus-o, ci doar dacă lucrul e spus pe bună
dreptate ori nu. — Acum vorbeşti drept, zise el. — Fireşte, pe Zeus; dar că ne vom
şi lămuri cum stă lucrul, m-aş mira: îmi pare într-adevăr că e vorba de o
cimilitură. — De ce spui asta? întrebă el. — Fiindcă, răspunsei, nu în felul cum a
vorbit, pare-se, a şi gîndit cel care a spus că înţelepciunea înseamnă să te
îndeletniceşti cu ale tale. Nu crezi că face şi grămăticul ceva, atunci cînd scrie
ori citeşte? — Fireşte că o cred, zise el. — Dar îl vezi scriind şi citind numai
numele său? Nu vă învăţa el scrisul pe voi, copiii, şi nu aţi scris voi deopotrivă
numele duşmanilor voştri ca pe ale voastre şi ale prietenilor? — Pe toate. —
Atunci înseamnă că făceaţi treabă de prisos şi că eraţi lipsiţi de chibzuinţă
făcînd aşa? — Nicidecum. — Şi totuşi nu le săvîrşeaţi „pe ale voastre", în măsura
în care scrisul şi cititul sînt şi ele o treabă. — Dar sint. — Şi să vindeci,
prietene, sau să înalţi case sau să teşi, sau să faci orice lucrare, prin orice
meşteşug, este un fel de a face treabă.
— Bineînţeles. — Dar, spusei eu, ţi se pare cumva că o cetate ar fi bine rînduită
sub o lege care ar cere ca fiecare să-şi ţeasă şi să-şi spele haina, să-şi facă
singur încălţămintea, la fel ceşcuţa, peria şi toate celelalte, fără să se atingă
de ce-i al altuia, ci făcînd şi făptuind fiecare pe ale sale? .— Nu mi se pare,
spuse. — însă, zisei, o societate înţelept rînduită ar fi şi bine rînduită. — Cum
altfel? — Atunci, spusei eu, înţelepciunea n-ar putea consta în a te îndeletnici
cu ce-i al tău şi în a săvîrşi lucrurile chiar aşa cum am arătat. — Nu, pare-se. 1
— Vorbea deci ca într-o cimilitură, după cît se pare, aşa cum spuneam adineauri,
cel ce zicea că a fi înţelept înseamnă a te îndeletnici cu ce-i al tău; căci nu
putea fi aşa de nerod. Sau ai auzit-o de la unul mai slab la minte, Charmides? —
Nicidecum, părea să fie un om cu totul iscusit. — Atunci cu atît mai mult îmi vine
să cred că punea în joc un fel de cimilitură, fiind greu de ştiut ce poate să
însemne: să te îndeletniceşti cu ale tale. — Poate, zise el. — Ce să fie, aşadar,
acest „a te îndeletnici cu ce-i-, al tău"? Poţi să mi-o spui? — N-o ştiu eu
însumi, pe Zeus, spuse el, dar s-ar putea ca nici cel care a spus-o să nu prea fi
ştiut ce avea în minte. Şi pe cînd spunea aşa surise, privind către Critias.
Critias trăda limpede, de cîtăva vreme, că se fră-mînta, dar în acelaşi timp îi
privea de sus pe Char-rnides şi pe ceilalţi. După ce cu greu se stăpînise la
început, acum nu mai putu s-o facă; mi se păru mtr-adevăr că era tocmai cum
bănuisem mai înainte: Lae la Critias auzise Charmides răspunsul acesta cu "Privire
la înţelepciune. Iar Charmides, urmărind să nu fie el cel care să dea socoteală de
răspuns, ci cela162 a
80
PLATON CHARMIDES
81
163 a
lalt, îl îmboldi astfel, prefăcîndu-se înfrînt. Celălalt nu mai rabdă şi-mi păru
că se mînie, aşa cum o face un poet împotriva actorului ce-i recită prost opera;
astfel că, aruncîndu-i o privire, îi spuse: — Aşa crezi tu, Charmides, că, dacă tu
nu ştii ce a gîndit cel care-a spus că înţelepciunea înseamnă să te îndeletniceşti
cu ale tale, n-o ştie nici acela? — Dar, prea scumpe Critias, spusei eu, nu e
defel de mirare să n-o ştie, tînăr cum este; în schimb, e firesc ca tu să o ştii,
la anii tăi şi cu preocupările tale. Dacă deci încuviinţezi că înţelepciunea este
ceea ce spune el şi iei asupră-ţi s-o dovedeşti, atunci aş cerceta mai bucuros
împreună cu tine dacă e ceva adevărat ori nu în spusa aceasta. — Dar o
încuviinţez, spuse el, şi preiau totul asu-pră-mi. — Frumos faci. Oare
încuviinţezi şi ce întrebam eu adineauri, că toţi meşteşugarii fac o treabă? —
Fireşte. — Atunci ei îţi par a face doar ce-i al lor, sau şi ce-i al altora? — Şi
ce-i al altora. — Sînt ei deci chibzuiţi, nefăcînd doar ce-i al lor? — Ce-i
împiedică să fie? zise el. — Nimic în ce mă priveşte, spusei eu; dar vezi să nu
fie o piedică pentru cel care, susţinînd că înţelepciunea înseamnă să te
îndeletniceşti cu ce-i al tău, vine să declare apoi că nimic nu se
împotriveşte ca şi cei care le fac pe ale altora să fie chibzuiţi. — Să fi
recunoscut eu, spuse acesta, că oamenii care Jăptuiesc ce-i al altora sînt
chibzuiţi, cînd am recunoscut că sînt aşa cei care fac ce-i al altora? — Dar,
întrebai eu, nu sînt acelaşi lucru a face şi a făptui? — Nu, desigur, spuse el;
după cum nu-s acelaşi lucru nici a munci şi a face. Am învăţat de la Hesiod - după
cîte spune el: „Nici o muncă nu e o ocară"2. Trezi oare că el, dacă ar fi numit
munci, a munci şi a făvtui activităţi ca acelea de care ai vorbit tu acum, r mai
fi spus că nu-i revine nici o ocară ciubotarului şi vînzătorului de săraturi şi
celui ce-şi vinde trupul? Nu e de crezut, Socrate, ci şi Hesiod, socotesc eu, a
privit creaţia drept deosebită de faptă sau de muncă, iar ceva creat uneori este
de ocară, atunci cînd nu are parte de frumuseţe, pe cînd munca nu este niciodată
de ocară; căci într-adevăr, pe cele create frumos şi folositor el le numeşte
opere, iar acţiunea de a crea aşa ceva este o muncă şi o faptă. Şi mai trebuie
spus despre Hesiod că socotea proprii fiecărui om numai asemenea făptuiri, pe cînd
pe cele dăunătoare le socotea străine omului. Astfel încît şi Hesiod, ca oricare
altul cu judecată, trebuie socotit că numeşte înţelept pe cel ce făptuieşte pe ale
— O, Critias, spusei eu, de îndată ce ai început să vorbeşti, aproape că ţi-am
ghicit gîndul, anume că numeşti pe cele familiare cuiva şi „ale sale" bune, iar
creaţiile de opere bune, fapte; căci de la Prodicos m-am deprins să aflu
nenumărate asemenea distincţii între cuvinte. Eu te las să statorniceşti fiecare
nume cum vrei tu; numai că trebuie să-mi arăţi la ce lucru te gîndeşti, cînd
rosteşti un nume. Aşadar, hotărăşte acum din nou, mai lămurit şi de la început:
oare făptuirea-celor bune, sau creaţia lor, cum vrei tu s-o numeşti, pe aceasta o
socoteşti tu înţelepciune? — într-adevăr, zise el. — Nu e deci chibzuit cel ce
făptuieşte lucruri rele, ci doar pe cele bune. — Ţie, preascumpule, zise el, nu ţi
se pare aşa? — Să lăsăm asta deoparte, spusei eu; acum cercetăm nu ce mi se pare
mie, ci ce spui tu.
2
Hesiod, Munci şi zile, 309.
82
PLATON CHARMIDES
83
— Dar fireşte, zise el, cine nu face lucruri bune, ci rele, nu este chibzuit
pentru mine, pe cînd pe cel care face lucruri bune şi nu rele îl socotesc aşa;
vasăzică, afirm desluşit că făptuirea celor bune înseamnă înţelepciune. 164 a — în
fapt, se prea poate să vorbeşti adevărat; totuşi, spusei eu, de ceva mă mir: că-ţi
închipui despre oamenii chibzuiţi că nu-şi dau seama că sînt chibzuiţi. — Dar n-o
cred deloc, spuse el. — Nu ai zis tu, puţin mai înainte, că nimic nu împiedică pe
meşteşugari ca, făcînd ce-i al altora, să fie chibzuiţi? — O spuneam, într-adevăr,
zise el; dar ce-i cu asta? — Să zicem că nimic; dar spune-mi dacă ţi se pare că un
medic, însănătoşind pe cineva, face lucruri folositoare şi pentru sine şi pentru
cel pe care îl vindecă. b — Aşa mi se pare. — Aşadar, făptuieşte ce trebuie cel
care face aceasta? — Da. — Nu este chibzuit cine făptuieşte ce trebuie? — Este
chibzuit. — Medicul însă şi ştie neapărat cînd anume vindecă şi cînd nu? Şi
fiecare dintre meşteşugari
ştie cînd aduce un folos cu lucrarea pe care o săvîrşeşte şi cînd nu? — Poate că
nu. c — Se întîmplă aşadar, spusei eu, ca, făptuind cu folos sau cu pagubă,
medicul să nu ştie el însuşi ce ispravă a făcut. Totuşi, cînd făptuieşte cu folos,
spui tu, o face chibzuit; sau nu spuneai aşa? — într-adevăr. — Aşadar, după cîte
se pare, cîteodată, făptuind cu folos, el făptuieşte chibzuit şi este om înţelept,
numai că nu-şi dă seama că e înţelept? Dar aşa ceva, o, Socrate, spuse el, nu e cu
putinţă- Dacă tu ai crede că din cele recunoscute de mine mai înainte trebuie să
tragi această încheiere, atunci m-aş grăbi să dau îndărăt şi nu m-aş sfii să spun
că n-am vorbit drept, mai degrabă decît să încuviinţez că omul este înţelept fără
să se cunoască a pe sine. Căci într-un fel, în ce mă priveşte, aceasta şi afirm că
înseamnă înţelepciune: a se cunoaşte pe sine; şi mă unesc în gîhd cu cel care a
pus pe frontispiciul templului jimDelfi aceste cuvinte. într-adevăr, ele îmi par
într-astfel înscrise acolo ca şi cum ar fi o formă de întîmpinare a Zeului către
cei ce intră, în loc de „voie bună", fiindcă a se simţi cu voie bună e nu se
potriveşte aici, şi nu este cazul să ne îndemnăm la aşa ceva unii pe alţii, ci la
dreaptă chibzuinţă. Desigur că aşa întîmpină Zeul pe cei ce intră în templu,
deosebit de întîmpinările oamenilor, ceea ce şi trebuie să fi fost în mintea celui
ce a pus inscripţia, după cîte mi se pare; şi Zeul rosteşte, către cei ce intră
statornic, doar: fii înţelept. Numai că o spune în chip mai enigmatic, ca fiind un
interpret al celor divine, căci „cunoaşte-te pe tine însuţi" şi „fii înţelept"
sînt acelaşi lucru, cum o spun eu şi o 165 a arată cuvintele scrise, dar poate că
un altul ar crede că ele înseamnă altceva, ceea ce mi se pare că s-a şi întîmplat
cu cei care au pus pe frontispiciu celelalte cuvinte, pe „nimic prea mult" şi
„chezăşia poartă cu ea nenorocirea". Căci aceştia priveau pe „cunoaşte-te pe tine
însuţi" drept un sfat, iar nu drept o întîmpinare din partea Zeului către cei ce
intră; sau poate au făcut-o spre a pune şi ei drept inscripţii sfaturi la fel de
folositoare, gravîndu-le pe primele. Pricina pentru care, Socrate, spun toate
acestea este următoarea: las la o parte tot ce a fost mai-nainte; poate că tu ai
avut dreptate, poate că eu, dar deslu-lt cu totul nu era nimic în ce spuneam. Acum
însă b lnţeleg să dau socoteală de lucruri, în cazul că n-ai
84
PLATON CHARMIDES
85
vrea să recunoşti că înţelepciunea înseamnă a se cunoaşte pe sine. — Dar, Critias,

spusei eu, tu îmi faci întîmpinări ca şi cum eu aş spune că ştiu cele despre care
te întreb şi ca şi cum n-ar atîrna decît de mine să-ţi încuviinţez spusele; numai
că lucrul nu stă aşa, ci eu însumi caut statornic, împreună cu tine, răspunsul pe
care vrem să-l aflăm, fiindcă nu-l ştiu eu însumi. Pe măsura cercetării însă,
înţeleg din plin să-ţi spun dacă sînt sau nu de părerea ta, deci aşteaptă pînă ce
vom fi făcut cercetarea. — Atunci fă-o, zise el. — Iată că şi încep. Dacă
înţelepciunea înseamnă a cunoaşte ceva, atunci e limpede că e vorba despre un fel
de-a şti, şi a şti ceva, nu? — Este, spuse el, anume a şti de sinş. — La fel şi
medicina este a şti ce e sănătos. — Pe deplin. — Dacă deci, spusei eu, m-ai
întreba, pe temeiul faptului că medicina e cunoaşterea a ce e sănătos, de ce folos
ne este şi ce roade aduce, aş răspunde că nu-i mic folosul; căci ea aduce
sănătatea, un rod tare bun, dacă eşti şi tu de aceeaşi părere. — Sînt. — Dacă,
apoi, m-ai întreba despre arhitectură, ca ştiinţă a construirii, ce operă spun eu
că
produce, aş răspunde: locuinţele; iar la fel şi cu celelalte meşteşuguri. Trebuie
deci ca şi tu, de vreme ce spui că înţelepciunea înseamnă a se cunoaşte pe sine,
să poţi răspunde celui ce te întreabăoCritias, înţelepciunea, ca fiind ştiinţa
despre sine, ce operă frumoasă şi demnă de numele ei produce Haide, spune. — Dar,
Socrate, răspunse el, Tu nu pui bine întrebarea; căci înţelepciunea nu e, prin
firea ei, o ştiinţa aidoma altora, după cum nici celelalte nu sînt aidoma între
ele; tu însă pui întrebarea ca şi cum ar fi aidoma. într-adevăr, răspunde-mi,
spuse el, care este, în cazul ştiinţei de a calcula sau al geometriei, opera je
felul casei în arhitectură, ori al hainei în cazul ţe-sâtoriei, sau al altor
numeroase produse din acestea, care s-ar putea indica în cazul multor meşteşuguri?
Poţi- aşadar, să-mi arăţi şi tu un asemenea i66a produs, în cazul lor? Nu poţi.
Iar eu îi spusei: — Ai dreptate; dar ceva pot să-ţi arăt, anume cunoaşterea cărui
lucru, deosebit de ştiinţa însăşi, o aduce fiecare dintre aceste ştiinţe. De pildă
calculul poartă asupra a ce e cu soţ şi fără soţ, anume în ce raport de cantitate
sînt ele faţă de ele însele şi între ele. Sau nu e aşa? — Aşa din plin, spuse el.
— Altceva sînt, prin urmare, a fi cu soţ şi fără de soţ decît calculul însuşi? —
Cum altfel? — La fel, ştiinţa cîntăritului este a greutăţii mai b mari sau mai
mici; dar altceva sînt greul şi uşorul faţă de cîntărit el însuşi. încuviinţezi? —
Fireşte. — Spune-mi deci şi despre înţelepciune, a cui cunoaştere este ea, un
lucru care să fie deosebit de înţelepciunea însăşi. — Tocmai despre acest lucru e
vorba, o, Socrate; aici ai şi ajuns, cu cercetarea ta, la măsura în care se
deosebeşte înţelepciunea de toate celelalte ştiinţe; tu în schimb întrebi de o
asemănare a ei cu celelalte. Numai că lucrul nu stă aşa, ci în timp ce toate celei
lalte ştiinţe poartă asupra a altceva, nu asupră-le, aceasta singură aduce
cunoaşterea celorlalte cunoaş4 c teri, cît.şi a ei înseşi. Iar ţie nu-ţi rămîn
defel ascunse acestea; dar faci, cred, aceea ce spuneai adi-l neauri că nu faci,
anume urmăreşti să mă combaţi, I lasînd deoparte problema care e în joc. — Unde
ajungi! zisei eu. îţi închipui că te contra-Zlc din vreo altă pricină decît cea
care m-ar face să
86
PLATON CHARMIDES
87
d mă supun cercetării şi pe mine, dacă spun ori nu ceva cu rost, din teama de a nu
mă trezi închipuin-du-mi că ştiu un lucru, cînd nu-l ştiu? Dar îţi mărturisesc că
acum tocmai acest lucru îl fac, cercetez dovada în primul rînd pentru mine însumi,
sau poate şi pentru ceilalţi din jurul nostru; nu crezi şi tu că este un cîştig
pentru aproape toţi oamenii să desluşim felul cum stau lucrurile în fiecare
problemă? — Ba o cred, Socrate, în ce mă priveşte. — Atunci curaj, spusei eu,
preabunule, şi răspunde la întrebări cum vei crede de cuviinţă, nesocotind faptul
că e combătut Critias sau Socrate. Fii atent e doar la dovadă şi vezi ce va reieşi
din înfruntarea ei. — Aşa voi şi face, spuse; căci îmi pari a rosti ceva chibzuit.
— Spune-mi deci, întrebai, ce afirmi cu privire la înţelepciune? 1 — Afirm, spuse
el, că, dintre toate cunoaşterile, singură aceasta este a ei înseşi ca şi a
celorlalte cunoaşteri. — Atunci, spusei, să fie şi cunoaşterea a ce nu ştii, de
vreme ce este a ce ştii? 167 a — Da, într-adevăr. — Aşadar, singur omul înţelept
se va cunoaşte pe sine şi va fi în stare să cerceteze ce ştie şi ce nu, iar în ce
priveşte pe ceilalţi, de asemenea va fi în stare să-i iscodească în ce ştiu şi
cred ei
că ştiu fiecare, şi la fel, în ce cred ei că ştiu fără să ştie — singur el printre
ceilalţi oameni; iar acest lucru înseamnă a fi chibzuit şi înţelepciunea, adică a
se cunoaşte pe sine: să ştii ce ştii şi ce nu ştii. Aşa ceva spui tu? — Aşa ceva,
zise el. — Atunci din nou, cu voia Zeului mîntuitor, să cercetăm ca la început,
mai întîi dacă e ori nu cu pub tinţă acest lucru, a şti că ştii cele ce ştii şi că
nu ştii le ce nu ştii; apoi, dacă aşa ceva e cu putinţă, care e-ar fi folosul
ştiind aceasta. Trebuie s-o cercetăm, zise. într-adevăr, spusei eu, încearcă să
vezi, Critias dacă nu te dovedeşti a fi mai în largul tău decît mine asupra
acestor probleme; căci eu nu sînt în largul meu. Să-ţi spun în ce privinţă nu
sînt? — Hotărît. Iată, spusei eu, în cazul că lucrul stă aşa cum ai spus tu
adineauri, să însemne aceasta altceva decîî că există un fel de cunoaştere care e
îndreptată asupra ei şi a altor cunoaşteri, precum şi asupra neştiinţei?) — E din
plin aşa. — însă vorbele noastre sînt ciudate, prietene; căci dacă, în alte
privinţe, încerci să vezi un asemenea lucru, el ţi se va părea, după cîte cred eu,
cu neputinţă. — Cum şi unde? — în cazurile de mai jos. Gîndeşte-te: ţi se pare că
poate exista o vedere care să nu fie a lucrurilor pe care le prînd celelalte
vederi, ci să fie vederea ei înseşi şi a celorlalte vederi, ba chiar a lipsei de
vedere, şi că ea nu prînde nici o culoare, deşi e vedere, dar se vede pe sine şi
alte vederi; ţi se pare ţie că poate exista una ca asta? — Pe Zeus, nu mi se pare.
— Dar un auz care să nu prîndă nici un glas, dar să se prîndă pe sine şi celelalte
auzuri, ca şi faptul de a nu auzi? — Nici aceasta. — într-un cuvînt deci, caută să
vezi, cu privire la toate simţirile, dacă ţi se pare că există vreo simţire a
simţirilor şi a ei înseşi, dar care în fapt nu prînde nimic din ce prînd celelalte
simţiri. — Nu mi se pare.
j
88
PLATON CHARMIDES
89
c — Ţi se pare cumva că există vreo dorinţă care să nu fie dorinţa nici unei
plăceri, ci a ei înseşi şi a altor dorinţe? — Nu, desigur. — Şi nici vreo voinţă,
după cîte bănuiesc, care să nu urmărească un bun oarecare, dar care să se vrea pe
sine şi alte voinţe. — Nu, fireşte. — Ai putea cumva spune că există o dragoste
care să nu fie dragoste de nimic anumit, ci doar de sine şi de oricare altă
dragoste? — Nu cred, spuse el. — Pe de altă parte, ai aflat despre vreo teamă care
să fie teamă de sine şi de alte temeri, dar de nici o ameninţare? 168 a — N-am
aflat. — Dar o părere care să fie a părerilor şi a ei înseşi, fără să gîndească
nimic despre ce gîndesc celelalte? — Defel. — Iar despre cunoaştere, după cîte se
pare, să spunem că există totuşi una care nu este cunoaştere a nici unei
învăţături, ci cunoaştere a ei înseşi şi cunoaştere a celorlalte cunoaşteri?
— Asta spunem. — Atunci nu e ceva ciudat, în cazul că ea există? Căci încă să nu
susţinem că nu este, ci să continuăm a vedea dacă este. b — Vorbeşti bine. — Iată
într-adevăr: cunoaşterea aceasta, poartă ea asupra a ceva şi are capacitatea de-a
fi faţă de ceva? Sau nu? — Ba din plin. — De pildă, şi despre ce e mai mare, nu
spunem noi că are capacitatea aceasta, de-a fi mai mare decît ceva? — O are, într-
adevăr. — Aşadar, decît ceva mai mic, de vreme ce el va fi mai mare. Neapărat. —
Prin urmare, dacă am găsi un mai mare care să fie mai mare decît ce este mai mare
şi decît sine, însă decît cele faţă de care celelalte sînt mai mari el să nu fie
mai mare, atunci i-ar reveni întru totul, de vreme ce ar fi mai mare decît sine,
ca el însuşi să fie şi mai mare şi mai mic decît sine. Sau nu? — Neapărat,
Socrate, zise el. — La fel, dacă există ceva îndoit, atît faţă de celelalte
îndoituri cît şi faţă de sine, bineînţeles că şi-ar fi îndoit sieşi ca fiind
jumătate, precum şi celorlalte îndoituri, întrucît nu există nici un alt îndoit
decît al jumătăţii. — E adevărat. — Fiind însă mai mare decît sine, nu va fi el şi
mai mic, iar mai greu fiind, de asemenea, mai uşor, mai bătrîn fiind, de asemenea,
mai tînăr, şi la fel cu toate celelalte? Oricare lucru ce poate întoarce asu-pra
lui însuşi capacitatea sa de acţiune, nu va avea el şi firea lucrurilor faţă de
care se exercită? Vreau să spun următoarele. Să luăm, de pildă, auzul: el nu era
auz de altceva decît al sunetului, nu? — Da. — Prin urmare, dacă el se va auzi pe
sine, înseamnă că se va auzi ca avînd un sunet el însuşi; căci altminteri nu s-ar
putea auzi. — Neapărat că nu. — Şi vederea într-un fel, dragul meu, dacă se va
vedea pe ea însăşi, înseamnă că neapărat va avea o culoare oarecare: căci pe cele
fără de culoare vederea nu le-ar putea prînde. — Nu, într-adevăr. — Vezi deci,
Critias, că, dintre cazurile înfăţişate, unele arată ca fiind total cu neputinţă
exercitarea lor asupra lor însele, altele ca greu de acceptat? Căci la
90
PLATON CHARMIDES
91
mărimi, la mulţimi şi la altele de acest fel era cu neputinţă, nu? — întru totul.
— Iar la auz, la vedere şi, pe deasupra, la cine ştie ce mişcare ce s-ar pune în
mişcare pe sine, la căldura ce s-ar arde pe sine şi la toate cele de acest soi,
unii oameni n-ar da crezare, fireşte, că lucrurile stau 169 a aşa. Poate însă că
alţii, da. Numai că e nevoie de un cuget cu totul deosebit, prietene, ca să
analizeze cum trebuie, în toate cazurile, dacă nici una dintre realităţi nu e
făcută să se exercite asupra ei înseşi, ci doar asupra alteia, sau dacă unele sînt
aşa, altele nu; iar dacă există unele care să aibă această putinţă faţă de ele
însele, ar fi de cercetat dacă în rîn-dul lor există felul de cunoaştere pe care
noi îl numim înţelepciune. Eu nu mă socotesc îndeajuns în stare să analizez
acestea; de aceea nici nu voi susţine cu tărie că e cu putinţă să existe aşa ceva
— o b cunoaştere a cunoaşterii —, nici, dacă ea există, nu afirm că înseamnă
acelaşi lucru cu
înţelepciunea; ci mai degrabă aş cerceta dacă ne-ar fi de vreun folos ca ea să fie
aşa ori nu. Că înţelepciunea în general e ceva folositor şi bun, o bănuiesc. Tu
aşadar, o, fiu al lui Callaishros — căci tu eşti cel care susţine că înţelepciunea
este o cunoaştere a cunoaşterii, ba chiar şi a neştiinţei — tu vino să ne arăţi
mai întîi acest lucru, că se poate dovedi ce am spus adineauri, iar c apoi că
încape şi folos. Poate că mă vei încredinţa şi pe mine că ai dreptate, spunînd ce
spui despre înţelepciune. Iar Critias, auzind acestea şi văzîndu-mă în plină
nedumerire, păru şi el, la fel cu cei ce cască de căscatul altora, să fie cuprins
de nedumerire din cauza nedumeririi mele. Deoarece însă ţinea întotdeauna să facă
faţă bună, se ruşina faţă de cei prezenţi şi nu voi să admită că nu era în măsură
să desluşească ce-i ceream, astfel că începu să înşire cuvinte fără noimă căutînd
să-şi ascundă nedumerirea. Iar eu, spre duce mai departe discuţia, spusei: Dacă ţi
se pare ţie aşa, Critias, să încuviinţăm deocamdată că este cu putinţă să se
producă o cunoaştere a cunoaşterii; mai tîrziu vom vedea dacă aşa stau lucrurile
sau nu. Haide aşadar, dacă într-adevăr ea este cu putinţă, spune-mi cum se face că
ea mai ales este în stare să ştie ce ştim şi ce nu? Căci acest lucru, desigur,
spusesem că înseamnă a se cunoaşte pe sine şi a fi înţelept. Nu? — întocmai,
spuse, iar aşa şi reiese, în fapt, So-crate; căci dacă cineva posedă cunoaşterea
ce se cunoaşte pe ea însăşi, înseamnă că el va fi aidoma cu ce posedă. E la fel
cum, dacă cineva are iuţeală, înseamnă că e iute, dacă are frumuseţe, este frumos,
şi dacă are cunoaştere, e cunoscător; iar dacă are cunoaşterea ce se cunoaşte pe
sine, el va fi şi cunoscător de sine. — Nu acest lucru îl tăgăduiesc, spusei eu,
că avînd cunoaşterea de sine cineva s-ar cunoaşte pe sine, ci problema este dacă
avînd această cunoaştere înseamnă neapărat că ştie şi ce ştie şi ce nu ştie? —
Dar, Socrate, aşa se întîmplă fiindcă una şi alta sînt acelaşi lucru. — S-ar
putea, spusei, dar rămîn tot acolo: nu pot înţelege cum de sînt acelaşi lucru. —
Cum nu poţi? întrebă el. — Iată, răspunsei: o cunoaştere a cunoaşterii, dacă
există, poate ea să deosebească mai mult decît că într-un caz e vorba de
cunoaştere, într-altul nu? — Nu, ci atît. — Dar să fie acelaşi lucru cunoaşterea
şi neştiinţa a ce e sănătos, cu cunoaşterea şi neştiinţa a ce e drept? — Defel. —
Ci una din ele reprezintă, cred, medicina, cealaltă politica, pe cînd în cazul
nostru nu există nimic altceva decît cunoaştere.
170 a
92
PLATON CHARMIDES
93
— Cum altfel? — Prin urmare, dacă cineva nu ştie, pe deasupra, ce înseamnă a fi

sănătos şi drept, ci ştie doar că e vorba de cunoaştere, va putea, cu această
singură cunoaştere, să-şi dea seama că în joc este un fel de-a şti şi de-a
cunoaşte ceva, atît în cazul său cît şi al altora, nu? — Da. — în schimb ce anume
cunoaşte, cum o va şti prin această cunoaştere? Căci noi cunoaştem ce e sănăc tos
prin medicină, nu prin înţelepciune, şi ce e armonios prin muzică, nu prin
înţelepciune, ce înseamnă a construi case prin arta de a construi, nu prin
înţelepciune, şi la fel cu toate. Sau nu? — Pare-se. — Prin înţelepciune deci, de
vreme ce ea nu e decît cunoaştere a cunoaşterii, cum va şti el că
e vorba de-a cunoaşte ce e sănătos sau ce înseamnă a clădi? — Defel. — Prin
urmare, cel ce e neştiutor în privinţa aceasta nu ştie ce ştie, ci doar că ştie. —
S-ar părea. d — Atunci a fi înţelept şi înţelepciunea n-ar putea însemna să ştii
cele pe care le ştii şi cele pe care nu le ştii, ci, după cîte se pare, doar că
ştii şi că nu ştii. — S-ar putea. — Nu-ţi va fi deci cu putinţă, în felul acesta,
să iscodeşti pe un altul care zice că ştie ceva, spre a-ţi da seama dacă el ştie
ce spune că ştie, ori nu; ci doar acest lucru, pare-se, îl vei şti, cum că el are
o cunoaştere, dar despre ce anume, înţelepciunea nu te va face să ştii. — Pare-se
că nu. e — Prin urmare nici pe cel ce se preface că e medic, fără să fie, nu-l vei
putea deosebi de cel ce este cu adevărat, nici pe vreun altul, dintre cei ştiutori
sau nu. Dar să ne gîndim şi astfel: dacă omul chibuit, sau oricare altul, vrea să
judece care e medicul devărat şi care nu, atunci nu se va apuca să dis-te cu e]
despre medicină; căci medicul, după cum am spus, nu ştie despre nimic altceva
decît despre starea de sănătate şi de boală. Da, într-adevăr. — în schimb despre
cunoaştere el nu ştie nimic, ci pe aceasta am trecut-o numai pe seama
înţelepciunii. — Da. — Deci nici despre medicină ca ştiinţă nu ştie cel priceput
în ea, în măsura în care medicina e o formă de cunoaştere. — E drept. 171 — Că
medicul posedă o anumită cunoaştere, o va şti omul înţelept; dar dacă trebuie s-o
pună la încercare spre a vedea ce fel de cunoaştere este, va putea cerceta altceva
decît la ce se referă ea? Sau nu prin aceasta se determină fiecare cunoaştere: nu
numai prin faptul că e cunoaştere, ci şi prin faptul că e una anumită şi a unor
lucruri anumite? — Prin aceasta, chiar. — Iar medicina a fost înfăţişată ca
deosebindu-se de alte cunoaşteri prin faptul că e cunoaşterea stării de sănătate
şi de boală. — Da. — Prin urmare cel care caută să vadă ce e medicina trebuie s-o
caute acolo unde se şi află; căci, bineînţeles, n-o vei căuta aiurea, unde nu se
află. b — Nu, fireşte. — Atunci cel care procedează cum trebuie va cerceta pe
medic ca aducător de sănătate, în legătură cu starea de sănătate şi de boală. —
Aşa e potrivit. — Vasăzică îl va cerceta în legătură fie cu spusele, fie cu
faptele lui, căutînd să vadă dacă spusele sînt adevărate iar faptele potrivite,
nu?
94
PLATON CHARMIDES
95
— Neapărat. — Numai că, fără ştiinţa medicinei poate cineva să urmărească atît pe
unele, cît şi pe celelalte? — Nu, desigur. c — N-o poate nimeni altul, după cît se
dovedeşte, decît medicul, necum omul înţelept; căci ar însemna că acesta e şi
medic, pe lingă faptul că are înţelepciune. — Aşa este. — în general, aşadar, dacă
înţelepciunea este doar cunoaşterea cunoaşterii şi a neştiinţei,
atunci ea nu va fi niciodată în măsură să deosebească pe medicul ce-şi stăpîneşte
meşteşugul de cel care nu şi-l stăpî-neşte, ci se preface ori îşi închipuie, nici
pe vreun altul dintre cei ce ar cunoaşte ceva, afară doar de tovarăşul său de
breaslă, întocmai celorlalţi meşteşugari. — Aşa se pare, zise el. d — Atunci ce
folos ne-ar mai putea veni, o, Critias, de la o înţelepciune de acest soi? E
drept, dacă, aşa cum presupuneam la început, cel înţelept ar şti ceea ce ştie şi
ce nu ştie, pe unele cum că le ştie, pe altele că nu, şi dacă ar fi în stare să
scruteze la fel pe un altul, atunci ne-ar fi de un deosebit folos, o recunoaştem,
să fim înţelepţi; într-adevăr ne-am trăi fără de greşeală vieţile, noi înşine, cei
înţelepţi, şi toţi cei ce ar sta sub călăuzirea noastră. Căci nici nu ne-am e
apuca să făptuim ceea ce nu ştim, ci găsind pe cei ştiutori le-am trece lor
sarcina, şi nici nam îngădui celor pe care-i călăuzim să făptuiască altceva decît
pot ei face cum trebuie, adică lucrul a cărui cunoaştere o au. în felul acesta, cu
ajutorul înţelepciunii, casa şi căminul ne-ar fi bine gospodărite, cetatea bine
cîrmuită şi orice altceva unde ar veghea înţelepciunea; însă dacă e înlăturată
greşeala şi domneşte 172 a dreapta rînduială, neapărat că toţi cei astfel
îndrumaţi ar făptui bine, însă oamenii care făptuiesc bine sînt fericiţi- Oare nu
astfel de lucruri aveam noi în vedere cu înţelepciunea, Critias, atunci cind
arătam ce binefacere ar fi să ştii ce anume ştii şi ce nu ştii? — într-adevăr. —
Acum însă, zisei, vezi bine că nicăieri nu ne-a apărut o cunoaştere de acest soi.
— O văd, zise. — Dar, spusei, nu cumva înţelepciunea găsită de b noi, adică faptul
de a cunoaşte cunoaşterea şi neştiinţa, are acest lucru bun, că omul care o
stăpineşte învaţă mai lesne orice şi că toate îi apar mai desluşite, întrucît, pe
lîngă fiecare lucru ce învaţă, el vede şi ce e cunoaşterea? Şi că pe ceilalţi
oameni i-ar scruta mai bine, în legătură cu ce învaţă şi el, pe cînd dacă-i
scrutează fără înţelepciune îşi întreprînde cercetarea mai stîngaci şi mai rău?
Oare, prietene, c asemenea roade dobîndim noi în fapt de la înţelepciune, în timp
ce ne gîndeam la ceva mai de seamă şi cercetam lucrul ca şi cum el însuşi ar fi
fost mai de seamă? — S-ar putea să fie aşa. — Poate că da, spusei eu; dar se mai
poate că n-am făcut treabă bună cu cercetarea noastră. Iar dovada este faptul că-
mi trec pe dinainte lucruri ciudate cu privire la înţelepciune, dacă ea este aşa.
Să încuviinţăm, dacă vrei, că e cu putinţă să cunoşti cunoaşterea, şi, de
asemenea, să nu tăgăduim, ci să încuviinţăm tot ce am hotărît la început că este
în- a ţelepciunea, anume a şti ce ştii şi ce nu ştii; iar în-cuviinţînd toate
acestea, să cercetăm şi mai bine dacă ea ne va folosi ori nu. Ei bine, ce spuneam
adineauri, că înţelepciunea ne-ar folosi mult, în cazul că ar fi aşa, călăuzindu-
ne în gospodărirea caselor şi ctăţilor, nu-mi pare a fi fost pe drept încuviinţat
de n«i, Critias. — Ce vrei să spui? întrebă.
96
PLATON CHARMIDES
97
— Că, răspunsei eu, prea lesne am recunoscut drept un mare bine pentru oameni ca
fiecare să facă ce ştie, iar cele pe care nu le ştie să le treacă altora,
ştiutorilor. — Vasăzică, spuse el, nu am încuviinţat-o pe drept? — Nu mi se pare,
spusei. — într-adevăr, ciudate lucruri mai rosteşti, So-crate. — Da, pe cîine,
chiar mie mi se pare aşa, şi de aceea spuneam adineauri, cu gîndul la ele, cămi
trec pe dinainte unele lucruri ciudate şi că mă tem a nu fi cercetat cum trebuie
lucrurile. Căci într-adevăr, dacă înţelepciunea este aşa, nu-mi mai e defel
lămurit ce fel de bine poate ea să ne aducă.
173 a — Dar cum? spuse. Vorbeşte, ca să vedem şi noi ce spui. — Aş zice, spusei,
că aiurez; totuşi trebuie să vedem ce-mi trece pe dinainte şi să nu dăm deoparte
la întâmplare închipuirile, dacă ne sinchisim cît de cît de noi înşine. — Vorbeşti
într-adevăr bine, spuse el. — Atunci ascultă-mi visul, zisei, fie că mi-a venit pe
poarta coarnelor, fie pe cea a fildeşului. într-adevăr, dacă ne-ar călăuzi mai
presus de orice înţelepciunea, aşa cum am descris-o acum, ea ne-ar da o b asemenea
cunoaştere încît cineva care s-ar înfăţişa drept căpitan de vas, fără să fie, nu
ne-ar mai înşela, şi nici medicul, strategul, nimeni care s-ar preface că ştie
ceva ce nu ştie nu ne-ar rămîne nedezvăluit. Aşa stînd lucrurile, n-ar urma de
aici că am fi mai sănătoşi la trup decît acum şi ne-am putea salva chiar
avîntîndu-ne în largul apelor şi în luptă, după cum uneltele, îmbrăcămintea,
încălţămintea noastră de tot soiul şi orice altceva ar fi făcut cu meşteşug? c Şi
n-ar urma multe altele, prin simplul fapt că ne-am folosi de meşteşugarii cei
adevăraţi? Ba, dacă vrei, am putea să recunoaştem că există şi meşteşugul
prezicerii, ştiinţa viitorului, şi că înţelepciunea, supraveghind-o, ar înlătura
pe cei ce ne înşală, pe cînd pe adevăraţii proroci i-ar aşeza unde trebuie, ca
tîlcuitori ai celor viitoare. Că printr-o astfel de orîn-duire neamul omenesc ar
făptui şi trăi sub semnul cunoaşterii, o văd: căci prin privegherea înţelepciunii
nu ar mai fi îngăduit să făptuim la întîmplare cu ajutorul neştiinţei; dar că
făptuind sub semnul cunoaşterii, am duce-o bine şi am fi fericiţi, acest lucru
încă nu-l putem afla, o, prietene Critias. — Numai că, spuse el, nu vei găsi lesne
o altă împlinire, în vederea unei vieţi bune, dacă o nesocoteşti pe cea aflată sub
semnul cunoaşterii. — Atunci mai învaţă-mă ceva mic de tot, spusei eu. Despre ce
fel de-a fi cunoscător în viaţă vorbeşti? Cumva cunoscător în cele ale
încălţămintei? — Dar de unde, pe Zeus. — Vorbeşti despre prelucratul aramei? —
Nicidecum. — Despre al lînii, al lemnului sau al altora de acest soi? —
Bineînţeles că nu. — în acest caz, spusei eu, înseamnă că nu mai păstrăm gîndul că
omul fericit este cel care trăieşte ca un cunoscător. Căci aceştia, deşi sînt şi
ei cunoscători a ceva în viaţă, nu trec pentru tine drept oameni fericiţi, ci
numai pentru unele feluri de-a fi cunoscător pari tu să spui că ne fac fericiţi.
Poate că vorbeşti despre omul de care pomeneam adineauri, cel care Ştie tot ce are
să se întîmple, despre proroc? Despre acesta vorbeşti, ori de vreun altul? — Şi de
acesta, zise el, şi de altul. — Despre care? Nu cumva despre unul care să Ştie, pe
lîngă cele viitoare, şi pe toate cele trecute şi Prezente, unul care să nu lase
nimic neştiut? Căci să
174 a
98
PLATON
presupunem că există unul ca el. Nu cred că ai putea numi pe vreunul mai

cunoscător ca el în viaţă. — Nu, desigur. — Dar sînt nerăbdător să aflu şi care
dintre cunoaşteri îl va putea face pe el fericit. Sau cumva toate deopotrivă? — Nu
deopotrivă, zise el. — Dar care cu deosebire? Cum ştie el ceva şi din cele ce
sînt, şi din cele trecute, şi din cele viitoare? Oare să fie prin ştiinţa
zarurilor? — Cum să fie prin zaruri? spuse acesta. — Să fie prin arta calculului?
— Defel. — Printr-a sănătăţii? — Mai degrabă, zise el. — Dar aceea despre care
spunem că stă mai presus de orice, care să fie? — Cunoaşterea binelui şi a răului.
— O, răutăciosule, spusei eu, mă faci să mă în-vîrtesc de atîta vreme în cerc,
ascunzîndu-mi că nu faptul de a trăi ca un cunoscător aducea viaţa bună şi
fericită, nici măcar n-o dădeau celelalte cunoaşteri la un loc, ci una singură,
cea cu privire la bine şi la rău. Căci, dragă Critias, dacă te-ai gîndi să scoţi
această ştiinţă din rîndul celorlalte, oare medicina ar înceta să ne
însănătoşească, arta ciubotarului să ne încalţe, a ţesutului să ne îmbrace, a
cîrmaciului să ne salveze de la moarte în larg, şi a strategului în război? — Nu
s-ar întîmpla aşa. — în schimb, prietene Critias, faptul că fiecare dintre acestea
e bună şi ne e de folos va fi încetat să fie adevărat pentru noi, dacă ştiinţa
binelui piere. — Ai dreptate. — însă atunci nu înţelepciunea este, după cîte se
pare, cea care ne face să tragem foloase din lucruri-Nu cunoaşterea cunoaşterii şi
a neştiinţei este ştiCHARMIDES
99
inţ aceea, ci cunoaşterea binelui şi a răului; aşa incit, dacă aceasta din urmă
reprezintă ştiinţa folositorului, înţelepciunea trebuie să fie ceva de altă
natură. — Dar cum să nu ne fie ea de folos? Dacă înţelepciunea este, mai presus de
orice, ştiinţa ştiinţelor, stînd ca atare în fruntea tuturor celorlalte, atunci
prin simplul fapt că diriguieşte deopotrivă ştiinţa binelui şi a răului, ea ne-ar
putea fi de folos. — Nu cumva şi să vindece ar putea ea, iar nu medicina? Şi
celelalte lucrări, ale altor meşteşuguri, tot ea să le facă, în loc să-şi facă
fiecare din ele treaba ei? N-am recunoscut noi mai înainte că ea este doar
cunoaşterea cunoaşterii şi a neştiinţei, a nimic altceva? Nu a fost aşa? — Aşa se
pare, într-adevăr. — Ea nu este deci creatoare de sănătate. — Nu, bineînţeles. —
Căci sănătatea ţinea de alt meşteşug, nu? — Da, de altul. — Atunci nu e nici
producătoarea folositorului, prietene; căci treaba aceasta am trecut-o adineauri
pe seama alteia. Aşa e? — E adevărat. — Cum să ne fie deci de folos înţelepciunea,
dacă nu e creatoare de nici un folos anumit? — S-ar zice că defel, Socrate. — Vezi
prin urmare, Critias, că era firesc să am temeri şi era îndreptăţit să mă
învinovăţesc că nu fac treabă bună în cercetarea mea asupra înţelepciunii? Căci
altminteri, ceva recunoscut de toţi drept cel mai frumos lucru nu ne-ar fi apărut
ca lipsit de folos, dacă eu însumi aş fi fost de vreun folos pentru o cercetare
mai ca lumea. Acum însă sîntem de-a binelea mfrînţi şi nu ne mai dovedim în stare
nici măcar să aflăm cărei realităţi i-a pus numele de înţelepciune cel care a
legiuit numele lucrurilor. Şi totuşi, la drept
175 a
100
PLATON CHARMIDES
101
vorbind, am încuviinţat multe lucruri care nu se potriveau unele cu altele în

sînul argumentării noastre. Astfel, am recunoscut că e vorba de o cunoaştere a
cunoaşterii, fără ca argumentarea s-o îngăduie, cu atît mai puţin s-o spună; am
mai recunoscut, în ce priveşte această
cunoaştere, că ea poate şti care e lucrarea altor cunoaşteri, fără ca argumentarea
să ne îngăduie c nici aceasta — toate pentru ca omul înţelept să sfîr-şească prin
a cunoaşte că ştie cele pe care le ştie şi că nu ştie cele pe care nu le ştie. Iar
acest lucru, chiar că l-am recunoscut cu totul de la noi, nedîn-du-ne seama că e
cu neputinţă cuiva să ştie în vreun fel cele pe care nu le ştie defel; căci tocmai
aceea ce nu ştim, acel lucru pretindeam, prin recunoaşterea noastră, să-l ştim.
Dar, după socotinţa mea, nimic nu s-ar putea dovedi mai fără noimă. Şi totuşi,
cerci cetarea noastră, desfăşurată aşa, sub seninul îngăduinţei şi nu al
rigidităţii, n-a fost mai mult în măsură să afle adevărul, ba încă a sfîrşit prin
a fi o astfel de ironie la adresa adevărului încît ceea ce stabilisem mai înainte,
prin acordul sau prin fantezia noastră, că ar fi înţelepciunea nea apărut acum în
chip provocator ca nefiind de nici un folos. în ce mă priveşte pe mine, încă m-aş
revolta mai puţin; dar gîndindu-mă la tine, Charmides — spusei eu —, mă revolt de-
a binelea să cred că tu, aşa de reuşit cum eşti la chip, ba avînd parte şi de
înţelepciune, nu vei recolta nici o mulţumire de la această înţelepciune, neavînd
nici un folos de la prezenţa ei e în viaţă. Ba încă şi mai tare mă revolt
gîndindu-mă la descîntecul învăţat de la trac, dacă el se dovedeşte a nu fi bun de
nimic, după ce l-am învăţat cu atîta rivnă şi trudă. Numai că eu nu cred că
lucrurile stau chiar aşa, ci doar că eu însumi sînt un tare prost iscoditor de
adevăruri; căci în realitate înţelepciunea trebuie să fie un mare bine, după
gîndul meu, iar de o ai, te socotesc fericit. Vezi, numai, dacă o ai şi daca
astfel ţi-e de prisos descîntecul; căci dacă o ai, te-aş 176 a sfătui să mă
socoteşti un flecar şi un ins nevrednic de o cercetare ca lumea, iar pe tine
însuţi să te socoteşti cu atît mai fericit cu cît eşti mai înţelept. Iar Charmides
zise: — Dar pe Zeus, nu ştiu în ce mă priveşte, Socrate, nici dacă am, nici dacă
nu am înţelepciune. într-adevăr, cum aş putea şti ceea ce nici măcar voi nu puteţi
afla ce este, după cîte spui tu? Eu însă nu te cred b chiar cu totul şi mă
gîndesc, Socrate, că mi-ar prînde grozav de bine descîntecul, ba nimic nu m-ar
opri să-l ascult zile întregi de la tine, pînă ce mi-ai spune că am de ajuns. — Ei
bine, atunci fă-o, Charmides, spuse Critias; tocmai aceasta ar fi pentru mine
dovada că eşti înţelept, dacă te-ai dărui lui Socrate să te descînte şi nu l-ai
slăbi cu nici un chip. — Am să mă ţin de el şi n-am să-l slăbesc, zise el; căci
rău lucru aş face dacă nu ţi-aş da crezare ţie, tutorele meu, şi nu m-aş supune
poruncii tale. — Ţi-o şi poruncesc, zise el. — Am s-o fac atunci, începînd chiar
de astăzi, spuse celălalt. — Dar, zisei eu, ce hotărîri vă tot gîndiţi să luaţi
acolo? — Am şi luat hotărîrea, spuse Charmides. — Aşadar fără voia mea? Şi n-ai
să-mi dai timp de gîndire? — Fără voia ta, spuse, de vreme ce mi-o porunceşte
acesta; iar faţă de aşa ceva, hotărăşte şi tu ce să faci. — Dar nu mai încape
hotărire; căci dacă tu vrei un lucru, tot omul trebuie să consimtă, chiar fără
voia lui. — Atunci consimte şi tu, spuse el. — Iată, consimt.
LAHES LYSIMACHOS MELESIAS NICIAS LAHES COPIII LUI LYSIMACHOS ŞI MELESIAS SOCRATE
178 a LYSIMACHOS Aşadar, Nicias şi Lahes, l-aţi urmărit pe omul acesta făcînd o
demonstraţie cu armele, dar încă nu v-am spus de ce Melesias, aici de faţă, şi cu
mine v-am luat cu noi la reprezentaţie; o să v-o spunem acum, pentru că socotim că
faţă de voi se cade să vorbim deschis. Asta, dat fiind că există unii b care iau
în derîdere asemenea lucruri şi, cînd le cere cineva sfatul, n-ar spune în nici un
fel ce gîndesc, ci, căutînd să ghicească ce este pe placul
celuilalt, spun altceva decît părerea lor adevărată. Noi ne-am gîndit deci că voi
doi sînteţi şi în măsură să vă faceţi o părere, şi dispuşi să ne-o împărtăşiţi
după aceea cu sinceritate, astfel că v-am chemat să ne daţi sfatul vostru asupra
unui anumit lucru pe care avem să vi-l împărtăşim. 179 a Iată pentru ce ţin un
cuvînt înainte atît de lung: Melesias şi cu mine avem doi fii, cei pe care îi
vedeţi. Acesta este al lui şi poartă numele bunicului său, Tucidide, iar celălalt
e al meu, şi el tot cu numele bunicului său — tatăl meu —, îl cheamă Aristide. Ei
bine, am luat hotărirea să ne preocupăm de eTpe cît vom putea şi să nu facem ca
majoritatea părinţilor, care, după ce copiii lor au ajuns băieţandri, îi lasă de
capul lor, ci să şi începem, pe cît sîntem în stare, să ne ocupăm de ei. Ştiind
deci că şi voi aveţi feciori, b \ne-am gîndit că v-aţi ocupat de ei, mai mult
decît oricine, cum să-i creşteţi ca să ajungă cît mai desăLAHES
103 vîrşiţi- Iar dacă nu aţi acordat cumva atenţie unui asemenea lucru, vă vom
aminti astfel că nu trebuie sâ-l neglijaţi şi vă îndemnăm ca, împreună cu noi, să
vă ocupaţi cît de cît de educaţia fiilor voştri. Se cuvine, Nicias şi Lahes, să
auziţi şi voi cum de am ajuns la această hotărîre, chiar dacă o să ne întindem
puţin cu vorba. Melesia.ssjj£u mine prînzim de obicei împreună, iar băieţii
mănîncă şi ei alături c de noi. Cum am zis de la început, faţă de voi o să vorbim
deschis. Ei bine, fiecare din noi doi are de unde să pomenească multe fapte
frumoase de-ale tatălui său — ce a făcut în timp de război, ce în timp de pace,
fie că a avut în seamă treburile aliaţilor, sau ale cetăţii —, dar nici unul
dintre noi nu are ce să spună despre propriile sale fapte. De asta nu numai că
sîntem cam ruşinaţi faţă de băieţi, dar îi şi învinuim pe taţii noştri că pe noi,
cînd am ajuns băieţandri, ocu- d păţi cum erau cu treburile altora, neau lăsat să
ne facem de cap. Apoi, tinerilor acestora le punem mereu în faţa ochilor toată
situaţia, spunîndu-le că, dacă n-au să aibă grijă de ei înşişi şi n-or să ne
asculte, vor rărnîne fără de faimă; dacă însă îşi vor da silinţă,) curînd vor
ajunge poate vrednici de numele pe care lei poartă. Cum ei spun că au să ne dea
ascultare, noi am început să ne întrebăm îndeaproape ce învăţătură sau ce
exerciţii ar putea să practice spre a ajunge cît mai e desăvîrşiţi. Cineva ne-a
indicat şi învăţătura aceasta — cum că ar fi frumos pentru un tînăr să înveţe să
lupte cu armele —, apoi ni l-a recomandat pe cel pe care l-aţi urmărit făcînd o
demonstraţie şi ne-a îndemnat să mergem să-l privim. Am hotărit deci ca şi noi să
mergem să-l vedem pe omul cu pricina, dar să vă luăm şi pe voi ca spectatori şi
totodată ca sfătuitori şi ca părtaşi (dacă veţi vrea) la educaţia fiilor noştri.
104
PLATON
180 a Aceasta este ceea ce voiam să vă împărtăşim. De acum încolo este rîndul
vostru să vă daţi părerea atît asupra acestui fel de învăţămînt — dacă vi se pare
că merită urmat sau nu —j cît şi despre altele, în caz jcă aveţi să ne recomandaţi
vreo învăţătură sau vre-fun exerciţiu folositor unui bărbat tînăr; apoi să ne
spuneţi ce aveţi de gind cu asocierea noastră. NICIAS Eu unul socotesc lăudabilă
intenţia voastră, Lysimachos şi Melesias, ba chiar sînt gata să mă şi asociez cu
voi, ceea ce cred că va face şi Lahes. b LAHES Da, Nicias, e adevărat ce crezi.
Iar ceea ce spunea adineauri Lysimachos despre tatăl său şi despre cel al lui
Melesias mi se pare foarte bine spus, atît despre dînşii, cît şi despre noi, ca,
de altfel, şi despre toţi cei care se ocupă de treburile politice, căci tuturor
acestora li se cam întîmplă ceea ce spuţnea el: ajung să fie indiferenţi şi
neglijenţi faţă de [copiii lor, ca şi faţă de toată viaţa lor particulară. în
privinţa asta ai întru totul dreptate, Lysimachos, dar mă mir că ne pofteşti pe
noi să te sfătuim c despre educarea celor tineri şi nu-l chemi pe Socrate aici de
faţă, mai întîi pentru că este din acelaşi dem cu tine, apoi fiindcă îşi petrece
timpul mereu acolo unde se întîmplă cîte ceva legat de ceea ce cauţi tu — de
învăţăturile sau de exerciţiile frumoase pentru cei tineri. LYSIMACHOS Ce spui,
Lahes? Să se fi preocupat Socrate acesta de asemenea lucruri? LAHES Da,
Lysimachos, chiar foarte mult. NICIAS Aceasta m-aş afla şi eu în măsură să ţi-o
spun, nu mai puţin decît Lahes, pentru că de curînd d mi-a făcut rost chiar mie de
un profesor de muzică (Pentru fiul meu, şi anume de Damon, elevul lui Aga-
Şthocles, cel mai plăcut dintre oameni şi, pe deasupra, vrednic să stea de vorbă
cu nişte băieţi de vîrsta asta, nu numai despre muzică, ci despre tot ce vrei.
LAHES
105
LYSIMACHOS Ei, Socrate, şi voi, Nicias şi Lahes! Noi, cei de etatea mea, nu-i mai
cunoaştem bine pe cei mai tineri, pentru că ne sileşte vîrsta să ne petrecem
timpul mai mult în casă; dar dacă şi tu, fiu al lui Sophroniscos, ai vreun sfat
să-mi dai, mie care sînt din acelaşi dem cu tine, atunci se cuvine să mi-l dai.
Aşa este şi drept, pentru că ne eşti prieten dinspre tată: părintele tău şi cu
mine am fost mereu tovarăşi şi prieteni, iar el s-a săvîrşit înainte de a fi avut
vreo neînţelegere cu mine. Mă bate un gînd şi îmi aduc aminte de unele discuţii
dinainte ale tinerilor acestora: stînd de vorbă între ei acasă, ei pomenesc adesea
numele lui Socrate şi îl laudă grozav. Cu toate acestea nu i-am întrebat niciodată
dacă acela despre care vorbesc este fiul lui Sophroniscos. Ei, copii, spuneţi-mi,
acesta este Socrate, cel despre care pomeniţi întruna? COPIII întocmai, tată,
acesta. LYSIMACHOS Pe Hera, Socrate, este foarte bine că îi faci cinste tatălui
tău, un om tare bun, mai ales că, astfel, tot ce îţi aparţine va fi şi al nostru,
iar toate ale noastre vor fi şi ale tale. LAHES Da, da, Lysimachos, nu lăsa omul
acesta să-ţi scape din mînă, căci l-am văzut eu însumi şi în altă parte făcînd
cinste nu numai părintelui său, ci şi patriei sale. în retragerea de la Delion el
a făcut marşul de înapoiere alături de mine şi îţi spun eu că, dacă şi alţii ar fi
avut voinţa să se poarte la fel, oraşul ar fi rămas cu fruntea sus şi n-ar fi
suferit o asemenea prăbuşire. LYSIMACHOS Socrate, desigur că este frumos să
primeşti laude din partea unor bărbaţi vrednici de crezare, mai ales cînd te laudă
pentru asemenea lucruri. Să ştii bine că eu, auzind acestea, mă bucur că eşti atît
de preţuit şi te rog să mă numeri printre cei care-ţi vor numai binele. Ar fi
trebuit să vii mai de mult la noi şi să ne socoteşti prietenii tăi, după
181 a
106
PLATON
toată dreptatea. Acum însă, de azi înainte, de vreme ce ne-am regăsit, nu face
altfel, ci vino lîngă noi şi fă cunoştinţă şi cu noi şi cu cei mai tineri, ca să
păstraţi şi prin voi prietenia noastră. Aşa ai să faci şi tu, iar noi la fel, şi
despre asta vom mai pomeni şi altă dată. Dar despre cele de mai înainte ce
spuneţi? Cum vi \ke pare? Este sau nu folositoare învăţătura asta a (deprînderii
luptei cu armele? d SOCRATE Despre aceste lucruri, Lysimachos, eu am să încerc,
dacă am să pot cumva, să-ţi dau un sfat şi apoi să îndeplinesc orice altă cerere
de-a ta. Dar mi se pare cel mai drept ca eu, care sînt mai tî-năr decît ei
amîndoi, apoi şi mai nepriceput, să ascult mai întîi spusele lor şi să învăţ de la
ei, iar, dacă mai am ceva de adăugat pe lîngă cele ce au să le spună ei, abia
atunci să trec la explicaţii ca să vă conving şi pe tine, şi pe ei. Ei bine,
Nicias, de ce nu ne vorbeşte unul dintre voi? NICIAS Socrate, nimic nu ne
împiedică. Mie mi se 1 pare că este util pentru cei tineri să cunoască o ase-e)
menea învăţătură, şi anume din mai multe motive. ftfu poate fi decît un lucru bun
cînd tinerii nu-şi mai petrec vremea cu cele cu care le place să se distreze de
obicei, de cîte ori au vreun răgaz; de aici nici trupul nu poate avea decît de
cîştigat, căci nu este un exerciţiu mai slab sau care să presupună mai puţină
osteneală decît altele, şi totodată este unul 182 a care, alături de călărie, este
cît se poate de potrivit unui orrTde condiţie liberă. Căci întrecerii adevărate
îrfcare sîntem şi noi luptători, precum şi formelor în care ne este ea
statornicită, nu le fac faţă decît aceia /care se instruiesc în mînuirea acestor
instrumente ide, război. Apoi, învăţătura aceasta îi va fi oricui de folos şi în
bătălia propriu-zisă, ori de cîte ori va trebui să se bată în front alături de
mulţi alţii; dar ea îi va fi de cel mai mare ajutor atunci cînd se vor desLAHES
107
trama şirurile şi va fi nevoie să se bată corp la corp, fie că se îndîrjeşte în

urmărirea unora care
se apără, fie că se retrage apărîndu-se de un inamic care ii calcă pe urme. Un
singur duşman, ba poate nici chiar mai mulţi, nu i-ar putea face nimic acelui care
a deprins această ştiinţă şi care a căpătat astfel posibilitatea de a ieşi mereu
în avantaj. O asemenea învăţătură poate aduce apoi cu sine şi dorinţa de a studia
o alta, la fel de frumoasă: oricine a învăţat să lupte cu armele poate fi ispitit
să înveţe arta învecinată a tacticii şi, apucîndu-se de ea plin de ambiţie M se
poate avînta către tot ce ţine de strategie. Este de asemenea limpede că, pornind
de la această primă 1 cunoaştere, toate învăţăturile şi deprînderile înrudi-( te
cu ea sînt frumoase şi că merită pe deplin să fie şi 1 cunoscute, şi practicate de
către un bărbat. Vom face apoi şi o altă adăugire, nu lipsită de însemnătate:
această ştiinţă îl face pe om mai îndrăzneţei mai curajos la război decît este el
din fire, şi nu în mică măsură. Să nu dispreţuim să spunem — chiar dacă îi pare
cuiva un lucru mărunt — şi că ea îl face pe om să aibă o atitudine mai mîndră
acolo unde se cade ca un bărbat să arate falnic şi astfel, prin ţinuta sa, el le
va părea mai de temut chiar şi duşmanilor săi. Prin urmare, Lysimachos, cum îţi
spun, mie mi se pare că tinerii trebuie să înveţe aceste lucruri şi ţi-am arătat
deja de ce aceasta este părerea mea. L-aş asculta însă cu plăcere şi pe Lahes,
dacă mai are ceva de spus. LAHES Despre orice învăţătură ar fi vorba, Nicias, este
foarte greu de spus că nu trebuie să ţio însu-Şeşti; s-ar zice că e bine să le
ştii pe toate. Aşa că ar trebui învăţată şi aceasta despre mînuirea armelor, în
caz că ea este o învăţătură, aşa cum susţin cei care o predau şi cum o numeşte
Nicias; dar dacă ea nu este o învăţătură (şi ne înşală cei care ne-o pro108
PLATON LAHES
mit), sau dacă se dovedeşte a fi una, dar dintre cele care nu merită atîta
osteneală, ce rost mai are să o înveţi? Vorbesc astfel avînd în vedere că, dacă
era ceva de ea, acest lucru nu le-ar fi scăpat lacedemo-nienilor, pe care nu-i
preocupă nimic altceva în viaţă decît să caute şi să deprîndă acele învăţături sau
exerciţii care i-ar face să aibă superioritatea militară asupra celorlalţi. Apoi,
chiar dacă presupunem că 183 a lor le-a scăpat acest lucru, ei bine, desigur că nu
le-a scăpat acestor profesori care o predau faptul că, între greci, lacedemonienii
sînt aceia care manifestă cel mai mare zel în astfel de chestiuni, şi că acela
care ar primi pentru ele onoruri de la dînşii ar putea face o avere considerabilă
şi pe lingă alţii, cum se şi întîmplă cu oricare poet tragic care primeşte onoruri
b aici, la noi. De bună seamă, cel care socoteşte că face tragedii frumoase nu se
porneşte să colinde dînd reprezentaţii de jur împrejur prin alte oraşe din afara
Aticii, ci vine de-a dreptul încoace ca să dea un spectacol pentru cei de aici,
aşa cum se şi cuvine. Pe cei care mînuiesc armele îi văd însă că socotesc
Lacedemona drept un lăcaş sacru şi de necălcat; fără să o atingă, fie şi cu vîrful
piciorului, ei o ocolesc pe departe, dînd reprezentaţii pentru oricine altcineva,
îndeosebi pentru aceia care, chiar şi ei înşişi, ar fi de acord că în arta
războiului le-o iau înainte foarte mulţi. c Apoi, Lysimachos, eu însumi am avut
de-a face chiar la treabă cu destui din aceştia şi îi văd bine cum sînt. îi putem
judeca şi după următorul fapt: dinadins, parcă, nici unul dintre cei care se ocupă
cu mînuirea armelor n-a ajuns vreodată vestit la răz-bjoi, deşi peste tot ajung
renumiţi tocmai aceia care ke preocupă de fiecare lucru în parte; faţă de toţi
ceilalţi se pare că ei au avut cel mai puţin noroc. d Pînă şi pe Stesilaos acesta,
pe care l-am urmărit împreună în mijlocul unui public atît de numeros,
109
u demonstraţia lui şi cu vorbele cele mari pe care le spunea despre sine — ei

bine, eu unul am avut ocazia să-l văd mai bine, cum dădea, fără voia lui, o
reprezentaţie reală. Pe cînd corabia pe care era îmbarcat aborda o navă de
transport, a intrat şi el în luptă cu suliţa sa cu vîrf de coasă, o armă tot atît
de ieşită din comun, cît era şi el faţă de toţi ceilalţi. Altele despre el nu
c
face să vi le povestesc, ci doar cum a ieşit cu născocirea lui cu coasa din vîrful
lăn- e cii. Tot luptîndu-se, arma i s-a prins cumva în frin-ghiile vasului duşman
şi i s-a înfipt acolo; aşa că Stesilaos tot trăgea de ea, cu gînd să o desfacă,
dar fără să fie în stare, în timp ce nava cealaltă luneca în lungul corăbiei lui.
Un timp, el alergă prin navă ţi-nînd de suliţă, dar, cum vasul celălalt îl depăşea
deja pe al lui şi începuse să-l smulgă şi pe el cu suliţă cu tot, i-a dat drumul
suliţei, pînă cînd ajunse să o ţină 184 a doar de virful cozii. Gestul lui a
stîrnit risete şi aplauze la cei de pe corabia de transport, apoi, cînd cineva i-a
azvîrlit la picioare pe punte o piatră, iar el i-a dat drumul de tot suliţei,
atunci nici cei de pe triremă n-au mai fost în stare să-şi ţină rîsul, la vederea
acelei suli-ţe-coasă care atîrna afară din nava de transport. S-ar putea, totuşi,
aşa cum spune Nicias, ca şi b astfel de lucruri să aibă vreo valoare, dar faptele
cu care m-am întîlnit eu sînt acestea şi nu altele. Prin urmare, aşa cum vă
spuneam încă de la început, ori este şi asta o ştiinţă, dar de prea puţin folos,
ori nu este una, ci din partea lor avem de-a face doar cu pretenţii şi
prefăcătorie; oricum, nu merită să te apuci să o înveţi. Eu cred, aşadar, că un
fricos, căpătînd impresia că o stăpîneşte, nu poate, prin îndrăzneala Pe care o
cîştigă, decît să-şi dezvăluie cu şi mai multă limpezime firea sa adevărată. Cît
despre un om curajos, pîndit fiind întruna de lumea dimprejur, s-ar alege, fie şi
pentru cea mai mică greşeală, nu110
PLATON LAHES
111
c mai cu bîrfeli, căci pretenţia de a stăpîni o astfel de ştiinţă este supusă

invidiei. Pînă la urmă, dacă cineva nu se distinge în mod cu totul deosebit faţă
de vitejia altora, el nu are cum să scape de batjocura celorlalţi, tocmai din
cauza afirmaţiei sale că posedă această ştiinţă. Cam asta este părerea mea,
Lysimachos, despre zelul pentru această învăţătură, dar, aşa cum îţi spuneam la
început, trebuie să nu-i dai drumul nici lui Socrate, ci să-l rogi să-ţi dea şi el
sfatul său, după părerea pe care o are el asupra acestui subiect. d LYSIMACHOS Eu
unul chiar te rog, Socrate, căci am impresia că adunării noastre încă îi mai
lipseşte un judecător. Dacă ei doi ar fi de acord, ar fi fost mai puţină nevoie de
cineva cu rolul acesta; după cum vezi însă, Lahes i s-a pus lui Nicias exact
dimpotrivă, astfel că ar fi bine să aflăm şi de la tine alături de care dintre ei
îţi dai votul. SOCRATE Cum adică, Lysimachos? Cum te vor îndemna cei mai mulţi
dintre noi, aşa ai de gînd să faci? LYSIMACHOS Ce altceva s-ar putea face,
Socrate? e SOCRATE Oare şi tu ai face la fel, Melesias? Dar dacă ar fi o
consfătuire asupra exerciţiilor sportive /ale fiului tău, oare tot de cei mai
mulţi dintre noi ai 'asculta, sau de acela care s-ar întîmpla să fie educat «şi
antrenat de către un bun pedotrib? MELESIAS Pesemne că de acela, Socrate. SOCRATE
I-ai da mai multă ascultare lui decît nouă, care sîntem patru? MELESIAS Probabil
că da. SOCRATE Pentru că, zic eu, o bună hotărire se ! cade să fie luată după
ştiinţă şi nu în funcţie de ! mulţimea celor care judecă, nu-i aşa? MELESIAS Cum
să nu?! SOCRATE Aşadar şi acum trebuie mai întîi să exa-l85 a minăm dacă în ceea
ce discutăm este vreunul dintre noi specialist sau nu, iar dacă este cineva, fie
şi unul singur, lui să-i dăm ascultare, iar pe ceilalţi să-i lăsăm în pace. Dacă
însă nu e nimeni, se cuvine să căutăm pe altcineva. Oare vă închipuiţi că mic este
riscul pe care vi-l luaţi acum şi tu şi Lysimachos? Este vorba tocmai despre bunul
cel mai de preţ din toate cîte le aveţi, căci, după cum fiii voştri vor ajunge sau
nu oameni de treabă, aşa îşi va găsi şi casa voastră rîndu-iala, adică după ceea
ce va ieşi din ei înşişi. MELESIAS Este adevărat ce spui. SOCRATE Deci aici
trebuie să procedăm cu multă
prevedere. MELESIAS întocmai. SOCRATE Prin urmare, aşa cum spuneam şi mai b
înainte, cum ar trebui oare să ne îndrumăm cercetarea, dacă am vrea să vedem care
dintre noi este specialist în exerciţii atletice? Oare nu e acela care le-a
învăţat şi le-a practicat cu profesori care se pricep bine la asta? MELESIAS Eu
unul aşa cred. SOCRATE Deci, în primul rînd, noi căutăm profesori, dar pentru ce
anume? MELESIAS Ce vrei să spui? SOCRATE Poate că o să fie mai limpede astfel: nu
mi se pare că am convenit de la început despre ce anume stăm şi ne sfătuim,
căutînd să aflăm care dintre noi este specialist, dat fiind că a avut parte pen- c
tru aceasta de profesori, şi care nu. NICIAS Dar oare nu discutăm, Socrate, despre
mî-nuireaarmelor — dacă cei tineri trebuie să o înveţe sau nu?" SOCRATE întocmai,
Nicias. Dar cînd se ia în dis7 cutie un medicament pentru ochi — dacă trebuie' sau
nu să întrebuinţezi o alifie — crezi că discuţia se t desfăşoară cumva despre
medicament, sau despre ochi? NICIAS Despre ochi.
112
PLATON LAHES
113
d SOCRATE Iar atunci cînd cineva se întreabă dacă trebuie să-i pună sau nu calului
o zăbală, şi cînd anume, el are în gînd calul şi nu zăbala, nu-i aşa? NICIAS
Adevărat. SOCRATE Deci, într-un cuvînt, cînd cineva întreprînde o cercetare cu un
scop dat, sfatul se ţine asupra acestuia şi nu asupra vreunui obiect cercetat în
al doilea rînd, în virtutea acestui scop. NICIAS Neapărat că aşa este. SOCRATE
Astfel că şi in privinţa sfătuitorului ales trebuie să vedem dacă este într-adevăr
specialist în examinarea problemei care reprezintă scopul către care tindem.
NICIAS Desigur. e SOCRATE Aşadar, acum susţinem că sîntem în căutarea unei anumite
învăţături care priveşte sufletul celor tineri, nu? NICIAS Da. SOCRATE Rămîne deci
de examinat care dintre noi, fiind un specialist în îngrijirea sufletelor, este şi
capabil să ducă la bun sfîrşit acest tratament, ca unul care a avut buni profesori
pentru asta. LAHES Cum aşa, Socrate? N-ai văzut încă oameni care să fi ajuns buni
specialişti în unele domenii fără profesori? SOCRATE Bineînţeles, Lahes, dar
desigur că nu le-ai da crezare dacă ar susţine că sînt buni meşteşugari fără să
fie în stare să-ţi arate, ca rezultat al 186 a artei lor, măcar o operă bine
alcătuită, dacă nu mai multe. LAHES Asta da, este adevărat. SOCRATE Ei bine, Lahes
şi Nicias, de vreme ce Lysimachos şi Melesias ne-au chemat să ne afle sfatul
asupra educaţiei fiilor lor, în dorinţa ca aceştia să ajungă cît mai desăvîrşiţi,
sîntem datori să le arătăm (dacă aşa susţinem) care au fost acei maeştri — ei
înşişi oameni de bine şi educatori ai sufletelor multor
L
altor tineri — care s-au ocupat şi de educaţia noas- b tră; iar în caz că vreunul
dintre noi afirmă că n-a avut nici un profesor, el va putea, fără îndoială, să ne
vorbească despre oarecari realizări de ale sale şi să ne arate care sînt atenienii
sau străinii, sclavii sau oamenii liberi care, fără putinţă de tăgadă, au ajuns,
datorită lui, oameni de bine. Dacă însă nu ne stă la îndemînă nimic dintre
acestea, avem datoria să-i îndemnăm să-şi caute alţi profesori şi să nu riscăm ca,
stricîndu-i pe fiii unor bărbaţi care ne sînt prieteni, să cadă asupra noastră,
din partea celor mai apropiaţi, cele mai grele învinovăţiri. Cît despre mine,
Lysimachos şi Melesias, eu sînt primul care să mărturisesc că n-am avut pentru aşa
ceva nici un profesor. Şi totuşi, încă din tinereţe, doream foarte mult aceasta,
dar sofiştilor, singurii care îmi proclamau că sînt în stare să mă facă om cu
adevărat, nu am de unde să le plătesc asemenea onorarii, iar singur nici acum nu
sînt capabil să descopăr această artă. Nu m-ar mira însă ca Nicias sau Lahes să o
fi aflat sau să o fi învăţat, dat fiind că, avînd mai multă avere decît mine, şi-
au putut permite să înveţe de la alţii, şi pe urmă sînt şi mai vîrst-nici, astfel
că au avut timp să o descopere pînă acum. Mie mi se pare că ei sînt capabili să
facă educaţia d unui om: altfel, fără să aibă încredinţarea că se pricep
îndeajuns, nu şi-ar fi dezvăluit fără teamă părerea despre preocupările
folositoare unui tînăr. în| rest, eu unul am destulă încredere în ei, dar m-amj
cam mirat că nu sînt de acord unul cu altul. Aşa că, Lysimachos, la rîndul meu, te
rog şi eu un lucru: exact cum Lahes te îndemna adineauri să nu-mi dai drumul, ci
să mă tot întrebi, te sfătuiesc Şi eu acum să nu-i laşi pe Lahes şi pe Nicias, ci
să-i întrebi spunîndu-le:
114
PLATON
„Socrate afirmă că nu se pricepe în această privinţă şi că nu el este cel potrivit

să judece care dintre voi spune adevărul, pentru că nici n-a făcut vreo
descoperire, nici n-a fost elevul nimănui pentru aşa ceva. Să ne spuneţi însă,
fiecare, Lahes şi Nicias, care este acea persoană extrem de pricepută în creşterea
celor tineri pe care aţi frecventat-o? Aţi deprins poate cu-l87 a noştinţele
voastre de la cineva, sau aţi făcut voi înşivă descoperirea? Dacă aţi fost cumva
elevii cuiva, cine v-a fost dascăl, fiecăruia dintre voi, şi care au fost ceilalţi
colegi ai voştri, ca, dacă voi, din cauza treburilor cetăţii, nu aveţi răgaz, să
ne ducem la aceia şi să-i convingem — cu daruri, cu amabilităţi sau prin ambele
mijloace — să ne ia şi nouă, tuturora, copiii în grijă, ca acestora să nu le fie
ruşine faţă de strămoşii lor că au ajuns nişte neisprăviţi. Dacă însă voi înşivă
aţi reuşit să descoperiţi această artă, puneţi-ne în faţă exemplul unora care,
prin grija voastră, din nişte neisprăviţi, să fi ajuns oameni buni şi de ispravă.
Căci, b dacă abia acum veţi începe să vă ocupaţi de educaţie, aţi face bine să
aveţi în vedere că nu vă luaţi riscul acesta faţă de un carian oarecare, ci faţă
de fiii voştri şi faţă de copiii prietenilor voştri; aşa că vedeţi să nu păţiţi cu
adevărat ce spune proverbul şi să vă începeţi olăritul cu un chiup. Spuneţi deci
care susţineţi că este, dintre acestea toate, situaţia care vi se potriveşte."
Acestea să le afli de la dînşii, Lysimachos, şi să nu le dai drumul din mînă.
LYSIMACHOS Dragi prieteni, eu cred că Socrate c are dreptate; dacă însă este şi pe
voia voastră să vă lăsaţi întrebaţi şi să daţi răspunsuri despre asemenea lucruri,
rămîne să vedeţi singuri. Oricum, este limpede că lui Melesias şi mie ne-ar face
mare plăcere dacă aţi vrea să răspundeţi pe larg la toate cîte le întreabă
Socrate. De fapt de aici am şi pornit la început cu vorba, spunîndu-vă că v-am
chemat la
LAHES
115
sfat tocmai pe voi pentru că bănuiam că v-aţi preocupat de asemenea lucruri, între
altele şi pentru că fiii voştri sînt, ca şi ai noştri, de vîrsta învăţăturii, d
Prin urmare, dacă nu aveţi nimic împotrivă, staţi de vorbă şi întreprîndeţi-vă
cercetarea împreună cu Socrate, schimbînd intre voi întrebări şi răspunsuri, dat
fiind că el a avut dreptate cînd spunea că, în fapt, noi stăm acum la sfat asupra
celui mai de seamă bun al nostru. Vedeţi dar dacă aşa vi se pare că trebuie să
faceţi. NICIAS M-am convins acum pe deplin, Lysimachos, că îl cunoşti pe Socrate
numai dinspre partea tatălui său, iar cu el însuşi n-ai avut de-a face decît cînd
era copil, dacă v-aţi întîlnit cumva pe cînd îşi însoţea părintele pe la alţii din
dem, la templu sau la e vreo altă adunare a concetăţenilor voştri. Fără îndoială
însă că nu te-ai mai întîlnit cu el după ce a mai înaintat în vîrstă. LYSIMACHOS
De ce anume, Nicias? NICIAS Nu ştii, mi se pare, că acela care, prin părerile şi,
parcă, prin neamul său, se află aproape de Socrate şi stă adesea cu el de vorbă
este nevoit — chiar dacă mai înainte începe să discute despre alt- 188 a :eva — să
nu se oprească pînă nu ajunge, purtat de :ătre şirul gîndirii acestuia, să dea
socoteală despre 3ine însuşi, cum trăieşte acum şi care a fost existenta sa
trecută; iar atunci cînd a ajuns aici, Socrate nu-l va mai lăsa pînă nu va fi
cercetat bine şi frumos absolut totul. Eu unul sînt un obişnuit de-al lui şi ştiu
că nu se poate să te fereşti să treci prin toate acestea şi mai Ştiu bine şi că eu
însumi am să trec prin ele. Mă bucur însă, Lysimachos, să-i stau acestui om în
Preajmă şi nu cred că este nici un rău dacă ne aducem aminte ceea ce fie că n-am
făcut, fie că nu facem cum se cuvine; în plus, prin firea lucrurilor, acela care
nu va fugi de aceste adevăruri va fi mai pre- b
116
PLATON LAHES
117
văzător în restul vieţii sale, cu condiţia să vrea să trăiască după spusa lui
Solon, adică să accepte să înveţe cîte zile va avea, fără să creadă că înţelegerea
vine şi singură cu vîrsta.1 Prin urmare nu-mi este nici lucru străin, nici venin
să fiu pus la încercare de către Socrate, ba ştiam eu de mult că, faţă în faţă cu
el, vom discuta nu atit despre cei tineri, cît despre noi înşine. Cum spun, deci,
eu n-am nimic împotrivă să stăm de vorbă cu Socrate aşa cum vrea el. Vezi c însă
şi ce crede Lahes despre asta. LAHES Ceea ce cred eu despre discuţii, Nicias, este
simplu; sau, dacă vrei, este nu simplu, ci dublu. Astfel, unii ar putea crede ba
că sînt un iubitor de discuţii, ba că le sînt duşman. De cîte ori aud pe cîte
cineva discutînd despre virtute sau despre orice fel de formă a înţelepciunii, dar
ca un bărbat adevărat şi demn de vorbele pe care le spune, mă bucur peste fire şi
cad în admiraţia vorbitorului şi a spuselor lui, d în faţa potrivirii şi a
armoniei dintre amîndouă. în-"ftr-un cuvînt, eu cred că nu este un adevărat om al
Muzelor decît acela capabil să alcătuiască cea mai desăvîrşită armonie nu atît la
liră sau la alte instrumente, cît în viaţa reală: să-şi pună de acord purtarea cu
vorbele sale, şi aceasta cu simplitate, în modul dorian, adică în acea armonie
care, zic eu, este singura cu adevărat elenică, şi nu în modul ionic, nici în cel
frigian sau lidian. Graiul unui asemenea om mă bucură şi mă face să-i par oricui
un iubitor de discuţii, într-atît şînt de simţitor la ceea ce se spune. Cel care
se poartă însă dimpotrivă, cu cît lui i se pare că vorbeşte mai bine, cu atît mă
amărăşte mai tare şi mă face să par un duşman al discuţiilor. 1*Cu spusele lui
Socrate nam avut încă de-a face, dar faptele, pe cît cred, i le-am pus deja la
încercare
1
Solon, frg. 10.
si acolo l-am găsit demn de cele mai frumoase laude 189 a şi de toată
sinceritatea. Dacă însă are şi această calitate, stau cu el la sfat şi mă supun cu
plăcere întrebărilor lui, fără să mă supere dacă învăţ ceva; iar vorba lui Solon o
accept, însă cu un adaos: înaintind către bătrîneţe
vreau să învăţ cît mai multe, dar numai de la oameni de bine. Să mi se acorde
atîta lucru, ca maestrul însuşi să fie om integru, pentru ca să nu par cumva greoi
la învăţătură doar din cauza învăţatului fără plăcere. Altminteri, nu mă
interesează dacă profesorul este mai tînăr, dacă e încă fără b renume sau ceva de
felul acesta. Iară ţie, Socrate, îţi spun de-a dreptul eu însumi să mă înveţi şi
să mă cercetezi cum ai să vrei, nu însă fără să şi înveţi de la mine cele pe care
le ştiu eu. Aceasta este atitudinea mea faţă de tine din ziua în care, trecînd
laolaltă prin aceleaşi pericole, ai dovedit că ai curaj aşa cum se cuvine să o
facă numai cel pornit să o dovedească după dreptate. Spune deci ce-ţi place, fără
să iei deloc seama la diferenţa de vîrstă dintre noi. c SOCRATE Pe cît se pare, nu
asupra voastră am putea arunca vina că nu sîntem gata să întreprîndem consfătuirea
şi cercetarea noastră în comun. LYSIMACHOS Dar acesta este şi interesul nostru,
Socrate, căci te consider ca pe unul dintre noi. Ia deci şi vezi în locul meu ce
trebuie să aflăm de la dînşii în folosul celor tineri. Stai tu cu ei la sfat, căci
eu, cu vîrsta, am început să mai şi uit destule dintre cele pe care aveam de gînd
să le întreb; ba, nici cele pe care le aud — să mai fi fost şi alte vorbe la
mijloc — nu mi le mai amintesc prea bine. d Aşa că voi vorbiţi şi descurcaţi-vă
între voi singuri asupra celor pe care vi le-am înfăţişat; eu unul am să vă ascult
şi după aceea, cu Melesias împreună, am să înfăptuiesc ce o să vi se pară cel mai
bine. SOCRATE Ei bine, Lahes şi Nicias, trebuie să le dăm ascultare lui Lysimachos
şi Melesias. Iar cele pe
118
PLATON LAHES
119
care începusem să le cercetăm mai adineauri — cine au fost dascălii care ne-au
îndrumat în această privinţă sau pe cine am izbutit chiar noi să-l facem mai
desăvîrşit — poate că nu ar fi rău pentru noi să cer-e cetăm şi asemenea
chestiuni. Cred totuşi că tot într-acolo duce, ba poate chiar că ia lucrurile mai
de la început şi o cercetare ca următoarea: Dacă se întimplă să ştim ceva anume
despre un obiect dat care, prin existenţa sa, îl face mai bun pe acela la care se
află şi dacă, în plus, mai sîntem şi în stare să-l aducem la îndemîna acelui om,
este evident că ştiinţa noastră cuprînde tocmai obiectul asupra căruia ni se cere
să opinăm cum ar putea cineva să-l dobindească mai uşor şi mai repede. Poate că nu
înţelegeţi ce spun, dar mă veţi pricepe mai uşor astfel: 190 a Dacă se întîmplă să
ştim că existenţa văzului face ca ochii în care el subzistă să fie mai desăvîrşiţi
şi, în plus, mai sîntem şi în stare să-l oferim privirii cuiva, este evident că
ştim ce anume este văzul despre care ni se cere părerea, cum ar putea cineva să-l
do-bîndească mai uşor şi mai repede; dat fiind că, dacă n-am şti nici măcar acest
lucru — ce este văzul sau auzul —, cu greu am mai putea ajunge sfătuitori vrednici
de încredere şi doctori de ochi sau de urechi, în b stare să spunem cum şi-ar
putea cineva dobîndi auzul sau văzul. LAHES Este adevărat ce spui, Socrate.
SOCRATE Aşadar, Lahes, în clipa de faţă ei amîn-doi ne cheamă să-i sfătuim în ce
fel o anumită virtute ar putea, prin prezenţa ei, să desăvîrşească în bine
sufletele fiilor lor, nu-i aşa? LAHES întocmai. SOCRATE Dar oare nu trebuie, în
acest caz, să ştim bine ce este virtutea? Dacă ar fi cumva să nu ştim deloc ce
este ea, am mai putea noi să-i dăm cuiva sfaturi cum ar fi cel mai potrivit să o
dobîn-dească? LAHES Eu cred, Socrate, că n-am avea cum. c SOCRATE Prin urmare,
Lahes, noi susţinem că ştim ce este aceasta? LAHES Da, aşa susţinem.
SOCRATE Aşadar, dacă ştim un lucru, putem spune, desigur, şi ce este el anume.
LAHES Cum să nu?! SOCRATE Totuşi, bunul meu prieten, să nu ne îndrumăm cercetarea
de-a dreptul asupra virtuţii în întregul ei — poate că efortul acesta ar fi prea
mare —, ci să vedem mai întîi dacă stăm îndeajuns de bine cu ideile noastre asupra
unei singure părţi a ei. S-ar părea că cercetarea noastră va fi astfel mai d
uşoară. LAHES Da, Socrate, să facem cum vrei tu. SOCRATE Care dintre părţile
virtuţii să fie cea peP\ care o vom prefera? Fără îndoială, aceea către care \
ţinteşte învăţătura armelor, nu-i aşa? Deci, după opinia celor mai mulţi, către
curaj, aşa este? LAHES Chiar aşa mi se pare şi mie. SOCRATE Aşadar, Lahes, să
încercăm mai întîi să expunem ce este curajul. Vom cerceta apoi şi în ce e fel îl
pot dobîndi cei tineri, în măsura în care acest lucru se poate face prin oarecare
exerciţii sau învăţăminte, încearcă dar, cum spun, să enunţi ce este curajul.
LAHES Pe Zeus, Socrate, nu e greu de spus: dacă cineva are voinţa să rămînă în
rînduri şi să-i respingă pe duşmani fără să o ia la fugă, să ştii bine că este un
om curajos. SOCRATE Ai dreptate, Lahes, dar poate că vina este a mea şi, din cauza
întrebării mele nelămurite, mi-ai răspuns la altceva decît aveam eu în gînd cînd
te-am întrebat. LAHES Ce vrei să spui, Socrate?
120
PLATON
191 a SOCRATE Ţi-o voi spune îndată, numai să fiu în stare. Curajos este într-un
fel şi cel despre care vorbeşti tu — cel care rămîne în rînduri şi înfruntă
duşmanul. LAHES Eu unul aşa susţin. SOCRATE Şi eu, bineînţeles. Dar ce este cu
acela care se bate cu duşmanul retrăgîndu-se şi nu aştep-tîndu-l ca să-l înfrunte?
LAHES Cum vine asta, retrăgîndu-se? SOCRATE Aşa cum se spune şi despre sciţi că
luptă la fel de bine în urmărire ca şi în retragere şi, cum spune Homer întru
lauda cailor lui Aeneas, ei ştiu
b Iuţi într-acolo şi-ncoace s-alunge şi să se ferească2.
Apoi l-a mai lăudat pentru aceasta şi pe Aeneas însuşi, numindu-l, pentru ştiinţa
sa de a se refugia, „măiastru la fugă". LAHES Pe drept cuvînt, Socrate, căci el
vorbea despre lupta de care, iar tu despre călăreţii sciţi. într-adevăr, călărimea
acelora aşa se luptă, dar pedestri-mea cea grea a elenilor face cum spun eu.
SOCRATE Afară, poate, Lahes, de aceea a lacede-c monienilor. Se spune că la
Plateea lacedemonienii, după ce au ajuns în faţa scutaşilor perşi, au hotărît să
nu stea să-i înfrunte de pe loc, ci au luat-6 la fugă: cînd însă rîndurile
perşilor s-au destrămat, ei s-au întors la luptă ca nişte călăreţi şi aşa se face
că au cîştigat în acea luptă victoria. LAHES Este adevărat ce spui. SOCRATE Cum
îţi spuneam mai înainte, este vina mea că nu mi-ai răspuns bine, pentru că eu sînt
cel d care n-am pus bine întrebarea. Eu voiam să te întreb nu numai despre cei
care îşi arată curajul ca hopliţi,
LAHES
121
2
Homer, Iliada, V, 223.
ci şi despre călăreţi, ca şi despre orice alt fel de a lupta; apoi, nu numai

despre cei curajoşi la război, ci şi despre cei care înfruntă primejdiile mării,
despre cei tari în faţa bolii, a sărăciei sau chiar şi în mijlocul evenimentelor
politice; în plus, nu numai despre cei care sînt curajoşi în nenorociri şi temeri,
ci şi despre cei capabili să lupte cu poftele şi plăcerile, fie ţinîndu-le
piept, fie dîndu-se deoparte, căci, Lahes, sînt şi în asemenea cazuri unii care
arată că au curaj. LAHES Da, Socrate, ba chiar din plin. SOCRATE Aşadar, toţi
aceştia sînt oameni de curaj, numai că unii o arată împotriva plăcerilor, alţii în
nenorociri, unii faţă de dorinţe, alţii între temeri; iar alţii, zic eu, dau
dovadă de laşitate în tot aceleaşi prilejuri. LAHES întocmai. SOCRATE Eu încercam
să aflu ce este de fapt fiecare dintre acestea două. Prin urmare, încearcă din nou
să ne spui ce este curajul, ca o fire unică sub toate aceste înfăţişări diferite.
Sau încă nu înţelegi de tot ce spun? LAHES Nu chiar de tot. SOCRATE Iată ce vreau
să spun: să zicem că te întrebam ce este viteza; pe aceasta o găsim şi în
alergare, şi în cîntatul la cithară, şi în vorbire, şi la învăţat şi în multe
altele, astfel că în puterea noastră se află oarecum acelaşi lucru vrednic de
luare-amin-te, atît în mişcarea mîinilor, cît şi în cea a picioarelor, a gurii, a
glasului sau a minţii. Oare nu susţii şi tu acelaşi lucru? LAHES întocmai. SOCRATE
Deci dacă m-ar întreba cineva: „Socrate, ce înţelegi prin lucrul pe care, în toate
acestea, îl denumim «viteză»?" i-aş răspunde că eu unul numesc viteză (în vorbire,
în alergare, ca şi în toate celelalte)
192 a
122
PLATON LAHES
123 - capacitatea de a îndeplini cît mai multe într-un timp cît mai scurt. LAHES
Şi ai avea dreptate. SOCRATE încearcă deci şi tu, Lahes, să explici astfel
curajul: ce fel de capacitate — aceeaşi faţă de plăcere, de durere ca şi de toate
cele în care am zis adineauri că se manifestă — primeşte în consecinţă numele de
„curaj". LAHES Mie mi se pare că este o anumită dîrzenie ) c/a sufletului, dacă
trebuie să explic ce au acestea toate comun prin firea lor. SOCRATE Sigur că
trebuie, ca săjputem răspunde la întrebarea pe care ne-am pus-o.\Eu am totuşi
impresia următoare: nu cred că eşti de părere că orice fel de dîrzenie este totuna
cu curajul. Iată şi dovada: sînt aproape sigur, Lahes, că numeri curajul printre
cele mai frumoase lucruri. 7 LAHES Să ştii bine că printre cele mai frumoase.
SOCRATE Prin urmare dîrzenia condusă de chibzuinţă este cea bună şi frumoasă, aşa
e? LAHES întocmai. SOCRATE Dar cea fără chibzuinţă? Nu este ea, dimpotrivă,
dăunătoare şi stricătoare? LAHES Da. SOCRATE Şi ai să spui cumva că este frumos un
lucru dăunător şi stricător? LAHES Sigur că n-ar fi drept, Socrate. SOCRATE Prin
urmare, n-ai să încuviinţezi că o asemenea dîrzenie este totuna cu curajul, de
vreme ce ea nu este frumoasă, iar curajul este un lucru frumos. LAHES Este
adevărat. P SOCRATE Deci, după spusele tale, „curaj" ar reprezenta o anumită
dîrzenie însoţită de chibzuinţă. LAHES Aşa se pare. SOCRATE Să vedem acum,
chibzuinţă faţă de ce? Poate faţă de orice lucruri, mari şi mici? De pildă, dacă
cineva are dîrzenia să cheltuiască în mod chibzuit nişte bani, ştiind că după
cheltuieli va avea un cîştig şi mai mare, l-ai numi şi pe acesta curajos? LAHES Ei
nu, pe Zeus! SOCRATE Dar ce spui dacă un medic oarecare nu se înduplecă şi rezistă
dîrz atunci cînd fiul său sau altcineva ţintuit la pat de o pneumonie cere să i se
dea să bea şi să mănînce? 193 a LAHES Nu, nici asta, desigur.
SOCRATE Dar cînd un bărbat se arată dîrz şi ho-tărit să lupte, după o socoteală
chibzuită, ştiind bine că lui îi vor veni şi alţii în ajutor, că se va bate cu
adversari mai puţini şi mai slabi decît cei care sînt cu el împreună, ba că are
chiar şi avantajul terenului? Ai afirma cumva că este curajos acela care luptă cu
dîrzenie după ce s-a pregătit chibzuind astfel sau acela care are tăria să stea pe
loc şi să primească lupta în tabăra adversă? LAHES Eu cred că aş spune-o despre
cel din ta- b bara adversă, Socrate! SOCRATE Dar îndrăzneala lui este mai puţin
chibzuită decît a celuilalt. LAHES Este adevărat. SOCRATE Şi n-ai să spui cumva că
un om iscusit la călărie, care se bate dîrz într-o luptă de cavalerie, este mai
puţin curajos decît cel fără ştiinţa călăriei? LAHES Eu unul aşa cred. SOCRATE La
fel şi despre cel care se bate cu dîrzenie cunoscînd bine fie aruncatul cu
praştia, fie trasul cu arcul, fie vreo altă tehnică de a lupta? LAHES întocmai. c
SOCRATE Şi ai să spui că sînt mai curajoşi toţi cîţi au tăria să coboare de
bunăvoie şi să se cufunde într-o fîntînă, fără să se priceapă, decît cei care se
pricep la asta? LAHES Ei bine, eu aşa judec. 124
PLATON LAHES
125
SOCRATE Totuşi, Lahes, aceşti oameni parcă intră în pericol şi îl înfruntă cu mai
puţină chibzuinţă decît aceia care îndeplinesc acest lucru cu o oarecare tehnică.
LAHES Aşa pare să fie. d SOCRATE Dar nu ni s-a părut nouă mai înainte că şi
îndrăzneala şi îndîrjirea fără de chibzuinţă sînt urîte şi dăunătoare? LAHES
întocmai. SOCRATE Pe cînd, despre curaj eram de acord că e un lucru frumos. LAHES
Da, eram de acord. SOCRATE Acum însă afirmăm iarăşi că lucrul jacela urît care
este îndîrjirea fără chibzuinţă poate fi jconsiderat curaj. LAHES Se pare că da.
SOCRATE Şi crezi cumva că este drept ceea ce am spus? LAHES Pe Zeus, Socrate, nu
cred. e SOCRATE Prin urmare, cum spuneai, Lahes, nici tu, nici eu nu sîntem
alcătuiţi în modul dorian: faptele noastre nu ne sînt în armonie cu vorbele. După
fapte, pe cît se pare, s-ar putea susţine că nu sîntem lipsiţi de curaj, dar după
vorbe, cum văd eu, n-ar prea putea să o facă nimeni, dacă ar asista la discuţia
noastră. LAHES Acesta este adevărul curat. SOCRATE Şi atunci? Crezi cumva că ne
stă frumos să ne purtăm astfel? LAHES în nici un caz. SOCRATE Vrei dar să ne
supunem cît de cît recomandării pe care am făcut-o? LAHES De ce „cît de cît" şi
care recomandare? 194 a SOCRATE Recomandarea care ne îndeamnă să rezistăm cu
dîrzenie. Deci, dacă vrei, să ne îndîrjim şi noi şi să rezistăm în cercetarea
noastră, ca nu cumva să-şi bată joc de noi Curajul însuşi, că nu ne arătăm destul
de curajoşi în căutarea lui — de vreme ce o asemenea dîrzenie poate adeseori să
fie un semn de curaj. LAHES Eu unul, Socrate, sînt gata să nu dau bir cu fugiţii,
deşi nu prea sînt obişnuit cu asemenea discuţii; m-a cuprins însă un fel de ciudă
pe cele spuse mai înainte şi m-am mîniat de-a binelea că sînt b aşa de puţin în
stare să pun în cuvinte ceea ce gîn-desc. Căci mie unuia mi se pare totuşi că am
în minte ce este curajul, dar nu ştiu pe unde mi-a fugit mai adineauri, de n-am
putut să-l prînd în vorbe şi să spun ce este. SOCRATE Dar, dragul meu, nu se
cuvine ca un bun vînător să-şi urmeze calea şi să nu se
lase? LAHES în tot cazul. SOCRATE Vrei deci să-l invităm şi pe Nicias la vî-
nătoare, poate cine ştie, se va descurca mai bine decît noi? LAHES Vreau, cum să
nu?! SOCRATE Hai dar, Nicias, dacă ai vreo putere, vino c în ajutorul prietenilor
care au dat de greu şi s-au încurcat în cercetarea lor. Căci vezi că noi unii ne-
am încurcat; dezleagă-ne din încurcătura noastră spu-nîndu-ne ce crezi că este
curajul şi întăreşte astfel singur în cuvinte ceea ce gîndeşti. NICIAS De mult mi
se pare, Socrate, că nu definiţi bine curajul. Anume, nu vă folosiţi de un lucru
pe care l-am auzit mai de mult excelent exprimat de către tine. SOCRATE Ce fel de
lucru, Nicias? NICIAS Te-am auzit adesea spunînd că fiecare din-) d tre noi este
bun în lucrurile pentru care are iscu-l sinţă, iar că acolo unde aceasta îi
lipseşte este rău şi! prost. SOCRATE Ce spui tu, Nicias, este, pe Zeus, adevărat.
126
PLATON LAHES
127
f NICIAS Prin urmare, dacă omul curajos este şi bun, e limpede că el este şi
iscusit. SOCRATE Ai auzit, Lahes? LAHES Ei da, dar nu prea pricep ce spune.
SOCRATE Ba mie mi se pare că da, şi cred că dîn-sul defineşte curajul ca pe un fel
de cunoaştere înţeleaptă. LAHES Ce fel de cunoaştere înţeleaptă, Socrate? e
SOCRATE Nu-l întrebi cumva pe el? LAHES Ba da. SOCRATE Hai, spune-i, Nicias, ce
fel de cunoaştere este curajul, după opinia ta; nu este, desigur, arta flautului!
NICIAS Deloc. SOCRATE Nici a citharei! NICIAS Nu, desigur. SOCRATE Dar, atunci, ce
fel de ştiinţă sau a cui? LAHES Foarte bine îl întrebi, Socrate, şi, chiar, să ne
spună care zice el că este! fx NICIAS Eu unul, Lahes, o numesc ştiinţa peri-l95 a
colelor şi a semnelor încurajatoare, atît la război, cît şi în orice altă
privinţă. LAHES Ce lucruri fără noimă spune, Socrate! SOCRATE La ce te referi,
Lahes, cînd spui asta? LAHES La ce? Oricum, înţelepciunea este una şi curajul
alta. SOCRATE Nicias nu este de părerea asta. LAHES Nu este, pe Zeus, şi tocmai de
asta bate cîmpii! SOCRATE Atunci să-l lămurim, dar să nu-l insultăm. NICIAS Nu,
Socrate, mie mi se pare că Lahes ar dori să fac şi eu pînă la urmă impresia pe
care a făcut-o el mai înainte, anume că spun lucruri fără rost. b LAHES întocmai,
Nicias, şi am să încerc să fac să şi reiasă asta. Ce spui tu sînt nimicuri. Uite,
la boală, de pildă, nu medicii sînt cei care cunosc pericolele? Sau crezi cumva că
le cunosc cei curajoşi? Ori poate pe medici îi numeşti curajoşi? NICIAS în nici un
caz. LAHES Nici pe agricultori, presupun, deşi la pericolele care privesc cultura
cîmpului ei sînt cei care se pricep. La fel şi cu toţi ceilalţi meşteşugari: în
meseriile lor ei cunosc atît pericolele, cît şi semnele încu- c rajatoare, dar,
pentru asta, nu sînt cu nimic mai mult cei curajoşi prin excelenţă.
SOCRATE Ei, Nicias, cum ţi se pare ce spune Lahes? S-ar zice că este un argument.
NICIAS Şi este unul, dar nu un argument real. SOCRATE Cum aşa? NICIAS El crede că
medicii cunosc despre bolnavi mai multe decît cele strict privitoare la sănătate
şi la boală. Dar, în fapt, ei nu ştiu decît asta; dacă însă pentru cineva
sănătatea este mai periculoasă decît boala, crezi cumva, Lahes, că medicii sînt
aceia care o ştiu? Ori poate nu crezi că pentru mulţi este mai bine să nu se mai
scoale după boală? Asta să-mi spui: susţii că a trăi este mai bine pentru toţi,
dar că d nu multora le-ar fi mai bună moartea? LAHES Da, eu unul aşa cred. NICIAS
Dar cei pentru care este mai de folos să fi murit crezi că au a se teme de
aceleaşi lucruri ca şi cei pentru care este preferabil să trăiască? LAHES Nu,
desigur. NICIAS Şi cunoaşterea lucrului acestuia o dai în seama medicilor sau în a
vreunui alt meşteşugar, şi nu în a celui care cunoaşte bine atît pericolele, cît
şi semnele încurajatoare — a aceluia pe care eu îl numesc „cel curajos"? SOCRATE
Pricepi bine, Lahes, ce vrea să spună? LAHES Bineînţeles: îi numeşte „curajoşi" pe
prezi- e cători. Cine altul are să ştie pentru cine este mai bine să trăiască
decît să fi murit? Dar ia spune, Nicias,
128
PLATON
despre tine socoteşti cumva că eşti un prezicător sau că nu eşti nici prezicător,
nici curajos? NICIAS De ce asta? Socoteşti poate că prezicătorul este cel căruia
îi revine cunoaşterea pericolelor şi a semnelor încurajatoare? LAHES Sigur că da!
Păi, cui altcuiva? NICIAS Mult mai degrabă celui despre care vorbesc eu, preabunul
meu prieten, pentru că un prezicător trebuie să cunoască doar semnele
evenimentelor viitoare — dacă va avea cineva parte de moarte, de boa-l96 a lă sau
de pierderea averii, de victorie sau de înfrîn-gere, fie la război, fie în vreo
altă întrecere. Dar de ce este mai bine să aibă sau să nu aibă cineva parte, cum
de i s-ar cuveni mai mult prezicătorului să decidă decît oricui altcuiva? LAHES
Nu, Socrate, eu nu pricep ce tot vrea să spună. El nu arată deloc cui îi acordă
titlul de „om curajos", nici prezicătorului, nici medicului, nici nimănui, decît
dacă n-o fi vorbind de vreun zeu. Mi se b pare deci că Nicias nu vrea să
recunoască cinstit că nu vorbeşte serios, ci se răsuceşte de colo pînă colo ca să-
şi ascundă încurcătura. Dar şi noi doi — tu şi cu mine, zic — puteam foarte bine
adineauri să ne răsucim aşa, dacă ţineam să nu lăsăm impresia că ne contrazicem
singuri. Dacă ar fi fost să ne aflăm cu disputa noastră într-un tribunal, ei bine,
atunci ar mai fi avut vreun rost să ne purtăm astfel; acum însă, şi într-o
asemenea societate, de ce ar mai căuta cineva să-şi facă din fraze zadarnice
podoabă? c SOCRATE Şi mie mi se pare, Lahes, că n-ar avea nici un rost. Dar să
vedem dacă nu cumva Nicias este încredinţat că aduce un argument valabil şi că nu
vorbeşte de dragul vorbelor. Să aflăm mai lămurit de la el care-i este gîndul şi,
dacă o să ni se pară că argumentul lui rezistă, îi vom da dreptate, iar de nu, îl
vom lămuri noi pe el.
LAHES
129
LAHES Tu, Socrate, dacă vrei să mai afli ceva, fă-o; eu însă parcă aş fi destul de
lămurit. SOCRATE Eu unul nu văd nici o piedică. Am să fac deci cercetarea în
comun, atît pentru mine, cît şi pentru tine. LAHES Perfect. SOCRATE Spune-mi dar,
Nicias, sau mai degrabă spune-ne, căci Lahes şi cu mine împărtăşim acelaşi punct
de vedere: susţii cumva că se numeşte curaj ştiinţa pericolelor şi a semnelor
încurajatoare? Jd NICIAS Desigur.
SOCRATE Dar că nu toată lumea ştie acest lucru, de vreme ce nici medicul, nici
prezicătorul nu au cum să-l afle şi cum să ajungă curajoşi, fără să fi intrat mai
întîi în posesia acestei ştiinţe. Nu aşa ziceai? NICIAS Ba chiar aşa. SOCRATE
Atunci într-adevăr, vorba proverbului, „nu-i tot porcul ştiutor" şi n-are cum să
ajungă curajos. NICIAS Mie mi se pare că nu. SOCRATE Prin urmare, Nicias, este
limpede că nu e crezi nici despre scroafa de la Crommyon că a fost curajoasă. Nu
spun asta în glumă, ci, după părerea mea, cel care face o asemenea afirmaţie este
silit fie să admită că nici un animal nu are curaj, fie să cadă de acord că un
animal oarecare poate fi atît de înţelept, încît — leu, panteră sau mistreţ — să
aibă ştiinţă de ceea ce prea puţini oameni cunosc, tocmai din cauza dificultăţii
de a pricepe; ba, acela care defineşte curajul aşa cum o faci tu este nevoit să
admită şi că leul şi cerbul, taurul şi maimuţa sînt la fel de înzestraţi să fie
curajoşi. LAHES Pe zei, că bine zici, Socrate! Şi ia spune-ne 197 a nouă deschis,
Nicias, afirmi că sînt mai înţelepte decît noi acele animale despre care sîntem cu
toţii de acord că sînt curajoase sau, împotriva tuturora, îndrăzneşti să nu le
socoteşti curajoase?
130
PLATON LAHES
131
NICIAS într-adevăr, Lahes, eu unul nu cred că au curaj nici animalele, nici vreo
altă făptură ce nu [cunoaşte teama de pericole din pură neştiinţă; o asemenea
fiinţă îmi pare doar fără frică şi fără minte. Crezi oare că-i socotesc curajoşi
pe toţi copilaşii care nu se tem de nimic din neştiinţă? Eu cred, dimpo-b trivă,
că lipsa de frică şi curajul nu sînt unul şi acelaşi lucru. Apoi, sînt de părere
că de prevedere şi de curaj au parte foarte puţini, pe cînd cutezanţa, îndrăzneala
şi lipsa de frică — fără de prevedere — îi caracterizează pe foarte mulţi, bărbaţi
şi femei, copii şi animale. Prin urmare, fiinţele pe care tu, laolaltă cu cei
mulţi, le numeşti „curajoase" eu le numesc „cutezătoare";icurajoase sînt însă,
dintre toate cîte c le-am pomenit, numai cele în stare să gîndeascj|. LAHES Ia fii
atent, Socrate, pasămite cît de bine îşi aduce singur din condei elogiul, iar pe
ceilalţi, despre care toţi ar fi de acord că sînt curajoşi, se străduieşte să-i
sărăcească de această cinstire! NICIAS Nu-i aşa, Lahes, fii fără grijă! Despre
tine susţin că eşti un înţelept, ba şi despre Lamachos şi despre mulţi alţi
atenieni, de vreme ce sînteţi curajoşi. LAHES N-am să-ţi răspund nimic la asta,
chiar dacă am eu ce, ca să nu spui că sînt cu adevărat din Aixone. d SOCRATE Nici
să nu-i spui nimic, Lahes. Mi se pare că nu ţi-ai dat deloc seama că el şi-a tras
felul acesta de înţelepciune de la prietenul nostru Damon, iar Damon se află mereu
împreună cu Prodicos, cel care, între toţi sofiştii, pare a face cu cea mai mare
măiestrie distincţii de numiri. LAHES Aşa se şi cuvine, Socrate, ca pentru
asemenea lucruri să se fălească sofiştii, iar nu un bărbat pe care cetatea îl
socoteşte demn să-i stea în frunte. SOCRATE Dar totuşi se cuvine, preabunule, ca e
acela care se află în fruntea celor mai importante treburi publice să dea dovadă
de cea mai mare înţelepciune; apoi, Nicias mi se pare vrednic de strădania de a
afla la ce anume ia aminte atunci cînd acordă acest titlu de „curaj". LAHES Atunci
caută s-o afli tu singur, Socrate. SOCRATE Asta şi am de gînd să fac, preabunule.
Totuşi, să nu crezi cumva că am să te las să părăseşti poziţia noastră comună în
păreri, ci ia aminte şi cîntăreşte împreună cu noi cele ce se
spun. LAHES Aşa să fie, dacă hotărăşti că se cuvine. SOCRATE Eu aşa cred. Iar tu
Nicias, spune-ne iarăşi de la început: ai în minte că la începutul con- i98a
versaţiei noastre luam în considerare curajul ca pe o parte componentă a virtuţii?
NICIAS întocmai. SOCRATE Astfel că în răspunsurile tale îl vedeai ca pe o parte,
alături de altele, ale unui întreg care poartă numele de virtute, nu? NICIAS Cum
să nu? SOCRATE Dar oare le accepţi pe aceleaşi ca şi mine? Eu unul, pe lîngă
curaj, dau numele de „virtute" şi înţelepciunii, şi spiritului de dreptate, şi
celorlalte de acest fel. Tu nu? NICIAS Ba chiar aşa. b SOCRATE Reţine deci că pînă
aici sîntem de acord, aşa că putem să ne îndreptăm atenţia către evenimentele
periculoase şi cele încurajatoare, ca nu cumva tu să crezi că ele sînt unele, iar
noi doi că sînt altele. Prin urmare, îţi vom arăta ce credem noi, iar tu, în caz
că nu eşti de acord, ai să ne-o arăţi pe înţeles. Noi socotim că pericolele sînt
acele lucruri care provoacă într-adevăr teamă, iar semnele încurajatoare sînt
acelea care nu o provoacă; apoi, că teamaj nu o provoacă nici relele trecute, nici
cele prezente, ci acelea la care abia ne aşteptăm, căci teama este
132
PLATON LAHES
133
aşteptarea unui rău ce va să vină. Sau nu este aceasta şi părerea ta, Lahes? LAHES
întru totul aceasta, Socrate. c SOCRATE Prin urmare, Nicias, părerea noastră este
cea pe care o auzi: pericolele sînt evenimentele ce stau să fie rele, iar semnele
încurajatoare sînt acelea care sau nu vor fi rele, sau vor fi bune. Pînă aici eşti
de aceeaşi sau de o altă părere? NICIAS Sînt de aceeaşi părere. SOCRATE Iar
ştiinţei care se ocupă de acestea îi dai numele de curaj? NICIAS Chiar aşa.
SOCRATE Să vedem acum dacă sîntem de acord — tu şi cu noi — şi într-o altă
privinţă. NICIAS Ce fel de privinţă? d SOCRATE îţi voi spune îndată. în privinţa
cuprinsului unei ştiinţe, el şi cu mine sîntem de următoarea părere: jgtjioţa nu
este una cu privire la trecut, alta cu privire la prezent şi o alta cu privire la
viitor (referitoare la cum ar fi cel mai bine să se întîmple şi cum se vor petrece
de fapt lucrurile încă neîntîmplate), ci ea este una şi aceeaşi pentru toate
acestea. De pildă, în orice moment ar fi vorba, nu există o altă ştiinţă
privitoare la sănătate decît medicina. Aceasta, unică, supraveghează atît faptele
prezente, cît şi pe cele tree cute şi viitoare, laolaltă cu modul în care ele se
desfăşoară. Şi iarăşi, tot ceea ce creşte din pămînt se află sub stăpînirea
agriculturii. Apoi, în arta războiului — cum aţi putea depune mărturie chiar voi
înşivă — strategia este aceea care, între altele, ştie să prevadă foarte bine şi
ceea ce stă să se întîmple, fără să considere cumva că trebuie să se supună
divinaţiei, ci tocmai să o conducă, dat fiind că ştie mai bine ce se întîmplă şi
ce se va întîmpla într-un război; de alt199 a fel, şi legea hotărăşte aşa, ca nu
prezicătorul să-l conducă pe strateg, ci strategul pe prezicător. Aşa susţinem,
nu, Lahes? LAHES Aşa susţinem. SOCRATE Şi-apoi? Eşti şi tu de acord cu noi,
Nicias, că într-o chestiune dată o ştiinţă unică este aceea care ia seama şi la
cele viitoare, şi la cele prezente, şi la cele trecute? NICIAS Da, Socrate, şi eu
cred aşa. SOCRATE Iar curajul este, cum spui, preabunul meu prieten, ştiinţa care
priveşte pericolele şi sem- b nele încurajatoare, nu-i aşa?
NICIAS Da. SOCRATE Despre pericole şi despre semnele încurajatoare am căzut însă
de acord că ele ţin, după cum spui, de răul sau de binele care stau să vină.
NICIAS întocmai. SOCRATE Iar o ştiinţă unică priveşte aceleaşi lucruri, indiferent
dacă stau să se întîmple sau dacă se petrec oricînd altcîndva. NICIAS Aşa este.
SOCRATE Prin urmare, curajul nu e numai ştiinţa pericolelor şi a semnelor
încurajatoare, căci, întocmai cu celelalte ştiinţe, nu ia seama numai la viitor,
fie el bun sau rău, ci şi la cele ce se petrec în c prezent, în trecut sau oricînd
ar fi să fie. NICIAS Cam aşa s-ar părea. SOCRATE Aşa că nu ne-ai răspuns, Nicias,
decît pentru aproape a treia parte a curajului, iar întrebarea noastră era ce este
curajul în totalitatea lui. Acum însă s-ar părea că, după opinia ta, curajul nu
este numai ştiinţa pericolelor şi a semnelor încurajatoare, ci acea ştiinţă care
cuprînde tot binele şi tot răul oricînd ar fi ele să se întîmple. Spui că aşa ţi-
ai a schimbat gîndul, Nicias, sau cum altfel? NICIAS Aşa cred eu, Socrate. SOCRATE
Prin urmare, crezi cumva, prietene apărat de zei, că poate să rămînă mai prejos de
Virtute
134
PLATON LAHES
135
acel om care are cunoştinţă de tot ce este bine, oricînd şi oriunde, şi de

asemenea de tot ce este rău? Sau ţi se pare, poate, că i-ar lipsi înţelepciunea,
dreptatea sau pietatea celui căruia singur îi este pe potrivă să fie cu luare-
aminte atît faţă de zei, cît şi faţă de oameni, deosebind ceea ce este şi ceea ce
nu este periculos, precum şi să obţină tot binele prin ştiinţa e sa de a se adresa
tuturor aşa cum se cuvine? NICIAS Argumentul tău, Socrate, pare solid. SOCRATE
Atunci, Nicias, despre ce vorbeşti tu acuma nu poate fi numai o parte a virtuţii,
ci este virtutea însăşi, în întregul ei. NICIAS Aşa se pare. SOCRATE Şi totuşi
afirmasem despre curaj că este doar o parte a virtuţii. NICIAS Aşa afirmasem.
SOCRATE Dar ce spuneam noi adineauri nu pare să corespundă. NICIAS Nu prea pare.
SOCRATE Prin urmare, Nicias, nu am găsit ce este curajul. NICIAS Se pare că nu.
LAHES Şi eu care credeam, dragă Nicias, că tu ai 200 a să-l găseşti, de vreme ce
pentru răspunsurile pe care i le-am dat lui Socrate n-ai avut decît dispreţ! Şi pe
urmă, aveam speranţe mari de tot că o să-ţi zboare în ajutor învăţămintele savante
ale lui Damon. NICIAS Bine că nu-ţi pasă deloc, Lahes, că şi tu însuţi ai lăsat
mai înainte să se vadă că nu ştii nimic despre curaj. Nu faci decît să iei aminte
dacă nu cumva am să fac şi eu aceeaşi impresie. S-ar zice că pentru tine nu mai
are nici o importanţă faptul că nici tu, nici eu nu ştim nimic despre acele
lucruri de care s-ar cădea să aibă cunoştinţă un bărbat care vrea să însemne ceva.
Aşa că te văd făcînd chiar ca toată lu-b mea: la tine însuţi deloc nu te uiţi, dar
la alţii da. Eu unul însă cred că, în cele discutate mai înainte, ra-am exprimat
cum se cuvenea, iar dacă unele spuse nu s-au arătat potrivite îşi vor găsi ele
îndreptare altădată, fie împreună cu Damon — de care tu îţi închipui că îţi baţi
joc, deşi nu l-ai văzut niciodată la faţă —, fie împreună cu
alţii. Iar după ce am să mi le întipăresc bine, am să te lămuresc şi pe tine, fără
c zgîrcenie, pentru că mi se pare că mai ai încă nevoie de tare multă învăţătură.
LAHES Asta pentru că eşti tu un savant, Nicias! Totuşi eu am să le dau lor — lui
Lysimachos şi lui Melesias — un sfat anume: pentru educaţia celor tineri să ne
trimită la plimbare, pe tine şi pe mine. Lui Socrate însă, aşa cum spuneam la
început, să nu-i dea drumul din mînă, iar dacă aveam şi eu copii de aceeaşi
vîrstă, întocmai aşa aveam de gînd să fac. NICIAS Cu asta sînt şi eu de acord;
tinerii aceştia nu au de căutat pe nimeni altul, numai să vrea Socrate să se ocupe
de ei; ba, dacă ar vrea el, i l-aş trimite a şi eu, cu cea mai mare plăcere, pe
Niceratos al meu, dar, de fiecare dată cînd îi amintesc cîte ceva despre asta, el
îmi recomandă pe altcineva, el însuşi neară-tîndu-se dispus să o facă. Ia vezi,
Lysimachos, poate că ţie Socrate o să-ţi dea mai multă ascultare. LYSIMACHOS Aşa
ar fi şi drept, Nicias, căci şi eu aş consimţi să îndeplinesc pentru el destule
lucruri pe care pentru mulţi alţii nu m-aş învoi să le fac. Ei, ce spui, Socrate?
Ai să ne dai cumva ascultare şi îţi vei da silinţa ca tinerii aceştia să ajungă
cît mai de-săvîrşiţi? SOCRATE Ar fi, fără îndoială, un lucru cu totul e nevrednic
din partea cuiva să nu vrea să-şi dea silinţa ca un altul să ajungă cît mai
desăvârşit. Pe de altă parte, dacă din discuţia de mai înainte ar fi reieşit că eu
stăpînesc cunoaşterea aceasta şi că ei doi nu o posedă, pe bună dreptate m-ai fi
chemat pe mine în ajutor pentru a duce la bun sfîrşit această
136
PLATON
LYSIS
201 a
treabă. Cum însă ne aflăm în încurcătură cu toţii deopotrivă, ce motiv ar avea

cineva să-l prefere pe vreunul dintre noi? Cît pot eu vedea, n-ar avea nici unul.
Dar, aşa stînd lucrurile, ia vedeţi dacă nu vă dau un sfat bun. Eu unul, stimaţi
prieteni, socotesc că trebuie — fără să ne scape vreun cuvînt în afară — să ne
căutăm cu toţii un maestru cît mai bun, înainte de toate pentru noi înşine (căci
avem nevoie de el) şi abia apoi pentru cei tineri, şi să facem acest lucru fără a
cruţa nici cheltuială, nici nimic. Să ne lăsăm însă în continuare să fim aşa cum
sîntem, nu sînt de părere. Iar dacă îşi va ride cineva de noi că, la vîrsta
noastră, socotim că mai are rost să umblăm pe la profesori, cred că se cuvine să
ni-l luăm drept scut pe Homer, care spunea că
Bună nu este ruşinea de soaţă acelui ce n-are3.
Aşa că, lăsîndu-i în pace pe cei care ar avea ceva de zis, să ne îngrijim laolaltă
de noi şi de cei tineri. LYSIMACHOS Mie unuia îmi plac vorbele tale, So-crate, şi
cu cît sînt cel mai în vîrstă, cu atit sînt mai dornic să stau la învăţătură
alături de cei tineri. Dar fă asta pentru mine: vino mîine în zori la mine acasă,
şi nu face altfel, ca să mai stăm la sfat despre acestea toate. Pentru acuma însă,
hai să risipim sfatul. SOCRATE Aşa o să fac, Lysimachos. Am să vin la tine mîine,
dacă aşa vrea Divinitatea.
3
Homer, Odiseea, XVII, 347. SOCRATE HIPPOTHALES CTESIP MENEXENOS LYSIS
Mergeam de la Academie către Liceu pe drumul 203 a din afara zidului, care trece
chiar pe sub el. Cînd am ajuns în dreptul portiţei unde se află fîntîna lui Pa-
nops, am dat peste Hippothales, fiul lui Hieronymos, peste Ctesip, fiul lui
Paianieus şi alţi tineri care stăteau strinşi acolo. Văzîndu-mă că vin,
Hippothales mă întrebă: „—Unde te duci şi de unde vii, Socrate? — De la Aca- b
demie, i-am răspuns, şi mă îndrept spre Liceu. — Vino aici la noi, spuse el. Să
ştii că merită osteneala să te opreşti din drum. — Unde zici să vin şi despre cine
e vorba?, l-am întrebat. — Aici, spuse, arătîn-du-mi o incintă din faţa zidului
care avea poarta deschisă, aici ne petrecem timpul, noi, împreună cu mulţi băieţi,
unul mai frumos ca altul. — Ce este
204 a acolo şi despre ce petrecere e vorba? — Este
J
lestră, spuse, de curînd construită şi ne petrecem uînpul vorbind despre multe

lucruri pe care cu drag ţi le-am împărtăşi şi ţie. — Bine faceţi, am spus. Dar
cine este dascăl acolo? — Chiar prietenul, răspunse el, şi admiratorul tău,
liccos. — Pe Zeus, am spus, omul nu este un nepriceput, ci chiar un sofist
destoinic. — Vrei deci să vii cu mine ca să-i vezi pe cei dinăuntru? — Mi-ar
plăcea mai întîi să ştiu ce-aş avea de făcut şi care este băiatul cel mai frumos
de acolo. — Fiecare cu preferatul său, Socrate. — Al tău cine este, Hippothales?
Asta să-mi spui."
138
PLATON LYSIS
139
205 a
Văzîndu-l că roşeşte la întrebarea mea, l-am zis: „O, Hippothales, fiu al lui
Hieronymos, n-ai decît să nu-mi spui dacă iubeşti pe cineva sau nu. Căci îmi dau
singur seama nu numai că iubeşti, dar şi că ai ajuns departe cu dragostea.
Altminteri sînt netrebnic şi nepriceput, dar zeul mi-a dat harul să cunosc imediat
pe cel care iubeşte şi pe cel iubit." Iar el, au-zindu-mă, s-a înroşit încă mai
tare. Atunci Ctesip zise: „— îţi sade bine, Hippothales, să te înroşeşti şi să te
codeşti să-i spui lui Socrate numele băiatului. Ar fi insă destul să zăbovească
puţin în preajma ta ca să-i fie lehamite tot auzindu-te cum vorbeşti despre el.
Pe noi ne-a ameţit, Socrate, împuindu-ne urechile cu Lysisal lui. Dacă mai şi bea
ceva, chiar cînd ne trezTrrTdin somn, nu ne mirăm că tot numele lui Lysis îl avem
în urechi. Iar ceea ce ne povesteşte — deşi de speriat — nu e nimic în comparaţie
cu poezia şi proza pe care le revarsă alteori asupra noastră. Şi mai cumplit încă
este cînd îşi cîntă iubitul cu o voce de toată minunăţia pe care trebuie, cu voie
sau fără voie, s-o as- cultăm. Iar acum, cînd îl întrebi, se înroşeşte. — Lysis
acesta trebuie să fie foarte tînăr, am spus eu. Aşa cred cel puţin pentru că n-am
mai auzit de numele lui. — Asta pentru că nu prea i se spune pe nume, ci e chemat
încă după numele tatălui său care este foarte cunoscut. Sînt sigur că nu se poate
să nu-l ştii pe băiat, după chip, ceea ce este de ajuns ca să fie cunoscut. —
Spune-mi, al cui este? — E fiul cel mare aljui Democrates din Aixonea. — Bravo,
Hippothales, am spus atuncîT'fe-ai îndrăgostit de un băiat nobil şi strălucit în
toate privinţele. Dar arată-mi şi mie acum ceea ce ai arătat celorlalţi. Vreau să-
mi dau seama dacă ştii cum trebuie să vorbească un îndrăgostit despre iubitul său,
fie în faţa acestuia, fie în faţa celorlalţi. — Pui vreun preţ, Socrate, pe cele
ce spune el? — Doar nu vei nega — i-am răspuns — că eşti îndrăgostit de el. — Asta
nu, dar neg că fac versuri şi proză, spuse el. — Nu-i zdravăn la minte, spuse
Ctesip, ci bate cîmpii." Atunci eu i-am spus: „— Nu am nevoie, Hippothales, să-ţi
ascult versurile sau cîntecele pe care le-ai făcut pentru băiat, ci mă interesează
ce gîndeşti, ca să văd în ce fel te porţi cu iubitul tău. — Asta-ţi va spune chiar
Ctesip, îmi răspunse, care desigur îşi aminteşte şi ştie totul pe de rost, din
moment ce spune că i s-a făcut lehamite să mă tot asculte. — Pe zei, spuse Ctesip,
e întocmai aşa, şi este chiar de rîs, Socrate. Şi cum să nu fie cînd, îndrăgostit
fiind şi gîndindu-te la băiat mai mult ca la orice, nu eşti în stare să spui de la
tine nici cît îl duce mintea pe un copil? Cele ce cîntă întreaga cetate despre
avuţiile, hergheliile şi victoriile pythice, istmice şi nemeene, la cvadrigă şi la
cursele de întrecere ale lui Democrates, ale lui Lysis, bunicul băiatului şi ale
tuturor strămoşilor lor, toate acestea le recită şi le povesteşte el, precum şi
alte lucruri străvechi. Deunăzi, ne-a descris întrun poem găzduirea lui Heracles
de către strămoşul său: cum l-aprîmit acesta pe erou, datorită înrudirii lor, căci
şi el era născut din Zeus şi din fiica întemeietorului demei şi multe altele de
acelaşi soi, tot lucruri pe care le cîntă babele. Iată ce ne cîntă şi ne recită
el, silindu-ne să-i dăm ascultare."
Iar eu, auzindu-l, am spus: „— Te faci de ris, Hippothales, dacă-ţi compui şi-ţi
cînţi ţie însuţi imnul de triumf, mai înainte de a învinge. — Dar nu-mi compun şi
nu-mi cînt nimic mie însumi, o, Socrate. — Aşa crezi cel puţin, i-am spus eu. —
Cum vine asta? spuse el. — Mai presus de toate ţie ţi se adre-sează aceste
cîntece. Dacă ai să cucereşti un asemenea iubit, recitările şi cîntecele vor fi
spre fala ta, ca adevărate elogii pentru un învingător, dat fiind că ai avut parte
de un asemenea iubit. însă dacă el îţi scapă, cu cît sînt mai mari elogiile
rostite pentru iubitul
140
PLATON
tău, cu atît mai tare te vei face de rîs, ca unul care 206 a se vede lipsit de un
lucru frumos şi bun. Cine se pri-fcepe în dragoste, prietene, nu-şi laudă iubitul
mai înainte de a-l cuceri, căci se teme de ce are să-i aducă viitorul. Şi
totodată, dacă sînt lăudaţi şi ridicaţi în slăvi, băieţii frumoşi se umplu de
vanitate şi trufie. Şau nu-ţi vine să crezi? — Ba da, spuse. — Şi nu ajung ei cu
atît mai greu de cucerit cu cît sînt mai vanitoşi? — Şe poate. — Ce crezi despre
vînătorul b care-şi sperie vînatul şi-l face mai greu de prins? — Desigur că e un
prost vînător. — Nu este cumva o mare stîngăcie să sălbăticeşti pe cineva prin
vorbe şi prin cîntece, în loc să-l ademeneşti? — Cred că da. — Vezi, Hippothaleş,
să nu te expui la toate acestea din pricina poeziei tale! Nu vrei să susţii totuşi
că un om care-şi face singur răul prin versurile sale este un bun poet, de vreme
ce se vatămă pe sine însuşi. — Nu, pe Zeus, spuse. Ar fi cu totul absurd. Tocmai c
de aceea mă încredinţez ţie, Socrate, ca să mă sfătuieşti, dacă ai vreo idee, prin
ce fel de vorbe sau de fapte poţi ajunge drag celui pe care-l iubeşti. — Nu-i uşor
de spus. Dacă ai vrea să-l faci să intre în vorbă cu mine, poate aş reuşi să-ţi
arăt cum trebuie să discuţi cu el, în loc să vorbeşti şi să cînţi, aşa cum spun ei
că faci. — Asta nu-i deloc greu, spuse. Dacă mergi înăuntru cu Ctesip şi te aşezi
să discuţi, cred că are să se înfiinţeze şi el. Căci este deosebit de interesat să
asculte. Şi totodată, cu pri sărbătorilor lui Hermes, adolescenţii şi copiii la un
loc unii cu alţii. Aşa că are să vină la tine. Dacă nu, el îl cunoaşte pe Ctesip
prin vărul acestuia, Menexenos. Iar cu Menexenos el este cel mai bun camarad. Aşa
că are să-l cheme Ctesip în caz că nu vine el însuşi. — Aşa trebuie să facem, am
spus eu." Şi luîndu-l cu mine pe Ctesip ne-am îndreptat spre palestră; ceilalţi
veneau în urma noastră.
LYSIS
141
Intrînd acolo, i-am văzut pe toţi copiii îmbrăcaţi de sărbătoare şi jucînd arşice,
în timp ce jertfele şi celelalte ceremonii erau pTTsprăvite. Mulţi se jucau afară,
în curte, în timp ce alţii, într-un colţ al vestiarului, înşirau o groază de
arşice pe care le alegeau din nişte coşuleţe. în jurul lor stăteau ceilalţi ca
privitori. Printre ei era şi Lysis, care, stînd în picioare şi cu cununa pe cap în
mijlocul copiilor şi adolescenţilor, se deosebea într-atît prin înfăţişarea sa,
încît me207 a rita să se spună că e nu numai frumos, ci şi desăvîr-şit în
frumuseţea sa. Ne-am dus să ne aşezăm în partea opusă, unde era linişte, şi am
început să vorbim între noi. Lysis se tot întorcea să ne privească, fiind limpede
că dorea să vină la noi. O vreme însă a zăbovit, şovăind să vină de unul singur;
apoi a intrat Menexenos care se jucase în mijlocul curţii. Zărîndu-ne, pe mine şi
pe Ctesip, a venit să se aşeze lîngă noi. Lysis, văzîndu-l, b l-a urmat şi a venit
şi el lîngă Menexenos. S-au apropiat apoi ceilalţi, printre care şi Hippothaleş.
Acesta, văzînd că sînt mai mulţi de faţă, s-a ascuns după ei, rămînînd acolo unde
credea că no să-l zărească Lysis, de teamă să nu-l supere. Şi a stat astfel,
ascultând totul de aproape. Iar eu, privindu-l pe Menexenos, i-am spus: „— Fiu al
lui Demophon, care din voi doi este mai mare? — c Sîntem în dispută, spuse. — De
bună seamă că şi în privinţa neamului poate fi controversă, am spus. —
Bineînţeles, îmi răspunse. — Şi în privinţa frumuseţii, la fel."
Amîndoi au rîs. „— Dar n-am să vă întreb care-i mai bogat dintre voi, deoarece
sînteţi prieteni. Nu-i aşa? — întocmai, mi-au răspuns. — Doar se zice că bunurile
prietenilor sînt comune, aşa că în privinţa asta nu vă deosebiţi cu nimic între
voi, da-că-i adevărat ce spuneţi despre prietenia voastră." Au încuviinţat.
142
PLATON
d Eram pe cale, după aceasta, să-i întreb care dintre ei este mai drept şi mai
învăţat. Dar tocmai atunci a " 'fvenit cineva să-l ia pe Menexenos, spunînd că-l
chea-raă pedotribul. Cred că avea de adus jertfe. Aşa că a plecat, iar eu l-am
întrebat pe Lysis: „— Lysis, oare te iubesc mult tata şi mama? — De bună seamă,
mi-a răspuns. — Deci ţi-ar dori să fii cît mai fericit? — Cum de nu? — Dar crezi
că e feri\ cît omul care robeşte şi care nu este lăsat să facă nielmic din ceea ce
ar dori? — Nu, pe Zeus, spuse. — Iar dacă tatăl şi mama te iubesc şi doresc să fii
fericit, este clar atunci că se străduiesc în toate chipurile să devii fericit. —
De bună seamă, spuse. \ — Te lasă cumva să faci ce vrei fără să te dojenească \si
fără să te împiedice de la ceea ce doreşti să faci? — Ba, dimpotrivă, Socrate, de
la cîte şi mai cîte mă opresc, pe Zeus! — Ce vorbeşti? l-am întrebat. Vor ei 208 a
să fii fericit, dar te împiedică să faci ceea ce vrei? Ia spune-mi, dacă ai vrea
să te urci pe unul din carele tatălui tău şi să iei hăţurile cînd participă la o
întrecere, te-ar lăsa ei ori te-ar împiedica? — Pe Zeus, fireşte că nu m-ar lăsa.
— Dar pe cine ar lăsa? — Pe un vizitiu care primeşte plată de la tatăl meu. — Ce
spui? îi îngăduie unui simbriaş mai degrabă decît ţie să facă cu caii ce vrea, şi
încă îi mai dau şi bani pen-b tru asta? — Păi cum altfel? spuse. — Dar o căruţă cu
măgari te lasă ei să conduci, şi dacă vrei să iei biciul şi să-i loveşti, îţi dau
voie? — Cum o să-mi dea voie? — De ce nu? am întrebat eu. Nu-i e nimănui permis
să-i lovească? — Ba da, catîrgiului, spuse. — Care este sclav sau om liber? —
Sclav, spuse. — Pun, pare-se, mai mult preţ pe un sclav decît pe tine, fiul lor,
şi lui îi încredinţează bunurile, mai c degrabă decît ţie, şi-l lasă să facă ce
vrea, în timp ce ţie îţi pun oprelişti?! Dar să-mi mai spui ceva. Te . lasă ei să
te conduci singur, ori nici asta nu-ţi îngăduie? — Cum or să-mi îngăduie?! — Deci
te conduce
LYSIS
143
cineva? — Uite pedagogul acela. — Care este sclav. — Dar cum altfel?
Esclăvurnostru, spuse. — Este un lucru neobişnuit, am spus eu, ca un om liber să
fie condus de un sclav. Şi în ce fel te conduce pedagogul acesta? — De pildă, mă
duce la şcoală. — Dar nu te conduc şi cei de aici, dascălii? — De bună d seamă. —
Deci tatăl tău îţi pune, cu bună ştiinţă, o sumedenie de stăpîni şi cîrmuitori.
Dar cînd te duci acasă, la mama, te lasă ea ca să te fericească să faci ce vrei cu
lina ori cu stativul ei, cînd ţese? Şi nu te opreşte să pui mina pe spatulă, pe
vîrtelniţă, ori vreo altă unealtă de lucru?" Atunci el rizînd spuse: „— Pe Zeus,
Socrate, nu numai că mă opreşte, dar m-ar şi bate, dac-aş pune mîna. — Heracle!,
am spus eu, e oare n-ai greşit cu ceva tatălui sau mamei tale? — Pe Zeus,
nicidecum, spuse el. — Atunci, pentru ce te împiedică ei cu atîta străşnicie să
fii fericit şi să faci ceea ce vrei şi te cresc cît e ziua de lungă ţinîndu-te la
cheremul altcuiva şi, într-un cuvînt, nelăsîndu-te să faci mai nimic din ce
doreşti? S-ar zice deci că avuţia, oricît de mare este, nu-ţi e de nici un folos,
din moment ce oricine dispune de ea mai degrabă decît tine. Şi pînă şi trupul 209
a tău, atît de frumos, şi el este cultivat şi îngrijit de altcineva. Tu nu dispui
de nimic, Lysis, şi nu faci nimic
din ceea ce doreşti. — Pentru că n-am încă vîrsta?6 Socrate. — Nu cred că asta te-
ar opri, fiu al lui Demophon, pentru că, de bună seamă, sînt lucruri pe care şi
tata şi mama ţi le îngăduie, fără să aştepte să fii de o anumită vîrstă. Cînd vor
să li se citească sau să li b se scrie ceva, desigur că recurg la tine, mai
degrabă decît la oricine altul din casă. Nu-i aşa? — întocmai, spuse. — Aşa că ţi-
e permis atunci să scrii care literă vrei tu mai întîi, şi care în al doilea rînd;
şi tot aşa cînd citeşti. Şi cînd iei lira, fireşte, nu te împiedică nici tata,
nici mama să întinzi şi să destinzi oricare
144
PLATON LYSIS
145
coardă vrei tu, să le faci să vibreze şi să le loveşti cu plectrul. Sau te

împiedică? — Nu, desigur. — Care să fie motivul, Lysis, că de la acestea nu te
împiedică, c dar te împiedică în celelalte cazuri, de care vorbeam? \— Probabil,
spuse, pentru că în unele privinţe mă ! pricep, iar în altele nu. — Bine,
prietene, am spus. Deci tata nu aşteaptă să ajungi la o anumită vîrstă spre a-ţi
încredinţa totul, ci, în ziua în care o să considere că te pricepi mai bine decît
el, atunci o să se dea pe mîna ta, el şi cu tot ce-i al lui. — Aşa cred, spuse. —
Bine, dar ia să d vedem, am spus; n-are şi vecinul aceeaşi socoteală ca şi tatăl
tău, cu privire la tine? Ce crezi? Are să-ţi încredinţeze el conducerea
gospodăriei, cînd o să considere că te pricepi mai bine ca el să gospodăreşti, ori
o să rămînă tot el stăpîn? — Cred că are să mi-o încredinţeze mie. — Dar
atenienii? Nu crezi că or să-ţi încredinţeze şi ei treburile lor, cînd au să vadă
că te pricepi de ajuns? — Ba da. — Pe Zeus, am spus, dar Marele Rege? O să-i
îngăduie, oare, fiului său mai mare, căruia îi va trece e stăpînirea Asiei, să
pună în zeama de carne fiartă ce-o vrea el? Ori nouă, dacă venind la el îi arătăm
că ne pricepem mai bine decît fiul său la gătit carnea? — E clar că nouă, spuse. —
Şi pe el n-or să-l lase să pună nimic în mîncare, în timp ce pe noi n-o să ne
oprească să punem cîtă sare vrem. — Cum altfel?! — Iar dacă fiul său ar suferi de
ochi, i-ar da voie să şi-i trateze singur, deşi nu se pricepe în medicină, ori 210
a l-ar opri? — L-ar opri. — Dar pe noi, dacă ne-ar şti că sîntem medici, cred că
nu ne-ar împiedica, chiar dacă am vrea să-i deschidem ochii şi să presarăm cenuşă
în ei socotind că ne pricepem cum trebuie. — Ai dreptate. — Oare nu s-ar încrede
în noi, mai degrabă decît în el însuşi sau în fiul său, în toate privinţele în
cîte ne-ar socoti mai pricepuţi decît ei? — Neapărat, o, Socrate, spuse. — Aşa
stau lucrurile deci, dragă Lysis; în privin-ţele în care dobîndim pricepere, cu
toţii or să se încreadă în noi, şi elenii şi barbarii, şi bărbaţii şi femeile. Iar
noi o să facem în aceste cazuri tot ce vrem, fără ca cineva să ne împiedice
dinadins. Aşa că vom fi liberi şi, poruncind altora, noi vom fi stăpînii, ca unii
care avem de tras foloasele. însă acolo unde n-am dobîndit pricepere, n-o să ne
îngăduie nimeni să facem ce credem de cuviinţă; cu toţii ne vor împiedica, pe cît
vor putea, nu numai străinii, ci chiar tata, mama şi oricare rudă. în această
privinţă ne vom supune altora, lăsînd totul în seama lor, astfel că nu vom mai
avea de tras nici un folos. Eşti de acord că aşa se întîmplă? — Sînt de acord. —
Atunci, vom putea oare să ne împrietenim şi să ne facem iubiţi de cineva, într-o
privinţă în care nu-i sîntem de nici un folos? — Nu, desigur, spuse. — Aşa că nici
tata nu te va îndrăgi pe tine, nici vreun om pe un altul, dacă acesta nu-i este de
folos. — Nu, după cum se pare. — Dar atunci cînd ai să ajungi priceput, băiatule,
cu toţii îţi vor fi prieteni şi apropi-aţi, căci vei fi
folositor şi bun; iar dacă nu, nimeni n-are să te îndrăgească, nici tata, nici
mama, nici rudele. Şi atunci, o, Lysis, poate să se grozăvească cineva în privinţa
unor lucruri pe care încă nu le ştie? — Cum o să poată? — Deci ţie, care-ţi mai
trebuie dascăl, îţi lipseşte ştiinţa. — Ai dreptate. — Prin urmare nu poţi să te
grozăveşti cu ştiinţa ta din moment ce eşti încă neştiutor. — Pe Zeus, spuse, nu
pot, Socrate." Iar eu, ascultîndu-l, m-am uitat pe furiş la Hippo-thales, şi mai
că era să fac o imprudenţă; îmi venise ideea să-i spun: „Aşa trebuie, Hippothales,
să vorbeşti cu băieţii, ţinîndu-i la respect şi tăindu-le din pretenţii, şi nu cum
faci tu, care-i răsfeţi şi-i umpli de trufie." Văzîndu-l însă frămîntat şi
tulburat de cele spuse, mi-am amintit cum voise să nu-l vadă
146
PLATON
Lysis că e pe aproape. Aşa că m-am răzgîndit şi am tăcut. 211 a în acest timp s-a
întors Menexenos şi s-a aşezat lîngă Lysis, de unde se ridicase. Atunci Lysis mi-a
şoptit, alintîndu-se: „Socrate, ce mi-ai spus mie, spu-ne-i şi lui Menexenos." Iar
eu i-am răspuns: „— Asta tu ai să-i spui, Lysis. Doar ai fost cu toată luarea-a-
minte. — întocmai aşa, spuse. — încearcă deci să-ţi aminteşti cît mai bine de cele
vorbite, ca să-i poţi b reproduce totul cu claritate; iar dac-o să uiţi ceva, să
mă întrebi de îndată ce ne vedem din nou. — Să ştii, Socrate, că o să-mi dau toată
silinţa să fac aşa. Dar spune-i şi lui ceva, ca să stau şi eu să ascult, pînă ce
vine ora de plecat acasă. — Trebuie să fac aşa cum ţi-e vrerea. Dar vezi, să mă
ajuţi dacă Menexenos se apucă să mă combată. Ori nu-l ştii cît este c de amator de
controverse? — Ba da, pe Zeus, îl ştiu foarte bine, şi tocmai de aceea vreau să
discuţi cu el. — Ca să mă fac de rîs? l-am întrebat. — Nu, pe Zeus, spuse, ci ca
să-i vii de hac. — în ce fel? l-am întrebat. Asta nu-i uşor cu un om de temut ca
el. Doar e discipolul lui Ctesip. Şi e de faţă Ctesip însuşi. Nu-l vezi? — Să nu-
ţi pese de nimeni, Socrate, şi să discuţi cu el. — Văd că trebuie să discut, am
zis." Acestea le vorbeam între noi, pînă cînd Ctesip d ne-a întrebat: „— Dar ce-i
cu voi? Petreceţi de unii singuri şi noi nu ne împărtăşim din discuţie? — Ba da,
i-am răspuns, vi le împărtăşim. Lysis nu pricepe cele ce-i spun, dar crede că
Menexenos o să înţeleagă, şi-mi cere să-l întreb pe el. — Atunci de ce nu-l
întrebi? — Ba o să-l întreb, i-am răspuns. Răspunde-mi deci, Menexenos, la cele
ce-am să te întreb. Mi se întîmplă, încă de cînd eram copil, să doresc dobîndirea
unui lucru, aşa cum fiee care îşi doreşte cîte ceva. Unul vrea să capete cai,
altul cîini, altul aur sau onoruri. Faţă de acestea, eu rămîn indiferent; în
schimb sînt foarte avid să-mi fac
LYSIS
147
prieteni şi mi-aş dori să dobîndesc un bun prieten-* mai degrabă decît prepeliţa
ori cocoşul cel mai grozav din lume; şi, pe Zeus, mai degrabă chiar decît un cal
sau un cîine. Şi cred, pe cîine, că decît să dobîndesc aurul lui Darius, aş fi mai
bucuros de un prieten, într-atît sînt de» dornic să am prieteni! Iar cînd vă văd,
pe tine şi pe Lysis, sînt uimit şi vă fericesc 212 a că, atît de tineri fiind,
sînteţi in stare să dobîndiţi lucrurile atît de iute şi de uşor, că tu te-ai
împrietenit atît de repede şi de bine cu Lysis, şi la fel el cu tine. în ce mă
priveşte, sînt într-atît de departe de aşa ceva, încît nu ştiu nici măcar în ce
chip ajunge cineva drag altcuiva, ceea ce tocmai vreau să aflu de la tine, care
eşti un ştiutor. Aşa că spune-mi: cînd) cineva iubeşte pe altul, care dintre cei
doi este priJ b etenul, cel ce poartă prietenie sau cel căruia i se\ poartă? Ori
nu e nici o deosebire? — Cred, răspunse, că nu e nici o deosebire. — Ce spui? l-am
întrebat. /Sînt amîndoi prieteni unul faţă de altul şi dacă nu-'mai unul din ei
poartă prietenie celuilalt? — După părerea mea, da. — Ia să vedem. Nu se poate ca
cel ce iubeşte să nu fie în schimb îndrăgit de către iubitul său? — Ba da. — Dar
nu se poate ca cel ce îndrăgeşte să fie detestat aşa cum se pare că păţesc uneori
cei iubitori cu iubiţii lor? Iubind pe cît de mult le stă în putinţă, unii
consideră că nu li se c răspunde cu iubire, iar alţii că sînt chiar uriţi. Sau
crezi că asta nu e adevărat? — Ba da, spuse, e foarte adevărat. — Nu înseamnă asta
oare că unul
iubeşte iar celălalt este iubit? — Desigur. — Care din doi este atunci prieten al
celuilalt? Cel ce iubeşte, chiar dacăţ nu i se răspunde cu dragoste şi chiar dacă
este detestat, ori cel ce este iubit? Sau în situaţia asta nia\-unul nu-i prieten
al celuilalt, din moment ce nu şeJ îndrăgesc reciproc? — Mai degrabă aşa. —
înseamnă că sîntem acum de altă părere decît adineauri, d Atunci amîndoi erau
prieteni cînd unul din ei iubea
148
PLATON LYSIS
149
pe celălalt; iar acum, dacă nu se iubesc amîndoi, nici unul din ei nu este prieten
al celuilalt. — Tot ce se poate, spuse. — Deci nu-i cu putinţă să fie prieten cel
ce iubeşte, dacă nu se răspunde dragostei sale. — Aşa se pare. — Deci nu sînt
prieteni ai cailor cei cărora caii nu le răspund la dragoste, nici prieteni ai
prepeliţelor, de asemenea nici prieteni ai clinilor, ai vinului, ai gimnasticii
ori ai înţelepciunii, dacă înţelepciunea nu le răspunde la dragoste. Sau fiecare e
dintre ei iubeşte, fără să-l aibă drept prieten pe cel iubit, şi se înşală poetul
cînd spune:
Fericit cine are drept prieteni copiii, caii cei vajnici, Iuţii copoi şi pe
oaspele cel străin1 ?
— Nu cred, spuse el. — Crezi deci că are dreptate? — Da. — Se pare deci,
Menexenos, că cel iubit îi este prieten iubitorului său, chiar dacă nu-l iubeşte
şi chiar dacă-l urăşte? Cum se întîmplă cu pruncii 213 a nou-născuţi, care încă nu
iubesc, ba chiar prînd ură cînd sînt pedepsiţi de mamă sau de tată; dar şi atunci
cînd ei urăsc, sînt mai dragi părinţilor ca orice pe lume. — Cred că aşa este,
spuse. — Rezultă că prieten nu e cel ce poartă, ci cel căruia i se poartă
prietenie. — Aşa se pare. — Iar duşman este cel urit şi nu cel ce urăşte. —
Pesemne. — Atunci mulţi sînt iubiţi de duşmanii lor, dar sînt urîţi de prieteni şi
b sînt prieteni faţă de duşmani, iar faţă de prietenii lor sînt duşmani, dacă
prietenie înseamnă a fi iubit şi nu a iubi. Este totuşi absurd, prietene dragă, şi
cred, îmai cu seamă, că este imposibil să fii duşman prietenului şi prieten
duşmanului tău. — Se pare că ai dreptate, Socrate, spuse. — Prin urmare, dacă asta
este imposibil, înseamnă că cel ce iubeşte trebuie să fie prietenul celui iubit. —
Pesemne. — Şi tot aşa, cel
1
Solon, XXI, 2.
e urăşte să fie duşmanul celui urît. — Neapărat. Deci vom fi siliţi să recunoaştem
aceleaşi lucruri ca adineauri, anume că adesea cineva este prieten cu cine nu-i e
prieten, adesea chiar cu cel cei e duşman, atunci cînd iubeşte pe cel ce nu
răspunde iubirii sale sau chiar îl urăşte. Adesea poţi fi duşman celui ce nu-ţi e
duşman sau chiar ţi-e prieten, dacă urăşti pe cel ce nu te urăşte sau chiar te
iubeşte. — Tot ce se poate, spuse. — Ce-o să ne facem atunci, am spus, dacă nu pot
fi prieteni cei ce iubesc, nici cei ce sînt iubiţi, nici cei ce iubesc şi sînt
iubiţi, ci trebuie să spunem că în afară trebuie să existe alţii care-şi sînt
prieteni. — Pe Zeus, Socrate, nu am nici o idee în privinţa asta. — Nu am greşit,
oare, pe de-a-ntregul în căutarea noastră, o, Menexenos? — Aşa mi se pare şi mie,
Socrate, interveni Lysis, şi îndată se înroşi la faţă." Cred că vorba îi scăpase
fără să vrea, fiindcă urmărea cu sufletul la gură cele ce se discutau. Era clar că
ascultase în această stare de spirit. Atunci eu, vrînd să-i dau pace lui
Menexenos, m-am simţit încîntat de dragostea pentru înţelepciune a lui Lysis şi,
luîndu-l ca interlocutor, am spus: „— Cred că ai dreptate, Lysis, să spui că dacă
am fi cercetat bine nu ne-am fi încurcat astfel. Aşa că, să nu mai mergem pe calea
de-acum, căci căutarea aceasta îmi pare un drum anevoios. Cred că ar trebui să
mergem pe unde am mai apucat-o, cercetînd l/părerile poeţilor. Ei, într-adevăr, ne
sînt părinţi şi că-jlăuze ale înţelepciunii. Ei arată limpede, fără îndoială, ce
înseamnă prietenia, cînd spun că zeul este
c
cel care-i împrieteneşte pe oameni, apropiindu-i pe unii de ceilalţi. Ei spun cam
aşa, dacă nu mă-nşel:
Pe cei asemenea mereu zeul unul către altul îi mină2
214 a
2
Homer, Odiseea, XVII, 218.
150
PLATON LYSIS
b şi-i face să se cunoască. Ori n-ai întîlnit aceste versuri? — Ba da, spuse. — N-
ai întîlnit cumva şi sentinţele celor învăţaţi care susţin acelaşi lucru, că
întotdeauna cele ce se aseamănă trebuie să fie prietene între ele? Este vorba de
cei care cugetă şi scriu despre natură şi despre univers. — Ştiu despre ce e
vorba, spuse. — Şi n-au dreptate?, l-am întrebat. — Poate că da, spuse. — Poate că
pe jumătate, am spus, ori poate că pe de-a-ntregul, dar nu-i înţelegem noi. Căci
noi credem că omul ticălos, cu cît c se apropie de alt ticălos şi are mai mult de-
a face cu el, cu atît îl duşmăneşte mai tare; pentru că săvârşeşte nedreptatea,
iar între cei nedrepţi şi cei nedreptăţiţi nu poate fi prietenie. Nu-i aşa? — Aşa
e, spuse el. — De aceea, pe jumătate cel puţin, nu poate fi adevărat ceea ce s-a
spus, dacă ticăloşii se aseamănă între ei. — Ai dreptate. — După părerea mea, ar
trebui să se spună că oamenii buni se aseamănă şi sînt prieteni între ei, iar cei
răi, aşa cum le-a ieşit şi vorba, nici măcar în sinea lor nu-şi află potrid va,
căci sînt stihinici şi nestatornici. Deci cel ce este potrivnic şi vrăjmaş faţă de
sine, cu anevoie ar mai 1 putea fi pe potrivă şi prieten faţă de altul. Sau nu
eşti de aceeaşi părere? — Ba da, spuse. — Deci asta cred eu că vor aceia să
înţeleagă, prietene, cînd spun că cei ce se aseamănă îşi sînt prieteni, aşa cum
numai omul bun este prieten cu cel bun, în timp ce omul rău nu se poate defel
împrieteni nici cu cel bun, nici cu cel rău. Eşti de acord?" —A încuviinţat. „—
Aşa că acum îi cunoaştem pe cei care-şi sînt prieteni. Din discuţie reiese că
numai cei ce sînt buni. e — întru totul de acord. — Şi eu, lafel, am spus. Totuşi
este aici ceva care mă nemulţumeşte. Să vedem, pe Zeus, ce-i cu bănuiala mea. Cei
ce se aseamănă sînt oare prieteni pe măsura asemănării lor şi îşi sînt şi de folos
în aceeaşi măsură? Iată mai precis: poate oare cineva să-i aducă asemănătorului
său
151
vreun folos sau vreun neajuns pe care acesta să nun şi-l poată aduce el însuşi?
Ori să-l facă să resimtâ ceva ce acesta n-ar putea resimţi şi singur? Şi dara; 215
nu-şi pot fi de nici un ajutor, cum or să mai aibî afecţiune unul pentru altul?
Este posibil? — Nu este. — Poate fi prieten cel ce nu resimte afecţiune? —
Nicidecum. — Atunci nimeni nu poate fi prieten cu asemănătorul său. Dar omul bun
ar putea fi prieten cu altcineva bun, în măsura în care este bun, nu în care îi
seamănă? — Probabil. — Cum aşa? Oare omul bun, în măsura în care este bun, nu-şi
ajunge sieşi? — Ba da. — Din moment ce-şi ajunge sieşi, nu duce lipsă de nimic. —
De bună seamă. — Cine nu duce lipsă de nimic nu are de primit nici o satis- b
facţie. — Desigur că nu. — Iar cine nu simte o satisfacţie nu iubeşte. — De bună
seamă. — Şi dacă nu iubeşte, nu poate fi prieten. — Se pare că nu. — Atunci, cum
or să poată fi cît de cît prieteni între ei cei buni, cînd unii nu regretă lipsa
altora, deoarec îşi ajung sieşi de unii singuri, iar cînd sînt împreunş nu-şi sînt
de nici un folos? în ce chip ar ajung asemenea oameni să capete însemnătate unii
pentru ceilalţi? — în nici un chip, spuse. — Deci nu pot fi c prieteni dacă nu
înseamnă nimic unii pentru alţii? — întocmai. — Ia seama, Lysis, cum ne-am mai
încurcat! Oare să ne fi înşelat chiar întru totul? — Cum aşa? spuse. — Am auzit
odată pe cineva spunînd — V chiar acum mi-aduc aminte — că şi cei asemănători, şi
cei buni îşi sînt cei mai mari duşmani, şi-l invoca drept martor pe Hesiod, cel ce
spune că: Olarul pizmuieşte pe olar, poetul pe poet \ şi săracul pe cel sărac3. »
d
Şi mai spunea că toate celelalte, cu cît seamănă mai mult între ele, cu atît se
umplu mai tare de invidie,
3
Hesiod, Munci
152
PLATON LYSIS
153
;de vrajbă şi de duşmănie; şi cu cît sînt mai-deosebite, cu atît ajung mai

prietene. Că săracul e silit să fie prieten cu cel bogat, şi cel slab cu cel
puternic, ca să-i fie de ajutor, iar cel bolnav cu medicul. La fel, tot
neştiutorul trebuie să-i poarte mulţumire şi să-l iubească pe cel învăţat. Şi
acela îşi continua ideea cu e mai multă strălucire, spunind că e peste putinţă ca
cei ce seamănă să fie prieteni, ci se întîmplă exact contrariul: tocmai lucrurile
cu totul opuse sînt cele mai prietene. Căci fiecare doreşte contrariul şi nu
asemănătorul său. Uscatul doreşte umedul, recele caldul, acrul dulcele, ascuţitul
rotunjimea, cel gol doreşte umplerea, iar plinul doreşte golirea; şi toate
celelalte în acelaşi mod. Contrariile sînt hrană unele pentru celelalte, în timp
ce lucrurile asemănătoare nu-şi sînt de nici un folos. Toate acestea el le spunea
216 a cu multă vervă, căci era un bun orator. Voi ce credeţi? am întrebat. — Că
avea dreptate, după cîte pricep, spuse Menexenos. — Putem spune, atunci, că lucru-
frile contrare sînt în cea mai mare măsură prietene? — întocmai. — Fie, am spus.
Dar nu ţi se pare straniu, o, Menexenos? Imediat or să sară asupra noastră acei
preaînvăţaţi maeştri ai disputei şi or să ne întrebe b dacă nu cumva duşmănia este
lucrul cel mai contrar prieteniei. Şi ce-o să le răspundem? Sau nu trebuie să
recunoaştem că au dreptate? — Ba trebuie. — Deci, vor spune ei: duşmanul este
prieten cu prietenul, ori prietenul cu duşmanul? — Nici una din două. — Cel drept
este oare prieten cu cel nedrept, sau înţeleptul cu desfrinatul, sau cel bun cu
cel rău? — Nu cred că e aşa. — Şi totuşi, am spus eu, dacă îndeobşte un lucru este
prieten cu altul, datorită faptului că sînt contrarii, trebuie să fie prietene şi
cele dinainte. — Trebuie. — Deci nici lucrurile ase-4 mănătoare, nici cele
contrare nu sînt prietene între ele. — Se pare că nu. — Ne-a mai rămas încă de
cercetat dacă nu cum- c va prieten înseamnă, de fapt, altceva decît toate acestea,
anume dacă nu cumva ceea ce este nici-bun-nici-rău poate fi prieten cu cel bun. —
Ce vrei să spui?, întrebă el. — Zău că nu-mi dau bine seama, am spus, şi de fapt
eu însumi sînt ameţit de dificultatea discuţiei. — îmi vine să cred în vechea
zicală că prieten îţi este frumosul. Aşa cum este, el se arată a fi ceva neted şi
alunecos, care ne scapă şi fuge de noi, datorită naturii lui. Spun deci că este
frumos lucrul d bun. Sau nu eşti de acord? — Ba da. — Deocamdată fac prorocirea că
prieten cu cel frumos şi bun este lucrul nici-bun-nici-rău. Ascultă ce mă face să
profeţesc astfel. Eu consider că există trei feluri de lucruri: bune, rele şi
nici-bune-nici1olp 'I Vi CG 7101' yXî (iTfaT")i"n"j*Q**"******°i''| T-i-
î|"»"t""i11 \wiTT"""T'VÎ°T f
eprieten cu cel bun, nici cel rău cu altul rău şi nici| cel bun cu cel rău, ne-a
dovedit-o discuţia de pînă| e acum. Rămîne atunci, dacă admitem că ceva estej
prieten cu altceva, ca lucrul nicibun-nici-rău să fief prieten ori cu cel bun, ori
cu altul de acelaşi soi cuj el. Căci în nici un caz n-ar putea fi prieten cu răul.
— Ai dreptate. — Dar nici cu asemănătorul său nu poate fi, aşa cum am stabilit
adineauri. Nui aşa? — Da. — Deci lucrul nici-bun-nici-rău nu poate fi prieten cu
cel care este deopotrivă cu el. — Se pare că nu. — Rămîne ca lucrul nici-bun-nici-
rău să fie prieten numai cu lucrul bun. — Aşa trebuie, pare-se. 217 a — Oare
afirmaţia asta ne va fi o bună călăuză? Dacă am vrea să ne închipuim cum este un
trup sănătos, ne-am gîndi la unul care n-are nevoie de medicină şi nici de vreun
alt ajutor; se înţelege că nici un om sănătos nu este prieten cu medicul în
vederea sănătăţii. Ce crezi? —
Desigur că nu. — Va fi prieten numai cel bolnav, din cauza bolii. — Cum să nu fie?
— însă boala este un rău, iar medicina este folosi- b toare şi bună. — Desigur. —
Iar trupul în sine nu
154
PLATON LYSIS
155
este nici-bun-nici-rău. — întocmai. — însă din cauza bolii se vede el silit să

îndrăgească şi să iubească medicina. — Aşa cred. — Deci cel nici-bun-nici-irau
ajunge prieten cu lucrul bun datorită prezenţei răului. — Aşa se pare. — Este clar
că asta se întîmplă mai înainte ca el să fie făcut rău de către răul care-l
posedă. Căci o dată devenit rău nu ar mai dori binele şi nu i-ar mai fi prieten.
Doar am spus că este imposibil ca răul să fie prieten cu lucrul bun. —
Imposibil, desigur. — Luaţi acum seama la ce spun. Susţin că unele lucruri sînt şi
în sine aşa cum apar la un moment dat, în timp ce altele nu. De pildă, dacă cineva
vrea să vopsească ceva într-o culoare, pe obiectul vopsit apare culoarea
aşternută. — De bună seamă. — Oare obiectul astfel vopsit este de culoarea care i
s-a aşternut? — Nu pricep, spuse el. — Să luăm un exemplu, am spus eu. Dacă cineva
ţi-ar vopsi părul tău cel blond cu cenuşă, el ar fi alb sau ar părea că este? — Ar
părea, spuse el. — Deci culoarea albă ar fi o aparenţă. — Da. — înseamnă că în
nici un chip părul nu devine alb şi că, în ciuda culorii albe care apare, el nu
este nici alb, nici negru. — Ai dreptate. — Dar atunci cînd, prietene, bătrineţea
îl va face de acea culoare, atunci părul va fi aşa cum va apărea, căci arătînd alb
el va fi într-adevăr alb. — Cum de nu? — Tocmai asta te întreb acum, dacă un
lucru, de îndată ce capătă o aparenţă, devine în fiinţa sa deopotrivă cu aceasta,
ori va fi aşa numai în cazul unei anumite aparenţe, altminteri nu? — Mai degrabă
aşa, spuse. — Deci lucrul nici-bun-nici-rău, avind uneori răul prezent în el,
poate să nu fie încă rău, dar alteori poate să fi devenit astfel. — întocmai. —
Prin urmare, cînd încă nu este rău, dar are răul prezent în el, însăşi această
prezenţă îl face să dorească binele. Dar de îndată ce aceasta l-a făcut rău, îl
lipseşte de dorinţa şi totodată de prietenia către cel bun. Căci el nu mai este
nici-bun-nici-rău, ci rău. 218 a Ori răul nu poate fi prieten cu binele. — Nu,
bineînţeles. — De aceea putem spune că cei ce sînt deja înţelepţi nu mai sînt
iubitori de înţelepciune, fie că sînt zei sau oameni. Dar nu sînt iubitori de
înţelepciune nici cei care se află într-o ignoranţă atît de mare în-cît sînt răi.
Cel rău şi ignorant nu poate fi iubitor de înţelepciune. Rămin cei ce au acest
rău, neştiinţa, dar n-au ajuns încă din cauza lui într-atît de obtuzi şi ignoranţi
încît să considere că ştiu ceea ce nu ştiu. De aceea sînt iubitori de înţelepciune
cei ce sînt încă nicibuni-nici-răi, dar nu o iubesc nici cei răi, nici cei buni.
Căci am văzut din discuţia de adineauri că un lucru nu este prieten nici cu
contrariul, nici cu asemănătorul său. Sau nu vă amintiţi? — Ba cît se poate de
bine, mi-au răspuns amîndoi. — Aşa că, o, Lysis şi Menexenos, am spus eu, am
descoperit pe deplin ce este şi ce nu este prietenia. SpunemJ că există prietenie,
în privinţa sufletului, a trupului] precum şi în toate celelalte privinţe, atunci
cînd\ cel nici-bun-nici-rău, datorită prezenţei răului, îndrăgeşte pe cel bun."
Amîndoi au încuviinţat şi au fost întru totul de acord că lucrurile stau întocmai.
Eu însumi eram tare bucuros, întocmai ca un vî-nător mulţumit de prada sa. Dar
atunci, nu ştiu de unde, mi-a venit bănuiala cît se poate de absurdă că cele
stabilite de noi sînt false. Şi îndată am grăit cu toată mîhnirea: „— Vai, Lysis
şi Menexenos, teamă mi-e că ne-am îmbogăţit numai în vis! — Ce s-a în-tîmplat? mă
întreabă Menexenos. — Mă tem, i-am răspuns, că, întocmai ca nişte impostori, ne-am
folosit de cuvinte înşelătoare în privinţa prieteniei. — Cura aşa? mă întrebă. —
Tocmai asta să vedem, i-am răspuns. Cel care e prieten este prieten cu cineva, nu?
— Neapărat, spuse el. — Este el prieten fără nici un motiv şi scop,
sau în vederea şi din pricina
156
PLATON LYSIS
157
unui anumit lucru? — Ba cu un scop şi dintr-o pricină. — Oare fiindu-i prieten

lucrul în vederea căruia el este prieten cu cel cu care-i prieten, ori nefiindu-i
nici prieten, nici duşman? — Nu prea te înţeleg, e spuse, — E posibil, am zis eu.
Să vedem, poate că altminteri ai să mă urmăreşti şi cred că şi eu am să dau mai
bine seama de ceea ce spun. Spuneam mai înainte că bolnavul este prieten cu
medicul, nu-i aşa? — Da. — Nu este el prieten cu medicul din cauza bolii şi în
vederea sănătăţii? — Ba da. — Iar boala este un rău? — Bineînţeles. — Dar
sănătatea? l-am întrebat eu, este ea un bine, un rău, ori nici una din două? — E
un bine, răspunse. — Spuneam 219 a deci, mi se pare, că trupul, cel nici-bun-nici-
rău, din pricina bolii, adică din pricina unui rău, este prieten cu medicina; iar
medicina este un lucru bun. Mai spuneam că prietenia medicinei este căutată în
vederea sănătăţii şi că sănătatea este un lucru bun. Aşa e? — Desigur. — Sănătatea
este ea oare un prieten sau nu? — Este un prieten. — Iar boala este un b duşman? —
Fără îndoială. — Atunci lucrul nici-bun-nici-rău, din pricina unuia rău şi duşman
este prieten cu unul bun, în vederea altui lucru bun şi prieten. — Aşa se pare. —
Deci un lucr.u este prieten cu altul în vederea unui prieten şi din pricina unui
duşman. — Se poate. — Fie, am spus eu. Şi pentru că am ajuns aici, să fim cu
băgare de seamă, copii, ca să nu ne înşelăm. Să trecem cu vederea faptul că un
prieten a devenit prieten cu prietenul său, că deci cei asemănători ajung prieteni
între ei, ceea ce spuneam c că este cu neputinţă. Să vedem de nu ne înşelăm cumva
în ceea ce am afirmat acum. Medicina, spunem noi, este prietenă în vederea
sănătăţii. — Da. — Atunci şi sănătatea ne este prietenă. — De bună seamă. — Dacă
ne este prietenă, ea ne este în vederea a ceva. — Da. — în vederea unui prieten,
dacă ne ţinem de ce am recunoscut mai înainte. — întocmai. — Va fi şi acesta
prieten în vederea altui prieten? — Da. — Nu trebuie, oare, să contenim cu mersul
nostru mai departe ori să ajungem la un principiu care să nu mai trimită la altă
prietenie, ci care să fie tocmai el, prietenul cel dintîi, în vederea căruia să
putem spune că toate celelalte lucruri ne sînt pri- d etene? — Neapărat. — Spun
aceasta, pentru ca toate celelalte, de care zicem că sînt prietene în vederea
prietenului celui dintîi, să nu ne mai amăgească întocmai unor simulacre ale sale,
dat fiind că numai el este cel cu adevărat prieten. Să ne gîndim în felul următor:
cînd cineva pune mare preţ pe un lucru, aşa cura un tată îşi preţuieşte fiul mai
mult decît toate celelalte bunuri, nu va pune el preţ şi pe altceva, tocmai pentru
că-şi îndrăgeşte fiul mai presus de toate? De pildă, cînd ar afla că acesta a băut
cucută, n-ar pune el e mare preţ pe vin dac-ar socoti că vinul îi poate salva
fiul? — Cum să nu? spuse. — N-ar pune şi pe vasul în care s-ar afla vinul? —
Bineînţeles. — Asta nu îfij-seamnă nicidecum că el pune mai mare preţ pe un vas de
lut şi nici pe trei măsuri de vin, decît pe fiul său. Iată ce se petrece:' toată
strădania nu este det pusă pentru cele pregătitoare în vederea unui lucru, ci
tocmai pentru acel lucru în vederea căruia se fac asemenea pregătiri. Nu rareori
spunem că punem 220 a mare preţ pe aur şi pe argint, ceea ce nu înseamnă nicidecum
că-i aşa în realitate. Căci lucrul pe care punem cel mai mare preţ se vede a fi
tocmai acela îipt vederea căruia se agonisesc şi aurul şi toate celelalte. Putem
vorbi astfel? — Fără îndoială. — Oare nu se poate judeca la fel şi în privinţa
prieteniei? Ori de cîte ori spunem că nişte lucruri ne sînt prietene în vederea
altui lucru prieten, exprimăm Viumai o aparenţă; căci în realitate se întîmplă să
ne b fte prieten numai acel lucru către care ţintesc toate cele ce reprezintă
prietenii. — într-adevăr, aşa se în158
PLATON LYSIS
159
tîmplă. — Deci, ceea ce ne este realmente prieten nu mai poate fi prieten în

vederea altui lucru prieten. — într -adevăr. — Atunci trebuie să abandonăm părerea
aceasta, pentru ca nu cumva şi el să fie prieten în vederea altui lucru prieten.
însă binele ne este prieten? — Sînt de părere că da. — înseamnă că binele este
îndrăgit din cauza răului, şi atunci lucrurile stau astfel: dacă, aşa cum c
spuneam adineauri, date fiind cele trei stări, binele, răul şi nici-binele-nici-
răul, am lua în considerare numai primele două, răul rămînînd cu totul deoparte şi
nemaiafectînd nimic, nici trupul, nici sufletul, nici pe celelalte de care spuneam
că în sine nu sînt nici-bune-nicirele, ne-ar mai fi atunci binele de vreun folos,
ori ar deveni cu totul inutil? Dacă nimic nu near mai vătăma şi nu am mai avea
nevoie de aju-d tor în nici o privinţă, ar deveni astfel limpede că îndrăgim şi
iubim binele din pricina răului, pentru că binele este un leac împotriva răului,
iar răul este o boală. Şi în lipsa bolii, nu avem nevoie de nici un leac. Oare
aşa, prin natura sa, este iubit binele din pricina răului, de către noi, care
sîntem la mijloc între rău şi bine? Căci binele pentru sine însuşi nu are nevoie
de nimic. — Se pare, spuse el, că aşa este. — Prin urmare ne este prieten acel
lucru către care tind toate celelalte — despre care am afirmat că sînt prietene în
vederea altui prieten — fără ca acesta să le fie asemănător. Dat fiind că acestea
au în vedere e un prieten, ele se numesc prietene, cînd în realitate prieten pare
să fie tocmai contrariul; doar am văzut că prietenul există în vederea duşmanului.
Or, dacă duşmanul ar dispărea, se pare că nici prieten nu am mai avea. — După cîte
afirmăm, nici eu nu cred că am mai avea. — Pe Zeus, am spus, dar dacă răul ar
dispărea, n-ar mai exista foamea, setea şi celelalte? Ori foame 221 a va fi cît
vor dăinui oamenii şi celelalte vieţuitoare, însă fără să le fie vătămătoare? La
fel, setea şi celelalte dorinţe, ce nu sînt rele, vor mai exista ele după
dispariţia răului? Ori este ridicol să te întrebi ce va exista atunci şi ce nu va
mai exista? Cine-ar putea să ştie? Deocamdată asta ştim, că acum foamea poate fi
vătămătoare, dar poate fi şi folositoare. Nu-i aşa? — Fără îndoială. — Deci, a fi
însetat şi a avea toate dorinţele de acest fel este cînd dăunător, cînd folositor,
cînd nici una, nici alta. — De bună seamă. — Iar cînd dispar lucrurile rele,
trebuie oare să dispară laolaltă cu ele şi cele ce prin natura lor nu sînt nici-
bune-nici-rele? — Nicidecum. — Aşadar, dorinţele, care nu sînt nici-bune-nici-
rele, vor dăinui chiar dacă dispar lucrurile rele. — Aşa se pare. — Este oare
posibil ca cel ce iubeşte şi doreşte ceva să nu fie şi prieten al lucrului pe
care-l doreşte şi iubeşte? — Nu cred că se poate. — Se pare deci că există lucruri
prietene chiar şi după dispariţia relelor. — Da. — însă dacă răul ar fi pricina
existenţei prieteniei, o dată cu dispariţia sa nu s-ar mai putea ca un lucru să
fie prieten cu altul. Deoarece ar fi imposibil ca după dispariţia pricinei să mai
existe lucrul care a rezultat din aceasta. — Ai dreptate. — Dar noi recunoscusem
că prietenia se iveşte cînd îndrăgeşti ceva dintr-o anumită pricină. Şi nu
socoteam noi că din pricina răului, lucrul nici-bun-nici-rău este prieten cu cel
bun? — întocmai. — Or acum, pare-se, din altă pricină eşti prieten cu cineva ori
cineva îţi este prieten. — Aşa se pare. — Nu cumva, aşa cum tocmai spuneam,
dorinţa este, de fapt, pricina prieteniei, iar cel ce doreşte este prieten cu cel
pe care-l doreşte, atunci cînd îl doreşte? Aşa că tot ce discutam mai înainte
despre prietenie era o sporovăială, însăilată ca un lung poem. —Tot ce se poate,
spuse. — Numai că, am spus eu, doritorul doreşte lucrul de care-i lipsit. Nu-i
aşa? — Aşa este. — Deci cel aflat în lipsă este prieten cu lucrul care-i lipseşte?
— Aşa
160
PLATON
cred. — Şi duce lipsa lucrului care-i este luat. — De bună seamă. — Se pare,
atunci, că dragostea, prietenia şi dorinţa au în vedere un lucru care ne este
apropiat, după cum se vede, o, Lysis şi Menexenos."
— Au fost de acord. „— Deci, voi care sînteţi prieteni între voi prin natură
sînteţi apropiaţi unul de celălalt. — Cu siguranţă, au răspuns. — Deci, copii,
dacă cineva doreşte pe un altul sau îl iubeşte, nu-l poate dori, nici iubi, nici
nu-i poate fi prieten fără 222 a să-i fie, într-un fel sau altul, apropiat: fie
prin sufletul său, fie prin vreo înclinaţie sufletească, prin obiceiurile sau prin
chipul său. — De bună seamă, spuse Menexenos, în timp ce Lysis tăcea. — Bine, am
spus. Iar ceea ce ne este apropiat prin natură, se pare că trebuie să ne fie şi
prieten. — Aşa se pare. — Trebuie deci ca iubitorul cel sincer şi neprefăcut să
fie îndrăgit de către iubit." b Lysis şi Menexenos abia dac-au încuviinţat, în
timp ce Hippothales, de plăcere, schimba feţe-feţe. Dar eu, vrînd să mai cercetez
această idee, am spus: „— Dacă apropiatul diferă de asemănător, cred că am putea,
o, Lysis şi Menexenos, să definim şi prietenia. Dar dacă se întîmplă ca apropiatul
să fie identic cu asemănătorul, nu ne va fi uşor să respingem opinia dinainte, că
asemănătorul nu-i este de folos asemănătorului său din pricina asemănării. Căci
este absurd să consideri că nefolositorul îţi este prieten. c Vreţi deci, dat
fiind că sîntem ca şi îmbătaţi de discuţie, să admitem şi să afirmăm că apropiatul
este altceva decît asemănătorul? — De bună seamă. — Vom putea susţine, atunci, că
binele ne este îndeobşte apropiat, în timp ce răul ne este străin? Ori că răul
este apropiat răului, binele celui bun, şi că cel nici-bun-nici-rău este apropiat
de cel nici-bun-nici-rău?" — Ei încuviinţară că fiecăruia îi este apropiat cel de
d acelaşi fel cu el. „— Ne-am întors deci, copii, iarăşi la părerea pe care mai
întîi o respingeam, din moment
LYSIS
161
ce nedreptul poate fi prieten cu cel nedrept şi răul cu cel rău, tot aşa cum
binele este prieten cu cel bun. — Aşa se pare. — Dar cum aşa? Dacă spunem că
binele şi apropiatul sînt identice, asta înseamnă altceva decît că binele este
prieten numai cu cel bun? — De bună seamă. — Şi noi care credeam că trebuie să
combatem tocmai această idee?! Sau nu vă amintiţi? — Ne amintim. — Mai putem aduce
ceva în discuţie? Ori e lim- e pede că nimic? Trebuie, prin urmare, întocmai ca
maeştrii tribunalelor, să reluăm toate cele afirmate. Iar dacă nici cei iubiţi,
nici cei iubitori, nici asemănătorii, nici neasemănătorii, nici cei buni, nici cei
apropiaţi, nici toate celelalte cazuri cîte le-am cercetat — pe care, de fapt, nu
mi le mai amintesc, atît au fost de multe — dacă nici unul deci dintre ei nu poate
fi prieten, eu nu mai ştiu ce să zic." în timp ce spuneam acestea, aveam de gînd
să pro- 223 a voc la discuţie pe careva dintre cei mai vîrstnici. Dar atunci, ca
nişte demoni, se iviră pedagogii, cel al lui Menexenos şi cel al lui Lysis,
împreună cu fraţii acestora, şi le porunciră să meargă acasă. Căci se făcuse
tîrziu. La început, noi şi cei din jur am încercat să-i îndepărtăm. Cum însă nu le
păsa de noi şi continuau să-i cheme, bolborosind furioşi, şi cum b ne-am dat seama
că băuseră în cinstea lui Hermes, astfel că nu se putea trata cu ei, ne-am lăsat
păgubaşi şi am pus capăt adunării. La plecare leam mai spus totuşi: „O, Lysis şi
Menexenos, ne-am făcut acum de rîs, atît eu, om bătrin, cît şi voi. Cei de faţă,
plecînd, or să spună că deşi ne socotim prieteni unii cu ceilalţi, căci eu mă pun
în rînd cu voi, n-am fost în stare în nici un chip să descoperim ce este
prietenia."
EUTHYPHRON
EUTHYPHRON
163 EUTHYPHRON SOCRATE 2 a EUTHYPHRON Ce s-a întîmplat, Socrate, de ţi-ai lăsat

deoparte treburile din Lyceion, şi acum îţi petreci vremea aici, la porticul
arhontelui-basileu? Să nu-mi spui că ai şi tu vreo pricină la basileu, ca mine.
SOCRATE Atenienii nu-i zic pricină, Euthyphron, ci urmărire. b EUTHYPHRON Ce spui?
te pomeneşti că te urmăreşte cineva în justiţie; căci nu pot crede că tu ai fi dat
în judecată pe altul. SOCRATE Sigur că nu. EUTHYPHRON Deci altul pe tine? SOCRATE
Bineînţeles. EUTHYPHRON Cine? SOCRATE Nici eu nu-l cunosc foarte bine, Euthyphron;
mi se pare că e tînăr şi nu şi-a făcut încă un nume; i se zice, după cîte ştiu,
Meletos; e din demul Pitthos; dacă-ţi aminteşti de un oarecare Meletos din
Pitthos, unul cu părul lung şi lins, nu prea bărbos şi cu nasul puţin coroiat. c
EUTHYPHRON Nu-mi dau seama, Socrate; dar ce acuzaţie îţi aduce? SOCRATE Ce
acuzaţie? Nu una de rînd; după cît mi se pare, să te pricepi, tînăr fiind, la ceva
atît de însemnat nu e lucru de nimic. Adică, după cît spune el, ştie în ce fel
sînt corupţi tinerii şi cine sînt cei care-i strică; e, de bună seamă, un om tare
priceput, şi dîndu-şi seama că din pricina neştiinţei mele îi duc la pieire pe cei
de o vîrstă cu el, vine să mă acuze, ca în faţa mamei noastre, In faţa cetăţii. Şi
cred că numai el a început să se ocupe de treburile cetăţii d aşa cum se cuvine;
căci se cuvine să ai grijă în primul rînd de tineri, să fie cît mai de ispravă,
după cum un bun gospodar are, în mod firesc, grijă în primul rînd de plantele
tinere şi abia apoi şi de celelalte; şi iată că şi Meletos vrea, pesemne, să
cureţe mai întîi oraşul de noi, care distrugem mlădiţele fragede, 3 a cum zice el,
iar după aceea, e limpede că, ocupîndu-se şi de cei mai în vîrstă, va aduce mari
şi nenumărate foloase cetăţii, cum de altminteri şi e de aşteptat de la unul care
a început atît de bine. EUTHYPHRON M-aş bucura să cred, Socrate, dar mă tem să nu
se Intîmple tocmai dimpotrivă; mi se pare că el face pur şi simplu un rău cetăţii,
începînd tocmai cu Hestia, din moment ce chiar ţie încearcă să-ţi facă o
nedreptate. Dar spune-mi: ce zice că faci tu de-i strici pe tineri? SOCRATE
Lucruri ciudate, preavrednice Euthy- b phron, dacă stai să-l asculţi; zice că eu
sînt un făuritor de zei; şi anume pentru asta m-a şi dat în judecată: că născocesc
zei noi, iar în cei vechi nu cred. EUTHYPHRON înţeleg, Socrate; se gîndeşte
pesemne la daimonul despre care tot spui că sălăşluieşte în tine. Asta e pricina
pentru care în acuzaţie se spune că tu ai născoci lucruri noi în privinţa zeilor;
iar el vine la tribunal ca să te ponegrească, ştiind că astfel de calomnii prînd
foarte uşor în faţa mulţimii. Tot aşa şi cu mine; ori de cîte ori le spun în
adunarea poporului ceva despre cele divine şi le prevestesc viitorul, lumea îşi
bate joc de mine, de parcă n-aş fi c în toate minţile; şi măcar de-ar fi fost
vreodată un neadevăr în prorocirile mele. Dar sînt invidioşi pe oameni de felul
nostru. Nu trebuie să-ţi pese însă de ei cîtuşi de puţin, ci mai degrabă să-i
înfrunţi. 164
PLATON
SOCRATE Dragă Euthyphron, să fii luat în rîs nu înseamnă, desigur, nimic.

Atenienii nu se prea neliniştesc, cred eu, dacă li se pare că cineva e un om
deosebit, numai să nu vrea să le împărtăşească şi altora din priceperea lui; dacă
li se pare însă că vrei d să-i faci şi pe alţii asemenea ţie, atunci se înfurie,
fie din invidie, cum spui tu, fie din altă pricină. EUTHYPHRON Nu mă grăbesc deloc
să aflu ce simţăminte au atenienii faţă de mine în această privinţă! SOCRATE
Socotesc, poate, că te arăţi destul de rar şi că n-ai de gînd să-i înveţi şi pe
alţii ceea ce ştii; eu însă mă tem ca nu cumva din pricina firii mele prietenoase
să li se pară că spun fără reţinere, oricui, tot ce am de spus, nu numai fără
plată, dar gata să plătesc eu însumi, cu bucurie, ori de cîte ori ar vrea cineva
să mă asculte. Dacă ar fi, aşadar, să-şi bată joc de mine, precum spui că păţeşti
tu, n-ar fi nici chiar atît de neplăcut să ne petrecem timpul la judecată e
glumind şi rîzînd; dacă vor lua însă lucrurile în serios, atunci nu poate şti
nimeni cum se va isprăvi, decît doar voi, profeţii. EUTHYPHRON Poate că nu se va
întîmpla nimic, Socrate, ci vei conduce procesul după gîndul tău, şi sper că şi
eu, după al meu. SOCRATE Dar tu, Euthyphron, ce fel de proces ai; eşti urmărit sau
urmăreşti pe cineva? EUTHYPHRON Urmăresc. SOCRATE Pe cine?
4a EUTHYPHRON Pe unul pe care se pare că e o nebunie să-l urmăreşti. SOCRATE Dar
de ce? Urmăreşti vreo fiinţă înaripată? EUTHYPHRON Nu văd cum ar zbura unul care e
bă-trîn de-a binelea. SOCRATE Cine e acesta? EUTHYPHRON Tatăl meu. SOCRATE Tatăl
tău, preabunule?
EUTHYPHRON
165
EUTHYPHRON Chiar aşa. SOCRATE Dar care e acuzaţia, şi despre ce fel de proces e
vorba? EUTHYPHRON De omor, Socrate. SOCRATE Pe Heracles! de bună seamă mulţimea nu
ştie cum e drept să te porţi; căci nu oricine e în stare să se poarte după
dreptate într-o împrejurare ca asta, ci doar un om care a ajuns pînă departe pe
calea înţelepciunii. EUTHYPHRON Pînă departe, pe Zeus, Socrate. SOCRATE Cel ucis
de tatăl tău e vreo rudă a voastră? De bună seamă; doar nu l-ai da în judecată
pentru omor dacă ar fi vorba de un străin. EUTHYPHRON Mă faci să rid, Socrate;
crezi că e vreo deosebire dacă cel ucis este un străin sau o rudă? Singurul lucru
de care trebuie ţinut seama e dacă cel care a ucis avea dreptul să o facă sau nu;
dacă avea dreptul, se cuvine să-l laşi în pace, iar de nu, să-l dai în judecată,
chiar dacă ucigaşul ar sta cu tine în casă şi ar mînca la masă cu tine. Te acoperi
şi tu de pîngărire dacă trăieşti în preajma unui astfel de om, ştiind ce a făcut,
şi nu te purifici, pe tine şi pe el, urmărindu-l în judecată. Şi apoi cel ucis a
fost un servitor al meu: pe cînd lucram pămîntul la Naxos, ne-a lucrat şi el pe
simbrie. Odată, îmbătîn-du-se, s-a mîniat pe unul din sclavii noştri şi l-a
înjunghiat. Atunci tata l-a legat de mîini şi de picioare şi l-a aruncat într-un
şanţ; apoi a trimis un om aici la exeget ca să întrebe ce-i de făcut. între timp
nu s-a mai îngrijit de soarta celui legat şi puţin i-a păsat de el, gîndindu-se că
e un ucigaş şi că nu-i nici o pagubă chiar dacă moare; ceea ce s-a şi întîmplat.
Căci de foame şi de frig, şi din pricina legăturilor, a murit înainte ca omul
trimis la exeget să se fi întors. Chiar de asta sînt mîniaţi şi tata şi celelalte
rude: fiindcă-l dau în judecată pe tatăl meu pentru moartea unui ucigaş, şi nici
măcar nu l-a omorît el însuşi, zic ei;
166
PLATON EUTHYPHRON
167
iar în cel mai rău caz, chiar dacă l-ar fi omorit, cel ucis fiind la rîndu-i un
ucigaş, nu trebuie să ne batem e capul pentru un astfel de om; este o impietate ca
un fiu să-şi dea tatăl în judecată pentru omor, zic ei, So-crate, neştiind care e
gîndul zeilor în privinţa pietăţii şi a impietăţii. • SOCRATE Tu însă, pe Zeus,
Euthyphron, crezi că ştii întocmai care e gîndul zeilor şi despre pietate şi
despre impietate, aşa încit faptele fiind acestea pe care le povesteşti tu, nu te
temi că dacă te judeci cu tatăl tău ai putea săvîrşi, la rîndu-ţi, o impietate? 5
a EUTHYPHRON La ce aş mai fi bun, Socrate, şi cu ce s-ar deosebi Euthyphron de cei
mai mulţi oameni, dacă n-aş cunoaşte cu exactitate toate aceste lucruri? SOCRATE
Bine, preaminunate Euthyphron, dar atunci nimic nu e mai de preţ pentru mine decît
să mă fac învăţăcelul tău şi în faţa acuzaţiei lui Meletos să i-o iau înainte de
la bun început chiar cu aceste lucruri, spunîndu-i că în ceea ce mă priveşte, încă
dinainte am pus mare preţ pe ştiinţa celor divine; iar acum, de vreme ce vina mea
ar fi că vorbesc după capul meu şi născocesc în privinţa celor divine, m-am făcut
elevul tău. „Şi dacă eşti şi tu de părere, Meletos, că Euthyphron e un om priceput
la astfel de b lucruri, i-aş zice eu, atunci să crezi şi despre mine că gîndesc
cum se cuvine şi să nu mă dai în judecată; iar de nu, îndreaptă-ţi acuzaţia mai
întîi împotriva profesorului meu şi nu împotriva mea; şi asta pentru că el îi duce
la pierzanie pe bătrini — şi pe mine, şi pe propriul său tată; pe mine prin
învăţătura lui, iar pe tatăl său, mustrîndu-l şi pedepsindu-l." Iar dacă nu s-ar
lăsa convins şi nici n-ar renunţa la proces, nici nu te-ar da în judecată pe tine
în locul meu, n-ar trebui oare spuse la tribunal aceleaşi lucruri? EUTHYPHRON Da,
pe Zeus, Socrate; dacă s-ar apuca să mă dea pe mine în judecată, i-aş găsi eu, c
cred, punctul slab, şi atunci am avea de discutat la tribunal mai degrabă despre
el decît despre mine. SOCRATE Tocmai fiindcă îmi dau seama de aceste lucruri,
doresc să devin elevul tău, dragă prietene; căci uite, Meletos, ca şi oricare
altul, pe tine nici nu pare a te observa, iar pe mine ma pătruns cu atîta agerime
şi iuţeală, încît m-a şi dat în judecată pentru impietate. Spune-mi dar, rogu-te,
pentru numele lui Zeus, ceea ce ai afirmat adineauri că ştii prea bine: ce anume
înseamnă pietate şi impietate, atît în privinţa omorului, cît şi în alte privinţe;
oare pietatea a nu e în orice împrejurare asemenea sieşi, iar impietatea nu e oare
cu totul potrivnică pietăţii, şi, la fel, tot ce poate fi nelegiuit nu e oare
asemenea sieşi, avînd mereu acelaşi unic chip, şi conform cu impietatea?
EUTHYPHRON Ba chiar aşa, Socrate. SOCRATE Spune-mi deci, ce zici tu că înseamnă
pietatea şi impietatea? EUTHYPHRON Spun, de bună seamă, că pietate înseamnă ceea
ce fac eu acum: adică să urmăreşti în justiţie pe cel care săvîrşeşte o nelegiuire
— fie omor, fie furt de lucruri sfinte — sau orice lucru de acest fel, chiar dacă
s-ar întîmpla să-ţi fie tată sau mamă, e sau oricine ar fi; iar a nu-l da pe mîna
justiţiei e o impietate; de altfel, priveşte, Socrate, ce temeinică dovadă îţi voi
aduce (lucru pe care l-am mai spus şi altora) că stă în firea legii, şi a
dreptăţii deci, să nu închizi ochii în faţa unui nelegiuit, oricine s-ar întîmpla
el să fie; şi anume: toţi oamenii socotesc că Zeus este cel mai bun şi mai drept
dintre zei şi toţi recunosc că el l-a pus în lanţuri pe tatăl său pentru 6 a că,
împotriva dreptăţii, îşi mînca propriii săi fii; la rîndul său, chiar tatăl lui
Zeus şi-a mutilat părintele din pricini asemănătoare; iar pe mine mă ocărăsc
168
PLATON
că-l dau in judecată pe tatăl meu care a călcat legea, şi astfel se contrazic in
cele ce spun despre zei şi despre mine. SOCRATE Oare asta să fie pricina că sînt
chemat în faţa judecăţii, Euthyphron: faptul că nu-i ascult cu plăcere pe cei care
povestesc astfel de lucruri despre zei? Se vor găsi unii care să-mi facă o vină
din b asta. Acum însă, dacă şi tu, care te pricepi atît de bine la toate acestea,
gîndeşti la fel, s-ar părea că n-avem alta de făcut decît să gîndim şi noi tot
aşa. De altfel ce să mai zic, de vreme ce recunosc eu însumi că nu mă pricep
cîtuşi de puţin la asemenea lucruri? Dar, spune-mi, pentru numele lui Philios, tu
crezi într -adevăr că aşa s-au întîmplat lucrurile? EUTHYPHRON Mai sînt şi altele,
şi mai uimitoare, despre care mulţimea nu ştie nimic. SOCRATE Şi tu chiar crezi că
există războaie între zei, şi uri cumplite, şi lupte, şi multe altele de acest c
fel, despre care vorbesc poeţii şi pe care ni le înfăţişează pictorii noştri de
seamă? La Panateneele Mari, de pildă, e purtat către Acropole un peplos acoperit
cu astfel de chipuri: să zicem deci că toate acestea sînt adevărate, Euthyphron?
EUTHYPHRON Şi nu numai acestea, Socrate; ci, după cum spuneam mai înainte, îţi voi
povesti despre zei, dacă ai vrea, şi multe altele, de care ştiu că vei rămîne
uimit. SOCRATE Nici nu m-aş mira; dar am să te ascult altă dată, cînd vei putea
să-mi povesteşti pe îndelete; d acum însă încearcă să-mi dai un răspuns mai
limpede la ceea ce te-am întrebat adineauri. Căci isco-dindu-te despre ce-ar putea
fi pietatea, nu m-ai învăţat îndeajuns despre ce-i vorba, prietene, ci mi-ai spus
doar că tocmai acest lucru e pios, pe care-l să-vîrşeşti tu acum, dîndu-l în
judecată pentru omor pe tatăl tău. EUTHYPHRON Şi am spus adevărul, Socrate.
EUTHYPHRON
169
SOCRATE De bună seamă; dar tu zici, Euthyphron, că şi multe alte lucruri sînt
pioase. EUTHYPHRON Chiar şi sînt. SOCRATE Aminteşte-ţi însă că nu te-am rugat să-
mi arăţi una sau două din multele fapte pioase, ci chipul acela anume care face ca
faptele pioase să fie pioase; doar ai spus că datorită unui caracter unic e
faptele nelegiuite sînt nelegiuite, iar cele pioase, pioase: sau nu-ţi aduci
aminte? EUTHYPHRON Ba da. SOCRATE învaţă-mă, aşadar, care este acest caracter
specific, pentru ca, privind la el şi folosindu-l ca pildă, să pot spune despre
faptele tale sau ale altuia că, fiindu-i asemenea, sînt pioase, iar că nefiin-du-
i, nu sînt. EUTHYPHRON Dacă asta vrei, Socrate, îţi voi spune şi asta. SOCRATE
Chiar asta vreau. EUTHYPHRON Pios este ce le e drag zeilor, iar ce le e urît e
nelegiuit. SOCRATE Foarte frumos, Euthyphron; mi-ai răs- 7 a puns întocmai cum
doream; dacă însă spusele tale sînt şi adevărate, asta n-o ştiu încă; dar nu mă
îndoiesc că îmi vei dovedi că sînt adevărate. EUTHYPHRON Bineînţeles. SOCRATE
Atunci hai să cercetăm mai îndeaproape ceea ce spunem: ce este drag zeilor, ca şi
omul iubit de zei, este pios, iar lucrul sau omul urît de zei este nelegiuit; nu
este acelaşi lucru pietatea cu impietatea, ci tot ce poate fi mai potrivnic; nu-i
aşa? EUTHYPHRON Ba aşa e. SOCRATE Şi pare că a fost bine redat în cuvinte.
EUTHYPHRON Aşa cred, Socrate; aşa se spune. b SOCRATE Dar şi că zeii se
învrăjbesc, şi acest lucru se spune, Euthyphron, şi că se ceartă unii cu alţii, şi
că se iscă mînie între ei? EUTHYPHRON Da, se spune.
170
PLATON
SOCRATE Oare în care privinţă se iscă neînţelegerile care nasc ura şi mînia,
preabunule? Hai să cercetăm astfel: dacă am avea păreri deosebite — tu şi eu —
despre nişte numere, care din ele e mai mare, oare deosebirea în această privinţă
ne-ar face să ne mîniem şi să ne duşmănim unul pe altul sau, apu-c cîndu-ne de
socotit, ne-am împăca repede? EUTHYPHRON Ne-am împăca, desigur. SOCRATE Aşadar, şi
dacă am avea păreri deosebite despre ce e mai mic şi ce e mai mare, apucîn-du-ne
să măsurăm, am înceta repede neînţelegerea? EUTHYPHRON Aşa este. SOCRATE Iar
apucîndu-ne de cîntărit, cred că ne-am împăca în privinţa a ce e mai greu şi ce e
mai uşor? EUTHYPHRON Cum să nu? SOCRATE Atunci care sînt lucrurile în privinţa
cărora dacă am avea păreri deosebite, neputînd ajunge la un criteriu de apreciere,
am deveni duşmani şi ne-am învrăjbi? Poate că nu-ţi vin numaidecît în minte, dar,
din vorbele mele, încearcă să vezi dacă d nu cumva acestea sînt dreptatea şi
nedreptatea, frumosul şi untul, binele şi răul; oare nu tocmai acestea sînt
lucrurile despre care deosebindu-ne în păreri şi neputînd ajunge la nişte criterii
potrivite am ajunge duşmani, atunci cînd ar fi să ajungem, şi eu şi tu şi toţi
ceilalţi oameni? EUTHYPHRON Chiar aceasta e neînţelegerea, So-crate, şi în aceste
privinţe. SOCRATE Bine, Euthyphron, dar zeii, dacă ajung la neînţelegeri, oare nu
în aceste privinţe le au? EUTHYPHRON Neapărat. e SOCRATE Aşadar şi dintre zei,
preacinstite Euthyphron, unii socotesc drepte, frumoase şi urite, bune şi rele
unele lucruri, zici tu, iar alţii — altele; doar n-ar apărea dezbinări între ei
dacă nu s-ar certa despre aceste lucruri; aşa e?
EUTHYPHRON
171
EUTHYPHRON Adevărat spui. SOCRATE Deci lucrurile pe care le socoteşte fiecare

dintre ei frumoase şi bune şi drepte, pe acelea le şi iubeşte, iar pe cele
potrivnice lor le urăşte? EUTHYPHRON Desigur. SOCRATE Deci aceleaşi lucruri, zici
tu, unii le socotesc drepte, iar alţii nedrepte; şi certînduse în privinţa
acestora ajung la dezbinări şi la războaie; oare nu-i aşa? 81 EUTHYPHRON Ba da.
SOCRATE Se pare deci că zeii iubesc şi urăsc aceleaşi lucruri; aceleaşi lucruri
sînt totodată urîte şi iubite de zei. EUTHYPHRON Aşa se pare. SOCRATE Atunci,
Euthyphron, aceleaşi lucruri ar putea fi şi pioase şi nelegiuite, dacă o luăm aşa.
EUTHYPHRON Mă tem că da. SOCRATE Atunci nu mi-ai răspuns la ce te-am întrebat,
preastrălucitul meu prieten; căci nu te-am întrebat ce lucru s-ar nimeri să fie şi
pios şi nelegiuit; se pare că ce poate fi îndrăgit de zei le poate fi şi urit; b
încît fapta ta de acum, Euthyphron, cînd vrei să-l pedepseşti pe tatăl tău, nu e
de mirare dacă îi e plăcută lui Zeus, dar lui Cronos şi lui Uranos le e urîtă; lui
Hefaistos — plăcută, dar urită Herei; şi dacă mai sînt zei care nu se înţeleg în
această privinţă, le e şi lor, la fel, plăcută sau urîtă. EUTHYPHRON Dar eu cred,
Socrate, că între zei nu există dezbinare cînd e vorba să-l pedepseşti pe unul
care a ucis un om pe nedrept. SOCRATE Cum aşa? între oameni ai auzit pe cineva să
ţină morţiş că un om care a ucis pe nedrept sau a făcut orice altă faptă
potrivnică dreptăţii nu trebuie pedepsit? c EUTHYPHRON Dar ei nu încetează
niciodată să tăgăduiască acest lucru, fie la judecăţi, fie în alte părţi;
172
PLATON EUTHYPHRON
173
căci cei care au făcut tot felul de rele fac şi spun tot ce se poate pentru a
scăpa de pedeapsă. SOCRATE Adică ei recunosc că au făcut rele, Eu-thyphron, şi,
recunoscînd, spun totuşi că nu trebuie să fie pedepsiţi? EUTHYPHRON Ba nu,
nicidecum. SOCRATE Atunci ei nu fac şi nu spun tot ce le stă în putinţă, căci asta
nu îndrăznesc, cred eu, să o spună, şi nici să nege că, dacă au călcat legea,
treci buie să fie pedepsiţi; ci ei nu recunosc, cred eu, că au călcat legea; nu-i
aşa? EUTHYPHRON Adevărat. SOCRATE Deci nu se opun ca acela care a călcat legea să
fie pedepsit; poate că nu cad de acord asupra altui lucru: cine e un călcător de
lege, prin ce fapte şi cînd. EUTHYPHRON Adevărat. SOCRATE Atunci şi cu zeii se
întîmplă la fel: în-vrăjbindu-se în privinţa a ce e drept şi ce e nedrept, după
cum afirmi tu, se întîmplă ca unii să spună despre ceilalţi că săvîrşesc fapte
potrivnice dreptăţii, iar aceştia să tăgăduiască? Pentru că nimeni, preabunule,
fie el zeu sau om, nu îndrăzneşte să spună e că unul care a călcat legea nu
trebuie pedepsit. EUTHYPHRON Da, Socrate, aici ai dreptate în principal. SOCRATE
Dar cred că se contrazic despre fiecare faptă în parte cei care se contrazic, şi
oameni şi zei, dacă şi zeii se contrazic; avînd păreri deosebite despre o anumită
faptă, unii
spun că e conformă cu dreptatea, iar alţii — dimpotrivă; oare nu e aşa? EUTHYPHRON
Ba da, desigur. 9 a SOCRATE Hai atunci, dragă Euthyphron, învaţă-mă şi pe mine, ca
să devin mai înţelept; ce dovadă ai tu că pentru toţi zeii a fost ucisă pe nedrept
acea slugă care a săvîrşit un omor şi care, fiind legată de către stăpînul celui
mort, a apucat să moară din cauza legăturilor înainte ca acela care a legat-o să
afle de la exeget ce-i de făcut; oare toţi gîndesc că pentru un astfel de om se
cuvine ca un fiu să-l dea în judecată şi să-l acuze de omor pe tatăl său? Fii bun
şi încearcă b să-mi arăţi limpede că mai presus de orice zeii socotesc această
faptă ca dreaptă; iar dacă mi-o vei arăta îndeajuns de lămurit nu voi înceta
niciodată să-ţi laud înţelepciunea. EUTHYPHRON Nu-i, poate, un lucru uşor,
Socrate; cred că sînt totuşi în stare să ţi-l dovedesc cît se poate de limpede.
SOCRATE Văd că eu îţi par mai greu de lămurit decît judecătorii; lor îţi va fi,
doar, simplu să le arăţi că a fost vorba de o faptă potrivnică dreptăţii şi că
zeii urăsc cu toţii astfel de lucruri. EUTHYPHRON Va fi cît se poate de simplu,
Socrate; bineînţeles, dacă-mi vor asculta vorbele. SOCRATE Le vor asculta cu
siguranţă dacă li se c va părea că vorbeşti bine. însă mi-a venit ceva în minte
chiar în timp ce vorbeai şi-mi zic în sinea mea: „Oricît de limpede mi-ar arăta
Euthyphron că zeii socotesc cu toţii că un astfel de omor este împotriva
dreptăţii, cu ce voi fi aflat eu mai mult de la Euthyphron ce este pietatea şi ce
este impietatea? Fapta de care e vorba ar fi, pare-se, urită zeilor, dar nu prin
asta ne-a apărut în faţă hotarul dintre pietate şi impietate; pentru că ce e urît
de zei ne-a apărut totodată şi ca iubit de zei." încît de asta te iert,
Euthyphron: socotească toţi zeii acea faptă ca potrivnică a dreptăţii, dacă vrei
tu, şi urască-o toţi. Dar dacă ne îndreptăm acum vorbele, hotărînd că ceea ce este
urît de toţi zeii este nelegiuit, iar ce e iubit de toţi este pios, iar ce e iubit
de unii şi urît de alţii nu-i nici una nici alta sau e şi una şi alta, oare în
acest fel vrei să punem acum hotar între pietate şi impietate? EUTHYPHRON Ce ne
împiedică, Socrate?
174
PLATON
SOCRATE Din partea mea, nimic, Euthyphron; dar tu, privind la ale tale, gîndeşte-
te dacă sprijinin-du-te pe aceste cuvinte îmi vei putea dovedi atît de uşor ceea
ce ai făgăduit. e EUTHYPHRON în ceea ce mă priveşte aş spune bucuros că pios este
ceea ce e iubit de toţi zeii, iar ce e urit de toţi zeii e nelegiuit. SOCRATE
Atunci să cercetăm oare acest lucru, Euthyphron, dacă e bine spus sau să-l lăsăm
baltă şi să-l primim aşa cum e, de la noi sau de la alţii, şi, ori de cîte ori
spune cineva despre un lucru că e într-un anume fel, să încuviinţăm că aşa este;
oare trebuie sau nu să cercetăm ce vrea să spună cel care vorbeşte? EUTHYPHRON
Trebuie să cercetăm; însă eu cred că vorba de adineauri a fost bine spusă. io a
SOCRATE Poate că vom înţelege faptele şi mai bine, dragul meu. Gîndeşte-te deci la
următorul lucru: oare ceea ce e pios este iubit de zei pentru că e pios, sau este
pios pentru că e iubit de zei? EUTHYPHRON Nu ştiu ce spui, Socrate. SOCRATE Am să
încerc să-ţi explic mai limpede. Spunem despre ceva că este purtat sau că poartă,
că e condus sau conduce, că e văzut sau că vede? îţi dai seama că toate lucrurile
de acest fel sînt diferite unele faţă de celelalte şi înţelegi prin ce se
deosebesc? EUTHYPHRON Cred că-mi dau seama. SOCRATE Şi ce este un lucru iubit şi
că e altceva ceea ce iubeşte? EUTHYPHRON Cum să nu? b SOCRATE Spune-mi atunci,
oare ceea ce e purtat, pentru că îl poartă cineva este purtat sau din altă cauză?
EUTHYPHRON Pentru că îl poartă.
SOCRATE Şi ceea ce e condus — pentru că-l conduce cineva, şi ceea ce e văzut,
pentru că îl vede?
EUTHYPHRON
175
EUTHYPHRON întocmai. SOCRATE Deci nu pentru că e văzut, de aceea îl vede cineva,

ci, dimpotrivă, pentru că îl vede cineva, de aceea e văzut; nu pentru că e condus,
de aceea îl conduce cineva, ci pentru că îl conduce, de aceea e condus; şi, la
fel, nu pentru că e purtat îl poartă cineva, ci pentru că îl poartă, e purtat.
Oare e pe deplin limpede, Euthyphron, ceea ce vreau să spun? Asta vreau să spun
că, dacă ceva se face sau suferă o acţiune, nu pentru că e făcut, de aceea se
face, ci c pentru că se face, de aceea e făcut; şi nu pentru că e suferînd, de
aceea suferă, ci pentru că suferă, e suferînd; sau nu eşti de aceeaşi părere?
EUTHYPHRON Ba da. SOCRATE Aşadar, şi ceea ce e iubit nu e oare ceva ce e făcut sau
suferă o acţiune? EUTHYPHRON Sigur că da. SOCRATE Şi în acest caz e la fel ca
prima dată; nu pentru că e iubit, de aceea îl iubeşte cineva, ci pentru că îl
iubeşte cineva, este iubit. EUTHYPHRON Neapărat. SOCRATE Atunci ce spunem despre
pietate, Euthy- a phron? Ceva anume este iubit de toţi zeii, după vorba ta?
EUTHYPHRON Da. SOCRATE Oare îl iubesc pentru că e pios sau din altă pricină?
EUTHYPHRON Nu; de aceea. SOCRATE Atunci, pentru că e pios, de aceea îl iubesc
zeii; şi nu pentru că-l iubesc zeii, de aceea este pios? EUTHYPHRON Aşa se pare.
SOCRATE Dar pentru că îl iubesc zeii, de aceea e iubit şi anume iubit de zei?
EUTHYPHRON Cum să nu? SOCRATE Atunci ceea ce este iubit de zei nu e totuna cu ce e
pios şi nici ceea ce e pios cu ce e iubit de zei, ci sînt două lucruri diferite.
176
PLATON
e EUTHYPHRON Cum aşa, Socrate? SOCRATE Pentru că am fost de acord că ceea ce e

pios, de aceea este iubit pentru că e pios, dar nu e pios pentru că este iubit;
aşa e? EUTHYPHRON Da. SOCRATE Dar ceea ce e iubit de zei — pentru că îl iubesc
zeii, prin însuşi faptul că ei îl iubesc este iubit de zei, şi nu pentru că e
iubit de zei, de aceea îl iubesc zeii. EUTHYPHRON Adevărat. SOCRATE Dar dacă ar fi
acelaşi lucru, dragă Euthyphron, ceea ce e iubit de zei şi ceea ce e pios, 11 a
atunci: dacă ceea ce e pios l-ar iubi zeii pentru că e pios, la fel, ceea ce e
iubit de zei l-ar iubi zeii pentru că e iubit de zei; iar dacă ceea ce e iubit de
zei este iubit de zei pentru că-l iubesc zeii, atunci şi ceea ce e pios ar fi pios
pentru că-l iubesc zeii; vezi însă acum că e tocmai dimpotrivă, pentru că e vorba
de două lucruri cu totul deosebite. Primul este de iubit pentru că îl iubesc zeii;
pe celălalt, pentru că e de iubit, de aceea îl iubesc zeii. Şi mă tem, Euthyphron,
că întrebat fiind ce înseamnă pietatea, tu nu vrei să-mi lămureşti natura ei, şi
miai spus o însuşire, sau ceea ce suferă acest subiect — pietatea — şi anume că e
b iubită de toţi zeii; dar ce este ea, încă nu mi-ai spus. Nu ascunde acest lucru
de mine, rogu-te, ci spune iarăşi, de la început, ce este această pietate, fie că
este iubită de zei sau suferă orice altă acţiune; căci nu in această privinţă ne
vom deosebi'; spune, dar, cu bunăvoinţă, ce este pietatea şi ce este impietatea?
EUTHYPHRON Vezi, Socrate, îmi vine greu să-ţi spun ce am în minte; parcă ne scapă
mereu ceea ce ne propunem şi nu vrea să stea unde-l aşezăm.
SOCRATE Parcă ar fi ale strămoşului nostru Dec dai cuvintele tale, Euthyphron;
dacă le-aş fi rostit şi aşezat eu, poate că ţi-ai fi bătut joc de mine că şi
EUTHYPHRON
177
mie, datorită înrudirii cu el, mi-o iau la fugă toate, cînd vorbesc, şi nu vor să
rămînă acolo unde le aşa-ză omul; acum însă aceste presupuneri sînt ale tale şi se
cere altă glumă, căci la tine nu vor să stea locului, după cum ţi se pare şi ţie.
EUTHYPHRON Ba mie mi se pare că aceste cuvinte au dreptul la aceeaşi glumă,
Socrate; căci dacă toate cele o iau care încotro şi nu stau locului, nu eu le-am
aşezat, ci mi se pare că tu eşti Dedal; pentru că din partea mea ar rămîne aşa cum
sînt. d SOCRATE Atunci mă tem, prietene, că am ajuns mai grozav decît acela întru
meşteşug, pentru că el făcea să nu stea locului numai lucrurile lui, eu însă, pe
lîngă ale mele, s-ar părea că le pun în mişcare şi pe ale altuia. Dar ce e mai
distins din toată arta mea e că fără voie sînt iscusit; căci aş vrea ca vorbele
mele să rămînă liniştite şi să şadă nemişcate mai mult decît aş putea dori să mă
aleg, pe lîngă priceperea lui e Dedal, cu bunurile lui Tantal. Dar ajunge cu
astea; pentru că mi se pare că te-ai înmuiat, mă voi strădui eu însumi să-ţi arăt
cum să mă înveţi despre pietate; şi să nu-ţi pierzi curajul de la început. Vezi
deci dacă ţi se pare necesar ca tot ceea ce e pios să fie drept. EUTHYPHRON Sigur.
SOCRATE Atunci şi tot ceea ce e drept este oare pios sau: tot ce e pios este
drept, dar nu tot ce e drept este pios, ci o parte este pios iar o parte —
altminteri? 121 EUTHYPHRON Nu pot urmări ce spui, Socrate. SOCRATE Şi doar eşti
mai tînăr decit mine, iar în înţelepciune mă întreci cu atît mai mult; dar, cum
zic, te-ai înmuiat datorită belşugului de înţelepciune. Fă însă o sforţare,
preafericitule; nu e nimic greu de înţeles în ceea ce spun; căci spun tocmai pe
dos decît poetul care a scris în versurile lui:
178
PLATON
Pe Zeus făcătorul, acela ce toate in lume sădit-a, b respectul1.
Să-l pomeneşti nu vrei; căci unde e teama, acolo-i
Dar eu mă voi deosebi de poet prin aceasta: să-ţi spun prin ce? EUTHYPHRON Sigur
că da. SOCRATE Nu mi se pare că „unde e teamă, acolo e şi respect"; cred că mulţi
se tem de boli, de sărăcie şi de multe alte lucruri de acest fel, dar, temîndu-se,
nu respectă în nici un fel lucrurile de care se tem; nu crezi şi tu? EUTHYPHRON Ba
da. SOCRATE Dar unde există respect, există şi teamă; există cineva care, avînd
respect faţă de ceva şi ru-c şine, să nu aibă şi sfială şi să nu se teamă de faima
rea? EUTHYPHRON Ba se teme. SOCRATE Atunci nu e drept să spui: „unde e teamă,
acolo e şi respect", ci unde e respect, acolo e şi teamă, dar unde e teamă nu e
întotdeauna şi respect; cred că teama e mai largă decît respectul, căci respectul
e o parte a temerii; cum e şi cu numărul impar: nu întotdeauna dacă e un număr, e
impar, dar dacă e impar — atunci e număr; acum poţi urmări? EUTHYPHRON Da, sigur.
SOCRATE Cam aşa ceva am întrebat şi eu adinead uri: oare unde e dreptate acolo e
şi pietate, sau: unde e pietate acolo e şi dreptate, dar unde e dreptate nu e
peste tot pietate, căci pietatea e o parte a dreptăţii; aşa să spunem sau ai altă
părere? EUTHYPHRON Nu, aşa e; cred că e bine spus.
SOCRATE Vezi atunci ce urmează; dacă pietatea e o parte a dreptăţii, trebuie,
pare-se, să descoperim care parte a dreptăţii este pietatea. Dacă tu m-ai
înStasinos, frg. 20.
EUTHYPHRON
179 treba despre cele de care vorbeam adineauri, de pildă, ce parte a numărului
este numărul par şi ce fel de număr este acesta, ţi-aş spune că e numărul format
din două părţi nu inegale, ci egale; nu crezi? EUTHYPHRON Ba da. SOCRATE Atunci
încearcă şi tu să mă înveţi care e parte a dreptăţii este pietatea, ca să-i spun
şi lui Me-letos să nu mă mai nedreptăţească şi să nu mă mai învinuiască de
necinstirea zeilor; pentru că am învăţat îndestulător de la tine ce e evlavios şi
pios şi ce nu. EUTHYPHRON Iată, Socrate, care parte a dreptăţii cred eu că o
formează evlavia şi pietatea: anume cea referitoare la grija cuvenită faţă de zei;
iar cea referitoare la oameni este cealaltă parte a dreptăţii. SOCRATE Mi se pare
că e foarte frumos spus, Eu-thyphron; dar mai ara încă o mică nelămurire: nu 13 a
prea înţeleg la ce fel de grijă te referi; doar nu vrei să spui că aşa cum e grija
faţă de orice altceva, la fel e şi aceea faţă de zei; căci zicem cam aşa: nu
oricine ştie să aibă grijă de cai, ci doar grăjdarul; nu-i aşa? EUTHYPHRON Ba
chiar aşa. SOCRATE Pentru că meseria lui este îngrijirea cailor. EUTHYPHRON Da. b
SOCRATE Şi nici de cîini nu ştie oricine să aibă grijă, ci numai vînătorul.
EUTHYPHRON Aşa e. SOCRATE Pentru că vânătoarea e într-un fel şi îngrijirea
cîinilor. EUTHYPHRON Da. SOCRATE Iar văcarul se îngrijeşte de boi. EUTHYPHRON
Desigur. SOCRATE Iar pietatea şi evlavia sînt grija faţă de zei; aşa spui?
EUTHYPHRON întocmai. SOCRATE însă orice îngrijire are în vedere unul şi acelaşi
lucru: şi anume binele şi folosul celui îngri180
PLATON
jit, după cum, de pildă, caii îngrijiţi de priceperea grăj-darului trag de aici un
folos şi se desăvîrşesc; oare nu crezi? EUTHYPHRON Ba da. SOCRATE La fel şi
cîinii, şi boii, şi toate celelalte asemenea lor; toţi trag foloase de pe urma
priceperii celui ce-i îngrijeşte. Sau poate crezi că îngrijirea ur-c măreşte
vătămarea celui îngrijit? EUTHYPHRON Pe Zeus, nu cred una ca asta. SOCRATE Ci
folosul? EUTHYPHRON Cum altfel? SOCRATE Atunci şi pietatea, fiind grija faţă de
zei, aduce un folos zeilor şi-i desăvîrşeşte? Ai fi în stare să spui că ori de
cîte ori faci un lucru pios îl desă-vîrşeşti pe vreunul dintrei zei? EUTHYPHRON
Sigur că nu, pe Zeus. SOCRATE Nici eu nu cred că asta vrei să spui, Euthyphron;
departe de mine; dar tocmai de aceea te-am întrebat ce înţelegi prin grija faţă de
zei, penei tru că nu puteam crede că aşa ceva înţelegi. EUTHYPHRON Şi pe bună
dreptate, Socrate; căci nu aşa ceva vreau să spun. SOCRATE Bine; dar atunci ce fel
de grijă faţă de zei ar fi pietatea? EUTHYPHRON Aceea pe care o au sclavii faţă de
stăpîni, Socrate. SOCRATE înţeleg; ar fi un fel de slujire a zeilor, pare-se.
EUTHYPHRON Chiar aşa. SOCRATE Dar poţi să-mi spui: slujitorii doctorilor pentru
îndeplinirea cărui lucru îi slujesc; nu crezi că în vederea sănătăţii?
EUTHYPHRON Ba da. SOCRATE Aşa? Dar slujitorii constructorilor de corăbii ce
urmăresc să înfăptuiască e slujindu-i? EUTHYPHRON E limpede, Socrate: corăbii.
SOCRATE Şi ai zidarilor — case?
EUTHYPHRON
181
EUTHYPHRON Da. SOCRATE Spune-mi atunci, preabunule: slujirea zeilor e o slujbă

pentru îndeplinirea cărei fapte? Căci e limpede că ştii, de vreme ce spui că te
pricepi la ale zeilor mai bine decît oricare altul. EUTHYPHRON Şi spun adevărul,
Socrate. SOCRATE Atunci spune-mi, pe Zeus, care e acea preafrumoasă faptă pe care
zeii o săvârşesc folosin-du-se de slujba noastră? EUTHYPHRON Fac multe şi frumoase
fapte, Socrate. SOCRATE La fel şi comandanţii de oşti, dragul u meu; totuşi ai
putea spune cu uşurinţă că fapta lor de căpetenie este victoria în război; sau nu?
EUTHYPHRON Cum să nu? SOCRATE Multe lucruri frumoase fac şi ţăranii, cred eu;
totuşi fapta lor de căpetenie este că fac pă-mîntul să ne dea roade. EUTHYPHRON
întocmai. SOCRATE Spune-mi atunci: dintre multele lucruri frumoase pe care le fac
zeii, care e fapta lor de căpetenie? EUTHYPHRON Doar ţi-am spus cu puţin înainte,
Socrate, că e destul de greu să înţelegi cu de-amă- b nuntul aceste lucruri; acum
îţi spun însă doar atît: dacă cineva ştie să spună şi să facă lucruri plăcute
zeilor, rugîndu-se şi aducînd jertfe, acest lucru înseamnă pietate şi astfel de
fapte apără gospodăriile oamenilor şi obştea oricărei cetăţi; iar faptele
potrivnice celor plăcute zeilor sînt potrivnice evlaviei şi acestea dau peste cap
şi duc la pieire totul. SOCRATE Dacă voiai, Euthyphron, îmi puteai spune multe în
puţine cuvinte despre ce era de căpetenie în întrebările mele; numai că n-ai
bunăvoinţă să mă înveţi, e limpede. Căci şi acum nu mai aveai decît c un pas pînă
la locul acela, cînd te-ai abătut din drum; dacă-mi răspundeai, aş fi aflat în
chip îndestulător
182
PLATON EUTHYPHRON
183
ce este pietatea. Acum însă, de vreme ce îndrăgostitul trebuie să-l urmeze pe cel
iubit oriunde l-ar duce acesta, te întreb din nou: ce spui tu că este pios şi ce e
pietatea; nu cumva e o anume ştiinţă de a aduce jertfe şi rugăciuni? EUTHYPHRON Ba
da. SOCRATE Dar oare să jertfeşti nu înseamnă să dăruieşti ceva zeilor, iar să te
rogi — să le ceri ceva? EUTHYPHRON Chiar aşa, Socrate. d SOCRATE Atunci, potrivit
acestor vorbe, pietatea ar fi ştiinţa de a cere şi de a da zeilor. EUTHYPHRON Ai
prins foarte frumos ce voiam să spun, Socrate. SOCRATE Pentru că sînt pătimaş după
înţelepciunea ta, dragul meu, şi mintea îmi stă la pîndă de teamă să nu se
risipească un strop măcar din ceea ce spui; lămureşte-mă însă ce fel de slujbă e
aceasta faţă de zei: să le ceri şi să le dai, spui tu? EUTHYPHRON Da, aşa. SOCRATE
Dar să le ceri cum se cuvine nu înseamnă să le ceri cele de care avem nevoie de la
ei?
EUTHYPHRON Ce altceva? e SOCRATE Iar să le dai cum se cuvine înseamnă să le dai în
schimb cele de care se întîmplă să aibă ei nevoie de la noi? Căci ar fi o lipsă de
pricepere să aduci în dar lucruri de care cineva n-are nici o nevoie. EUTHYPHRON
Adevărat, Socrate. SOCRATE Atunci pietatea ar fi un fel de negustorie între oameni
şi zei? EUTHYPHRON Negustorie, dacă aşa-ţi place să o numeşti. SOCRATE Nu-mi place
deloc dacă nu e adevărat. Spune-mi, ce folos trag zeii din darurile pe care le 15
a iau de la noi? Ce ne dau ei e limpede pentru oricine; căci nu avem nimic bun
care să nu ne fie dat de ei; dar din cele pe care ei le primesc de la noi, ce
folos au? Sau sîntem cu atît mai pricepuţi decît ei la negustorie încît luăm de la
ei toate cele bune, iar ei de la noi — nimic? EUTHYPHRON Dar tu crezi, Socrate, că
zeii au vreun folos din cele pe care le primesc de la noi? SOCRATE Atunci ce ar
putea însemna darurile noastre faţă de zei? EUTHYPHRON Ce altceva îţi închipui
decît respect şi un semn de cinstire şi, cum ţi-am spus adineauri, un lucru plăcut
lor. SOCRATE Atunci ce e pios e plăcut zeilor, Euthy- b phron, dar nu folositor,
nici drag? EUTHYPHRON Ba eu cred că le e în primul rînd drag. SOCRATE Atunci
aceasta ar însemna pietatea, pare-se: Ceea ce e iubit de zei. EUTHYPHRON Neapărat.
SOCRATE Şi vorbind aşa, te mai miri dacă ti se pare că vorbele nu-ţi stau locului,
ci pornesc la plimbare, şi vei da vina pe mine, că sînt Dedal care le fac să
pornească; cînd tu eşti mult mai iscusit decît Dedal pentru că le faci să se
învîrtă în cerc! Oare nu-ţi dai seama că raţionamentul nostru, făcînd un ocol, a
ajuns în acelaşi loc? Doar îţi aduci aminte că mai înainte am ajuns la încheierea
că ceea ce e pios c nu e totuna cu ce e iubit de zei, ci sînt lucruri deosebite;
sau nu-ţi aminteşti? EUTHYPHRON Ba da. SOCRATE Acum însă nu-ţi dai seama că spui:
ceea ce iubesc zeii, acel lucru e pios; aceasta e oare altceva decît ceea ce e
iubit de zei? Sau nu? EUTHYPHRON Ba chiar asta e. SOCRATE Deci sau n-a fost bună
hotărirea noastră de adineauri, sau, dacă a fost bună, nu e drept ce spunem acum.
EUTHYPHRON Aşa se pare.
184
PLATON
SOCRATE Atunci trebuie s-o luăm de la început şi să cercetăm ce este pietatea;

pentru că nimic nu mă poate speria aşa încît să mă las de bunăvoie păgubaş înainte
de a învăţa. Dar să nu mă dispreţuieşti, d ci încordîndu-ţi mintea în fel şi chip,
cît poţi mai bine, spune-mi acum adevărul; căci dacă îl cunoaşte vreun om pe lume,
tu eşti acela şi, ca şi lui Proteu, nu trebuie să ţi se dea drumul pînă ce nu-l
spui. Căci dacă n-ai cunoaşte limpede ce e pietatea şi impietatea, n-aveai cum să
te apuci, pentru o slugă, să învinuieşti de omor pe un bătrîn, care e şi tatăl
tău, ci te-ai fi temut de zei, fiind în primejdie să calci dreptatea prin această
faptă, şi totodată te-ai fi ruşinat de oameni; acum însă văd bine că eşti
încredinţat că e ştii limpede ce e pios şi ce nu; spune-mi, dar, preabunule
Euthyphron, şi nu ascunde ce gîndeşti. EUTHYPHRON Altă dată, Socrate; căci acum mă
grăbesc şi e timpul să plec. SOCRATE Ce faci, prietene? Pleci şi mă azvîrli la
pămînt din înaltul speranţei pe care o nutream ca, învăţînd de la tine ce e pios
şi ce nu, să scap de acu-i6a zaţia lui Meletos, arătîndu-i că datorită lui
Euthyphron am devenit învăţat în cele divine şi că nici nu vorbesc la
întîmplare, nici nu născocesc, din neştiinţă, în aceste privinţe; iar tot restul
vieţii să mi-l pot trăi, de acum înainte, mai bine. HIPPIAS MINOR EUDICOS SOCRATE
HIPPIAS EUDICOS Dar tu, Socrate, de ce taci, după ce Hip- 363 a pias ne-a făcut o
atît de lungă dovadă a priceperii sale? De ce nu lauzi şi tu, împreună cu noi, o
parte sau alta din vorbirea lui sau, dacă-i găseşti vreo greşeală, de ce nu iei
cuvîntul împotrivă? Şi asta cu atît mai mult cu cît iată-ne rămaşi între noi,
oameni care pretindem pe drept cuvînt că ne îndeletnicim stăruitor cu filozofia.
SOCRATE Mărturisesc bucuros, Eudicos, că l-aş întreba pe Hippias cîte ceva în
legătură cu cele spuse de el adineauri. L-am auzit pe Apemantos, părintele b tău,
spunînd că IUada lui Homer e un poem mai bun decît Odiseea, în aceeaşi măsură în
care Ahile îi e superior lui Odiseu. El susţinea că, dintre cele două poeme,
acesta din urmă a fost închinat lui Odiseu, celălalt lui Ahile. Ei bine, în
privinţa aceasta mi-ar plăcea să-mi spună Hippias cîte ceva, dacă n-are nimic
împotrivă: ce crede despre cei doi bărbaţi, pe care dintre ei îl pune el mai
presus; doar în prelegerea lui c ne-a spus atîtea alte lucruri de tot felul,
despre o seamă de poeţi, printre care şi Homer. EUDICOS Nu încape nici o îndoială
că Hippias va fi bucuros să răspundă întrebărilor tale. Nu-i aşa, Hippias, că îi
vei da răspuns lui Socrate dacă te va întreba ceva? Ce zici? HIPPIAS N-ar fi
ciudat, Eudicos, dacă tocmai eu aş căuta să fug de întrebările lui Socrate? Ştii
bine
186
PLATON HIPPIAS MINOR
187
că atunci cînd se ţin jocurile panhelenice de la Olim-d pia plec de acasă, din
Elis, şi, ducîndumă la sanctuarul de acolo, mă pun la dispoziţia oricui ar vrea să
stea de vorbă cu mine despre unul dintre subiectele pe care le am pregătite
dinainte. Sau sînt gata de asemenea să răspund oricui, indiferent ce ar vrea să mă
întrebe. 364 a SOCRATE Fericit eşti, Hippias, dacă de flecare Olimpiadă soseşti la
sfîntul lăcaş cu sufletul atît de plin de încredere în ştiinţa ta. M-aş mira ca
vreunul dintre luptători să sosească pentru întrecerile de acolo tot atît de
neînfricat şi de încrezător în puterile lui cum spui tu că eşti în mintea ta.
HIPPIAS Nimic mai firesc Socrate, căci de cînd am început să iau parte la
întrecerile olimpice n-am întîlnit încă pe nimeni care să mă întreacă în ceea ce
ştiu. b SOCRATE Din cîte spui, frumoasă e, şi pentru cetatea Elidei şi pentru
părinţii tăi, faima priceperii tale! Acuma însă ce ai să ne spui despre Ahile şi
Odi-seu? Care dintre ei ţi se pare mai presus de celălalt, şi în ce privinţă?
Adineauri, cînd era atîta lume înăuntru şi tu îţi ţineai discursul, nu te-am prea
putut urmări, şi m-am sfiit să-ţi pun întrebări atît din pricina mulţimii
dinăuntru, cît şi de teamă să c nu-ţi stînjenesc demonstraţia. Acum însă, fiindcă
sîntem mai puţini, iar Eudicos mă îndeamnă să te iscodesc, arată-ne desluşit ce
anume spuneai despre cei doi bărbaţi. Prin ce-i deosebeai? HIPPIAS Bine, Socrate.
N-am nimic împotrivă să-ţi spun şi mai limpede decît adineauri părerea mea despre
ei sau despre oricare alţii. Afirm că Homer l-a zugrăvit pe Ahile drept cel mai
viteaz dintre bărbaţii care au venit la Troia, pe Nestor cel mai înţelept, iar pe
Odiseu cel mai versatil. SOCRATE Minunat, Hippias! Numai că ai vrea să fii atît de
bun să nu rîzi de mine dacă mă vezi înţe-legînd greu spusele tale şi tot punîndu-
ţi la între- d bări? încearcă, rogu-te, să-mi răspunzi cu blîndeţe şi răbdare.
HIPPIAS Frumos mi-ar sta, Socrate, dacă tocmai eu, care îi învăţ pe alţii lucrul
acesta şi socot că este drept să primesc în schimb bani, n-aş răspunde
întrebărilor tale cu răbdare şi blîndeţe.
SOCRATE Ce vorbe frumoase rosteşti! Ascultă deci: cînd spuneai că Homer l-a
zugrăvit pe Ahile drept cel mai viteaz şi pe Nestor drept cel mai înţelept, am
înţeles ce vrei să spui. Dar cînd ai zis că e poetul l-a zugrăvit pe Odiseu drept
cel mai versatil, zău că n-am mai înţeles. Spune-mi dar, poate mă lămuresc mai
bine: pe Ahile, Homer îl înfăţişează ca pe un om versatil? HIPPIAS Cîtuşi de
puţin, Socrate, ba dimpotrivă, ca pe un om dintr-o bucată şi cît se poate de
sincer. Dovadă că în scena Rugăminţilor, cînd îi pune pe cei doi să vorbească unul
cu altul, Ahile îi spune lui Odiseu:
îndeminatice Laertiene Ulise, răsad al lui Zeus, 365 a Trebuie de la-nceput să vă
spun Jără-nconjur, pe faţă, Tot ce în sine-mi socot şi cum intre noi o să fie.
Doar ca să nu-mi staţi pe cap şi asurzindu-mă cu smiorcăituL Ca şi de-a iadului
poartă lehamite mie de tot omul, Carele una vorbeşte şi tăinuie-n sufletu-i alta;
b De-ast-apriat vă voi spune ce-mi pare căi mult mai cu cale1.
în aceste versuri poetul dă la iveală firea fiecăruia: Ahile este sincer şi dintr-
o bucată, iar Odiseu versatil şi mincinos. într -adevăr, versurile de mai sus el
1
Homer, Iliada, IX, 308-314 (traducere de G. Murnu).
188
189
le pune în gura lui Ahile, care îi vorbeşte astfel lui Odiseu. SOCRATE în sfîrşit,
acuma cred că înţeleg, Hip-pias, ce anume vrei să spui. S-ar părea că pe omul
versatil tu îl numeşti mincinos. HIPPIAS întocmai, Socrate: şi chiar aşa îl
înfăţişează Homer pe Odiseu în multe locuri şi din Iliada şi din Odiseea. SOCRATE
De unde se vede că, pentru Homer, iubitorul de adevăr şi mincinosul sînt departe
de a fi unul şi acelaşi. HIPPIAS Cum altfel, Socrate? SOCRATE Iar tu eşti de
aceeaşi părere, Hippias? HIPPIAS întru totul. Ar fi şi ciudat să nu fiu. SOCRATE
Dacă-i aşa, atunci hai să-l lăsăm deoparte pe Homer, dat fiind că e cu neputinţă
să-l mai întrebăm care îi era gîndul compunînd aceste versuri. Tu însă, de vreme
ce văd că îmbrăţişezi această cauză şi îţi însuşeşti gîndul pe care îl pui pe
seama lui Homer, răspunde în numele lui Homer şi într-al tău deopotrivă. HIPPIAS
Fie. Te rog să mă întrebi, pe scurt, tot ce doreşti. SOCRATE Spune-mi atunci ce
înţelegi tu prin mincinoşi: oameni care nu sînt în stare de o anumită acţiune, ca
bolnavii de pildă, sau, dimpotrivă, capabili de o acţiune anume? HIPPIAS Ba
capabili, negreşit, de tot felul de lucruri şi îndeosebi de a-i înşela pe alţii. e
SOCRATE Din cîte spui ar urma că aceşti oameni sînt capabili de anumite acţiuni şi
totodată versatili. Aşa e? HIPPIAS Da. SOCRATE Dar sînt ei oare versatili şi
înşelători datorită prostiei şi neroziei sau datorită vicleniei şi isteţimii?
HIPPIAS Nici vorbă că datorită vicleniei şi isteţimii. SOCRATE Sînt deci, pe cît
se pare, oameni inteligenţi. HIPPIAS Şi încă cum, o, Zeus! SOCRATE Inteligenţi
fiind, sînt conştienţi sau nu de ceea ce fac? HIPPIAS Sînt foarte conştienţi. Şi
tocmai de aceea sînt nişte răufăcători. SOCRATE Ştiind ceea ce ştiu sînt oare
ignoranţi sau pricepuţi? HIPPIAS Pricepuţi de bună seamă, cel puţin în a-i 366 a
înşela pe alţii. SOCRATE Stai puţin! Să recapitulăm ce-ai spus: susţii că cei
mincinoşi sînt capabili, inteligenţi, conştienţi şi pricepuţi la treaba lor de
mincinoşi?
HIPPIAS Asta susţin. SOCRATE Şi afirmi de asemenea că oamenii sinceri şi cei
mincinoşi alcătuiesc două categorii distincte şi întru totul opuse. HIPPIAS Afirm
într-adevăr. SOCRATE Bine. Aşadar, după părerea ta, cei mincinoşi se numără
printre oamenii capabili şi pricepuţi. HIPPIAS întocmai. SOCRATE Iar cînd spui că
cei mincinoşi sînt ca- b pabili şi pricepuţi, ce crezi: că, dacă vor să mintă
într-o anume privinţă, stă în puterea lor s-o facă sau nu stă în puterea lor?
HIPPIAS Stă fără doar şi poate în puterea lor. SOCRATE Pe scurt, cei mincinoşi
sînt cei care au atît priceperea, cît şi capacitatea de a minţi. HIPPIAS Da.
SOCRATE Atunci, un om incapabil să mintă şi ignorant n-ar putea fi un mincinos.
HIPPIAS Aşa este. SOCRATE Putem spune deci că este capabil de un lucru orice om
care face ceea ce vrea atunci cînd vrea. Nu mă gîndesc la împiedicările datorate
unei c
190
191
boli sau altor pricini asemănătoare, ci la situaţia unui om ca tine de pildă, care
eşti capabil să scrii numele meu oricînd vrei. Oare nu pe cel care este într-o
astfel de situaţie îl numeşti tu capabil? HIPPIAS Ba da. SOCRATE Spune-mi Hippias,
nu eşti tu oare un om încercat în calcule şi în ştiinţa calculului? HIPPIAS Mai
mult decît oricine, Socrate. SOCRATE Atunci, dacă te-ar întreba cineva cît fac d
de trei ori şapte sute, n-ai fi tu în măsură, dacă-ai vrea, să dai mai repede ca
oricine răspunsul corect? HIPPIAS Desigur. SOCRATE Şi aceasta oare nu fiindcă
eşti, în domeniul acesta, cel mai capabil şi mai priceput? HIPPIAS Ba da. SOCRATE
Dar oare eşti numai cel mai priceput şi cel mai capabil sau eşti deopotrivă şi cel
mai bun în această ştiinţă a calculului, în care eşti cel mai capabil şi mai
priceput? HIPPIAS Şi cel mai bun, desigur. SOCRATE Şi, nu-i aşa, tu ai fi cel mai
în măsură să spui adevărul în privinţa lor? HIPPIAS Aşa cred. e SOCRATE Dar să
spui în privinţa lor lucruri neadevărate? Hai, răspunde-mi deschis şi frumos cum
ai făcut şi pînă acum. Dacă cineva te-ar întreba cît fac de trei ori şapte sute,
n-ai putea tu, mai bine ca oricine, dacă asta ţi-ar fi voia, să-i spui un neadevăr
şi să stărui neclintit în el? Sau poate ar fi în stare să mintă mai bine decît o
faci tu cînd vrei unul nepri-367 a ceput într-ale calculului? Nu cumva acestuia,
vrînd să spună un neadevăr, i s-ar întîmpla să spună nu o dată, din nepricepere,
adevărul nedorit de el, pe cînd tu, priceput cum eşti, ai putea, dacă ai vrea, să
spui neadevărul, stăruind mereu în el? HIPPIAS Da, ai dreptate, aşa este. SOCRATE
Spune-mi acuma: un mincinos poate minţi în legătură cu orice altceva numai în
legătură cu calculele şi cu numerele nu? HIPPIAS Ba, pe Zeus, şi în legătură cu
numerele. SOCRATE Să admitem deci şi acest lucru: că poa-te exista un om care
minte cînd e vorba de calcule şi de numere. HIPPIAS Da.
SOCRATE Cine ar putea fi el? Pentru ca să fie mincinos, nu trebuie oare, cum ai
recunoscut adineauri, să fie capabil să mintă? Căci ai spus, dacă îţi mai
aminteşti, că niciodată nu poate fi mincinos un om incapabil să mintă. HIPPIAS,
Mi-amintesc, aşa am apus. SOCRATE Şi n-a reieşit că tu eşti cel mai capabil să
minţi cînd e vorba de calcule? HIPPIAS Da, a reieşit şi acest lucru. SOCRATE Şi în
acelaşi timp nu eşti tu şi cel mai capabil să spui adevărul cînd e vorba de
calcule? HIPPIAS Desigur. SOCRATE Aşadar acelaşi om este capabil şi să mintă şi să
spună adevărul cînd e vorba de calcule; iar omul acesta nu-i altul decît cel care
se pricepe să calculeze, socotitorul însuşi. HIPPIAS Da. SOCRATE Atunci Hippias,
cînd e vorba de numere, cine altul e mincinosul dacă nu omul care se pricepe cel
mai bine la socotit? Căci capabil este, iar tot el este şi cel care spune
adevărul. HIPPIAS Aşa se pare. SOCRATE Iată deci că cel care în cazul acesta minte
şi cel care spune adevărul pot fi una şi aceeaşi persoană. Iar cel care spune
adevărul nu e cu nimic mai bun decît cel mincinos. Căci e vorba de unul şi acelaşi
şi nu de opuşi, cum credeai adineauri. HIPPIAS Din cele ce spui, aşa s-ar părea.
SOCRATE Vrei să mai luăm un exemplu?
192
PLATON
HIPPIAS Să luăm dacă vrei. SOCRATE Nu-i aşa că eşti priceput şi în geometrie?
HIPPIAS Fireşte. SOCRATE Ei bine, în geometrie nu se întîmplă la fel? Nu un
acelaşi om, geometrul adică, este cel mai capabil să mintă şi să spună adevărul
cînd este vorba de figuri geometrice? HIPPIAS Ba da. SOCRATE Şi nu el este omul
care se pricepe cel mai bine în acest domeniu? e HIPPIAS Ba el. SOCRATE Prin
urmare, tocmai geometrul bun şi iscusit este cel mai capabil să le facă pe
amîndouă. Şi dacă există vreun om capabil să mintă cînd e vorba de figurile
geometrice, acesta nu-i altul decît geometrul cel bun; doar el poate una ca asta.
Pe cînd geometrul nepriceput este incapabil să mintă. Şi am stabilit deja că n-are
cum fi mincinos un om incapabil să mintă. HIPPIAS Aşa e. SOCRATE Hai să luăm şi un
al treilea exemplu, pe cel al astronomului. Ştiinţa acestuia eşti încredinţat 368
a că o cunoşti şi mai bine decît pe cele dinainte, nu-i aşa Hippias? HIPPIAS Da.
SOCRATE Or, în astronomie lucrurile nu stau la fel? HIPPIAS Probabil, Socrate.
SOCRATE Căci şi în astronomie, mincinosul nu va fi altul decît astronomul cel bun,
de vreme ce tocmai el este cel capabil să mintă. Mincinosul nu poate fi cel
incapabil, dat fiind că el este ignorant. HIPPIAS Aşa se pare. SOCRATE Deci şi în
astronomie este unul şi acelaşi cel care spune adevărul şi cel care minte? HIPPIAS
Aşa s-ar zice.
HIPPIAS MINOR
193
SOCRATE Atunci, Hippias, ia orice ştiinţă îţi trece prin minte şi vezi dacă
lucrurile nu stau tot aşa. Se b ştie că nu este om mai iscusit decît tine într-o
sumedenie de meşteşuguri şi eu însumi
te-am auzit lău-dîndu-te în agora lîngă mesele zarafilor şi înşiruin-du-ţi
nenumăratele iscusinţe demne de invidiat. Spuneai că ai venit odată la Olimpia
purtînd numai lucruri făcute de mîna ta. Mai întîi inelul — cu el ai început —
spuneai că e făcut chiar de tine ca unul care ştie să cizeleze inele. Tot aşa şi
pecetea. La fel c strigilul şi sticluţa cu ulei. Spuneai apoi că tu însuţi ai fost
cizmarul sandalelor tale şi că tot singur ţi-ai ţesut himationul şi hitonul. însă
ceea ce i-a uimit mai cu seamă pe toţi, ca dovadă a unei neîntrecute măiestrii, a
fost faptul că pînă şi cingătoarea hitonului tău, asemenea celor mai de preţ din
Persia, tot tu o împletiseşi. Dar mai spuneai că ai venit acolo cu poezii, epopei,
tragedii, ditirambi şi multe şi felurite cuvîntări în proză. Afirmai că şi
ştiinţele despre care d am vorbit adineauri le cunoşti mai bine decît oricine; la
fel şi ritmul, armonia şi multe altele pe lîngă acestea, dacă îmi aduc bine
aminte. Era să uit însă tocmai mnemotehnica, ştiinţa în care te socoteşti
neîntrecut. Poate am mai uitat şi altele, dar iată ce vreau să spun: Cercetînd şi
ştiinţele pe care le cunoşti tu e — şi sînt destule — şi pe cele cunoscute de
alţii, spune-mi dacă, din cîte am stabilit împreună, mai găseşti vreuna în care
cel ce spune adevărul să fie altul decît cel care minte. Nu sînt ei una şi aceeaşi
persoa- 369 a nă? Ia orice formă a priceperii sau a dibăciei, caută unde vei vrea;
nicăieri nu vei găsi vreo deosebire. Căci ea nu există, prietene. Iar dacă există,
spune-o! HIPPIAS Nu găsesc deocamdată vreuna, Socrate. SOCRATE Şi nici nu cred că
vei găsi. Iar dacă ce spun eu e adevărat, aminteşte-ţi ce a reieşit din discuţia
noastră, Hippias. HIPPIAS Nu prea înţeleg, Socrate, ce vrei să spui.
194
PLATON
SOCRATE Pesemne pentru că în momentul acesta nu te foloseşti de mnemotehnică,

spunîndu-ţi de bună seamă că aici nu are ce căuta. Hai atunci să-ţi b amintesc eu.
Ai spus despre Ahile că este sincer şi despre Odiseu că e mincinos şi şiret.
HIPPIAS Da. SOCRATE Or acum îţi dai seama că fiecare ne apare şi mincinos şi
sincer, astfel încît dacă Odiseu era mincinos, el devine şi sincer, iar Ahile,
dacă era sincer, devine şi mincinos: în loc să fie diferiţi şi opuşi, cei doi se
aseamănă. HIPPIAS Mereu ticluieşti astfel de argumente, So-crate. Alegînd partea
cea mai spinoasă dintr-o arguc mentaţie, o cercetezi în detaliu în loc să priveşti
în ansamblu subiectul pus în discuţie. îţi voi demonstra chiar acum dacă vrei, cu
o grămadă de dovezi, că Homer l-a înfăţişat pe Ahile mai bun decît pe Odiseu şi
incapabil să mintă, iar pe Odiseu viclean, minţind la tot pasul şi inferior lui
Ahile. Fă bine şi opune-mi argument la argument, arătînd că Odiseu este mai bun,
rămînînd să hotărască cei de faţă care din noi a vorbit mai bine. d SOCRATE Nu
tăgăduiesc, Hippias, că eşti mai învăţat decît mine; am însă obiceiul să fiu atent
la tot ce se spune, mai cu seamă cînd cel ce vorbeşte îmi pare priceput. Şi,
pentru că vreau să mă aleg cu ceva din spusele lui, îi pun întrebări, cercetez şi
compar totul ca să pot înţelege. Dacă vorbitorul îmi pare însă un om de rînd, nici
nu-i pun întrebări, nici nu mă interesează ce spune. După purtarea mea îţi poţi da
seama pe cine socotesc eu înţelept. Mă vei vedea atunci revenind asupra celor
spuse de el şi punînd e întrebări cu gîndul că o să învăţ şi eu ceva. Uite, chiar
acum, în timp ce vorbeai, mă gîndeam la versurile pe care le-ai citat adineauri
vrînd să arăţi că Ahile îi vorbeşte lui Odiseu ca unui şarlatan; nu ţi se pare
însă ciudat, dacă cele spuse de tine sînt adeHIPPIAS MINOR
195
vărate, că Odiseu cel şiret nu apare nicăieri minţind, în timp ce Ahile, potrivit
gîndului tău, este versatil, 370 a căci minte? Iată-l începînd prin a spune ce
aminteai adineauri:
Ca şi de-a iadului poartă lehamite mie de tot omul, Carele una vorbeşte şi
tăinuie-n sujletu-i alta2.
Puţin mai tîrziu adaugă însă că nu se va lăsa con- b vins nici de Odiseu, nici de
Agamemnon şi că nici în ruptul capului nu mai rămîne la Troia, ci:
Miine lui Zeus şi zeilor jertfe voi da tuturora Şi voi da drumul pe mare-
ncărcatelor mele corăbii însuţi vedea-vei atunci, de vrei şi deţi pasă de asta,
Cum dimineaţa de tot ale mele corăbii-şi-nvoaltă Pinzele pe Helespont, in grabă
vîslite de oameni. Dacă prielnic la drum ne-ofi zeul puternic pe mare, Noi în trei
zile vom fi în mănoasa-ne ţară, în Ftia3. Plec dar în Ftia, căci mai de folos îmi
e-ntorsul acasă Pe legănate corăbii. Nu cred că, lovindu-mă-n cinste. Lesne tu
singur aci grămădi-vei cîştiguri şi avere4.
Dar iată-l şi mai înainte, cînd îi spune vorbe grele lui Agamemnon:
d
Şi deşi vorbise astfel, o dată în faţa întregii armate, apoi faţă de prietenii
lui, nu-l vedem cîtuşi de puţin făcînd pregătiri sau punînd corăbiile pe mare cu
gîndul întoarcerii acasă; ci iată-l nesinchisindu-se, de la înălţimea sa, de
adevăr. Eu, nedumerit fiind, de la început te-am întrebat, Hippias, pe care dintre
aceş- e tia doi poetul l-a înfăţişat mai demn de preţuit; mie mi se pare că sint
deopotrivă şi că e greu să spui
2 3
Idem, IX, 308-309. Idem. IX, 352-358. 4 Idem, I, 168-l70. 196

PLATON
care dintre ei se pricepe mai bine să mintă sau să spună adevărul; la fel şi în
alte privinţe. HIPPIAS Asta fiindcă nu judeci cum trebuie, So-crate. Dacă Ariile
minte, nu o face cu voia lui; dimpotrivă, primejduirea taberei îl sileşte să
rămînă pentru a da ajutor. Odiseu în schimb minte cu bună ştiinţă şi premeditat.
SOCRATE încerci să mă înşeli, dragă Hippias, şi îl imiţi în privinţa asta pe
Odiseu. 371 a HIPPIAS Ba deloc, Socrate. Ce vrei să spui? încotro baţi? SOCRATE
Păi te văd afirmînd sus şi tare că Ahile nu minte intenţionat, Ahile pe care Homer
l-a înfăţişat nu numai ca pe un om care spune cînd una, cînd alta, ci ca pe un
mare panglicar: se crede în aşa măsură mai presus de Odiseu în a-i spune minciuni
fără ca acela să bage de seamă, încît se încumetă să se contrazică de faţă cu el
şi chiar izbuteşte să-l amăgească. Oricum, nimic din ce-i spune lui Ahile nu
vădeşte că Odiseu l-ar fi prins cu minciuna. b HIPPIAS La ce te gîndeşti cînd spui
asta, Socrate? SOCRATE La ce? O clipă numai după ce îi spune lui Odiseu că la
revărsatul zorilor va pleca cu corăbiile pe mare, lui Aias îi spune că nu mai
pleacă şi îi vorbeşte cu totul altfel. HIPPIAS Unde? SOCRATE în versurile în care
se spune:
Eu la bătaia cea crîncenă nu am de gvnd să iau parte c Pină ce Hector, cosind pe
ahei şi arzîndule Jlota, Nu va ajunge pe aici la vasele noastre, la corturi Dar la
corabia mea şi la cortul meu aprigul Hector, cît de năvalnic o fi, pe loc o să
stea din bătaie5. 5 Idem, IX, 644-650.
HIPPIAS MINOR
197
Crezi tu, Hippias, că Ahile, fiu al lui Thetis şi eres- d cut de preaînţeleptul
Chiron, era atît de uituc, încît după ce cu puţin înainte îşi arăta, în cele mai
aprige cuvinte, dispreţul faţă de cei care zic cînd una, cînd alta, imediat după
aceea să-i spună lui Odiseu că va pleca şi lui Aias că va rămîne? Nu crezi că o
face anume, gîndindu-se că Odiseu este mai naiv şi că îl poate întrece in
viclenie? HIPPIAS Nu cred, Socrate; între timp el şi-a schimbat, cu bună-credinţă,
părerea şi tocmai de
aceea e îi spune lui Aias una şi lui Odiseu alta. Odiseu în schimb, şi cînd spune
adevărul şi cînd minte, o face anume. SOCRATE Atunci s-ar părea că Odiseu e mai
bun decît Ahile. HIPPIAS Ba deloc, Socrate. SOCRATE De ce? N-am stabilit adineauri
că cei care mint în mod voit sînt mai buni decît cei care mint fără voia lor?
HIPPIAS Cum ar putea, Socrate, să fie mai buni cei care comit nedreptăţi şi fac
rău dinadins decît cei 372 a care o fac fără voia lor? Eu cred că-i putem ierta
mai uşor pe cei care săvîrşesc nedreptăţi,. mint sau fac vreun alt lucru rău fără
să ştie. Nu sînt oare şi legile mult mai aspre faţă de cei care fac rele şi înşală
în mod voit, decît faţă de ceilalţi? SOCRATE Vezi, Hippias? Nu sînt eu îndreptăţit
cînd stărui să pun întrebări celor înţelepţi? Şi tare b îmi e teamă că pe lîngă
atîtea cusururi, aceasta este singura mea calitate. Altminteri natura lucrurilor
îmi scapă şi nu pot să-mi dau seama de ele. Căci iată, cînd se întîmplă să stau de
vorbă cu unul dintre voi — şi care grec n-ar recunoaşte că sînteţi vestiţi pentru
ştiinţa voastră? — se arată că nu ştiu nimic. Doar vezi bine că nu cădem deloc la
învoială, ca să zic aşa. Şi ce vrei dovadă mai bună de neştiinţă decît c
198
199
să nu ai aceleaşi păreri cu cei înţelepţi? Am însă o minunată calitate şi tocmai

ea mă salvează: nu-mi este ruşine să învăţ, ci, întrebînd, caut să aflu cît mai
mult. Iar celui care îmi răspunde îi port mereu recunoştinţă şi nu ştiu să fi
rămas cuiva dator în privinţa aceasta. Nu am ascuns niciodată cît datoram altora
din tot ce ştiu şi nu am dat drept o descoperire proprie ce m-au învăţat ei.
Dimpotrivă, pe cel care mi-a trecut ştiinţa lui îl laud ca pe un înţelept şi arăt
ce am învăţat de la el. Numai că acum nu mă pot împaci ca cu ceea ce spui, ba
părerile noastre diferă chiar foarte mult. Fireşte că lucrurile stau aşa, pentru
că eu sînt cum sînt; nu are rost să intru iar în amănunte. Căci mie, Hippias, mi
se pare că este tocmai pe dos decît spui tu, că cei care în mod voit îi vatămă pe
oameni, le fac rău, îi mint, înşală şi săvîrşesc greşeli sînt mai buni decît cei
care fac toate astea fără voia lor. Alteori însă gîndesc şi eu ca tine; şi dacă
şovăi întruna, pricina nu-i alta decît ignoranţa mea. Deocamdată, cuprins parcă de
o boală a minţii, îmi e pare că cei care săvîrşesc greşeli în mod voit sînt mai
buni decît ceilalţi. Pun apeastă stare de spirit pe seama celor gîndite mai
înainte: reieşea din vorbele noastre că cei care fac răul fără să vrea sînt
inferiori celor care îl fac cu bună ştiinţă. Fii bun, rogu-te, şi nu pregeta să-mi
vindeci sufletul. Căci vei face un lucru 373 a mult mai bun lecuind neştiinţa
decît o boală a trupului. Dar dacă ai de gînd să ţii o lungă cuvântare, îţi spun
din capul locului că, fiindu-mi greu să te urmăresc, n-ai să mă poţi lecui; în
schimb, îmi vei face un bine mai mare răspunzîndu-mi aşa cum mi-ai răspuns şi
adineauri; şi cred că la rîndu-ţi nu vei rămî-ne nici tu în pagubă. Iar pe tine,
fiu al lui Apeman-tos, de vreme ce tu m-ai îndemnat să stau de vorbă cu Hippias,
am să te rog să-mi vii în ajutor: în cazul în care nu mai vrea să-mi răspundă,
înduplecă-l tu. EUDICOS Nu cred, Socrate, că va fi nevoie să-l rugăm pe Hippias.
Asta nu s-ar potrivi cu ce a spus b mai înainte, anume că nu se fereşte de
întrebările nimănui. Nu-i aşa, Hippias? Nu asta ai spus? HIPPIAS Sigur. Numai că
vezi, Eudicos, Socrate ne pune mereu beţe în roate, ca şi cînd ar fi pus pe rele.
SOCRATE Doar nu crezi, bunule Hippias, că o fac dinadins, căci atunci, potrivit
gîndului tău, aş fi un om învăţat şi priceput; crede-mă că, dacă se întîm-plă, e
fără voia mea, aşa că fii, rogu-te, îngăduitor. Căci spui că cel care face rău
fără voia lui are dreptul la îngăduinţă. EUDICOS N-ai de ales, Hippias; de dragul
nostru c şi al celor ce le-ai spus mai înainte, răspunde la întrebările lui
Socrate.
HIPPIAS Fiindcă mă rogi, îţi voi răspunde. întrea-bă-mă dar ce vrei. SOCRATE Aş
dori tare mult, Hippias, să cercetăm mai amănunţit problema aceasta: sînt mai buni
cei care fac rău în mod voit sau cei care fac rău fără voia lor? Cred că cel mai
nimerit ar fi să procedăm astfel; răspunde-mi: recunoşti că există alergători
buni? HIPPIAS Fireşte. SOCRATE Dar slabi? a HIPPIAS Da. SOCRATE Iar bun spunem că
e cel care aleargă bine şi slab cel care aleargă prost? HIPPIAS întocmai. SOCRATE
Aşadar, cel care nu aleargă repede, aleargă prost, iar cel care aleargă repede,
bine? HIPPIAS întocmai. SOCRATE Prin urmare, într-o cursă, şi în general cînd e
vorba de alergare, iuţeala este un lucru bun iar încetineala unul rău? HIPPIAS Mai
încape îndoială?
200
201
SOCRATE Şi care este un alergător mai bun, cel care aleargă încet în mod voit sau
cel care aleargă astfel fără voia sa? HIPPIAS Cel care aleargă astfel în mod voit.
SOCRATE Oare a alerga nu înseamnă a săvîrşi ceva? HIPPIAS A săvîrşi, fireşte.
SOCRATE Iar dacă înseamnă a săvîrşi, nu este vorba de o strădanie anume? e HIPPIAS
Ba da. SOCRATE Deci, în materie de curse, cel care aleargă prost face o treabă
proastă şi deloc lăudabilă, nu-i aşa? HIPPIAS Proastă, cum altfel? SOCRATE Iar
prost aleargă cel care aleargă încet, nu? HIPPIAS Da. SOCRATE Prin urmare,
alergătorul bun face în mod voit o treabă proastă care-l dezonorează, pe cînd cel
slab o face fără voia lui? HIPPIAS Aşa se pare. SOCRATE într-o cursă deci, cel
care aleargă prost fără voia lui este un alergător mai slab decît cel care o face
în mod intenţionat? HIPPIAS într-o cursă, da. 374 a SOCRATE Dar într-o întrecere
la luptă, care dintre luptători este mai bun? Cel care se lasă învins de bunăvoie
sau cel care este învins fără voia sa? HIPPIAS Sigur că cel care se lasă învins de
bunăvoie. SOCRATE Şi ce este mai rău şi mai ruşinos? Să te laşi învins sau să fii
învins? HIPPIAS Să fii învins. SOCRATE Deci într-o luptă, cel care luptă prost
dinadins este mai bun decît cel care luptă astfel fără să vrea? HIPPIAS Aşa se
pare. SOCRATE Dar nu se întîmplă la fel şi în orice altă formă de activitate în
care ne slujim de corp? Oare nu cel care este mai viguros poate face lucrurile
deopotrivă cu sîrg şi fără vlagă, şi dîndu-se de ruşine şi meritînd toate laudele?
Aşa încît dacă face prost b o treabă, nu o face cel viguros cu bună ştiinţă, iar
celălalt fără voia lui? HIPPIAS Se pare că atunci cînd e vorba de puterea trupului
aşa se întîmplă. SOCRATE Dar ce zici de o ţinută frumoasă? Nu cel care are un corp
armonios poate să ia
după voie o ţinută urită şi lipsită de graţie, iar cel cu un corp mai urît să o
aibă fără să vrea? Sau ţi se pare că-i altfel? HIPPIAS Aşa cred şi eu. SOCRATE
Deci ţinuta urită, dacă este voită, este urmarea unei calităţi a trupului, în
schimb, avînd-o c fără să vrei, este urmarea unui defect. HIPPIAS Aşa s-ar părea.
SOCRATE Dar despre voce ce zici? Care crezi că e mai bună, cea care cîntă dinadins
fals sau cea care cîntă fals fără voia ei? HIPPIAS Cea care cîntă fals dinadins.
SOCRATE Iar cea care cîntă fals fără voia ei este lipsită de calitate? HIPPIAS Da.
SOCRATE Dar cînd e vorba de trup, ce ţi-ar plăcea să ai: calităţi sau defecte?
HIPPIAS Calităţi. SOCRATE Ţi-ar plăcea să şchiopătezi în mod voit sau fără voia
ta? HIPPIAS în mod voit. SOCRATE Şi a fi şchiop nu este un defect şi nu presupune
o lipsă de graţie? d HIPPIAS Ba da. SOCRATE Dar vederea slabă nu este un defect al
ochilor? HIPPIAS Ba este.
202
203
SOCRATE Şi ce fel de ochi ai prefera să ai? Unii care văd prost de bunăvoie sau
unii cu care vezi astfel fără voia ta? HIPPIAS Pe primii, desigur. SOCRATE Crezi,
aşadar, că e mai bine ca aceste organe să funcţioneze prost în mod voit, decît
fără voia lor? HIPPIAS Fără doar şi poate. SOCRATE Dar tot astfel şi pentru
urechi, nas, gură şi pentru toate celelalte organe de simţ: pe cele e care
funcţionează prost fără voia lor n-ai vrea să le ai, căci sînt proaste; în schimb
le doreşti pe cele care funcţionează prost în mod intenţionat, căci sînt bune.
HIPPIAS Desigur. SOCRATE Dar în privinţa uneltelor? Care sînt de preferat? Cele cu
care lucrezi prost în mod intenţionat sau fără voia ta? Care cîrmă e mai bună, cea
cu care cîrmaciul conduce prost fără voia lui sau în mod voit? HIPPIAS Cea din
urmă. SOCRATE La fel se întîmplă însă şi cu arcul, lira, flautul şi cu toate
celelalte. HIPPIAS într-adevăr. 375 a SOCRATE Mai departe. Care e mai bun: un cal
astfel înzestrat de natură încît, dacă vrei, poţi să-l călăreşti prost, sau cel pe
care îl călăreşti prost fără să vrei? HIPPIAS Cel pe care îl călăreşti prost
fiindcă vrei. SOCRATE Deci acesta e mai bun? HIPPIAS Da. SOCRATE Prin urmare cu un
cal bine înzestrat de natură se pot săvîrşi voit prost toate cîte stau în puterea
unui cal, pe cînd cu un cal prost acestea se execută prost în mod neintenţionat?
HIPPIAS Cît se poate de adevărat. SOCRATE La fel se întîmplă şi cu cîinele şi cu
toate celelalte animale? HIPPIAS Da. SOCRATE Să mergem însă şi mai departe. Cum e
bine să fie înzestrat arcaşul? Astfel încît să
poată greşi ţinta în mod voit sau fără voia sa? HIPPIAS în mod voit. b SOCRATE
Prin urmare aceasta este înzestrarea mai potrivită pentru un arcaş? HIPPIAS Da.
SOCRATE Iar cel înzestrat astfel încît, greşind, o face neintenţionat este
inferior celui care greşeşte intenţionat? HIPPIAS în privinţa tragerii cu arcul,
da. SOCRATE Dar în medicină? Cel înzestrat astfel încît vatămă trupul în mod voit
nu e mai bun decît cel care îl vatămă fără să vrea? HIPPIAS Ba da. SOCRATE Deci,
în această meserie, o astfel de înzestrare e superioară celeilalte? HIPPIAS
Superioară, fireşte. SOCRATE Dar cînd e vorba de arta cîntului din cithară, din
flaut sau de toate celelalte meşteşuguri sau ştiinţe, nu este mai de preţ cel
dăruit astfel încît să săvîrşească lucrurile prost şi să greşească în mod c voit,
decît cel care o face fără voie? HIPPIAS Se pare că da. SOCRATE Şi, desigur, am
prefera ca sufletele sclavilor noştri să fie astfel înzestrate încît ei să
greşească şi să facă rele cu bună ştiinţă; căci sufletele acestea sînt mai bune
decît cele care fac răul fără voia lor. HIPPIAS Desigur. SOCRATE Dacă ne gîndim
acum la sufletul nostru, n-am vrea ca el să fie cît mai bun cu putinţă? HIPPIAS Ba
da.
204
205
d SOCRATE Or mai bun va fi sufletul care face rău şi greşeşte în mod voit, şi nu
cel care o face fără voia sa. HIPPIAS Dar bine, Socrate, ar fi cumplit dacă cei
care comit nedreptăţi în mod voit ar fi mai buni decît cei care le comit fără voia
lor! SOCRATE Şi totuşi din discuţia noastră asta pare să decurgă. HIPPIAS Nu şi
pentru mine. SOCRATE Credeam că şi ţie lucrurile îţi apar la fel. Maivrăspunde-mi
însă la o întrebare: dreptatea e o putinţă sau o ştiinţă? Sau şi una şi alta? Nu e
necesar ca dreptatea să fie unul din aceste două lucruri? HIPPIAS Ba da. SOCRATE
Prin urmare, dacă dreptatea este o putinţă a sufletului, sufletul capabil să
săvîrşească mai e multe este în acelaşi timp mai drept? Doar am stabilit,
prietene, că un astfel de suflet este mai bun. HIPPIAS Aşa-i. SOCRATE Dar dacă
dreptatea ar fi o ştiinţă a sufletului? Sufletul mai învăţat nu este totodată mai
drept, iar cel mai neînvăţat, mai nedrept? HIPPIAS Da. SOCRATE Dar dacă dreptatea
ar fi şi una şi alta? Nu este mai drept sufletul care le are pe amîndouă, adică şi
ştiinţă şi putinţă, iar cel neinstruit mai nedrept? HIPPIAS Aşa s-ar părea.
SOCRATE Urmează că sufletul mai capabil şi mai învăţat, fiind mai bun, este în
stare, mai mult decît ce376 a lălăit, să facă, în orice acţiune, lucruri şi rele
şi bune? HIPPIAS Da.
SOCRATE Iar cînd săvirşeşte fapte deloc lăudabile o face conştient, tocmai pentru
că poate şi ştie; binele şi răul, la rîndul lor, ţin de dreptate, fie amîndouă,
fie luate în parte. HIPPIAS Se pare că da. SOCRATE Iar a săvîrşi nedreptăţi
înseamnă a să-vîrşi lucruri rele, şi dimpotrivă, bune cînd nu le să-vîrşeşti.
HIPPIAS Da. SOCRATE Prin urmare, cînd un suflet mai capabil şi mai bun va comite
nedreptăţi, o va face dinadins, pe cînd unul rău o va face fără voia lui? HIPPIAS
Aşa se pare. SOCRATE Iar un om e bun cînd are un suflet bun, şi rău cînd are un
suflet rău? HIPPIAS Da. SOCRATE înseamnă că e în firea omului bun să săvîrşească
nedreptăţi în mod voit, iar a celui rău, fără voia sa, din moment ce omul bun are
un suflet bun. HIPPIAS Are, desigur. SOCRATE Atunci, Hippias, cel care greşeşte şi
face lucruri ruşinoase şi nedrepte în mod voit, dacă există un astfel de om, nu
poate fi altul decît omul cel bun. HIPPIAS Nu pot fi de acord cu tine, Socrate.
SOCRATE Nici eu, Hippias. Dar aşa reiese cu ne-cesitate din discuţia noastră. Cum
ţi-am mai spus, nu sînt în stare să-mi fac o părere statornică: cînd gîndesc una,
cînd gîndesc alta. De mirare nu e însă că eu sau un alt om de rînd nu ne putem
hotărî. Dar că aveţi păreri schimbătoare voi, cei atotştiutori, este într-adevăr
cumplit: înseamnă că nici voi nu ne puteţi tămădui, punînd un capăt rătăcirii
noastre.
HIPPIAS MAIOR
HIPPIAS MAIOR
207
SOCRATE HIPPIAS SOCRATE Iată-l din nou la noi pe frumosul şi atot-28i a ştiutorul
Hippias! E multă vreme de cînd n-ai mai dat prin Atena. HIPPIAS N-am o clipă de
răgaz, Socrate. Căci Elisul ori de cîte ori are nevoie să ducă ceva la bun sfîrşit
. cu vreo cetate sau alta pe mine mă alege ambasador, b considerîndu-mă un foarte
priceput arbitru şi purtător de cuvînt în chestiuni diplomatice. Aşa se face că în
numeroase rînduri am dus tratative cu diferite cetăţi, dar cel mai adesea, şi în
treburile cele mai importante, cu Sparta. Iată de ce, ca să răspund la întrebarea
ta, nu mă abat decît arareori pe-aici. SOCRATE Aşa se întîmplă, Hippias, cînd eşti
un om şi instruit, şi cu o viaţă bine împlinită: căci pe cît de bine te descurci
într-ale tale cîştigînd o droaie de c bani de la tineri în schimbul unor
învăţături cu mult mai preţioase de fapt, pe atît de bine te descurci şi într-ale
obştei, de vreme ce-i faci numai servicii, nădăjduind, pe bună dreptate, nu
dispreţul, ci stima tuturora. Stau însă şi mă întreb, Hippias: de ce oare acei
oameni vestiţi din vechime, ale căror nume sînt rostite ca fiind cele mari ale
înţelepciunii, un Pitta-cos, Bias sau Thales din Milet, şi alţii încă, pînă la
Anaximandru, deci toţi aceştia, sau aproape toţi, s-au ţinut departe de treburile
publice? HIPPIAS Erau neputincioşi, Socrate, şi nu-i ducea a mintea cum să facă
faţă şi la treburile care-i priveau pe ei şi la cele ale cetăţii. SOCRATE Aşadar,
pe Zeus, precum spunem îndeobşte că nici un meşteşug nu rămîne pe loc, iar
meşterii de altădată le apar celor de astăzi rudimentari, oare tot astfel vom
spune şi noi că meşteşugul vostru, al sofiştilor, n-a rămas pe loc, şi că cei care
s-au îndeletnicit în vechime cu înţelepciunea ne apar nouă astăzi rudimentari?
HIPPIAS Este întocmai cum spui. SOCRATE Deci după tine, Hippias, dacă s-ar în-
tîmpla ca Bias să trăiască în zilele noastre, pe lîngă 2821 voi el ne-ar părea de
bună seamă ridicol, după cum şi sculptorii spun că dacă Dedal s-ar naşte încă o
dată şi-ar da la iveală aceleaşi lucruri care pe-atunci l-au făcut celebru,
noi nu ne-am putea stăpîni risul. HIPPIAS Chiar aşa stau lucrurile, Socrate. Numai
că, în ce mă priveşte, am obiceiul să-i laud pe cei vechi, ba chiar mai mult pe ei
decît pe cei din vremea noastră, păzindu-mă astfel de invidia celor în viaţă, dar
şi temîndu-mă de mînia celor morţi. SOCRATE Mi se pare că procedezi tare înţelept,
b Hippias, vorbind şi gîndind aşa. Iar eu sînt gata să întăresc cele spuse de
tine. Căci dacă stau să mă gîn-desc la măiestria cu care aţi ajuns să îmbinaţi
interesul obştei cu treburile voastre, ale fiecăruia, pot spune că arta voastră a
progresat văzînd cu ochii. Iată-l, de pildă, pe Gorgias, sofistul din Leontinoi;
trimis de ai lui la Atena pentru a le reprezenta cetatea — leontinii îl ţineau de
cel mai iscusit în cele obşteşti — a trecut drept un excelent vorbitor în adunarea
poporului; iar apoi şi-a văzut de ale lui şi, dînd lecţii celor tineri, a cîştigat
de la noi o grămadă de bani. c Ca să nu mai vorbesc de prietenul meu Prodicos,
care nu o dată a trecut pe aici cu treburi de-ale cetăţii. Dar ultima oară, venind
la Atena ca reprezen208
PLATON
tant al Ceosului a stîrnit mare admiraţie vorbind în consiliu; iar apoi, s-a
gîndit şi la ale sale; cu prelegeri şi cu lecţii a cîştigat o groază de bani, de
te miri cit. în schimb, nici unul din oamenii vestiţi de altădată nu a crezut
vreodată de cuviinţă să ceară vreun ban d şi nici să ţină prelegeri, împărtăşind
cîte ceva din ceea ce ştiau locuitorilor atîtor cetăţi. într-atît erau de naivi şi
n-aveau habar de ce reprezintă banul! Pe cînd cei doi despre care-ţi vorbeam au
cîştigat de pe urma înţelepciunii mai mult decît orice alt meseriaş de pe urma
meşteşugului său, oricare ar fi acela. Ca să nu mai vorbim de înaintaşul lor,
Protagoras. HIPPIAS în privinţa aceasta sînt de spus lucruri de care tu n-ai
habar, Socrate. Căci dacă ai afla cîţi bani am cîştigat eu, ai rămîne uimit. Ca să
nu pome-e nesc decît de Sicilia, chiar locul unde trăia, onorat de toţi,
Protagoras; unde mai pui că era şi mai vîrst-nic decît mine. Eu, cu mult mai tînăr
şi în scurtă vreme, am cîştigat mai bine de o sută cincizeci de mine! Iar dintr-un
orăşel prăpădit, Inykon, mai bine de douăzeci de mine. întorcîndu-mă acasă, banii
i-am dat tatălui meu; şi el şi ceilalţi din cetate au rămas cu gura căscată de
admiraţie. Aproape că-mi vine să cred că am cîştigat mai mulţi bani decît oricare
alţi doi sofişti laolaltă. 283 a SOCRATE Minunat lucru, Hippias! Iată o dovadă cum
nu se poate mai bună că înţelepciunea ta şi a celor din zilele noastre o întrece
cu mult pe a celor de altădată. Ce deosebire! Trebuie să înţeleg din spusele tale
că mare le era prostia! Se zice că Anaxa-gora făcea exact pe dos decît facem noi.
Rămînîndu-i o moştenire însemnată s-a arătat nechibzuit şi a risipit-o pe toată,
într-atît era lipsit de minte. Se mai spun şi altele de felul ăsta despre cei din
vechime... Gîndindu-mă deci la înaintaşi, toate acestea îmi par b a fi o dovadă
cum nu se poate mai bună a înţelepciunii noastre. Şi nu sînt puţini cei care
gîndesc că înHIPPIAS MAIOR
209
ţeleptul trebuie să fie înţelept în primul rînd pentru el. Drept care, definiţia
înţeleptului ar suna cam aşa: „Cel care cîştigă cei mai mulţi bani". Hai să lăsăm
însă vorbăria şi să ne întoarcem la tine; ia spune-mi, din cetăţile prin care ai
fost, de unde ai cîştigat cei mai mulţi bani? Pot să jur că din Sparta, unde te şi
duci cel mai des. HIPPIAS Nu, pe Zeus, Socrate. SOCRATE Cum aşa? N-ai să-mi spui
că de acolo ai cîştigat cel mai puţin? HIPPIAS De acolo n-am cîştigat niciodată
nimic, c SOCRATE Mai că nu-mi vine să cred, Hippias, atît e de uimitor ce-mi spui.
Oare ştiinţa ta nu este în stare să-i facă mai virtuoşi pe cei care stau în preaj-
mă-ţi şi o învaţă? HIPPIAS Ba bine că nu! SOCRATE Să înţeleg atunci că ea a fost
în stare să-i facă mai buni pe tinerii din Inycon, dar nu şi pe cei din Sparta?
HIPPIAS Nici vorbă de aşa ceva, Socrate. SOCRATE Atunci poate că cei din Sicilia
doresc să devină mai buni, iar cei din Sparta nu? HIPPIAS Nu, Socrate. Şi
spartanii vor acelaşi lucru, d SOCRATE Mai rămîne să cred că fugeau de lecţiile
tale din lipsă de bani. HIPPIAS Nici ăsta nu-i motivul; au bani cîţi vrei. SOCRATE
Atunci cum să-mi explic că avînd şi bunăvoinţă şi bani, iar tu putînd să le fii de
folos ca nimeni altul, nu te-au trimis acasă încărcat de bani? Ia stai! Oare nu
cumva îşi educă spartanii copiii mai bine decît o poţi face tu? Te învoieşti să
spunem că e aşa? HIPPIAS Cum o să mă învoiesc? e SOCRATE Atunci din două una: ori
nu ai fost în stare să-i convingi pe tinerii spartani că luînd lecţii cu tine ar
progresa întru virtute mai mult decît dacă ar face-o cu părinţii lor, ori nu ai
putut să-i convingi
210
PLATON HIPPIAS MAIOR
211
pe părinţii lor că este firesc să-ţi încredinţeze ţie educaţia acestor copii,
dacă, bineînţeles, le pasă cît de cît de soarta lor. Căci nu pot să cred că-i
rodea invidia la gîndul că le-ar deveni copiii mai buni. HIPPIAS Nici eu nu cred
că despre invidie era vorba. SOCRATE Sparta este bine legiuită, nu? HIPPIAS Sigur
că este. 284 a SOCRATE Iar în cetăţile bine legiuite virtutea este ţinută la loc
de cinste. HIPPIAS Şi încă cum! SOCRATE Or, dintre toţi, tu eşti cel mai capabil
s-o treci şi altora. HIPPIAS întocmai, Socrate. SOCRATE Dacă ne gîndim la omul cel
mai capabil să-i înveţe pe alţii călăria; oare nu în Tesalia, în primul rînd (sau
oriunde în altă parte, unde lumea s-ar îndeletnici cu această artă), ar fi el cel
mai mult preţuit şi ar cîştiga cei mai mulţi bani? HIPPIAS Aşa se pare. SOCRATE
Iar cel care este în stare să dea învăţături despre virtute, vrednice de toată
preţuirea, unde b va fi cu precădere stimat şi unde va cîştiga cei mai mulţi bani?
Unde dacă nu în Sparta sau în alt oraş bine legiuit dintre cele greceşti? Sau
poate mai degrabă în Sicilia, prietene, şi la Inycon? Să credem una ca asta,
Hippias? Dacă tu porunceşti, se cuvine ca eu să te-ascult. HIPPIAS Nu, Socrate,
însă potrivit tradiţiei, spartanii nu-şi schimbă legile şi nici nu-şi educă copiii
altfel decit au apucat. SOCRATE Cum vine asta? Spartanilor nu le stă în c obicei
să facă cum este bine, ci, dimpotrivă, să dea greş în ceea ce întreprînd? HIPPIAS
N-aş spune asta, Socrate. SOCRATE N-ar proceda ei mai cu minte dînd tinerilor o
educaţie mai bună în locul uneia mai proaste? HIPPIAS Desigur. însă legile lor nu
le îngăduie să primească o educaţie străină; altminteri, ştii prea bine că dacă ar
fi cu putinţă ca vreun educator să cîştige bani de la ei, acela aş fi eu. Nici nu
ştii ce plăcere le face să mă asculte; să-i vezi numai cum mă laudă! însă, după
cum îţi spun, nu le îngăduie legea. SOCRATE După tine, Hippias, legea este un ne-
d ajuns pentru cetate sau este în folosul ei? HIPPIAS Cred că este făcută spre
folosul ei; numai că atunci cînd este rău alcătuită, îi pricinuieşte şi
neajunsuri. SOCRATE Cum adică? Cei care fac legea, nu ca fiind cel mai mare bine
pentru cetate o fac?
Căci fără o lege bună nu poţi guverna un stat, nu? HIPPIAS Ai dreptate. SOCRATE
Iar dacă cei care se-apucă să facă legi nu ajung să le facă şi bune, atunci ei nu
împlinesc nici legalitatea şi nici legea. Tu ce crezi? HIPPIAS Potrivit unei
vorbiri riguroase, aşa este, e Socrate; numai că oamenii nu prea au obiceiul să
vorbească aşa. SOCRATE Care oameni, Hippias? Cei ştiutori sau cei ignoranţi?
HIPPIAS Cei mulţi. SOCRATE Cei mulţi sînt cei care cunosc adevărul? HIPPIAS
Evident că nu. SOCRATE Nu cred însă cei ştiutori că ceea ce este cu adevărat
avantajos pentru toţi oamenii este mai potrivit legii decît ceea ce nu este
avantajos? Sau nu eşti de aceeaşi părere? HIPPIAS Ba sînt. SOCRATE Deci lucrurile
stau aşa cum cred cei ştiutori? HIPPIAS întocmai. SOCRATE Aşadar, pentru spartani
ar fi mai avantajoasă, potrivit spusei tale, educaţia pe care le-ai 285 a
212
PLATON
da-o tu; şi cu toate că ar veni din partea unui străin, ea ar trebui preferată
celei din partea locului. HIPPIAS Aşa spun, şi cred că pe bună dreptate. SOCRATE
Nu spui tu, de asemenea, că cele ce sînt mai avantajoase sînt mai potrivite legii?
HIPPIAS Am spus-o, de asemenea. SOCRATE Atunci, după tine, este mai potrivit legii
ca fiii spartanilor să fie educaţi de către Hippias şi mai neconform cu ea să fie
educaţi de către părinţii lor; asta în cazul că într-adevăr ei vor trage cu mult
mai multe foloase de pe urma ta. HIPPIAS Desigur că aşa se va întîmpla, Socrate. b
SOCRATE Rezultă că, întrucît nu îţi dau bani şi nu ţi-i lasă în grijă pe fiii lor,
spartanii contravin legii. HIPPIAS Sînt de acord cu tine; căci am impresia că ceea
ce spui este în favoarea mea şi nu văd de ce te-aş contrazice. SOCRATE Iată-ne
deci, prietene, în faţa unei mari descoperiri: spartanii contravin legii. Şi
culmea, asta o fac tocmai ei care trec drept cei mai pătrunşi de spiritul legii!
îmi spui însă că te laudă, Hippias, şi că se bucură ascultîndu-te; dar pe zei,
despre ce anume le vorbeşti? Este clar că despre lucrurile pe care tu c le cunoşti
cel mai bine, adică despre cele ce se petrec cu stelele şi fenomenele cereşti.
HIPPIAS Cîtuşi de puţin, Socrate; nici nu vor să audă de aşa ceva. SOCRATE Atunci
le place să le vorbeşti despre geometrie? HIPPIAS Nici atît; căci cei mai mulţi
dintre ei nu ştiu nici să numere, ca să zic aşa. SOCRATE Deci cu atît mai puţin
sînt dispuşi să te suporte vorbindu-le despre calcul. HIPPIAS Nici vorbă de
calcul, pe Zeus. SOCRATE Nu cumva le vorbeşti atunci despre d acele lucruri pe
care, dintre toţi, tu ştii să le distingi
HIPP1AS MAIOR
213
cu cea mai mare fineţe, vreau să spun despre valoarea literelor şi a silabelor, a
ritmurilor şi armoniilor? HIPPIAS Despre ce fel de armonii şi litere, preabunule?
SOCRATE Bine, dar atunci care sînt acele lucruri pe care ei le ascultă cu plăcere
şi pentru care te laudă? Spune-mi tu, pentru că eu singur nu-mi dau seama. HIPPIAS
Despre zămisliri le-am vorbit, Socrate; ale eroilor şi oamenilor obişnuiţi; ale
cetăţilor apoi. într-un cuvînt, tot ce priveşte originile — iată ce le face o
nespusă plăcere. Aşa
încît, din cauza lor, m-am văzut obligat să învăţ pe dinafară şi să mă ocup de e
toate cîte au legătură cu lucrurile de soiul ăsta. SOCRATE Pe Zeus, Hippias, mare
noroc ai avut că spartanii nu ţi-au cerut tot şirul arhonţilor noştri de la Solon
încoace! Ştiu că ai fi avut ce învăţa pe dinafară! HIPPIAS Da de unde, Socrate!
Numai o singură dată să aud cincizeci de nume şi le şi ţin minte. SOCRATE Aşa
deci? Uite, nu ştiam că stăpîneşti tehnica memorării. Acum înţeleg eu cu adevărat
de ce le face spartanilor atîta plăcere să te asculte! Fiindcă ştii o grămadă de
lucruri, te folosesc cum fac 286 a copiii cu bunicii lor, cînd nu se mai satură
să-i asculte povestind. HIPPIAS Aşa e, Socrate, pe Zeus. De curînd am avut un mare
succes vorbindu-le despre îndeletnicirile frumoase pe care se cuvine să le aibă un
tînăr. Şi pe bună dreptate m-au lăudat, căci discursul este fără cusur compus,
bine alcătuit şi în general şi în privinţa alegerii cuvintelor. Cît despre început
el sună cam aşa: după căderea Troiei, Neoptolem îl întreabă pe Nestor care anume
sînt îndeletnicirile frumoase ce-l pot face pe un tînăr să devină stimat, b
Vorbeşte apoi Nestor dîndu-i lui Neoptolem felurite îndrumări de toată frumuseţea.
Acesta este discursul
214
215 pe care l-am ţinut acolo şi pe care am de gînd să-l reiau şi aici peste trei
zile, în şcoala lui Pheidostratos, împreună cu alte multe lucruri demne de auzit.
Eudicos, fiul lui Apemantos, este cel care m-a rugat c să vorbesc. Ai grijă să fii
şi tu de faţă şi să-i aduci şi pe alţii în stare să preţuiască cele auzite.
SOCRATE Aşa voi face, Hippias, de va vrea zeul. Dar acum, pentru că tocmai mi-am
adus aminte, fii bun şi desluşeşte-mi următoarea problemă, în cîte-va cuvinte
măcar. De curînd, dragul meu, stînd de vorbă cu cîţiva cunoscuţi, m-am pomenit
într-o mare încurcătură; în timp ce condamnam unele lucruri ca fiind urite, iar pe
altele le lăudam ca frumoase, numai ce îl aud pe unul dintre ei că mă întreabă, nu
d pot să-ţi spun cu ce ton arogant: „Da de unde ştii tu, Socrate, care lucruri
sînt frumoase şi care urite? Ia să vedem, ai putea să-mi spui ce-i frumosul?\Eu,
ca un prost ce mă aflu, m-am încurcat tare rau şi nu izbuteam cu nici un chip să-i
răspund cum trebuie. Rămînînd singur, supărat foc pe mine, nu încetam să mă mustru
şi îmi ziceam, fierbînd de mînie, că prima oară cînd mă voi întîlni cu unul dintre
voi înţelepţii, vă voi asculta mai întîi cu luare-aminte, voi căuta să înţeleg şi-
mi voi băga lucrurile bine în cap, pentru ca apoi să merg din nou la cel care mi-a
pus întrebarea şi să reîncep lupta. Iată de ce, cum spu-e neam, ai picat cum nu se
poate mai bine; lămureş-te-mă deci aşa cum trebuie ce este frumosul şi încearcă
să-mi explici totul amănunţit ca să nu mai păţesc altă ruşine şi să-şi bată joc de
mine omul acela. Căci, fără îndoială, lucrul îţi este cunoscut, şi pentru tine-i o
nimica toată faţă de altele multe cîte le ştii. HIPPIAS Pe Zeus că-i o nimica
toată, Socrate, şi nici nu merită atîta bătaie de cap, ca să zic aşa. SOCRATE Am
să pricep atunci cu atît mai uşor şi nimeni n-o să-mi mai vină de hac. HIPPIAS
Sigur că nimeni. Altminteri tot ce ştiu eu n-ar face doi bani. 287 a SOCRATE Pe
Hera, frumos vorbeşti, Hippias! De l-am putea îmblînzi pe omul ăsta! Lasă-mă
totuşi — şi nu văd de ce te-ar stingheri — să mă dau pe mine drept el şi, pe
măsură ce tu răspunzi, eu să aduc obiecţii; în felul acesta deprînd şi eu mai
lesne învăţătura ta. Ştii poate că mie îmi este oarecum mai la îndemînă să fac
obiecţii. Dacă n-ai deci nimic împotrivă, să facem cum îţi spun, cu gîndul că am
să învăţ mai temeinic. HIPPIAS Nu te sfii; îţi spuneam doar că nu-i vorba b de
cine ştie ce lucru şi că te-aş putea învăţa să faci faţă la altele cu mult mai
grele. SOCRATE Că tare frumos mai vorbeşti, Hippias! Ei bine, pentru că şi tu mă
îndemni, hai să încerc ca punînd întrebări, să-i ţin locul omului nostru pe cît
îmi stă mie în putere. Aşadar, dacă i-ai ţine lui discursul despre care-mi
vorbeai, cel cu îndeletnicirile frumoase, după ce ai termina ce aveai de spus, el
s-ar grăbi să întrebe înainte de toate tocmai despre c frumos — căci îi ştiu
obiceiul — şi ar începe astfel: „Străine din Elis, oare cele ce-s drepte, nu prin
dreptate sînt drepte?" Răspunde, Hippias, ca şi
cum el te-ar întreba. HIPPIAS Răspund că prin dreptate. SOCRATE „Dreptatea deci
este un lucru real?" HIPPIAS Desigur. SOCRATE „Aşadar şi cei înţelepţi sînt
înţelepţi prin înţelepciune, iar toate cîte sînt bune, prin bună-
tate?" HIPPIAS Cum altfel? SOCRATE „Şi ele există cu-adevărat, nu sînt simple
vorbe." HIPPIAS Sigur că există. SOCRATE .Aşadar, toate cîte sînt frumoase, sînt
frumoase prin însuşi frumosul, nu-i aşa?"
216
217
d HIPPIAS Prin însuşi frumosul, întocmai. SOCRATE „Iar frumosul este şi el un

lucru real, nu?" HIPPIAS Este. Dar ce-i cu asta? SOCRATE „Spune-mi, străinule, va
adăuga el, atunci ce anume este frumosul ăsta?" HIPPIAS După cît înţeleg, Socrate,
cel care întreabă îţi cere să afli ce este frumos, nu? SOCRATE Nu asta cred că
cere, Hippias, ci ce este frumosul. HIPPIAS Şi care e mă rog deosebirea? SOCRATE
Ţi se pare că nu e nici una? HIPPIAS Nici una. SOCRATE Oricum, este clar că tu
ştii mai bine. Totuşi, dragul meu, fii puţin mai atent: el nu te în-e treabă ce
este frumos, ci ce este frumosul. HIPPIAS Acum înţeleg. îi voi arăta ce este
frumosul şi n-o să mai aibă nimic de zis. Căci frumosul, Socrate, este, după cum
bine ştii, şi dacă e să vorbim drept, o fată frumoasă. SOCRATE Jur pe cîine,
Hippias, că ai răspuns tare frumos, aş spune chiar, de-a dreptul strălucit. Dacă
288 a am să-i răspund şi eu la fel, înseamnă că îi voi spune exact ce trebuie şi
că nu o să mai aibă nimic de zis? HIPPIAS Cum să mai aibă, Socrate, cînd toţi cei
de faţă ar fi de aceeaşi părere şi nu s-ar da în lături să întărească prin spusa
lor că ai dreptate? SOCRATE Bine, să zicem că aşa este. Aş vrea totuşi să-mi pot
reaminti mai lesne ceea ce spui. Căci el o să mă întrebe cam în felul următor: „Ia
răspun-de-mi, Socrate: toate aceste lucruri pe care le numeşti frumoase nu ar fi
frumoase decît dacă frumosul însuşi există cuadevărat, nu?" Iar eu ce voi
răspunde? Că o fată frumoasă este frumoasă, tocmai pentru că există ceva prin care
lucrurile sînt frumoase? b HIPPIAS Crezi, aşadar, că va mai încerca să nege că
frumosul este ceea ce spui tu? Sau că dacă ar face-o nu va fi ridicol? SOCRATE Că
va încerca, minunatule, ştiu foarte bine. Dacă încercînd, va fi şi ridicol,
aceasta urmează să o vedem. Iată totuşi ce-mi va răspunde şi mă gîndesc să-ţi spun
şi ţie. HIPPIAS Spune-mi. SOCRATE „Eşti încîntător, Socrate, îmi va răspunde el.
Dar o iapă frumoasă nu este ceva frumos, din moment ce chiar zeul a lăudat-o în
oracolul său?" Ce c vom spune, Hippias? Desigur că iapa cea frumoasă este ceva
frumos. Căci nu vom îndrăzni să afirmăm că frumosul nu este frumos. HIPPIAS Aşa e,
Socrate. E drept că zeul însuşi a spus-o, iar la noi, în Elis, există într-adevăr
cai frumoşi. SOCRATE „Buun! va relua el. Ce spui acum de-o liră frumoasă? Nu este
şi ea ceva frumos?"
O vom recunoaşte, Hippias? HIPPIAS Fireşte că da. SOCRATE După care el va spune,
căci mă iau după firea lui şi ştiu prea bine ce va spune: „Dar despre o
preafrumoasă oală de lut, ce părere ai, dragul meu? Oare ea nu este ceva frumos?"
HIPPIAS Dar bine, Socrate, cine-i acest om? Ce d grosolan trebuie să fie cineva
pentru a folosi cuvinte atît de vulgare într-o problemă atît de delicată! SOCRATE
Aşa-i el, Hippias. Nu are rafinament, este un tip vulgar; nu-l interesează decît
adevărul. Şi totuşi, trebuie să-i răspundem omului; în ce mă priveşte îmi
pregătesc un răspuns provizoriu. Dacă oala cu pricina, ieşită din mîna unui meşter
bun ar fi netedă,'rotundă şi bine arsă, cum sînt cele frumoase, de cîte douăzeci
de litri, cu două toarte, tare izbutite — deci dacă la o astfel de oală s-ar
referi el, trebuie să admitem că ea este ceva frumos. Căci altfel, cum e am putea
spune că ceea ce este frumos nu este frumos? HIPPIAS Nicicum, Socrate.
218
PLATON
SOCRATE ,Aşadar, va continua el, o oală frumoasă este ceva frumos? Răspunde!"
HIPPIAS Iată cum cred eu că stau lucrurile, Socrate: acest obiect, îngrijit
lucrat, este într-adevăr ceva frumos, dar în general el nu este demn de a fi
judecat astfel faţă de un cal, o fată şi faţă de toate celelalte lucruri frumoase.
289 a SOCRATE înţeleg deci, Hippias, că trebuie să-i răspundem cam aşa: „Oare nu
ştii, după cum bine zice vorba lui Heraclit, că «cea mai frumoasă dintre maimuţe
este urîtă în comparaţie cu neamul oamenilor» şi că «cea mai frumoasă dintre oale
este urită în comparaţie cu neamul fecioarelor», după cum spune înţeleptul
Hippias?» Am spus bine, Hippias, nu? HIPPIAS Chiar aşa, Socrate, ai răspuns foarte
bine. SOCRATE Dar stai să vezi ce va urma: „Ce spui, Socrate? Dacă cineva ar
compara neamul fecioarelor b cu cel al zeilor, nu ar păţi acelaşi lucru ca atunci
cînd pune alături oalele de fecioare? Nu ne apare atunci cea mai frumoasă fată ca
fiind urîtă? Şi Heraclit al tău nu tot la asta se referă cînd spune că «cel mai
înţelept dintre oameni comparat cu un zeu nu-i altceva decît o maimuţă şi în
privinţa înţelepciunii, şi a frumuseţii şi a tuturor celorlalte»?" Să acceptăm
atunci, Hippias, că cea mai frumoasă fată este urită în comparaţie cu zeiţele?
HIPPIAS Cine ar spune că nu-i aşa, Socrate? c SOCRATE Dacă vom admite că aşa este,
atunci el va izbucni în ris şi va spune: „îţi aminteşti, Socrate, care a fost
întrebarea mea?" Iar eu voi spune că m-a întrebat ce este frumosul însuşi. „Şi
întrebat fiind ce este frumosul — va adăuga el — ai răspuns, ca să te citez pe
tine, că este un lucru deopotrivă frumos şi urît, nu?" Voi recunoaşte că da; sau
ce mă sfătuieşti să spun, înţeleptule?
HIPPIAS MAIOR
219 HIPPIAS Dinspre partea mea, chiar acest lucru. Căci e-adevărat că faţă de zei
neamul oamenilor nu este frumos. SOCRATE „Dacă te-aş fi întrebat de la început, va
continua el, ce anume este deopotrivă frumos şi urit, răspunsul pe care mi l-ai
dat ar fi fost foarte bun. Dar acum nu ştiu dacă mai poţi crede că frumosul în d
sine — acea formă care adăugată unui lucru îl împodobeşte şi-l face să pară frumos
— este o fată, un cal sau o liră." HIPPIAS Dar, bine, Socrate, dacă asta vrea el
să afle, nimic mai simplu decît să-i răspunzi ce este frumosul care împodobeşte
toate celelalte lucruri şi care, adăugat acestora, le face să pară frumoase. Pot e
spune că omul ăsta al tău e-un prost care n-are nici cea mai mică idee despre
lucrurile frumoase. Dar dacă îi vei răspunde că frumosul pe care-l caută el nu-i
altceva decît aurul, va rămîne cu gura căscată şi nu-i va mai arde de obiecţii.
Căci ştim cu toţii că, atunci cînd îi adaugi aur, un lucru care la prima vedere
pare urit devine frumos aşa împodobit cu aur cum este. SOCRATE N-ai idee ce om e
ăsta, Hippias, cît de dificil e şi cît de greu se lasă convins. HIPPIAS Cum vine
asta, Socrate? Dar e obligat să accepte adevărul; altminteri se face de ris! 290 a
SOCRATE Păi uite, să luăm răspunsul ăsta; nu numai că nu-l va accepta, dar pe
deasupra o să-şi bată
joc şi o să spună: „Măi prostănacule, crezi că Fidias este un artist de duzină?"
„Departe de mine
gîndul ăsta", am să spun. HIPPIAS Şi bine ai să faci, Socrate. SOCRATE Bine, într-
adevăr. Numai că el, după ce recunosc că Fidias este un bun artist: „Şi crezi că
Fi- b dias n-avea habar de frumosul de care vorbeşti tu?" Iar eu: „De ce mă
întrebi?" „Fiindcă el nu i-a făcut Atenei nici ochii, nici restul feţei, nici
braţele şi nici
220
221
picioarele din aur — dacă aurul ar fi, cum spui, cel mai frumos —, ci din fildeş;
este clar deci că a dat greş din ignoranţă, neştiind că aurul este cel care face
ca toate lucrurile să devină frumoase atunci cînd sînt împodobite cu el." Ei bine,
ce-i vom răspunde la toate astea, Hippias? c HIPPIAS Nu mi se pare greu de
răspuns; îi vom spune că Fidias a procedat excelent. Pentru că şi fildeşul este un
lucru frumos. SOCRATE .Atunci de ce n-a făcut din fildeş şi culoarea ochilor, o să
continue el, ci dintr-o piatră anume, căutînd, atît cît era cu putinţă, o cît mai
mare potrivire a ei cu fildeşul? Sau poate şi-o piatră frumoasă este ceva frumos?"
O să spunem că este, Hippias? HIPPIAS Sigur că o să spunem, ori de cîte ori este
vorba de o potrivire. SOCRATE „Iar atunci cînd nu-i vorba de potrivire, că e un
lucru urit, nu?" Să spun că aşa e sau nu? HIPPIAS Trebuie să te învoieşti că aşa
e, de vreme ce e vorba de o nepotrivire. d SOCRATE „Ei bine, o să continue el, tu
care le ştii pe toate, ia spune-mi: nu-i aşa că datorită fildeşului şi aurului
lucrurile devin frumoase ori de cîte ori e vorba de o potrivire şi urîte atunci
cînd potrivirea nu există?" Vom admite sau nu? HIPPIAS Vom admite că are dreptate
şi că este frumos ceea ce se potriveşte în fiecare caz. SOCRATE .Aşadar, va spune
el, cînd pui la fiert oala cea frumoasă despre care vorbeam adineauri, plină cu
tot felul de bunătăţi, ce lingură o să i se potrivească mai bine, una de aur sau
una din lemn de smochin?" e HIPPIAS Pe Heracles, ce fel de om este ăsta, So-crate?
Nu vrei să-mi spui şi mie cine este? SOCRATE Ţi-aş spune degeaba, pentru că tot
nu-l cunoşti. HIPPIAS în orice caz, acum ştiu că este un ignorant. SOCRATE Este un
pisălog, Hippias! însă noi, noi ce vom spune? Care dintre linguri se potriveşte
mai bine fierturii de legume şi oalei? Sau este clar că cea de lemn? Căci ea dă
legumelor un gust mai bun şi totodată, prietene, cu ea neputînd sparge oala,
înlăturăm pericolul de a vărsa legumele, de a stinge focul şi de a-i lipsi pe cei
care aşteaptă să fie serviţi de o mîncare delicioasă. în schimb, cea de aur ne-ar
pricinui toate aceste neajunsuri, aşa încît vom spune, cred, că lingura de lemn
este mai potrivită decît 291 a cea de aur. Asta în cazul că nu ai tu altă părere.
HIPPIAS Este, într-adevăr, mai potrivită, Socrate. Eu unul nu aş sta însă de vorbă
cu un om care pune astfel de întrebări. SOCRATE Ai dreptate, prietene; pentru că
nu se cade ca tocmai ţie să ţi se împuie capul cu astfel de vorbe, cînd eşti aşa
de frumos îmbrăcat şi încălţat, ba şi stimat de toţi grecii pentru ştiinţa ta.
Mie, în schimb, îmi este indiferent dacă am de-a face cu un b asemenea om.
Lămureşte-mă deci din vreme şi răs-punde-mi spre binele meu. „Căci dacă lingura de
lemn este mai potrivită decît cea de aur, o să re-înceapă el, nu-i aşa că este şi
mai frumoasă? Pentru că tu însuţi ai recunoscut că ceea ce este potrivit este mai
frumos decît ceea ce nu este potrivit." Nu va trebui atunci să recunoaştem,
Hippias, că lingura de lemn este mai frumoasă decît cea de aur? HIPPIAS Vrei să
afli, Socrate, ce să-i răspunzi că este frumosul, aşa încit să scapi de vorbăria
lui? SOCRATE Sigur că vreau; totuşi nu înainte de a c afla ce ara să-i spun: care
dintre cele două linguri despre care vorbeam este mai potrivită şi totodată mai
frumoasă? HIPPIAS Răspunde-i atunci, dacă vrei, că cea de lemn.
222
223
SOCRATE Acum spune-mi ce aveai adineauri în minte. Trebuie totuşi să ţii seama că
dacă îi voi spune că frumosul este aurul, atunci cum se face că din ultimul nostru
răspuns nu rezultă că aurul este mai frumos decît lemnul de smochin? Ce spui acum
că este frumosul? d HIPPIAS Ara să-ţi spun. Căci mi se pare că tu cauţi să afli ce
este frumosul acela care nicicînd, niciunde şi nimănui nu-i poate părea urît.
SOCRATE întocmai, Hippias. De data asta m-ai înţeles cum nu se poate mai bine.
HIPPIAS Ei bine, ascultă! Şi să ştii că dacă şi de astă dată mai rămîne loc pentru
vreo obiecţie, am să spun că nu sînt bun de nimic! SOCRATE Dar zi o dată, în
numele zeilor! HIPPIAS Susţin deci că oricînd, oriunde şi pentru oricine, cel mai
frumos lucru e să fii bogat, sănătos şi stimat de toţi grecii, să ajungi la adinei
bătrîneţi e după ce ţi-ai înmormîntat părinţii aşa cum se cuvine şi să fii la
rîndu-ţi înmormîntat cu pompă şi onoruri de către fiii tăi. SOCRATE Mă uluieşti,
Hippias! Ce răspuns minunat, măreţ şi vrednic de tine! Şi, pe Hera, admir la tine
bunăvoinţa cu care, după cît îţi stă ţie în putinţă, îmi sari într-ajutor! Din
păcate, pe omul nostru tot nu-l dăm gata; ba află că de astă dată o să rîdă de noi
cu şi mai mare poftă. HIPPIAS Va fi un ris neinspirat, Socrate. Căci dacă se
mulţumeşte să rida fără să aibă nimic de spus, 292 a înseamnă că ride chiar de el,
şi tot de el vor rîde şi cei de faţă. SOCRATE Se poate întîmpla şi astfel; şi
totuşi, după cum presimt eu, se poate ca la acest răspuns să nu se mulţumească
doar să rida. HIPPIAS Ce vrei să spui? SOCRATE Vreau să spun că dacă se intîmplă
să aibă la îndemînă o bîtă, tare o să mai încerce să mă ciomăgească; asta dacă nu
cumva scap de el luînd-o la fugă. HIPPIAS Cum asta? Dar cine-i omul ăsta, stăpînul
tău? Făcînd una ca asta nu va fi dus la judecată şi condamnat? Sau poate în
cetatea voastră nu există lege şi oamenilor le este îngăduit să se lovească unii
pe alţii cînd le vine cheful? SOCRATE Nici vorbă să fie îngăduit aşa ceva. HIPPIAS
Deci va da socoteală că te-a lovit pe nedrept. SOCRATE Nu cred că pe nedrept,
Hippias; căci dacă-i răspund cum mă îndemni tu, cred că pe bună dreptate mă va
ciomăgi. HIPPIAS Atunci încep să cred şi eu că pe bună dreptate, Socrate, de vreme
ce chiar tu poţi gîndi una ca asta. SOCRATE Pot să-ţi spun şi de ce anume cred eu
că dînd un astfel de răspuns m-ar ciomăgi pe drept? Sau poate vrei şi tu să mă
loveşti fără să asculţi. Ai de gînd să accepţi un răspuns? HIPPIAS Ar fi nedemn de
mine să nu accept, So-erate. SOCRATE Am să-ţi spun aşa cum am făcut şi pînă acum,
adică dîndu-mă pe mine drept el; în felul acesta am să fiu scutit să-ţi adresez
ţie vorbele urîte şi necuvincioase pe care el mi le spune. „Ia spune-mi, va relua
el, crezi că mănînci bătaie degeaba? De ce vii să-mi cînţi un ditiramb în halul
ăsta de fals, îndepărtîndu-te atît de întrebare?" „Cum adică?" am să răspund eu.
Iar el: „Uite aşa! Nu eşti în stare să ţii minte că te-am întrebat ce este
frumosul în sine, acela care adăugat oricărui lucru îl face să de-vină frumos, fie
că e vorba de-o piatră, de-un lemn, de un om sau de-un zeu, de orice îndeletnicire
manuală sau spirituală? Eu întreb ce este însăşi frumuseţea, omule, şi cred că
strigînd în gura mare m-aş face mai degrabă înţeles de către o piatră de
224
PLATON
moară care n-are nici urechi să audă, nici minte să priceapă, decît de tine!" Nu-i
aşa, Hippias, că nu te-ai supăra pe mine, dacă auzind toate astea mi s-ar face
frică şi aş răspunde: „Dar bine, Hippias este cel care e m-a învăţat să definesc
astfel frumosul. Şi eu l-am întrebat tot aşa cum mă întrebi tu pe mine, despre un
frumos care ar fi acelaşi pentru oricine oricînd." Tu ce zici? Te superi dacă
vorbesc aşa? HIPPIAS Află, Socrate, că frumosul este şi va fi pentru oricine ceea
ce am spus deja că este. SOCRATE „Ceea ce este şi va fi, nu? o să adauge el, căci
frumosul este totdeauna frumos." HIPPIAS Evident. SOCRATE ,Aşadar a şi fost?" va
continua. HIPPIAS A şi fost. SOCRATE „Dar străinul ăsta al tău din Elis ţi-a spus
poate că şi pentru Ahile frumosul înseamnă să fie înmormîntat după înaintaşii săi?
Şi pentru strămoşul său Eac, tot asta înseamnă? La fel şi pentru 293 a ceilalţi
cîţi s-au mai născut din zei şi pentru zeii înşişi?" HIPPIAS Ce tot spui tu acolo?
întrebările omului ăstuia sînt de-a dreptul nesăbuite! SOCRATE Cum aşa? Dar să-i
răspunzi că lucrurile stau astfel este mai puţin nesăbuit? HIPPIAS Poate. SOCRATE
„Şi poate acesta este şi cazul tău, îmi va replica el, cînd spui că este frumos
pentru oricine şi oricînd să fii înmormîntat de urmaşi şi să-ţi în-mormîntezi
părinţii. Sau poate Heracles şi toţi pe care i-am pomenit adineauri nu făceau
parte dintre aceştia?" HIPPIAS Dar eu nu vorbeam despre zei! b SOCRATE „Nici
despre eroi pe cît se pare." HIPPIAS Nici despre ei, în măsura în care erau copii
de zei.
HIPPIAS MAIOR
225
SOCRATE „îi aveai în vedere doar pe cei născuţi din muritori, nu?" HIPPIAS Sigur
că da! SOCRATE .Aşadar, din ce spui tu, rezultă că, dacă e să ne gîndim la eroi,
pentru Tantal, Dardanos şi Zethos acesta este un lucru groaznic, lipsit de pietate
şi urit, în timp ce pentru Pelops şi toţi ceilalţi născuţi din muritori, unul
frumos." HIPPIAS Mie aşa mi se pare. SOCRATE „Ţi se pare, va observa el atunci,
ceea ce pînă acum nu ai spus: că faptul de a fi înmormîntat de către urmaşi după
ce ţi-ai înmormîntat la rîndu-ţi părinţii se întîmplă să fie, uneori şi pentru c
unii, un lucru urît; cu alte cuvinte, se pare că acest lucru nu poate fi frumos
pentru toată lumea. Aşa încît s-a petrecut acum exact ce se întîmplase şi cu fata
şi oala; ba chiar ceva mult mai caraghios: căci ceea ce este frumos pentru unii,
nu este şi pentru alţii. Şi iată că nu te-arăţi a fi încă în stare, Socrate, să-mi
spui ce anume este frumosul." Acestea şi altele asemeni mi le va reproşa, şi pe
bună dreptate, dacă am să-i răspund cum mă îndemni tu. Cam aşa îmi vorbeşte,
Hippias, de cele mai multe ori. Cîte-odată însă, de parcă i s-ar face milă de
stîngăcia şi neştiinţa mea, îmi spune el ce este frumosul, cerin- d du-mi apoi
doar părerea. Şi despre orice altceva s-ar întîmplă să mă întrebe sau să vină
vorba, la fel face. HIPPIAS Ce vrei să spui, Socrate? SOCRATE Am să te lămuresc pe
dată. „Măi inspira tule, îmi va spune el, încetează o dată cu răspunsuri de felul
ăsta! Nu vezi cît sînt de naive şi uşor de înlăturat? Mai degrabă fă bine şi vezi
dacă nu e cumva frumosul este tocmai ce nu voisem noi să luăm de bun mai înainte
cînd spuneam că aurul este frumos atunci cînd se potriveşte şi urit cînd nu se
potriveşte; tot astfel şi pentru toate celelalte cazuri cînd el intră în joc. Vezi
dacă nu cumva frumosul
226
PLATON
este tocmai această potrivire, tocmai felul ei de a fi." Ei bine, de fiecare dată,
nevenindu-mi nimic altceva în minte, n-am încotro şi încuviinţez cele spuse de el.
Tu ce crezi, să fie oare această potrivire esenţa frumosului?
HIPPIAS N-am nici cea mai mică îndoială, So-crate. SOCRATE Eu zic că e totuşi
cazul să vedem cum stau lucrurile, ca nu cumva să ne înşelăm. HIPPIAS Trebuie,
fireşte. SOCRATE Urmăreşte-mă atunci: spuneam că po-294 a trivirea, o dată intrată
în joc, face ca obiectul respectiv să pară frumos sau îl face să fie frumos? Sau
poate nici una, nici alta? HIPPIAS Eu cred că-l face să pară frumos; căci atunci
cînd un om, de care altminteri ai putea lesne ride, îşi pune haine şi încălţări
care-l prînd, pare mult mai frumos. SOCRATE Dacă potrivirea face ca lucrurile să
pară doar, şi nu să fie mai frumoase şi în realitate, atunci ea este o simplă
înşelătorie cu care frumosul nu are nimic comun; şi nu ea se dovedeşte a fi cea b
pe care o căutăm noi: realitatea datorită căreia toate lucrurile frumoase sînt
frumoase, aşa cum toate lucrurile mari sînt mari printr-un plus al lor; căci
datorită lui sînt ele mari, chiar dacă nu par a fi. Tot aşa facem şi noi cînd
întrebăm ce ar putea fi frumosul acela datorită căruia lucrurile devin frumoase,
fie că par, fie că nu par astfel. Acum însă nu prea văd cum ar putea esenţa
frumosului să rezide în această potrivire; căci potrivirea, aşa cum singur
mărturiseşti, face mai degrabă ca un lucru să pară, decît să fie în realitate
frumos; ea nu-i dă voie să pară aşa cum este. Or, cum spuneam adineauri, noi .
trebuie să aflăm definiţia a ceea ce face ca lucrurile c să fie cu adevărat
frumoase, indiferent de felul cum
HIPPIAS MAIOR
227
par. Iată ce se cuvine să căutăm dacă vrem să aflăm ce este frumosul. HIPPIAS însă
potrivirea, Socrate, atunci cînd există, face ca lucrurile să fie şi totodată să
pară frumoase. SOCRATE înclini deci să crezi că lucrurile cu adevărat frumoase nu
numai că sînt, dar şi par astfel dacă ceea ce le face să pară frumoase este
deopotrivă prezent? HIPPIAS întocmai. SOCRATE Ce vom spune, aşadar, Hippias? Că
toate cîte sînt cu adevărat frumoase, fie ele legi sau obiceiuri, sînt şi par
astfel oricînd şi în mintea tuturor? a Sau că, dimpotrivă, despre ele nu se ştie
nimic exact şi că tocmai în jurul lor se nasc neînţelegeri şi dispute. Şi aceasta
se întîmplă fie că-i vorba de discuţii de rînd sau de dezbateri publice. HIPPIAS
Cred că mai degrabă nu se ştie nimic exact, Socrate. SOCRATE Or, lucrurile nu ar
sta astfel dacă ceea ce pare n-ar fi despărţit de ceea ce este în realitate. Iar
ele n-ar fi despărţite dacă potrivirea ar fi frumosul însuşi şi ar face ca
lucrurile să fie într-adevăr frumoase şi totodată să pară astfel. încît
potrivirea, dacă este acel ceva care face ca lucrurile să fie frumoase, este
însuşi frumosul pe care-l căutăm noi; dar iată că ea nu este şi acel ceva care le
face totodată să pară astfel. Iar dacă potrivirea este ceea ce e le face să pară
frumoase, atunci ea nu mai este frumosul pe care-l căutăm noi. Căci acesta face ca
un lucru să fie cu adevărat frumos, în timp ce o aceeaşi cauză nu ar putea face ca
vreun lucru să pară şi totodată sdjîe frumos: frumos sau orice altceva. Ce ne vom
hotărî deci să spunem: că potrivirea face ca lucrurile să pară frumoase sau că le
face să fie într-adevăr? HIPPIAS Eu cred că doar le face să pară, Socrate.
228
PLATON
SOCRATE Cum aşa? înseamnă atunci că ştiinţa noastră despre frumos se duce şi ne
scapă, de vreme ce, iată, potrivirea ne-a apărut acum ca nemaifiind frumosul.
HIPPIAS Pe Zeus, Socrate, şi mie mi se pare nespus de ciudat. 295 a SOCRATE Şi
totuşi, prietene, să nu ne dăm încă bătuţi! Eu parcă tot mai nădăjduiesc să dăm
cumva ochi cu frumuseţea însăşi. HIPPIAS în ce mă priveşte, nu mă îndoiesc deloc,
Socrate; pentru că, de fapt, nici nu-i aşa de greu. Ştiu bine că dacă m-aş retrage
cîteva clipe şi-aş reflecta intens, ţi-aş da un răspuns mai exact decît orice
exactitate!
SOCRATE Nu spune vorbe mari, Hippias! Ai văzut şi tu cîtă bătaie de cap ne-a dat
pînă acum toată povestea asta! Mai bine ai grijă ca frumosul nostru, b sătul de
atîta hărţuială, să nu-şi ia tălpăşiţa de tot. Dar ce tot îndrug? Căci nu mă
îndoiesc că tu i-ai veni lesne de hac dacă ai rămîne singur. Fă-o totuşi, rogu-te,
de faţă cu mine, lăsîndu-mă, ca şi pînă acum, părtaş la cercetarea ta. Dacă îi dăm
de capăt, va fi cum nu se poate mai bine; dacă nu, eu mă voi împăca, bănuiesc, cu
situaţia, iar tu, rămînînd singur, vei găsi cu uşurinţă răspunsul. Mai gîndeştete
însă că dacă am găsi răspunsul împreună, nu te-aş mai plictisi apoi tot
descosîndu-te despre ceea ce ai des-c coperit singur. Drept care fă bine şi
ascultă următoarea definiţie: spun că frumosul — însă urmăreş-te-mă cît se poate
de atent ca nu cumva s-o iau razna —, frumosul deci, aş spune eu, este utilul. Şi
iată ce am în vedere cînd afirm una ca asta. Frumoşi, obişnuim să spunem, nu sînt
ochii care nu pot să vadă, ci aceia care o pot face şi care folosesc tocmai la
văzut. Nu-i aşa? HIPPIAS Ba da.
HIPPIAS MAIOR
229
SOCRATE Tot astfel spunem şi despre trup că este frumos, aşa potrivit cum se arată
pentru alergări şi lupte; animalele apoi, calul, cocoşul, prepeliţa, pe toate le
numim frumoase; să nu mai vorbim de tot d soiul de ustensile, care cu patru roţi
sau nave, fie ele negustoreşti sau de război; în sfîrşit, toate instrumentele
folosite în muzică şi în alte arte, ba chiar, dacă vrei, pînă şi obiceiurile şi
legile — pe toate le numim frumoase, gîndindu-ne la unul şi acelaşi lucru, adică
cercetîndu-le pe fiecare în parte potrivit naturii, alcătuirii şi stării în care
se află. Iar despre ceea ce este folositor noi spunem că este frumos tocmai în
măsura în care este folositor, servind unor e scopuri anume şi în împrejurări
anumite; şi urit, îi spunem acelui obiect care în toate aceste privinţe se
dovedeşte a nu fi de folos. Nu eşti de aceeaşi părere, Hippias? HIPPIAS Ba da.
SOCRATE Avem acum dreptate să afirmăm că utilul este frumosul prin excelenţă?
HIPPIAS Avem, Socrate. SOCRATE Aşadar, orice lucru capabil să producă ceva, prin
însăşi această putinţă este şi util, în timp ce unul incapabil de a produce este
inutil? HIPPIAS întocmai. SOCRATE Este deci putinţa un lucru frumos, pe cînd
neputinţa unul urit? HIPPIAS Sînt absolut convins că aşa e; şi toate ne 296 a fac
dovada acestui fapt, dar mai ales problemele publice. Căci ce poate fi mai frumos
decît să deţii puterea în treburile publice şi să iei decizii în propria ta ţară?
în schimb nu există nimic mai urit decît neputinţa în astfel de treburi. SOCRATE
Nu-i rău deloc ce spui; aşadar, pe zei, Hippias, lucrurile stînd astfel, nu
înseamnă că ştiinţa este tot ce poate fi mai frumos, iar neştiinţa tot ce-i mai
urit?
230
PLATON
HIPPIAS Ce vrei să spui, Socrate? SOCRATE Ai răbdare, dragă prietene; pentru că mă

cuprînde teama gîndindu-mă la vorbele noastre. b HIPPIAS De ce să te temi,
Socrate, de vreme ce de astă dată lucrurile au mers strună? SOCRATE Aş dori să fie
aşa; dar hai să vedem împreună cum se prezintă situaţia: se poate să faci un lucru
fără să ştii să-i faci şi totodată fără să fii în stare să-l faci? HIPPIAS Sigur
că nu; cum să îl faci dacă nu eşti în stare? SOCRATE Dacă ne gîndim, aşadar, la
cei cărora nu le reuşeşte un lucru şi care apucîndu-se de o treabă, sau vrînd să
ducă ceva la bun sfîrşit, fac, fără voia lor, numai lucruri rele; nu crezi oare că
dacă nu puteau să le facă, nu le-ar fi făcut? HIPPIAS Evident. SOCRATE Şi totuşi,
cei care pot, pot tocmai da-c tontă acestei capacităţi; căci n-avem cum
spune că din pricina neputinţei. HIPPIAS Sigur că nu. SOCRATE Iar celor care fac
într-adevăr, le stă în putinţă să facă toate cîte le fac? HIPPIAS Da. SOCRATE Toţi
oamenii însă, de mici chiar, fac mult mai multe rele decît bune şi greşesc fără să
vrea. HIPPIAS Aşa este. SOCRATE Facultatea aceasta de a putea, precum şi lucrurile
de care te poţi folosi, dacă le pui în joc d pentru a face ceva rău, să le numim
frumoase sau să spunem că sînt departe de a fi astfel? HIPPIAS Eu cred că numai
frumoase nu sînt, Socrate. SOCRATE Aşadar, Hippias, faptul de a putea un lucru,
precum şi cel de a folosi la ceva nu sînt, după cît se pare, frumosul căutat.
HIPPIAS MAIOR
231 HIPPIAS Şi, totuşi, Socrate, dacă ar fi vorba de a putea lucruri bune şi de a
fi util la realizarea lor, atunci putinţa şi utilul sînt frumosul căutat. SOCRATE
în cazul acesta să ne luăm rămas-bun de la gîndul că frumosul ar fi putinţa şi
utilul în nedeterminarea lor. Şi să recunoaştem că, de fapt, altul e gîndul pe
care-l aveam noi în minte: că frumosul este utilul şi putinţa de a face ceva întru
bine. HIPPIAS Aşa mi se pare. e SOCRATE Dar atunci înseamnă că frumosul căutat
este avantajosul, nu? HIPPIAS Sigur că da. SOCRATE Aşadar, corpurile frumoase şi
la fel obiceiurile frumoase, ştiinţa şi celelalte despre care am mai vorbit sînt
toate frumoase ca avantajoase. HIPPIAS Evident că aşa e. SOCRATE Iată deci că ceea
ce este avantajos ne-a apărut acum ca fiind frumosul, Hippias. HIPPIAS Cu cea mai
mare claritate, Socrate. SOCRATE însă avantajosul este ceea ce produce binele.
HIPPIAS Aşa este. SOCRATE Iar ceea ce produce, nu e nimic altceva decît cauza, nu?
HIPPIAS Desigur. SOCRATE Frumosul este deci cauza binelui. 297 a HIPPIAS Aşa este.
SOCRATE însă cauza, Hippias, şi acel lucru pentru care cauza este cauză sînt două
lucruri diferite; căci cauza nu poate fi cauză a cauzei. Fii puţin atent: cauza —
nu ne-a apărut ea ca fiind ceea ce produce ceva? HIPPIAS Desigur. SOCRATE Aşadar,
ceea ce produce nu se produce pe sine însuşi, ci obiectul produs. HIPPIAS Aşa
este.
232
233
SOCRATE Deci una este obiectul produs şi alta cel producător. HIPPIAS Da. SOCRATE
Aşadar, cauza nu poate fi cauză a cau-b zei, ci a lucrului căruia îi dă naştere.
HIPPIAS Excelent! SOCRATE Iar de vreme ce frumosul este cauză a binelui, atunci
binele va fi produs de către frumos. Acesta este şi motivul, pare-se, pentru care
cercetăm cu atîta înverşunare înţelepciunea şi toate celelalte lucruri frumoase;
căci acţiunea lucrurilor frumoase şi produsul lor, adică binele, sînt vrednice de
a fi cercetate. Şi nu este exclus să aflăm că frumosul este un fel de părinte al
binelui. HIPPIAS Excelent! Vorbeşti minunat, Socrate.
SOCRATE Deci tot minunat este şi cînd spun că c tatăl nu este fiu, nici fiul tată?
HIPPIAS Minunat, de asemenea. SOCRATE Iar cauza nu este obiectul produs, nici
obiectul produs cauză? HIPPIAS întocmai. SOCRATE Dar atunci, pe Zeus, dragul meu,
nici frumosul nu este binele, nici binele frumosul. Nu ţi se pare că aşa reiese
din cele spuse pînă acum? HIPPIAS Pe Zeus, nu văd nimic altceva! SOCRATE Ne
mulţumim atunci cu această soluţie şi vom primi să spunem că frumosul nu este
binele şi nici binele, frumosul? HIPPIAS Pe Zeus, eu unul nu mă împac deloc cu
acest gînd. SOCRATE Chiar că pe Zeus, Hippias; căci dintre d toate cîte le-am spus
pînă acum, cel mai puţin mă mulţumeşte răspunsul nostru de adineauri. HIPPIAS Aşa
se şi pare. SOCRATE Mă tem deci că lucrurile nu stau aşa cum credeam noi; căci
definiţia de adineauri, după care frumosul era totuna cu avantajosul, utilul şi
capacitatea de a face ceva bun, nu este, cum părea, dintre cele mai reuşite;
dimpotrivă, dacă una ca asta mai e cu putinţă, ea este şi mai ridicolă decît cele
de la început, cînd eram încredinţaţi că frumosul este fata frumoasă şi toate
celelalte pomenite pînă acum. HIPPIAS Aşa se pare. SOCRATE Iar acum, Hippias, nu
prea mai am încotro s-o apuc, căci oricum aş lua-o nu ajung nicăieri. Tu nu ai
nici o idee? HIPPIAS Nici una, deocamdată, însă după cum îţi e spuneam, ştiu bine
că după un răstimp de gîndire voi găsi soluţia. SOCRATE Eu mă tem însă că arzînd
de nerăbdare să aflu răspunsul, n-am să te pot aştepta. Şi iată, am impresia că ne
aflăm din nou pe drumul cel bun. Ascultă numai: dacă am spune că frumosul este
ceea ce ne produce desfătarea, dar nu orice desfătare, ci una legată de auz şi de
văz, cam în ce fel crezi 298 a că ar continua disputa? Căci oamenii frumoşi,
Hippias, şi podoabele, tablourile şi statuile, frumoase fiind, ne încîntă
privindu-le. Apoi sunetele plăcute şi muzica toată, discursurile alese şi
poveştile au asupra noastră acelaşi efect. Aşa încît, dacă iam răspunde
îngîmfatului aceluia: „Aprigule, află că frumosul este plăcerea care desfată auzul
şi văzul", nu crezi că i-am mai tempera îngîmfarea? HIPPIAS Acum, Socrate, mi se
pare într-adevăr că definiţia frumosului este cum nu se poate mai bună. b SOCRATE
Ce ne facem însă cu obiceiurile şi legile frumoase, Hippias? Putem noi să le punem
frumuseţea în seama plăcerii pe care o resimte auzul sau văzul, sau în cazul lor
este vorba de altceva? HIPPIAS S-ar putea ca amănuntul acesta să-i scape omului
nostru, Socrate. SOCRATE Pe cîine, Hippias, dar nu i-ar scăpa aceluia de care m-aş
ruşina cel mai tare să bat cîmpii şi
234
PLATON
să am aerul că spun ceva, cînd de fapt nu spun nimic. HIPPIAS Şi cine-i acel om?
SOCRATE Fiul lui Sophroniscos, care nelăsîndu-mă să cred că ştiu lucruri pe care
nu le ştiu, cu atît mai c puţin mi-ar îngădui să afirm în mod uşuratic altele pe
care nu le-am verificat. HIPPIAS Dacă spui tu aşa, mi se pare şi mie că în cazul
legilor situaţia este alta. SOCRATE Nu te pripi, Hippias; căci riscăm să credem
iar, ca adineauri, că sîntem pe calea cea bună, cînd de fapt noi am continua să
rătăcim. HIPPIAS De ce crezi asta, Socrate? SOCRATE Nu ştiu dacă am dreptate, dar
iată cum d văd eu lucrurile: poate că nici legile, nici obiceiurile nu sînt atît
de străine cît par de senzaţiile pricinuite în noi de văz şi de auz. Hai
totuşi să susţinem că frumosul este desfătarea legată de simţurile amintite, fără
să mai aducem în discuţie cele privitoare la legi. Iar dacă ne-ar întreba cineva,
fie acela eroul nostru sau oricare altul: „De ce, mă rog, cînd definiţi frumosul,
vorbiţi numai de unele desfătări, pe cînd celelal-e te senzaţii, cele stîrnite de
mîncare, băutură, iubire şi cîte altele de felul acesta, nu le mai pomeniţi ca
frumoase? Sau poate pretindeţi că acestea nu sînt plăcute şi că nu există în ele
nici urmă de desfătare, de vreme ce aţi pus-o pe toată în seama văzului şi
auzului?" Ce vom spune, Hippias? HIPPIAS Vom spune, fără doar şi poate, că şi
celelalte senzaţii sînt pline de desfătări. SOCRATE „De ce atunci, va continua el,
dacă acestea sint deopotrivă desfătări, refuzaţi să le nu-299 a miţi astfel,
lipsindu-le de calitatea de a fi frumoase?" — „Pentru că — vom răspunde noi — cine
nu s-ar prăpădi de rîs dacă ne-ar auzi spunînd că a mînca nu e o îndeletnicire
plăcută, ci una frumoasă, şi că un miros nu e agreabil, ci frumos? Cît despre
senzaHIPPIAS MAIOR
235
ţiile legate de iubire, cum am îndrăzni să admitem că nu sînt cele mai plăcute? Şi
totuşi, cînd iubeşti o faci în taină, ca fiind un lucru de ruşine." La care el,
pesemne, ne va spune: „înţeleg că o străveche ruşine vă opreşte să numiţi aceste
plăceri frumoase: faptul că dintotdeauna oamenii nu le socotesc astfel. însă b eu
nu vă întreb ce cred cei mulţi că e frumosul, ci vă întreb ce este el." Iar noi
vom răspunde, cred eu, ceea ce admiseserăm deja în principiu: „Frumosul este acea
parte a desfătării legată de auz şi de văz." Mai trebuie, crezi, adăugat ceva
acestor vorbe, sau le lăsăm aşa cum sînt, Hippias? HIPPIAS Le lăsăm aşa cum sînt,
Socrate. SOCRATE „îmi place cum vorbiţi, va spune el atunci. Aşadar, de vreme ce
frumosul este desfătarea c pricinuită de văz şi de auz, este limpede că ceea ce
rămîne în afara lor nu este frumos." Vom încuviinţa? HIPPIAS Da. SOCRATE „Oare
desfătarea pricinuită de văz, va continua el, este deopotrivă a văzului şi a
auzului, în timp ce aceea pricinuită de auz este deopotrivă a auzului şi a
văzului?" Noi vom răspunde că ar fi imposibil ca desfătarea datorată unuia din
aceste simţuri să fie pricinuită de amîndouă — bănuiesc că asta vrei să spui —, ci
că fiecare dintre desfătări este frumoasă în felul ei, şi amîndouă laolaltă
asemenea. Acesta va fi răspunsul nostru, nu? HIPPIAS Fireşte. d SOCRATE „Oare o
desfătare nu se deosebeşte atunci de alta tocmai ca fiind desfătare? Căci spunînd
că e desfătare, noi nu ne gîndim dacă avem parte de ea mai multă sau mai puţină
vreme, dacă este mai mare sau mai mică, ci dacă se deosebeşte de celelalte prin
chiar faptul că este sau nu este desfătare." Aşa gîndim, nu? HIPPIAS Aşa gîndim.
236
PLATON
SOCRATE „Deci nu faptul că sînt desfătări — va spune el — este motivul pentru care
faceţi o deose-e bire intre cele pricinuite de văz şi de auz şi celelalte
desfătări, ci pentru că vedeţi în amîndouă ceva deosebit de celelalte, ceva care
vă face să spuneţi că ele sînt frumoase. Căci desfătarea pricinuită de văz nu este
frumoasă datorită văzului. Altminteri, cealaltă desfătare, aceea pricinuită de
auz, nu ar mai fi defel frumoasă. Deci nu datorită văzului este ea desfătare." îi
vom da dreptate? HIPPIAS îi vom da. 300 a SOCRATE „Şi nici nu vom spune că
desfătarea pricinuită de auz este frumoasă datorită auzului. Altminteri,
desfătarea pricinuită de văz nu ar fi nicicînd frumoasă. Deci ea nu este desfătare
datorită auzului." Vom admite că afirmînd acestea omul nostru spune adevărul?
HIPPIAS Adevărul însuşi. SOCRATE „Şi totuşi amîndouă sînt frumoase, după cum
spuneţi." Vom recunoaşte că aşa
este? HIPPIAS Vom recunoaşte. SOCRATE „Ambelor le este atunci proprie o calitate
care le face frumoase, ceva comun care le aparţine b şi amîndurora şi fiecăreia în
parte. Altminteri ele n-ar fi nicicum frumoase şi amîndouă şi fiecare în parte."
Răspunde-mi aşa cum i-ai răspunde lui. HIPPIAS Şi mie mi se pare că este aşa cum
spui. SOCRATE Dacă, aşadar, cele două desfătări au laolaltă acelaşi fel de a fi,
însă fiecare în parte nu, atunci înseamnă că nu prin felul acesta de a fi ar fi
ele frumoase. HIPPIAS Cum se poate una ca asta, Socrate? Dacă două lucruri luate
în parte nu se împărtăşesc din acelaşi fel de a fi, cum se face că luate împreună
ar fi asemenea, de vreme ce separat nu sînt? c SOCRATE Nu crezi că e cu putinţă?
HIPPIAS MAIOR
237
HIPPIAS Ar urma să recunosc că n-am nici cea mai mică idee, nici despre firea unor
astfel de lucruri, nici despre ceea ce vor să spună spusele noastre. SOCRATE Nu-i
rău ce spui, Hippias. Eu însă parcă încep să văd cum arată lucrul care, spui tu,
nu poate să existe; însă nu-mi e destul de limpede ceea ce văd. HIPPIAS Nu cred că
ţi se poate întîmpla una ca asta, Socrate, ci pur şi simplu ţi se pare că vezi.
SOCRATE Drept să-ţi spun, multe de acest fel îmi apar adesea în minte; şi totuşi
nu le pot da crezare, de vreme ce ţie nu ţi se-arată, ţie care ai ciştigat de d pe
urma celor ce ştii cît nimeni altul in zilele noastre, şi, în schimb, mi se arată
mie care n-am făcut rost nici măcar de-o para chioară. Stau totuşi şi mă gîndesc,
prietene, dacă nu cumva rizi de mine sau pur şi simplu mă amăgeşti cu bună
ştiinţă, într-atît de stăruitoare şi multe sînt cele ce-mi vin în minte. HIPPIAS
Cine altul, dacă nu tu, Socrate, va şti mai bine de glumesc sau nu? începe numai
şi spune-mi care sînt lucrurile ce-ţi apar ţie în minte. O să vezi şi tu că nu are
sens ce spui. Căci oricum ai face, nu vei găsi nimic străin deopotrivă de mine şi
de tine şi totodată comun amîndurora. SOCRATE Cum aşa, Hippias? Poate că ai
drepta- e te, dar nu te înţeleg eu. Să-ţi explic însă mai limpede ce vreau să-ţi
spun. Mie mi se pare că un lucru care nu mi-a fost şi nu-mi este dat, precum nu-ţi
e nici ţie, s-ar putea totuşi să ne fie dat amîndurora; şi dimpotrivă, de altele
care ne-au fost date amîndurora, s-ar putea să n-avem parte nici unul, nici altul.
HIPPIAS Ce-mi aud urechile, Socrate? Lucruri cu mult mai teribile decît cele spuse
adineauri! Urmă-reşte-mă însă o clipă; oare dacă amîndoi sîntem drepţi, nu vom fi
şi fiecare în parte? Sau dacă fiecare-i ne- 301 drept, nu vom fi şi amîndoi? Iar
dacă amîndoi sîntem sănătoşi, nu-i tot aşa şi fiecare? Dacă fiecare dintre
238
239
noi este bolnav, rănit sau lovit, sau dacă ne este dat, fiecăruia în parte, orice
altceva, nu ne este dat deopotrivă şi amindurora? Dar dacă s-ar întîmpla ca
amîndoi să fim de aur, argint ori fildeş, sau, iată, oameni aleşi, învăţaţi,
respectaţi, vîrstnici sau tineri, sau oricum vrei tu gîndindu-te la cele ce-s
omeneşti, nu s-ar întîmpla la fel şi pentru fiecare din noi în chipul cel mai
nestrămutat cu putinţă? SOCRATE Vezi bine că da. b HIPPIAS Asta-i, Socrate: nici
tu şi nici cei cu care vorbeşti de obicei nu urmăriţi lucrurile în ansamblul lor;
frumosul, de pildă, şi orice alt lucru din cîte există, voi încercaţi să le
pătrundeţi luînd bucăţele din ele şi sfîrtecîndu-le apoi cu ajutorul cuvintelor.
Aşa se face că întruchipările depline şi pe de-a-ntregul închegate ale materiei
vouă vă rămîn ascunse. Şi într-atît ţi-a scăpat acum acest fapt, încît poţi crede
că există o stare sau un fel de-a fi din care să se îm-c părtăşească două lucruri
în acelaşi timp, dar nu şi fiecare în parte, sau invers, din care
să se împărtăşească fiecare, dar nu şi amîndouă. Iată cît de absurd, de pripit, de
naiv şi fără de minte procedaţi! SOCRATE Aşa ni se întîmpla nouă, Hippias; căci
faci nu ce vrei, faci ce poţi, ar spune cei care au la tot pasul pregătit un
proverb. Tu însă, mustrîndu-ne, ne eşti întotdeauna de folos. Dar mai înainte de a
primi mustrarea ta, cum că procedăm naiv, mă bate gîndul să-ţi dezvălui şi
altceva, spunîndu-ţi ce cre-a dem noi despre aceste lucruri. Sau e mai bine să
tac? HIPPIAS Nu, dar o spui unuia care ştie despre ce-i vorba, Socrate; îi cunosc
pe toţi cîţi umblă cu discursuri de soiul ăsta. însă dacă îţi face ţie plăcere,
spune ce ai de spus. SOCRATE Mărturisesc că îmi face. Căci noi ăştia, dragul meu,
pînă să auzim învăţăturile tale, atît eram de proşti încît credeam că tu şi cu
mine sîntem unu luaţi fiecare în parte, dar că amîndoi laolaltă nu sîntem ce este
fiecare; doar nu sîntem unu, luaţi laolaltă, ci doi. Aşa credeam noi, proşti cum
eram. Numai că acum am învăţat de la tine că dacă laolaltă e sîntem doi, tot doi
se cuvine să fie şi fiecare dintre noi, iar dacă fiecare în parte e unu, unu se
cuvine să fim şi luaţi laolaltă; căci, dacă avem în vedere teoria fără cusur a lui
Hippias despre firea lucrurilor, nu e cu putinţă să fie altfel, ci ceea ce sînt
două lucruri laolaltă sînt şi fiecare în parte, şi ceea ce este fiecare în parte,
la fel trebuie să fie şi amîndouă împreună. Acum m-ai convins şi am să mă opresc
aici. Dar ro-gu-te, Hippias, să-mi aminteşti întîi un lucru: oare tu şi cu mine
sîntem unu, sau tu eşti doi şi deopotrivă şi eu? HIPPIAS Ce tot spui, Socrate?
SOCRATE întocmai ce-auzi; tare mă tem să nu îmi 302 a spui de la obraz că te scot
din sărite, de vreme ce tu eşti încredinţat că spui ceva de la sine înţeles. Iată
însă că îţi mai cer ceva; răspunde-mi dacă nu sîntem unu fiecare în parte şi
faptul de a fi unu nu-l resimţim flecare din noi. HIPPIAS Fireşte că da. SOCRATE
Deci dacă fiecare din noi este unu, atunci el este şi fără soţ, Sau poate nu crezi
că unitatea este fără soţ? HIPPIAS Ba cred. SOCRATE Iar noi laolaltă, doi fiind,
sîntem tot fără soţ? HIPPIAS Nu prea văd cum, Socrate. SOCRATE înseamnă că sîntem
cu soţ, nu? HIPPIAS Sigur că da. SOCRATE Dat fiind că împreună sîntem cu soţ,
putem spune atunci că şi flecare în parte tot cu soţ este? HIPPIAS E limpede că
nu. b SOCRATE Deci, după cîte aud acum, nu trebuie „în chipul cel mai nestrămutat
cu putinţă" ca amîndoi să fim ce este fiecare şi fiecare ce sîntem amîndoi.
240
PLATON
HIPPIAS Dar nu asta aveam eu în vedere, ci cele spuse de mine înainte. SOCRATE Eu
cred că avem ce ne trebuie, Hippias; căci şi acestea au preţul lor: am văzut acum
că lucrurile se petrec cînd într-un chip, cînd într-altul. Eu spuneam, dacă îţi
mai aminteşti de unde începuserăm, că desfătările pricinuite de văz şi de auz nu
sînt frumoase prin ce le caracterizează pe fiecare în parte c dar pe amîndouă nu,
sau prin ce le caracterizează pe amîndouă dar pe fiecare în parte nu, ci prin ceva
de care au parte şi amîndouă şi fiecare separat. Şi asta pentru că tu însuţi ai
recunoscut că ele sînt frumoase şi împreună şi luate separat. De aceea şi socoteam
că prin miezul lor comun (din moment ce ambele sînt frumoase), prin el tocmai sînt
ele frumoase, pe cînd prin ce-i lipseşte fiecăreia, nu. Acest lucru îl mai cred şi
acum. Spune-mi însă, aşa cum ai făcut-o d la începutkdesfătările pricinuite de văz
şi de auz, de vreme ce sînt frumoase şi amîndouă şi fiecare în parte, nu sînt
frumoase tocmai prin acel ceva care decurge din amîndouă şi din fiecare în parte?
HIPPIAS Fireşte. SOCRATE Dar frumoase sînt oare fiindcă sînt desfătări deopotrivă
fiecare şi amîndouă? Sau datorită acestui fapt s-ar cuveni ca şi celelalte toate,
nu mai puţin decît acestea două, să fie la rîndul lor frumoase? Dacă îţi
aminteşti, nici ele nu ne păruseră a fi desfătări în mai mică măsură. HIPPIAS îmi
amintesc. e SOCRATE Spuneam însă că ele nu sînt frumoase decît în măsura în care
sînt pricinuite de văz şi de auz. HIPPIAS Spuneam, într-adevăr. SOCRATE Urmăreşte
atunci dacă este adevărat ce spun. Susţineam, dacă îmi aduc bine aminte, că
frumosul nu este orice desfătare, ci doar aceea pricinuită de văz şi de auz.
HIPPIAS MAIOR
241
HIPPIAS întocmai. SOCRATE Dar calitatea aceasta rezidă în cele două simţuri luate
laolaltă, nu şi în fiecare separat. HIPPIAS Aşa este. SOCRATE Deci fiecare
desfătare este frumoasă prin ceva care nu rezidă în fiecare din ele; căci faptul
de a fi laolaltă nu rezidă în fiecare luat separat. Aşa în-cît, cele două
desfătări luate împreună le vom numi, potrivit ipotezei noastre, frumoase; în
schimb nu şi pe fiecare luată în parte. Putem spune altfel sau nu- 303. mai aşa?
HIPPIAS Pare-se că numai aşa. SOCRATE Să spunem atunci că, laolaltă, aceste
desfătări sînt frumoase, dar că de sine stătătoare nu? HIPPIAS De ce n-am face-o?
SOCRATE Pentru că, dragul meu, în toate exemplele tale unde era vorba de calităţi
distribuite în lucruri, dacă două lucruri se împărtăşeau dintr-o calitate, se
împărtăşea şi fiecare în parte, şi invers, ce-i era propriu unuia, le era şi
amîndurora. Sau nu-i aşa? HIPPIAS Ba da. SOCRATE Or, nimic din toate acestea în
cele spuse de mine. Şi totuşi, nu lipsea de aici nici faptul de a fi laolaltă,
nici cel de a fi separat. HIPPIAS întocmai. SOCRATE Atunci frumosul, Hippias, de
care din b două să ţină? Să fie din lumea celor spuse de tine? Dacă eu sînt
puternic iar tu de asemenea, atunci, spui tu, la fel sîntem şi împreună, şi dacă
amîndoi sîntem aşa, la fel şi fiecare în parte. Aşa şi cu frumosul: dacă eu sînt
frumos iar tu de asemenea, frumoşi sîntem şi amîndoi; iar dacă amîndoi sîntem
frumoşi, frumos sînt şi eu, frumos eşti şi tu. Sau să admitem că frumosul ţine de
lumea celor spuse de mine? Iată, cînd spunem că două numere împreună
242
PLATON
sînt pare, fiecare în parte poate fi par sau impar deopotrivă. Iar dacă fiecare în
parte este iraţional, împreună ele pot da un număr raţional sau iraţional c
deopotrivă. Şi tot aşa cu toate cîte îţi spuneam că mi-au venit în minte. în care
din aceste lumi să rin-duim atunci frumosul? Nu ştiu dacă ţi se întîmplă să vezi
cum văd eu; dar tare fără noimă mi s-ar părea ca amîndoi să fim frumoşi, iar
fiecare în parte nu, sau tot aşa, ca fiecare în parte fiind frumos să nu fim şi
împreună; şi altele de soiul ăsta. Nu crezi şi tu la fel? HIPPIAS La fel, Socrate.
SOCRATE Şi bine faci, Hippias; în felul acesta ne d vom putea opri şi noi cu
cercetarea aici. Determinat astfel, frumosul nu mai poate fi desfătarea pricinuită
de văz şi de auz. Căci dacă această desfătare face ca senzaţiile de văz şi de auz
să fie frumoase împreună, în schimb ea nu o face şi pentru fiecare în parte. Doar
ne-am învoit, Hippias, că aşa ceva nu este cu putinţă.
HIPPIAS Ne-am învoit, într-adevăr. SOCRATE Şi deoarece frumosul născut din cele ce
nu sînt cu putinţă este de negîndit, este o neputinţă ca desfătarea de văz şi de
auz să fie frumoasă. HIPPIAS întocmai. SOCRATE „Atunci, va spune omul nostru, de
vre-e me ce aţi mers pe un drum greşit, luaţi lucrurile de la început. Care anume
este frumosul acesta din care se împărtăşesc ambele desfătări şi datorită căruia
voi le numiţi frumoase, preferîndu-le celorlalte?" Cred, Hippias, că nu ne rămîne
să răspundem decît aşa: dintre toate desfătările, acestea sînt, fie că le luăm
laolaltă, fie separat, cele mai nevinovate şi bune. Sau poate vezi tu altceva prin
care s-ar deosebi de celelalte? HIPPIAS Nu; şi eu cred că prin faptul că sînt cele
mai bune.
HIPPIAS MAIOR
243
SOCRATE „Aşadar, va relua el, afirmaţi că frumosul este o desfătare avantajoasă?"

Eu unul aş spune că da. Dar tu? HIPPIAS Şi eu. SOCRATE .Avantajosul, va continua
el, este ceea ce produce binele; numai că, cel ce produce şi lucrul produs sint,
cum am văzut deja, distincte unul de altul; ne întoarcem, atunci, la ce părea că
am lăsat în urmă? Căci nici binele nu poate fi frumosul, şi nici frumosul binele,
de vreme ce este vorba de două 304 a lucruri distincte." Dacă sîntem oameni cu
minte, vom spune, Hippias, că are intru totul dreptate; căci e un păcat să nu
consimţi celui ce spune adevărul. HIPPIAS De fapt, Socrate, ce crezi tu despre
toate astea? Eu unul am mai spus-o şi o spun din nou: cuvinte ciopîrţite-s toate,
fărime de vorbire şi fir tăiat în patru. Frumos şi de preţ rămîne să vii cu o cu-
vîntare frumoasă şi bine gîndită în faţa tribunalului, b a Consiliului sau în faţa
unei alte instanţe unde e de spus un cuvînt, şi să pleci dobîndind nu o răsplată
de rînd, ci pe cea mai aleasă: propria ta salvare, a bunurilor şi a prietenilor
tăi. Iată la ce trebuie să-ţi stea gîndul! De nu vrei să treci drept un netot,
care se ţine doar de trăncănit şi fleacuri, fă bine deci şi lasă deoparte toate
nimicurile astea. SOCRATE Tu, dragul meu Hippias, eşti un om fericit; tu ştii ce
se cade să facem, şi-o faci cu prisosinţă, după cîte spui. Mie însă, se pare că o
soartă c amară îmi stă împotrivă, căci rătăcesc fără răgaz, ros veşnic de
îndoieli, iar cînd vă înfăţişez vouă, învăţaţilor, nedumerirea mea, nici n-apuc
bine să sfîrşesc, că mă trezesc copleşit de ocări. îmi spuneţi, aşa cum faci tu
acum, că îmi trec vremea cu nerozii, nimicuri şi lucruri de doi bani. Dar cînd,
încredinţat de vorba voastră, încep şi eu să spun ca voi, cum că cel mai de seamă
lucru e să duci la bun sfîrşit în faţa tribunalului sau a oricărei alte adunări o
cuvîntare cum244
PLATON
a pănită şi frumoasă, atunci mi-e dat s-aud cuvinte grele din partea celor care se
găsesc în preajmă-mi, dar mai ales din partea celui care îmi stă împotrivă la tot
pasul. Iar el mi-e ruda cea mai de aproape şi îm-părţim aceeaşi casă. De îndată ce
trec pragul şi mă aude vorbind astfel, mă întreabă dacă nu-i lucru de ruşine atîta
cutezanţă: „Cum oare ţii discursuri despre îndeletnicirile frumoase, cînd te-ai
convins acum şi tu că n-ai nici o idee despre frumosul însuşi? Şi dacă nu ştii ce-
i frumosul, cum ai să-ţi dai seama că un discurs e bine întocmit sau nu, ori altă
ispravă deo-e potrivă? Iar cînd arăţi atît de jalnic, mai are viaţa, crezi, vreun
preţ?" Mi-e dat s-aud, aşa cum spun, cuvinte grele şi ocări, şi de la voi şi de la
el. Dar poate se cuvine să le îndur pe toate; şi n-ar fi de mirare ca de pe urma
lor să trag chiar un folos. Iar dacă stau să mă gîndesc la cele discutate cu voi
doi, eu cred, Hippias, că aşa s-a şi întîmplat. Căci iată, pare-se că încep să
ştiu ce vrea să spună vorba „sînt tare grele cele frumoase". ALCIBIADE I SOCRATE
ALCIBIADE SOCRATE Fiu al lui Cleinias, cred că te întrebi mi- 103 a rat cum se
face că numai eu, primul
dintre cei ce te-au îndrăgit, nu mă îndepărtez de tine, cînd toţi ceilalţi au
contenit să te înconjoare, şi cum se face, de asemenea, că vreme de atîţia ani, pe
cînd ceilalţi te sîcîiau cu vorbele lor, eu nu ţi-am spus nici un cu-vînt. La
mijloc aici nu a stat o pricină omenească, ci o anume împotrivire daimonică, a
cărei tărie o vei afla mai tîrziu; acum însă, întrucît daimonul nu se mai
împotriveşte, am venit, cum vezi, să-ţi vorbesc; b sînt plin de nădejde că nici de
acum înainte el nu se va mai împotrivi. Aproape în tot acest răstimp m-am gîndit
şi am cîntărit în sinea mea în ce fel te porţi tu cu cei ce te iubesc; în adevăr,
nu se află vreun iubitor de al tău — şi doar au fost atît de mulţi şi de falnici —
pe care trufia ta să nu-l fi covîrşit şi alungat. Iar motivul care te face peste
măsură de trufaş voi să ţi-l înfăţişez acum şi ţie. Tu susţii că nu se află 104 a
pe lume vreun om de care să ai nevoie cît de puţin; în adevăr, darurile de care te
bucuri sînt atît de mari că nu-ţi lipseşte nimic, începînd cu cele trupeşti şi
sfîrşind cu ale sufletului. în sinea ta, gîndeşti desigur că eşti, în primul rînd,
cel mai frumos dintre toţi şi cel mai impunător; în această privinţă, ce-i drept,
oricine se poate încredinţa de îndată cu propriii săi ochi că nu te înşeli; apoi,
familia din care te tragi este una dintre cele mai puternice din cetatea ta,
246
PLATON
b care este cea mai mare dintre cetăţile elenilor, iar prieteniile şi rudele din
partea tatălui sînt pe cît de numeroase, pe atît de alese şi n-ar pregeta să-ţi
slujească în orice prilej ce s-ar ivi; la rîndu-le, prieteniile şi rudele din
partea mamei nu sînt mai prejos şi nici mai puţine la număr. Dar pe lîngă toate
avantajele pe care ţi le-am înşirat, consideri că ai de partea ta puterea încă şi
mai mare a lui Pericle, fiul lui Xan-tippos, cel pe care tatăl tău l-a lăsat
tutore ţie şi fratelui tău; iar Pericle este în măsură să facă ce-i place nu numai
în această cetate, ci şi în toată Elada, ba chiar şi la barbari, în rîndul multor
neamuri puter-c nice. Voi mai adăuga că te numeri şi printre oamenii cei mai
bogaţi; dar cu acest lucru îmi pare că te făleşti cel mai puţin. Din toate aceste
pricini deci, mîndrîndu-te în cugetul tău, ai pus stăpînire pe iubitorii tăi, iar
aceia, fiind mai prejos de tine, s-au lăsat stăpîniţi, lucru ce nu ţi-a rămas
ascuns; drept care, ştiu bine că te întrebi mirat: ce gînduri îmi vor fi trecînd
prin cap, de nu mă descurajez a te iubi, şi ce speranţă mă face să stărui atunci
cînd toţi ceilalţi au dat bir cu fugiţii? ALCIBIADE Socrate, pesemne nu ştii că
numai cu d puţin de tot mi-ai luat-o înainte. Tocmai aveam de gînd să-ţi vorbesc
eu primul şi să te întreb chiar acest lucru: ce urmăreşti, la urma urmelor, şi ce
nădejdi te îmboldesc de te ţii scai după mine şi te iveşti cu dinadinsul oriunde
m-aş afla? Cu adevărat stau şi mă întreb cu mirare ce vrei de la mine şi mi-ar
face mare plăcere să aflu acest lucru. SOCRATE Bănuiesc deci că mă vei asculta cu
interes, de vreme ce, aşa cum spui, eşti doritor să afli ce gînduri am; drept care
îţi şi vorbesc ca unuia care e gata să mă asculte fără să se clintească. ALCIBIADE
De bună seamă; ci grăieşte! e SOCRATE Te previn însă: n-ar fi de mirare ca, aşa
cum mi-a fost greu să încep, să-mi fie greu şi să termin.
ALCIBIADE
247
ALCIBIADE Ci grăieşte, dragul meu; ţi-am spus doar că te ascult! SOCRATE Fie, voi
vorbi. Ce-i drept, iubitorului îi vine greu să se adreseze unui om care nu se lasă
biruit de nici unul din cei ce-l iubesc; trebuie totuşi să cutez a-mi da pe faţă
gîndul. Află, Alcibiade, că dacă te vedeam mulţumit de toate bunurile de care am
pomenit adineauri şi resemnat să te mărgineşti toată viaţa la acestea, de mult aş
fi încetat să te iubesc (cel 105 a puţin aşa îmi place mie să cred); acum însă îţi
voi da în vileag şi alte gînduri pe care le nutreşti în cugetul tău, ceea ce-ţi va
dovedi că n-am contenit să te urmăresc cu atenţie pînă în clipa de faţă. Sînt
încredinţat că dacă vreunul din zei te-ar întreba: „Ia spune, Alcibiade, ce
preferi: să-ţi duci viaţa mulţumindu-te cu toate bunurile de care ai parte acuma,
sau să mori pe loc, în cazul că nu-ţi va fi îngăduit să dobîndeşti mai mult?",
atunci sînt încredinţat că tu ai alege mai curînd moartea. Să-ţi spun însă ce
nădejde te însufleţeşte acuma. Tu socoteşti că în
curînd, cînd te vei prezenta în faţa adunării poporului atenian — iar b lucrul
acesta se va petrece peste puţine zile — va fi destul să te arăţi pentru a dovedi
atenienilor că eşti vrednic să te bucuri de onoruri de care nu s-au mai bucurat
vreodată nici Pericle şi nici un alt bărbat dinaintea lui, iar după ce le vei fi
dovedit aceasta atenienilor vei căpăta putere deplină în cetate şi prin aceasta
vei stăpîni asupra celorlalţi eleni, ba nu numai asupra elenilor, ci şi asupra
barbarilor care locuiesc pe continentul nostru. Dar dacă acelaşi zeu ţi-ar spune
că îţi este dat să stăpîneşti în Europa, c dar că nu vei putea păşi în Asia, spre
a pune stăpînire pe ea, cred că şi de astă dată n-ai primi să trăieşti mulţumindu-
te numai cu acestea, fără a umple de numele şi de puterea ta, ca să zic aşa,
omenirea toată; şi mai cred că pe nimeni, în afară de Cyrus şi de Xerxes, nu-l
socoteşti vrednic de luat în seamă.
248
PLATON
Iată deci ce speranţă te însufleţeşte — şi acest lucru nu-l presupun doar, ci îl

ştiu cu tărie. Dar poate îmi vei replica, ştiind bine că este adevărat ceea ce
spun: d „Bine, Socrate, dar ce legătură are aceasta cu motivul pe care spuneai că
mi-l vei arăta şi care te face să nu te dezlipeşti de mine?" îţi voi răspunde
atunci: „Copil iubit al lui Cleinias şi al Dinomachei, toate aceste planuri ale
tale îţi va fi cu neputinţă să le duci la bun sfîrşit fără ajutorul meu; iată deci
cîtă putere cred eu că am asupra planurilor tale, precum şi asupra ta însuţi;
cred, de altfel, că tocmai de aceea multă vreme Zeul nu mi-a îngăduit să-ţi
vorbesc iar eu am aşteptat pînă cînd avea să mi-o îngăduie. într-a-devăr, aşa cum
speranţa ta stă în Cetate, tu viind a-i dovedi că eşti întru totul vrednic de ea,
pentru ca e atunci să capeţi de îndată puterea cea mai mare în sînu-i, tot astfel
şi eu nădăjduiesc să capăt puterea cea mai mare arătîndu-ţi că sînt întru totul
vrednic de tine şi că nici un tutore, nici vreun neam al tău şi nici alt om nu
este în stare să-ţi dea puterea la care rîvneşti, afară doar de mine, ajutat,
bineînţeles, de Zeu." Cred că Zeul nu mă lăsa să-ţi vorbesc cît timp erai tînăr de
tot şi această speranţă nu pusese stă-pînire pe tine, ca să nu-mi irosesc vorbele
în zadar; acum însă mi-a îngăduit, pentru că într-adevăr acum 106 a vei fi în
măsură să-mi dai ascultare. ALCIBIADE în clipa de faţă, Socrate, îmi pari o fiinţă
încă mai ciudată ca înainte, cînd mă urmai în tăcere; şi doar tot aşa îmi apăreai
şi pe atunci, ba încă foarte. Se pare că, indiferent de ce gîndesc eu cu adevărat,
tu ţi-ai format o opinie definitivă, iar dacă aş tăgădui, tot n-aş reuşi să te
conving. Fie şi aşa! Dar ai putea oare să-mi spui cum, admiţînd că am într-adevăr
aceste planuri, le-aş duce la capăt datorită ţie, iar fără tine mi-ar fi cu
neputinţă? b SOCRATE Mă întrebi oare dacă pot să-ţi rostesc o lungă cuvîntare, de
felul celor pe care te-ai obişnuit
ALCIBIADE
249
să le asculţi? Nu, nu este felul meu; mă cred însă în stare să-ţi dovedesc că
lucrurile stau efectiv aşa cum ţi-am spus, dacă ai voi să-mi faci doar un mic
hatîr. ALCIBIADE Dacă ceea ce îmi ceri nu este într-adevăr greu, vreau, cum să nu!
SOCRATE Ţi se pare oare greu să răspunzi la întrebările mele? ALCIBIADE Nu mi se
pare. SOCRATE Atunci, răspunde! ALCIBIADE întreabă. SOCRATE întrebările ţi le voi
pune, aşadar, ca unu- c ia care plănuieşte într-adevăr lucrurile pe care afirm că
le plănuieşti. * ALCIBIADE Fie şi aşa, dacă vrei, numai să aflu ce ai de întrebat.
SOCRATE Iată: aşa cum spuneam, ai de gînd ca, nu peste multă vreme, să te
înfăţişezi atenienilor spre a-i sfătui; ce s-ar întîmpla deci dacă, atunci cînd
te-ai pregăti să urci la tribună, te-aş apuca de mînă şi te-aş întreba:
„Alcibiade, în ce privinţă vor să ţină sfat atenienii, că te-ai ridicat spre a-i
povăţui? Oare nu în privinţa unor lucruri pe care le cunoşti mai bine decît ei?" —
Ce răspuns ai da? ALCIBIADE Aş răspunde, desigur, că în privinţa d unor lucruri pe
care eu le cunosc mai bine
decît ei. SOCRATE Aşadar, eşti bun sfătuitor în chestiuni la care se întîmpla să
te pricepi. ALCIBIADE Cum să nu! SOCRATE Nu e aşa că nu cunoşti decît acele
lucruri pe care sau le-ai învăţat de la altcineva, sau le-ai aflat singur?
ALCIBIADE Care altele ar mai putea fi? SOCRATE Este oare cu putinţă să fi învăţat
un lucru sau să-l fi aflat tu însuţi, fără să fi vrut al învăţa ori a-l cerceta tu
însuţi? ALCIBIADE Nu este cu putinţă.
250
PLATON ALCIBIADE
251
SOCRATE Dar oare ai fi voit să cercetezi sau să înveţi lucruri pe care îţi
închipuiai că le cunoşti? ALCIBIADE Fireşte că nu. e SOCRATE A fost deci o vreme
cînd considerai că nu cunoşti lucrurile pe care le ştii astăzi. ALCIBIADE
Neapărat. SOCRATE Numai că eu sînt la curent cu aproape tot ce ai învăţat; dacă
ceva mi-a scăpat, sămi spui. După cîte îmi amintesc, ai învăţat, cum e şi firesc,
să scrii şi să citeşti, să cînţi la cithară şi să lupţi; căci n-ai vrut nici în
ruptul capului să înveţi să cînţi din flaut; iată lucrurile pe care le cunoşti,
dacă nu cumva vei fi învăţat ceva de care n-am eu cunoştinţă. Dar dacă este aşa,
atunci lucrul acela l-ai învăţat, sînt sigur, fără să ieşi din casă nici noaptea,
nici ziua. ALCIBIADE Nu, n-am mers să învăţ alte lucruri în afară de acestea. 107
a SOCRATE Bine. Oare te vei ridica sa dai sfaturi atenienilor, atunci cînd ei
deliberează asupra scrierii corecte? ALCIBIADE Da de unde, pe Zeus! SOCRATE Sau
cînd subiectul lor de discuţie îl constituie sunetele lirei? ALCIBIADE Nicidecum.
SOCRATE Dar cred că în adunare ei nu obişnuiesc să delibereze nici asupra
întrecerilor la luptă. ALCIBIADE Sigur că nu. SOCRATE Atunci cu prilejul cărei
deliberări îi vei sfătui? Doar nu cînd discută despre construcţii! ALCIBIADE
Fireşte că nu. b SOCRATE într-adevăr, un arhitect i-ar îndruma mai bine decît tine
în aceste chestiuni. ALCIBIADE Da. SOCRATE Şi nici cînd deliberează asupra unei
prevestiri. ALCIBIADE Nu. SOCRATE Căci îţi spui că prezicătorul i-ar putea sfătui
mai bine decît tine. ALCIBIADE Da. SOCRATE N-ar avea de-a face că e mărunt sau
trupeş, frumos sau urît, şi chiar că e de neam nobil sau om de rînd. ALCIBIADE
Nici vorbă. SOCRATE Eu unul sînt de părere că, în orice privinţă, sfatul trebuie
să-l dea cel priceput, nu cel avut. ALCIBIADE Negreşit. SOCRATE Iar atunci cînd
iau în discuţie ocrotirea sănătăţii obşteşti, puţin le pasă atenienilor că
sfătuitorul lor este sărac sau bogat; îi va interesa doar ca el să fie medic.
ALCIBIADE Fără doar şi poate. SOCRATE Asupra cărei chestiuni să delibereze ei
deci, ca tu să te ridici atunci să-i sfătuieşti şi, astfel făcînd, să-i sfătuieşti
bine? ALCIBIADE Atunci cînd ar delibera cu privire la propriile lor treburi,
Socrate!
SOCRATE Ai în vedere cumva construirea corăbiilor, cînd chibzuiesc ce fel de
corăbii trebuie să-şi facă? ALCIBIADE Cîtuşi de puţin, Socrate. SOCRATE într-
adevăr, cred că la construirea corăbiilor nu te pricepi. Aceasta să fie cauzai,
sau alta este? ALCIBIADE Nu, ci tocmai aceasta! SOCRATE Dar atunci la ce fel de
treburi de-ale lor te referi, spunînd că te vei ridica să-i îndrumi cînd vor lua
in discuţie asemenea treburi? ALCIBIADE Atunci cînd vor delibera despre război,
Socrate, ori despre pace, ori despre vreo altă chestiune de stat. SOCRATE Nu cumva
vei fi avînd în vedere cazul cînd se vor sfătui cu cine se cade să facă pace,
împotriva cui trebuie purtat război, şi în ce fel anume? ALCIBIADE înt
252
PLATON
SOCRATE Dar pacea şi războiul nu trebuie ele făcute cu cine e mai potrivit?
ALCIBIADE Ba da. e SOCRATE Şi nu atunci cînd e mai potrivit? ALCIBIADE De bună
seamă. SOCRATE Şi numai atîta timp cît e mai bine? ALCIBIADE Da. SOCRATE Dar dacă
problema pe care ar discuta-o atenienii ar fi: cu cine trebuie făcute exerciţii de
luptă şi împotriva cui trebuie luptat cu pumnii, şi în ce chip anume, atunci cine
ar fi un mai bun sfătuitor — tu sau gimnastul? ALCIBIADE Gimnastul, desigur.
SOCRATE Poţi să-mi spui atunci ce considerente ar avea în vedere gimnastul cînd i-
ar sfătui cu cine să facă exerciţii de lupte şi cu cine nu, cînd anume, şi în ce
fel? Uite la ce mă gîndesc: oare nu trebuie făcute exerciţiile tocmai cu aceia
care sînt mai potriviţi? Da sau nu? ALCIBIADE Da. 108 a SOCRATE Şi nu atîta timp
cît e mai bine? ALCIBIADE Chiar atîta. SOCRATE Deci şi atunci cînd este cel mai
potrivit? ALCIBIADE De bună seamă. SOCRATE Pe de altă parte, cîntăreţul nu trebuie
şi el să-şi potrivească glasul după cithară şi să păşească în ritmul muzicii?
ALCIBIADE într-adevăr, trebuie. SOCRATE Oare nu atunci cînd este mai potrivit?
ALCIBIADE Da. SOCRATE Şi nu doar atît timp cît e cel mai potrivit? ALCIBIADE Asta
spun şi eu. b SOCRATE Dar, întrucît foloseşti denumirea de „mai potrivit", „mai
bine", atît în cazul cînd cineva însoţeşte un cîntec la cithară, cît şi în cazul
luptei, spuALCIBIADE
253
ne-mi atunci ce numeşti tu „mai bine" în cazul cîn-tatului la cithară, la fel cum
eu, în cazul luptei, numesc acest „mai bine" caracterul gimnastic. ALCIBIADE Nu-mi
dau seama. SOCRATE încearcă să mă imiţi. într-adevăr, răspunsul meu sugera că „mai
binele" reprezintă ceea ce este întru totul corect, iar corect, de bună seamă,
este ceea ce prînde fiinţă după toate regulile artei; nu e aşa? ALCIBIADE Da.
SOCRATE însă arta în cauză nu era gimnastica? ALCIBIADE Cum să nu! SOCRATE De
aceea am şi spus că „mai binele", în c cazul luptei, este caracterul gimnastic.
ALCIBIADE Aşa ai spus, desigur. SOCRATE Şi nu era adevărat? ALCIBIADE Ba cred că
da. SOCRATE Spune-mi atunci şi tu — căci s-ar cuveni cumva să fii şi tu în măsură
să discuţi cum trebuie —, spune-mi mai întîi care este arta de care ţin cîntatul
din cithară sau cu glasul şi dansul după toate regulile? Cum se cheamă ea, într-un
singur cuvânt? Nu poţi să-mi spui? ALCIBIADE Mă tem că nu. SOCRATE Ia încearcă în
felul următor: ce zeiţe patronează această artă? ALCIBIADE La Muze te referi,
Socrate? SOCRATE Desigur. Vezi dar ce nume poartă aceas- d tă artă, de la ele?
ALCIBIADE Cred că ai în vedere muzica. SOCRATE Aşa e; ce este deci lucrul care
prînde fiinţă în mod corect potrivit acesteia? Aşa cum eu, în cazul de mai sus,
îţi spuneam ce anume e corect potrivit cu arta gimnasticii, spunemi şi tu cum
numeşti ceea ce e corect în cazul acesta? în ce chip se iveşte el? ALCIBIADE în
chip muzical, cred eu.
254
PLATON
SOCRATE Prea bine. Spune-mi deci cum se cheamă acest „mai bine" cînd este vorba de
a duce război sau de a încheia pace? Precum în fiecare din cazurile e de mai sus
mi-ai spus ce e „mai binele" — şi anume că este mai muzical într-un caz şi are un
caracter mai gimnastic în celălalt caz —, tot aşa deci încearcă să-mi arăţi şi în
cazul de faţă acest „mai bine". ALCIBIADE Dar nu prea am ce să-ţi spun. SOCRATE
Vai, ce ruşine! închipuieşte-ţi că ai vorbi şi ai da sfaturi cu privire la
aprovizionarea cetăţii spunînd că e mai bine să se facă cutare lucru decît altul,
mai bine acum, mai bine în cutare măsură, şi ai fi întrebat apoi: „Ce înţelegi
prin acest mai bine, Alcibiade?" Oare n-ai răspunde că „mai bine" înseamnă în
cazul de faţă „mai sănătos", cu toate că nu pretinzi a fi medic? în schimb, în
privinţa unor lucruri pe care pretinzi a le cunoaşte şi asupra cărora te vei
ridica de la locul tău spre a da sfaturi, ca un cunoscător, în privinţa acestora
deci, dacă întrebat fiind 109 a asupră-le nu vei fi, pare-se, în măsură să
răspunzi, oare nu îţi va fi ruşine? Nu este în chip vădit un lucru de ocară?
ALCIBIADE De bună seamă. SOCRATE Gîndeşte-te, prin urmare, şi străduieşte-te să-mi
spui spre ce ţinteşte mai binele păcii încheiate, ca şi al războiului dus cu cine
e mai potrivit? ALCIBIADE Mă tot gîndesc, dar nu izbutesc să ajung la vreo
încheiere. SOCRATE Te pomeneşti că nu ştii nici pe temeiul căror învinuiri de a fi
suferit un neajuns pornim la b luptă, ori de cîte ori purtăm un război, şi ce nume
dăm neajunsului, cînd îl pornim? ALCIBIADE Ba ştiu: spunem că am suferit o
înşelăciune, o silnicie sau o deposedare. SOCRATE Aşa este; dar cum spunem că am
fost trataţi în fiecare caz în parte? Străduieşte-te să-mi spui: prin ce se
deosebeşte un fel de un altul?
ALCIBIADE
255
ALCIBIADE Nu cumva, Socrate, vrei să spui că diferenţa constă în a fi tratat în

mod drept sau în mod nedrept? SOCRATE Chiar aşa. ALCIBIADE Bine, dar aici este
vorba despre cu totul şi cu totul altceva. SOCRATE Ei, atunci împotriva cui îi vei
sfătui pe atenieni să ducă război: împotriva celor ce săvîrşesc fapte nedrepte sau
împotriva celor ce se poartă drept? ALCIBIADE Ciudată întrebare mi-ai pus! Chiar c
dacă cineva ar socoti că războiul trebuie dus împotriva celor ce se poartă drept,
el tot n-ar recunoaşte lucrul acesta pe faţă. SOCRATE Fiindcă un asemenea lucru nu
este legiuit, după cum se pare.
ALCIBIADE Fireşte că nu; şi tot aşa, nu este considerat ca un lucru frumos.
SOCRATE Prin urmare şi cuvântările tale vor trata despre acelaşi subiect, despre
ceea ce este drept. ALCIBIADE Neapărat. SOCRATE Dar cînd te întrebam adineauri ce
anume este „mai binele" cînd se pune problema dacă trebuie dus un război ori nu,
împotriva cui trebuie dus ori nu, şi în ce împrejurări ori nu, oare binele acesta
înseamnă altceva decît „mai drept"? ALCIBIADE E cît se poate de evident că nu.
SOCRATE Cum rămîne deci, dragă Alcibiade? Oare a tu însuţi nu ţi-ai dat seama că
nii cunoşti acest lucru? Sau te-ai ferit cumva de mine, învăţîndu-l de la un
profesor care ţi-a arătat cum să deosebeşti ce este mai drept de ceea ce este mai
nedrept? Cine este acela? Spune — ca să-mi mijloceşti şi mie prilejul de a-i fi
elev. ALCIBIADE Rîzi de mine, Socrate. SOCRATE Pe Zeul nostru ocrotitor al
prieteniei, un zeu al cărui nume l-aş lua cel mai puţin în deşert, e mă jur că nu
rid; ci spune-mi, dacă poţi, cine este el.
256
PLATON
ALCIBIADE Dar dacă nu pot? Nu crezi că aş fi în stare să cunosc pe o altă cale

rosturile dreptăţii şi nedreptăţii? SOCRATE Ba da, dacă le-ai fi descoperit tu
singur. ALCIBIADE Au nu mă crezi în stare să ajung singur la ele? SOCRATE Ba cum
să nu, dacă le-ai fi căutat. ALCIBIADE Atunci nu mă vei fi crezind capabil să le
caut? SOCRATE Ba da — dacă ai fi crezut că nu le ştii. ALCIBIADE Oare nu a fost o
vreme cînd mă aflam în această stare? SOCRATE Prea bine. Poţi atunci să-mi arăţi
şi mie acea vreme cînd nu credeai a cunoaşte rosturile drep-l10 a taţii şi
nedreptăţii? Ia spune-mi: anul trecut le căutai cumva, crezînd a nu le şti? Sau
credeai că le ştii? Dar să-mi spui adevărul, ca să nu ne irosim degeaba timpul în
discuţii. ALCIBIADE Ba pe atunci credeam că le ştiu. SOCRATE Dar acum doi ani,
acum trei şi acum patru ani, nu la fel stăteau lucrurile? ALCIBIADE Stăteau la
fel. SOCRATE Bine, dar înainte de asta erai un copil; nu-i aşa? ALCIBIADE Da.
SOCRATE Iar pe vremea aceea ştiu bine că îţi închipuiai a le şti. ALCIBIADE Ce te
face să crezi aceasta? b SOCRATE Pe cînd erai copil te-am urmărit adesea la şcoală
şi în alte părţi, cînd jucai arşice sau alte jocuri copilăreşti, şi nu te-am auzit
să şovăi în privinţa faptelor drepte şi nedrepte, ci, dimpotrivă, te auzeam cum
ridici glasul şi spui cu îndrăzneală despre cutare sau cutare copil nimerit în
calea ta că este rău, necinstit şi că se poartă nedrept. Oare nu e adevărat?
ALCIBIADE
257
ALCIBIADE Dar ce era să fac, Socrate, cînd cineva se purta nedrept cu mine?
SOCRATE Mă întrebi ce trebuia să faci, în înţelesul că nu ştiai dacă acela se
purta pe atunci nedrept sau nu? ALCIBIADE Ba zău, ştiam prea bine şi-mi dădeam c
seama limpede că se săvîrşea o nedreptate faţă de mine. SOCRATE S-ar părea deci
că, încă de mic copil, credeai a şti ce este drept şi ce nu. ALCIBIADE Aşa
credeam; şi ştiam cu adevărat. SOCRATE Dar cînd ajunseseşi să afli aceste lucruri?
Doar nu pe vremea cînd îţi închipuiai că le cunoşti!
ALCIBIADE Fireşte că nu. SOCRATE Dar atunci, cînd te-ai socotit tu însuţi
neştiutor? Dacă stai să te gîndeşti, vei vedea că nu poţi găsi acel moment.
ALCIBIADE Zău, Socrate, nu ştiu ce să mai spun. SOCRATE Prin urmare, aceste
lucruri le cunoşti d nu fiindcă le-ai fi descoperit tu însuţi. ALCIBIADE Reiese
într-adevăr că nu. SOCRATE înainte însă afirmai că,le cunoşti, dar nu pentru că
le-ai fi învăţat; dar dacă nici nu le-ai aflat singur şi nici nu le-ai învăţat de
la altcineva, cum se face că le ştii, şi din ce izvor? ALCIBIADE Dar poate că
înainte ţi-am răspuns greşit, pretinzînd că ştiu aceste lucruri întrucît le-aş fi
iscodit eu însumi. SOCRATE Atunci, cum stăteau lucrurile în realitate? ALCIBIADE
Cred că le-am învăţat şi eu, ca toţi ceilalţi. SOCRATE în acest caz ne întoarcem
de unde am pornit. De la cine le-ai învăţat? Spune-mi şi mie. ALCIBIADE De la cei
mulţi. e
258
PLATON ALCIBIADE
259
SOCRATE Nu la învăţători de soi ţi-ai găsit scăpare, Alcibiade, dacă te bizui pe

cei mulţi. ALCIBIADE Cum aşa? Aceştia nu sînt buni învăţători? SOCRATE Nici măcar
să te-nveţe cum să joci zaruri nu sînt buni. Or, eu unul cred că acest lucru este
mai prejos de rosturile dreptăţii. Sau tu nu eşti de aceeaşi părere? ALCIBIADE Ba
da. SOCRATE Dar nefiind ei în stare să te înveţe lucruri mai de rînd, cum ar putea
să te înveţe lucruri mai de seamă? ALCIBIADE Eu unul cred că pot; şi în orice caz
ei sînt în stare să mă înveţe multe lucruri, mai de seamă decît jocul cu zaruri.
SOCRATE Ce fel de lucruri mai sînt şi acestea? 111 a ALCIBIADE Bunăoară, chiar şi
să vorbesc greceşte am învăţat de la ei, deşi n-aş putea să numesc pe un anume
profesor al meu, ci îi indic tocmai pe cei care, după tine, nu sînt învăţători
destoinici. SOCRATE Dar, nobilul meu prieten, în privinţa aceasta cei mulţi sînt
buni învăţători şi ar merita toate elogiile pentru învăţătura lor. ALCIBIADE De
ce? SOCRATE Deoarece în această privinţă sînt înzestraţi cu ceea ce se cuvine să
aibă profesorii buni. ALCIBIADE Ce ai în vedere? SOCRATE Nu ştii că cei ce urmează
să-i înveţe pe alţii un anumit lucru trebuie mai întîi să-l cunoască ei înşişi?
Ori nu e aşa? b ALCIBIADE Cum să nu, aşa e! SOCRATE Dar nu-i aşa că oamenii
ştiutori se înţeleg între ei şi nu se dezbină în păreri? ALCIBIADE Desigur.
SOCRATE Dar în chestiunile în care părerile lor se dezbină vei mai spune că sînt
ştiutori? ALCIBIADE Bineînţeles că nu. SOCRATE Ar mai putea ei să ne instruiască
in aceste chestiuni? ALCIBIADE Nicidecum. SOCRATE Ei bine, crezi cumva că cei
mulţi au păreri deosebite cînd e vorba de a şti cum arată o piatră sau un lemn?
Oare nu vei primi acelaşi răspuns de la orice ins pe care l-ai întreba şi nu se
îndreaptă toţi spre aceleaşi lucruri, cînd vor să pună mîna pe c o piatră sau pe o
bucată de lemn? Deopotrivă se întîmplă cu toate lucrurile de acelaşi fel. Dacă nu
mă înşel însă, tocmai aceasta înţelegi prin a şti greceşte; nu-i aşa? ALCIBIADE
Da. SOCRATE în această privinţă, cum spuneam, oamenii se înţeleg între dînşii iar
fiecare ins în parte este de acord cu sine însuşi în viaţa particulară după cum
şi, în viaţa publică, cetăţile nu
se dezbină între ele, spunînd ba una, ba alta; nu-i aşa? ALCIBIADE Ba da. SOCRATE
Deci e pe deplin firesc ca în această d privinţă să fie toţi şi profesori buni.
ALCIBIADE Aşa este. SOCRATE Prin urmare, dacă am vrea să-l facem pe cineva să
cunoască asemenea lucruri, nu ar fi potrivit să-l îndrumăm către învăţătura
acestora, a celor mulţi? ALCIBIADE De bună seamă. SOCRATE Dacă însă am vrea să
ştim nu numai cum arată oamenii sau caii, ci şi care dintre ei aleargă bine şi
care nu, oare în acest caz tot cei mulţi ar putea să ne instruiască? ALCIBIADE
Desigur că nu. SOCRATE Faptul că nici ei între ei nu se înţeleg deloc în
chestiunea menţionată nu constituie pentru e tine o dovadă suficientă că nu se
pricep în această privinţă şi că n-ar fi buni să ne înveţe? ALCIBIADE Ba da.
260
PLATON ALCIBIADE
261
SOCRATE Dar dacă am vrea să ştim nu numai cum arată oamenii, ci şi cum îi deosebim
pe cei sănătoşi sau pe cei bolnavi, oare cei mulţi ne-ar mai fi dascăli
competenţi? ALCIBIADE De bună seamă că nu. SOCRATE Dacă i-ai vedea dezbinîndu-se
în păreri, nu ai avea dovada că nu valorează nimic ca profesori în această
materie? ALCIBIADE Ba da. SOCRATE Dar în privinţa celor puse în joc acum? 112 a
Crezi oare că cei mulţi sînt de acord, fiecare în parte cu sine însuşi sau ei
între ei, asupra oamenilor drepţi şi nedrepţi, şi a faptelor drepte şi nedrepte?
ALCIBIADE Zău, cîtuşi de puţin, Socrate! SOCRATE Nu cumva tocmai în această
privinţă se dezbină între ei cel mai tare? ALCIBIADE Negreşit. SOCRATE Eu nu cred
că ai văzut ori auzit ca nişte oameni să se dezbine în păreri asupra sănătăţii şi
bolii pînă într-atîta încît să se ia la bătaie şi să se omoare între ei din
această pricină. ALCIBIADE De bună seamă că nu. b SOCRATE în schimb, asupra
faptelor drepte şi nedrepte, ştiu bine că, dacă n-ai văzut tu însuţi cu ochii tăi,
atunci cel puţin vei fi auzit ce povestesc oamenii, iar printre mulţi alţii ce
povesteşte şi Ho-mer; doar Odiseea şi livada le vei fi auzit recitate, nu-i aşa?
ALCIBIADE Mai încape vorbă, Socrate! SOCRATE Oare aceste poeme nu poartă asupra
dezbinării in jurul dreptăţii şi nedreptăţii? ALCIBIADE Ba da. SOCRATE Iar luptele
iscate şi sîngele ce l-au vărsat aheii şi potrivnicii acestora, troienii, sau
peţitorii c Penelopei şi Odiseu, nu tot din această dezbinare s-au tras? ALCIBIADE
Ai dreptate. SOCRATE Dar cred că nu altul este şi cazul ateni-enilor,
lacedemonienilor şi beoţienilor căzuţi la Ta-nagra, precum şi al celor mai tîrziu
căzuţi la Coro-neea — unde şi-a găsit sfîrşitul şi Cleinias, tatăl tău; nimic
altceva decît dezbinarea în jurul dreptăţii şi nedreptăţii a fost pricină de
atîtea lupte şi omoruri. Nu-i aşa? ALCIBIADE Adevărat. SOCRATE Putem oare susţine
că oamenii aceştia d cunosc lucrurile care îi fac să se dezbine atît de tare intre
ei încît, în vrajba lor, sînt gata a-şi pricinui unii altora cele mai mari rele?
ALCIBIADE Evident că nu. SOCRATE Vasăzică, aşa cum recunoşti tu însuţi, la
asemenea învăţători neştiutori te referi! ALCIBIADE Aşa s-ar spune. SOCRATE Cum ai
putea cunoaşte atunci rosturile dreptăţii şi nedreptăţii, în privinţa cărora
şovăi într-atîta şi pe care, cum s-ar părea, nu le-ai învăţat de la nimeni, dar
nici nu le-ai aflat singur? ALCIBIADE Din cele ce afirmi tu, ar reieşi că nu e cu
putinţă. SOCRATE Dar nu vezi, Alcibiade, că nici acum nu e te-ai exprimat
potrivit? ALCIBIADE Cum aşa? SOCRATE întrucît pretinzi că lucrul acesta îl afirm
eu. ALCIBIADE Cum, nu eşti tu acel ce afirmă că nu aş cunoaşte rosturile dreptăţii
şi nedreptăţii? SOCRATE Fireşte că nu. ALCIBIADE Atunci sînt eu acela? SOCRATE
Desigur. ALCIBIADE Cum se poate? SOCRATE Iată cum îţi vei da seama. Dacă în
legătură cu unu şi cu doi te-aş întreba care este mai mare, îmi vei răspunde că
doi, nu-i aşa?
262
PLA.TON ALCIBIADE
263
ALCIBIADE Desigur. SOCRATE Cu cît? ALCIBIADE Cu unu. SOCRATE Dintre noi amîndoi,
aşadar, cine este cel ce afirmă că doi este mai mare cu unu decît unu? ALCIBIADE
Eu. SOCRATE Prin urmare, eu am pus întrebarea iar tu ai dat răspunsul. ALCIBIADE
Da. 113 a SOCRATE în cele de mai sus, oare eu, adică cel ce întreabă, par să afirm
sau tu, cel ce răspunde? ALCIBIADE Eu. SOCRATE Dar în cazul cînd te-aş întreba din
ce litere este compus „Socrate", iar tu mi-ai spune aceasta, dintre noi doi cine
ar fi cel ce afirmă? ALCIBIADE Eu. SOCRATE Spune-mi atunci, într-un cuvînt: cînd
avem întrebare şi răspuns, care din doi afirmă — cel ce întreabă sau cel ce
răspunde? ALCIBIADE Cel ce răspunde, aşa cred, Socrate. b SOCRATE Dar înainte, în
cursul întregii discuţii, nu eu eram cel ce întreba? ALCIBIADE Ba da. SOCRATE Şi
cel ce răspundea nu erai tu? ALCIBIADE Eu, de bună seamă. SOCRATE Dintre noi doi,
aşadar, cine a afirmat cele rostite? ALCIBIADE Potrivit celor admise, Socrate,
rezultă că eu. SOCRATE Dar nu s-a spus oare că Alcibiade cel frumos, fiul lui
Cleinias, nu ştie rosturile dreptăţii şi nedreptăţii, crede în schimb a le şti şi
vrea să se înfăţişeze adunării poporului spre a îndruma atenienii în lucruri pe
care nu le cunoaşte deloc? Nu s-au spus acestea? c ALCIBIADE Rezultă că da.
SOCRATE Atunci, Alcibiade, se împlinesc spusele lui Euripide: De la tine, nu de la
mine1 vei fi auzit aceste cuvinte; nu eu le rostesc, ci tu însuţi, iar pe mine mă
învinuieşti fără temei. Numai că, bine spui ce spui, deoarece, nepreţuitule, e
curată nebunie ce-ţi trece prin gînd, adică să începi să arăţi altora lucruri pe
care tu însuţi nu le cunoşti, fără să te osteneşti mai întîi a le învăţa tu
însuţi. ALCIBIADE Dar, Socrate, la drept vorbind, eu cred a că atenienii, ca şi
ceilalţi eleni, rareori ţin sfat privitor la ceea ce este mai drept şi ce nu;
într-adevăr, ei consideră că lucrurile de acest
fel sînt de la sine evidente şi de aceea, nestăruind asupră-le, ei caută ce le va
fi mai folositor în faptă. în ce mă priveşte, sînt de părere că dreptatea şi
folosul nu înseamnă unul şi acelaşi lucru, pentru că mulţi au tras foloase din
marile nedreptăţi săvîrşite de ei, pe cînd alţii, după părerea mea, n-au tras
vreun folos din faptele lor drepte. SOCRATE Şi ce rezultă de aici? Admiţînd că
fap- e tele drepte ar fi cu totul deosebite de cele aducătoare de folos, îţi
închipui cumva, de data aceasta, că ştii într-adevăr ce este folositor pentru
oameni, şi din ce cauză anume? ALCIBIADE Ce m-ar opri s-o ştiu, Socrate? Afară
doar dacă nu mă întrebi cine m-a instruit sau în ce fel am aflat singur. SOCRATE
Ştii ce faci acum? După ce ai emis o afirmaţie greşită ce poate fi spulberată prin
acelaşi argument ca înainte, îţi închipui că e cazul să asculţi lucruri noi şi
argumente diferite, de parcă cele dinainte ar fi nişte haine uzate, pe care nu s-
ar potrivi să le îmbraci, şi că e nevoie ca cineva să-ţi aducă un argument nou-
nouţ şi neatins! Eu însă, dînd la o parte 114 a
1
Euripide, Hipolit, 352.
264
PLATON ALCIBIADE
265
subterfugiile tale verbale, nu voi pregeta să te întreb şi de această dată de unde

ştii ce este folosul, şi totodată de unde ai învăţat, cine ţi-a fost profesor, cu-
prinzînd astfel într-o singură întrebare toate chestiunile dinainte. Din păcate,
este evident că ai ajunge în acelaşi impas şi nai fi capabil să-mi arăţi nici că
ştii lucrurile folositoare pentru că le-ai fi aflat, nici pentru că le-ai fi
învăţat de la altcineva. Totuşi, fiindcă eşti atît de gingaş şi n-ai mai gusta cu
plăcere aceeaşi argumentaţie, las la o parte chestiunea dacă ştii sau nu ce este
folositor atenienilor. în schimb b însă, n-ai vrea să-mi arăţi acum dacă dreptatea
şi folosul sînt identice sau diferite, punîndu-mi pentru aceasta întrebări aşa cum
ţi-am pus şi eu înainte sau, dacă preferi, expunînd acest lucru cu propriile tale
cuvinte? ALCIBIADE Dar nu ştiu, Socrate, dacă aş fi în stare să mă explic în faţa
ta. SOCRATE Scumpul meu, închipuie-ţi atunci că eu sînt adunarea şi poporul; oare
acolo nu va trebui să convingi la fel pe fiecare om în parte? ALCIBIADE Ba da. c
SOCRATE Oare nu una şi aceeaşi persoană este în măsură să convingă de un acelaşi
lucru atît pe un singur om, cît şi pe mai mulţi la un loc, aşa cum profesorul
învaţă să scrie şi să citească atît pe cîte un elev în parte, cît şi pe mai mulţi?
ALCIBIADE Ba da. SOCRATE Iar într-o chestiune legată de număr, oare nu tot un
acelaşi om va convinge pe un singur ins ca şi pe mai mulţi? ALCIBIADE Ba da.
SOCRATE Acest om nu va fi oare cunoscătorul în materie, aritmeticianul? ALCIBIADE
De bună seamă. SOCRATE Prin urmare, vei fi tu în stare să convingi şi un singur om
în problemele în care îi poţi convinge pe mai mulţi? ALCIBIADE Pare probabil.
SOCRATE Dar este evident că aceste lucruri le cunoşti. ALCIBIADE Da. SOCRATE Prin
ce altceva se deosebeşte oratorul care ia cuvîntul în faţa adunării poporului de
cel angajat într-o discuţie ca cea de faţă, dacă nu prin faptul că primul îi
convinge de ceva pe mai mulţi laolaltă, iar al doilea se adresează unui singur om?
ALCIBIADE S-ar putea să fie aşa. SOCRATE Dar, întrucît revine limpede unuia şi
aceluiaşi să convingă pe mai mulţi oameni strînşi la un loc şi pe cîte unul
singur, ocupă-te de mine şi încearcă să demonstrezi că dreptatea nu este uneori
aducătoare de folos.
ALCIBIADE întreci măsura, Socrate! SOCRATE Atunci, tot din lipsă de măsură, voi să
te conving de contrariul celor ce nu ai binevoit să-mi demonstrezi. ALCIBIADE
Grăieşte deci! SOCRATE Numai să-mi răspunzi la întrebări. ALCIBIADE Ba nu,
grăieşte tu singur. SOCRATE Cum? Nu vrei să fii convins în cel mai înalt grad?
ALCIBIADE Negreşit că da. SOCRATE Dacă ajungi să afirmi tu însuţi că lucrurile
stau întocmai aşa cum spun, oare nu înseamnă că eşti convins în cel mai înalt
grad? ALCIBIADE Fără doar şi poate! SOCRATE Atunci răspunde-mi la întrebări, şi
dacă n-ai să te auzi pe tine însuţi spunînd că faptele drepte sînt aducătoare de
folos, să nu-l crezi pe nimeni altul cînd afirmă aceasta.
266
PLATON ALCIBIADE
267
ALCIBIADE Fireşte că nu-l voi crede! Iar de răspuns îţi voi răspunde; căci nu cred
că voi fi eu cel în pierdere. 115 a SOCRATE Văd că eşti într -adevăr un bun
prezicător. Ia spune: afirmi că în rîndul faptelor drepte unele sînt folositoare
iar altele nu? ALCIBIADE întocmai. SOCRATE Dar, dintre acestea, admiţi că unele
sînt frumoase, iar altele nu? ALCIBIADE în ce sens pui această întrebare? SOCRATE
Ai văzut vreodată ca cineva să comită fapte urite, însă drepte? ALCIBIADE N-am
văzut. SOCRATE Toate cele drepte nu sînt şi frumoase? ALCIBIADE Da. SOCRATE Dar
cele frumoase, la rîndul lor, să fie oare toate bune, sau unele sînt bune, pe cînd
altele nu? ALCIBIADE în ce mă pliveşte, Socrate, sînt de părere că dintre cele
frumoase unele sînt rele. SOCRATE Nu cumva unele fapte urîte sînt bune? b
ALCIBIADE Ba da. SOCRATE Te referi cumva la fapte ca acelea ce se petrec într-un
război, cînd mulţi oameni care au venit în ajutorul unui prieten ori al unei rude
s-au ales cu răni şi au murit, pe cînd acei care nu au dat ajutor, cum se cuvenea,
au ieşit nevătămaţi? ALCIBIADE De bună seamă. SOCRATE Deci o atare faptă de a veni
în ajutor o numeşti frumoasă, avînd în vedere intenţia de a-i salva pe cei ce se
cuvenea a fi salvaţi; iar aceasta se cheamă vitejie, nu-i aşa? ALCIBIADE Da.
SOCRATE însă aceeaşi faptă o mai califici drept un rău, avîndu-i în vedere pe cei
ce au murit din această pricină sau au fost răniţi. Aşa este? ALCIBIADE Aşa este.
SOCRATE Dar bărbăţia este una iar moartea este c alta. Nu-i aşa? ALCIBIADE De bună
seamă. SOCRATE Dar atunci, ajutorarea prietenilor nu este în aceeaşi privinţă şi
ceva frumos şi un rău. ALCIBIADE Evident că nu este. SOCRATE Stabileşte acum la
fel ca adineauri dacă fapta respectivă nu este bună tocmai prin ceea ce îi dă
frumuseţe; de vreme ce ai admis că ajutorarea prietenilor este o faptă frumoasă,
ca dovedind vitejie, cercetează acum dacă vitejia însăşi este un bine sau un rău.
Ia gîndeşte-te, de care lucruri ai vrea să ai parte — de binefaceri sau de
nenorociri?
ALCIBIADE De binefaceri. SOCRATE Oare nu ai vrea să ai parte de cele mai a mari
binefaceri în cea mai mare măsură? ALCIBIADE Ba da. SOCRATE Cel mai puţin primind
să nu ai parte de ele. ALCIBIADE Cum altfel? SOCRATE Dar despre vitejie ce crezi?
Cu ce preţ ai primi să fii lipsit de ea? ALCIBIADE N-aş primi nici să trăiesc dacă
ar fi să fiu un laş! SOCRATE Laşitatea ţi se pare, aşadar, cel mal mare rău din
lume? ALCIBIADE întocmai. SOCRATE Deoptrivă cu moartea, cum s-ar părea. ALCIBIADE
Da, aşa este. SOCRATE Dar viaţa şi vitejia nu sînt tot ce poate fi mai opus morţii
şi laşităţii? ALCIBIADE Ba da. SOCRATE Iar de primele ai vrea să ai parte în cea e
mai mare măsură, de celelalte însă cît mal puţin. ALCIBIADE Da.
268
PLATON ALCIBIADE
269
SOCRATE întrucît pe unele le consideri ca fiind cele mai mari bunuri, iar pe
celelalte ca cele mai mari rele. ALCIBIADE Desigur. SOCRATE Ai afirmat deci că
prin ceea ce o face să fie frumoasă, ca faptă de vitejie în spiritul binelui,
ajutorarea prietenilor în luptă este o acţiune frumoasă? ALCIBIADE Evident.
SOCRATE Dar mai spuneai că în spiritul acelui rău adus de ea care e moartea, ea
însăşi e un rău. ALCIBIADE Aşa e. SOCRATE Deci fiecare faptă trebuie calificată în
felul următor: în măsura în care este aducătoare de rău o numim rea, iar în măsura
în care lucrează ca ii6 a un bine trebuie numită bună. ALCIBIADE Aceasta este
părerea mea. SOCRATE Nu-i aşa însă că în măsura în care este bună este şi
frumoasă, iar întrucît e rea este şi uritâ? ALCIBIADE Da. SOCRATE Aşadar, cînd
spui că ajutorul dat în luptă prietenilor este o faptă frumoasă, însă rea, e ca şi
cum ai spune că aceeaşi faptă este şi bună şi rea. ALCIBIADE Cred că ai dreptate,
Socrate. SOCRATE Atunci, nimic din rîndul celor frumoase, în măsura în care are
parte de frumuseţe, nu este rău, şi nimic din rîndul celor urîte, în măsura în
care are parte de urîţenie, nu este bun. b ALCIBIADE Este evident. SOCRATE Să
cîntărim însă lucrurile şi în felul următor. Cel ce lucrează frumos nu face
binele? ALCIBIADE Ba da. SOCRATE Dar cei ce fac bine nu sînt fericiţi? ALCIBIADE
Cum să nu! SOCRATE Sînt fericiţi, ca avînd parte de mult bine? ALCIBIADE întru
totul. SOCRATE Şi au parte de mult bine mulţumită unei vrednice şi frumoase
făptuiri? ALCIBIADE Da.
SOCRATE Aşadar fapta vrednică este un bine? ALCIBIADE Cum să nu. SOCRATE Deci
fapta vrednică este frumoasă? ALCIBIADE Da. SOCRATE Constatăm deci din nou că
frumosul şi c binele sînt una. ALCIBIADE Este evident. SOCRATE Aşadar, dacă aflăm
că un anumit lucru este frumos vom afla, pe baza raţionamentului de mai sus, că e
şi bun. ALCIBIADE Neapărat. SOCRATE Cum rămîne atunci? Sînt de folos cele bune,
sau nu? ALCIBIADE Sînt de folos. SOCRATE îşi aminteşti însă ce am stabilit de
comun acord cu privire la faptele drepte? ALCIBIADE Am stabilit, aşa cred, că cei
ce se poartă drept se poartă neapărat şi frumos. SOCRATE Dar cei ce se poartă
frumos, la rîndul lor, se poartă şi bine? ALCIBIADE Da. SOCRATE Iar faptele bune
sînt folositoare? d ALCIBIADE Da. SOCRATE în consecinţă, Alcibiade, faptele drepte
sînt folositoare. ALCIBIADE S-ar părea. SOCRATE Ei bine, nu eşti tu cel ce
rosteşte aceste cuvinte, iar eu cel ce întreabă? ALCIBIADE Se pare că aşa este.
SOCRATE în cazul acesta, dacă cineva se ridică spre a-i îndruma pe atenieni, sau
pe peparioţi, închi-puindu-şi că ştie ce este drept şi ce nu este, dar afir-mînd
că faptele drepte sînt rele uneori, ai putea să nu-l iei în rîs? Doar tu însuţi ai
ajuns să afirmi că e
270
PLATON
faptele drepte sînt aceleaşi cu cele aducătoare de folos. ALCIBIADE în numele

zeilor, Socrate, eu însumi nu mai ştiu ce spun; m-am încurcat rău de tot. Atunci
cînd îmi pui tu întrebări, înclin să cred ba una, ba alta. SOCRATE Dar, dragul
meu, nu cumva nu înţelegi de unde ţi se trage această suferinţă? ALCIBIADE Ba
chiar nu înţeleg. SOCRATE Crezi tu că, întrebîndu-te cineva cîţi ochi ai, doi sau
trei? cîte mîini, două sau patru? sau ceva asemănător, ai răspunde ba una, ba
alta? N-ai răspunde întotdeauna în acelaşi fel? 117 a ALCIBIADE Am ajuns să mă tem
pentru mine însumi; cred totuşi că aş răspunde în acelaşi fel. SOCRATE Nu pentru
că eşti în cunoştinţă de cauză? Nu acesta este motivul? ALCIBIADE Eu aşa cred.
SOCRATE Aşadar, este vădit că lucrurile asupra cărora, fără voie, dai răspunsuri
contradictorii nu le cunoşti. ALCIBIADE Probabil că aşa este. SOCRATE Dar în
răspunsurile tale nu afirmi că şovăi în privinţa dreptăţii şi nedreptăţii, a
frumosului şi untului, a răului şi binelui, a folositorului şi nefolositorului?
Oare nu este evident că şovăi tocmai pentru că nu cunoşti aceste lucruri? b
ALCIBIADE Aceasta este şi părerea mea. SOCRATE Aşa stau vasăzică lucrurile: cînd
cineva nu cunoaşte un anumit lucru, neapărat şovăie în cugetul său? ALCIBIADE Mai
încape vorbă? SOCRATE Dar ştii cumva în ce fel te-ai putea ridica în ceruri?
ALCIBIADE Pe Zeu, nu ştiu. SOCRATE Mai şovăie părerea ta în această privinţă?
ALCIBIADE
271
ALCIBIADE Fireşte că nu. SOCRATE Ştii care e cauza, sau să ţi-o spun eu? ALCIBIADE
Spune-o. SOCRATE Cauza, dragul meu, este că, după cum nu cunoşti acest lucru, tot
aşa nici nu-ţi închipui a-l cunoaşte. ALCIBIADE Ce mai vrei să spui cu asta? c
SOCRATE Ia gîndeşte-te împreună cu mine: în legătură cu lucrurile pe care nu le
cunoşti şi totodată ştii că nu le cunoşti, ţi se întîmplă să stai în cumpănă? Aşa,
de exemplu, ştii desigur că nu ştii să găteşti. ALCIBIADE De bună seamă. SOCRATE
Mai stai pe gînduri în această privinţă, întrebîndu-te cum se găteşte bine, şi mai
şovăi în cugetul tău, sau laşi această treabă în seama celui priceput? ALCIBIADE
întocmai, o las. SOCRATE Dar dacă ai pluti pe o corabie, ai mai sta să te întrebi
cum trebuie împinsă cîrma, în sus d sau în jos, şi ai mai şovăi în privinţa unor
lucruri pe care nu le cunoşti, sau le-ai lăsa în seama cîrma-ciului, rămînînd tu
însuţi netulburat? ALCIBIADE în seama cîrmaciului le-aş lăsa. SOCRATE Prin urmare,
nu lucrurile pe care nu le cunoşti te fac să şovăi, o dată ce ştii că nu le
cunoşti. ALCIBIADE Nu, fireşte. SOCRATE înţelegi, aşadar, că greşelile ce se
săvîr-şesc au obîrşia tocmai in această necunoştinţă, a neştiutorului care crede
că ştie? ALCIBIADE Ce mai vrei să spui cu asta? SOCRATE De o treabă ne apucăm, nu-
i aşa, s-o facem doar atunci cînd avem convingerea că ştim ce facem? ALCIBIADE
Desigur. SOCRATE Cînd însă cineva socoate într-adevăr că e nu ştie un lucru, nu-l
lasă în seama altora?
272
PLATON ALCIBIADE
273
ALCIBIADE Cum să nu! SOCRATE Ca atare, neştiutorii de acest soi trăiesc fără să se
facă vinovaţi de vreo greşeală, deoarece lasă treburile în seama altora; nu-i aşa?
ALCIBIADE Da. SOCRATE Cine sînt atunci cei ce greşesc? Doar n-ai să spui că cei ce
cu adevărat ştiu. ALCIBIADE Nu, desigur. SOCRATE Dar, de vreme ce nu greşesc nici
cei ce ştiu şi nici acei neştiutori ce ştiu că nu ştiu, cine alţii ii8a mai rămîn,
în afară de neştiutorii care îşi închipuie că ştiu? ALCIBIADE Numai aceştia.
SOCRATE Deci nu cumva tocmai această neştiinţă este pricina tuturor relelor, nu
este ea necunoaşterea cea mai vrednică de osîndă? ALCIBIADE Ba da. SOCRATE Atunci
cînd poartă asupra celor mai preţioase lucruri nu este ea nefastă şi ruşinoasă în
cel mai înalt grad? ALCIBIADE Fără discuţie. SOCRATE Dar ai putea să-mi indici
lucruri mai preţioase decît ce e drept şi frumos, ce e bun şi plin de folos?
ALCIBIADE Desigur că nu. SOCRATE Deci cu privire la acestea spui tu că stai la
îndoială? ALCIBIADE Da. SOCRATE Dar dacă stai la îndoială, oare nu este vădit, pe
baza celor de mai sus, nu numai că
nu cunoşti b tot ce este mai preţios, dar şi că, neştiutor fiind, îţi închipui că
le-ai cunoaşte? ALCIBIADE Se poate. SOCRATE Vai, Alcibiade, în ce stare ai ajuns!
Eu şovăi să spun lucrurilor pe nume, dar, pentru că sîn-tem între patru ochi, n-am
încotro. Află, nepreţui-tule, că faci casă bună cu neştiinţa de cea mai joasă
speţă, aşa cum te denunţă discuţia noastră şi cum tu însuţi te denunţi. De aceea
te şi avînţi în politică, înainte de a te forma prin educaţie. Dar nu eşti tu
singurul care a ajuns în această stare: aşa s-a întîm-plat cu cei mai mulţi care
văd de treburile acestui oraş, în afară de cîţiva, printre care, probabil, şi
tutorele c tău Pericle. ALCIBIADE Ce-i drept, Socrate, lumea spune că nu de la
sine a ajuns Pericle iscusit, ci stînd în preajma mai multor bărbaţi iscusiţi,
printre care Pytho-clides şi Anaxagora, ba chiar şi astăzi, aşa în vîrstă cum
este, încă se mai întîlneşte cu Damon in acelaşi scop. SOCRATE Cum aşa? Ai auzit
de vreun om iscusit căruia să nu-i stea în putinţă să facă şi pe altcineva
iscusit, după chipul şi asemănarea lui? De pildă, cel ce te-a învăţat să scrii şi
să citeşti nu era el însuşi iscusit şi nu te-a făcut şi pe tine iscusit, ca şi pe
alţii pe care a vrut să-i facă? Oare nu-i aşa? ALCIBIADE Ba da. SOCRATE Dar, la
rîndul tău, învăţînd de la dînsul, d nu vei fi în măsură să înveţi pe un altul?
ALCIBIADE Ba da. SOCRATE Oare în cazul citharistului şi al gimnastului, lucrurile
nu se petrec in acelaşi chip? ALCIBIADE De bună seamă. SOCRATE Pentru că,
negreşit, o dovadă grăitoare a faptului că cineva cunoaşte ceea ce cunoaşte este
că poate să iniţieze şi pe un altul în ceea ce ştie el însuşi. ALCIBIADE Aşa cred
şi eu. SOCRATE în cazul acesta, poţi să-mi spui cine a ajuns iscusit datorită lui
Pericle, începînd cu feciorii săi? ALCIBIADE Bine, Socrate, dar ce vină are
Pericle e că feciorii lui sînt slabi la minte din născare? SOCRATE Dar Ckinias,
fratele tău?
274
PLATON
ALCIBIADE Acuma, de ce să-l iei tocmai pe Clei-nias, un om nebun de-a binelea?

SOCRATE Dar dacă e nebun de-a binelea Cleinias, iar feciorii lui Pericle sînt
slabi la minte din născare, ce motiv să mai invocăm în cazul tău, că şi pe tine,
înzestrat aşa cum eşti, te-a trecut cu vederea? ALCIBIADE Cred că eu singur sînt
de vină, că nu iau aminte. 119 a SOCRATE Atunci numeşte-mi vreun alt om, atenian
sau străin, om liber sau sclav, care ar avea temei să spună că a ajuns mai iscusit
datorită lui Pericle, aşa cum eu aş putea să menţionez în legătură cu Zenon, pe
Pythodor, fiul lui Isoloch, şi pe Callias, fiul lui Calliades, care, plătindu-i
lui Zenon cîte o sută de mine, au ajuns amîndoi oameni competenţi şi de vază.
ALCIBIADE Dar nu ştiu, zău! SOCRATE Fie şi aşa. Dar tocmai în privinţa ta însuţi,
ce ai de gînd? Vrei să rămîi în starea de acum, sau să te îngrijeşti întru cîtva
de tine? b ALCIBIADE împreună să ne sfătuim, Socrate! Ce-i drept, spusele tale mă
pun pe gînduri şi mă declar de acord cu tine. — Ci totuşi, cei ce văd de treburile
statului, cu excepţia cîtorva, îmi par a fi cu totul necultivaţi. SOCRATE Şi ce
urmează de aici? ALCIBIADE Dacă ar fi fost cît de cît cultivaţi, desigur că cel ce
avea de gînd să-i combată ar fi trebuit să înveţe şi să se pregătească,
înfruntîndu-i ca pe c nişte atleţi; aşa însă, de vreme ce pînă şi nechemaţii
aceştia s-au apucat de politică, la ce bun să mai exersezi şi să deprinzi jocul
lucrurilor? Eu unul ştiu bine că, aşa înzestrat din fire cum sînt, tot îi voi
întrece cu mult. SOCRATE Vai, alesul meu prieten, cum ai putut să spui aşa ceva?
Cît de nevrednic eşti de înfăţişarea ta şi de toate celelalte daruri ale tale!
ALCIBIADE
275 ALCIBIADE Dar de ce, mă rog, şi ce vrei să spui prin aceasta, Socrate? SOCRATE
Sînt revoltat din pricina ta şi a dragostei pe care ţi-o port... ALCIBIADE Cum
aşa? SOCRATE ...De vreme ce ţi-ai putut închipui că lupta ta este împotriva
oamenilor de la noi. ALCIBIADE Dar împotriva cui, la drept vorbind? SOCRATE Să fie
aceasta o întrebare vrednică de d un bărbat ce se crede însufleţit de mari
ambiţii? ALCIBIADE Ce vrei să spui? Nu împotriva oamenilor acestora va trebui să
lupt? SOCRATE Dar dacă ţi-ai pune în gînd să conduci o triremă ce urmează să dea o
bătălie navală, de ajuns ţi-ar fi, oare, să te crezi cîrmaciul cel mai destoinic
în rîndul corăbierilor tăi? Sau — socotind că trebuie într-adevăr să ai această
înzestrare — ai mai lua aminte şi la adevăraţii tăi potrivnici şi nu, ca în clipa
de faţă, numai la tovarăşii tăi de luptă? Fără îndoială, pe aceştia din urmă
trebuie să-i întreci întratîta încît nici să nu le mai treacă prin minte să e ţi
se împotrivească, ci, rămaşi mai prejos de tine, să ţi se alăture în lupta
împotriva vrăjmaşilor; asta, dacă doreşti cu adevărat să te puj în lumină printr-o
faptă frumoasă, vrednică de tine şi de cetate. ALCIBIADE Dar tocmai aceasta şi
doresc! SOCRATE Aşa stînd lucrurile, e oare cazul să te mulţumeşti cu
superioritatea pe care o ai asupra oştenilor tăi, fără să iei aminte la
conducătorii potrivnicilor, sau ar trebui să te întrebi dacă ai ajuns superior
acestora, pregătindu-te şi exersîndu-te cu ochii la ei? ALCIBIADE' La cine anume
te referi, Socrate? 120 a SOCRATE Tu nu ştii că cetatea noastră este mereu în
vrajbă cu lacedemonienii, precum şi cu Marele Rege? ALCIBIADE Adevărat.
276
PLATON ALCIB1ADE
277
SOCRATE Prin urmare, dacă ai de gînd săfii conducătorul în această cetate, n-ar fi
drept să consideri că va trebui să-i înfrunţi în luptă pe regii lacede-monieni şi
pe cei ai perşilor? ALCIBIADE S-ar putea să ai dreptate. SOCRATE Ba nu, scumpul
meu! mai bine măsoa-b ră-te cu Midias, crescătorul acela de prepeliţe, sau cu
alţii de soiul său, care se apucă de treburile statului cînd, vorba femeilor,
„chică de sclavi" mai poartă în suflet, de neciopliţi ce sînt, şi, fără să ştie pe
ce lume trăiesc, ba pe deasupra vorbind şi o limbă scîl-ciată, au venit să
linguşească cetatea, ci numai s-o conducă nu! Cu aceştia de care-ţi spun, măsurîn-
c du-te, se cade să nu te îngrijeşti de tine şi să nu înveţi cîte sînt de învăţat,
cînd îţi stă în faţă o luptă atît de mare; şi nici să nu exersezi aşa cum se
cuvine, ci, pregătit pe deplin aşa cum eşti acum, să purcezi la treburile
statului. ALCIBIADE Socrate, eu nu spun că nu ai dreptate; cred însă că generalii
spartanilor şi regele perşilor nu se deosebesc cu nimic de alţii. SOCRATE Ei bine,
nepreţuitule, ia gîndeşte-te cît valorează părerea aceasta, a ta. ALCIBIADE în ce
sens? SOCRATE în primul rînd, cînd anume crezi tu că d te-ai îngriji mai mult de
tine însuţi: atunci cînd, te-mîndu-te de dînşii, i-ai considera primejdioşi sau în
cazul contrar? ALCIBIADE Evident, cînd i-aş considera primejdioşi. SOCRATE îţi
închipui deci că ai avea ceva de pierdut îngrijindu-te de tine însuţi? ALCIBIADE
Deloc. Ba cred chiar că mi-ar prînde foarte bine. SOCRATE Prin urmare, fie şi
numai ca avînd acest neajuns, părerea ta nu e bună. ALCIBIADE Ai dreptate. SOCRATE
...Iar în al doilea rînd, gîndeşte-te că, după toate probabilităţile, această
părere este şi falsă. ALCIBIADE Cum aşa? SOCRATE Nu e mai probabil ca firile cele
mai înzestrate să se ivească în sînul neamurilor de
vază? = ALCIBIADE Evident că în sînul celor de vază. SOCRATE Nu este firesc ca
tocmai vlăstarele de neam ales, primind pe deasupra o creştere aleasă, să capete
astfel o virtute desăvîrşită? ALCIBIADE Neapărat. SOCRATE Atunci — punînd faţă în
faţă însuşirile lor cu însuşirile noastre — să vedem în primul rînd dacă regii
lacedemonienilor şi cei ai perşilor ţi se par efectiv de spiţă mai joasă. Au nu
ştim noi că regii Spartei se trag din Heracle, iar ceilalţi din Ahemene, şi că
neamul lui Heracle, ca şi cel ahemenid îşi trag obîrşia din Perseu, fiul lui Zeus?
ALCIBIADE Ei bine, şi neamul nostru, Socrate, se 121 a trage din Eurysahes, iar
neamul lui Eurysahes din Zeus. SOCRATE Ei bine, şi neamul nostru, nobile Al-
cibiade, se trage din Dedal, iar neamul lui Dedal se trage din Hefaistos, fiul lui
Zeus. Numai că cei de care-ţi vorbesc sînt neam de neamul lor regi, începînd chiar
cu ei şi urcînd pînă la Zeus, unii domnind în Argos şi Lacedemonia, ceilalţi
dintotdeauna în Per-sia, iar adesea şi în Asia, cum se întîmplă şi astăzi. Noi
înşine însă, ca şi părinţii noştri, sîntem simpli particulari. Iar dacă ar trebui
să-i înfăţişez lui Arta-xerxes, fiul lui Xerxes, pe străbunii tăi şi să numesc b
patria lui Eurysahes — Salamina, sau pe cea a lui Eac, de mai înaintea lui —
Egina, nu crezi că te-ai face de tot rîsul? Bagă de seamă deci ca, atît prin
nobleţea neamului cît şi prin educaţie, să nu rămî-nem cumva mai prejos de aceşti
bărbaţi. Oare tu n-ai auzit cît de mari titluri le revin regilor lacedemonieni,
ale căror soţii sînt păzite oficial de către
278
PLATON
Efori ca, pe cît este cu putinţă, să nu se ivească pe c ascuns un alt rege decît
din osul Heraclizilor? Iar în ce-l priveşte pe regele perşilor, el este cu atît
mai presus, încît nici nu i-ar trece cuiva prin cap că un rege ar putea să nu se
tragă din osul lui; drept care, pe regină o păzeşte numai propria ei teamă. — Iar
cînd se naşte fiul cel mare, viitorul rege, toţi cei care îi vor fi supuşi
prăznuiesc această zi, pe care apoi o cinsteşte întreaga Asie prin sacrificii şi
ospeţe. în d schimb, Alcibiade, cînd ne naştem noi, cum spunea un poet comic, nici
măcar vecinii nu prea prînd bine de veste. După aceea, creşterea copilului nu
intră în seama vreunei femei de rînd, ci este încredinţată unor eunuci ai regelui,
aleşi dintre cei mai de vază. în sarcina lor cade să se îngrijească în toate
privinţele de acest prunc şi să se străduiască a-l face cît mai frumos, în care
scop ei frămîntă şi îndreaptă membrele copilului; şi făcînd ei lucrul acesta, sînt
e ţinuţi în mare cinste. Iar cînd copiii împlinesc şapte ani, sînt învăţaţi să
călărească de către oameni pricepuţi şi totodată încep să meargă la vînătoare; de
două ori cîte şapte ani împlinind, copilul este dat în seama celor pe care perşii
îi numesc pedagogii regali; aceştia sînt patru oameni în etate, aleşi din rîndul
celor mai vrednici de la ei, şi anume cel mai învăţat, cel mai drept, cel mai
virtuos şi cel mai viteaz. Pri-l22 a mul dintre ei îl învaţă magia, de la
Zoroastru, fiul lui Horomazes, cetire; aceasta se cheamă slujirea zeilor; tot
dînsul îl mai învaţă şi rosturile împărăţiei. Cel drept între drepţi îl învaţă
însă să spună întotdeauna adevărul, iar cel mai virtuos — să nu se lase stă-pînit
de vreo plăcere, oricare ar fi ea, ci să deprîndă starea omului liber şi,
stăpînitor fiind cu adevărat, să fie înainte de toate propriul său stăpîn, nu
sclav; cel mai viteaz, în sfîrşit, îl face cutezător şi neînfrib cat, ştiut fiind
că frica te aduce în sclavie. Dar ţie, Alcibiade, pe cine ţi l-a hărăzit pedagog
Pericle? Pe
ALCIBIADE
279
Zopyr tracul, cel mai netrebnic, de bătrin ce este, dintre toţi slujitorii săi.
Ţi-aş mai putea povesti pe larg alte lucruri despre educaţia şi pregătirea pe care
o primesc potrivnicii tăi, dacă nu ar mai fi multe de spus; de altfel şi cele ce
ţi-am spus sînt de ajuns
pentru a-ţi sugera toate cîte urmează de aici. In ce priveşte însă naşterea,
creşterea şi educaţia ta, Alcibiade, cum de altfel ale oricărui atenian, nimeni,
vorba aceea, nu se sinchiseşte de ele, afară doar dacă nu se întîmplă să fie vreun
îndrăgostit. Iar dacă ai vrea, în sfîrşit, să socoteşti bogăţiile, desfătările
alese, veşmintele care c ating pămîntul şi toate celelalte rafinamente de la
curţile perşilor — te-ai ruşina în cugetul tău, dîn-du-ţi seama cu cît eşti mai
prejos de ei. Dacă, pe de altă parte, ai consimţi să iei aminte la buna-chibzuinţă
şi la buna-cuviinţă, la agilitatea şi dibăcia, la nobleţea de caracter,
sobrietatea, vitejia şi stăpînirea de sine a lacedemonienilor, la perseverenţa,
fervoarea şi avîntul spre slavă care-i însufleţesc, pe tine însuţi te-ai socoti un
copil în comparaţie cu ei. Dacă însă te gîndeşti cumva la avuţie şi îţi în- d
chipui că eşti cineva în această privinţă, să nu trecem sub tăcere nici acest
aspect, ca să-ţi dai seama unde te găseşti. într-adevăr, dacă vei voi să cuprinzi
bogăţiile lacedemonienilor, ai să afli că averile de acolo covîrşesc cu mult pe
cele ale noastre. Pămîntul pe care-l stăpînesc la ei acasă şi în Messenia este
pentru oricine neîntrecut ca întindere şi rodnicie faţă de al nostru; la fel, dacă
iei în considerare cîţi sclavi posedă ei — printre care şi iloţii —, cîte
herghelii şi cîte turme păşunează în Messenia. Dar să e lăsăm la o parte toate
acestea şi să spunem că aur şi bănet cît se află numai în Lacedemonia nu găseşti
în toată Elada; într-adevăr, de mai multe generaţii încoace, într-acolo se scurge
avuţia, din toate părţile elenilor, iar adesea şi de la barbari, dar de acolo nu
280
PLATON
123 a mai iese nimic, încît, la fel cum vulpea i-a spus leului, în fabula lui
Esop, urmele banilor care intră în La-cedemonia se văd desluşit ducînd într-acolo,
dar urmele celor care ies de acolo nu le-ar mai putea vedea nimeni; aşadar, este
bine de ştiut că şi prin aurul şi banii de care dispun, lacedemonienii sînt cei
mai bogaţi dintre eleni, iar cel mai bogat în rîndul lor este chiar regele;
aceasta din pricină că, dintre toate prăzile băneşti, cele mai mari şi mai
numeroase revin regilor, dar şi din pricină că birul regal pe care lacedemonienii
îl dau celor ce domnesc la ei nu este deloc neglijabil. Dar dacă bogăţiile
lacedemonienilor b sînt mari faţă de cele ale altor eleni, ele nu înseamnă nimic
în comparaţie cu cele ale persanilor şi ale regelui acestora. într-adevăr, am
auzit cîndva un om demn de încredere, dintre cei ce au ajuns pînă la rege, cum
povestea că a străbătut o ţară rodnică şi întinsă, cale de aproape o zi, ţară pe
care localnicii o numeau „Briul reginei"; mai este şi o alta, care se cheamă
„Vălul", precum sînt multe alte locuri frumoase şi mănoase, hărăzite pentru
podoabele reginei şi purtînd numele fiecărei podoabe în parte. în-c cît, eu unul
îmi închipui că dacă lui Amestris, mama Marelui Rege şi soaţa lui Xerxes, i s-ar
spune: „împotriva fiului tău are de gînd să se ridice fiul Dinomachei, a cărei
diademă valorează pare-se cincizeci de mine, dacă nu chiar mai puţin, iar însuşi
acest fiu abia dacă stăpîneşte pămînt în Erchia ceva mai puci ţin de trei sute de
pietre" — îmi închipui, zic, că ea s-ar întreba uimită pe ce se bizuie Alcibiade
acesta cînd vrea să se măsoare cu Artaxerxes, şi ar spune că acest bărbat nu se
bizuie pe nimic altceva decît pe pregătirea şi priceperea sa; căci acestea sînt
singurele bunuri de preţ la eleni. Iar dacă ar mai afla că Alcibiade nutreşte
aceste gînduri în clipa de faţă cînd, în primul rînd, n-a împlinit nici douăzeci
de ani, în al doilea rînd este cu totul necultivat şi cînd,
ALCIBIADE
281
pe deasupra, dacă cel care-l îndrăgeşte îi spune că înainte să purceadă a-l

înfrunta pe rege, ar trebui să înveţe, el nici nu vrea să audă, ci afirmă că îi
ajunge e să fie aşa cum e — cred, cum ziceam, că ea s-ar mira şi ar întreba:
„atunci pe ce s-o fi bizuind tinerelul?" Iar dacă i-am spune că se bizuie pe
frumuseţea, pe statura, pe neamul şi bogăţia, precum şi pe înzestrările înnăscute
ale sufletului său, ea ar socoti, Alcibiade, că sîntem nebuni de-a binelea,
gîndindu-se la toate însuşirile de acest fel de care se bucură oame- 1241 nii lor.
Eu cred că şi Lampido, fiica lui Leuţychides, soaţa lui Archidamos şi mama lui
Agis, care cu toţii au fost regi, s-ar mira la rîndul ei, gîndindu-se la toate
însuşirile lor, dacă ar afla că aşa puţin educat cum eşti ai
de gînd să te masori cu fiul ei. Şi oare nu ţi se pare ruşinos ca femeile
duşmanilor să ştie mai bine cum trebuie să fim înzestraţi spre a-i putea înfrunta
şi să ne judece mai bine decît ne judecăm noi înşine? Ci, fericitule, ai încredere
în mine şi în b inscripţia de la Delfi — „Cunoaşte-te pe tine însuţi!", şi fii
sigur că aceştia de care ţi-am vorbit sînt potrivnicii tăi, şi nu cei pe care ţi-i
închipui; iar pe ei nu-i vom birui în alt chip decît prin pregătire şi iscusinţă.
Neavînd parte de acestea, nici de faimă nu vei avea parte la elenkşi la barbari,
faimă pe care, cred eu, o rivneşti cum nimeni altul n-a rîvnit ceva. ALCIBIADE Dar
ce îngrijire trebuie avută în vedere, poţi să-mi arăţi, Socrate? Fiindcă, în rest,
mi se pare că ai dreptate întru totul. SOCRATE Pot; totuşi, împreună să ne sfătuim
în c ce fel am putea ajunge cît mai desăvârşiţi. într-adevăr, spunînd că trebuie
să ne cultivăm, nu mă refer numai la tine pe cînd la mine nu; doar eu nu mă
deosebesc de tine decît într-o singură privinţă. ALCIBIADE Anume în care? SOCRATE
în aceea că tutorele meu este mai presus şi mai înţelept decît Pericle al tău.
282
PLATON
ALCIBIADE Cine este dînsul, Socrate? SOCRATE Un Zeu, Alcibiade, acelaşi care nu
mi-a îngăduit pînă în ziua de astăzi să-ţi vorbesc; şi tot credinţa în el mă face
să-ţi spun că numai datorită mie şi nimănui altcuiva vei ajunge la slavă. d
ALCIBIADE Glumeşti, Socrate! SOCRATE Se poate; dar în orice caz, nu greşesc
spunînd că trebuie să ne îngrijim de noi înşine, cum de altfel toţi oamenii ar
trebui să facă, iar noi amîn-doi cu atît mai mult. ALCIBIADE în privinţa mea, nu
greşeşti. SOCRATE Dar nici în privinţa mea. ALCIBIADE Atunci, ce-i de făcut?
SOCRATE Să nu şovăim şi să nu dăm înapoi, prietene. ALCIBIADE într-adevăr, nu se
cade, Socrate! SOCRATE De bună seamă; dar să cercetăm împree ună cum stau
lucrurile. Ia spune-mi: nu afirmam noi că năzuim să ajungem cît mai desăvîrşiţi?
Nu-i aşa? ALCIBIADE Da. SOCRATE Desăvîrşiţi întru care virtute? ALCIBIADE Evident,
întru virtutea pe care o au oamenii vrednici. SOCRATE Vrednici întru ce? ALCIBIADE
Evident, vrednici întru a împlini treburile lor. SOCRATE Ce fel de treburi? Legate
de călărie? ALCIBIADE Desigur că nu. SOCRATE Pentru că atunci am merge la cei care
se pricep la cai. ALCIBIADE Da. SOCRATE Sau te referi la treburile corăbierilor?
ALCIBIADE Nu. SOCRATE Căci atunci am merge să ne adresăm corăbierilor. ALCIBIADE
Da.
ALCIBIADE
283 SOCRATE Ce fel de treburi, aşadar? Şi cine le împlineşte? ALCIBIADE Le

împlinesc atenienii cei frumoşi şi buni. SOCRATE Prin „frumoşi şi buni" ai în
vedere oamenii pricepuţi sau pe cei nepricepuţi? ALCIBIADE Pe cei pricepuţi.
SOCRATE Dar un om priceput nu este el şi bun? ALCIBIADE Ba da. SOCRATE Iar cel
nepriceput nu este şi rău? ALCIBIADE Cum să nu! SOCRATE Ei bine, cizmarul nu este
priceput la croitul încălţămintei? ALCIBIADE De bună seamă. SOCRATE Aşadar, este
bun în această privinţă? ALCIBIADE Este bun. SOCRATE Dar cînd este vorba de
croitul hainelor, cizmarul nu se dovedeşte nepriceput?
ALCIBIADE Ba da. SOCRATE Este deci rău în această privinţă? ALCIBIADE Da. SOCRATE
«Reiese atunci, din chiar argumentarea îoastră, că unul şi acelaşi ins este şi rău
şi bun. ALCIBIADE Aşa s-ar părea. SOCRATE Nu cumva afirmi că oamenii buni sînt şi
răi? ALCIBIADE Desigur că nu. SOCRATE Dar atunci pe cine îi califici drept buni?
ALCIBIADE Eu unul, pe cei în măsură să poruncească în cetate. SOCRATE Cui să
poruncească? Doar nu cailor! ALCIBIADE De bună seamă că nu. SOCRATE Ci să
poruncească oamenilor? ALCIBIADE Da. SOCRATE Oare oamenilor suferinzi? ALCIBIADE
Nu. SOCRATE Oare celor care călătoresc pe mare?
125;
284
PLATON ALCIBIADE
285
ALCIBIADE Răspund că nu. SOCRATE Ori secerătorilor? ALCIBIADE Nu. SOCRATE Dar
atunci poruncesc ei oamenilor care nu fac nimic sau celor ce fac un lucru?
ALCIBIADE Pe cei ce fac un lucru îi am în vedere. SOCRATE Ce anume fac? încearcă
să-mi arăţi şi mie. ALCIBIADE Ei bine, ii am în vedere pe cei care au de-a face
unii cu alţii şi totodată se slujesc unii de alţii, aşa cum noi toţi obişnuim a
trăi în sinul statelor. SOCRATE Prin urmare, ai în vedere pe cei ce comandă
oamenilor care la rîndu-le se slujesc de alţi oameni? ALCIBIADE Da. SOCRATE Să fie
vorba despre ordinele de dat supraveghetorilor care îi mînă pe vîslaşi? ALCIBIADE
Bineînţeles că nu. SOCRATE Căci virtutea aceasta ţine de arta cîrma-ciului.
ALCIBIADE Da. SOCRATE Dar ai cumva în vedere conducerea flau- tiştilor care la
rîndu-le dirijează cîntul şi se slujesc de coreuţi? ALCIBIADE Bineînţeles că nu.
SOCRATE Căci de această dată este pusă în joc arta conducătorului de cor, nu-i
aşa? ALCIBIADE De bună seamă. SOCRATE Dar atunci ce înţelegi prin putinţa de a
porunci oamenilor care se slujesc de alţi oameni? ALCIBIADE în ce mă priveşte, am
în vedere cîrmu-irea celor ce iau parte la comunitatea politică, a acelora care
conlucrează în cadrul cetăţii. SOCRATE Ce artă este deci aceasta? Bunăoară, dacă
te-aş întreba din nou, în legătură cu cele discutate adineauri, ce artă ne învaţă
să-i conducem pe corăbierii părtaşi la navigaţie, ce mi-ai răspunde? ALCIBIADE
Arta cîrmaciului. SOCRATE Dar pe cei despre care spuneam adi- e neauri că iau
parte la cor, ce pricepere ne face să-i conducem? ALCIBIADE Cea pe care ai
menţionat-o adineauri, a conducătorului de cor. SOCRATE Dar cînd e vorba de
conducerea celor ce iau parte la comunitatea politică, ştiinţa respectivă cum o
vei numi?
ALCIBIADE O voi numi ştiinţa bunei îndrumări, Socrate. SOCRATE Cum aşa? Oare arta
cîrmaciului ţi se pare una a relei îndrumări? ALCIBIADE Desigur că nu. SOCRATE Ci
tot a bunei îndrumări este şi ea, nu-i aşa? ALCIBIADE Cred şi eu, în ce priveşte
cel puţin ocro- 126 a tirea celor ce călătoresc pe mare. SOCRATE Bine spui. Dar
acea bună îndrumare de care vorbeşti, oare ce urmăreşte? ALCIBIADE Urmăreşte cît
mai buna diriguire şi ocrotire a statului. SOCRATE Dar pentru ca statul să fie
diriguit şi ocrotit cît mai bine, ce anume trebuie să fie de faţă şi ce anume să
lipsească? Spre pildă, dacă m-ai întreba: „ce anume trebuie să fie de faţă şi ce
să lipsească, spre a fi corpul nostru diriguit şi ocrotit cît mai bine?", eu ţi-aş
răspunde că se cade să fie de faţă sănătatea, iar boala nu. Tu nu eşti de aceeaşi
părere? ALCIBIADE Ba da. b SOCRATE Şi dacă m-ai întreba iarăşi: „printr-a cui
prezenţă se află ochii în starea mai bună?", eu ţi-aş răspunde: printr-a vederii,
şi orbirea să lipsească. Iar în privinţa urechilor, aş spune să lipsească surzenia
şi să fie de faţă auzul — atunci se află urechile în stare mai bună şi sînt mai
bine îngrijite.
286
PLATON ALCIBIADE
287 ALCIBIADE Ai dreptate. SOCRATE Dar în cazul statului? Care lucru trebuie să
apară şi care să dispară pentru ca statul să devină mai bun şi să fie slujit şi
cîrmuit mai bine? ALCIBIADE După părerea mea, Socrate, aceasta se întîmplă cînd
între toţi domneşte prietenia, iar ura şi dezbinarea dispar. SOCRATE Prin
prietenie înţelegi cumva acordul, sau dezacordul? ALCIBIADE Acordul. SOCRATE Ce
artă face oare ca statele să fie de acord între ele în orice chestiune legată de
număr? ALCIBIADE Aritmetica. SOCRATE Nu tot datorită acesteia ajung să fie de
acord între ei şi simplii particulari? ALCIBIADE Ba da. SOCRATE Şi nu tot
aritmetica face ca fiecare ins în parte să fie în acord cu sine însuşi? ALCIBIADE
Ba da. SOCRATE Dar ce artă face ca fiecare ins în parte să fie în acord cu sine
însuşi cînd e vorba de a şti ce este mai lung: stînjenul sau cotul? Oare nu arta
măsurării? ALCIBIADE Cum să nu. SOCRATE Şi nu aceeaşi artă pune de acord între ele
persoanele particulare, precum şi statele? ALCIBIADE Ba da. SOCRATE Iar în
privinţa greutăţilor lucrurile nu se petrec la fel? ALCIBIADE Aşa zic. SOCRATE Dar
ce este de fapt acordul acela despre care vorbeşti, asupra căror lucruri poartă el
şi ce artă ni-l asigură? O aceeaşi artă este pusă oare în joc în cazul statului şi
al individului, cînd e vorba de tine însuţi şi e vorba de un altul? ALCIBIADE
Pesemne că da. SOCRATE Atunci care este această artă? Nu pregeta a răspunde, ci
străduieşte-te să-mi spui. ALCIBIADE Eu cred că este vorba despre acea iubire şi
armonie care îi pun în acord pe un fiu cu părinţii săi iubitori, pe frate cu
frate, precum şi pe soţie cu bărbat. SOCRATE Eşti de părere, Alcibiade, că
bărbatul cu soţia s-ar putea pune de acord privitor la torsul lînii, el nepriceput
fiind iar dînsa pricepîndu-se? ALCIBIADE Fireşte că nu. SOCRATE Dar nici măcar nu
e necesar, întrucît această îndeletnicire este a femeilor. ALCIBIADE Aşa e.
SOCRATE Dar privitor la arta oşteanului, pe care 127 a ea n-a deprins-o, femeia s-
ar putea armoniza cu soţul ei? ALCIBIADE Nu, desigur. SOCRATE De astă dată, vei
spune pesemne că aceasta este o specialitate bărbătească. ALCIBIADE Asta şi spun.
SOCRATE Prin urmare, după cuvântul tău, unele rosturi sînt ale femeii, altele însă
ale bărbatului.
ALCIBIADE Cum să nu. SOCRATE Prin urmare, nu tocmai pe ele se reazemă acordul
dintre soţi. ALCIBIADE Nu. SOCRATE Şi, în consecinţă, nici prietenia, de vreme ce
prin prietenie înţelegem acest acord. ALCIBIADE Este evident că nu. SOCRATE în
consecinţă, nu întrucît femeile îşi văd de rosturile lor proprii sint ele
îndrăgite de către soţi. ALCIBIADE S-ar părea că nu. b SOCRATE Ca atare, nici
bărbaţii nu sînt îndrăgiţi de către soaţele lor întrucît îşi văd de propriile lor
rosturi. ALCIBIADE Nu. SOCRATE Dar, la rîndul lor, cetăţile nu sînt bine diriguite
tocmai atunci cînd fiecare îşi vede de rosturile sale?
288
PLATON
ALCIBIADE Sînt convins de aceasta, Socrate. SOCRATE Ce spui? Tocmai cînd lipseşte
acea prietenie a cărei ivire şi numai ea — cum afirmam — face ca cetăţile să fie
bine diriguite? ALCIBIADE Dar mi se pare că prietenia ia fiinţă în c sînul lor
tocmai mulţumită faptului că fiecare îşi vede de rosturile sale. SOCRATE înainte
cel puţin nu erai tot de această părere; în momentul de faţă însă, cum vezi tu că
stau lucrurile? Oare prietenia apare cînd nu apare acordul? Ori încape acord în
privinţa unor lucruri pe care unii le ştiu iar alţii nu? ALCIBIADE Cu neputinţă.
SOCRATE Dar cînd toţi îşi văd de rosturile lor, urmează ei calea dreptăţii sau a
nedreptăţii? ALCIBIADE Urmează calea dreptăţii. Cum s-ar putea altfel? SOCRATE Iar
cînd cetăţenii urmează înăuntrul unui stat calea dreptăţii, oare nu se încheagă
între ei o prietenie? ALCIBIADE Ai dreptate, lucrul acesta mi se pare de asemenea
necesar. d SOCRATE Atunci cum defineşti această prietenie sau cădere de acord, în
vederea căreia se cuvine să fim buni cunoscători şi buni îndrumători, spre a
deveni oameni buni? Eu unul nu sînt în stare să pricep nici ce este ea, nici la
cine o afli; în adevăr, din vorbele tale reiese cînd că e, cînd că nu e de găsit
la unii şi aceiaşi oameni. ALCIBIADE în numele zeilor, Socrate, nici eu nu mai
ştiu ce vorbesc şi tare mă tem că de mult îmi ascundeam mie însumi că sînt de
plîns. SOCRATE N-ai voie să te descurajezi! Dacă resime ţeai aceasta pe la
cincizeci de ani, ţi-ar fi fost anevoie să te mai îngrijeşti de tine însuţi;
vîrsta ta de acum este însă tocmai cea potrivită spre a-ţi da seama de felul cum
stau lucrurile.
ALCIBIADE
289
ALCIBIADE Iar dacă îmi dau seama, ce e de făcut, Socrate? SOCRATE Să răspunzi la
întrebări, Alcibiade, căci aşa făcînd — dacă e cazul să dai crezare întru cîtva şi
prevestirii mele —, amîndoi cu voia Zeului, vom deveni mai buni. ALCIBIADE Aşa va
fi, întrucît voi răspunde. SOCRATE Prea bine! Spune-mi deci ce înseamnă îngrijirea
de sine însuşi, ca nu cumva să ne amăgim 128 a şi, cum se întîmplă adesea, să ne
închipuim doar că ne îngrijim de noi. Aşadar, cînd se îngrijeşte omul chiar de
sine? Oare îngrijindu-se de cele ce-i aparţin se îngrijeşte el şi de sine?
ALCIBIADE Mie, cel puţin, aşa îmi pare. SOCRATE Dar cînd un om se îngrijeşte de
picioarele sale? Oare cînd se îngrijeşte de cele ce aparţin picioarelor sale?
ALCIBIADE Nu pricep. SOCRATE Nu admiţi că există ceva ce aparţine mîi-nii? Spre
pildă, ai putea afirma că inelul ţine de altceva din om decît de deget?
ALCIBIADE Fireşte că nu. SOCRATE Iar încălţămintea nu e a piciorului, în acelaşi
fel? ALCIBIADE Ba da. b SOCRATE Iar veşmintele şi vălurile nu aparţin, în acelaşi
chip, restului corpului? ALCIBIADE Ba da. SOCRATE Dar atunci cînd ne îngrijim de
încălţăminte, ne îngrijim şi de picioare? ALCIBIADE Nu prea înţeleg, Socrate.
SOCRATE Cum aşa, Alcibiade? Nu vorbeşti şi tu de ceva ce se cheamă buna îngrijire
a unui anumit lucru? ALCIBIADE Cum să nu! SOCRATE însă cînd cineva face un anumit
lucru cît mai bine, nu numeşti aceasta o bună îngrijire?
290
PLATON ALCIBIADE
291
ALCIBIADE Ba da! SOCRATE însă ce meşteşug produce cît mai bine încălţămintea?
ALCIBIADE Cizmăria. SOCRATE Prin mijlocirea cizmăriei ne îngrijim, aşadar, de
încălţăminte? ALCIBIADE Da. SOCRATE Dar de picior ne îngrijim tot prin mijlocirea
cizmăriei? Sau prin mijlocirea a ceea ce aduce picioarele la o stare mai bună?
ALCIBIADE Prin mijlocirea aceleia din urmă. SOCRATE Dar tot arta aceea este
aducătoare de mai bine şi pentru restul corpului; nu-i aşa? ALCIBIADE Cred şi eu!
SOCRATE Nu este ea gimnastica? ALCIBIADE De bună seamă. SOCRATE Aşadar, prin
mijlocirea gimnasticii noi ne îngrijim de picior, iar prin mijlocirea cizmăriei de
cele ce aparţin piciorului? ALCIBIADE întocmai. SOCRATE Tot astfel, prin
mijlocirea gimnasticii ne îngrijim de corp, iar prin mijlocirea ţesutului şi a
celorlalte îndeletniciri — de bunuri ce aparţin corpului. Nu-i aşa? ALCIBIADE
întru totul. SOCRATE Prin urmare, una este iscusinţa prin care ne îngrijim de
fiecare lucru în sine, şi alta — iscusinţa prin care ne îngrijim de tot ce
aparţine acelui lucru. ALCIBIADE Pare evident. SOCRATE îngrijindu-te de cele ce-ţi
aparţin, te îngrijeşti, prin urmare, şi de tine însuţi? ALCIBIADE Nicidecum.
SOCRATE Precum s-ar părea deci, arta prin care cineva se poate îngriji de sine
însuşi nu e una şi aceeaşi cu arta ce are în grijă numai cele ce îi aparţin lui.
ALCIBIADE Pare evident. SOCRATE Spune-mi însă: în ce fel ne-am putea îngriji de
noi înşine? ALCIBIADE N-am ce să spun. SOCRATE Dar cel puţin am căzut de acord că
nu e în felul în care facem ca un oarecare lucru de-al nostru să se afle într-o
cît mai bună stare, ci în felul în care noi înşine ne facem mai buni. ALCIBIADE E
adevărat ce spui. SOCRATE Dar am ajunge să ştim care este meşteşugul făuririi unei
încălţăminte mai bune, dacă nu am avea cunoştinţă de încălţămintea însăşi?
ALCIBIADE Cu neputinţă.
SOCRATE Tot aşa, n-am ajunge să ştim ce artă este făuritoare de inele cît mai
bune, dacă nam şti ce este un inel. ALCIBIADE Adevărat. SOCRATE în acest caz: am
putea şti ce artă ne face mai buni în sine, dacă nu ştim ce sîntem noi înşine?
ALCIBIADE Cu neputinţă. SOCRATE Dar oare uşor îţi cade a te cunoaşte pe 129 a tine
însuţi, iar cel ce a înscris acest îndemn pe frontispiciul templului de la Pytho
era un om de rînd, sau trudnică este această cunoaştere şi nu stă la îndemîna
oricui? ALCIBIADE Eu, Socrate, de multe ori am găsit că stă la îndemîna oricui,
iar de multe ori că este nespus de anevoioasă. SOCRATE Dar, Alcibiade, fie că este
lesnicioasă această cunoaştere, fie că nu, în ce ne priveşte, lucrurile stau după
cum urmează: cunoscînd acel lucru am cunoaşte degrabă îngrijirea pe care trebuie
să ne-o acordăm nouă înşine, iar necunoscîndu-l nu am putea să ne îngrijim de noi.
ALCIBIADE Aşa este. SOCRATE Spune-mi deci în ce chip ar putea fi aflat b însuşi
acest lucru. Pentru că astfel vom descoperi
292
PLATON ALCIBIADE
293 imediat ce sîntem noi înşine; iar cît timp sîntem în necunoaşterea sa ne-ar fi
cu neputinţă. ALCIBIADE E drept ce spui. SOCRATE Atunci ia aminte, în numele
Zeului: cu cine discuţi acum? Oare nu cu mine? ALCIBIADE Ba da. SOCRATE Iar eu
discut cu tine? ALCIBIADE Cu mine. SOCRATE Nu Socrate este cel ce vorbeşte?
ALCIBIADE Desigur. SOCRATE Iar Alcibiade, cel ce ascultă? ALCIBIADE Da. SOCRATE
Dar nu vorbeşte Socrate punînd în joc cuvântul? ALCIBIADE Bun, şi? SOCRATE
Recunoşti însă că a vorbi şi a te folosi de cuvînt este cumva acelaşi lucru.
ALCIBIADE De bună seamă. SOCRATE Cel ce se foloseşte şi ceea ce este folosit nu
sînt însă lucruri deosebite? ALCIBIADE în ce sens? SOCRATE De pildă, cizmarul
croieşte ajutîndu-se de cuţit, sulă şi alte unelte. ALCIBIADE Aşa e. SOCRATE Prin
urmare cel care croieşte şi se foloseşte de ceva se deosebeşte de lucrurile
folosite de el atunci cînd croieşte? ALCIBIADE Cum să nu. SOCRATE Oare nu tot aşa,
cele prin care un citha-rist ajunge atunci să cînte se vor fî deosebind de ci-
tharistul însuşi? ALCIBIADE Desigur. SOCRATE Tocmai aceasta întrebam adineauri:
dacă cel ce foloseşte şi ceea ce este folosit par să se deosebească întotdeauna.
ALCIBIADE Par să se deosebească. SOCRATE Dar atunci, ce să spunem despre cizmar?
Meştereşte el numai cu sculele sale, sau şi cu mîinile sale? ALCIBIADE Şi cu
mîinile sale. SOCRATE Le foloseşte aşadar şi pe ele? ALCIBIADE Da. SOCRATE Dar nu
se foloseşte şi de ochii săi atunci cînd croieşte? * ALCIBIADE Ba da. SOCRATE Şi
n-am admis că cel ce foloseşte se deosebeşte de cele folosite?
ALCIBIADE Da. SOCRATE Cizmarul şi citharistul sînt deci altceva decît mîinile şi
ochii cu care ei lucrează? ALCIBIADE Evident. SOCRATE Şi omul, nu se foloseşte el
de întregul său corp? ALCIBIADE Desigur. SOCRATE Dar cel ce foloseşte şi lucrurile
de care se foloseşte nu se deosebeau? ALCIBIADE Ba da. SOCRATE Vasăzică, omul este
altceva decît propriul său corp? ALCIBIADE S-ar părea. SOCRATE Atunci ce este
omul? ALCIBIADE Nu ştiu să spun. SOCRATE Dar cel puţin ştii că este cel ce are în
folosinţă corpul. ALCIBIADE Aşa e. SOCRATE însă se foloseşte de corp altul decît
su- 130 a fletul? ALCIBIADE Nu altul. SOCRATE Diriguindu-l, aşadar? ALCIBIADE Da.
SOCRATE în orice caz, cred că nimeni nu contestă încă un lucru. ALCIBIADE Ce
lucru?
294
PLATON ALCIBIADE
295
SOCRATE Că omul este una din acestea trei. ALCIBIADE Care anume? SOCRATE Sufletul,
corpul sau, în sfîrşit, întrunirea lor, adică întregul. ALCIBIADE Cum să nu!
SOCRATE însă am admis tocmai că omul este cel ce comandă corpului. b ALCIBIADE Am
admis. SOCRATE Dar oare însuşi corpul îşi comandă sieşi? ALCIBIADE Nicidecum.
SOCRATE într-adevăr, spuneam că el este cel diriguit. ALCIBIADE Da. SOCRATE Deci
efectiv nu el ar fi ceea ce căutăm. ALCIBIADE S-ar părea că nu. SOCRATE Nu cumva
întregul ce rezultă din întrunire diriguieşte corpul, şi tocmai el va fi fiind
omul? ALCIBIADE S-ar putea, desigur. SOCRATE Cîtuşi de puţin! într-adevăr, dacă nu
diriguieşte una din părţi, nu e cu putinţă în nici un chip ca diriguitor să fie
întregul. ALCIBIADE Ai dreptate. c SOCRATE întrucît însă omul nu este nici numai
corp şi nici întrunire laolaltă, nu mai rămîne, cred eu, decît ca omul însuşi să
nu fie nimic; sau, dacă totuşi este ceva, să rezulte cum că nu e altceva decît
suflet. ALCIBIADE Aşa e, întru totul. SOCRATE E nevoie să ţi se dovedească mai
limpede că omul este numai suflet? ALCIBIADE Ba, pe Zeus, demonstraţia mi se pare
îndestulătoare! SOCRATE Pentru noi este suficientă, chiar dacă nu este prea
riguroasă; lucrul acesta îl vom cunoaşte sigur abia cînd vom descoperi ceea ce
acum am lă-d sat la o parte, fiindcă ar fi cerut o cercetare anevoioasă. ALCIBIADE
Despre ce anume este vorba? SOCRATE Despre ceea ce s-a spus adineauri cam tot în
felul acesta: că mai întîi trebuie cercetat lucrul în el însuşi. Acum însă, în
locul lucrului însuşi am cercetat ce este fiecare
element în parte, şi poate că aceasta este de ajuns; într-adevăr, va trebui să
recunoaştem că nimic nu este mai presus în noi înşine decît sufletul. ALCIBIADE
Nimic, desigur. SOCRATE Vasăzică avem un bun temei să considerăm că amîndoi ne
împărtăşim unul de la altul, suflet de la suflet, folosind cuvintele. ALCIBIADE De
bună seamă. SOCRATE Dar tocmai aceasta era ceea ce îţi spu- e neam înainte: că
Socrate îi grăieşte lui Alcibiade, fo-losindu-se de cuvinte şi adresîndu-se nu
chipului tău, cum s-ar părea, ci lui Alcibiade însuşi, adică sufletului tău.
ALCIBIADE Aceasta este şi părerea mea. SOCRATE Aşadar, cel ce porunceşte:
„Cunoaşte-te pe tine însuţi!" — sufletul ne îndeamnă să ni-l cunoaştem. ALCIBIADE
Aşa s-ar părea. 131 SOCRATE Cel ce ia cunoştinţă, vasăzică, de ceva de ordin
corporal a cunoscut ceva de-al său, însă nu pe sine însuşi. ALCIBIADE întocmai.
SOCRATE Aşadar, medicul nu se cunoaşte pe sine în măsura în care este medic, şi
tot astfel nici gimnastul, în măsura în care este gimnast. ALCIBIADE Aşa se pare.
SOCRATE Iar plugarii şi ceilalţi meşteşugari mai au mult pînă să ajungă a se
cunoaşte pe ei înşişi. Aceştia nici măcar cele ce le aparţin nu şi le cunosc, pe
cît se pare, ci, potrivit meşteşugurilor pe care le exercită, sînt încă şi mai
departe de cele proprii; în adevăr,
296
PLATON
b ei cunosc cele corporale şi care slujesc la îngrijirea corpului. ALCIBIADE Ai

dreptate. SOCRATE Vasăzică, dacă înţelepciunea stă în a te cunoaşte pe tine
însuţi, nici unul dintre cei pomeniţi nu este înţelept potrivit îndeletnicirii
sale. ALCIBIADE Şi eu cred că nu este. SOCRATE Dar tocmai de aceea sînt
considerate aceste îndeletniciri a fi de rînd şi nevrednice să fie deprinse de
omul superior. ALCIBIADE De bună seamă. SOCRATE Aşadar, încă o dată, cel ce îşi
cultivă statornic corpul, de ceva de-al lui se îngrijeşte, dar nu de sine însuşi.
ALCIBIADE Se poate. SOCRATE Dar cel care are grijă de avuţii nu se îngrijeşte nici
de sine însuşi, nici de cele ale sale, ci se află încă şi mai departe de ele. c
ALCIBIADE Aceasta este şi părerea mea. SOCRATE Astfel, agonisitorul de bogăţii nu-
şi mai vede nici măcar de cele ale sale. ALCIBIADE E adevărat. SOCRATE Aşadar,
dacă cineva s-a îndrăgostit de corpul lui Alcibiade, nu pe Alcibiade însuşi l-a
îndrăgit, ci unul din bunurile lui Alcibiade. ALCIBIADE Ai dreptate. SOCRATE Cine
te-a îndrăgit pe tine iubeşte însă sufletul tău? ALCIBIADE Rezultă cu necesitate
din discuţia noastră. SOCRATE Oare cel ce-ţi îndrăgeşte corpul nu se depărtează de
el cînd nu mai e în floare? ALCIBIADE Se pare că da. SOCRATE însă cel ce-ţi
îndrăgeşte sufletul nu se a îndepărtează de acesta atîta timp cît îl vede aspirînd
spre mai bine. ALCIBIADE Cum e şi firesc!
ALCIBIADE
297
SOCRATE Iată, eu sint cel ce nu se depărtează de tine, ci rămîne atunci cînd
trupul tău conteneşte a mai înflori şi ceilalţi te-au părăsit. ALCIBIADE Şi bine
faci, Socrate; ci să nu te depărtezi. SOCRATE Străduieşte-te deci să fii cît mai
frumos. ALCIBIADE Mă voi strădui. SOCRATE Prin urmare, iată cum se prezintă Iu- e
crurile în cazul tău: pe cît se pare, nu a existat şi nu există îndrăgostit de-al
lui Alcibiade, fiul lui Cleinias, în afară de unul singur, vrednic la rîndu-i de a
fi iubit — iar acela este Socrate, fiul lui Sophroniscos şi al Phainaretei.
ALCIBIADE Aşa este. SOCRATE îmi spuneai că ţi-am luat-o numai cu puţin înainte
cînd m-am adresat ţie, deoarece tu însuţi aveai de gînd să mă întîmpini, dorînd să
afli cum se face că numai eu nu mă îndepărtez de tine. ALCIBIADE Aşa era, într-
adevăr. SOCRATE Ei bine, motivul este că eu singur eram iubitor al tău, pe cînd
toţi ceilalţi erau iubitorii unor bunuri de-ale tale; dar însuşirile tale se
scutură de floare, pe cînd tu abia începi să înfloreşti. Iar acum, 132 a dacă nu
te vei lăsa smintit de poporul atenienilor şi nu te vei strica, eu nu te voi
părăsi. Căci lucrul de care efectiv mă tem cel mai mult este ca nu cumva devenind
prieten al poporului să te laşi smintit de el. în fapt, mulţi atenieni, şi nu de
rînd, au păţit aceasta înaintea ta. Ce e drept, este „frumos la înfăţişare neamul
mîndrului Erechteu"2, dar se cuvine să-l priveşti în toată goliciunea lui; ia-ţi
deci măsura de prevedere pe care ţi-o sugerez. ALCIBIADE Ce măsură?
2
Homer, Iliada, II, 547 sqq.
298
PLATON
SOCRATE Pregăteşte-te mai întîi, norocosule, învaţă cele ce se cuvin învăţate şi

fără de care să nu purcezi în viaţa politică, pentru ca, avînd antidotul cu tine,
să fii ferit de vreun rău. ALCIBIADE Vorbele tale îmi par pline de miez, So-crate;
caută să-mi desluşeşti însă în ce chip ne-am putea îngriji de noi înşine. SOCRATE
La atîta măcar a ajuns discuţia noastră de mai înainte: căzusem întru cîtva de
acord cu privire la ceea ce sîntem, din teama ca nu cumva să ne înşelăm şi, fără a
ne da seama, să avem grijă de altceva, nu de noi înşine. ALCIBIADE întocmai.
SOCRATE Iar după aceea am convenit că sufletul trebuie să ni-l îngrijim şi că la
acesta trebuie să luăm aminte. ALCIBIADE Evident. SOCRATE Grija corpurilor şi a
bogăţiilor s-o lăsăm însă în seama altora. ALCIBIADE Neapărat. SOCRATE Dar în ce
chip vom putea cunoaşte lucrul acesta cît mai lămurit? Se pare, întradevăr, că
dacă-l vom cunoaşte, ne vom cunoaşte pe noi înşine, în numele zeilor, oare să nu
fi înţeles noi inscripţia aceea cu vorbe înţelepte de la Delfi, de care aminteam
înainte? ALCIBIADE La ce te gîndeşti, spunînd acestea, So-crate? SOCRATE îţi voi
destăinui ce presupun eu că ne spune şi ne povăţuieşte această inscripţie. Se prea
poate ca să nu găsim multe pilde pentru ea, afară doar dacă nu ne adresăm văzului.
ALCIBIADE Ce vrei să spui? SOCRATE Ia gîndeşte-te şi tu. Dacă inscripţia ar grăi
ochiului nostru ca unui om, îndemnîndu-l: „Pri-veşte-te pe tine însuţi!" — cum am
putea tălmăci un atare sfat? Oare nu în sensul ca ochiul să privească
ALCIBIADE
299
spre acel lucru în care, dacă s-ar privi, s-ar putea vedea pe sine însuşi?
ALCIBIADE Este vădit. SOCRATE Să reflectăm însă: încotro trebuie să e privim spre
a ne privi privirea şi pe noi înşine? ALCIBIADE Evident, Socrate, că trebuie să
privim înspre oglindă sau vreun alt obiect de acelaşi fel. SOCRATE Aşa este. Dar
ochiul prin mijlocirea căruia vedem nu cuprînde el însuşi ceva asemănător?
ALCIBIADE Ba da. SOCRATE Ai înţeles, aşadar, că înfăţişarea celui ce priveşte
ochiul răsare în privirea opusă precum 133 a într-o oglindă, pe care o numim
„pupilă", ca fiind modelul în mic al privitorului. ALCIBIADE E adevărat ce spui.
SOCRATE în alt ochi, aşadar, privindu-se, şi aţin-tindu-se în ce are acesta mai
bun şi îl ajută să vadă — iată cum se poate vedea ochiul pe sine însuşi. ALCIBIADE
Este vădit. SOCRATE Dar dacă ar privi către o alta din părţile omului sau spre
vreun alt lucru, nu către acela cu care se potriveşte a fi asemenea, nu se va
vedea pe sine însuşi. ALCIBIADE E adevărat. b SOCRATE Aşadar, spre a se vedea pe
sine însuşi, către ochi se cade să privească ochiul şi către acel loc al său
propriu în care este sădită virtutea ochiului; virtute care nu-i alta decît
vederea, nu-i aşa? ALCIBIADE Aşa este. SOCRATE Dar atunci, iubite Alcibiade, dacă
sufletul vrea să se cunoască pe sine, oare nu către suflet se cade a privi, şi nu
mai cu seamă către acea aşezare a sa unde este sădită virtutea sufletului,
înţelepciunea, precum şi către tot ce se potriveşte a fi asemenea lui? ALCIBIADE
Aceasta e şi părerea mea, Socrate!
300
PLATON ALCIBIADE
301 [SOCRATE Dar ce poate fi mai divin în suflet decît aşezarea cunoaşterii şi
cugetării? ALCIBIADE Nimic nu poate fi. SOCRATE Această parte a sufletului,
aşadar, se aseamănă cu ceva divin, iar acel ce priveşte şi cunoaşte tot ce e divin
într-însa — Zeul lăuntric şi cugetarea — se va cunoaşte astfel şi pe sine însuşi
în cel mai înalt grad posibil. ALCIBIADE Este evident. SOCRATE Oare nu pentru că,
aşa cum oglinzile sînt mai limpezi ca răsfrîngerea din adîncul ochiului, mai
curate şi mai strălucitoare, tot astfel şi Zeul este mai curat şi mai strălucitor
decît tot ce-i mai bun în sufletul nostru? ALCIBIADE Aşa s-ar părea, Socrate.
SOCRATE Aşadar, aţintindu-ne spre Zeu, vom avea parte de cea mai aleasă oglindă a
rosturilor omeneşti, întru a sufletului virtute, iar astfel ne vom vedea şi ne vom
cunoaşte cît mai bine pe noi înşine. ALCIBIADE într-adevăr.]3 SOCRATE Am admis,
aşadar, că a te cunoaşte pe tine însuţi înseamnă înţelepciune? ALCIBIADE întru
totul. SOCRATE în schimb, dacă pe noi înşine nu ne cunoaştem şi dacă sîntem
lipsiţi de înţelepciune, mai putem oare cunoaşte cele ce ţin de noi, atît cele
rele, cît şi cele bune? ALCIBIADE Cum s-ar putea, Socrate? SOCRATE De bună seamă
că şi ţie îţi pare cu neputinţă ca, necunoscîndu-l pe Alcibiade, cineva să ştie că
cele ale lui Alcibiade sînt tocmai ale acestuia. ALCIBIADE Pe Zeus, e într-adevăr
cu neputinţă! SOCRATE Atunci, tot aşa, ţi se va fi părînd cu neputinţă să
cunoaştem cele proprii, dacă nu ne cunoaştem pe noi înşine? Pasaj interpolat din
Pregătirea evanghelică a lui Eusebiu.
ALCIBIADE într-adevăr, cum ar fi cu putinţă? SOCRATE Dar dacă nu cunoaştem nici
ce-i al nostru, cu atît mai puţin vom cunoaşte ceea ce ţine de ce este de-al
nostru. ALCIBIADE Aşa reiese. SOCRATE Prin urmare, ne-am cam pripit adineauri cînd
am admis că există oameni care pe sine înşişi nu se cunosc, dar îşi cunosc cele
proprii, sau cele ce revin celor proprii. S-ar părea, în adevăr, că înţelegerea
tuturor acestora — a ta însuţi, a celor e ale tale şi a tot ce ţine de ale tale —
cade în seama uneia şi aceleiaşi arte. ALCIBIADE Se poate. SOCRATE Potrivit însă
celor spuse, cel ce nu-şi cunoaşte cele proprii n-ar putea cunoaşte nici pe cele
ale altora. ALCIBIADE într-adevăr. SOCRATE Dar dacă nu cunoaşte pe cele ale
altora, nu va cunoaşte nici rosturile cetăţilor. ALCIBIADE Neapărat. SOCRATE Un
atare bărbat n-ar putea fi deci un om politic. ALCIBIADE Sigur că nu. SOCRATE Dar
nici un administrator. ALCIBIADE Sigur că nu. 134 a SOCRATE Şi el singur nu va şti
ce face. ALCIBIADE într-adevăr, nu va şti. SOCRATE Dar neştiutorul, nu va cădea în
greşeală? ALCIBIADE De bună seamă. SOCRATE Greşind însă, nu se va purta el rău,
atît în viaţa particulară cît şi în viaţa publică? ALCIBIADE Cum să nu. SOCRATE
Iar purtîndu-se rău, nu va fi nefericit? ALCIBIADE Nu încape vorbă. SOCRATE Dar
aceia cu care el se poartă aşa? ALCIBIADE Şi aceia.
302
PLATON ALCIBIADE
303
SOCRATE Prin urmare nu poate fi fericit cineva decît dacă este chibzuit şi bun. b
ALCIBIADE Nu poate. SOCRATE Oamenii răi, aşadar, sînt nefericiţi. ALCIBIADE Nu
încape discuţie. SOCRATE Aşadar, omul care a strîns bogăţii nu scapă nici el de
nenorocire; scapă numai cel cuminte. ALCIBIADE Este evident. SOCRATE Aşadar,
Alcibiade, nu de ziduri, nu de corăbii şi arsenale, nici de popor numeros şi
pămîn-turi întinse e nevoie pentru propăşirea cetăţilor, ci numai virtutea să nu
lipsească. ALCIBIADE Chiar aşa este. SOCRATE Dacă vrei cu adevărat să te ocupi
bine c şi frumos de treburile statului, îngrijeştete să insufli virtute
cetăţenilor. ALCIBIADE Cum altfel? SOCRATE Dar ar putea cineva să insufle ceea ce
lui însuşi îi lipseşte? ALCIBIADE Chiar, cum ar putea? SOCRATE Se cade aşadar ca
mai întîi virtutea s-o dobîndeşti tu însuţi, sau s-o dobîndească oricine altul,
doritor să dispună şi să se îngrijească nu numai de sine însuşi şi de treburile
sale particulare, dar şi de cetate, precum şi de treburile cetăţii. ALCIBIADE Ai
dreptate. SOCRATE Aşadar, nu îngăduinţa, nu dreptul de a lucra după bunul plac
trebuie să le cauţi, pentru tine şi pentru cetate, ci dreptatea şi înţelepciunea.
ALCIBIADE Este evident.
d SOCRATE în adevăr, urmînd în faptele voastre calea dreptăţii şi înţelepciunii,
veţi lucra, şi tu şi oraşul, pe placul Zeului. ALCIBIADE E şi firesc. SOCRATE Şi,
totodată, cum spuneam înainte, veţi lucra cu ochiul aţintit la tot ce este divin
şi plin de lumină. ALCIBIADE Este vădit. SOCRATE Ci, privind într-acolo, vă veţi
zări şi cunoaşte pe voi înşivă, precum şi tot binele vostru. ALCIBIADE Aşa este.
SOCRATE Veţi lucra, aşadar, cum e drept şi prielnic. ALCIBIADE Aşa este. SOCRATE
Iar dacă veţi lucra astfel, voiesc a mă e pune chezaş că veţi fi fericiţi.
ALCIBIADE Şi vei fi un chezaş vrednic de toată încrederea! SOCRATE Mergînd însă pe
calea nedreptăţii şi avînd ochiul aţintit la ceea ce n-are parte de Zeu şi lumină,
veţi lucra, cum e şi firesc, în chip potrivnic, iar pe voi înşivă nu vă veţi
cunoaşte. ALCIBIADE Aşa s-ar părea. SOCRATE Dar, iubite Alcibiade, aceluia care
are puterea să facă orice, după bunul lui plac, minte însă neavînd, ce e firesc să
i se întîmple — fie că e vorba de un ins, ori de o cetate întreagă? Spre pildă,
dacă un bolnav ar avea îngăduinţa să facă orice îi trece prin 135 a cap, fără să
aibă vreo pricepere medicală, tiranizîn-du-se pe sine şi nelăsîndu-se domolit,
care va fi urmarea? Nu se înţelege de la sine că îşi va distruge astfel trupul?
ALCIBIADE Ai dreptate. SOCRATE Dar dacă un om lipsit de priceperea şi virtutea
cîrmaciului ar avea îngăduinţa să facă tot ce crede de cuviinţă pe bordul unei
corăbii, îţi dai seama ce s-ar întîmpla cu el şi cu tovarăşii săi de călătorie?
ALCIBIADE îmi dau seama; s-ar prăpădi cu toţii.
304
PLATON ALCIBIADE
305
SOCRATE Deci tot aşa, în sînul unui stat, oricîte b răspunderi sau puteri ar avea
cei lipsiţi de virtute, nu sînt sortiţi să facă răul? ALCIBIADE Neapărat. SOCRATE
Prin urmare, nu puterea tiranică trebuie s-o cauţi, nobile Alcibiade, pentru tine
sau pentru cetate, dacă vreţi să aveţi parte de fericire, ci virtutea. ALCIBIADE E
adevărat ce spui. SOCRATE E mai bine, aşadar, nu numai pentru un copil, ci şi
pentru un om în toată firea să se lase condus de către cel mai bun decît dînsul,
decît să conducă el însuşi, dacă nu e înzestrat cu virtute. ALCIBIADE Este
evident. SOCRATE Dar ceea ce este mai bun nu e oare şi mai frumos? ALCIBIADE Ba
da. SOCRATE Iar ceea ce are parte de mai multă frumuseţe nu trebuie pus mai
presus? c ALCIBIADE Cum să nu? SOCRATE Atunci se cuvine ca omul supus răului să
fie sclav. E mai bine doar! ALCIBIADE Da. SOCRATE Căci lipsa de virtute se
potriveşte unui sclav. ALCIBIADE Evident. SOCRATE Iar virtutea este pe potriva
omului liber. ALCIBIADE Da.
SOCRATE Nu se cuvine aşadar să fugim, prietene, de sclavia aceea josnică?
ALCIBIADE Hotărit, Socrate! SOCRATE Dar îţi dai tu seama de starea în care te afli
acum? — Este ea demnă de un om liber, sau nu? ALCIBIADE Cred că îmi dau seama cît
se poate de bine. SOCRATE Ştii tu însă în ce chip vei scăpa de starea în care te
găseşti, o stare căreia nici nu-i vom spune pe nume, faţă cu un bărbat atît de
falnic? ALCIBIADE Ştiu. SOCRATE în ce chip? ALCIBIADE De vei vrea tu, Socrate.
SOCRATE N-ai vorbit cum se cuvine, Alcibiade. ALCIBIADE Dar cum se cuvine,
Socrate? SOCRATE în felul acesta: de va fi vrerea Zeului. ALCIBIADE Asta şi spun.
Dar pe deasupra mai spun că s-ar putea să ne schimbăm rolurile, Socrate, eu luînd
rolul tău, iar tu pe al meu; începînd de astăzi, nu va fi chip să mă dezlipesc de
tine, ci voi fi însoţitorul tău, aşa cum un pedagog îşi supraveghează copilul, iar
cel însoţit ca un copil vei fi tu. SOCRATE Dacă este aşa, alesul meu prieten,
iubirea mea nu se va deosebi cu nimic de cea a berzei, de vreme ce, insuflîndu-ţi
o iubire înaripată, voi primi apoi de la ea alinare. ALCIBIADE Dar chiar aşa este,
iar din această clipă voi începe să mă îngrijesc de rostul dreptăţii. SOCRATE Aş
vrea să te văd stăruind; mă prînde însă o teamă grozavă — nu din neîncredere în
firea ta, ci văzînd puterea Cetăţii — ca nu cumva să nu ne biruiască ea, pe unul
ca şi pe celălalt.
ION
ION
307
SOCRATE ION 530 a SOCRATE Bun venit, Ion! De unde ai sosit acum la noi? De-acasă,
din Efes? ION O, nu, Socrate, de la Epidaur, de la sărbătorile lui Asclepios.
SOCRATE închină cei din Epidaur zeului şi o întrecere intre rapsozi? ION De bună
seamă, ca de altfel şi întreceri în toate celelalte arte ale Muzelor. SOCRATE Şi,
spune-mi, ai luat şi tu, în numele nostru, parte la întrecere? Şi ce ai reuşit să
faci? ION Noi am fost, Socrate, cei care am luat primele premii. b SOCRATE Mă
bucur. Acum vezi să biruim şi la Pa-natenee. ION Cu voia zeului aşa va fi. SOCRATE
Crede-mă, Ion, adesea v-am invidiat pe voi, rapsozii, pentru arta voastră. Căci
vrednic de invidie e faptul că ea vă cere să purtaţi veşminte pline de podoabă,
dar totodată vă sileşte să vă îndeletniciţi cu mulţi poeţi şi buni, şi cu Homer
îndeosebi, c care e cel mai bun şi mai zeiesc, şi să-i cunoaşteţi bine nu numai
versurile, ci şi gîndul. Este doar sigur că nimeni nar putea ajunge rapsod fără să
înţeleagă spusele poetului, căci tocmai aceasta e menirea rapsodului: să-i
tălmăcească gîndul. Şi nu e cu putinţă să facă bine acest lucru dacă nu înţelege
ce spune poetul. Da, toate-acestea sînt lucruri demne de invidiat. ION Ai
dreptate, Socrate. în ce mă priveşte, stră- d dania mea s-a îndreptat îndeosebi
asupra acestei părţi a artei mele şi cred că nu e om pe lume care să spună despre
Homer lucruri mai frumoase decît mine. Nici Metrodor din Lampsacos, nici
Stesimbro-tos din Tasos, nici Glaucon, nici vreun altul dintre rapsozii de
odinioară nu s-a priceput să dea glas, vorbind despre Homer, atîtor gînduri
frumoase ca mine.
SOCRATE Mă bucur de ce aflu, Ion; atunci desigur n-o să-ţi pară rău să mi le faci
şi mie cunoscute. ION Chiar că merită să asculţi, Socrate, cu cîtă măiestrie l-am
împodobit pe Homer: cred că sînt vrednic de cununa de aur a homerizilor. SOCRATE
Am să-mi fac timp să te ascult cu alt prilej, fii sigur. Acum însă răspunde-mi
doar atît: pri- 531 a ceperea ta se întinde numai asupra lui Homer, ori şi asupra
lui Hesiod sau Archiloch? ION Numai şi numai asupra lui Homer. Şi cred că e de-
ajuns. SOCRATE Există oare ceva despre care Homer şi Hesiod să fi spus acelaşi
lucru? ION Eu uriul zic că da şi încă multe. SOCRATE în asemenea cazuri, ale cui
spuse ai şti să le tălmăceşti mai bine, pe ale lui Homer sau Hesiod? ION Pe-ale
amîndurora deopotrivă, Socrate, cînd spun aceleaşi lucruri. SOCRATE Dar cînd se
deosebesc? Despre arta pre- b zicerii vorbesc de pildă amîndoi, şi Homer şi
Hesiod. ION Aşa e. SOCRATE Şi-atunci? Cine ar fi mai priceput să tălmăcească ce
spun despre arta prezicerii, fiind de acord sau nu, cei doi poeţi: tu sau un bun
prezicător? ION Un prezicător.
308
PLATON
SOCRATE Iar dacă tu ai fi prezicător, fiind în stare să tălmăceşti locurile în

care ei spun acelaşi lucru, nu te-ai pricepe să faci la fel şi cu cele în care ei
se contrazic? ION Fireşte. c SOCRATE Cum se face dar că eşti o autoritate pentru
Homer, dar nu şi pentru Hesiod, nici pentru ceilalţi poeţi? Vorbeşte cumva Homer
despre alte lucruri decît toţi ceilalţi poeţi? N-a înfăţişat el mai ales războiul,
legăturile dintre oameni — fie ei buni sau răi, avînd o iscusinţă anume sau nu —,
legăturile dintre zei şi dintre zei şi oameni, fenomenele cereşti, lumea lui
Hades, obîrşia zeilor şi a eroilor? Nu aces-d tea sînt temele pe care le-a cîntat
poezia lui Homer? ION E adevărat, Socrate. SOCRATE Dar ceilalţi poeţi? Nu au
înfăţişat ei oare aceleaşi lucruri? ION Ba da, Socrate, dar altfel decît Homer.
SOCRATE Cum anume? Mai prost? ION Mult mai prost. SOCRATE Iar Homer mai bine, nu?
ION Mai bine, sigur că da, pe Zeus! SOCRATE Aşadar, Ion, cinstită faţă, atunci
cînd, dintre mai mulţi care discută matematică, unul vorbeşte foarte bine, se va
găsi oare cineva care să-l recunoască? e ION Eu zic că da. SOCRATE Cine? Cel care
îşi dă seama că ceilalţi vorbesc prost, sau altul? ION Acelaşi, fără îndoială.
SOCRATE Şi nu-i acesta cel care stăpîneşte aritmetica? ION Ba da. SOCRATE Dar
atunci cînd, dintre mai mulţi care vorbesc despre mîncărurile bune sănătăţii şi ce
însuşiri au ele, unul vorbeşte foarte bine, oare pe acesION
309
ta cine îl va recunoaşte: tot cel care îşi dă seama că unul nu prea vorbeşte bine,
sau altul? ION Tot acela, fără îndoială. SOCRATE Şi-acesta cine este? Ce nume
poartă el? ION Acela de medic.
SOCRATE Putem aşadar spune, în general, că întotdeauna aceeaşi persoană va fi cea
care, atunci cînd mai mulţi vorbesc despre aceleaşi lucruri, va recunoaşte atît pe
cel care vorbeşte bine, cît şi pe cel 532 a care vorbeşte prost. Iar dacă nu-l va
recunoaşte pe cel care vorbeşte prost, e limpede că nici pe cel care vorbeşte bine
nu-l va recunoaşte — cel puţin cînd vorbesc despre acelaşi subiect. ION Aşa e.
SOCRATE Prin urmare la amîndouă se pricepe unul şi acelaşi om? ION Da. SOCRATE Iar
tu afirmi că Homer şi ceilalţi poeţi — printre care Hesiod şi Archiloch — vorbesc
despre aceleaşi lucruri, dar nu deopotrivă de bine, ci primul bine şi toţi
ceilalţi mai prost? ION Aşa spun, şi pe bună dreptate. SOCRATE Prin urmare, de
vreme ce îl recunoşti pe cel care vorbeşte bine, i-ai putea recunoaşte şi pe b cei
care vorbesc mai prost. ION Aşa se pare. SOCRATE Prin urmare, minunate prieten,
dacă vom spune că Ion se pricepe la fel de bine şi la Homer şi la ceilalţi poeţi,
nu vom cădea în greşeală, de vreme ce Ion însuşi recunoaşte că unul şi acelaşi om
este în măsură să-i judece pe toţi aceia ce vorbesc despre aceleaşi lucruri şi că,
pe de altă parte, aproape toţi poeţii spun, în poezia lor, aceleaşi lucruri. ION
Şi-atunci, Socrate, care e motivul pentru care eu, atunci cînd se stă de vorbă
despre vreun alt poet, nu sînt nici măcar atent, nu sînt în stare să particip cu
ceva demn de discutat, darmite să mai
310
PLATON
spun vreun lucru vrednic de luare-aminte, ba chiar c moţăi de-a binelea; dar cum
îl pomeneşte cineva pe Homer, m-am şi trezit, cu toată mintea acolo şi avînd de
spus belşug de lucruri. SOCRATE Nu-i nici o taină, prietene, aici: e limpede
pentru oricine că nu întemeindu-te pe meşteşug sau pe ştiinţă eşti tu în stare să
vorbeşti despre Homer. Căci dacă te-ai întemeia pe meşteşug ai fi în stare să
vorbeşti şi despre ceilalţi poeţi; doar meşteşugul poeziei este unul, nu-i aşa?
ION Da. d SOCRATE Dar dacă avem în vedere orice altă artă în întregul ei, nu
rămîne oare valabil acelaşi mod de cercetare pentru fiecare? Vrei să afli, Ion, ce
vreau să spun cu asta? ION Da, Socrate, jur pe Zeus că da, căci tare-mi place să
v-ascult pe voi, cei învăţaţi. SOCRATE Aş vrea să fiu cu adevărat un învăţat, cum
zici tu, Ion, dar învăţaţi sînteţi de fapt doar voi, rapsozii şi actorii, şi cei
ale căror poeme le declamaţi, în timp ce eu mă mărginesc să spun doar adevărul, e
atît cît stă în putinţa unui om de rînd. Aşa şi pentru întrebarea mea de acum,
gîndeşte-te cît de simplu, de rînd şi la mintea oricui este ceea ce spunem, şi
anume că atunci cînd iei un meşteşug, oricare-ar fi, în întregimea lui, modul de
cercetare e mereu acelaşi. Să luăm un exemplu: există un meşteşug al picturii în
întregul lui? ION Da. SOCRATE Există şi au existat mulţi pictori, şi buni şi
proşti, nu? ION Desigur. SOCRATE Ai văzut tu însă pînă acum pe cineva în stare să
arate cumva ce e bun şi ce e rău în pictura lui Polignot, fiul lui Aglaophon, fără
să fie în stare 533 a să-i judece pe ceilalţi pictori? Un om care, pus în faţa
unor picturi de alţi autori, să aţipească, să răION
311
mînă gol de gînduri şi neînstare să spună nimic, în schimb de îndată ce i se cere

să-şi dea
părerea despre Polignot (sau despre oricare alt pictor vrei, dar despre unul
singur), să se trezească, să fie atent şi să aibă de spus o mulţime de lucruri?
ION Pe Zeus, hotărît lucru, nu. SOCRATE Dar în sculptură? Ai văzut oare pe cineva
priceput să lămurească ce este izbutit în opera lui Dedal, fiul lui Metion, sau a
lui Epeios, fiul lui Pano- b peus, sau a lui Teodor din Samos, sau a oricărui alt
sculptor, dar unul singur, iar înaintea unor statui făcute de alţi sculptori să
fie descumpănit sau adormit, fără un cuvînt de spus? ION Nu, pe Zeus, n-am văzut
nici unul ca acesta. SOCRATE De altfel sînt convins că nici în privinţa cîntatului
la flaut sau la cithară, a cîntării însoţite de cithară sau a recitării rapsodice
n-ai văzut om în stare să-l judece cu pricepere pe Olympos, ori pe Thamy- c ris,
ori pe Orfeu, ori pe Phemios, rapsodul din Itaca, dar care să rămînă încurcat în
faţa lui Ion din Efes, neînstare să lămurească ce e bun şi ce e rău în felul lui
de-a recita. ION Nimic de zis, Socrate. îmi este însă limpede că în privinţa lui
Homer vorbesc, lucru recunoscut de toată lumea, mai bine decît orişicine şi sînt
plin de idei, ceea ce nu mi se întîmplă în cazul altor poeţi. Vezi totuşi ce poate
să însemne asta. SOCRATE Chiar văd, Ion, şi mă aflu pe cale să-ţi dezvălui ce mi
se pare că poate să însemne. Darul acesta al tău de a vorbi frumos despre Homer
este, cum spuneam mai înainte, nu un meşteşug, ci o pu- d tere divină care te pune
în mişcare, o putere ca aceea a pietrei pe care Euripide o numeşte de Magnesia,
iar cei mai mulţi piatră de Heracleea. într-adevăr, piatra aceasta nu numai că
atrage inelele de fier, ci le transmite şi lor puterea de a săvârşi acelaşi lucru,
adică de a atrage la rîndul lor alte inele, incît uneori
312
PLATON ION
313
ajunge să se formeze un şir foarte lung de inele de e fier prinse unul de altul şi
a căror putere depinde, pentru toate, de puterea pietrei cu pricina, Tot astfel,
Muza îi umple ea însăşi pe cîte unii de har divin, iar prin mijlocirea acestora
harul divin pătrunde şi în alţii, alcătuindu-se astfel un şir în care fiecare
depinde de un altul. într-adevăr, nu în virtutea unui meşteşug poeţii epici, toţi
cei buni, dau glas tuturor acestor frumoase poeme, ci fiind pătrunşi şi de harul
divin; la fel stau lucrurile şi cu bunii poeţi lirici: la fel 534 a cum cei
cuprinşi de frenezia coribantică nu sînt, cînd dansează, în minţile lor, tot aşa
nici poeţii lirici nu sînt în minţile lor cînd alcătuiesc frumoasele lor cînturi,
ci, de cum se cufundă în armonie şi în ritm, ei sînt cuprinşi de avînt bahic şi,
stăpîniţi de el — asemenea bacantelor care, cînd sînt în stăpînirea lui, scot
miere şi lapte din rîuri, nu însă şi cînd se află în minţile lor — cu sufletul
poeţilor lirici, după propria lor mărturie, se petrece acelaşi lucru. într-a-
devăr, nu ne spun oare poeţii că îşi sorb cîntările din unda izvoarelor de miere
care curg în anume grădini b şi vîlcele ale Muzelor şi ni le aduc nouă întocmai ca
albinele, plutind şi ei la fel în zbor? Şi e adevărat ce spun; poetul e o făptură
uşoară, înaripată şi sacră, în stare să creeze ceva doar după ce-l pătrunde harul
divin şi îşi iese din sine, părăsit de judecată. Cît îşi păstrează judecata, nici
un om n-are puterea să creeze poezie sau să dea glas, în vers, unei preziceri.
Aşadar, dat fiind că nu prin puterea unui meşteşug spun ei, în creaţia lor
poetică, atîtea lucruri frumoase despre faptele de care se ocupă (cum spui şi tu
despre Homer), ci printr-un har divin, fiecare c dintre ei este în măsură să
creeze poezie frumoasă numai în genul către care i-a dat Muza avînt: unul
ditirambi, altul encomii, altul versuri pentru panto-mime, altul poeme epice,
altul iambi; în rest însă, fiecare nu este decît un neputincios. Căci nu
meşteşugul le călăuzeşte spusele, ci o putere divină: altfel, dacă s-ar pricepe
datorită meşteşugului la un singur lucru, s-ar pricepe şi la toate celelalte. Iar
divinitatea le ia poeţilor mintea, lor şi prezicătorilor şi proroci-lor, şi îi
foloseşte ca pe nişte slujitori ai ei tocmai pentru ca noi, ascultîndu-i, să ne
dăm seama că nu a ei, lipsiţi cum sînt de mintea lor, sînt cei care spun
lucruri de atîta preţ, ci că cea care vorbeşte, glăsuind prin mijlocirea lor, este
divinitatea însăşi. Dovada cea mai bună că nu greşesc este Tynnichos din Chalcis,
care în afară de peanul pe care îl cîntă cu toţii, poate cel mai frumos dintre
toate poemele melice şi care, cum spune el însuşi, nu e nimic altceva decît „o
făptuire a Muzelor", n-a mai compus niciodată vreun poem vrednic de amintirea
cuiva. Aici mai mult decît în orice alt exemplu îmi pare mie că divinitatea ne
arată, fără putinţă de îndoială, că poemele acestea e atît de frumoase nu sînt
nici omeneşti, nici ale oamenilor, ci divine şi ale zeilor, iar că poeţii nu sînt
nimic altceva decît tălmacii zeilor, stăpîniţi fiecare de către cel care îl are
sub stăpînire. Tocmai pentru a ne dovedi acest lucru a făcut zeul ca poetul cel
mai nevrednic să dea glas poemului celui mai frumos. 535 a Ce crezi, Ion, am sau
nu dreptate? ION Da, cred că ai, pe Zeus: vorbele tale, nu ştiu cum se face, îmi
ating sufletul, Socrate, şi sînt încredinţat că printr-un har divin, poeţii buni
sînt pentru noi, în tot ce spun, tălmacii zeilor. SOCRATE Dar voi, rapsozii, nu
tălmăciţi la rîndul vostru spusele poeţilor? ION Şi asta e adevărat. SOCRATE Şi-
atunci n-am putea spune că sînteţi interpreţii interpreţilor? ION Ba da, întocmai
asta. SOCRATE Bine, dacă-i aşa mai spune-mi încă un b lucru, răspunzîndu-mi fără
ascunziş la întrebare: atunci cînd îţi uluieşti spectatorii recitind frumos
314
PLATON
versuri de epopee şi îl cînţi fie pe Odiseu, cum se repede în prag, li se

dezvăluie peţitorilor şi îşi deşartă la picioare tolba de săgeţi, fie pe Ahile
năpustindu-se asupra lui Hector, fie cîte ceva din jalea Andromacăi, a Hecubei, a
lui Priam, eşti oare atunci în toată firea ta, sau îţi ieşi din tine, iar
sufletului tău pătruns de har divin îi pare că se află chiar în faţa întîmplărilor
c de tine povestite, ori în Itaca, ori la Troia, ori în altă parte, după vers? ION
Ce dovadă limpede îmi dai, Socrate! Am să-ţi răspund într-adevăr fără a-ţi tăinui
nimic: eu unul ori de cîte ori recit ceva care stîrneşte mila, mi se umplu ochii
de lacrimi; cînd este însă ceva groaznic sau tulburător mi se face părul măciucă
de groază şi mi se zbate inima în piept. d SOCRATE Prin urmare, Ion? Putem noi
spune că e în toată mintea lui acela care, împodobit cu straie pline de culori şi
cununi de aur, stă şi plînge în zi de sacrificii şi de sărbătoare, deşi nu şi-a
pierdut nimic din ce-i pe el, ori e cuprins de spaimă în mijlocul a peste douăzeci
de mii de oameni prietenoşi dintre care nici unul nu-l despoaie de veşminte şi nu-
i face vreun rău? ION Nu, pe Zeus, ca să spun drept nu putem deloc spune aşa,
Socrate. SOCRATE Dar ştii că şi în cea mai mare parte dintre spectatori stîrniţi
aceleaşi simţăminte? e ION Ştiu prea bine, căci îi văd de fiecare dată, din
înaltul estradei, cum plîng, cum îşi aţintesc crîncen ochii şi cum îi zguduie, ca
şi pe mine, spusele mele. Asta pentru că trebuie să fiu foarte atent la ei: dacă
reuşesc să-i fac să verse lacrimi, eu sînt cel care voi rîde luîndu-mi plata, dar
dacă îi fac cumva să rîdă, eu sînt cel care voi plînge după banii pierduţi.
SOCRATE îţi dai seama că tocmai spectatorul acesta este ultima dintre verigile
despre care spuneam eu
ION
315
că-şi iau puterea una de la alta sub înriurirea pietrei de Heracleea? Iar veriga
de mijloc eşti tu, rapsodul şi interpretul, pe cînd prima verigă este poetul
însuşi. 536 a Iar prin toţi aceştia divinitatea atrage sufletele oamenilor ori
încotro vrea, trecîndu-şi puterea într-un şir în care fiecare atîrnă de altul. Şi
aici, ca în cazul pietrei, se alcătuieşte un lanţ foarte lung, de horeuţi, de
maeştri şi de submaeştri de cor prinşi pieziş de inelele care atîrnă de Muză. Şi
astfel, cutare poet se află legat de-o anumită Muză, altul de alta, iar noi spunem
că „este stăpînit", ceea ce e cam acelaşi lucru, b căci, într-adevăr, este ţinut
în puterea ei. De aceste prime verigi, adică de
poeţi, se află legaţi alţii, fiecare de un altul, şi, la rîndul lor, sînt pătrunşi
de harul divin: unii sînt legaţi de Orfeu, alţii de Musaios, dar pe cei mai mulţi
Homer îi are şi îi ţine în puterea lui. Tu, Ion, eşti unul dintre cei ce se află
în stăpînirea lui Homer, şi de cîte ori se cîntă versuri ale unui alt poet, adormi
şi nu găseşti nimic de spus, în schimb de cum auzi pe cineva cîntînd ceva din
poetul acesta, iată-te treaz pe dată, sufletul îţi dănţuie şi ai lucruri c din
belşug de spus. Căci tu nu spui despre Homer -ceea ce spui nici datorită
meşteşugului, nici ştiinţei tale, ci pradă harului şi stăpînirii divine. După cum
cei pradă delirului coribantic nu simt cu ascuţime decît acel unic cînt care este
al zeului de care sînt ei stăpîniţi, şi pentru cîntul acesta găsesc din belşug
mişcări de dans şi cuvinte, iar celelalte îi lasă nepăsători, tot astfel şi tu,
Ion, eşti în largul tău cînd cineva aminteşte de Homer, dar te afli în încurcătură
cînd este vorba despre ceilalţi. Iată deci, ca să-ţi răspund d la întrebare,
pricina pentru care, cînd e vorba de Homer, te afli în largul tău, iar cînd e
vorba de alţii, nu: faptul că nu meşteşugul, ci harul divin face din tine un
slăvitor atît de iscusit al lui Homer.
316
PLATON
ION Nimic de zis, Socrate, eşti priceput la vorbă, dar m-aş mira să fii atît de
priceput încît să mă convingi că, atunci cînd îl slăvesc pe Homer, sînt pradă unei
stăpîniri şi unei nebunii. Şi cred că nici măcar ţie nu ţi-aş părea aşa, dacă m-ai
asculta vorbind despre Homer. SOCRATE Chiar şi vreau să te ascult, dar nu mai e
înainte de a-mi răspunde la această întrebare: dintre toate cîte le spune Homer,
despre care vorbeşti tu bine? Căci de bună seamă nu chiar despre toate, ION Ba
despre toate, Socrate, să ştii bine. SOCRATE Ei, doar nu şi despre acele lucruri
spuse de Homer la care se întîmplă ca tu să nu te pricepi. ION Şi cam ce fel de
lucruri să fie acelea, spuse de Homer şi la care eu nu mă pricep? 537 a SOCRATE
Oare nu vorbeşte el în numeroase locuri şi pe larg despre meşteşuguri? De pildă,
despre cel de a mîna caii — dacă o să-mi amintesc versurile, am să ţi le spun. ION
Ba eu o să le spun, căci eu le ţin minte. SOCRATE Recită-mi dar ce-i spune Nestor
fiului său Antiloch, cu prilejul întrecerii de cai în cinstea lui Patroclu, cînd
îl povăţuieşte să fie cu luare-amin-te cum coteşte carul la întors. ION Spune
Homer:
Pleacă-te-n partea cea stingă puţin şi asmute, -mboldeşte Calul din dreapta mereu,
slăbeşte cu mînilefriul, b Mină ştnghesuie atunci cu totul aproape de ţintă Calul
din stingă, să pară că buciumul roatei strujite Stă să se-atingă de semn, dar cată
să nu dai de piatră.1 SOCRATE Atît ajunge, Ion. Şi-acuma, cine crezi că poate să-
şi dea seama cel mai bine dacă
Homer ros1
Homer, Iliada, XXIII, 333-337 (traducere de G. Murnu).
ION
317
teste cu pricepere sau nu aceste versuri, un medic c sau un conducător de care?

ION Un conducător de care, desigur. SOCRATE Oare pentru că acesta este meşteşugul
său, ori dintr-o altă pricină? ION Pentru că-i meşteşugul lui şi nu altminteri.
SOCRATE Aşadar fiecărui meşteşug îi este dat de la divinitate să poată cuprînde
cunoaşterea unei activităţi anume, nu-i aşa? Doar nu vom învăţa şi de la medicină
ceea ce ne-nvaţă meşteşugul cîrmuirii de corăbii. ION Nu, desigur. SOCRATE Şi nu
aşa stau lucrurile cu toate meşte- a şugurile: cunoştinţele pe care ni le dă unul
dintre ele nu le vom dobîndi de la un altul? Dar mai întîi răs-punde-mi la altă
întrebare: recunoşti că un meşteşug se deosebeşte de altul? ION Da. e
SOCRATE Şi oare şi tu, ca şi mine, te întemeiezi pe faptul că un meşteşug ne dă
cunoaşterea unor anumite lucruri, iar altul, a altora, ca să le dai cîte un nume
fiecăruia? ION Da. SOCRATE într-adevăr, dacă ar fi vorba de cunoaşterea aceloraşi,
de ce am mai vorbi de două meşteşuguri deosebite, de vreme ce prin amîndouă am
putea cunoaşte aceleaşi lucruri? Astfel, de pildă, eu ştiu că degetele acestea ale
mele sînt cinci, iar tu eşti în măsură să ştii despre ele acelaşi lucru ca şi
mine. Şi cînd te-aş întreba dacă acelaşi lucru ne face să ştim, şi eu şi tu,
aceeaşi disciplină, aritmetica, sau alta, de bună seamă mi-ai răspunde că aceeaşi.
ION Da. SOCRATE Şi-acuma dă-mi răspuns la ce eram pe 538 a cale să te-ntreb mai
adineauri, şianume dacă socoteşti că lucrurile stau la fel cu toate meşteşugurile:
318
PLATON ION
319
unul anume dă neapărat cunoştinţe despre anumite lucruri, aceleaşi mereu, iar
altul, întrucît e altul, neapărat despre altele. ION Aşa mi se pare, Socrate.
SOCRATE Prin urmare, cine nu stăpîneşte un anumit meşteşug nu va fi în stare să
judece cu pricepere cele spuse sau înfăptuite pe temeiul acelui meşteşug? ION E
adevărat ce spui. SOCRATE Şi-atuncea, privitor la versurile pe care mi le-ai
recitat, cine va judeca mai bine dacă Homer vorbeşte cu pricepere sau nu, tu ori
un conducător de care? ION Un conducător de care. SOCRATE Dat fiind că tu nu eşti
conducător de care, ci rapsod, nu? ION Da. SOCRATE Iar meşteşugul rapsodului este
altul de-cît cel al conducătorului de care? ION Da. SOCRATE Aşadar, fiind altul,
dă cunoştinţe despre alte lucruri. ION Da. SOCRATE Dar cînd Homer spune cum
Hecamede, ţiitoarea lui Nestor, îi dă o băutură de leac lui Macaon rănit? Vorbele
sînt cam acestea:
Peste vinul de Pramnos ea rase brinză de capră Cu răzătoarea de bronz; lingă el.
de mîncat, puse ceapă.2
Cine e în măsură să judece dacă Homer vorbeşte aici cu pricepere sau nu,
meşteşugul medicului sau cel al rapsodului? ION Cel al medicului. SOCRATE Dar cînd
spune Homer:
Dînsa se dă în afund întocmai precum se dă plumbul Undiţei care, stind prinsă de
cornul de bou de la ţară d Merge şi peştii cei lacomi de carnea momelii ucide3,
cine să spunem că este mai în măsură să judece ce anume spun aceste versuri şi
dacă spun bine sau nu, meşteşugul pescarului sau cel al rapsodului? ION Cel al
pescarului, e limpede, Socrate. SOCRATE Gîndeşte-te acuma că, la rîndul tău, m-ai
întreba: „Ei bine, Socrate, de vreme ce găseşti la Homer lucruri a căror judecare
îi revine fiecăruia e dintre meşteşugurile acestea, hai, încearcă să găseşti şi în
privinţa prezicătorului şi a meşteşugului său ce anume din poemele lui Homer
revine priceperii lui să cîntărească dacă este bine sau rău" — gîndeşte-te cu cîtă
uşurinţă şi cu cît adevăr îţi voi răspunde. într-adevăr, Homer vorbeşte adesea
despre astfel de lucruri şi în Odiseea, de pildă, printre altele, atunci cînd unul
dintre urmaşii lui Melampus, prezicătorul Theoclyme-nos, le spune peţitorilor:
Ce crunt blestem vă paşte, 539 a
Sărmanilor? Vă-mpresură-ntuneric Şi capul şi obrazul şi genunchii. Răsună vaiet,
lacrimi curg pe faţă, Şi geme şi pridvorul şi ograda De umbrele ce năzuie spre
bezna De întuneric. Soarele din slavă Se-ntunecă, -njiorătoare noapte Se-ntinde
peste tot*,
dar adesea şi în Iliada, ca de pildă în „lupta de lingă ziduri". într-adevăr, şi

aici spune:
Se pomeniră cu-o piază, clnd ei erau gata să treacă: Oastea din stingă tăind, se
ivise-nainte un vultur 2 Idem, XI, 639-640. 3 Idem XXIV, 77-81. 4 Homer, Odiseea,
XX, 35l-353 (traducere de G. Murnu).
320
PLATON ION
321 c Sus zburător care-n gheare purta slngerat un balaur; El se zbătea încă viu
şi tot se lupta între gheare Pină ce şarpele capul sucind înapoi înspre pieptul
Pqjurei o mursecă la grumaz. De durere pătrunsă, Ea de la sine-l zvîrli, de căzu
pe la mijlocul oastei; d Pasărea dusă de vînt după-aceea cu ţipete zboară.5
Aş spune că părţile acestea şi cele de acelaşi fel, este căderea prezicătorului să

le cerceteze şi să le judece. ION Şi ai avea dreptate, Socrate. SOCRATE Dreptate
ai şi tu, Ion, spunînd aşa. Şi-acuma, hai şi tu, la rîndul tău, aşa cum eu ţiam
ales, atît din Odiseea, cît şi din Iliada, părţi care, prin fe-e Iul lor, ţin care
de priceperea prezicătorului, care de a medicului şi care de-a pescarului, tot
astfel alege-mi şi tu, Ion — ca un mai bun cunoscător decît mine al operelor lui
Homer —, locuri potrivite priceperii rapsodului şi meşteşugului rapsodic, din
acelea pe care, dintre ceilalţi oameni, rapsodul are precăde-rea şi să le
cerceteze şi să le judece. ION Eu susţin că pe toate, Socrate. SOCRATE Nu, Ion, nu
eşti tu acela care spune „toate". Ori eşti uituc pînă-ntr-atît? Şi totuşi nu s-ar
potrivi tocmai unui rapsod să n-aibă ţinere de minte. 540 a ION Dar ce anume am
uitat acum? SOCRATE Nu-ţi aminteşti ce-ai afirmat: că meşteşugul rapsodului este
deosebit de cel al conducătorului de care? ION Ba îmi amintesc. SOCRATE Şi n-ai
recunoscut că, fiind deosebit, cuprînde alte cunoştinţe? ION Ba da. SOCRATE
Atunci, după propria-ţi spusă, rapsodul şi meşteşugul lui nu cuprînd toate
cunoştinţele.
5
Homer, Iliada, XII. 200-207 (traducere de G. Murnu).
ION Ba pe toate, Socrate, afară poate de cele de felul acesta. SOCRATE Cînd spui
„cele de felul acesta" înţelegi, b mai mult sau mai puţin, „în afară de cele ce
ţin de celelalte meşteşuguri". Atunci însă, de vreme ce meşteşugul tău nu dă orice
cunoaştere, pe care anume odă? ION Dă, cred eu, cunoaşterea a ceea ce e potrivit
să vorbească bărbatul şi ce se cade să spună femeia, sclavul şi omul liber,
supusul, şi cîrmuitorul. SOCRATE Vrei să spui oare că rapsodul ştie mai bine ce
vorbe trebuie rostite decît însuşi cel care cîr-muieşte pe mare o corabie bătută
de furtună? ION Nu, desigur cîrmaciul e acela care ştie mai bine. SOCRATE Şi cine
ştie mai bine ce se cuvine să-i c spună unui bolnav cel care îl îndrumă: rapsodul
sau medicul?
ION Nici de data asta nu rapsodul. SOCRATE Atunci poate ştie ce se cuvine să spună
un sclav? ION Da. SOCRATE Aşa, de pildă, ceea ce e potrivit să spună un văcar
atunci cînd caută să-şi potolească vitele întărîtate, rapsodul va şti, iar sclavul
nu? ION Nu poate fi aşa. SOCRATE Dar felul potrivit de a vorbi despre lucratul
lînii cine-l ştie, ţesătoarea sau rapsodul? ION Ţesătoarea. d SOCRATE Atunci poate
rapsodul ştie ce trebuie să spună un strateg atunci cînd îşi îndeamnă ostaşii? ION
Da, se pricepe la aşa ceva. SOCRATE Cum adică? Să fie oare meşteşugul rapsodului
tot una cu al cîrmuitorului de oşti? ION Eu unul, cel puţin, aş şti ce se cuvine
să spună un strateg.
322
PLATON
SOCRATE Poate pentru că eşti şi un cunoscător al strategiei, Ion. în fapt, dacă s-

ar întîmpla să fii deopotrivă de priceput la călărie şi la cîntatul din cithară,
ai putea să deosebeşti care cai sînt buni de călărie şi e care nu. Numai că de te-
aş întreba: „Datorită cărui meşteşug recunoşti tu, Ion, caii buni de călărie?
Călăreţ fiind, sau citharist?", oare ce mi-ai răspunde? ION Călăreţ fiind, aş zice
eu. SOCRATE Iar dacă, de asemenea, ai şti să recunoşti pe cei ce cîntă bine la
cithară, ai admite că faci asta citharist fiind, nu călăreţ? ION Da. SOCRATE Şi-
acum spune-mi, de vreme ce cunoşti arta militară, o ştii oare ca un cunoscător al
strategiei, sau poate ca un bun rapsod? ION Eu unul nu văd nici o deosebire. 541 a
SOCRATE Cum? Spui că nu e nici o deosebire? Meşteşugul rapsodului şi cel al
strategului sînt, după tine, unul şi acelaşi, sau sînt două? ION Eu cred că unul
singur. SOCRATE Prin urmare oricine este bun rapsod este şi bun strateg? ION
Negreşit, Socrate. SOCRATE Aşadar şi cine este bun strateg este totodată şi un bun
rapsod? ION Asta nu mai cred că e adevărat. SOCRATE Oricum, rămîi de părerea că
orice bun b rapsod este şi un bun strateg? ION întru totul. SOCRATE Iar tu, nu
eşti tu oare, Ion, dintre greci, rapsodul cel mai bun? ION Ba chiar cu mult,
Socrate. SOCRATE Şi cel mai bun strateg? ION Poţi să fii încredinţat, Socrate,
căci doar am învăţat lucrurile-acestea din Homer!
ION
323
SOCRATE Atunci, în numele zeilor, Ion, de ce oare, fiind în amîndouă cel mai bun
dintre eleni — şi ca strateg şi ca rapsod —, de ce cutreieri recitind cetăţile
greceşti în loc să cîrmuieşti armate? îţi închipui cumva că grecii duc mare lipsă
de un rapsod c încununat cu aur, dar deloc de un strateg? ION Vezi tu, Socrate,
cetatea noastră e cîrmuită de voi, ca şi armata ei; şi n-are nevoie de nici un
strateg, iar a voastră şi cea a lacedemonienilor nu m-ar alege ca strateg tocmai
pe mine, socotind că vă sînteţi singuri de ajuns. SOCRATE Desăvîrşitul meu Ion,
auzit-ai oare de Apollodoros din Cyzic? ION Care anume?
SOCRATE Cel pe care atenienii, deşi un străin, l-au ales nu o dată ca strateg al
lor. Iar pe Phano-stenes din Andros şi pe Heracleides din Clazomenai, d străini şi
ei, dar dovedindu-se oameni destoinici, cetatea noastră i-a înălţat pînă la rangul
de strateg, precum şi pînă la celelalte dregătorii. Şi-atunci, dacă îi va
recunoaşte destoinicia, nu-l va alege ca strateg, onorîndu-l, tocmai pe Ion din
Efes? Dar cum? Nu sînteţi voi, efesienii, la obîrşie atenieni? Stă cumva cetatea
voastră mai prejos de alta? Cît despre ce vor- e beam noi, Ion, dacă e adevărat ce
spui, şi-anume că iscusinţa ta în a-l slăvi pe Homer se datorează meşteşugului şi
cunoştinţelor tale, apoi rău faci că, după ce m-ai încredinţat că ştii multe
lucruri frumoase despre Homer şi mi-ai făgăduit că o să-mi faci dovada, mă
amăgeşti: departe de a te ţine de cuvînt, nici măcar nu vrei să-mi spui, cu toată
lunga mea stăruinţă, în ce privinţă eşti atît de iscusit, ci, întocmai ca Proteu,
sucindu-te în fel şi chip, iei tot soiul de înfăţişări, ca pîn-la urmă, reuşind
să-mi scapi, să mi te-nfăţişezi drept strateg, doar ca să nu-mi arăţi cît eşti de
priceput în ştiinţa ta despre Homer. Aşadar, 542 a dacă, aşa cum spuneam
adineauri, ai în privinţa lui
324
PLATON
EUTHYDEMOS Homer cunoştinţele pe care le dă meşteşugul şi, după ce mi-ai făgăduit

să mi le arăţi, nu te ţii de vorbă şi mă amăgeşti, atunci eşti vinovat. Dacă însă,
dimpotrivă, nu-ţi cunoşti meşteşugul, şi spui despre poet, cum am spus eu despre
tine, multe lucruri frumoase, fără să ştii nimic, fiind doar sub puterea lui
Homer, prin har ceresc, atunci n-ai nici o vină. Aşadar hotărăşte-te cum vrei să
treci în ochii noştri: vinovat sau inspirat de zei? ION Socrate, nu-i deloc
totuna: cu mult mai frumos este să treci drept inspirat de zei. SOCRATE Atunci să
ai din partea noastră, Ion, judecata mai frumoasă: că îl slăveşti pe Homer nu
stăpînind un meşteşug, ci inspirat de zei. CRITON SOCRATE CRITON Cu cine stăteai
ieri de vorbă în Lyceion, 271 a Socrate? Era îngrămădită atîta lume în jurul
vostru, încît eu, deşi m-am apropiat, vrînd să ascult, n-am fost în stare să
desluşesc nimic. Uitîndu-mă peste capetele celorlalţi, am izbutit totuşi să văd
ceva şi mi s-a părut că omul cu care vorbeai era un străin. Cine era? SOCRATE
Despre care întrebi, Criton? Pentru că erau doi, nu unul singur. CRITON Cel despre
care-ţi vorbesc eu era aşezat în dreapta ta, dar nu chiar lîngă tine; între voi se
afla b un băieţandru, fiul lui Axiochos. Mi s-a părut, Socrate, că s-a împlinit
binişor şi că are aproape statura lui Critobulos al nostru. Atît doar că este mai
subţirel, pe cînd cestălalt este bine legat şi întru totul mai chipeş. SOCRATE
Euthydemos este cel despre care întrebi tu, Criton; iar cel aşezat chiar în stînga
mea era fratele său, Dionysodoros; la discuţii, ia parte de fiecare dată şi el.
CRITON N-am auzit de nici unul, Socrate. Niscaiva sofişti noi, pesemne. Dincotro
vin? Şi care le e şti- c inţa? SOCRATE De obîrşie, pare-mi-se că sînt de prin
regiunea Chiosului, dar s-au strămutat la Thurioi. Au fost alungaţi însă de acolo
şi acum pot spune că sînt ani de cînd trăiesc prin partea locului. Cît de326
PLATON EUTHYDEMOS
327
spre ştiinţa lor, află că este minunată. Cei doi sînt pur şi simplu
atoateştiutori; pînă acum nici nu aveam habar ce înseamnă un luptător complet. Ei
bine, ăştia sînt pe deplin pregătiţi pentru orice fel de lupei tă, dar nu asemenea
fraţilor acarnieni, pancratişti înnăscuţi, care însă nu ştiau să se folosească
decît de forţa trupului. Cei doi despre care îţi vorbesc se deosebesc, ce-i drept,
şi prin vigoarea lor şi, cînd e vorba de luptă, nu le ţine piept nimeni — sînt
neîntrecuţi 272 a în mînuirea armelor, iar cine e dispus să îi plătească poate
învăţa de la ei meşteşugul;
dar ei mai ştiu apoi, ca nimeni alţii, să lupte în tribunale şi să te înveţe cum
să alcătuieşti şi cum să rosteşti discursurile în faţa juraţilor. Pînă nu demult,
doar la atît erau pricepuţi; acum însă au împins arta atotbiruinţei pe cele mai
înalte culmi. Singura formă de luptă pe care o trecuseră cu vederea le este acum
pe deplin cunoscută; pînă într-atît au devenit de pricepuţi să înfrunta te pe
alţii în cuvinte şi să respingă orice argument, indiferent dacă e vorba de adevăr
sau fals, încît nimeni n-ar îndrăzni să le stea împotrivă. în ce mă priveşte,
Criton, mi-am şi pus în gînd să mă dau pe mîna lor; căci, spun ei, în scurtă vreme
îl pot face şi pe altul să se descurce în asemenea lucruri. CRITON Cum asta,
Socrate? Nu te temi că eşti cam bătrîior? SOCRATE Nu mă tem deloc, Criton. Am un
exemplu şi un imbold, ca să nu-mi pese de asta: chiar oamenii noştri erau cam în
vîrstă cînd s-au apucat c de ştiinţa după care tînjesc eu atîta, eristica adică.
Anul trecut sau acum doi ani, nu erau încă învăţaţi. Dacă mă tem de ceva, este să
nu le fac vreun neajuns celor doi străini, aşa cum mi s-a întîmplat cu Connos
citharistul, fiul lui Metrobios, care şi acum se mai osteneşte cu mine învăţîndu-
mă să cînt la cithară. Văzînd una ca asta, copiii care îmi sînt colegi îşi rid de
mine şi îl numesc pe Connos „dascăl de moşnegi". Cum îţi spun, îmi e să nu se
găsească cineva să-i batjocorească la fel; iar ei, temîndu-se de acelaşi lucru, se
vor feri pesemne să mă ia ca elev. Iată de ce, Criton, i-am convins şi pe alţii,
bătrini ca d şi mine, să mă însoţească la şcoala lui Connos şi să înveţe cot la
cot cu mine; şi tot aşa voi încerca să fac şi acum. Nu văd de ce nu mi-ai urma şi
tu exemplul. Iar ca momeală îi vom folosi pe fiii tăi: căci dorînd să-i aibă
elevi, simt că ne vor lua şi pe noi pe lîngă ei. CRITON Dar nimic nu ne împiedică,
Socrate, dacă tu crezi aşa. Lămureşte-mă însă mai întîi la ce sînt pricepuţi cei
doi, ca să ştiu şi eu ce anume vom învăţa. SOCRATE O vei afla îndată; căci nu aş
putea spune că nu le-arh urmărit gîndul cu atenţie; eram tot numai urechi şi
spusele lor mi s-au întipărit bine în minte. Am să încerc să-ţi povestesc totul de
la început, aşa cum a fost. Cerul a vrut ca din întîmplare e să mă aflu — eram
singur — în vestiarul unde m-ai văzut tu şi tocmai aveam de gînd să mă ridic. Dau
s-o fac cînd, iată, bine ştiutul semn daimonic. Drept care mă aşez iar şi nu după
multă vreme cei doi, Eu-thydemos şi Dionysodoros, îşi fac apariţia însoţiţi de 273
a discipoli, destul de numeroşi, pe cît mi s-a părut. Odată intraţi, încep să se
plimbe prin umbrarul palestrei. Nu dăduseră bine două-trei ocoluri, cînd intră
Cleinias, care între timp, că bine spui, s-a împlinit frumuşel. îl urmau iubiţii
lui, vezi bine, şi printre ei Ctesippos, tînărul din Paiania, un băiat tare reu- b
şit, dacă îi trecem cu vederea ieşirile cam aprinse, care sînt ale vîrstei.
Văzînd, de cum păşi pragul, că stau singur, Cleinias se îndreptă fără preget spre
mine şi se aşeză în dreapta mea, cum singur ai observat. Dînd cu ochii de el,
Dionysodoros şi Euthy-demos mai întîi se opriră şi îşi spuseră ceva unul altuia
aruncind întruna priviri către locul unde ne aflam noi (îi urmăream cu cea mai
mare atenţie),
328
PLATON
EUTHYDEMOS
329
apoi, apropiindu-se, Euthydemos se aşeză alături de băiat, celălalt lîngă mine, în

stingă, iar restul după cum apucară fiecare. Dat fiind că nu-i mai văzusem pe cei
doi de-o bună bucată de vreme, i-am salutat cu căldură şi i-am spus apoi lui
Cleinias: „Vezi, Cleinias, aceşti doi oameni, Euthydemos şi Dionysodoros, ştiu o
mulţime de lucruri şi nu te miri ce, ci lucrurile cele mai de seamă. Ştiu tot ce
se poate şti despre război, adică ce se cuvine să cunoască un bun comandant de
oşti, cum trebuie rînduite şi conduse trupele, precum şi tot ce trebuie învăţat ca
să mînuieşti bine armele. Apoi ei sînt în măsură să te înveţe şi cum să te aperi
singur în faţa tribunalului, dacă îţi face cineva vreo nedreptate."
Vorbele mele nu făcură decît să le stîrnească dispreţul; se puseră pe rîs şi îşi
tot aruncau priviri pline de înţeles. în cele din urmă, Euthydemos spuse: „Vezi,
Socrate, noi nu prea ne mai îndeletnicim cu aşa ceva; lucrurile de care vorbeşti
tu nu ne interesează decît în treacăt." Tare m-am mai mirat! „Minunată trebuie să
fie îndeletnicirea voastră, le-am spus, dacă lucrurile de însemnătatea acestora au
ajuns să fie pentru voi nişte fleacuri. Spuneţi-mi atunci, în numele zeilor, care-
i această îndeletnicire minunată!" „E virtutea, Socrate, răspunse el. Iar noi
credem că sîntem în stare s-o trecem altora cum nu se poate mai repede şi mai
bine." „Cerule, am exclamat eu, ce tot spuneţi? Unde aţi dat peste o asemenea
comoară? Şi eu care tot mai credeam, cum am spus adineauri, că mai ales în mî-
nuirea armelor sînteţi voi pricepuţi. Aşa v-am şi înfăţişat altora. Căci, îmi aduc
bine aminte, încă de cînd aţi fost pe la noi prima oară aţi dat veste că acesta vă
e meşteşugul. Acum însă, dacă stăpîniţi într-adevăr ştiinţa de care aţi pomenit,
pogorîţi-vă harul asupră-mi — mă adresez vouă întocmai ca unor divinităţi, cu
gîndul că-mi veţi ierta cele spuse adineauri. Luaţi însă bine seama, Euthydemos şi
tu Dionyso- 274 a doros, dacă spuneţi adevărul; căci faţă de făgăduinţa voastră
atît de măreaţă, neîncrederea ar putea fi cu totul firească." „Fii sigur, Socrate,
îmi răspunseră ei, că e aşa cum îţi spunem." „Vă fericesc atunci pentru avutul
vostru cu mult mai mult decît pe Regele cel Mare pentru împărăţia sa. Spuneţi-mi
numai dacă aveţi de gînd să ne înfăţişaţi această ştiinţă. Ce-aţi hotărît?"
„Tocmai de aceea ne aflăm aici, Socrate; vrem s-o b înfăţişăm şi s-o predăm oricui
va fi dornic s-o înveţe." „Mă pun chezaş că toţi cîţi nu au parte de ea vor fi
dornici s-o înveţe: eu mai întîi, apoi Cleinias şi, pe lîngă noi, Ctesippos pe
care îl vedeţi aici, în sfîrşit toţi ceilalţi", i-am spus, arătîndu-i pe iubiţii
lui Cleinias. Aceştia se aşezaseră deja jur-împrejurul nostru. Căci Ctesippos
apucase să se aşeze departe de Cleinias şi am avut impresia că Euthydemos, stînd
de vorbă cu mine, se aplecase înainte şi îi ascunsese c lui Ctesippos vederea lui
Cleinias, aflat între noi; aşa încît Ctesippos, vrînd să-şi vadă iubitul şi
totodată doritor să asculte, se ridicase primul şi se oprise drept în faţa
noastră. Văzîndu-l, făcură şi ceilalţi la fel şi astfel ne înconjurară cu toţii,
iubiţii lui Cleinias, precum şi discipolii lui Euthydemos şi Dionysodoros. Pe
aceştia de fapt îi arătasem eu lui Euthydemos, cînd declarasem că toţi erau gata
să înveţe. Ctesippos mă a aprobă entuziast, ceilalţi la fel, şi toţi într-un glas
cerură celor doi să le înfăţişeze puterea ştiinţei lor. Atunci am spus:
„Euthydemos şi Dionysodoros, faceţi tot ce vă stă în putinţă fără zăbavă şi pentru
a le face lor pe plac şi, de dragul meu, pentru a le arăta ce sînteţi în stare. E
limpede că a ne arăta ce-i mai
330
PLATON EUTHYDEMOS
331
de preţ nu este un lucru tocmai simplu. Spuneţi-mi însă doar atît: sînteţi oare
capabili să-l faceţi bun numai pe acela care este deja pătruns că trebuie să e ia
lecţii de la voi sau şi pe acela care nu este încă, fie deoarece el crede că acest
obiect, virtutea, nu poate fi cîtuşi de puţin învăţat, fie deoarece crede că nu
voi sînteţi cei potriviţi să o predaţi? Spuneţi-mi deci: sarcina de a-l convinge
că virtutea se învaţă şi că voi sînteţi aceia de la care o poate învăţa cel mai
bine revine uneia şi aceleiaşi arte?" .Aceleiaşi arte, Socrate", răspunse
Dionysodoros. 275 a „Voi, aşadar, Dionysodoros, aţi fi în clipa de faţă cei mai
bine pregătiţi spre a trezi gustul pentru iubirea înţelepciunii şi pentru
cultivarea virtuţii?" „Aşa credem, Socrate."
„Lăsaţi deci pe altădată ce mai aveţi să ne arătaţi, le-am spus, şi arătaţi-ne
acuma doar atît: convinge-ţi-l pe tînărul acesta că trebuie să iubească
înţelepciunea şi să cultive virtutea; tare o să ne mai bucurăm, eu ca şi toţi cei
de faţă. Căci cu băiatul ăsta lucrurile stau cam aşa: eu şi toţi de aici vrem să
devi-b nă cît mai bun cu putinţă. Tatăl său este Axiochos (fiul bătrînului
Alcibiade) şi este văr primar cu ces-tălalt Alcibiade, din zilele noastre.
Cleinias e numele lui. E tînăr şi, cum e firesc cu tinerii, ne temem ca nu cumva
să ne-o ia altul înainte şi înturnîndu-i cugetul pe cine ştie ce căi, să-l ducă de
rîpă. Iată de ce, aţi picat cum nu se poate mai bine. Dacă n-aveţi nimic
împotrivă, puneţi-l pe băiat la încercare şi discutaţi cu el de faţă cu noi."
Spunînd eu toate acestea, aproape întocmai cum le-ai auzit, Euthydemos îmi
răspunse, plin deopotrivă c de bărbăţie şi încredere: „Sigur că nu avem nimic
împotrivă, Socrate. Numai să vrea tînărul să ne răspundă." „Sigur că vrea, i-am
spus; doar e obişnuit cu aşa ceva. Căci cei de aici au venit nu rareori cu tot
soiul de întrebări şi au stat de vorbă cu el. Aşa încît se încumetă lesne să
răspundă." Ce s-a petrecut apoi, Criton, oare cum aş putea să-ţi povestesc mai
bine? Nu-i o treabă uşoară să poţi reface în amănunt imaginea unei ştiinţe atît de
uimitoare. Aşa încit, trebuie să-mi încep povestirea d la fel ca poeţii, invocînd
Muzele şi Memoria. Ei bine, după cum îmi amintesc, Euthydemos a început cam aşa:
„Spune-mi, Cleinias, cine sînt cei care învaţă, cei ce ştiu sau neştiutorii?" Pus
în faţa unei întrebări deloc simple, băiatul se roşi tot şi, neştiind ce să facă,
se uită la mine. Eu, văzînd că şi-a pierdut capul, i-am spus: „Hai, Cleinias,
fruntea sus şi răspunde cu curaj alegînd după e cum ţi se pare ţie că-i bine;
poate că omul îţi dă un ajutor nepreţuit." Atunci Dionysodoros se aplecă puţin
către mine şi, tot numai un surîs, îmi şopti la ureche: „E bine să ştii, Socrate,
că oricum va răspunde, tot va fi dezminţit." Şi în timp ce îmi vorbea el aşa,
Cleinias se întîmplă să răspundă, astfel încît n-apucai să-l îndemn să ia bine
seama; l-am auzit deci spunînd că cei care ştiu 276 a sînt cei care învaţă. La
care Euthydemos: „Există oameni pe care îi numeşti profesori, sau nu există?"
Cleinias se învoi că există. „Iar profesorii sînt profesori ai celor ce învaţă,
aşa cum citharistul şi profesorul de citire ţi-au fost profesori ţie şi celorlalţi
copii, iar voi elevii lor?" El încuviinţă. „— Şi cînd voi învăţaţi, cele ce
învăţaţi nu vă erau încă cunoscute, nu? — Nu, spuse el. — Eraţi b deci ştiutori,
cînd nu ştiaţi toate acestea? — Cîtuşi de puţin, spuse el. — Aşadar, dacă nu eraţi
ştiutori, eraţi neştiutori? — Desigur. — învăţînd ceea ce nu ştiaţi, înseamnă că
învăţaţi fiind neştiutori?" Băiatul încuviinţă. „Deci neştiutorii sînt cei care
învaţă, Cleinias, şi nu cei care ştiu, cum crezi tu."
332
PLATON EUTHYDEMOS
333
La aceste cuvinte, întocmai ca la semnalul îndru-c mătorului de cor, izbucniră

aplauzele şi rîsetele în suita lui Dionysodoros şi Euthydemos. Şi mai înainte ca
băiatul să-şi poată trage sufletul, Dionysodoros luă el discuţia în mînă şi spuse:
„— Iar cînd învăţătorul vă dicta, Cleinias, care dintre copii învăţau bucata, cei
ce ştiau sau neştiutorii? — Cei ce ştiau, spuse Cleinias. — Atunci cei ce ştiu
sînt cei care învaţă şi nu neştiutorii; înseamnă că răspunsul pe care i l-ai dat
adineauri lui Euthydemos nu a fost bun." d Tare s-au mai pus atunci pe rîs şi au
aplaudat admiratorii celor doi, de-a dreptul fermecaţi de ştiinţa lor! Iar noi,
ceilalţi, nu scoteam o vorbă, atît de uluiţi eram. Văzîndu-ne cum arătam,
Euthydemos, care voia să ne uimească şi mai mult, nu-l slăbi pe băiat, ci îl
întrebă iarăşi şi, asemenea dansatorilor pricepuţi, făcu aşa încît întrebările
sale să se întoarcă încă o dată asupra aceloraşi lucruri. Spuse: „Cei ce învaţă de
la alţii învaţă lucruri ştiute sau lucruri pe care nu le ştiu?" e Iarăşi l-am
auzit pe Dionysodoros şoptindu-mi încetişor: „Ai să mai vezi o dată ce ai văzut
prima oară."
„Cerule, am spus eu, ce ne-a fost dat să vedem prima oară nu era rău deloc!"
„Află, Socrate, că întrebările noastre sînt curse din care nu poţi scăpa." „Acesta
e şi motivul, pare-mi-se, pentru care elevii voştri vă stimează atîta." Tocmai
atunci Cleinias i-a răspuns lui Euthydemos că aceia ce învaţă de la alţii învaţă
lucruri pe 277 a care nu le ştiu. Iar Euthydemos, făcînd la fel ca prima oară, l-a
întrebat: „— Ia spune-mi, nu ştii literele? — Ba da, a răspuns el. — Pe toate? —
Pe toate. — Cînd se dictează un text oarecare, nu se dictează litere? — Ba da. —
Atunci înseamnă că, de vreme ce cunoşti toate literele, se dictează un lucru care-
ţi este cunoscut." Băiatul încuviinţă şi de această dată. „— Cum adică? reluă el.
înseamnă că tu [care cunoşti literele], dictîndu-se, nu înveţi nimic, pe cînd cel
care nu cunoaşte literele învaţă! — Ba învăţ, spuse el. — Atunci tu înveţi lucruri
ştiute, din moment ce îţi sînt cunos- b cute toate literele." Băiatul a
încuviinţat. „Deci n-ai răspuns bine", a încheiat el. Abia isprăvise Euthydemos de
vorbit, că Dionysodoros prinse iar cuvîntul din zbor ca o minge şi ţintindu-l pe
băiat, i-a spus: „Euthydemos te înşală, Cleinias. Spune-mi mie: a învăţa nu
înseamnă a do-bîndi ştiinţa a ceea ce înveţi?" Cleinias a încuviinţat. „Iar a şti,
ce altceva este dacă nu a poseda deja ştiinţa?" El s-a învoit că aşa e. „Deci a nu
şti înseamnă a nu poseda încă ştiinţă?" El încuviinţă iar. „— Cei c ce dobîndesc
ceva sînt cei care deja posedă sau cei care nu posedă? — Cei care nu posedă. — Te
în-voieşti dară ca cei ce nu ştiu să facă parte dintre aceştia, adică dintre cei
care nu posedă?" El se arătă de acord. „Deci cei care învaţă fac parte dintre cei
care dobîndesc şi nu dintre cei care posedă, nu?" Cleinias a consimţit. .Atunci,
Cleinias, tocmai cei ce nu ştiu sînt cei care învaţă, şi nu cei care ştiu", spuse
el. Ca într-o luptă corp la corp, Euthydemos tocmai d se pregătea să-l doboare pe
tînăr pentru a treia oară. Şi văzînd eu că băiatul este gata să cadă, am vrut să
pun capăt acestei situaţii, gîndindu-mă că altminteri va da bir cu fugiţii; ca să-
l liniştesc, i-am spus deci: „— Să nu te prîndă uimirea, Cleinias, în faţa unor
argumente care-ţi par, de bună seamă, ciudate. Poate nu îţi dai seama ce vor
străinii aceştia să facă cu tine. Ei fac exact ce se face în misterele
coribanţilor cînd are loc ritul înscăunării viitorului iniţiat. Dacă ai fost şi tu
iniţiat, atunci ştii că în aceste situaţii se dansează şi se organizează jocuri.
La fel şi acum, cei doi nu fac decît să danseze în jurul tău şi să se joace e
334
PLATON
săltînd întruna, pentru ca apoi să te iniţieze. Aşadar, imaginează-ţi şi tu că

asişti la prima parte a misterelor sofistice. în primul rînd, cum spune Prodicos,
trebuie să înveţi folosirea corectă a cuvintelor; tocmai acest lucru vor să ţi-l
arate cei doi străini. Nu ai ştiut că oamenii folosesc cuvântul a învăţa în două
cazuri diferite: cînd neavînd iniţial ştiinţa unui obiect, 278 a o dobîndeşti
ulterior; dar şi cînd, înzestrat deja cu această cunoaştere, te foloseşti de ea
pentru a cerceta acelaşi obiect, fie prin fapte, fie prin spuse. E drept că în
acest caz ei spun mai degrabă a înţelege decît a învăţa, dar alteori spun
deopotrivă şi a învăţa. Tocmai acest lucru, după cum ţi-au arătat ei, ţi-a scăpat
ţie: unul şi acelaşi cuvînt este aplicat unor persoane care fac parte din
categorii opuse: celor ce ştiu şi neştiutorilor. Ceva asemănător s-a petrecut şi b
cu a doua întrebare, cînd au vrut să afle de la tine dacă oamenii învaţă lucruri
ştiute sau ceea ce nu ştiu. Dar toate acestea nu reprezintă decît partea de joc a
ştiinţei lor (tocmai de aceea şi afirm că ei se joacă cu tine); şi le numesc „joc"
deoarece, fie că ai ajunge să înveţi multe dintre ele sau chiar pe toate, tot nu
ai afla ceva în plus despre firea lucrurilor, ci ai fi doar în stare să te amuzi
pe seama oamenilor, punîndu-le piedică şi făcîndu-i să cadă (folosindu-te c de
sensurile diferite ale cuvintelor), întocmai celor care se distrează trăgîndu-ţi
scaunul cînd dai să te aşezi şi rid apoi, văzînd cum te răstorni. Aşa încit, ia
toate acestea ca fiind un simplu joc din partea lor. însă nu te îndoi că apoi tot
ei îţi vor arăta şi partea serioasă a lucrului, iar eu, ca să îmi poată da ce mi-
au promis, le voi deschide drumul. Ne-au promis o lecţie de protreptică, însă
acuma înţeleg că li s-a părut necesar ca mai întîi să se joace cu tine. Aşadar, J
Euthydemos şi Dionysodoros, ajunge cît v-aţi jucat! A venit momentul să-l
convingeţi pe
băiat, arătîndu-i cum trebuie să se îndrumeze către cunoaştere şi virEUTHYDEMOS
335
tute. însă mai întîi am să vă arăt cum înţeleg eu treaba asta şi cam despre ce
anume aş vrea să aud vor-bindu-se. Dacă o să vi se pară că fac acest lucru ca un
nepriceput şi că sînt un caraghios, să nu rideţi de mine. Tocmai din dorinţa de a
vă auzi înţelepciunea, voi îndrăzni să improvizez în faţa voastră. Ascultîn-du-mă,
voi şi discipolii voştri, stăpîniţi-vă deci rîsul; e iar tu, fiu al lui Axiochos,
răspunde-mi. Noi, oamenii, oare nu dorim să fim fericiţi? Sau îţi pun una dintre
întrebările acelea ridicole de care tocmai mă temeam? Căci este o prostie să
întrebi asemenea lucruri. Cine, într-adevăr, nu doreşte să fie fericit? — Nu
există un astfel de om, răspunse Clei-nias. — Aşa e, am spus eu; însă, deoarece
dorim cu 279 a toţii să fim fericiţi, întrebarea următoare este cum să facem să
fim? Oare avînd o mulţime de lucruri bune? Sau această întrebare este şi mai naivă
ca prima, deoarece şi în cazul acesta este limpede că astfel?" El a încuviinţat.
„— Să vedem atunci care lucruri, din cîte există, sînt pentru noi bune? Sau
această întrebare nu pare să fie grea şi nu-i nevoie de cine ştie ce minte
ascuţită pentru a căpăta răspunsul? Căci oricine ne-ar putea spune că a fi bogat
este un bine, nu? — Desigur, a spus el. — Şi tot astfel cînd eşti sănătos şi
frumos şi ai îndeajuns din toate celelalte b trebuitoare trupului?" Mi-a răspuns
că da. „Şi iarăşi, un sînge nobil, puterea, onorurile primite în pro-pria-ţi
cetate sînt, vezi bine, bunuri." A încuviinţat. „— Atunci, am spus, ce bunuri am
trecut cu vederea? Ce se întîmplă cu infrinarea, cu dreptatea şi curajul? în
numele cerului, spune-mi, Cleinias, crezi că le vom pune la locul lor rînduindu-le
printre bunuri, sau nefăcînd astfel? S-ar găsi poate cineva să le tăgăduiască. Tu
ce crezi? — Că sînt bunuri, spuse c Cleinias. — Foarte bine, am spus. Dar
înţelepciunea, vom pune-o laolaltă cu cine? O vom rîndui printre bunuri? Tu ce
spui? — Printre bunuri. — Gîndeşte-te
336
PLATON EUTHYDEMOS
337
acum dacă nu cumva am lăsat deoparte vreun lucru din cele demne de amintit. — Nu
cred, a răspuns Clei-nias." Eu însă, amintindu-mi încă unul, am spus: „— Pe Zeus,
sîntem pe punctul să-l uităm pe cel mai de seamă dintre ele. — Pe care anume? a
întrebat el. — Reuşita, Cleinias. Toţi oamenii, chiar şi cei de rînd, spun că
acesta este cel mai de seamă dintre toate. — Ai dreptate, a spus el." Iar eu,
cîntărînd încă o dată d lucrurile, am adăugat: „— Fiu al lui Axiochos, ne-am cam
făcut de rîs, tu şi cu mine, în faţa străinilor. — Cum aşa? — Pentru că punînd
reuşita laolaltă cu cele numite mai înainte ne pomenim vorbind despre acelaşi
lucru. — Ce vrei să spui? — Că e caraghios, vezi bine, o dată un lucru adus în
discuţie să îl reiei, spunînd din nou ce-ai spus. — Cum adică? înţelepciunea e
fără doar şi poate o reuşită. Şi un copil ar recunoaşte-o." A rămas uimit, pînă
într-atît este încă de tînăr şi naiv. Iar eu, văzîndu-l surprins, i-am spus: e
„Oare nu ştii, Cleinias, că dacă e vorba de iscusinţă în executarea unor arii de
flaut, atunci flautiştii sînt cei care reuşesc cel mai bine?" El a încuviinţat. „—
Iar în privinţa scrisului şi cititului, nu profesorii de citire? — Desigur. — Dar
în faţa primejdiilor mării, nu crezi (o recunoaşte doar oricine) că tocmai
cîrmacii iscusiţi sînt cei ce reuşesc mai bine? — Ba da. — Iar la vreme de război,
cu cine ai alege să îm-280 a părţi primejdiile şi capriciile sorţii, cu un
comandant iscusit sau cu unul incapabil? — Cu unul iscusit. — Dar fiind bolnav,
te-ai da pe mîna unui medic iscusit sau a unuia ignorant? — A unuia iscusit. —
Deci, am spus eu, eşti de părere că reuşeşti mai bine cînd te însoţeşti cu un om
iscusit şi nu cu un ignorant." Mi-a dat dreptate. .Aşadar, ştiinţa e aceea care îi
face pe oameni să reuşească în orice împrejurare. Căci ea nu poate niciodată să se
lase pradă greşelii, ci în mod necesar acţionează cum trebuie şi îşi atinge
scopul; altminteri, ea nu ar mai fi ştiinţă."
în cele din urmă ne-am pus de acord (nu prea b ştiu cum) că în mare lucrurile stau
cam aşa: cine are parte de ştiinţă nu mai are nevoie, pe deasupra, şi de reuşită.
După ce ne-am înţeles în această privinţă am revenit şi l-am întrebat cum rămîne
cu afirmaţiile noastre de pînă atunci. „Ne înţeleseserăm, i-am spus, că, dacă avem
parte de tot felul de lucruri bune, am putea fi fericiţi şi ne-ar merge toate din
plin." A încuviinţat. „— Avînd aceste bunuri, am fi fericiţi c dacă ele ne-ar
folosi sau dacă nu ne-ar folosi cîtuşi de puţin? — Dacă ne-ar folosi, a răspuns
el. — însă ne-ar folosi dacă, mulţumindu-ne să le avem, nu le-am întrebuinţa? Dacă
am avea, de pildă, hrană din belşug, dar nu am mînca-o; băutură, dar nu am bea-o,
ne-ar mai folosi toate acestea? — Fireşte că nu. — Şi dacă fiecare meşteşugar ar
avea toate cele trebuitoare meseriei lui, dar nu s-ar folosi de ele, ar reuşi el
datorită simplului fapt că are toate cîte trebuie să le aibă un meşteşugar?
Dulgherul, de pildă, dacă ar fi înzestrat cu toate uneltele şi cu lemn cît
pofteşti, dar nu s-ar apuca de dulgherit, cu ce s-ar alege de d pe urma celor ce
el are? — Cu nimic, a spus el. — Şi dacă cineva, avînd parte de bogăţie şi de
toate bunurile pe care le-am amintit adineauri, nu s-ar folosi de ele, ar fi el
oare fericit doar pentru că le are? — Cîtuşi de puţin, Socrate. — Aşadar, se pare,
am spus, că nu ajunge să te înstăpîneşti asupra unor astfel de lucruri pentru a fi
fericit; mai trebuie şi să te foloseşti de ele; altminteri, la ce bun să le ai? —
Ai drep- e tate. — Atunci putem spune, Cleinias, că pentru a fi fericit, este de-
ajuns să ai lucruri bune şi să te foloseşti de ele? — Eu unul aşa cred. — Dacă te
foloseşti de ele drept sau dacă o faci cu strîmbătate? — Dacă te foloseşti drept.
— Aşa e, am spus. Căci sînt încredinţat că este mai bine să nu te atingi defel
338
PLATON
de un lucru decît să-l foloseşti cum nu trebuie. în primul caz, nu e vorba nici de
rău, nici de bine, pe cînd în al doilea faci ceva rău. Nu avem dreptate? — Avem. —
Nu putem spune atunci că în prelucrarea şi folosirea lemnului tocmai ştiinţa
dulgheru28i a lui este cea care atrage după sine folosirea cuvenită? — Desigur, a
spus. — La fel se întîmplă şi în fabricarea uneltelor; nu ştiinţa este cea care
determină folosirea cuvenită?" A aprobat. „— Iar în privinţa folosirii bunurilor
despre care vorbeam la început — bogăţia, sănătatea, frumuseţea — nu tot o ştiinţă
este cea care îşi spune aici cuvîntul hotărînd cum să ne purtăm cînd e vorba de
dreapta întrebuinţare a b lucrurilor de soiul acesta? — Ba tot o ştiinţă, a
răspuns. — Atunci ştiinţa, pare-se, cînd este vorba de a poseda sau de a săvîrşi
ceva, ne aduce nu numai reuşita, ci şi buna folosinţă a lucrului." El a
încuviinţat. „— Atunci, pe Zeus, am spus, ce avantaj am avea de pe urma celorlalte
bunuri dacă chibzuinţă şi înţelepciunea nu le-ar însoţi? Dacă cineva este
nechibzuit, ar fi spre folosul lui să aibă averi cu nemiluita şi să săvârşească o
grămadă de lucruri, sau mai degrabă să aibă puţin şi să săvîrşească puţin? Ur-
măreşte-mă o clipă: săvîrşind mai puţin, n-ar greşi c mai puţin? Greşind mai
puţin, neizbînzile ar fi mai puţine; şi mai puţine fiind, n-ar fi el mai puţin
nefericit? — Desigur, a spus. — Dar în ce caz săvârşeşte mai multe: fiind bogat
sau sărac? — Sărac. — Fără vlagă sau viguros? — Fără vlagă. — Ţinut la loc de
cinste sau ignorat? — Ignorat. — Şi săvîrşeşti mai puţine fiind plin de bărbăţie
şi stăpân pe tine sau fiind fricos? — Fiind fricos. — La fel se întâmplă cînd eşti
leneş, mai degrabă decît harnic, nu?" Se învoi că aşa e. „Şi încet mai degrabă
decît iute, cu văzul şi d auzul slabe decît cu ele ascuţite?" Asupra tuturora de
felul acesta am căzut de acord. „— Pe scurt, Clei-nias, se pare că a vorbi pe
măsură despre toate cîte
EUTHYDEMOS
339
le-am numit la început bunuri nu înseamnă a vorbi despre bunuri în ele însele.
Lucrurile stau mai degrabă astfel: dacă ignoranţa le îndrumă, ele sint rele mai
mari decît opusul lor, pînă într-acolo încît le stă mai mult în putinţă să se pună
în slujba îndrumătorului cel rău. Dacă le
îndrumă chibzuinţă şi înţelepciunea, ele sânt bunuri şi mai mari. Oricum, nu se
poate spune că unele sau altele, luate în ele însele, au vreo valoare. — Se pare,
a răspuns, că este aşa cum spui tu. — Care este atunci rezultatul discuţiei
noastre? Că lucrurile nu sint nici bune, nici rele; doar două fac excepţie:
Înţelepciunea, care e un bine, şi ignoranţa, care este un rău." El se declară de
acord. „— Atunci, am spus, hai să vedem ce reiese de 282 a aici; deoarece toţi
năzuim să fim fericiţi şi deoarece s-a vădit că devenim astfel folosindu-ne de
diferite lucruri, şi anume folosindu-ne cum trebuie, şi dat fiind, in sfârşit, că
ştiinţa e sursa bunei folosiri şi a reuşitei, e necesar, după cite se vede, ca
orice om să se pregătească ân toate chipurile pentru a deveni cât mai înţelept cu
putinţă. Nu-i oare aşa? — Ba da. — Iar pentru cel care consideră că, mult mai mult
decât bogăţia, tocmai acest lucru trebuie să-l primească de la tatăl său, de la
ocrotitori şi prieteni (între alţii de la cei care se pretind iubiţii lui), de la
străini b şi concetăţeni, rugîndu-i, ba chiar implorându-i să ii treacă
înţelepciunea, nu este cîtuşi de puţin ruşinos, Cleinias, şi nici înjositor dacă,
urmărind s-o obţină, el îşi slugăreşte iubitul şi se robeşte lui sau oricui
altcuiva, fiind gata, din dorinţa de a deveni înţelept, să-l slujească după cum îi
e voia. Sau nu eşti de aceeaşi părere? — Mi se pare că ai întru totul dreptate, c
a spus el. — însă numai dacă înţelepciunea poate fi învăţată, Cleinias, şi nu
ivită în mintea oamenilor cu de la sine putere. Lucrul acesta nu l-am mai
cercetat, şi încă nu ne-am pus de acord în privinţa lui.
340
PLATON EUTHYDEMOS
341
— însă, eu unul, Socrate, cred că înţelepciunea poate fi învăţată." încîntat de

vorbele lui, am spus: „—Ai dreptate, tu cel mai minunat dintre oameni, şi bine ai
făcut scutindu-mă de a mă pierde în cercetarea acestei probleme: se învaţă sau nu
se învaţă înţelepciunea. Iar acum, de vreme ce crezi deopotrivă că ea poate fi
învăţată şi că e singurul lucru pe lume care-l face pe om fericit şi singurul
care-i dă cheia reuşitei, d vei recunoaşte că e necesar s-o îndrăgeşti şi să vrei
să te îndeletniceşti chiar tu cu ea. — Chiar asta şi vreau, Socrate, pe cît îmi
stă mie în putere." Auzind acestea, m-am bucurat şi am spus: „Iată, Dionysodoros
şi Euthydemos, cum doresc eu să arate un discurs protreptic, deşi al meu este
poate cam lung şi căznit, ca al unui nepriceput ce sînt. Acuma să vedem cum arată
acelaşi lucru în gura unuia dintre voi doi, deci a unui om iscusit. Sau dacă nu
doriţi e acest lucru, atunci începeţi din locul în care m-am oprit eu şi arătaţi-i
băiatului ce are de făcut în continuare: trebuie oare să dobîndească orice fel de
ştiinţă, sau este de obţinut una anume, pentru a trăi fericit şi a fi om dintr-o
bucată? Şi care este ştiinţa aceasta? După cum am spus din capul locului, pentru
noi are mare importanţă ca tînărul pe care îl vedeţi să devină înţelept şi bun."
283 a Acestea, Criton, au fost vorbele mele. La cele ce au urmat am fost cît se
poate de atent, vrînd să văd cum vor înnoda ei firul discuţiei şi de unde vor
începe să-l îndemne pe tînăr să se îndeletnicească cu înţelepciunea şi virtutea.
Cel care a vorbit primul a fost mai vîrstnicul Dionysodoros. Ne-am aţintit cu
toţii ochii spre el, aşteptînd să auzim de la bun început niscaiva vorbe
miraculoase. Aşa s-a şi întîmplat; omul nosb tru şi-a început spusa, care într-un
fel era minunată, Criton; merita s-o auzi, un adevărat imbold către virtute.
„Spune-mi, Socrate, şi voi toţi ceilalţi care susţineţi că nu aveţi altă dorinţă
decît să-l vedeţi pe tînărul acesta ajungînd înţelept, glumiţi, spunînd toate
acestea, sau vorbiţi serios şi le doriţi cu adevărat?" M-am gîndit atunci că,
cerîndu-le noi mai înainte să stea de vorbă cu băiatul, ei luaseră totul drept o
glumă din partea noastră şi că tocmai de aceea răs-punseseră cu o glumă şi se
feriseră să ia lucrurile în serios. Trecîndu-mi prin minte una ca asta am stăruit,
spunîndu-i că sîntem
cum nu se poate mai serioşi, c Atunci Dionysodoros spuse: „— Ai grijă, Socrate, ca
nu cumva să tăgăduieşti ceea ce spui acum. — Ştiu bine ce spun, i-am răspuns, şi
nu ajung niciodată să mă dezmint. — Aşa deci; doriţi, spuneţi voi, ca el să devină
înţelept? — Chiar aşa. — Dar acum, este sau nu este Cleinias înţelept? — El spune
că încă nu este; oricum, se dovedeşte a nu fi îngîmfat. — Voi însă vreţi ca el să
devină înţelept, nu să fie ig- d norant." Am încuviinţat cu toţii. „Aşadar, voi
vreţi să devină ceea ce nu este şi să nu mai fie ceea ce este acum." Auzind
vorbele lui, am simţit că-mi pierd capul; încă nu-mi revenisem, cînd a reluat:
„înseamnă că, de vreme ce doriţi ca el să nu mai fie ceea ce este acum, îi doriţi,
pare-se, moartea. Ce să spun, mai mare dragul să ai asemenea prieteni şi iubiţi
care mai presus de orice ar unelti moartea iubitului lor!" Auzind una ca asta,
Ctesippos, cu gîndul la iubi- e tul său, sări ca ars: „— Străine din Thurioi, dacă
n-ar fi o vorbă prea grea aş spune: «Blestem pe capul tău!» Cum de ţi-a venit în
minte să scorneşti despre mine şi ceilalţi un astfel de lucru? Mi se pare o
nelegiuire să afirmi cum că eu i-aş dori moartea! — Cum, Ctesippos, l-a întîmpinat
Euthydemos, oare crezi că e cu putinţă să minţi? — Pe Zeus că da, spuse el, dacă
nu cumva mi-am pierdut minţile. — Dacă rosteşti lucrul despre care şste vorba sau
dacă nu-l rosteşti? — Dacă îl rosteşti. — Dacă îl
342
PLATON EUTHYDEMOS
343
284 a rosteşti, nu exprimi dintre toate realităţile decît pe aceea pe care o

exprimi? — Desigur, răspunse Cte-sippos. — Şi realitatea despre care vorbeşti este
una dintre cele care sînt, deosebită de celelalte? — Evident. — Cel care exprimă
acea realitate exprimă ceea ce este, nu? — Da. — însă cel care spune ceea ce este
şi realităţile spune adevărul; încît Dionysodoros, dacă exprimă realităţile, spune
adevărul şi deci nu minte cu nimic în ce te priveşte. b — Da, a spus Ctesippos,
numai că o persoană care spune aceste lucruri nu exprimă realitatea." Iar
Euthydemos: „— Nu-i aşa că lucrurile care nu sînt nu există? — Aşa este. —
Lucrurile care nu sînt există deci altundeva decît nicăieri? — Nicăieri. — Aşadar,
este oare cu putinţă ca cineva, indiferent cine, să acţioneze în legătură cu
lucrurile care nu sînt, astfel încît să facă să fie pe cele ce nu sînt nicăieri? —
Eu unul nu cred, a spus Ctesippos. — Dar ora-c torii, cînd vorbesc în faţa
poporului nu acţionează? — Ba acţionează. — Dacă acţionează, înseamnă că şi fac
ceva? — Da. — Deci a vorbi înseamnă deopotrivă a acţiona şi a face?" El a
încuviinţat. „— Aşadar, nimeni nu spune lucruri care nu sînt, dat fiind că
altminteri el ar face ceva; or, ai recunoscut că nimeni nu poate face ceva care nu
este. Aşa încît, potrivit spuselor tale, nimeni nu poate spune minciuni, iar dacă
Dionysodoros vorbeşte, el spune adevărul şi lucruri care sînt. — Pe Zeus, da,
Euthydemos, i-a răspuns Ctesippos", numai că el exprimă realităţile doar întrun
anumit fel şi nu aşa cum sînt ele de fapt. — Ce vrei să spui, Ctesippos? a
întrebat Euthyde-d mos. Există oameni care exprimă lucrurile aşa cum sînt? — Sigur
că există; oamenii de bună-credinţă şi cei care spun adevărul. — Ia să vedem:
lucrurile bune nu sînttceva bun iar cele rele ceva rău?" El a încuviinţat. „— Iar
oamenii de bună-credinţă exprimă lucrurile aşa cum sînt? — Da. — Aşadar,
Ctesippos, dacă exprimă lucrurile aşa cura sînt, oamenii de bună-credinţă vorbesc
rău despre lucrurile rele. — Chiar aşa fac, pe Zeus; în orice caz, ei vorbesc rău
despre oamenii răi, iar tu, dacă vrei să-mi asculţi e sfatul, vei avea grijă să
nu faci parte dintre ei, ca nu cumva cei buni să vorbească rău despre tine. Căci
să ştii, oamenii buni vorbesc rău despre cei răi. — Iar despre cei mari vorbesc
măreţ? Şi călduros despre cei calzi? a întrebat Euthydemos. — Vezi bine, i-a
răspuns Ctesippos; şi cu răceală despre cei care sînt reci, spunînd că rece le e
şi felul de-a vorbi. — Tu însuţi, Ctesippos, insulţi, interveni Dionysodoros. —
Iau martor cerul că n-o fac, Dionysodoros, căci îmi eşti drag; însă te avertizez
prieteneşte şi încerc să te conving să nu îmi mai spui vreodată în faţă, atît de
grosolan, cum că doresc să piară tot ce îmi e mai 285 a scump." Mi s-a părut că se
înfierbîntaseră cam tare, aşa încît am început să glumesc cu Ctesippos şi iam
spus: „Cred, Ctesippos, că decît să ne certăm în jurul unui cuvînt, ar trebui să
acceptăm ce spun străinii, dacă vor să ne facă darul lor. Dacă ei ştiu, într-
adevăr, cum să dea pieirii oameni în aşa fel, încît din răi şi proşti să-i facă
virtuoşi şi înzestraţi cu minte, indiferent dacă au descoperit ei înşişi mijlocul
sau b dacă au învăţat de la altul soiul acesta ciudat de ruină şi moarte prin
care-l pot da pierzării pe cel vicios, făcîndu-l să renască om de treabă; dacă,
zic, ştiu cum să facă una ca asta — şi e limpede că ştiu, de vreme ce au afirmat
sus şi tare că arta pe care au descoperit-o nu de mult îi face buni pe oamenii
pînă atunci lipsiţi de virtute — atunci să le-acordăm aceasta: să-l ducă la pieire
de dragul nostru pe băiat, făcîndu-l înţelept, ba şi cu noi, ceilalţi, să facă tot
aşa. însă dacă voi, cei tineri, vă temeţi, hai să fiu eu carianul şi să se abată
pericolul asupră-mi. Căci c
344
PLATON
fiind bătrîn, sînt gata să-l înfrunt şi mă dau pe mina lui Dionysodoros precum
Medeei din Colchida. Deci să mă dea pierzării, sau să mă fiarbă dacă vrea; facă cu
mine cum i-e voia. Atîta doar îi cer: să mă scoată virtuos!" La care Ctesippos:
„Şi eu, Socrate, la rîndul meu, sînt gata să mă dau pe mîna străinilor şi dacă vor
să mă jupoaie, s-o facă mal vîrtos decît o fac acum; numai să nu mă pomenesc, aşa
cum i s-a întîmplat a lui Marsyas, că din pielea mea răsare un burduf şi nu
virtutea însăşi. Şi totuşi, Dionysodoros e încredinţat că sînt pornit împotriva
lui. Eu nu sînt însă supărat; îl contrazic doar cînd e vorba de lucruri care-mi
par jignitoare. Drept care, nobile Dionysodoros, cînd cineva te contrazice, de ce
să vezi în faptul ăsta o insultă? Insulta e cu totul altceva." „Ctesippos, a
răspuns atunci Dionysodoros, să înţeleg din tot ce spui că există contrazicerea?"
e „Ba bine că nu! Sigur că există! Sau poate tu, Dionysodoros, crezi că nici vorbă
de aşa ceva." „Şi totuşi n-ai cum să dovedeşti că ai auzit vreodată doi oameni
contrazicîndu-se." „Ai dreptate, numai că în clipa asta îl aud pe Ctesippos
contrazicîndu-l pe Dionysodoros; iată dovada mea!" „Te încumeţi şi să dai seama de
afirmaţia ta?" „Desigur." „— Spune-mi atunci, a continuat el, există feluri de a
vorbi pentru fiecare dintre realităţi? — Există. — Vorbindu-ne despre fiecare ca
fiind sau ca nefi-286 a ind? — Ca fiind. — Dacă-ţi aduci aminte, Ctesippos, tocmai
am dovedit că nimeni nu vorbeşte despre lucruri ca nefiind; căci s-a văzut limpede
că nimeni nu exprimă ceea ce nu există. — Şi ce-i cu asta? a răspuns Ctesippos.
Crezi că pentru atîta lucru ne contrazicem mai puţin, tu şi cu mine? — Ne-am putea
oare contrazice vorbind amîndoi despre acelaşi
EUTHYDEMOS
345
obiect? Sau atunci, desigur, am spune acelaşi lucru?" El a confirmat. „Dar cînd
nici tu, nici eu nu b vorbim despre cutare obiect, ne contrazicem? N-ar fi acesta
cazul cînd nici unul dintre noi nu s-ar gîndi cîtuşi de puţin la obiect?" Şi de
astă dată, Ctesippos s-a declarat de acord. „Dar cind eu vorbesc despre acest
obiect, iar tu vorbeşti despre altul, ne contrazicem? Sau în cazul acesta eu
vorbesc despre obiectul cu pricina în timp ce tu nu vorbeşti defel? Căci cum ar
putea cineva care nu vorbeşte să contrazică pe unul care vorbeşte?"
La aceasta Ctesippos a tăcut; eu însă, uimit de vorbele lui, am intervenit: „Ce
vrei să spui, Dionysodoros? Adevărul este că nu o dată am auzit argumentul acesta,
şi încă din gura mai multora; de fiecare c dată m-a uimit. Şcoala lui Protagoras
îndeosebi, dar chiar şi alţii înainte, s-au folosit mult de el. întotdeauna mi s-a
părut uimitor felul cum el răstoarnă şi alte argumente, şi pe sine. Cred însă că
de la tine voi afla adevărul în privinţa lui mai bine decît de la oricine
altcineva. Argumentul acesta vrea să spună că nu e cu putinţă să vorbeşti fals;
despre asta e vorba, nu? Şi că, vorbind, sau spui adevărul, sau nu vorbeşti." El a
confirmat. „Dar dacă nu e cu putinţă să vorbeşti fals, să ju- d deci fals este cu
putinţă?" „Nu este", a răspuns el. .Atunci nici opinie falsă nu există." „Nu
există." „Şi nici ignoranţă, nici ignoranţi; căci dacă ar exista ignoranţă, ce
altceva ar însemna dacă nu să vorbeşti fals despre lucruri?" „întocmai." „însă una
ca asta nu e cu putinţă." „Spune-mi, Dionysodoros, vorbeşti aşa de dragul de a
vorbi, deci ca să spui ceva aparte, sau crezi într-adevăr că nu există oameni
ignoranţi?"
346
PLATON EUTHYDEMOS
347
e „N-ai decît să-mi dovedeşti tu contrariul." „însă potrivit tezei tale, cum să
dovedesc contrariul dacă nimeni nu vorbeşte fals?" „N-ai cum", a spus Euthydemos.
„Dar nu mi-a cerut Dionysodoros adineauri să dovedesc contrariul?" „Cum să-ţi
ceară cineva ceea ce nu există? Tu ceri aşa ceva?" „Dacă am întrebat ce am
întrebat, Euthydemos, este pentru că am mintea cam necioplită şi nu prea înţeleg
aceste chestiuni subtile şi delicate. Şi poate că am să vă întreb ceva şi mai
prostesc. Iertaţi-mă dacă o fac. Ascultaţi deci: dacă nu se poate nici să 287 a
vorbeşti fals, nici să judeci fals, nici să fii ignorant, atunci nu e cu putinţă
nici să greşeşti cînd săvîrşeşti ceva? Căci săvîrşind un lucru nu este cu putinţă
să greşeşti ceea ce faci. Nu asta afirmaţi?" „Ba da." „Şi acum, am spus, iată şi
întrebarea cea prostească: dacă nu sîntem supuşi erorii, nici cînd săvîrşim ceva,
nici cînd vorbim, nici cînd gîndim, dacă lucrurile se petrec cu adevărat astfel,
atunci, în numele cerului, voi ce aţi venit să ne învăţaţi? Nu aţi b afirmat mai
adineauri că aţi putea să-l învăţaţi virtutea pe cel care ar dori să şi-o
însuşească?" „Pesemne, Socrate, a intervenit atunci Dionysodoros, că eşti asemenea
lui Cronos, de vreme ce ţi-ai găsit să-ţi aminteşti ce-am spus noi la început.
Dacă am spus ceva anul trecut, oare o să-ţi vină în minte astăzi, în timp ce cu
argumentele noastre de acum nu prea ai şti ce să faci?" „Vezi, am spus,
argumentele acestea nu-s deloc uşoare; şi nici nu-i de mirare, de vreme ce sînt
rostite de nişte înţelepţi. Iată, de pildă, ultimul pe care l-ai pomenit; este din
cale-afară de greu să-i pătrunzi înţelesul. Căci, Dionysodoros, ce vrea să însemne
«nu prea ştiu ce să fac»? Adică, nu ştiu să ţin piept vorbei tale şi s-o răstorn?
Zău, zi şi tu ce vrea să c spună vorba «nu prea ştiu ce să fac cu argumentele
astea»?" „însă cu cele spuse de tine este cam greu să faci ceva, mi-a întors-o el.
Drept care, fă bine şi răspunde-mi." „Mai înainte de a-mi răspunde tu,
Dionysodoros?" „Refuzi deci să răspunzi?"
„Este corect ce faci?" „Cum nu se poate mai corect", a spus. „Şi de ce mă rog? am
întrebat eu. Nu cumva pentru că de data asta ai venit la noi simţindu-te
neîntrecut în tehnica discuţiei, deci ştiind şi cînd e cazul să dai un răspuns şi
cînd nu e cazul so faci? De d pildă acum, te fereşti să răspunzi deoarece ştii că
nu e cazul s-o faci?" „Baţi cîmpii, mi-a răspuns, în loc să te sinchiseşti de
răspuns. Dar, dragul meu, de vreme ce recunoşti că sînt înţelept, supune-mi-te şi
răspunde-mi." „Atunci să mă supun; s-ar zice că n-am încotro; tu eşti, doar, cel
ce porunceşte. Aşa încît, întreabă!" „Fiinţele înzestrate cu simţuri înţeleg
fiindcă au suflet sau înţeleg deopotrivă şi cele neînsufleţite?" „înţeleg fiindcă
au suflet." „Ştii poate o vorbă înzestrată cu suflet?" „Pe Zeus, nu ştiu." .Atunci
de ce întrebai adineauri ce vrea să spună e vorba mea?" „De ce, de! Am greşit; şi
am greşit pentru că judec anevoie. Sau poate n-am greşit, ci, dimpotrivă, am
rostit adevărul spunînd că propoziţiile «vor să spună» ceva? Ce zici? Am greşit
sau nu? Dacă nu am greşit, nu mă vei dezminţi, oricît de înţelept ai fi, şi «nu
vei prea şti ce să faci cu vorba mea». însă dacă se întîmplă să greşesc, de-abia
nu ai dreptate, de 288 a vreme ce susţii că nu e cu putinţă să greşeşti. Şi vezi
că nu vorbesc despre ce-ai spus anul trecut. Deci
348
PLATON
s-ar părea, Dionysodoros şi Euthydemos, că avem de-a face cu un raţionament care

bate pasul pe loc, ba mai are încă şi cusurul celui vechi: răpunînd, se năruie şi
el. Arta voastră nu a descoperit încă cum să preîntîmpini acest neajuns, oricît de
minunată este ea pentru precizia argumentelor." La care Ctesippos: „Ce spuneţi voi
e fără doar şi b poate demn de admirat, bărbaţi din Thurioi sau din Chios sau din
orice loc sînteţi şi oricum v-ar plăcea să vi se zică; căci puţin vă pasă dacă
îndrugaţi verzi şi uscate." Eu însă, temîndu-mă că vor ajunge la vorbe grele, am
început din nou să-l îmblînzesc pe Ctesippos; şi am spus: „— Ctesippos, îţi
amintesc şi ţie ce îi spuneam cu o clipă înainte lui Cleinias; nu îţi dai seama
cît de minunată este ştiinţa străinilor aceştia. De fapt, n-au vrut să ne arate de
ce sînt ei în stare cu adevărat, ci, imitîndu-l pe Proteus, sofistul egiptean, c
se ţin mereu de giumbuşlucuri. Drept care, hai să ne prefacem şi noi că sîntem
Menelaos şi să nu-i slăbim pe cei doi pînă nu ne-or dezvălui şi chipul lor
adevărat. Sînt sigur că din clipa în care vor lăsa gluma deoparte, ne va fi dat să
vedem un lucru fără de pereche. Să stăruim deci, să le dăm ghes, să le adresăm şi
ruga noastră spre a ni-l face cunoscut. în ce mă priveşte, cred că trebuie să mă
pun iarăşi călăuză şi să le-arăt chipul sub care îi rog să mi se înfăd ţişeze.
Pornesc de unde rămăsesem şi voi încerca, fă-cînd tot ce-mi stă în putinţă, să
depăn de-a fir-a-păr tot ce urmează de aici; poate în felul acesta ii stârnesc,
căci, cuprinşi de milă în faţa trudei mele de-a fi serios, vor fi şi ei la rîndul
lor. Iar acum, Cleinias, fă bine şi aminteşte-mi în ce loc rămăseserăm. După cîte
îmi aduc eu aminte, ne-am învoit, sfîrşindu-ne vorba, că e necesar să îndrăgim
înţelepciunea. Nu e aşa? — Ba da, mi-a răspuns el. — Or, a îndrăgi înţelepciunea
înseamnă doEUTHYDEMOS
349
bîndirea unei ştiinţe. Nu am dreptate? — Ai. — Şi care e ştiinţa aceea pe care e

bine să o dobîndim? e Nimic mai simplu, cred: una care ne va sluji la ceva. —
Bineînţeles. — Ne-ar sluji la ceva, dacă am şti să descoperim, căutînd în tot
locul, unde zace grămada cea mai mare de aur? — Poate că da. — Dar mai înainte am
arătat pe larg că nu am fi deloc mai cîş-tigaţi
chiar dacă, fără să ne zbatem şi fără să mai răscolim pămîntul, am avea tot aurul
din lume; şi chiar dacă am şti să transformăm piatra în aur, 289 a ştiinţa aceasta
nu ar face doi bani. Căci fără să ştim să-l folosim, aurul în sine ne-a apărut
lipsit de valoare. Sau nu îţi mai aduci aminte? — Ba îmi aduc foarte bine. — Şi
aşa stau lucrurile, se pare, cu orice altă ştiinţă; ea nu e bună la nimic, fie că
e vorba de ştiinţa zarafului, de medicină sau de oricare alta care ştie să facă un
lucru anume, dar nu şi să se folosească de ceea ce face. Nu este aşa?" El a
încuviinţat. „Şi chiar dacă există o ştiinţă în stare să-i facă pe oameni
nemuritori, lipsită însă de ştiinţa chipu- b lui în care să te slujeşti de
nemurire, ea nu ar fi, se pare, bună la nimic, dacă e să ne luăm după cele
afirmate înainte." Am căzut de acord asupra tuturor acestora. „— Deci ce ne
trebuie nouă, copil încîntător, este un soi de ştiinţă care să îmbine în aceeaşi
măsură săvârşirea şi ştiinţa folosirii a ceea ce s-a săvîrşit. — S-ar zice că aşa
e. — Aşadar, s-ar părea că, ştiind să facem lire de pildă, am fi departe de a
stăpîni o asemenea ştiinţă. Deoarece aici, cu toate că e vorba de c un acelaşi
obiect, una este arta care face lucrul, alta cea care se slujeşte de lucrul făcut.
Cine n-ar recunoaşte că între a face lire şi a cînta din liră e o deosebire ca de
la cer la pămînt?" A încuviinţat. „Este limpede, apoi, că nici de meşteşugul celui
care face flaute nu avem nevoie; el este la fel ca celălalt." A fost şi el de
acord. „— Cerule, am spus eu, dar crezi că dacă am învăţa arta de a scrie
discursuri şi am stă350
PLATON
pîni-o bine, am fi prin asta fericiţi? — Nu cred, a fost răspunsul lui Cleinias."
d „Şi ce ai în vedere?" l-am întrebat eu. „Văd, a spus, alcătuitori de discursuri
care nu ştiu să se folosească tocmai de discursurile scrise de ei, la fel ca
meşterii de lire de lirele lor; alţii sînt, şi în cazul acesta, cei care folosesc
ceea ce aceştia au compus. Aşa încît este clar că şi în cazul discursurilor, arta
săvîrşirii şi arta folosirii sînt complet diferite." „Dovada ta îmi pare
mulţumitoare; e clar că nu arta alcătuitorilor de discursuri, chiar dacă am stă-
pîni-o, este aceea care ne-ar face fericiţi. Şi totuşi pe-aici pe undeva mi-am zis
eu că vom da peste ştiin-e ţa pe care o căutăm de-atîta vreme. Căci mie, tocmai
aceşti oameni, alcătuitorii de discursuri, de cîte ori am de-a face cu ei, îmi par
din cale-afară de înţelepţi, Cleinias; cît despre arta lor, pot spune că este de-a
dreptul divină şi sublimă. Şi dacă stai să te gîndeşti, nici nu e de mirare că e
aşa: oare nu este ea un fel de artă a vracilor, abia cu o şchioapă mai prejos de-
290 a cît aceasta? Căci în timp ce arta vracilor îmblînzeşte vipere, tarantule,
scorpioni şi tot felul de alte dobitoace, ba chiar şi tămăduieşte boli,
ceastălaltă vrăjeşte şi îmblînzeşte pe judecători, pe membrii eccle-siei şi alte
soiuri de adunări. Sau ţie lucrurile îţi par că stau altfel?" „Şi mie îmi apar
întocmai cum spui tu." „Ei bine, atunci încotro s-o mai luăm? Către ce fel de
artă?" „Eu unul nu mă mai descurc." „în schimb, eu am impresia că am găsit-o."
„Care este?" a întrebat Cleinias. b „Arta comandantului de oşti îmi pare a fi, mai
presus decît oricare alta, aceea care, dacă am stă-pîni-o, ne-ar face fericiţi."
„Nu sînt de aceeaşi părere." „Cum adică?"
EUTHYDEMOS
351 „Arta asta e un soi de vînătoare de oameni." „Bun; şi?" am întrebat eu.
„Vînătoarea, de orice fel ar fi, nu e în stare decît să hăituiască şi să prîndă
prada; dar după ce înhaţă prada hăituită, vînătorii nu ştiu ce să facă cu ea; dacă
sînt vînători de fiare sau pescari, o lasă în seama bucătarilor. Cît despre
geometri, astronomi sau calculatori — căci tot cu vînătoarea se îndeletnicesc c
şi ei, de vreme ce nu îşi construiesc singuri figurile, ci le aduc la lumină pe
cele care există deja — nici ei nu au habar ce să facă cu prada, ci se mărginesc
să o vîneze. Iată de ce descoperirile pe care le-au făcut, ei le trec spre
folosinţă dialecticienilor — cel puţin aşa procedează aceia care mai au încă un
dram de minte." „Nu zău, am exclamat, preafrumosul şi înţeleptul meu Cleinias! Să
fie tot aşa în cazul nostru?" „Nici o îndoială. Nu se întîmplă la fel cu
comandanţii de oşti? De îndată ce au pus mîna pe o cetate sau pe o armată, ei o
dau oamenilor de stat, căci sin- d guri nu se pricep să tragă foloasele de pe urma
vînatului lor; mai că îmi par asemenea vînătorilor de prepeliţe care îşi lasă apoi
prada în seama crescătorilor. Dacă umblăm deci după arta care va şti să folosească
singură ce stăpîneşte (fie că e vorba de propriul ei produs sau de o pradă), şi
dacă o artă de felul acesta ne va face fericiţi, atunci, a spus el, e cazul ca în
locul artei strategiei să căutăm o alta." CRITON Ce spui tu, Socrate? Toate
acestea le-a e rostit băiatul cu gura lui? SOCRATE Nu-ţi vine să crezi, Criton?
CRITON Pe Zeus că nu. Căci după mine, dacă a vorbit aşa, el nu mai are nevoie să
fie educat nici de Euthydemos, nici de altcineva pe lumea asta. SOCRATE Atunci,
zeule mare, să fi fost Ctesippos cel care a spus toate acestea, iar eu să fi
uitat? CRITON Ce CtesincoaZ 291 a
352
PLATON
SOCRATE Şi totuşi ştiu prea bine că nu era nici Euthydemos, nici Dionysodoros cel
care a vorbit astfel. Atunci, o, Criton, să zicem că cine ştie ce fiinţă mai de
soi era pe-acolo şi-a glăsuit aşa? Căci vorbele le-am auzit, ţi-o jur. CRITON Pe
Zeus, da, Socrate; cred că era o fiinţă mai de soi, şi încă de soi foarte ales.
Dar după toate astea, aţi continuat să căutaţi arta cu pricina? Şi aţi găsit sau
n-aţi găsit ce căutaţi? b SOCRATE Cum s-o găsim, preafericite? Să mori de rîs
văzîndu-ne; eram asemenea copiilor care s-au pus să prîndă ciocîrlii: la tot pasul
credeam că am şi înhăţat cîte o ştiinţă, cînd colo ele ne scăpau mereu. Dar la ce
bun să-ţi mai spun toată tărăşenia? Cînd am ajuns la arta regească şi tocmai o
cercetam pe toate părţile să vedem dacă ea este cea chemată să ne aducă fericirea,
ne-am pomenit, parcă, într-un labirint: cînd credeam că am ajuns la capăt, făceam
c din nou calea întoarsă şi ne trezeam în locul de unde începuserăm cercetarea, la
fel de neajutoraţi ca în prima clipă. CRITON Cum de vi s-a întâmplat una ca asta,
Socrate? SOCRATE Am să-ţi spun. Am fost de părere că politica şi arta regească
sînt una şi-aceeaşi. CRITON Şi pe urmă? SOCRATE Tocmai acestei arte, ne-am zis, îi
lasă în seamă, atît arta conducătorului de oşti cît şi celelalte arte, ceea ce ele
însele au înfăptuit; căci cine alta decît ea ştie să le folosească? Ni s-a părut
deci clar că ea şi numai ea era cea căutată, cauza dreptei făptuiri în cetate şi,
vorba lui Eschil, ea singură la d pupa cetăţii, cîrmuind totul şi domnind peste
toate spre a le face pe toate de folos. CRITON Şi bine gîndeaţi, Socrate, nu?
SOCRATE O să-ţi dai singur seama, Criton, dacă o să vrei să mă asculţi. Căci,
odată ajunşi aici, ne-am
EUTHYDEMOS
353
apucat din nou să cercetăm cum stau lucrurile şi am continuat cam aşa: „Ia să
vedem; arta asta regească, care domneşte peste toate, ne-alegem de pe urma ei cu
ceva sau nu ne-alegem cu nimic?" Vezi bine, asta e ne întrebam noi între noi. Tu,
Criton, nu te-ai întreba la fel? CRITON Ba da. SOCRATE Şi cu ce ai spune că ne-
alegem? Dacă te-aş întreba, de pildă, cu ce ne-alegem de pe urma medicinei; te-ai
gîndi la sănătate, nu? CRITON Da. SOCRATE Iar îndeletnicirea voastră, agricultura,
cînd vede de toate cîte-i cad în seamă, ce
produce? 2921 N-ai spune oare că ne oferă hrana pe care o scoate din pămînt?
CRITON Ba da. SOCRATE Dar arta regească, stînd în fruntea celor ale sale, ce
produce de fapt? Poate că în cazul acesta o să-ţi vină mai greu să răspunzi.
CRITON Să ştii că da, Socrate. SOCRATE Şi nouă, Criton, ni s-a întîmplat la fel.
însă măcar un lucru îţi este cunoscut: că dacă este arta pe care noi o căutăm, ea
trebuie să ne fie de folos. CRITON Desigur. SOCRATE Deci ea trebuie să ne aducă un
bine oarecare. CRITON Negreşit, Socrate. SOCRATE Or, Cleinias şi cu mine am căzut
de b acord că binele nu-i altul decît o ştiinţă anume. CRITON Da, aşa ai spus.
SOCRATE Atunci, celelalte rezultate pe care le-am putea pune în seama politicii —
şi ele nus deloc puţine, dacă ne gîndim că ea îi poate face pe cetăţeni bogaţi,
liberi, nedezbinaţi — toate acestea deci ne-au apărut a nu fi nici bune, nici
rele; ci această artă, dacă voia să îi slujească şi să le dea fericirea, trebuia
să-i facă înţelepţi şi să le împărtăşească ştiinţa. c
354
PLATON
CRITON Aşa e; cel puţin, în relatarea ta aşa arătau lucrurile. SOCRATE Să spunem
atunci că arta regească îi face pe oameni înţelepţi şi buni? CRITON Ce ne-ar
împiedica? SOCRATE Că-i face însă buni pe toţi şi în toate privinţele? Şi că
cizmarului, tîmplarului şi oricărui alt meşteşugar, ea este cea care le dăruieşte
întreaga lor ştiinţă? CRITON Eu unul nu cred, Socrate. d SOCRATE Dar atunci, ce
ştiinţă ne dă ea? Şi cum ne vom sluji de ea? Rezultatele acelea, care nu sînt nici
bune nici rele, nu ea trebuie să le producă; ea nu trebuie să dea altă ştiinţă
decît propria ei ştiinţă. Oare nu-i cazul să ne hotărîm odată să-i definim natura
şi felul în care o vom folosi? Te învoieşti să spunem, Criton, că datorită ei vom
reuşi să-i facem pe alţii buni? CRITON Desigur. SOCRATE însă, din punctul nostru
de vedere, în ce sens vor fi ei buni şi în ce sens utili? Sau e cazul e să adăugăm
că îi vor face pe alţii la fel, şi aceştia alţii vor proceda la fel cu alţii? Dar
în ce sens sînt ei buni, nu ne dăm seama de nicăieri, de vreme ce rezultatele puse
în seama politicii le-am nesocotit. Se întîmplă întocmai cum zice proverbul:
„Corinthos, fiul lui Zeus" şi, cum spuneam, ştim la fel de puţin, ba încă şi mai
puţin ca înainte, care este natura acestei ştiinţe ce ne va face fericiţi. CRITON
Cerule sfinte, Socrate! Mi se pare că aţi ajuns cam rău la ananghie! SOCRATE în ce
mă priveşte, Criton, cînd m-am 293 a pomenit în încurcătura asta, am început să mă
vait în gura mare, cerîndu-le străinilor, de parcă erau Dioscurii, să ne salveze,
pe mine cît şi pe băiat, de cel de-al treilea val care ameninţa discuţia şi să ia
lucrurile cît pot de serios, învăţîndu-ne, fără urmă
EUTHYDEMOS
355
de glumă, cum arată ştiinţa care ne-ar face să ne trăim fără cusur restul vieţii.
CRITON Şi? A acceptat Euthydemos să vă înveţe ceva? SOCRATE Cum de nu? Ba află,
prietene, că vocea lui era plină de mărinimie cînd a început să vorbeas- b că
astfel: „Spune-mi, Socrate, ştiinţa aceasta care pînă acum v-a dat atîta bătaie de
cap, vrei să ţi-o predau, sau vrei să-ţi dovedesc că o stăpîneşti deja?" „O,
preafericite, îţi stă în putere să-mi dovedeşti una ca asta?" „Ba bine că nu", mi-
a răspuns. „Dovedeşte-mi, în numele cerului, că deja o stăpî-nesc; aşa ar fi cu
mult mai lesne, decît să
trebuiască, la vîrsta mea, să o învăţ." „— Atunci răspunde-mi: există un lucru pe
care îl ştii? — Sigur că da, ba chiar mai multe, cei drept, neînsemnate. — Pentru
ce-mi trebuie, ajunge. Crezi că un lucru care există poate să nu fie ceea ce el
este propriu-zis? — Pe Zeus, nu cred deloc. — Şi zici că c ştii ceva? — Da. — Eşti
deci ştiutor, de vreme ce ştii. — Sînt, dar numai în anumite privinţe. — Nu are
nici o importanţă; de vreme ce eşti ştiutor, este obligatoriu să ştii totul, nu? —
Nu, pe Zeus, deoarece sînt o grămadă de alte lucruri pe care nu le ştiu. — Atunci,
dacă există lucruri pe care nu le ştii, eşti neştiutor. — în acele privinţe
desigur că sînt, dragul meu. — Şi pentru asta eşti cu ceva mai puţin neştiutor?
Mai adineauri spuneai că eşti ştiutor. Iată deci că, în privinţa aceloraşi lucruri
şi în acelaşi timp, d eşti şi iar nu eşti ceea ce eşti." „Fie, Euthydemos, am
spus; vorba ceea: «toate cîte le spui tu sînt bine spuse». Deci cum se face că
ştiinţa aceea pe care o căutăm nu-mi e străină? Deoarece este imposibil ca acelaşi
lucru să fie şi totodată să nu fie, atunci, dacă ştiu un lucru înseamnă că ştiu
totul — dat fiind că nu pot să fiu ştiutor şi ne356
PLATON
ştiutor deopotrivă. Şi, de vreme ce ştiu totul, înseamnă că stăpînesc şi ştiinţa

cu pricina. Cam asta vrei să spui şi asta îţi este învăţătura?" e „Vezi, Socrate?
Tu singur te dezminţi." „Dar cu tine, Euthydemos, nu se întîmplă să păţeşti
acelaşi lucru? Eu, chiar de aş avea de pătimit tot ce-i mai rău alături de tine şi
de Dionysodoros, acest om minunat, aş îndura fără să scot o vorbă. Spune-mi, nu
există lucruri care vă sînt cunoscute şi altele care nu vă sînt?" „Nici vorbă de
aşa ceva, Socrate", a spus Dionysodoros. „Cum vine asta? Deci nu ştiţi nimic?" „Ba
dimpotrivă", mi-a răspuns. 294 a „Deci ştiţi totul, pentru că ştiţi cîte ceva?"
„Totul, într-adevăr; şi tu la fel, dacă ştii măcar un singur lucru, ştii totul."
„Cerule, am spus, ce lucru minunat ne împărtăşeşti şi ce nepreţuit e binele ce ni-
l dezvălui! Dar oare la fel se întîmplă şi cu ceilalţi oameni? Ştiu şi ei totul
sau nu ştiu nimic?" „E imposibil, a spus, ca ei să ştie unele lucruri, iar altele
să nu le ştie, fiind ştiutori şi neştiutori totodată." „Deci?" am întrebat. „Toţi
oamenii ştiu totul, dacă ştiu măcar un singur lucru." b „în numele zeilor,
Dionysodoros — căci acum mi-e clar că vorbiţi serios şi doar eu ştiu cît de greu
mi-a fost să vă înduplec —, voi doi ştiţi într-adevăr totul? Tîmplăria şi
cizmăria, de exemplu?" „Sigur că da." „Şi să coaseţi cu fir de maţ uscat puteţi?"
„Ba chiar să pingelim." „Şi poate ştiţi şi cîte stele sînt pe cer şi cît de multe
fire în nisipul mării?"
EUTHYDEMOS
357
„Bineînţeles! a fost răspunsul. Crezi că nu am cădea de acord şi in privinţa

aceasta?" Atunci s-a virît în vorbă Ctesippos: „în numele lui Zeus, Dionysodoros,
dă-mi o dovadă care să-mi ara- c te că spuneţi adevărul." „Spune-mi ce vrei şi-am
să-ţi arăt." „Ştii cîţi dinţi are Euthydemos? Şi Euthydemos ştie cîţi ai tu?" „NU-
ţi ajunge să fi auzit că ştim totul?" „Cituşi de puţin; atît să ne mai spuneţi şi
să dovediţi că este adevărat. Şi dacă ne spuneţi cîţi dinţi are fiecare şi apoi,
numărîndu-i, vedem că ştiţi, atunci o să vă credem şi-n celelalte privinţe." N-au
vrut însă, gîndind că erau luaţi peste picior, d şi la fiecare întrebare a lui
Ctesippos au afirmat sus şi tare că ştiu cîte sînt pe lume. Căci, în cele din
urmă, Ctesippos, fără urmă de
ruşine, s-a apucat să-i întrebe ce nici nu gîndeşti, vrînd să afle dacă cele mai
neauzite lucruri le erau cunoscute. Iar cei doi, afir-mînd fără încetare că ştiu,
ţineau piept întrebărilor cu un curaj fără seamăn, de parcă erau mistreţi care se
avîntă în faţa loviturii. Iată de ce, Criton, în cele din urmă neîncrederea m-a
împins pînă şi pe mine să-l întreb pe Euthydemos dacă Dionysodoros ştia chiar să
danseze. „Sigur că da", a fost răspunsul lui. e „Nu cred însă că la vîrsta pe care
o ai ştiinţa ta merge pînă acolo încît să faci tumbe pe săbii sau să te învîrţi pe
o roată." „Nu există nici un lucru, mi-a răspuns, pe care să nu-l ştiu." „Şi doar
în clipa de faţă ştiţi totul, sau ceea ce ştiţi, ştiţi întotdeauna?"
„întotdeauna." „Şi ştiaţi totul şi cînd eraţi copii, şi cînd abia vă născuserăţi?"
Amîndoi într-un glas au răspuns că da.
358
PLATON
295 a Nouă lucrul ni se părea de necrezut. Drept care Euthydemos a întrebat: „Ce
e, Socrate, nu crezi?" „Cred un singur lucru: că sînteţi în chip vădit tare
iscusiţi." „învoieşte-te atunci să-mi răspunzi şi am să-ţi dovedesc că tu însuţi
dai crezare acestor uimitoare lucruri." „Dar nu e nimic mai plăcut pentru mine
decît să fiu dezminţit în această privinţă. Căci dacă eu nu am habar cît de multe
ştiu, iar tu îmi dovedeşti că ştiu în orice clipă totul, crezi că aş da, cîte zile
mai am, peste altă comoară mai mare?" .Atunci fă bine şi răspunde." b „întreabă;
sînt gata să răspund." „— Spune-mi, Socrate: ştiind, ştii ceva anume sau nu? —
Ştiu ceva anume. — Şi ştiind, ştii prin acel lucru prin care eşti ştiutor sau prin
altul? — Prin lucrul prin care ştiu. Am impresia că despre suflet vorbeşti. Sau mă
înşel?" „Nu-ţi e ruşine, Socrate, ca întrebat fiind, să te apuci să întrebi?" „Ai
dreptate, am spus; dar cum să fac? Voi face aşa cum porunceşti. Cînd nu-ţi înţeleg
însă întrebarea, porunca ta e totuşi să-ţi răspund, fără să mai întreb nimic?" c
„Fără îndoială că ceva din ce-ţi spun înţelegi, nu?" „Da." „Răspunde atunci la ce
înţelegi." „Dar dacă tu întrebi, iar eu răspund înţelegînd cu totul altceva decît
ai tu în minte, eşti mulţumit dacă răspunsul meu cade alături de întrebare?" „Eu
da, dar nu cred că şi tu." .Atunci, pe Zeus, n-am să răspund mai înainte de-a
înţelege întrebarea." „Deşi înţelegi mereu foarte bine, n-ai să răspunzi niciodată
pentru că tot îndrugi prostii şi lungeşti vorba bătrîneşte."
EUTHYDEMOS
359
Am înţeles că se supărase pe mine, dat fiind că îi d tot puricam spusele, In vreme

ce el vroia să mă prîndă în laţul cuvintelor. Mi-am adus atunci aminte de Connos;
şi el, de cîte ori mă împotrivesc, se supără pe mine; după care nu prea mă mai
bagă în seamă, zicîndu-şi că sînt cam tare de cap. Şi deoarece mă hotărisem să
învăţ şi de la ei, mi-am spus că trebuie să mă supun, temîndu-mă ca nu cumva să mă
creadă prea prost ca să le fiu elev. Am spus atunci: „Dacă tu crezi, Euthydemos,
că aşa este bine, aşa şi trebuie să facem; oricum, tu ştii să discuţi mult mai
bine e decît mine, a cărui pricepere e a unui om de rînd. în-treabă-mă deci iar de
la început." „— Iar tu dă răspunsurile iarăşi; ştiind, ştii prin mijlocirea
lucrului prin care ştii sau nu? — Da, ştiu prin mijlocirea sufletului." „Uite-l
cum răspunde iar mai mult decît i s-a ce- 296 a rut! Eu nu te întreb prin
mijlocirea a ce
ştii, ci dacă ştii prin mijlocirea a ceva." ,,— Aşa e, am răspuns din nou mai mult
decît se cuvenea, şi asta pentru că nu prea sînt bine educat. Te rog să mă ierţi;
am să răspund cît se poate de simplu că ştiind, ştiu prin mijlocirea lucrului prin
care ştiu. — Şi ştii întotdeauna prin mijlocirea aceluiaşi lucru, sau ştii cînd
prin mijlocirea lui, cînd prin a altuia? — întotdeauna cînd ştiu, ştiu prin
mijlocirea lui." „Ei poftim! Chiar n-ai să încetezi să tot răspunzi în plus?" „Mă
gîndeam totuşi că acest cuvînt, întotdeauna, ne poate face să greşim." „— Nu pe
noi; poate pe tine. însă răspunde: şti- b ind, ştii întotdeauna prin mijlocirea
unui lucru anume? — întotdeauna, de vreme ce pe clnd trebuie să-l las deoparte. —
Deci ştii întotdeauna prin mijlocirea unui lucru anume; şi deoarece ştii
întotdeauna, parte din ce ştii — ştii prin mijlocirea acestui lucru
360
PLATON EUTHYDEMOS
361
prin care ştii, şi restul a ce ştii prin mijlocirea altui lucru? Sau ştii totul
prin mijlocirea acelui singur lucru? — Prin mijlocirea lui, am spus, ştiu absolut
tot ceea ce ştiu." „Din nou! a exclamat. Acelaşi adaos nepermis!" „Fie! Atunci îl
las deoparte pe ceea ce ştiu." „Ba n-ai să laşi deoparte nici măcar o vorbuliţă; c
nu-ţi cer nici o favoare. Răspunde-mi însă: ai putea să ştii absolut tot dacă nu
ai şti tot?" „Ar fi o minune să pot." Atunci a spus: „Adaugă acum tot ce-ţi
pofteşte inima; recunoşti doar că ştii totul." „Aşa s-ar zice; de vreme ce acel
ceea ce ştiu al meu nu face nici doi bani, înseamnă că ştiu tot." „Ai mai
recunoscut că ştii întotdeauna, prin mijlocirea lucrului prin care ştii, fie
atunci cînd ştii, fie altminteri, după cum ţi-e placul; căci ai recunoscut că ştii
întotdeauna şi că ştii totul dintr-o dată. Este clar deci că ştiai şi fiind copil,
şi nou-născut, şi cînd d abia te năşteai; şi chiar înainte de a te naşte şi mai
înainte de a se naşte cerul şi pămîntul, şi-atunci ştiai absolut tot, de vreme ce
ştii întotdeauna. Ba chiar, pe Zeus, a mai spus, tu vei şti întotdeauna şi absolut
totul, dacă aşa mi-e mie vrerea." „De ţi-ar fi asta vrerea, preacinstite
Euthydemos! Numai să fie adevărat ce spui. însă eu unul mă cam îndoiesc că eşti în
stare de asemenea ispravă; doar dacă fratele tău, Dionysodoros, ar pune şi el
umărul; poate că aşa, laolaltă, aţi fi în stare să o faceţi. însă acum spuneţi-mi
altceva: în atîtea şi atîtea privinţe e nu văd cum aş putea înfrunta nişte oameni
a cărdr înţelepciune este atît de uimitoare, spunînd, de pildă, că nu ştiu totul;
aşa e, de vreme ce voi o afirmaţi. Dar iată şi un alt caz: cum să afirm că ştiu
despre oamenii de bine că sînt nedrepţi? Hai, spune-mi: ştiu, sau nu ştiu una ca
asta?" „O ştii mai mult ca sigur." „Ce ştiu?" „Că oamenii de bine nu sînt
nedrepţi." „Aşa e, asta o ştiu de mult. Dar nu asta întreb, ci unde am învăţat eu
că oamenii de bine sînt ne- 297 a drepţi?" „Nicăieri", a spus Dionysodoros.
„Atunci, iată şi un lucru pe care nu îl ştiu." „Ce faci? s-a adresat Euthydemos
lui Dionysodoros. Duci de rîpă tot raţionamentul şi omul va pretinde că nu ştie;
va fi ştiutor şi neştiutor deopotrivă." Dionysodoros s-a înroşit. „Dar tu, am
continuat, tu cum spui, Euthydemos? b Nu crezi că fratele tău are dreptate, el
care ştie totul?" „Sînt eu frate cu Euthydemos?" a spus Dionysodoros, amestecîndu-
se repede în vorbă. La care eu: „Hai să lăsăm asta, prietene, pînă ce Euthydemos
mă va învăţa cum de ştiu eu că
oamenii de bine sînt nedrepţi; şi nu mă pizmui pentru această învăţătură." „Văd că
o iei la fugă, Socrate, a spus Dionysodoros, şi nu vrei să răspunzi." „Şi n-am
dreptate? Doar sînt mai prejos decît fiecare din voi, aşa încît este firesc să fug
din faţa voastră. însuşi Heracles, faţă de care eu nu însemn c nimic, nu se putea
lupta în acelaşi timp cu hidra (un soi de sofistă şi ea, pînă într-atît de abilă,
încît dacă îi retezai unul dintre capetele raţionamentului, scotea în locul lui
mai multe) şi cu crabul, un alt sofist, iscat din mare şi coborît pe ţărm nu de
prea multă vreme, mi se pare. Şi fiindcă crabul ăsta, aşezat de-a stînga
voinicului nostru, îl tot sîcîia trăncănind şi muşcînd, a trebuit Heracles să
strige în ajutor pe ne-potu-său Iolaos, care i-a fost, se zice, de mare folos, d
Pe cînd, dacă ar veni Iolaos al meu, mai mult m-ar încurca."
362
PLATON
.Ascultă, Socrate, după ce-ţi termini de cîntat bucata, poate-mi răspunzi şi mie:
Iolaos îi era nepot lui Heracles în mai mare măsură decît ţie?" „— Cel mai bun
lucru este să-ţi răspund, Diony-sodoros. Căci n-ai să mă slăbeşti cu întrebările,
sînt aproape sigur; pizmaş cum eşti, îl împiedici pe Euthy-demos să îmi dezvăluie
secretul acela. — Atunci răspunde-mi. — îţi răspund că Iolaos îi era nepot lui e
Heracles, însă mie, oricum ai lua-o, parcă nu-mi era. Căci nu Patrocles, fratele
meu, îi era tată, ci fratele lui Heracles, adică Iphicles (un nume oarecum
asemănător). — Zici că Patrocles îţi este frate? — întocmai; după mamă, dar nu şi
după tată. — Deci îţi este şi nu-ţi este frate. — Nu-mi este după tată, prietene.
Căci în timp ce tatăl lui era Chairedemos, al meu era Sophroniscos. — Dar
Sophroniscos şi Chairedemos 298 a erau taţi, nu? — Taţi; unul al meu, celălalt al
lui. — Aşadar, Chairedemos era altceva decît tată? — Altceva decît tatăl meu. —
Mai era el tată, dacă era altceva decît tată? Sau tu eşti totuna cu piatra asta? —
Tare mă tem să nu arăţi că sînt; dar eu nu cred că sînt. — Aşadar eşti altceva
decît piatra aceasta? — Altceva, vezi bine. — Deci, fiind altceva decît piatră nu
eşti piatră; şi fiind altceva decît aur nu eşti aur. — Aşa-i. — La fel şi
Chairedemos; fiind altceva decît tată, rezultă că el nu este tată. — întradevăr,
am spus, se pare că el nu este tată." b „Iar dacă Chairedemos, a spus Euthydemos
in-trînd în vorbă, este tată, atunci e rîndul lui Sophroniscos, fiind altceva
decît tată, să nu fie tată; încît tu, Socrate, nu ai tată." La care Ctesippos: „—
Oare cu tatăl vostru lucrurile nu stau la fel? Nu este el altul decît tatăl meu? —
Nici vorbă, a spus Euthydemos. — Te pomeneşti că este acelaşi. — întocmai;
acelaşi. — Nu prea c m-aş învoi. Dar spune-mi, Euthydemos: el îmi este tată doar
mie sau şi celorlalţi oameni? — Şi celorEUTHYDEMOS
363
lalţi- Sau crezi cumva că una şi aceeaşi persoană, tată fiind, nu este tată? — De
ce n-aş crede? — Cum adică? Şi că, aur fiind, nu este aur? Sau om, fără să fie om?
— Ei nu, Euthydemos! a sărit Ctesippos. Vorba ceea, ca nuca în perete! Faci o
afirmaţie necugetată dacă susţii că tatăl tău e tatăl tuturora. — Dar este. — Al
oamenilor? Sau şi al cailor şi-al celorlalte do- d bitoace? — Al tuturor. — Şi
mama ta le este şi lor mamă? — Şi lor. — Deci mama ta le este mamă şi aricilor de
mare? — Da, şi la fel şi mama ta. — Iar tu eşti frate cu viţeii, cu căţeii şi
purceii? — Sînt, şi tu la fel. — Ba unde mai pui şi că tatăl tău e cîine. — Este,
şi al tău la fel. — Ascultă, Ctesippos, a spus Dionysodoros, ai să te învoieşti de
îndată că lucrurile stau aşa, dacă îmi răspunzi. Spune-mi, ai un cîine? — Am, şi
încă unul foarte rău. — Are căţei? — Are; şi ei la fel de răi. — Aşadar, cîinele
le este tată? — L-am văzut cu ochii mei încălecînd
căţeaua. — Buun! Şi cîinele e-al tău, e nu? — Al meu. — Aşadar, de vreme ce este
tată şi este al tău, înseamnă că acest cîine este tatăl tău şi tu eşti frate cu
căţeii?" Şi Dionysodoros, ca să nu apuce Ctesippos vorba, se grăbi iar să
răspundă: „încă o vorbuliţă aş vrea să aud: îţi baţi cîinele?" Şi Ctesippos,
rîzînd: „— îl bat, pe zei! Că pe tine nu pot să te bat. — îţi baţi deci propriul
tată? — Mult mai îndreptăţit aş fi să-l bat pe tatăl vos- 299 a tru, fiindcă i-a
trecut prin cap să aducă pe lume copii atît de înţelepţi. însă nu încape îndoială,
Euthydemos, că tatăl vostru şi al micuţilor cîini s-a ales cu o grămadă de bunuri
de pe urma înţelepciunii voastre. — Dar nici el, nici tu, Ctesippos, nu aveţi ce
face cu o grămadă de bunuri. — Şi nici chiar tu, Euthydemos?
364
PLATON
— Nici eu şi nimeni altcineva. Căci spune-mi, b Ctesippos, crezi că pentru un

bolnav e bine, cînd simte el nevoia, să ia un leac sau, dimpotrivă, crezi că asta
nu-i un lucru bun? Sau cînd mergi la război; e mai bine să mergi înarmat sau să
mergi fără arme? — înarmat, cred eu. Mă pregătesc totuşi s-aud vreuna din
năzbîtiile tale încîntătoare. — O vei afla pe cea mai încîntătoare; dar atunci fă
bine şi răspunde. Fiindcă te învoieşti că este un lucru bun să iei un leac cînd
simţi nevoia, înseamnă că din lucrul acesta bun trebuie să înghiţi cît de mult cu
putinţă. Nu va fi nimerit, în acest caz, să-ţi pregăteşti un car întreg de elebor
bine pisat şi amestecat? — Bineînţec Ies, a spus Ctesippos, dacă cel care înghite
leacul e mare cît statuia de la Delfi! — Şi tot aşa şi la război; de vreme ce e un
lucru bun să fii înarmat, nu-i necesar să ai scuturi şi lănci o droaie, dacă
acesta e într-adevăr un lucru bun? — Sigur că da; însă tu, Euthy-demos, nu crezi
şi tu la fel! Sau ţie ţi-ar fi de-ajuns o lance şi un scut? — Mie mi-ar fi. — Şi
tot aşa i-ai înarma pe Geryon şi Briareos! Eu unul vă credeam mai pricepuţi, ca
luptători încercaţi ce sînteţi." Euthydemos tăcu; însă Dionysodoros, întorcînd du-
se la răspunsurile lui Ctesippos, îl întrebă: „— Şi ţie ţi se pare că şi aurul e-
un lucru bun, dacă îl ai? — Bineînţeles; şi încă mult, i-a răspuns Ctesippos. — Şi
ce zici? Bunurile astea, nu-ţi prînde bine să le ai oriunde şi oricînd? — Ba bine
că nu. — Te învoieşti să spui că aurul e un lucru bun? — Dar am şi spus că este. —
Aşadar, trebuie să-l ai oricînd şi oriunde, dar mai cu seamă chiar la tine? Atunci
cel mai e fericit ai fi dacă ai avea în burtă trei talanţi, unul în cap şi-n
fiecare ochi cîte-un stater de aur? — Se spune totuşi, Euthydemos, că printre
sciţi, cei mai fericiţi şi mai de soi sînt cei care au în craniile lor mult aur;
asta ca să fiu în tonul spusei tale de adineauri cum că un cîine mieste tată. Dar
şi mai uimitor este
EUTHYDEMOS
365
că ei beau din propriile cranii aurite, ba unde mai pui că îşi aruncă şi privirea
în ele, ţinîndu-şi căpăţî-na-n mîini! — Dar sciţii, şi ceilalţi oameni deopotrivă,
văd Iu- 300 a cruri susceptibile de văz sau dimpotrivă? — Susceptibile de văz,
desigur. — Şi tu la fel? — Şi eu. — Ne vezi mantalele? — Le văd. — Deci ele sînt
capabile să vadă. — Minune mare, a spus Ctesippos. — Ce? — Nimic. Dar ţie, dragul
de tine, ţi se pare pesemne că nu le vezi. însă am impresia, Euthydemos, că treaz
fiind dormi de-a-n picioarelea şi că dacă este cu putinţă să vorbeşti fără să spui
nimic, tu tocmai asta faci. — Deci nu e cu putinţă să existe o vorbire a tă- b
cerii? a întrebat Dionysodoros. — în nici un caz, a spus Ctesippos. — Nici o
tăcere a vorbirii? — Cu atît mai puţin. — Cînd vorbeşti despre pietre, lemne şi
bucăţi de fier nu eşti vorbitor al tăcerii? — Nu dacă merg în fierării; se spune
că acolo fierul prînde glas şi, cînd îl atingi, ţipă în gura mare. Aşa încît,
mulţumită
înţelepciunii tale, nu ţi-ai dat seama că nu spui nimic. însă acum dovedeşte-mi
cum că există o tăcere a vorbirii." Mi s-a părut că Ctesippos, cu gîndul la
iubitul său, c prinsese aripi. „— Cînd taci, a spus Euthydemos, taci despre toate,
nu? — Da. — Deci taci şi despre cele vorbitoare, de vreme ce şi ele sînt cuprinse
în toate? — Cum adică? înseamnă că nu toate tac? — Sigur că nu, a spus Euthydemos.
— Atunci, preabunul meu prieten, înseamnă că toate vorbesc? — Cele ce vorbesc —
vorbesc, fără îndoială. — Nu asta întreb, ci dacă tac toate sau dacă toate
vorbesc. — Nici da, nici nu şi amîndouă deopotrivă, spuse d Dionysodoros, intrînd
în vorbă. Sînt sigur că din răspunsul meu n-ai să te alegi cu nimic."
366
PLATON EUTHYDEMOS
367
Iar Ctesippos, cum îi stătea în fire, izbucni într-un hohot de rîs; şi spuse: „Ah,
Euthydemos! Fratele tău a răspuns în doi peri; a pierdut deci şi iată-l la
pămînt!" Cleinias s-a bucurat nespus şi a început să rîdă; iar Ctesippos nu-şi mai
încăpea în piele; parcă se făcuse de zece ori mai mare! Pişicherul de Ctesippos!
Şterpelise aceste şiretlicuri tocmai din gura celor doi, de vreme ce în ziua de
astăzi nu-i mai este dată nimănui o înţelepciune ca aceasta, e Atunci am vorbit
eu: „De ce rîzi, Ctesippos, de lucruri atît de serioase şi frumoase?" Dar
Dionysodoros, din nou: „Tu ai văzut vreodată, Socrate, un lucru frumos?" „Am
văzut, Dionysodoros, ba chiar mai multe." 301 a „Şi erau diferite de frumosul
însuşi sau erau totuna cu el?" M-am încurcat atît de tare, încît m-au trecut toate
năduşelile şi mi-am zis că aşa-mi trebuia dacă iiu-mi ţinusem gura. „Erau
diferite, am spus, de frumosul în sine. Şi totuşi pe fiecare în parte le însoţea
puţină frumuseţe." „Deci dacă lîngă tine este un bou, eşti bou? Şi dacă eu, acum,
stau lîngă tine, înseamnă că tu eşti Dionysodoros?" „Ei, nici chiar aşa!" am spus
eu. „Dar în ce fel, a spus, diferitul, fiind însoţit de un lucru diferit, poate să
fie diferit?" b „Te încurcă aşa ceva?" Atît de mult rîvneam la înţelepciunea lor,
încît, în felul meu, încercam deja să o imit. „Cum să nu mă încurce? Pe mine şi pe
oricine e pus în faţa unui lucru care nu există." „— Ce spui tu, Dionysodoros?
Frumosul nu este frumos şi untul, urît? — Dacă mi se pare mie aşa, atunci este. —
Şi ţi se pare aşa? — Bineînţeles. — Atunci şi identicul este identic şi diferitul,
diferit? c Căci diferitul nu este, evident, identic; aş zice că pînă şi un copil
înţelege că diferitul este diferit. însă tu, Dionysodoros, cu bună ştiinţă ai
lăsat punctul acesta deoparte; căci altminteri, mi se pare că voi doi sîn-teţi ca
meşterii care, făcînd ce-i pe măsura lor, ating desăvîrşirea; voi, zic, aţi făcut
din arta dialogului de-săvîrşirea întruchipată. — Deci tu ştii ce e pe măsura
fiecărui meşter? De pildă, ştii a cui treabă este să lucreze metalul? — Da; a
fierarului. — Şi a cui să modeleze argila? — A olarului. — Dar să înjunghie şi să
jupoaie şi-apoi să fiarbă sau să frigă carnea tăiată în bucăţi? — A bucătarului. —
Deci dacă faci cele ce-s pe măsura a ta, vei proceda cum trebuie? — Cum nu se
poate mai bine. — Iar pe măsura bucătarului, spui tu, este tăierea în bucăţi şi
jupuirea. Te învoieşti că ai spus aşa sau nu? — Am spus, aşa-i, dar iartă-mă, te
rog. — Deci este clar că, înjunghiind pe bucătar şi tăin-du-l în bucăţi pentru ca
apoi să-l fierbi şi să-l frigi, vei face treburi pe măsura ta. Şi dacă-l pui pe
nicovală pe fierar, iar pe olar îl modelezi, şi-atunci vei face tot cele
cuvenite." „Poseidon, Poseidon! am spus. Iată încoronarea e înţelepciunii tale!
Oare îmi va fi dat ca
minunea aceasta să devină cîndva şi a mea?" „Ai recunoaşte-o, Socrate, dacă ar
deveni a ta?" „Dacă ai vrea şi tu, aş recunoaşte-o." „Cunoşti, crezi, cele ce sînt
ale tale?" „Numai dacă nu spui tu altfel; căci dacă cu Euthydemos se încheie, cu
tine trebuie început." „Consideri că sînt ale tale lucrurile de care dispui şi pe
care le ai pentru a te folosi de ele cum vrei? Un 302 a bou, de pildă, şi o oaie,
le-ai considera ale tale dacă ai putea să le vinzi, să le dărui sau să le
sacrifici oricărui zeu ai vrea? Iar pe cele de care nu ai avea parte aşa, le-ai
mai privi ca ale tale?" Iar eu, deoarece ştiam că din întrebările acestea o să
ţîşnească cine ştie ce minune şi, totodată, vrînd
368
PLATON EUTHYDEMOS
369
s-o aud degrabă, am răspuns: „— Este tocmai cum spui tu; doar lucrurile de felul
acesta sînt ale mele. — Dar ia spune-mi: nu le spui vieţuitoare la cele ce b au
suflet? — Ba da. — Te învoieşti să spui că dintre vieţuitoare sînt ale tale doar
acelea cu care poţi face toate cîte le-am pomenit eu adineauri? — Mă învo-iesc."
Apoi, o vreme s-a aşternut tăcerea, căci Diony-sodoros părea că meditează la ceva
de seamă. După care l-am auzit: „Spune-mi, Socrate, ai un Zeus strămoşesc?" Iar
eu, bănuind că raţionamentul va ajunge în locul unde mai sfîrşise o dată, încercam
să nu cad întro cursă fără ieşire şi mă zvîrcoleam de parcă şi fusesem prins în
plasă. „Nu am", i-am spus. „— Atunci eşti vrednic de milă şi nu eşti defel ateni-c
an dacă n-ai zei strămoşeşti, nici lucruri sfinte, nici altceva din ce-i frumos şi
bun. — Ah, ah! Dionyso-doros, îndulceşte-ţi limba şi nu fi crud cu mine din prima
clipă, învăţătorule! Căci am şi eu, ca toţi ateni-enii, lucrurile mele sfinte, ale
căminului şi cele strămoşeşti, şi toate celelalte cîte mai sînt de soiul ăsta. —
Şi atenienii nu au un Zeus strămoşesc? — Nu au; această denumire nu o foloseşte
nici un ionian, nici dintre cei strămutaţi din cetate, nici dintre noi, cei d de
aici. La noi, Apollon, născătorul lui Ion, e zeul strămoşesc. în schimb, pe Zeus
nu îl numim zeu strămoşesc, ci protector al căminului şi al fratriei, aşa cum mai
avem şi o Atena a fratriei. — Ajunge, a spus Dionysodoros. îi ai deci pe Apollon,
pe Zeus şi Atena. — Aşa-i. — Aceştia ar fi zeii tăi. — Străbuni şi domni. —
Oricum, ai tăi sînt; sau nu ai recunoscut că sînt ai tăi? — Ba am recunoscut. Şi-
acum ce am să păţesc? —Aşadar, zeii aceştia sînt vieţuitoare; e căci te-ai învoit
că tot ce are suflet e vieţuitoare. Sau poate zeii tăi n-au suflet? — Au, am spus.
— Deci sînt vieţuitoare? — Vieţuitoare, întocmai. — Iar dintre vieţuitoare, ai
recunoscut că ale tale sînt toate cîte le poţi vinde sau da, sau cîte le sacrifici
oricărui Zeu pofteşti. — Aşa e, am recunoscut. Nu mai pot da înapoi, Euthydemos. —
Spune-mi atunci, fără să mai lungim vorba; de vreme ce te-ai învoit că ai tăi sînt
şi Zeus şi zeii ceilalţi, eşti tu liber să-i vinzi, să-i 303 a dărui sau să faci
cu ei ce vrei, aşa cum faci cu restul vieţuitoarelor?" Eu, Criton, ca trăsnit de
acest argument, am rămas ţintuit locului, fără urmă de glas. Dar iată că Ctesippos
îmi sare în ajutor: „Grozav, Heracles! Un argument de toată frumuseţea!" La care
Dionysodoros: „Ce vrei să spui? Heracles este grozav? Sau Heracles Grozavu?"
Atunci Ctesippos a izbucnit: „O, Poseidon, ce raţionament fără pereche! Mă dau
bătut; cei doi nu pot fi înfrînţi!" Acestea fiind spuse, dragul meu Criton, nu a
exis- b tat măcar un singur om dintre cei de faţă care să nu ridice în slăvi
raţionamentul şi pe cei doi fraţi. Tot rîzînd, bătînd din palme şi bucurîndu-se,
erau cît pe-aci să-şi dea duhul, nu alta. Pentru fiecare dintre raţionamentele de
pînă atunci, numai admiratorii lui Euthydemos aplaudaseră din toată inima. Dar
acum, parcă şi coloanele Lyceionului îi aclamau pe cei doi şi se bucurau din
răsputeri. Cît despre mine... Pînă într-atît eram de mişcat, încît am recunoscut c
că nu-mi fusese dat vreodată să văd oameni mai înţelepţi. Şi, fermecat de
înţelepciunea lor, ra-am apucat să-i laud şi să-i preamăresc, spunînd: „Ce minunat
v-a înzestrat natura, fraţi preafericiţi! Cît de puţin v-a trebuit spre a face
dintr-un lucru ca acesta desăvîrşirea însăşi! în vorbele voastre, Euthydemos şi
Dionysodoros, găseşti frumuseţi de tot soiul. Dar între ele, una e mai aleasă-n
toate: oamenii îndeobşte, chiar cei de vază şi vestiţi, nu d înseamnă pentru voi
nimic; grija voastră se-ndreap-tă doar către cei de-o seamă cu voi. Şi sînt sigur
că foarte puţini, doar cei ce vă seamănă, ar preţui cum trebuie cuvintele voastre;
ceilalţi, în schimb, le înţe370
PLATON EUTHYDEMOS
371
leg atît de puţin, încît nu mă îndoiesc că le-ar fi ruşine să învingă cu argumente

de acest fel şi ar prefera să fie învinşi. Şi mai e ceva în tot ce spuneţi voi: un
spirit, să-i zicem, de frăţie, o îngăduinţă anume; cînd afirmaţi că nu există nici
frumos, nici bun, nici e alb, nici altceva de soiul ăsta, că diferitul nu e, vezi
bine, diferit, în fapt, celor care v-ascultă, le-nchideţi pur şi simplu gura (cum
singuri spuneţi). însă — şi faptul este o adevărată încîntare, căci răpeşte
spuselor voastre orice caracter jignitor — nu numai ei păţesc aşa, ci lăsaţi
impresia că şi cu voi se întîmplă la fel. Dar iată acum şi lucrul cel mai
important: tot ce născociţi e în aşa fel făcut, şi cu atîta dibăcie, încît e la-
ndemîna primului venit să-nveţe într-o clipită meşteşugul. Eu unul ra-ara convins
de asta urmă-rîndu-l pe Ctesippos şi văzînd cît de repede e în stare 304 a să vă
imite, aşa, pe nepusă masă. Or, este un lucru de toată frumuseţea să vezi că
meşteşugul vostru poate fi prins cît ai bate din palme. Şi totuşi cu o asemenea
artă nu trebuie să te îndeletniceşti în public. Dacă vreţi să mă ascultaţi,
feriţi-vă să vorbiţi în faţa multora, căci prinzînd totul atît de repede, cei de
faţă ar uita să vă mai acorde recunoştinţa cuvenită. Cel mai bine e să staţi de
vorbă voi între voi, iar dacă se întîmplă să nu fiţi singuri, să nu vorbiţi decît
în faţa celui care v-ar plăti. Iar dacă sînteţi înţelepţi, o b să daţi şi elevilor
voştri acelaşi sfat: să nu stea de vorbă niciodată cu nimeni; cu voi doar, şi ei
între ei. Atit. Căci preţios, Euthydemos, nu-i decît lucrul rar, iar apa, vorba
lui Pindar, deşi cel mai de seamă dintre bunuri, nu este cel mai ieftin? Dar să nu
mai zăbovim. Şi nu uitaţi: pe mine şi Cleinias ne luaţi pe lîngă voi." Acestea
fiind spuse, am mai schimbat cîteva vorbe şi-apoi ne-am risipit care-ncotro.
Acuma, vezi şi tu ce am putea face ca să urmăm împreună lecţiile c celor doi;
oamenii spun clar că sînt în stare să înveţe pe oricine e dispus să îi plătească;
unde mai pui că nu se uită nici la ce-ţi poate mintea, nici la vîrstă; oricine
poate dobîndi, fără prea mare caznă, înţelepciunea lor. Şi, lucru care te priveşte
în special pe tine, ei nu împiedică pe nimeni să-şi vadă de cîştigul lui. CRITON
Şi mie îmi place, Socrate, să-i ascult pe alţii stînd de vorbă şi întotdeauna sînt
bucuros să-n-văţ cîte ceva. Totuşi mă tem că sînt şi eu dintre aceia care nu-i
seamănă lui Euthydemos. Ba, dimpotrivă, mă număr printre cei de care vorbeai şi
tu: prefer să fiu învins, decît să-nving cu argumente de acest d fel. Acum, ce-i
drept, mi se pare caraghios să-ţi dau sfaturi, şi totuşi vreau să-ţi povestesc ce-
am auzit. Mă plimbam, cînd unul care venea dinspre voi îmi iese în cale. (Omul se
crede atoateştiutor şi e din tagma celor pricepuţi să compună discursuri menite
tribunalelor.) „— Criton, îmi spune, tu nu-i asculţi deloc pe înţelepţii ăştia? —
Nu, pe Zeus; eatîta lume acolo încît, deşi mă aflam destul de aproape, n-am putut
desluşi nimic. — Şi totuşi n-ar fi stricat s-auzi. — De ce? — Ca să-i auzi pe
aceia care sînt astăzi e cei mai pricepuţi în asemenea discuţii." Am spus: „— Şi
cum ţi s-au părut? — Cum să mi se pară? Cum mi se par lucrurile pe care le auzi
oricînd din gura unor flecari ca ei, în stare să se agite în zadar pentru nişte
zădărnicii." Cam astea i-au fost cuvintele. „— Şi totuşi, am spus, filozofia nu-i
deloc de lepădat. — Cum nu-i de lepădat, prietene? Află că nu face nici măcar doi
bani. Dacă ai fi fost şi tu de faţă, ţi-ar fi crăpat obrazul de ruşine văzîndu-ţi
prietenul. 3051 Parcă nu mai era el! Tot voia să le vină în întîmpi-nare unora
cărora puţin le păsa de ce scot pe gură, dar care în schimb se agăţau de toate
cuvintele! Şi cînd te gîndeşti că oamenii ăştia, cum îţi spuneam, au cea mai mare
trecere în zilele noastre! Cîtă grosolănie, Criton, şi cît caraghioslîc în treaba
asta şi-n cei care se îndeletnicesc cu ea!" Mie, Socrate, mi s-a b
372
PLATON EUTHYDEMOS
373
părut că îndeletnicirea în sine este pe nedrept înjosită, fie că cel care o judecă
este omul nostru sau altul. Şi totuşi, să vrei să stai de vorbă în public cu
astfel de oameni, iată ce mi se părea, pe bună dreptate, condamnabil. SOCRATE
Vezi, Criton, oamenii de felul lui sînt cam ciudaţi. Deocamdată însă nu prea ştiu
ce să zic. Din ce categorie făcea parte cel cu care vorbeai, asprul judecător al
filozofiei? Era dintre cei pricepuţi să pledeze în faţa tribunalului, un orator?
Sau unul dintre cei care îi pregătesc pe aceştia, un alcătuitor de discursuri puse
la îndemîna oratorilor? c CRITON Un orator, în nici un caz, pe Zeus. Nu cred să fi
vorbit vreodată în faţa unui tribunal. Se spune însă că nu-i străin de treburile
astea, ba, pe Zeus, este chiar foarte bun şi foarte bune sînt şi discursurile pe
care le alcătuieşte. SOCRATE Acum înţeleg. E dintre cei pe care tocmai voiam să-i
pomenesc. Ei, Criton, fac parte din două lumi şi, după cum spune Prodicos,
reprezintă graniţa dintre filozof şi omul de stat. Se consideră oamenii cei mai
înţelepţi şi cred nu numai că sînt, dar că aşa apar şi-n ochii marii mulţimi, aşa
încît nimeni, în d afara adepţilor filozofiei, nu-i poate împiedica să fie
cinstiţi de toată lumea. Drept care, ei gîndesc că dacă îi vor pune pe aceştia
într-o astfel de lumină încît să treacă drept oameni de nimic, atunci, în ochii
tuturor, laurii gloriei întru înţelepciune vor fi, fără putinţă de tăgadă, culeşi
de ei. Se socotesc cu-ade-vărat cei mai înţelepţi, iar cînd într-o discuţie pe o
temă oarecare sînt dovediţi, ei pun înfringerea în seama celor din tagma lui
Euthydemos. Iar că se cred atît de înţelepţi, nu-i de mirare; şi din filozofie şi
din politică iau cîte ceva, nici mult, nici prea puţin. Un e gînd cum nu se poate
mai firesc: primesc din partea fiecăreia exact atît cît au nevoie, şi, la adăpost
de lupte şi primejdii, nu le rămîne decît să culeagă fructul înţelepciunii. CRITON
Şi, Socrate? Crezi că n-au nici un pic de dreptate? Nu poţi tăgădui că gîndul lor
pare adevărat. SOCRATE întocmai, Criton; mai mult pare decît este. Căci nu-i uşor
să îi convingi că un om, sau un 306 a obiect oarecare, aşezat la mijloc, între
alte două, se împărtăşeşte din amîndouă şi dacă unul din acestea două este rău şi
altul bun, atunci cel mijlociu este în primul caz mai bun şi-n celălalt mai rău.
Iar dacă se împărtăşeşte din două lucruri bune deopotrivă, supuse însă unor ţeluri
diferite, el e inferior amîn-durora, dacă ne gîndim la ţelul pe care îl slujeşte
fiecare element din care el este compus. Şi numai dacă, aşezat la mijloc, lucrul
se împărtăşeşte din două rele supuse unor ţeluri diferite, numai atunci el e supe-
b rior acestor două rele la care participă. Să spunem deci că filozofia şi
activitatea omului de stat sînt două lucruri bune, dar fiecare avînd alt scop;
dacă oamenii noştri, stînd între ele în dreaptă cumpănă, participă la amîndouă,
atunci ce spun ei nu se adevereşte, deoarece ei sînt inferiori amîndurora. Acum,
să spunem că cele două sînt un rău şi-un bine; atunci ei sînt mai buni decît cei
care fac filozofie, dar oamenilor de stat le sînt inferiori. Iar dacă ambele sînt
rele, atunci (şi doar atunci) ce spun ei s-ar putea să fie adevărat. Or, nu prea
cred să accepte că ambele c îndeletniciri sînt rele, şi nici că una este rea, iar
alta bună. Ci, în realitate, împărtăşindu-se din amîndouă, ei sînt
inferiori amîndurora, dacă avem în vedere ţelul pe care fiecare în parte,
filozofia şi politica, îl ţin drept valoros. Şi în timp ce, în realitate, vin abia
în al treilea rînd, ei caută să fie consideraţi drept primii. Se cuvine totuşi să
le iertăm ambiţia aceasta şi să nu ne supărăm. Să îi privim aşa cum sînt; căci
orice om din ale cărui vorbe răzbate un dram de chibzuinţă şi care îşi dă neabătut
silinţa către ţinta a sa merită cinstirea noastră.
374
PLATON
GORGIAS CRITON Eu, Socrate, cum îţi spun întruna, sînt tare nedumerit cînd mă
gîndesc la fiii mei. Ce-i de făcut cu ei? Cel mai tînăr este încă mic, dar
Critobu-los este deja la vîrsta cînd are nevoie de cineva care să-l îndrume. Cînd
sînt cu tine, ajung să-mi spun că este o nebunie să mă fi străduit ca în atîtea
alte privinţe să-mi căpătuiesc copiii — le-am dat o mamă e aleasă, gîndindu-mă că
se vor naşte din viţa cea mai nobilă, le-am strins averi, dorînd să fie bogaţi,
cît mai bogaţi —, în schimb, pentru educaţia lor nu am făcut mare lucru. Şi
totuşi, cînd mă uit la cîte unul din aşa-numiţii educatori, nu mai ştiu ce să cred
şi, 307 a cercetîndu-i — îţi spun deschis —, mi se pare care de care mai ciudat.
Aşa stînd lucrurile, nu văd cum să-i deschid băiatului calea către filozofie.
SOCRATE Oare nu ştii, iubite Criton, că-n fiece îndeletnicire cei mulţi sînt
pleavă şi lipsiţi de har, iar cei de soi ales şi dăruiţi din plin sînt doar o
mînă? Spune-mi, gimnastica nu-ţi pare ceva frumos? Dar afacerile, oratoria,
cariera armelor? CRITON Sigur că da. SOCRATE Şi? în toate cazurile acestea, nu
vezi că b cei mai mulţi se fac de ris cînd le priveşti isprava? CRITON Pe Zeus, să
ştii că ai dreptate. SOCRATE Şi-atunci? Pentru atîta lucru ai să întorci spatele
tuturor îndeletnicirilor şi n-ai să încredinţezi pe fiii tăi nici uneia? CRITON N-
ar fi drept. SOCRATE Fereşte-te deci, Criton, să faci ce nu se cade. Pe cei care-
şi trec timpul cu filozofia, buni sau răi, trimite-i la plimbare, verificînd
temeinic doar filozofia în sine. Iar dacă ţi se pare că obiectul ei e de c soi
prost, ţine-l departe nu doar de fiii tăi, ci de toată lumea. în schimb, dacă îţi
pare aşa cum îl văd eu că e, ia-i urma fără teamă şi jertfeşte-i timp, vorba
proverbului, „tu şi copiii tăi". CALLICLES SOCRATE CHAIREPHON GORGIAS POLOS
CALLICLES Numai la război şi luptă se zice că trebuie să vină omul în felul
acesta, Socrate. 447 a SOCRATE Ce, am ajuns, cum spune o vorbă, la spartul
tîrgului? Sîntem întîrziaţi? CALLICLES Da; şi încă după ce frumos tîrg! Ce de
lucruri, ce frumuseţi a spus Gorgias pînă mai adineauri! SOCRATE Numai Chairephon
acesta e vinovat de întîrzierea noastră, Callicles; el ne-a făcut să zăbovim atît
de mult în agora. CHAIREPHON Nici o nenorocire, Socrate, am eu lea- b cui. Gorgias
mi-e prieten, aşa că ne va face şi nouă o expunere. De vreţi, chiar acum; de nu, o
lăsăm pe altă dată. CALLICLES Dar ce, Chairephon? Doreşte Socrate s-audă pe
Gorgias? CHAIREPHON Doar pentru asta sîntem aici. CALLICLES Dacă-i aşa, veniţi
acasă la mine, veniţi oricînd vreţi. Gorgias e găzduit la mine şi are să vă facă
expunerea dorită. SOCRATE Bună propunere, Callicles. Vorba e: va vrea să intre şi
în discuţie cu noi? în adevăr, eu doresc să aflu de la dînsul care-i puterea artei
sale; în c ce stă, anume, făgăduiala ce face şi ce învăţături predă. Cît priveşte
cealaltă parte — expunerea însăşi — putem s-o lăsăm pe altă dată.
" 376
PLATON GORGIAS
377
CALLICLES Nimic mai nimerit, Socrate, decît să-l întrebăm pe dînsul, căci
interogaţia era una dintre formele expunerii sale; chiar adineauri invita pe cei
care erau înăuntru să-l întrebe, cine voia, şi se arăta gata să răspundă la orice.
SOCRATE Frumoasă vorbă! Ia întreabă-l tu, Chai-rephon. CHAIREPHON Ce pot să-l
întreb? SOCRATE Să spună, de pildă, cine este? CHAIREPHON Cum cine este? SOCRATE
Uite cum: presupune că lucrează încălţăminte, de exemplu; ţi-ar răspunde cu
siguranţă că-i cizmar. Acum înţelegi ce spun? CHAIREPHON înţeleg şi-l voi întreba.
Ia spune-mi, Gorgias, să fie adevărat ce zice Callicles acesta, că tu te declari
în stare să răspunzi la orice întrebare ţi-ar pune cineva? 448 a GORGIAS Adevărat,
Chairephon; chiar şi acum am spus asta şi susţin că de mulţi ani nimeni, întrebîn-
du-mă, nu m-a prins cu ceva necunoscut. CHAIREPHON Fără îndoială, Gorgias, în
acest caz vei răspunde lesne. GORGIAS Eşti Ia largul tu, Chairephon, să faci o
astfel de probă. POLOS Pe Zeus, Chairephon, fă-o cu mine, dacă vrei. Mi se pare că
Gorgias este obosit; a vorbit atît de mult adineauri. CHAIREPHON Ce, Polos? Nu
cumva crezi că tu ai să răspunzi mai bine decît Gorgias? b POLOS Ce-ţi pasă ţie de
asta, dacă răspunsurile mele sînt mulţumitoare pentru tine? CHAIREPHON Nu-i nimic.
Dar fiindcă vrei, fie, răspunde tu. POLOS întreabă. CHAIREPHON: Să întreb. Dac-ar
fi ca Gorgias să cunoască arta fratelui său Herodicos, ce nume exact i-ara da? Nu
ca aceluia? POLOS Desigur. CHAIREPHON Numindu-l medic, i-am zice bine? POLOS Da.
CHAIREPHON Dar dac-ar fi mai priceput în arta lui Aristofon, fiul lui Aglaofon,
sau în arta fratelui aceluia, cum i-am zice pe drept? POLOS Pictor, fireşte.
CHAIREPHON Bine, acum, în care artă se pricepe Gorgias şi ce nume exact i-am putea
da? POLOS Multe sînt, Chairephon, meşteşugurile omeneşti, găsite ca rod al
experienţei experimentate1. Aceasta din urmă duce viaţa noastră către progres după
rînduielile artei, pe cînd lipsa de experienţă ne lasă în voia sorţii. Dintre
toate acestea, unii se ocupă cu unele, alţii cu altele; unii lucrează într-un fel,
alţii în alt fel; şi, fireşte, cei mai aleşi îmbrăţişează ocupaţiile cele mai
alese. Dintre aceştia face parte şi Gorgias. Arta lui este cea mai frumoasă din
cîte există. SOCRATE Ce bine pregătit se arată Polos pentru cuvîntări, Gorgias!
Decît că nu face cum a făgăduit lui Chairephon. GORGIAS Ce anume, Socrate? SOCRATE
Mi se pare că nu răspunde deloc la întrebare. GORGIAS Dar n-ai decît să-l întrebi
tu, dacă vrei. SOCRATE Nu. Ci dac-aş şti că primeşti tu să răspunzi, pe tine mult
mai bucuros te-aş supune întrebărilor. Cît despre Polos, din cele rostite e
limpede că s-a ocupat mai mult de arta ce se numeşte retorică decît de dialectică.
POLOS Cum asta, Socrate? SOCRATE Foarte simplu, Polos. Cînd Chairephon te-a
întrebat ce artă cunoaşte Gorgias, tu iai răsExpresie ce trimite, ironic, la
vorbirea retorică.
378
PLATON • GORGIAS
379
puns cu o laudă închinată artei sale, ca şi cum i-ar fi criticat-o cineva; însă n-
ai răspuns în ce constă ea.
POLOS Bine, dar n-am răspuns că-i cea mai frumoasă? SOCRATE Ba da. însă nimeni n-a
întrebat cum este arta lui Gorgias, ci în ce constă ea şi ce nume s-ar cădea să-i
dăm lui Gorgias. Şi cum Chairephon te-a făcut să înţelegi ce vrea, în cazurile
anterioare, iar tu i-ai răspuns frumos şi scurt, tot astfel şi acum: 449 a spune
în ce anume constă arta lui şi cum trebuie să-l numim pe dînsul. Ori, mai degrabă,
de ce nu ne-ai spune tu singur, Gorgias: cum trebuie să te numim? Şi pe care
dintre arte eşti stăpîn? GORGIAS Pe retorică, Socrate. SOCRATE Retor deci trebuie
să-ţi zicem? GORGIAS Retor, şi încă retor bun, Socrate, de vrei să-mi zici tocmai
cum „mă laud a fi", ca să vorbesc în felul lui Homer. SOCRATE Se-nţelege că vreau.
GORGIAS Numeşte-mă. SOCRATE S-adăugăm că eşti în măsură să-i faci şi pe alţii aşa?
b GORGIAS Da, am şi această rivnă şi o arăt nu numai aici, dar şi aiurea. SOCRATE
N-ai vrea mai bine, Gorgias, să continui aşa cum vorbim acum, prin întrebări şi
răspunsuri, şi să lăsăm pe altă dată dezvoltarea cuvîntării, în felul cum o
începuse Polos? Numai să nu uiţi făgă-duiala! Dacă vrei, atunci răspunde pe scurt
la ce te întreb. GORGIAS Există răspunsuri, Socrate, ce nu se pot da decît prin
expuneri largi; eu voi încerca totuşi să fiu cît mai scurt cu putinţă. Căci,
declar şi asta: nlc meni nu poate spune aceleaşi lucruri în mai puţine vorbe decît
mine. SOCRATE Aşa şi trebuie, Gorgias. Fă acum şi dovada faptului afirmat;
dovedeşte ce înseamnă vorbirea scurtă, iar pe cea lungă să o lăsăm pe altă dată.
GORGIAS Am s-o fac, şi vei recunoaşte că n-ai auzit pe altul exprimîndu-se mai
scurt. SOCRATE Haide! Fiindcă te declari stăpîn pe arta retoricii, ba în stare să
pregăteşti şi pe alţii la fel, spune-mi: din cîte realităţi sînt, în jurul căreia
se în- a vîrteşte ea? Cum ai spune de pildă: ţesătoria are legătură cu facerea
hainelor, nu-i aşa? GORGIAS Da. SOCRATE Şi tot astfel, nu-i muzica arta ce se
ocupă de crearea melodiilor? GORGIAS Da. SOCRATE Pe Hera, Gorgias, nu pot decît
să-ţi admir răspunsurile! Nici că se poate ceva mai scurt. GORGIAS Da, Socrate,
sînt încredinţat şi eu că le dau după cum se cuvine. SOCRATE Ai dreptate.
Răspunde-mi acum şi despre retorică. Din cîte sînt pe lume, cu ce se ocupă ea? A
cui ştiinţă este? GORGIAS A discursurilor. SOCRATE Ce fel de discursuri, Gorgias?
Poate cele ce ţintesc să înveţe pe bolnavi care regim le dă sănă- e tatea? GORGIAS
Nu. SOCRATE Atunci retorica nu-i chiar arta care se ocupă cu orice fel de
discursuri. GORGIAS. Se-nţelege că nu. SOCRATE Oricum însă, e netăgăduit că-i face
pe oameni capabili să vorbească. GORGIAS Da. SOCRATE Şi nu cumva îi face să
gîndească asupra lucrurilor despre care-i învaţă să vorbească? GORGIAS Cum de nu?
SOCRATE Oare medicina, de care am vorbit chiar 4501 acum, nu pregăteşte şi ea pe
oameni să gîndească şi să se exprime cu pricepere asupra celor în suferinţă?
380
PLATON
GORGIAS Vezi bine. SOCRATE Pe cît se pare şi medicina se ocupă de discursuri.

GORGIAS Da. SOCRATE Măcar de cele referitoare la boli, nu? GORGIAS Desigur.
SOCRATE Dar şi gimnastica, n-are ea drept obiect expunerile privitoare la buna şi
reaua dispoziţie a corpurilor? GORGIAS Exact. SOCRATE La fel şi cu celelalte arte,
Gorgias. Fiecare dintre ele n-are drept obiect discursurile referitoare la materia
ce-i revine? GORGIAS Aşa s-arată. SOCRATE De ce nu le numeşti atunci retorice şi
pe celelalte, din moment ce şi ele se ocupă cu discursuri, dacă e adevărat că arta
care se ocupă cu alcătuirea lor se numeşte retorică? GORGIAS Foarte simplu,
Socrate! Fiindcă în celelalte arte, toată ştiinţa se reduce, ca să spun astfel, la
lucruri manuale sau aşa ceva; pe cînd la retorică nu-i nimic de felul acesta
practic. Dimpotrivă, toată acţiunea, chiar miezul ei, stă în discursuri. Iată de
ce declar retorica o artă ce are ca ţintă cuvântările, şi cred că-i exact ce
susţin. SOCRATE Mă întreb dacă pricep în ce chip vrei s-o numeşti. îndată însă voi
şti-o cît se poate de limpede. Tu dă-mi numai răspunsurile. Există sau nu artă?
Avem noi arte cu adevărat? GORGIAS Avem. SOCRATE Dintre toate artele, esenţialul
la unele este, după părerea mea, acţiunea, şi ele n-au nevoie de discursuri lungi.
Altele chiar n-au deloc nevoie de cuvînt, ci se pot desfăşura în tăcere; aşa sînt,
de pildă, pictura, sculptura şi alte multe. Nu cumva la ele te-ai gîndit cînd ai
spus că n-au nici în clin nici în mînecă cu retorica? Nu?
GORGIAS
381 GORGIAS Ba da, Socrate, ai prins exact gîndul meu. SOCRATE Dar există şi arte
al căror lucru se înfăptuieşte prin cuvînt. în ce priveşte însă acţiunea, ele, ca
să spun aşa, ori n-au deloc nevoie de ea, ori au într-o foarte mică măsură. Astfel
sînt, de pildă, numărătoarea, calculul, geometria, jocurile cu zaruri şi încă
multe altele. Dintre acestea, la unele rostirile sînt aproape egale cu
activităţile; la cele mai multe însă rolul lor e mai mare, şi uneori întreaga lor
acţiune şi principalul se mărgineşte la exprimarea prin cuvinte. Am credinţa că tu
pui retorica în rîndul e artelor de acest gen. GORGIAS Adevărat. SOCRATE Şi
totuşi, eu nu cred că te gîndeşti să denumeşti retorică pe nici una dintre
acestea. Cu toate că vorba ta sună astfel, cum că tot ce are drept element
principal cuvântul este retorică şi că deci oricine ţi-ar putea răspunde, dacă
vrea să-ţi pună beţe-n roate: „vasăzică, Gorgias, tu chiar numărătoarea o numeşti
retorică", totuşi eu nu cred că te gîndeşti a numi retorică nici numărătoarea,
nici geometria. GORGIAS Este exact ce crezi, Socrate, şi-i dreaptă interpretarea
ce faci. 451 a SOCRATE Acum, haide, întregeşte răspunsul pe care ţi l-am cerut. în
adevăr, fiindcă se întîmplă că retorica este una din artele ce se folosesc în cea
mai largă măsură de cuvînt şi întrucît şi altele sînt la fel, fii bun să-mi spui
despre ce tratează în chip principal această artă a cuvîntului, care este
retorica. E cum m-ar întreba cineva asupra oricăreia dintre artele despre care am
vorbit acum şi mi-ar zice: „Socrate, ce artă-i arit- b metica?", iar eu i-aş
răspunde ca tine adineauri, că-i una dintre artele ce-şi ating scopul graţie
cuvîntului. Şi dacă m-ar întreba iarăşi: „Bine, dar cu privire la ce?" eu i-aş
spune că e una dintre acele arte al căror conţinut îl formează cunoaşterea
numărului pereche 382
PLATON GORGIAS
383
şi nepereche, oricît de mari s-ar întâmpla să fie ele de-o parte şi de alta. Şi de
m-ar mai întreba: „Dar ce artă zici tu că e calculul?" eu i-aş răspunde că şi
asta-i dintre artele al căror scop se atinge prin cuvînt. Şi dacă m-ar întreba din
nou: „Cu privire la ce?" eu i-aş răspunde întocmai ca în decretele adresate
poporului: c „Calculul este in toate celelalte privinţe întocmai ca aritmetica;
precum aceasta, se aplică numerelor pereche şi nepereche, însă diferă de ea întru
atîta cît studiază raporturile de mărime dintre numerele pereche şi nepereche atît
faţă de ele însele, cît şi unele faţă de altele." Şi dacă cineva mi-ar pune
întrebarea ce e astronomia, iar eu i-aş spune că şi ea îşi urmăreşte prin cuvînt
toate rezultatele, dac-ar adăuga: „Socrate, dar expunerile astronomiei cu privire
la ce sînt?" eu i-aş răspunde că-i vorba de mersul stelelor, al soarelui şi al
lunii şi de iuţeala comparativă a mişcărilor ce fac. GORGIAS Ai da un răspuns
potrivit, Socrate. d SOCRATE Iată, Gorgias, acum tu eşti la rînd. Retorica prin
urmare se întîmplă să fie una dintre artele care se exercită şi-şi ating toate
ţelurile prin cuvînt; nu-i aşa? GORGIAS Este. SOCRATE Spune şi cu privire la ce.
Dintre cele reale, la care lucru anume se referă cuvîntările puse în joc de
retorică? GORGIAS Sînt cele mai mari probleme omeneşti, Socrate, şi cele mai
înalte. SOCRATE Şi aici spui ceva cu două înţelesuri, Gor-e gias; ceva care nu-i
încă limpede. Cred că ai auzit oameni intonînd pe la banchete versurile acelui
skoliu, unde se enumera, cîntînd „să fii sănătos e cel mai de preţ; în rîndul al
doilea e bine să fii frumos; în al treilea — cum zice autorul skoliului — e să fii
bogat fără să fi înşelat pe nimeni". GORGIAS Da, am auzit; dar cu ce gînd spui
asta? SOCRATE Fiindcă numaidecît te-ai putea pomeni 452 a cu făuritorii lucrurilor
lăudate de poetul care a compus skoliul, cu medicul, cu maestrul de gimnastică,-
cu zaraful, iar medicul, mai întîi, ar spune: „Gorgias te înşală, Socrate! Doar nu
arta lui se ocupă cu cel mai mare bine al oamenilor, ci a mea." Şi dacă l-aş
întreba: „Dar tu cine eşti de vorbeşti aşa?", el mi-ar răspunde că-i cel ce
vindecă. „Ce zici? Oare binele meşteşugului tău să fie cel mai mare?" Iar dînsul:
„Cum, Socrate, nu-i sănătatea? Dar ce alt bun este pentru oameni mai de preţ decît
sănătatea?" Şi după el s-ar înfăţişa, la rîndu-i, maestrul de gimnastică şi ar
spune: „M-aş b mira, Socrate, dac-ar fi în stare Gorgias să-ţi arate, cu arta lui,
un bun mai mare decît eu cu arta mea!" Iar eu aş grăi atunci şi către dînsul: „Dar
tu cine eşti, omule? Şi care-i lucrarea ta?" Iar el: „Sînt maestru de gimnastică,
şi opera artei mele e să fac pe oameni să aibă corpuri frumoase şi puternice." Şi
după maestrul de gimnastică, ar vorbi zaraful, cu un aer — cred — dispreţuitor
faţă de toţi, şi ar zice: „Ia cercetează, Socrate, de este — fie la Gorgias, fie
la oric cine altul — un bun mai mare decît avuţia?" Noi am grăi către dînsul: „Dar
de ce? Nu cumva tu eşti făuritorul ei?" Şi cînd el ar răspunde afirmativ, noi l-am
întreba: „Cine eşti?" El: „Sînt zaraf." Noi am zice: „Şi ce gîndeşti tu, avuţia-i
pentru oameni cel mai mare bun?" „Cum să nu fie?" va zice el. Iar noi: „Dar uite,
Gorgias acesta de aici o tăgăduieşte; el zice că din arta pe care o predă dînsul
izvorăşte un bun mai mare decît al artei tale." Aşa i-am spune; atunci e învederat
că el m-ar întreba după asta: „Şi care-i acest bun? Să răspundă Gorgias." Haide,
Gorgias, închipuindu-ţi că eşti întrebat şi de unii ca aceştia şi de mine,
răspunde: ce-i în sine d arta de care zici că este cel mai mare bun al omenirii şi
că tu eşti în stare să-l înfăptuieşti.
384
PLATON
GORGIAS Ei da, Socrate, susţin că există în adevăr ceva din care poate izvorî cel
mai mare bine: şi pentru întreg neamul omenesc, că-i procură libertatea, şi pentru
fiecare cetăţean în parte, că-i poate da în propriul său stat conducerea
celorlalţi. SOCRATE Tocmai: în ce constă acest lucru de care vorbeşti? e GORGIAS
Constă, după părerea mea, în puterea de a convinge prin cuvînt, fie pe judecători
la tribunal, fie pe senatori în consiliu, fie pe cei întruniţi în adunările
populare, fie pe toţi care se strîng în orice întrunire politică s-ar face. Iar
această putere va robi şi pe medic, şi pe maestrul de gimnastică; iar cît despre
zaraful acesta, el se va dovedi că se îmbogăţeşte pentru altul, nu pentru sine;
pentru tine, cel care ştii să vorbeşti şi să insufli mulţimilor convingeri.
SOCRATE Abia acum, Gorgias, pari să-mi arăţi cît 453 a mai îndeaproape în ce
constă, după gîndul tău, arta retoricii. Şi dacă eu sînt în măsură să înţeleg
ceva, tu susţii că retorica-i făuritoarea convingerii şi că întreaga ei
străduinţă, scopul ei din urmă, se opreşte aici. Ori vrei să spui că retorica are
o putere şi mai mare decît aceea de a produce convingerea în sufletul celor ce
ascultă? GORGIAS Nicidecum, Socrate; am impresia că i-ai dat o definiţie
mulţumitoare. Acesta-i scopul ei esenţial. b SOCRATE Ascultă, Gorgias. Află un
lucru de care sînt convins: de este în lume cineva care vrea să ştie lămurit
despre ce e vorba, într-o discuţie cu altul, unul dintre aceia sînt şi eu. îmi
place să cred că eşti şi tu. GORGIAS Ce urmăreşti cu asta, Socrate? SOCRATE îţi
voi spune îndată. Află că eu unul nu prea sînt lămurit asupra convingerii pe care
zici tu că o produce retorica; nu ştiu adică nici ce este, nici la care anume
lucruri se referă convingerea făurită
GORGIAS
385
de ea. E adevărat că bănuiesc cam de ce fel vrei s-o arăţi că este şi la ce se

referă, dar asta nu mă împiedică să te mai întreb: în ce constă convingerea izvo-
rîtă din retorică şi cu privire la ce este? De ce te mai întreb pe tine — vei zice
— dacă eu singur o bănuiesc? De ce n-o spun eu? Fiindcă nu e vorba de tine, c ci
de discuţia cu tine: ea doar trebuie să înainteze, ca să devină cît mai limpede
subiectul despre care vorbim. Cercetează, de pildă, de nu-ţi pare dreaptă
următoarea întrebare. Presupune că-ţi spun: ce fel de pictor este Zeuxis? Dacă mi-
ai răspunde că-i pictor de fiinţe, n-aş fi eu în drept să te întreb: ce fel de
fiinţe pictează? Nu? GORGIAS Ba da. SOCRATE Şi de ce asta? Nu cumva fiindcă există
d şi alţi pictori care zugrăvesc multe alte vieţuitoare? GORGIAS Da. SOCRATE De n-
ar mai picta nici unul în lume afară de Zeuxis, n-ar fi bun răspunsul tău? GORGIAS
Cum de nu? SOCRATE Atunci, spune-mi şi în privinţa retoricii: este ea singura
disciplină care-ţi pare că făureşte convingeri, sau mai sînt şi altele? Uite ce
vreau să-ţi spun. Cînd unul predă o învăţătură, de orice soi ar fi ea, oare
convinge el sau nu? GORGIAS Nu pot spune „nu", Socrate; dimpotrivă, convinge.
SOCRATE Să ne întoarcem iar la artele de care am vorbit puţin mai înainte;
aritmetica şi omul care se e ocupă de ea nu ne învaţă ce proprietăţi are numărul?
GORGIAS Negreşit. SOCRATE Atunci ne şi convinge? GORGIAS Da. SOCRATE Vasăzică şi
aritmetica este făuritoare de convingeri? GORGIAS Pare-se.
386
PLATON GORGIAS
387
SOCRATE Şi dacă va întreba unul: de ce fel de convingere este vorba şi cu privire

la ce? îi vom răspunde: o convingere de conţinut didactic, referitoare la numere
pereche şi nepereche, precum şi la mărimea lor. La fel, vom putea arăta şi despre
celelalte discipline de care vorbeam adineauri, cum că şi ele sînt făuritoare de
convingere şi despre ce fel de 454 a
convingere şi cu privire la ce. Sau nu? GORGIAS Ba da. SOCRATE Prin urmare nu-i
numai retorica făuritoare de convingeri. GORGIAS Adevărat. SOCRATE Şi fiindcă ea
nu-i singura care săvîrşeş-te acest lucru, ci există şi altele, sîntem în drept să
întrebăm din nou, după acest caz, ca şi în al pictorului: Ce fel de convingere şi
cu privire la ce este aceea pe care o produce arta retoricii? Ori nu ţi se pare b
drept să reînnoim întrebarea? GORGIAS Mie, da. SOCRATE Fiindcă şi tu crezi ca
mine, răspun-de-mi atunci, Gorgias. GORGIAS Socrate, eu vorbesc despre convingerea
ce se produce în tribunale şi în celelalte adunări, cum spuneam şi puţin mai
înainte cu privire la ce e drept şi ce e nedrept. SOCRATE Şi eu am bănuit,
Gorgias, că vorbeşti despre această convingere, cu un astfel de conţinut; dacă
totuşi te-am întrebat, e pentru că nu vreau să te prîndă mirarea cînd, în curînd,
am să te întreb un lucru ce pare a fi clar. Cum am mai spus, îţi voi pune asemenea
întrebări, nu cu gîndul la tine, ci fiindcă doresc să fac ca discuţia să înainteze
către ţintă şi ca c să nu ne deprîndem a anticipa cu mintea întîmpină-rile sau
răspunsurile reciproce. Dimpotrivă, eu doresc ca tu să-ţi dezvălui pînă la urmă
gîndul, potrivit principiilor ce te călăuzesc. GORGIAS Mi se pare că faci bine,
Socrate. SOCRATE Atunci să cercetăm şi lucrul următor. Există ceva care poartă
numele de învăţătură? GORGIAS Există. SOCRATE Dar ce zici, există şi faptul de a
produce încredinţarea? GORGIAS Da. SOCRATE Găseşti oare că-i acelaşi lucru să zici
a „am dobîndit o cunoştinţă" şi „mi-am făcut o încredinţare", adică ştiinţa îţi
pare că-i totuna cu încredinţarea sau e altceva? GORGIAS întrucît mă priveşte,
Socrate, cred că e altceva. SOCRATE Crezi bine; şi iată de unde o poţi şti. în-
chipuieşte-ţi că te-ar întreba cineva: „Gorgias, există oare o credinţă falsă şi
una adevărată?" Cred că ai răspunde afirmativ. GORGIAS Da. SOCRATE Dar ce zici
despre ştiinţă? Există şi aici una falsă, alta adevărată? GORGIAS Asta cu nici un
chip. SOCRATE Vasăzică e clar că nu e vorba de acelaşi lucru. GORGIAS Adevărat
spui. SOCRATE Şi totuşi, şi cei care au învăţat, şi ei şi-au făcut convingeri, la
fel cu cei ce au primit o în- e credinţare. GORGIAS Şi asta-i exact. SOCRATE Ai fi
de acord atunci să admitem două feluri de convingeri, şi anume: una care procură
spiritului o credinţă fără de ştiinţă; alta, pe care o dă ştiinţa? GORGIAS
Neîndoios. SOCRATE Pe care din cele două convingeri o făureşte retorica la
tribunale şi la celelalte adunări, în privinţa lucrurilor drepte şi nedrepte? Pe
aceea din care izvorăşte credinţa fără amestecul ştiinţei, sau pe aceea din care
izvorăşte ştiinţa?
388
PLATON GORGIAS
389
GORGIAS învederat, Socrate: pe aceea din care izvorăşte credinţa. SOCRATE Vasăzică
retorica este, după toată aparenţa, făuritoarea unei convingeri de credinţă, nu a
une-455 a ia care să te instruiască referitor la drept şi nedrept.
GORGIAS Da. SOCRATE Atunci oratorul nu-i un dascăl, la tribunale şi adunări
populare, tratînd asupra lucrurilor drepte şi nedrepte, ci-i numai un făuritor de
păreri. Căci, de altfel, nici n-ar fi cu putinţă să predea cineva unei adunări aşa
de mari, într-un timp aşa de scurt, ştiinţa unor lucruri atît de însemnate.
GORGIAS Nu, desigur. SOCRATE Toate bune, dar să vedem, în sfîrşit, noi ce susţinem
despre retorică? Căci pînă acum eu singur nu mă pot dumiri ce să spun. Presupune
că b într-un stat se face adunare pentru alegerea unor medici sau a unor
constructori de corăbii, sau a te-miri-cărei alte bresle de meseriaşi. Trebuie
neapărat ca oratorul să-şi spună în această privinţă părerea? Nu văd de ce,
fiindcă-i clar că în fiecare alegere trebuie să preferăm pe cel mai specializat în
meşteşugul său. Tot aşa, cînd s-ar ţine sfat în vederea înălţării unor ziduri, ori
aşezării unor porturi sau arsenale, eu văd necesară părerea arhitecţilor. De
asemenea, dacă ar fi de ales nişte strategi sau de orînduit linia de bătaie în
faţa duşmanilor, ori de ocupat nişte poziţii, şi s-ar face pentru asta o
consfătuire, eu cred c că acolo strategii trebuie să se rostească, nicidecum
oratorii. Sau cum gîndeşti, Gorgias, despre acest gen de lucruri? Căci din moment
ce singur te declari orator, şi încă în stare să faci şi pe alţii la fel, este
nimerit să cer de la tine lămurire asupra însuşirilor artei tale. Pe mine trebuie
să mă socoteşti acum un aliat al poziţiei tale: poate cineva dintre cei de-aici ar
vrea să devină şcolarul tău; pe unii îi şi simt că vor, şi că sînt chiar mulţi,
dar poate se sfiesc să-ţi pună întrebări. Astfel, cînd te întreb eu, tu consideră-
te în- d trebat şi de dînşii: „Ce folos vom avea noi, Gorgias, de ne vom alătura
ţie? în ce problemă vom fi în măsură să povăţuim statul? Oare numai în privinţa a
ce e drept şi nedrept, sau şi în chestiunile de care vorbea Socrate mai
adineauri?" încearcă deci a le răspunde. GORGIAS Bine, Socrate, voi încerca să-ţi
dezvălui clar întreaga putere ce stă la îndemîna retoricii: căci tu singur m-ai
călăuzit bine pînă aici. Ştii desigur că aceste arsenale şi ziduri ale Atenei, ca
şi înfiinţarea porturilor, îşi au obîrşia pe de o parte în povaţa lui e
Temistocle, pe de alta in cea a lui Pericle, nu în poveţele meşterilor de
specialitate. SOCRATE Da, Gorgias, acestea se afirmă despre Temistocle. Cît despre
Pericle, eu însumi lam auzit cînd ne povăţuia, în privinţa zidului din mijloc.
GORGIAS Şi cînd ar fi fost vorba de o alegere ca 456 a aceea de care aminteai
adineauri, Socrate, îţi dai seama că şi atunci tot oratorii sînt cu sfatul, tot ei
au întîietate în a chibzui asupra unor astfel de chestiuni. SOCRATE Asta mă pune
în mirare şi pe mine, Gorgias; pentru aceea şi întreb eu de atîta vreme: în ce o
fi constînd puterea retoricii? în adevăr, pentru unul ca mine, care observă astfel
lucrurile, măreţia ei s-arată a fi divină. GORGIAS Şi încă, Socrate, de le-ai şti
tu pe toate, atunci ai vedea cum ea adună, ca să zic aşa, toate puterile la sine
şi cum le stăpîneşte. Şi-ţi voi aduce, pentru asta, o dovadă deosebită. Nu o dată
mi s-a întîmplat să intru, cu fratele meu sau cu alţi medici, b la cîte un bolnav
care nu voia să ia leacul ori să lase pe medic să-l taie sau să-l ardă; iar cînd
medicul nu-l putea îndupleca, atunci îl convingeam eu, şi nu cu vreo altă artă, ci
prin retorică. Eu îţi mai afirm că, dacă merg împreună într-un oraş — în oricare
vrei tu — un retor şi un medic, în cazul că se face între
390
PLATON GORGIAS
391
ei o dispută publică în faţa adunării poporului sau în orice alt fel de întrunire,
pe tema: care din doi să fie ales ca medic, retorul sau doctorul — ei bine, nu
medicul va ieşi deasupra, ci în orice caz ar fi preferat cel capabil să vorbească,
dacă ar vrea. Tot aşa, c dacă oratorul ar da lupta cu un alt om de meserie,
oricare vrei, tot oratorul va fi cel ce va
convinge să fie dînsul ales, mai degrabă ca oricare altul. Căci nu există problemă
în care un orator să nu fie mai convingător în vorbire decît orice om de meserie,
în faţa mulţimii. Asta-i puterea artei retorice; atît de mare îi este puterea şi
cu aceste însuşiri ni se înfăţişează ea. Cu toate astea, Socrate, şi de retorică
trebuie să ne folosim întocmai ca de orice altă armă. E doar de la sine înţeles
că, şi în alte cazuri, nu trebuie să le punem în joc contra tuturor, numai pentru
că am d învăţat arta pugilatului şi a luptei atletice, nici să mînuim armele în
aşa fel încît să biruim şi pe prieteni şi pe duşmani. Nu este un motiv să-ţi
loveşti prietenii, să-i răneşti ori să-i ucizi. Pe Zeus, ar fi tocmai cum unul,
după ce a urmat exerciţiile palestrei, dobîndind astfel un corp puternic sau
devenind chiar atlet, s-ar apuca să bată pe tată-său, pe mamă-sa, pe-o rudă sau pe
un prieten. Şi nu trebuie, pentru aşa ceva, să urîm şi să izgonim de prin oraşe pe
maeştrii de gimnastică sau pe cei care dau lecţii de luptă cu armele. Doar aceştia
îşi predau ştiinţa lor spre e a fi folosită în chip potrivit de elevi, adică
împotriva inamicilor sau a celor ce i-au nedreptăţit; cu alte cuvinte, pentru a se
apăra iar nu spre a ataca. Dar, răsturnînd lucrurile, unii dau o întrebuinţare
nepotrivită puterii şi artei de care dispun. Cei ce i-au 457 a instruit nu poartă
pe suflet nici un păcat, iar ştiinţa lor nu e, pentru asta, nici vinovată, nici
rea; vina stă, cred, numai de partea celor ce nu se folosesc cum trebuie de cele
învăţate. Aceeaşi judecată e de făcut şi asupra retoricii. Este drept că oratorul
are puterea de a vorbi faţă de oricine şi despre orice în aşa mod încît ce spune
el în faţa mulţimilor să fie, într-un cu-vînt, cel mai convingător asupra oricărei
chestiuni ar vrea să vorbească. Dar nu-i deloc îndrituit, pen- b tru acest motiv,
să despoaie de vaza lor nici pe medici — pe temeiul că ar fi şi el în stare să
practice medicina —, nici pe ceilalţi specialişti; ci datoria lui este să se
folosească de retorică numai în chip potrivit, întocmai ca în lupte. Iar dacă,
cred eu, cineva devine orator şi îndată după aceea se serveşte de puterea şi
tehnica acestei arte pentru a face răul, nu înseamnă să urîm şi să surghiunim de
prin oraşe c pe cel ce l-a învăţat retorica. Doar acela i-a predat ştiinţa în
vederea unei folosinţe drepte, iar el se foloseşte de ea tocmai pe dos. Prin
urmare, cine dă artei sale o folosire nepotrivită, acela merită să fie urît,
surghiunit sau trimis la moarte, nu însă cel care l-a învăţat. SOCRATE Sînt
încredinţat, Gorgias, că şi tu trebuie să ai experienţa multor discuţii; că ai
văzut desigur, în asemenea prilejuri, cum oamenii nu se pot înţelege uşor printr-o
definire a celor ce au de discutat, instruindu-se reciproc, pentru ca numai după
aceea să se despartă unii de alţii. Dimpotrivă, dacă se stîrneşte între ei
dezbinare asupra oricărui lucru d şi dacă unul susţine despre celălalt sau că nu
judecă drept, sau că nu judecă limpede, se supără amîndoi şi fiecare îşi închipuie
că celălalt vorbeşte cu pizmă contra sa, ei căutînd a obţine cîştig de cauză, iar
nu a face prin discuţie o cercetare a subiectului propus. Pînă la urmă, unii ajung
că se despart urît de tot: îşi aruncă în obraz ocări, rostesc şi-şi aud vorbe care
fac pe cei de faţă să rămînă revoltaţi chiar pe ei înşişi că le-a fost dat să stea
alături de astfel de oameni şi să-i asculte. Dar de ce spun eu asta? Fiindcă mi se
pare e că nu mai vorbeşti acum aşa cum ai făcut la început; că prin urmare nu mai
eşti de acord cu tine însuţi în
392
PLATON
privinţa retoricii. Mă tem totuşi să te contrazic, ca nu cumva tu să socoteşti

rivna ce pun în discuţii ca 458 a privind nu atît obiectul însuşi — spre a face
lumină —, cît persoana ta. Dacă eşti deci în felul oamenilor din care fac parte
eu, se-nţelege, te-aş întreba bucuros mai departe; dar dacă nu, prefer să te las
în pace. Şi acum, poate vrei să ştii din ce categorie fac parte eu? Sînt dintre
aceia care se învoiesc bucuros să fie combătuţi cînd spun ceva neadevărat; dar
combat bucuros pe cel care ar spune neadevărul. Cum vezi, fac parte din categoria
celor ce nu-s mai puţin bucuroşi de a fi combătuţi ca de a combate. Ba chiar
socotesc un mai mare bine, pentru cineva, să fie pus la adăpost de săvîrşirea
celui mai mare rău, b decît ca el să pună pe altul. într-adevăr, nu-i păcat mai
mare pentru un om, după credinţa mea, decît să aibă o falsă părere asupra unui
lucru, cum e de pildă cel la care s-a oprit acum discuţia noastră. Deci
dacă zici că eşti şi tu ca mine, putem duce mai departe convorbirea noastră; dacă
nu, ori dacă ţi se pare că ar trebui să ne oprim aici, atunci s-o lăsăm în pace şi
să risipim sfatul. GORGIAS Bine, Socrate, dar şi eu mă declar a fi în felul
oamenilor de care vorbeşti. Pe de altă parte, poate că n-ar fi rău să ne gîndim
puţin la ce zic cei de faţă. înainte de a veni voi, eu le-am vorbit îndelung celor
de aici, şi-mi închipui că, de vom începe iar discuţia, s-ar putea să ne întindem
prea departe, c Se cuvine deci să aflăm şi părerea lor, pentru a nu reţine pe
vreunul care ar vrea să-şi întrebuinţeze altfel acest timp. CHAIREPHON Din
murmurul pe care-l auziţi voi înşivă, Gorgias şi tu Socrate, înţelegeţi că aceşti
oameni nu vor altceva decît să vă asculte, orice discuţie aţi vrea să începeţi.
Cît mă priveşte, ce bine ar fi să n-am o treabă atît de serioasă încît vreun
interes
GORGIAS
393
grabnic să mă silească a părăsi convorbiri aşa de bine susţinute. CALLICLES în

numele zeilor, Chairephon, am luat a şi eu parte la multe discuţii, dar nu ştiu
să-mi fi făcut vreuna o plăcere mai mare decît asta de acum. Cît pentru mine, de-
ţi vrea să vorbiţi şi ziua întreagă, nu-mi veţi pricinui decît bucurie. SOCRATE Şi
în ce mă priveşte, Callicles, nu văd vreo piedică; numai Gorgias să vrea. GORGIAS
Ar fi pentru mine lucru ruşinos, Socrate, să nu vreau, tocmai eu, care am îndemnat
pe alţii să mă întrebe ce vor. Cu voia lor, să începem deci discuţia. întreabă-mă
ce vrei. e SOCRATE Ascultă, Gorgias, ce mă uimeşte, în cele rostite de tine. Se
poate să ai dreptate, iar eu să nu te fi înţeles bine. Nu susţii tu că eşti în
măsură să faci orator şi pe altul, pe oricine ar vrea să ia lecţii de la tine?
GORGIAS Ba da. SOCRATE Că-l faci să vorbească despre orice problemă aşa de bine
încît să fie convingător în faţa mulţimii, nu însă instruind-o, ci înduplecînd-o?
459 a GORGIAS Nu mai încape îndoială. SOCRATE Spuneai adineauri că oratorul va fi
mai convingător decît medicul, în privinţa sănătăţii. GORGIAS Da, ziceam că va fi
astfel, în ochii mulţimii. SOCRATE Cum în ochii mulţimii? Vrei să spui că în faţa
celor neştiutori? Căci doar n-o să fie mai convingător decît medicul, în faţa
cunoscătorilor. GORGIAS Adevărat grăieşti. SOCRATE Şi dacă-i mai convingător decît
medicul, nu înseamnă că este mai convingător decît omul ştiutor? GORGIAS Desigur.
SOCRATE Fără să fie medic, nu-i aşa? b GORGIAS Da. 394
PLATON GORGIAS
395
SOCRATE Nefiind însă medic, este un necunoscător în materia pe care o cunoaşte

medicul. GORGIAS Evident că da. SOCRATE Deci un neştiutor, în faţa altora, va fi
mai convingător decît omul ştiutor, dacă admitem că retorul e mai convingător
decît medicul. Urmează sau nu aceasta? GORGIAS Urmează, cel puţin în cazul de
faţă. SOCRATE Şi în celelalte meşteşuguri, nu-i la fel cu retorica şi retorul?
Aceştia n-au nevoie să ştie cum stau lucrurile cu adevărat. E de ajuns oratorului
să fi aflat un mijloc de convingere, de natură să le facă c neştiutorilor impresia
că e mai competent decît cei competenţi. GORGIAS Nu-i aşa că se face o mare
înlesnire, So-crate, omului care, fără să fi studiat celelalte meşteşuguri, ci
doar pe acesta, nu rămîne totuşi întru nimic mai prejos decît cei cu adevărat
competenţi? SOCRATE De rămme oratorul mai prejos ori nu decît alţii, din pricina
situaţiei acesteia, o
vom cerceta-o îndată, cînd mersul discuţiei ne va duce acolo; acum să vedem în
primul rînd dacă în privinţa dreptului şi nedreptului, a frumosului şi untului, a
d binelui şi răului îşi păstrează sau nu oratorul aceeaşi situaţie ca în privinţa
sănătăţii şi a celorlalte specialităţi. Să ne dăm seama dacă îi este lui cu
putinţă ca, fără să ştie ce-i bun şi ce-i rău, frumos şi urît, drept şi nedrept,
să facă totuşi unui auditor neştiutor impresia că este mai bine pregătit decît
unul competent. Ori este poate necesar ca omul ce şi-a pus de gînd să studieze
retorica să fi căpătat aceste cunoştinţe înainte de a ajunge la tine? Dacă nu-i
nece-e sar, atunci tu, profesor de retorică, nu-ţi vei mai bate capul cu cel care
a venit la tine, să-l înveţi din toate — nu-i doar asta sarcina ta —, ci-l vei
face numai să apară în ochii celor mulţi ca ştiind astfel de lucruri, deşi nu le
ştie deloc; să se înfăţişeze adică drept un om cinstit, deşi nu este. Sau vrei să
spui că în genere nu-l vei putea învăţa retorica, dacă nu are dinainte adevărul
asupra acestei materii? Care-i, Gorgias, realitatea? în numele lui Zeus, fă-ne să
pricepem mai limpede, dezvăluie-ne, cum ziceai adineauri, în ce stă 460 puterea
retoricii. GORGIAS Cred, Socrate, că de nu s-a întîmplat să le înveţe pe toate de
mai-nainte, le va afla şi pe acestea de la mine. SOCRATE Vorbeşti frumos şi-mi
ajunge. Dacă faci pe cineva orator, e nevoie în orice caz să ştie cele drepte şi
nedrepte, fie că le-a învăţat dinainte, fie că le va studia cu tine în urmă.
GORGIAS Nici vorbă. SOCRATE Acum, cine a studiat arhitectura e arhi- b tect, nu?
GORGIAS Da. SOCRATE Cine a învăţat muzica, nu-i muzician? GORGIAS Da. SOCRATE Cine
medicina, nu-i doctor? Şi tot aşa cu fiecare la fel: cine s-a specializat în cîte
o ramură, nu va fi aşa cum l-a pregătit ştiinţa ce a învăţat? GORGIAS Nici vorbă.
SOCRATE Şi cine a învăţat ce e drept, nu va fi, după aceeaşi normă, un om drept?
GORGIAS Va fi, se-nţelege. SOCRATE Şi cel drept săvîrşeşte cele drepte. GORGIAS
Da. SOCRATE Nu-i deci necesar ca omul pregătit în retorică să fie drept, iar cel
drept să rîvnească a săvîrşi c cele drepte? GORGIAS Da, aşa s-arată cel puţin.
SOCRATE Niciodată prin urmare cel drept nu va vrea să nedreptăţească. GORGIAS Cu
necesitate. SOCRATE însă, din aceeaşi raţiune, omul pregătit în retorică e drept.
396
PLATON
GORGIAS Da. SOCRATE Aşadar, niciodată cel pregătit în retorică nu va voi să facă
nedreptate. GORGIAS: Nu, nu văd cum. d SOCRATE îţi aminteşti acum ce-ai spus puţin
mai înainte? Ziceai că nu trebuie să învinuim maeştrii de gimnastică, nici să-i
surghiunim din cetate, cînd se întîmplă ca un pugilist să dea artei sale o
nedreaptă întrebuinţare. Nu-i tot aşa cînd un retor se foloseşte în chip nedrept
de arta sa? Nu-i aşa că nu trebuie să învinuim pe cel care l-a pregătit şi nici
să-l alungăm din oraş pe acela, ci numai pe cel care a săvîrşit nedreptatea, pe
cel care nu s-a folosit cum trebuie de retorică? S-au zis sau nu acestea? GORGIAS
S-au zis. e SOCRATE Acum însă iată că acelaşi om pregătit în retorică este arătat
drept incapabil să săvîrşească o nedreptate. Ori nu? GORGIAS Pare-se. SOCRATE La
începutul convorbirii, Gorgias, mi-ai spus că retorica are ca obiect cuvîntările,
nu cele referitoare la numerele pereche şi nepereche, ci pe cele care vorbesc
despre ce e drept şi nedrept. Nu-i aşa? GORGIAS Aşa e. SOCRATE Cînd tu spuneai
acestea, eu presupuneam că retorica nu poate fi niciodată un lucru nedrept, ca una
ce-i pururea preocupată de făurirea cuvîntărilor despre dreptate. Cînd însă,
îndată după 46i a aceea, mi-ai adăugat că retorul se poate folosi şi în chip
nedrept de arta sa, eu am rămas uimit şi mi-am dat seama, atunci, că diferitele
tale susţineri nu se potrivesc între ele. Şi numaidecît ţi-am spus că, dacă şi tu
vezi, ca mine, un cîştig în a fi combătut, atunci merită să ducem mai departe
convorbirea; altminteri, ziceam s-o lăsăm în pace. Tu însă ai preferat atunci să
continuăm discuţia şi ai ajuns să vezi singur că un om pregătit în retorică este
incapabil să foloGORGIAS
397
sească nedrept arta lui şi să aibă cu tot dinadinsul voinţa de a săvîrşi

nedreptatea. Cum stau acestea împreună? Dar, pe cîine, Gorgias, aşa ceva nu se
poate b lămuri la repezeală. POLOS Ce, Socrate, aceasta-i cu adevărat părerea ta
despre retorică, aşa cum ai exprimat-o acum? Că Gorgias s-a sfiit să te înfrunte,
cînd susţineai că oratorul trebuie să cunoască tot ce-i drept, frumos şi bun, sau
cînd spuneai că, dacă nu le-ar cunoaşte, încă poate să le studieze de la el cînd
va veni să-i dea învăţături, mai tîrziu — că din acest fel de „a consimţi" aţi
ajuns în convorbirea voastră la acel rezultat contradictoriu? Desigur, ţie îţi
face plăcere aşa c ceva, căci tu ai dus discuţia acolo cu acele întrebări. Dar
într-adevăr, cine crezi că va tăgădui vreodată, în ce-l priveşte, cunoaşterea
celor drepte? îţi va spune chiar că-i în stare să înveţe şi pe alţii. Eu găsesc
însă că-i prea multă grosolănie să cobori discuţia la acest nivel. SOCRATE
Minunate Polos, iată de ce căutăm noi să ne facem prieteni, ba să avem şi copii,
pentru ca, îmbătrînind şi începînd să ne înşelăm în păreri, voi, cei mai tineri,
să veniţi alăturea de noi şi să ne îndreptaţi, în fapte şi în cuvinte. Şi acum,
dacă eu şi Gorgias am făcut vreo greşeală în discuţie, vino tu lîngă noi, vino şi
îndreaptă-ne. Vei face un act de dreptate. Cît despre mine, dacă vreunul dintre
lucrurile d încuviinţate îţi par să fi fost recunoscute fără temei, eu sînt gata
să iau discuţia din nou, s-o reiau de oriunde vrei, cu paza unei singure condiţii.
POLOS Ce condiţie? SOCRATE De a schimba forma de discurs neîntrerupt a expunerii
tale, Polos, acea formă pe care ai vrut s-o pui în joc de la început. POLOS Cum?
Nu-mi va fi mie îngăduit să vorbesc cît vreau mai pe larg?
T
398
PLATON
e SOCRATE Preabunule, ar fi groaznic pentru tine dacă, venind în Atena, cetatea

celei mai largi îngăduinţe de vorbire din toată Grecia, tu singur ai avea
nenorocul de a fi oprit de la cuvînt. Dar ţine seamă, te rog, şi de contrariul.
Dacă tu vorbeşti în cuvântări prea lungi în loc să-mi răspunzi numai la întrebări,
n-aş trece şi eu prin clipe tot aşa de grele, nefiin-du-mi îngăduit să te părăsesc
fără a te asculta? Ci 462 a dacă porţi vreun interes discuţiei avute cu Gorgias şi
vrei să-i aduci vreo îndreptare, cum ţi-am mai spus, readu în discuţie orice vrei,
întreabă pe rînd şi la-să-te întrebat, cum am făcut cu Gorgias; respinge, în
sfîrşit, sau lasă-te combătut. Zici că ştii şi tu cîte ştie Gorgias? Sau nu? POLOS
Da. SOCRATE Prin urmare şi tu ceri să ţi se pună întrebări, fiecare ce vrea, ca
unul ce ştii să ţii piept şi să răspunzi tuturora. POLOS Şi eu, nici vorbă.
b SOCRATE Acum iată: alege cum vrei. Sau întrebi tu, sau tu răspunzi. POLOS Bine,
voi face cum zici. Să-mi răspunzi tu, Socrate. Fiindcă ţi s-a părut că Gorgias s-a
încurcat cînd aţi discutat asupra retoricii, spune tu, ce zici că este? SOCRATE
întrebi ce fel de meşteşug zic eu că este? POLOS Da. SOCRATE în credinţa mea,
Polos, ca să-ţi spun adevărul, eu zic că nu-i deloc un meşteşug. POLOS Ce spui
atunci că este? SOCRATE Un lucru de felul aceluia pe care tu l-ai prefăcut în
meşteşug, în scrierea ta, pe care am c citit-o de curînd. POLOS De ce lucru e
vorba? SOCRATE De o experienţă practică. POLOS Experienţă practică îţi pare deci a
fi retorica?
GORGIAS
399
SOCRATE Mie da, dacă nu spui tu într-altfel. POLOS Experienţă, în privinţa cărui
lucru? SOCRATE: în scopul de a produce o mulţumire, o plăcere oarecare. POLOS Dacă
retorica este în stare să producă oamenilor mulţumiri, nu găseşti că-i lucru
frumos? SOCRATE Ce, Polos, nici n-ai aflat bine de la mine ce-i retorica şi ai şi
ajuns la întrebarea a doua, aceea a dacă nu cumva o găsesc chiar frumoasă? POLOS
Dar nu mi-ai spus că-i zici experienţă practică? SOCRATE Fiindcă preţuieşti
plăcerea, n-ai vrea să-mi faci şi mie una mică? POLOS Ba, da. SOCRATE întreabă-mă
tu acum: ce fel de meşteşug găsesc eu că este pregătirea bucatelor? POLOS Să te-
ntreb: ce fel de meşteşug e pregătirea bucatelor? SOCRATE Nu-i deloc unul, Polos.
POLOS Atunci ce-i? Spune tu. SOCRATE Zic că-i o experienţă practică. POLOS
Experienţă în privinţa cărui lucru? Spune tu. SOCRATE îţi răspund: experienţa în
vederea procu- e rării unei mulţumiri, a unei plăceri, Polos. POLOS Cum văd,
retorica este una şi aceeaşi cu gătirea bucatelor. SOCRATE Ba deloc. Fiecare din
ele este numai o parte din aceeaşi îndeletnicire. POLOS Cum îi zice
îndeletnicirii? SOCRATE Mi-e teamă să spun un adevăr aşa de grosolan; preget să-mi
rostesc părerea, din cauza prezenţei lui Gorgias, ca nu cumva să creadă că-i
batjocoresc meseria. în ce mă priveşte, nu-s de altfel prea 463 a dumirit dacă
îndeletnicirea lui Gorgias este retorica, în adevăr, discuţia ce am avut împreună
n-a fost prea lămuritoare pentru ceea ce gîndeşte dînsul în aceas400
PLATON
GORGIAS
401
tă privinţă. Dar ştiu ce numesc eu retorică; este numai o parte dintr-un lucru
care nu-i deloc frumos. GORGIAS Ce lucru, Socrate? Spune, nu te sfii de mine.
SOCRATE Retorica este o îndeletnicire, Gorgias, după părerea mea, ce n-are nimic
de-a face cu meşteşugul, dar ea cere un suflet bogat în imaginaţie, cu îndrăzneală
şi deosebit de înclinat către relaţiile cu oamenii. Iată, genul acestui fel de
îndeletnicire eu îl numesc arta de a linguşi. După socotinţa mea, ea are mai multe
părţi, dintre care una este pregătirea bucatelor.
E adevărat că şi asta trece drept meşteşug, eu însă n-o socotesc aşa, ci numai o
experienţă practică şi o deprîndere. După mine, retorica nu-i decît o altă parte a
linguşirii, după care vin dichisirea şi sofistica. Astea-s cele patru părţi ale
linguşirii, cu patru teme deosebite. Dacă Polos vrea să afle ceva, n-are decît să
mă întrebe. în adevăr, el n-a dobîndit pînă acum o lămurire asupra întrebării cum
anume zic eu că retorica este o parte a linguşirii. A scăpat din vedere că nu i-am
dat încă acest răspuns; de aceea, se vede, mă întreabă dacă n-o găsesc cumva şi
frumoasă. Ci eu nu-i spun de-o cred frumoasă sau urită, pînă ce nu-i arăt întîi ce
este. Nu s-ar cuveni să fac altfel, Polos! Dacă vrei deci să cunoşti părerea mea,
trebuie să ştii întîi ce fel de parte a linguşirii zic eu că este retorica. POLOS
Să te-ntreb şi asta. Spune: ce fel de parte? SOCRATE Şi dacă-ţi răspund, putea-vei
tu înţelege? După părerea mea, retorica este imitaţia uneia din părţile ce
alcătuiesc politica. POLOS Ce-i cu asta? Vrei să spui că-i frumoasă ori urită?
SOCRATE Urită, cred. Aşa numesc eu lucrurile rele, dacă-i vorba să-ţi dau un
răspuns ca unuia care ar şti acum ce vreau să spun.
GORGIAS Socrate, mă jur pe Zeus că nici eu nu înţeleg ce zici. SOCRATE E firesc,
Gorgias, că nici n-am apucat e să mă exprim destul de limpede. De vină-i însă
Polos acesta; cum îl vezi, tînăr şi nerăbdător. GORGIAS Lasă-l pe el în pace.
Explică-mi mie: ce-ai vrut să înţelegi spunînd că retorica este imitaţia unei
părţi din politică? SOCRATE Voi încerca să-ţi arăt ce este în ochii mei retorica.
Căci de nu va fi aşa, iată: Polos este aici şi mă va contrazice. Există trup şi
suflet? 464 a GORGIAS Cum de nu? SOCRATE Şi nu crezi că fiecare din acestea are şi
starea ce se cheamă sănătate? GORGIAS Cred. SOCRATE Dar ce? Sănătatea de care
vorbim poate fi numai aparentă, reală nu? Iată ce vreau să zic: mulţi oameni par
să aibă trupuri sănătoase; dar nu oricine este în stare să-şi dea cu uşurinţă
seama de realitate. De fapt, numai doctorul sau maestrul de gimnastică ar putea
cunoaşte adevărul în această privinţă. GORGIAS Bine zici. SOCRATE Vreau să spun că
atît în trup, cît şi în suflet există ceva care dă aparenţa sănătăţii, pe care
însă unul să n-o aibă de fapt. GORGIAS Şi aceasta este aşa. b SOCRATE Haide, să
lămuresc mai bine ce vreau să spun, de voi fi în stare. Cred că există două
lucruri deosebite şi două meşteşuguri corespunzătoare. Unul se referă la suflet şi
eu îl numesc politică; pe cel referitor la trup nu-l pot indica printr-o singură
vorbă, deşi trupul este şi el o unitate: în îngrijirea trupului voi deosebi două
părţi, de o parte gimnastica, de alta medicina. în politică, legislaţia corespunde
gimnasticii, justiţia medicinei. în fiecare din grupe, meşteşugurile respective se
aseamănă, c
402
PLATON
prin identitatea obiectului de fiecare dată: pentru trup medicina şi gimnastica,

pentru spirit justiţia şi legislaţia. Aceste patru meşteşuguri fiind astfel
constituite şi ţintind statornic către cel mai înalt bine, al corpului sau al
sufletului, iată că linguşirea, mai mult prin instinct decît printr-o cunoaştere
raţională, a băgat de seamă faptul şi, impărţindu-se în patru părţi, s-a strecurat
la fiecare din acestea sub meşteşugul corespunzător, dîndu-se drept acea artă a
cărei mască o luase. Ea nu se sinchiseşte nicidecum de cel mai mare d bine, ci
caută, prin momelile plăcerii, să întindă curse prostiei, s-o înşele şi să cîştige
astfel preţuire deosebită. în acelaşi mod se furişează şi bucătăria sub medicină
şi se face a şti care sînt, pentru corp, alimentele cele mai potrivite. Astfel,
dacă un bucătar e ar trebui să se ia la întrecere cu un medic în faţa unor copii
sau chiar a unor oameni tot aşa
de lipsiţi de experienţă cum sînt copiii, şi dacă aceştia ar fi chemaţi să judece
între medic şi bucătar, spre a hotărî cine cunoaşte mai bine calitatea bună sau
rea a ali-465 a mentelor, s-ar putea ca medicul să moară de foame în faţa
bucătarului. Numesc linguşire această treabă şi o socotesc lucru urît, Polos (căci
ţie ţi se adresează acest cuvînt), fiindcă ea urmăreşte numai plăcerea, fără
preocuparea binelui. Şi nu zic că-i meşteşug, ci pur şi simplu o experienţă
practică, pentru că nu oferă nici un temei pentru cele ce rezultă dintr-însa: cum
rezultă? cîte? de ce natură sînt? şi, nu mai pub ţin: din care pricină purced? Iar
eu nu pot numi meşteşug ceva la temelia căruia nu stă raţiunea. Dacă te
împotriveşti la acestea, sînt gata să dau socoteală de ce spun. Cînd linguşirea se
aplică la bucătărie, atunci ea se ascunde — cum spuneam — sub masca medicinei.
Urmînd aceeaşi cale, dichisirea ia înfăţişarea gimnasticii: procedeu desigur
aducător de rău, înşelător,
GORGIAS
403
lipsit de nobleţe, nedemn de un spirit liber şi generos, împrumutînd prestigiul

formei, culorilor, sclivi-sirii, straielor, dichisirea vrea să le facă a stîrni
iluzii în aşa grad, încît să se nesocotească frumuseţea reală şi naturală, care se
dobîndeşte prin gimnastică. Şi ca să nu lungesc vorba, să spun mai bine pe limba
geometrilor (poate aşa mă urmăreşti mai bine): raportul c dintre gătire şi
gimnastică este al bucătăriei faţă de medicină. Mai bine încă: ce e sofistica faţă
de legiferare, este dichisirea faţă de gimnastică; şi ce e retorica faţă de
justiţie, este bucătăria faţă de medicină. Repet totuşi că aceste lucruri se
deosebesc prin natura lor, dar din pricina punctelor de asemănare ce există între
sofişti şi retori, se întîmplă că lumea-i confundă ca ocupîndu-se de aceleaşi
lucruri şi nici ei nu pot hotărî marginile ce deosebesc ocupaţiile lor, nici
ceilalţi oameni. Dacă în adevăr, în loc ca sufletul să poruncească trupului,
acesta s-ar conduce singur, dacă d sufletul n-ar cerceta şi n-ar face deosebirea
între bucătărie şi medicină, dacă trupul ar fi arbitru şi el ar judeca totul după
plăcerile pe care le preţuieşte, nar fi nimic mai firesc, iubite Polos, decît
cuvintele lui Ana-xagora (căci tu cunoşti aceste teorii): „toate lucrurile ar fi
confundate laolaltă". Cu alte cuvinte, nedeosebite ar fi cele ale medicinei şi
aducătoare de sănătate, e de cele ale bucătăriei. Ştii acum ce zic eu despre
retorică: ea este, faţă de suflet, ce este bucătăria faţă de corp. Dar iată că,
vorbind eu însumi mult, după ce te-am oprit pe tine de la o expunere mai largă,
poate am făcut o abatere nelalocul ei. Numai că, eu sînt vrednic de iertare. Cînd
mă exprimam pe scurt, nu mă înţelegeai, nici nu erai în stare să scoţi ce trebuia
din răspunsurile ce-ţi dădeam: aveai mereu nevoie de explicări. Dacă acum nici eu
n-aş găsi îndestulătoare răspunsurile tale, eşti liber şi tu să te întinzi la
vorbă; dacă însă mă pot folosi bine de ele, lasămă
404
PLATON
466 a s-o fac; căci aşa se cuvine. Şi acum, dacă răspunsul meu îţi trezeşte vreun
gînd, spune-o. POLOS Aşadar ce zici? Ţie îţi pare retorica o linguşire? SOCRATE Am
spus că-i numai o parte din linguşire. Ce, Polos? La vîrsta asta nici atît nu-ţi
aduci aminte? Ce vei face mai tîrziu? POLOS Crezi că oratorii cei buni, în statele
lor, sînt priviţi drept linguşitori ordinari? b SOCRATE Pui numai o întrebare sau
începi a rosti o expunere mai largă? POLOS Nu, te întreb numai. SOCRATE Credinţa
mea e că aceşti oratori nu sînt luaţi în consideraţie nici într-un fel. POLOS Cum
nu sînt luaţi în consideraţie? Nu-s ei cei mai puternici oameni în state? SOCRATE
Deloc, dacă socoteşti că „a fi puternic" este un bine pentru cel ce are puterea.
POLOS Dar asta-i părerea mea. SOCRATE Mie oratorii îmi par a fi cei mai puţin
puternici din stat. POLOS Cum? întocmai tiranilor, n-au ei puterea c să ucidă pe
cine vor, să-i despoaie de
avere, să izgonească din cetăţi pe cine găsesc de cuviinţă? SOCRATE Pe cîine,
Polos! După orice vorbă rostită de tine, eu mă întreb dacă în adevăr spui gîndul
tău sau îmi pui doar o întrebare. POLOS Dar te întreb. SOCRATE Fie, prietene!
Atunci îmi pui două întrebări deodată. POLOS Cum două? SOCRATE Nu mi-ai spus chiar
adineauri că oratorii omoară pe cine vor şi că — întocmai ca tiranii — ju-d poaie
de avere sau surghiunesc din cetăţi pe oricare găsesc de cuviinţă? POLOS Da, am
spus.
GORGIAS
405
SOCRATE Ei bine, eu declar că prin aceasta se pun două întrebări deosebite, şi-ţi
voi răspunde la fiecare. Zic deci, Polos, că şi oratorii şi tiranii au în statele
lor cea mai mică putere, aşa cum spusei adineauri. Ei nu săvîrşesc, ca să zic aşa,
nimic din ce ar vrea; totuşi fac ce li se pare că-i mai bine. e POLOS Dar nu-i
tocmai aceasta marea lor putere? SOCRATE Nu, cel puţin după părerea lui Polos.
POLOS N-o spun eu? Dar tocmai că o spun. SOCRATE Ba nu o spui într-adevăr, ca unul
care crezi că puterea mare e un bine pentru cel ce o are. POLOS Da, cred. SOCRATE
Socoteşti într-adevăr că-i un bine pentru omul lipsit de raţiune să facă ce crede
el de cuviinţă? Şi asta numeşti tu putere mare? POLOS Eu? Nu. SOCRATE Putea-vei
atunci să mă combaţi şi să-mi faci dovada că oratorii sînt oameni cu judecată, că
467 a retorica lor nu este linguşire, ci meşteşug? Şi dacă nu mă vei putea
combate, va rămîne lucru adevărat că nici oratorii, care fac ce le năzare în
statele lor, nici tiranii nu sînt stăpîni pe un bine superior. Puterea în sine
este, cum zici, un bine, dar a săvîrşi fără raţiune orice-ţi trece prin minte,
asta mărturiseşti singur că-i lucru rău. Sau nu? POLOS Ba da. SOCRATE Mă-ntreb
însă cum pot avea oratorii sau tiranii o mare putere în state, dacă Polos nu va
produce lui Socrate dovada că fac ce vor? POLOS Ce om şi ăsta... b SOCRATE Eu
menţin că nu-s în stare să lucreze după voinţa lor. Tu dovedeşte-mi contrariul.
POLOS Bine, dar n-am recunoscut chiar adineauri că săvîrşesc lucrurile ce li se
par mai bune? SOCRATE O recunosc şi acum. POLOS Deci nu lucrează după voia lor?
SOCRATE Asta nu.
406
PLATON
POLOS ... cînd fac ce găsesc de cuviinţă? SOCRATE: Cînd le fac. POLOS: Astea-s
curate prostii, Socrate, sînt ciudăţenii de-ale tale. SOCRATE: Nu mă învinui, tu
frumos Polos — ca să grăiesc în felul tău. Dovedeşte că mint, dacă ai ce să mă
întrebi; de nu, răspunde tu întrebărilor mele. POLOS Ba, prefer să dau eu
răspunsurile; în acest chip voi şti şi eu ce părere ai. SOCRATE Găseşti că oamenii
fac pururea ce vor, ori de cîte ori săvîrşesc o faptă? Sau se poate să nu dorească
lucrul ce-l fac? Cînd iau de pildă doctorii, după povaţa medicilor, socoti că
voinţa lor este să facă ceea ce fac, cu tot dinadinsul? Voiesc adică să ia leacuri
şi să îndure suferinţe? Sau fac asta în vederea scopului pentru care iau leacul,
adică în vederea sănătăţii? POLOS Se-nţelege, în vederea sănătăţii.
SOCRATE Dar cei care călătoresc pe mări sau cei care se dedau la vreo
îndeletnicire negustorească, dacă săvîrşesc una sau alta din acestea, nu fac în
fiece caz chiar ceea ce vor. Cine-i omul care să vrea cu tot dinadinsul să
plutească pe mări, să înfrunte primejdiile şi să aibă greutăţi? Nu, eu cred că
fiecare urmăreşte de fapt scopul în vederea căruia face călătoria pe mare; doreşte
îmbogăţirea şi călătoreşte în vederea bogăţiei. POLOS Da, aşa e. SOCRATE Nu-i la
fel în toate celelalte? Dacă unul săvîrşeşte o faptă în vederea unui scop, nu
cumva fapta pe care o săvîrşeşte nu-i chiar ceea ce vrea dîn-sul, ci, deasupra ei,
este scopul în vederea căruia face lucrul? POLOS Da. SOCRATE: Acum, există pe lume
vreun lucru care să nu fie ori bun, ori rău, ori la mijlocul acestora, adică nici
bun, nici rău?
GORGIAS
407
POLOS Neapărat că nu, Socrate. SOCRATE Nu zici lucruri bune: înţelepciunii,

sănătăţii, bogăţiei şi celorlalte de acest fel? Nu zici rele potrivnicelor
acestora? POLOS Ba le zic. SOCRATE Şi desigur numeşti „nici bune, nici rele" pe
cele ce se împărtăşesc cîteodată de la bine, alteori de la rău. Există însă şi
cazuri cînd nu ţin de nici 468 a una dintre acestea două; aşa-i de pildă faptul de
a şedea, de a umbla, de a fugi, de a pluti. Aşa sînt şi pietrele şi lemnele şi
cîte alte lucruri de felul lor. Nu te gîndeşti la acestea? Sau pe altele le
numeşti tu nici bune, nici rele? POLOS Nu, ci tocmai pe acestea. SOCRATE Spune-mi
acum: cînd oamenii săvârşesc pe cele de la mijloc, le fac în vederea lucrurilor
bune, sau pe acestea din urmă le fac în vederea celor mijlocii? POLOS Pe cele
mijlocii în vederea celor bune. SOCRATE Deci şi cînd umblăm, nu urmărim decît b
binele, încredinţaţi că e mai nimerit aşa; cînd ne oprim, o facem pentru acelaşi
motiv, în vederea binelui. Ori nu? POLOS Da. SOCRATE Atunci şi cînd ucidem, dacă
ucidem pe cineva, şi cînd surghiunim şi cînd jefuim pe cineva de bani, le facem
fiind încredinţaţi că aşa-i mai bine pentru noi. Ori nu? POLOS Fără îndoială.
SOCRATE Vasăzică în vederea binelui făptuiesc cei ce fac toate acestea? POLOS Aşa
e. SOCRATE Bine, dar n-am recunoscut noi că, ori de cîte ori săvârşim un lucru în
vederea unui scop, noi nu dorim de fapt acest lucru, ci pe cel în vederea c căruia
îl săvârşim? POLOS Foarte bine.
408
PLATON
SOCRATE Atunci dorinţa noastră nu este să omo-rim, să surghiunim din cetăţi, să

jefuim de averi, pUr şi simplu aşa, ci dorim să le facem numai dacă acestea sînt
folositoare; dacă sînt păgubitoare, nu dorim. Este adevărat că urmărim cele bune,
cum zici tu, dar nu le dorim pe cele rele, nici pe cele ce se arată a fi nici
bune, nici rele. Ori nu? Ţi se pare că spun adevărul, Polos, sau nu? De ce nu
răspunzi? POLOS Adevărul. d SOCRATE Dacă am încuviinţat cele de mai sus, să
presupunem că cineva, tiran sau orator, omoară un om, îl izgoneşte din cetate sau
îl despoaie de averi, încredinţat că aşa-i mai bine pentru dînsul, însă fapta lui
se întîmplă să-i fie dăunătoare; atunci desigur că omul a făcut aşa cum a găsit cu
cale. Ori nu? POLOS Ba da.
SOCRATE Dar dacă cele săvârşite s-au întîmplat să fie rele, putem spune că aşa a
şi vrut el să le facă? De ce nu răspunzi? POLOS Dar eu nu găsesc că atunci a
săvîrşit lucrul voit. SOCRATE Mai putem spune că un asemenea om are în statul
acela o mare putere, dacă atotputerni-e cia — cum însuţi o recunoşti — este ceva
bun? POLOS Nu mai putem spune. SOCRATE Am grăit deci adevărul, cînd am susţinut că
cineva poate săvîrşi în stat ceea ce el găseşte de cuviinţă, fără ca pentru asta
să fie vorba de marea lui putere, nici de o acţiune pe care a făcut-o fiindcă aşa
a vrut s-o facă. POLOS Socrate, tu vorbeşti ca şi cum, dacă ţi s-ar hărăzi
prilejul, n-ai primi să faci în stat orice ai găsi de cuviinţă; ca şi cum n-ai
pizmui pe unul pe care l-ai vedea omorînd pe cine vrea şi despuind de avere sau
punînd în lanţuri pe cine vrea. SOCRATE Vrei să spui, dacă ar face-o pe drept sau
pe nedrept?
GORGIAS
409
POLOS Oricum ar face-o, nici într-un caz, nici în 469 a celălalt nu-i de pizmuit?
SOCRATE Vorbeşte ce e de vorbit, Polos. POLOS Ce vrei să spui cu asta? SOCRATE Că
nu trebuie să pizmuim nici pe cei de pizmuit, nici pe cei nefericiţi, ci să-i
miluim mai degrabă. POLOS Şi de ce? De soarta asta îi crezi tu vrednici pe oamenii
de care-ţi vorbesc? SOCRATE Cum de nu? POLOS Cel ce omoară pe oricare ar crede el
de cuviinţă — o dată ce-l omoară pe drept — tu-l crezi nefericit şi de miluit?
SOCRATE Nu-l cred astfel, totuşi nu-i nici de invidiat. POLOS N-ai spus acum că-i
nefericit? SOCRATE Da, prietene, cel ce omoară fără dreptate; şi-am adăugat că-i
de miluit; dar despre cel ce a b omorît pe drept am zis doar că nu-i de pizmuit.
POLOS Desigur, nefericit şi vrednic de milă este cel ce moare pe nedrept. SOCRATE
Mai puţin decît omorîtorul, Polos, mai puţin şi decît cel pe drept omorît. POLOS
Cum vine asta, Socrate? SOCRATE Aşa cum am spus: că cel mai mare dintre rele se-
ntîmplă a fi săvârşirea nedreptăţii. POLOS Ăsta să fie cel mai mare rău? Nu-i
cumva mai mare îndurarea nedreptăţii? SOCRATE Nicidecum. POLOS Din partea ta, ai
vrea mai degrabă să înduri nedreptatea decît s-o săvârşeşti? SOCRATE Din partea
mea, n-aş vrea nici una; dar c dacă aş fi silit ori s-o fac, ori s-o-ndur, mi-aş
alege mai degrabă s-o-ndur decît s-o fac. POLOS Tu, aşadar, n-ai primi să devii
tiran? SOCRATE Nu, dacă numeşti tiranie ce numesc eu.
T
410
PLATON
POLOS Eu numesc tiranie ce-am spus şi adineauri: îngăduinţa cuiva de a săvîrşi

orice găseşte de cuviinţă, să omoare, să surghiunească şi să facă tot ce crede.
SOCRATE O, fericitule, ascultă cuvîntul meu şi stă-pîneşte-te puţin. închipuie-ţi
că intru în agora într-un d moment cînd geme de lume şi, cu pumnalul ascuns în
sîn, mă adresez ţie astfel: „Polos, ştii că de cîteva clipe sînt dăruit cu putere,
că autoritatea tiraniei a ajuns ca prin minune în mîinile mele. Dacă aş găsi cu
cale ca un om din mulţimea ce-ţi stă-n faţă să moară chiar acum, el va fi pe dată
mort. Lucrul atîrnă numai de mine. Şi dacă aş găsi nimerit ca unul
dintre ei să fie cu capul spart, el va fi astfel numaidecît. De asemeni, dacă aş
crede că-i bine să i se sfîşie hai-e nele, sfîşiată îi va fi îmbrăcămintea, aşa de
mare e puterea mea în acest stat." Dacă însă te-ai dovedi neîncrezător, eu îndată
ţi-aş arăta pumnalul. Văzîndu-l, tu ai spune: „O, Socrate, în felul acesta oricine
ar putea orice: să dea foc cărei case i-ar plăcea, şi să ardă arsenalul
atenienilor, triremele şi toate vasele statului sau pe cele particulare, dar asta
nunseam-nă defel că avem a face cu o putere deosebită, ci numai că tu faci ce
găseşti cu cale." Sau cum crezi? POLOS Nu, desigur, în felul acesta. 470 a SOCRATE
Ai putea să-mi spui ce neajuns găseşti unei puteri de felul acesta? POLOS Pot.
SOCRATE Ce neajuns, spune. POLOS Că acela care a făptuit aşa ceva ar trebui
neapărat pedepsit. SOCRATE Dar a fi pedepsit nu-i ceva rău? POLOS Negreşit.
SOCRATE Prin urmare vezi şi tu acum, prietene, vezi pentru a doua oară că, după
toate aparenţele, nu se poate numi putere deosebită decît dacă, din ceea ce
săvîrşeşte cineva după bunul său plac, reGORGIAS
411
zultă şi ceva de folos, ceva bun. Altminteri, fapta-i rea, puterea mică. Şi să mai
observăm ceva: recunoaştem că făcînd cele amintite înainte, adică uci- b gînd,
surghiunind oamenii şi despuindu-i de avere, cîteodată săvîrşim ce e mai bine,
altă dată nu? POLOS Recunoaştem. SOCRATE în sfîrşit, iată, pe cît se pare, ceva
recunoscut de amîndoi. POLOS Da. SOCRATE Cînd oare zici că, făcînd acestea, e mai
bine? Spune, cum hotărăşti? POLOS Iată o întrebare, Socrate, al cărei răspuns eu
îl aştept de la tine. SOCRATE Dacă-ţi face plăcere s-auzi răspunsul c meu, ţi-l
dau îndată, Polos. Va fi mai bine cînd se vor săvîrşi cu dreptate cele pomenite;
mai rău, cînd se vor face pe nedrept. POLOS Mare lucru să te combat, Socrate! Dar
chiar un copil e în stare a-ţi respinge argumentaţia ca neadevărată. SOCRATE Ce
recunoştinţă aş păstra acelui copil, la fel şi ţie, dacă mi-arăţi că sînt greşit
şi mă scuteşti astfel să flecăresc. Nu pregeta să faci bine unui prieten, fă-mi
această dovadă. POLOS Bine, Socrate, dar pentru a-ţi dovedi asta nici nu va mai fi
nevoie de pilde vechi; cele de ieri şi d de azi sînt de ajuns pentru a-ţi respinge
părerea şi a-ţi arăta că mulţi oameni, deşi fac nedreptăţi, sînt totuşi fericiţi.
SOCRATE De care întîmplări vorbeşti? POLOS îl vezi pe Arhelau al lui Perdicas,
care domneşte în Macedonia? SOCRATE Chiar de nu-l văd, ştiu din auzite de dinsul.
POLOS îţi pare fericit sau nenorocit? SOCRATE Nu pot şti, Polos, căci nu l-am
cunoscut pîn-acum.
Ţ
412
PLATON
e POLOS Şi ce? Nu-l poţi cunoaşte decît numai dacă trăieşti lîngă el? Altfel, de
aici, nu eşti în stare să ştii că-i fericit? SOCRATE Pe Zeus, nu sînt. POLOS Se-
nţelege, Socrate; tu chiar de regele cel mare ai să-mi spui acum că nu ştii de
este fericit. SOCRATE Şi totuşi, nu-ţi spun decît adevărul, deoarece n-am nici o
ştiinţă despre împlinirea lui ca om, nici despre simţul de dreptate ce are.
POLOS Şi ce, în asta constă toată fericirea unui om? SOCRATE După părerea mea, da,
Polos. Eu zic că bărbatul şi femeia sînt fericiţi cînd sînt oameni împliniţi,
nefericiţi cînd sînt oameni nedrepţi şi răi. 471 a POLOS Atunci Arhelau acesta e
un nefericit după socotinţa ta? SOCRATE Da, prietene, este nefericit dacă-i
nedrept. POLOS: Dar bine, cum să nu fie nedrept un om ca el, care n-avea nici un
drept la domnia ce ţine, fiind născut dintr-o femeie ce era sclava lui Alcetas,
fratele lui Perdicas, deci sclav de drept al celui dintîi. Dacă ar fi vrut să
săvârşească numai cele drepte, trebuia să rămînă sclav la Alcetas şi astfel, după
socotinţa ta, ar fi fost fericit. Dar iată că acum, făcînd b cele mai mari
nedreptăţi, a devenit grozav de nefericit! Şub cuvînt că redă lui Alcetas domnia
pe care i-o luase Perdicas, el şi-a chemat stăpînul, care îi era unchi, şi, după
ce l-a ospătat şi îmbătat, pe el ca şi pe fiu-său Alexandru, văr şi aproape de-o
vîrstă cu el, i-a urcat într-un car şi, scoţîndu-i noaptea din oraş, i-a omorît,
măcelărîndu-i pe amîndoi. După să-vîrşirea omorului, n-a băgat de seamă că
devenise cel mai nefericit dintre oameni şi nici o remuşcare nu l-a hărţuit;
dimpotrivă, puţin după asta, punînd c mîna pe propriul său frate — fiul lui
Perdicas — copil de 7 ani, căruia i se cădea de drept domnia, n-a
GORGIAS
413
vrut să devină fericit crescîndu-l cum cerea dreptatea şi înapoindu-i domnia; el

l-a aruncat într-un puţ şi l-a înecat, spunînd mamei sale Cleopatra că, în fugă
după o gîscă, micuţul a căzut în puţ şi a murit. Se-nţelege, fiind cel mai mare
criminal dintre toţi macedonenii, departe de a fi cel mai fericit, el este cel mai
nenorocit. Şi nici o îndoială că mulţi atenieni, înce-pînd chiar cu tine, ar dori
mai degrabă starea orică- d ruia dintre ceilalţi macedoneni decît să fie Arhelau.
SOCRATE încă de la primele cuvinte, Polos, eu te-am preţuit ca pe unul ce-mi
păreai bine pregătit în retorică, găsind însă că nu eşti destul de exercitat în
dialectică. Acum mă întreb: ăsta e raţionamentul cu care voiai ca un copil, chiar,
să mă poată combate? Cu un astfel de discurs, tu socoteşti că m-ai dat gata,
fiindcă am spus că omul nedrept nu poate fi fericit? De unde oare urmează, bunule
Polos, că m-ai biruit, cîtă vreme eu nu recunosc nimic din cele ce susţii? POLOS
Fiindcă nu vrei, altminteri şi tu crezi ca e mine. SOCRATE Fericitule, te-apuci să
mă combaţi cu mijloace de retor. Aşa fac şi avocaţii care-şi combat adversarii la
judecătorii. Acolo, ei cred că-i înving pe ceilalţi dacă cheamă în sprijin un cît
mai mare număr de martori, dintre cei mai cu vază, în vreme ce avocatul părţii
adverse n-are decît unul singur sau chiar nici unul. Dă-mi voie să-ţi spun că eu
nu pun vreun preţ pe acest fel de luptă, cînd e vorba să hotărîm adevărul. De cîte
ori nu s-a întîmplat să fie cineva osîndit 472 a pe temeiul mărturiilor mincinoase
ale atîtor oameni socotiţi ca avînd mare trecere în lume! Şi acum, ca să ne
întoarcem la vorba ta, recunosc că toţi atenie-nii şi străinii — sau mai toţi — ar
putea fi de părerea ta. Dac-ai vrea să aduci martori împotriva mea cum că nu spun
adevărul, iată, de-ţi place: sînt gata să depună pentru tine Nicias al lui
Nicerat, dimpreună
414
PLATON
cu fraţii săi, ale căror tripoduri sînt înşirate în templul b lui Dionysos; sau,
de vrei, şi Aristocrat al lui Scel-lios, cel care a adus cel mai de preţ prinos la
Delfi. Şi dacă mai vrei, cheamă din Atena şi întreaga familie a lui Pericle sau pe
oricare alta ce vei înţelege să alegi. întrucît mă priveşte însă, chiar dacă sînt
singur, nu pot fi de părerea ta, căci tu nu mă constringi la acestea cu argumente;
doar cu mulţimea martorilor mincinoşi, aduşi să depună împotrivă, mă scoţi de pe
tărîmul realităţii şi al adevărului. Eu, în schimb, de nu te voi putea aduce
martor în sprijinul celor ce susţin, pe tine unul singur, voi socoti că n-am
îndeplinit nimic de preţ în legătură cu cele discutate, nu mai mult decît tine, în
cazul că nu dobîndeşti
spriji-c nul mărturiei mele, doar a mea, lăsînd la o parte mulţimea celorlalţi
martori. Iată deci două feluri de dovezi: cel dintîi, în care crezi şi tu, ca
atîţia alţii; celălalt, în care cred eu. Să le cercetăm alăturîndu-le şi să vedem
în ce se deosebesc. Nu trebuie să uităm că obiectul discuţiei dintre noi nu este
un fapt mărunt, ci o problemă pe care, pe cît e de frumos s-o cunoaştem, pe atît e
de urit s-o ignorăm. Miezul ei stă în faptul de a şti sau de a nu şti cine-i
fericit şi cine nu. Pentru a reaminti despre ce e vorba, tu crezi că cineva poate
fi fericit făcînd rău şi trăind ca un d om nedrept, de vreme ce recunoşti
nedreptatea acţiunii lui Arhelau şi totuşi îl declari fericit. Putem socoti
această părere ca fiind a ta? POLOS Negreşit. SOCRATE Ei bine, eu spun că aceasta
e cu neputinţă. Iată primul punct deosebitor. Acum, este pentru omul nedrept o
fericire dacă-şi ispăşeşte vina? POLOS Nicidecum. El n-ar fi decît foarte
nenorocit, e SOCRATE în schimb, dacă un vinovat nu-şi ispăşeşte păcatul, el va fi
fericit după părerea ta. POLOS Desigur.
GORGIAS
415
SOCRATE După mine, Polos, un vinovat şi în genere un om nedrept este nefericit,

oricum lam judeca. De nu-şi ispăşeşte greşelile, primind pedeapsa cuvenită, eu îl
socotesc încă mai nefericit; dar dacă va fi pedepsit, fie de zei, fie de oameni,
va fi mai puţin nefericit. POLOS Văd, Socrate, că te apuci să spui lucruri 473 a
ciudate rău. SOCRATE Totuşi, prietene, eu sper să te fac a spune aceleaşi lucruri
ca mine. De acea doar te socotesc prieten. Deocamdată deosebirea dintre noi este
următoarea, şi te rog s-o examinezi tu însuţi. Eu am spus mai-nainte că a săvîrşi
nedreptatea este mai rău decît a o suferi. POLOS Da, aşa ai spus. SOCRATE Iar tu —
că răul mai mare este a o suferi. POLOS întocmai. SOCRATE Şi-am mai spus că
oamenii vinovaţi sînt nefericiţi, lucru pe care tu l-ai respins. POLOS Pe Zeus,
aşa. SOCRATE Oricum, asta e părerea ta. b POLOS Părere care conţine, cred,
adevărul. SOCRATE Se poate. Tu dimpotrivă, socoteşti fericiţi pe vinovaţii care
scapă de pedeapsă. POLOS Fără îndoială. SOCRATE Ci eu zic că ei sînt mai
nefericiţi, mai mult decît cei care-şi ispăşesc vina. Vrei să combaţi şi această
părere? POLOS Parcă e mai greu s-o combat decît pe cealaltă, Socrate! SOCRATE Nu
mai greu, dar cu neputinţă chiar, Polos, întrucît adevărul nu poate fi înfrint
niciodată. POLOS Cum asta? Dacă un om este prins că vrea să răstoarne în chip
vinovat o cîrmuire tiranică, dacă o dată prins i se ard ochii, este chinuit şi
stîlcit, dacă, c după ce a suferit felurite alte schingiuiri, nu numai
416
PLATON
el dar şi soţia şi copiii lui, în cele din urmă este şi răstignit pe cruce sau ars
de viu, oare unul ca acesta va fi mai fericit decît dacă ar izbuti să scape, ar
deveni pe urmă monarh şi ar vieţui făcînd ce vrea în propria lui ţară, ba chiar
invidiat şi socotit fericit de concetăţeni şi străini? Asemenea fapte le socoteşti
tu d cu neputinţă de combătut? SOCRATE Vrei să mă înspăimînţi, nobile Polos, nu să
mă combaţi cu dovezi, ca şi adineauri, cînd cu martorii. Oricum ar fi, te rog
aminteşte-ţi un amănunt; ai zis adineauri: „Dacă este prins că vrea să răstoarne
în chip vinovat cîrmuirea tiranică." POLOS Da, am zis. SOCRATE Bine, dar în
această ipoteză nici unul dintre ei nu va fi mai fericit: nici cel ce se
înstăpîneş-te în chip nedrept pe domnie, nici cel ce ispăşeşte pedeapsa, într-
adevăr, la doi oameni nefericiţi, nu poate fi vorba de fericire mai mare. Dar mai
nefericit, e după mine, este cel ce a putut scăpa din închisoare şi a devenit
tiran. De ce rizi, Polos? Nu cumva este un nou mod de respingere a adversarului,
să rîzi de ce spune el, fără să-i aduci nici o dovadă? POLOS îţi închipui,
Socrate, că mai este nevoie de dovezi faţă de modul tău de a vorbi, pe care nu şi
l-ar însuşi nimeni dintre oameni? Iată, întreabă pe oricare dintre aceştia.
SOCRATE Polos, nu fac parte dintre oamenii politici; anul trecut am fost ales
consilier, prin sorţi, iar cînd tribul meu a fost chemat să ia conducerea şi eu am
fost obligat să fac votarea, nam ştiut nici măcar atîta 474 a şi am stîrnit rîsul
adunării. Nu mă pune deci să cer votul celor de faţă, ci, cum mă rosteam
adineauri, dacă nu-mi poţi argumenta, mai bine lasă-mă să-ţi arăt eu cum cred că
ar trebui să se facă o argumentare, în adevăr, eu nu ştiu să aduc în apărarea
părerilor mele decît o singură mărturie şi las deoparte pe toţi ceilalţi martori.
Eu nu mă îndrept decît spre
GORGIAS
417
adversarul meu, nu cer decît votul unui singur martor, pe al adversarului, nestînd
de vorbă cu nici unul dintre cei mulţi. Vezi deci dacă vrei să te supui, la rîndul
tău, argumentaţiei şi să răspunzi la întrebările mele. Cred că nu numai eu, dar şi
tu şi ceilalţi oameni sîntem de acord că a săvîrşi nedreptatea e rău mai mare
decît a o suferi; a nu fi pedepsit pentru o nedreptate e mai rău decît a fi
pedepsit. POLOS La rîndul meu nici eu, nici oricare altul n-o crede. Te întreb:
preferi tu să suferi decît să să-vîrşeşti o nedreptate? SOCRATE Sînt sigur că aşa
ai face şi tu şi toată lumea. POLOS Departe de asta, nici eu, nici tu, nici altul,
nimeni n-o va face. SOCRATE Toate bune, dar primeşti să-mi dai acum cîteva
răspunsuri? POLOS Primesc, nici vorbă; chiar doresc să ştiu ce vei mai spune.
SOCRATE De vrei să afli cum stă lucrul, răspun-de-mi aşa cum ai face-o dacă am lua
discuţia dintru început. Ce lucru-ţi pare a fi mai rău, Polos? Să săvârşeşti sau
să înduri o nedreptate? POLOS S-o înduri, cred. SOCRATE Şi ce-i mai urît? S-o
înduri sau s-o să-vîrşeşti? Ce răspunzi aici? POLOS S-o săvârşeşti. SOCRATE Dacă
ăsta-i cel mai urît lucru, atunci nu este el şi cel mai rău? POLOS Deloc! SOCRATE
înţeleg. Pe cît văd, tu nu socoteşti unul şi acelaşi: frumosul şi binele, untul şi
răul. POLOS Sigur că nu. SOCRATE Dar ce ai de răspuns la următoarea întrebare:
toate lucrurile care sînt frumoase, fie de pildă corpuri, culori, figuri, sunete,
fie deprînderi ale vieţii, le numeşti frumoase pe fiecare, fără a mai avea
L
418
PLATON
475 a
în vedere o anumită calitate? De pildă, să începem cu corpurile frumoase: nu le

consideri astfel fie pentru folosul ce-l aduce fiecare, fie pentru o plăcere ce ne
procură cînd le privim? Dacă lăsăm la o parte acest punct de vedere, mai ai vreo
altă pricină care te îndeamnă să susţii despre un corp că este frumos? POLOS N-am.
SOCRATE Nu-i la fel şi cu toate celelalte, că sînt figuri sau culori? Nu le
denumeşti frumoase fie pentru plăcerea, fie pentru utilitatea ce ne-o procură, fie
pentru amîndouă împreună? POLOS Da. SOCRATE Nu-i la fel şi pentru sunete şi, în
genere, pentru muzică?
POLOS Da. SOCRATE Dar, acum, cele privitoare la legi sau la deprînderile vieţii nu
stau nici ele întraltfel cînd sînt frumoase. Ci sau sînt folositoare, sau plăcute,
ori şi una şi alta. POLOS Nu sînt într-altfel. SOCRATE Nu-i la fel şi cu
frumuseţea ştiinţelor? POLOS Nici vorbă. Şi procedezi bine acum, Socra-te,
definind frumosul prin ce e plăcut şi bun. SOCRATE Dar atunci untul nu se va
defini prin însuşirile contrare? Prin neplăcere şi rău? POLOS Cu necesitate.
SOCRATE Deci cînd, dintre două lucruri frumoase, unul se întîmplă să fie mai
frumos decît altul, nu-i el astfel fie prin prisosul uneia din aceste două
însuşiri, fie prin al amîndurora? E adică mai frumos datorită plăcerii, datorită
utilităţii, sau ambelor? POLOS Fără îndoială. SOCRATE Şi cînd din două lucruri
urîte, unul e mai urît decît altul, n-a devenit astfel, acesta din urmă, fie
printr-un prisos de neplăcere, fie printr-unul de rău? Nu urmează cu necesitate şi
aceasta? POLOS Urmează.
GORGIAS
419
SOCRATE Să vedem acum în ce fel vorbeam noi, puţin mai înainte, despre săvîrşirea
sau îndurarea nedreptăţii. Nu ziceai că-i mai rău a îndura nedreptatea, dar că a o
săvîrşi este un lucru mai urît? POLOS Ziceam. SOCRATE Dar dacă admitem că-i lucru
mai urît a săvîrşi nedreptatea decît a o îndura, atunci: sau e din pricina
neplăcerii, adică din prisosul acesteia, sau e din răul ce căşunează ea, sau în
sfîrşit din amîndouă. Nu-i şi aici o urmare necesară? POLOS Cum de nu. SOCRATE Să
cercetăm, întîi, dacă nu cumva săvîr- c şirea nedreptăţii întrece îndurarea ei
prin suferinţa pricinuită. Nu cumva cei care săvîrşesc nedreptatea suferă mai mult
decît cei care o îndură? POLOS Nicidecum, Socrate, asta nu! SOCRATE Zici că n-o
întrece prin suferinţă? POLOS Fireşte că nu. SOCRATE Dar dacă n-o întrece prin
suferinţă, desigur că atunci n-o întrece nici din pricina amîndurora. POLOS Nu.
SOCRATE Atunci rămîne că o întrece din pricina celuilalt? POLOS Da. SOCRATE Adică
din pricina răului? POLOS S-ar părea. SOCRATE A săvîrşi o nedreptate este deci un
rău mai mare decît a o suferi — aceasta datorită prisosului de răutate. POLOS Se
arată aşa. d SOCRATE Dar ce altceva s-a recunoscut înainte, de majoritate ca şi de
tine, decît că a săvîrşi nedreptatea e mai urît ca îndurarea ei? POLOS Da.
SOCRATE: Şi iată acum că-i mai rău. POLOS Probabil.
420
PLATON
SOCRATE Şi cum? Ai prefera un lucru mai rău şi mai urit altuia mai puţin astfel?
Nu pregeta,
ci răspunde, Polos, că nu vei pierde nimic. Supune-te cu dem-e nitate judecăţii,
tocmai cum te supui unui medic, şi răspunde, da sau ba, la întrebările puse. POLOS
Eu unul n-aş prefera, Socrate. SOCRATE Dar crezi că există un om să prefere? POLOS
N-aş crede, cel puţin pe temeiul acestui raţionament. SOCRATE Am spus deci un
lucru adevărat cînd am susţinut că nici eu, nici tu, nici oricare altul, nu vom
prefera a săvîrşi, mai degrabă decît a îndura nedreptatea, în adevăr, aşa ceva-i
mai rău. POLOS Pare-se. SOCRATE Bagi seamă, Polos, că argumentările noastre, puse
alăturea şi comparate, nu seamănă deloc una cu alta? Căci iată: tu ai cu tine
lumea întreagă, afară de mine. Eu nu doresc la rîndul meu aprobarea sau mărturia
nici unui altuia, decît a ta; 476 a mie mi-e de ajuns votul tău, mă mulţumesc
numai cu mărturia ta şi las la o parte pe toţi ceilalţi. Atît despre această
chestiune. Acum să ne apropiem de a doua problemă a dezbaterii noastre. Oare
ispăşirea nedreptăţilor săvîrşite să fie unul din cele mai mari rele, cum socoteai
tu? Sau există un rău mai mare: acela de a nu le ispăşi — cum socoteam eu? Să
cercetăm lucrul în felul următor: admiţi că a ispăşi prin pedepsire o faptă rea e
totuna cu a fi pedepsit pe drept, pentru că ai săvîrşit o nedreptate? POLOS Admit.
SOCRATE Poţi să-mi spui că nu toate lucrurile drep-b te sînt şi frumoase?
Bineînţeles, vorbesc în măsura în care sînt drepte. Gîndeşte-te bine şi răspunde.
POLOS Da, Socrate, aşa le găsesc şi eu. SOCRATE Bagă de seamă acum ce-am să-ţi
spun: dacă săvîrşeşte cineva o faptă, nu-i aşa că trebuie să
GORGIAS
421
existe şi cineva care să îndure acţiunea făptuitorului? POLOS Cred că da. SOCRATE
Oare acesta nu suferă ceea ce săvîrşeşte făptuitorul? Şi suferinţa nu-i la fel cu
acţiunea celui care o face? Vreau să spun, de pildă: dacă dă cineva o lovitură, nu
trebuie neapărat să existe şi cineva care s-o sufere? POLOS Trebuie. SOCRATE Şi
dacă cel ce a dat-o o dă tare sau iute, cel ce a primit-o nu o primeşte la fel cum
a fost dată? POLOS Da. SOCRATE Aşa-i deci şi suferinţa în primitor, el o c
primeşte cum e lovitura dată? POLOS Se-nţelege. SOCRATE Dacă, la fel, face cineva
un foc, nu trebuie să existe o materie care să ardă? POLOS Cum de nu? SOCRATE Şi
dacă felul arderii este violent şi dureros, nu îndură şi obiectul o arsură de
acelaşi fel? POLOS Nici vorbă. SOCRATE Nu facem aceeaşi judecată şi cînd
săvîrşeşte cineva o tăietură? Că doar se taie ceva. POLOS Da. SOCRATE Dacă
tăietura făcută e mare, adîncă sau dureroasă, obiectul e tăiat aşa cum o face
tăietorul? d POLOS Aşa se vede. SOCRATE într-un cuvînt: eşti de acord cu ce am
spus adineauri despre toate? Că după cum este acţiunea săvîrşită, tot aşa-i şi
suferinţa îndurată. POLOS Sînt de acord.
SOCRATE Dacă ne-am înţeles asupra acestora, ce este atunci ispăşirea? O suferinţă
sau o acţiune pe care o face cineva? POLOS O suferinţă, Socrate, neîndoios.
SOCRATE Nu-i una datorită cuiva care face un lucru?
422
PLATON
POLOS Cum de nu? Datorită celui care dă pedeapsa. SOCRATE Şi dacă cel care
pedepseşte o face cum e trebuie, nu pedepseşte cu dreptate? POLOS Da. SOCRATE
Săvîrşeşte el lucruri drepte sau nu? POLOS Drepte. SOCRATE Prin urmare pedepsitul
care ispăşeşte, nu suferă el pe drept? POLOS Pare-se. SOCRATE Şi n-am recunoscut
ca fiind frumoase lucrurile drepte? POLOS Nici vorbă. SOCRATE Dintre aceştia deci,
unul săvîrşeşte fapte frumoase, celălalt, pedepsitul, le suferă. POLOS Da. SOCRATE
Bine, dar dacă-i vorba de fapte frumoase, atunci nu-s şi bune? Căci una din două:
ori sînt 477 a plăcute, ori sînt folositoare. POLOS Neapărat. SOCRATE Atunci nu
putem spune că ispăşitorul întîmpină lucruri bune? POLOS Se pare. SOCRATE El trage
deci folos? POLOS Da. SOCRATE Nu cumva-i vorba de folosul la care mă gîndesc eu?
Nu cumva sufletul lui devine mai bun dacă, în adevăr, este pedepsit pe drept?
POLOS S-ar zice, într-adevăr. SOCRATE Ispăşitorul, prin urmare, nu se leapădă el
de un suflet vinovat? POLOS Da. SOCRATE Prin asta nu scapă el de cel mai mare rău?
Cercetează astfel: presupunînd că este vorba de b avuţia unui om, vezi o stare mai
rea decît sărăcia? POLOS Nu, ci sărăcia.
GORGIAS
423
SOCRATE Dar ce zici cînd e vorba de starea corpului? în ce constă aici răul? Nu în
slăbiciune, în boală, în urîţenie şi alte neajunsuri de acestea? POLOS Ba da.
SOCRATE Şi nu găseşti asemenea neajunsuri şi la suflet? POLOS Cum de nu? SOCRATE
Nu le numeşti pe acestea nedreptate, neştiinţă, laşitate şi atîtea altele de acest
fel? POLOS Ba da. SOCRATE Astfel, în ce priveşte avuţia, trupul şi sufletul, nu
recunoşti tu şi cele trei feluri de neajun-suri: sărăcia, boala şi nedreptatea?
POLOS Ba da. SOCRATE Şi care din aceste neajunsuri e cel mai urît? Nu nedreptatea
şi nu în genere orice pată a sufletului? POLOS Ba tocmai aceasta. SOCRATE Şi,
dacă-i cea mai urîtă, nu-i totodată şi cea mai rea? POLOS Ce vrei să spui cu asta,
Socrate? SOCRATE Că lucrul cel mai urît se înfăţişează totdeauna urît, pentru că
poartă cu sine fie
neplăcerea cea mai mare, fie paguba, fie şi una şi alta, aşa cum ne-am înţeles mai
înainte. POLOS Aşa e. SOCRATE Şi n-am recunoscut chiar acum că urî-tenia cea mai
mare e nedreptatea, cum sînt, în genere, toate neajunsurile referitoare la suflet?
POLOS Da, am recunoscut. SOCRATE: Nedreptatea deci nu este decît: sau lucrul ce
produce durerea cea mai mare (devenind şi cea mai urîtă datorită prisosului de
suferinţă ce căşunează), sau cea mai păgubitoare, sau şi una şi alta? POLOS Aşa
trebuie să fie.
T
424
PLATON
SOCRATE Şi nu cumva a fi nedrept, a rămîne nepedepsit, a fi laş şi fără de ştiinţă

sînt lucruri ce produc mai multă durere decît sărăcia şi boala? POLOS Aşa ceva,
Socrate, nu pare să reiasă din discuţia noastră. SOCRATE Dacă e adevărat cum zici
tu, că sufletul păcătos nu le întrece prin durere, atunci înseamnă e că pentru alt
motiv el este cel mai urît între rele: pentru că le întrece prin marea pagubă pe
care o căşunează şi, nu mai puţin, prin nemăsuratul rău pe care-l săvîrşeşte.
POLOS Pare-se. SOCRATE Dar tot ce produce cea mai mare pagubă constituie şi cel
mai mare rău. POLOS Da. SOCRATE Deci nedreptatea, neînfrînarea, ca şi celelalte
neajunsuri sufleteşti nu-s cele mai mari rele? POLOS Se pare. SOCRATE Dar care-i
meşteşugul în stare să scape pe un om de sărăcie? Nu-i priceperea în afaceri?
POLOS Da. SOCRATE Şi ce ne scapă de boală? Nu medicina? POLOS Neîndoios. 478 a
SOCRATE Cine, de răutate? Cine, de nedreptate? Dacă-ţi vine mai greu să răspunzi
la întrebări puse aşa, să le punem altminteri. Unde ducem noi, spre cine călăuzim
pe cei care au trupurile bolnave? POLOS Spre medici, Socrate. SOCRATE Dar unde, pe
cei care săvîrşesc nedreptăţi, pe cei care trăiesc în nestăpînire de sine? POLOS
Desigur, vrei să spui că-i ducem la judecători? SOCRATE Nu spre a fi pedepsiţi?
POLOS Şe-nţelege. SOCRATE Fie. Dar cei ce pedepsesc, cînd pedepsesc pe drept nu se
folosesc de unealta dreptăţii? POLOS învederat.
GORGIAS
425
SOCRATE Atunci meşteşugul afacerilor ne mîntu-ie de sărăcie, medicina de boală,

dreptatea de neîn- b frînare şi de viciu. POLOS Se vede. SOCRATE Şi care-i cea mai
frumoasă dintre toate cele pomenite? POLOS De care anume vorbeşti?
SOCRATE De afaceri, medicină şi dreptate. POLOS Dreptatea se deosebeşte mult de
celelalte, Socrate. SOCRATE Dacă-i într-adevăr frumoasă, atunci nu ne procură ea
sau cea mai mare plăcere, sau cel mai mare folos, sau şi una şi alta? POLOS Da.
SOCRATE Tratamentul doctorilor ne este plăcut? Se bucură cei care sînt sub un
tratament? POLOS Nu prea-mi vine să cred. SOCRATE Dar foloseşte sau nu? POLOS
Foloseşte. c SOCRATE Scapă bolnavul de un mare rău? îi este de un folos răbdarea
durerii, dacă se face sănătos? POLOS Cum de nu? SOCRATE Iar omul cu starea cea mai
fericită a corpului este cel tratat de medic, sau cel care dintru început n-a avut
nici o suferinţă? POLOS învederat că cel ce n-a îndurat dintru început nici o
suferinţă. SOCRATE Căci doar, pare-se, nu-i atît o fericire să scapi de rău, cît
să nu capeţi dintru început vreunul. POLOS Aşa este. SOCRATE Dar ce zici dacă avem
înainte doi bol- a navi, egal de loviţi în trupul sau sufletul lor, care crezi că-
i cel mai nefericit? Cel ce se lecuieşte de rău prin îngrijiri, sau cel ce rămîne
cu boala, fiindcă nu s-a căutat? POLOS Cel ce nu s-a îngrijit, cred.
y
426
PLATON
SOCRATE Iar ispăşirea nu însemna scăparea de cel mai mare dintre vicii, anume
răutatea? POLOS Da, aşa era. SOCRATE Astfel dar dreptatea, făcînd pe om mai
înţelept, îl face mai drept. Ea este, în privinţa răutăţii, ca tratamentul pentru
boală. POLOS Da. e SOCRATE Şi tot astfel cel mai fericit este omul al cărui suflet
n-a avut răutatea în sine, întrucît acest neajuns este pentru suflet, cum am spus,
cel mai mare viciu. POLOS Nici o îndoială. SOCRATE în al doilea rînd vine omul pe
care l-am scăpat de viciu. POLOS Aşa se pare. SOCRATE Este întîmplarea celui care
a fost tras la răspundere, mustrat şi pedepsit. POLOS Da. SOCRATE Pe cînd cel ce
trăieşte cea mai urită dintre vieţi este omul care poartă în suflet viciul
nedreptăţii, cel ce nu s-a putut dezbăra de ea. POLOS Se vede. SOCRATE Nu-i tocmai
asta întîmplarea omului care, săvîrşind cele mai urîte fapte, trăind în cea mai
479 a neagră nedreptate, izbuteşte totuşi să scape de a fi tras la răspundere, de
pedepsire, de ispăşirea păcatelor, aşa cum ziceai că au izbutit şi Arhelau, şi
toţi tiranii, şi oratorii, şi cei puternici în stat? POLOS Se prea poate. SOCRATE
Sfîrşitul la care au ajuns asemenea oameni este, întru cîtva, de pus alături de
bolnavul care, suferînd boli serioase, ajunge de nu mai dă seamă medicilor asupra
relelor proprii şi înlătură astfel ori-b ce putinţă de lecuire, temîndu-se ca un
copil fie de fierul, fie de focul îngrijirii impuse, fiindcă acestea îi produc
durere. Nu găseşti că-i aşa? POLOS Găsesc.
GORGIAS
427
SOCRATE Este desigur la mijloc o necunoaştere a cît sînt de preţioase sănătatea şi

prosperitatea corpului, în adevăr, din ce am încuviinţat împreună, mi-e teamă că
aidoma fac şi cei ce fug de dreptate, cei ce se uită numai la aspectul dureros al
pedepsei. Ei sînt orbi faţă de folosul ce rezultă dintr-însa şi nu ştiu că-i mai
mare nenorocire să n-ai sufletul sănătos, ci putred, nedrept şi păcătos, decît să
trăieşti cu un corp bolnav. Din această pricină recurg, bieţii, la toate
mijloacele, numai şi numai să nu îndure pedepsele, numai să scape de „cel mai mare
rău". Şi-şi adună bani, îşi fac prieteni şi-şi dau osteneala să vorbească în
cuvinte cît mai convingătoare. Polos, dacă ne-am învoit asupra acestui adevăr, îţi
dai tu seama ce urmează din discuţia noastră? Sau vrei să chibzuim împreună? POLOS
Dacă găseşti de cuviinţă... SOCRATE Urmează, mai întîi, că nedreptatea şi
săvîrşirea ei este cea mai mare dintre nefericiri. POLOS Cel puţin asta, se vede.
SOCRATE S-a mai văzut şi că pedeapsa este sin-gura scăpare de o asemenea
nenorocire. POLOS S-ar putea. SOCRATE: Iar a nu ispăşi, ce-i altceva decît o
stăruinţă în rău? POLOS Aşa e. SOCRATE A săvârşi nedreptatea nu-i decît al doilea
rău în ordinea mărimii. A stărui însă întrînsa, a stărui fără ispăşire, iată cel
dintîi şi cel mai mare dintre păcate. POLOS Se pare că da. SOCRATE Şi acum, care
era neînţelegerea în discuţia dintre noi? A fost vorba de Arhelau. Tul fericeai,
zicînd că, deşi săvîrşise cele mai mari păcate, a putut scăpa de orice pedeapsă.
Eu, dimpotrivă, credeam că Arhelau, ca orice alt muritor, dacă nu-i supus la
ispăşirea păcatelor, prin chiar acest fapt a primit
428
PLATON
osînda de-a fi cel mai nefericit dintre oameni. în sfîr-şit, că vinovatul este
pururea mai nefericit decît victima sa, iar că vinovatul nepedepsit este mai
nefericit decît vinovatul ce-şi ispăşeşte păcatul. N-au fost astea părerile
susţinute de mine? POLOS Da. SOCRATE Şi nu s-a făcut dovada adevărului susţinut de
mine? POLOS Poate că da. 480 a SOCRATE Toate bune, Polos, dar dacă astea sînt
adevărate, atunci unde-i nevoia cea mare de retorică? Dacă ne ţinem de cele
recunoscute, ar trebui ca fiecine să se ferească singur şi cît mai mult de să-
vîrşirea nedreptăţii, spre a nu-şi atrage şi din asta destul rău. Nu-i aşa? POLOS
Tocmai. SOCRATE Iar dacă săvîrşeşte o nedreptate — el sau cineva dintre cei la
care ţine — trebuie de bunăvoie, el singur, să se ducă la judecător, spre a-şi
ispăşi acolo pedeapsa; şi să meargă cît mai repede, pentru a nu se învechi într-
însul boala nedreptăţii şi a nu pricinui sufletului său o rană fără vindecare. b
Ce spunem, Polos, dacă rămîn bune cele recunoscute mai înainte? Nu crezi că şi
acestea trebuie să fie în acord cu celelalte? Nu crezi că în alt chip nu pot sta
alături unele de altele? POLOS în adevăr, Socrate, ce putem spune altceva? SOCRATE
Ca să sărim în apărarea nedreptăţii, oricine ar fi săvîrşit-o — tu, părinţii,
prietenii, copiii, patria dacă e vinovată —, retorica nu ne poate fi de nici un
folos; doar dacă am pune cazul potrivnic, Polos, că cineva ar trebui, de pildă, să
se învinuiască singur, sau pe o rudă, sau pe alţi apropiaţi, pe măsură c ce cade
fiecare în greşeală, şi, departe de a ascunde păcatul, să-l dea în vileag, spre a-
l ispăşi, însănăto-şindu-se astfel; sau dacă ar trebui să se constrîngă
GORGIAS
429
pe sine ori pe alţii să nu se înfricoşeze înaintea judecătorului, ci să se
înfăţişeze curajos, cu ochii închişi, ca în faţa unui doctor, spre a fi tăiat sau
ars, urmărind numai binele şi frumosul, fără a ţine seama de durere. Şi astfel,
dacă a săvîrşit fapte vrednice de bătaie, să se lase lovit; dacă de lanţuri, să se
lase legat; dacă de amendă, să plătească; dacă de surghiun, să plece; d iar dacă
de moarte, să moară şi să se facă astfel judecătorul său propriu, sau alor săi.
Numai în asemenea împrejurări se poate folosi retorica; în scopul ca, o dată
faptele rele date pe faţă, făptaşul să poată scăpa de nedreptatea săvîrşită, care
este cel mai mare rău. Susţinem, Polos, această părere? Ori nu? POLOS Ciudate mi
se par lucrurile ce spui, Socrate! Se potrivesc totuşi cu ce recunoscusem mai e
înainte. SOCRATE Prin urmare: sau le înlăturăm şi pe acelea, sau le admitem pe
acestea? POLOS Da, aşa stau lucrurile. SOCRATE Dimpotrivă, schimbând rolurile,
dacă-i vorba să facem cuiva — vrăjmaş sau altul — un rău, o singură grijă vom
avea: să nu-l facem victima unui duşman. Trebuie să ne dăm toată osteneala, în
acest caz, cu fapta şi cuvîntul, ca el să n-ajungă spre ispăşire 4811 în faţa
judecătorului, iar dacă ajunge, să i se facă toate înlesnirile spre a scăpa de
pedeapsă. Astfel, dacă el a furat cine ştie ce sume mari de bani, să nu le
înapoieze, ci să le cheltuiască pentru sine şi ai săi, în mod nedrept şi
nelegiuit. Tot aşa, dacă prin fapte criminale ar merita moartea, pe cît cu putinţă
să nu moară, ci să trăiască mereu cu păcatele sale sau cel puţin să trăiască cît
mai mult în aceeaşi stare. Iată, Polos, singurul fel în care retorica ne poate fi
b cu adevărat de folos. Cît priveşte însă pe omul căruia nu-i e aminte la
nedreptăţi, eu unul nu văd unde-i folosul retoricii, dacă ea are vreunul, iar
înainte ne-am înţeles că nici nu are.
430
PLATON
CALLICLES Spune-mi, Chairephon, vorbeşte So-crate serios ori numai în glumă?

CHAIREPHON Mie-mi pare că-i foarte serios, Calli-cles. De altfel nu-i nimic mai
simplu decît să-l întrebi pe dînsul. c CALLICLES Doar asta-i, pe zei, şi dorinţa
mea! Spune-mi ce să credem despre tine, Socrate? Vorbeşti serios ori glumeşti? De
eşti serios şi-s adevărate cele ce-ai rostit, viaţa noastră, a omenirii, nu-i
întoarsă pe dos? Nu facem noi toate, pe cît se pare, altcum decît trebuie? SOCRATE
Callicles, dacă simţămintele noastre n-ar avea, în varietatea lor, nimic comun
între ele şi dacă fiecare dintre noi ar resimţi ceva propriu şi fără nici d o
asemănare cu ce resimt ceilalţi, n-ar fi lucru uşor ca cineva să dea altuia a
înţelege ce se petrece în propriul său suflet. Bag de seamă însă şi afirm că atît
eu cît şi tu trecem, din întîmplare, prin aceleaşi stări sufleteşti; amîndoi
iubim, şi avem fiecare cîte doi îndrăgostiţi: eu, pe Alcibiade al lui Cleinias şi
filozofia; tu, demosul atenienilor şi pe Demos, fiul lui Pyrilamp. îmi dau seama
că, de fiecare dată, orice ţi-ar spune aceşti favoriţi ai tăi şi oricum ai crede
tu că stau lucrurile, cît eşti tu de tare, nu poţi să li te împotriveşti; din
contră, te laşi purtat de dînşii în sus şi e în jos. în adevăr, dacă tu îţi spui
părerea într-o adunare iar demosul atenian nu zice ca tine, tu îndată te schimbi
şi începi a susţine ce vrea el. Acelaşi lucru ţi se întîmplă şi cu tînărul acela
frumos, cu Demos al lui Pyrilamp. De ce? Fiindcă n-ai tăria să te împotriveşti
dorinţelor şi gîndurilor ce-ţi vin de la favoriţii tăi. Astfel, dacă cineva s-ar
minuna de tine şi ar socoti stranii cele ce vorbeşti, cîte vorbeşti din pricina
lor, tu, dacă vrei să-i spui adevărul, i-ai putea 482 a răspunde că, atîta vreme
cît nimeni nu va împiedica
GORGIAS
431
pe favoriţii tăi să vorbească aşa, nici tu nu vei înceta să vorbeşti cum vorbeşti.
închipuie-ţi, acum, că şi din partea mea trebuie să auzi un asemenea răspuns: nu
te mai mira că vorbesc aşa, ci mai degrabă du-te la favorita mea, filozofia, şi
fă-o să nu mai vorbească aşa. Căci află, scumpe prietene, că ea este cea care-mi
spune necontenit ce mă auzi vorbind; şi ea-i mult mai măsurată decît celălalt
favorit al meu. Această odraslă a lui Cleinias spune azi una, mîine alta, pe cînd
filozofia păstrează totdeauna aceleaşi convingeri. Ei bine, ea susţine lucrurile
de care te minunezi acum; ea a făcut în realitate acele expuneri, la care ai fost
şi tu de faţă. Prin urmare, sau o respingi cu dovezi, cum ziceam mai înainte,
arătîndu-i că nu faptul de a b săvîrşi nedreptatea este cel mai mare din toate
păcatele, nici acela de a trăi fără cuvenita ispăşire, atunci cînd ai săvîrşi-o;
sau, dacă nu faci aceasta, atunci, Callicles, pe zeul-cîine al egiptenilor,
Callicles însuşi nu se va putea pune de acord cu tine, ci va fi faţă de tine toată
viaţa în dezbinare. în ce mă priveşte, preabunule, prefer să aud o liră
dezacordată care să dea sunete false, sau un cor prost; prefer ca toată ome- c
nirea nu numai să nu fie de aceleaşi păreri cu mine, ba chiar să ducă război
împotriva mea; prefer toate acestea decît ca eu, unu fiind, să nu mă acord cu mine
şi să susţin păreri care se bat cap în cap. CALLICLES Bag seamă, Socrate, că te
avînţi tinereşte în cuvântări, ca un adevărat orator popular. Şi-i dai cu vorba
înainte, fiindcă lui Polos i s-a întîmplat să păţească acelaşi lucru pe care zicea
el că l-a păţit Gor-gias de la tine. într-adevăr, Polos spunea că, întrebat de
tine dacă ar fi dispus să-nveţe ce e dreptatea pe unul care, neştiind-o, ar veni
la el doritor să studieze retorica, Gorgias s-a sfiit să spună „nu" şi a declarat
d că l-ar învăţa. Aceasta, din pricina faptului că oamenii s-ar supăra să se spună
că nu ştiu ce e drep432
PLATON
tatea. Şi s-a văzut astfel silit să se contrazică, lucru care-ţi face o deosebită
plăcere. A ris de tine, cred, şi cu bună dreptate, atunci. Dar acum a căzut şi
Polos în aceeaşi greşeală ca Gorgias; iar tocmai de aceea nu mă împac cu Polos: s-
a învoit să treacă de partea ta şi să admită că-i mai ruşinos a face nedreptatea
decît a o suferi. Din această consimţire a urmat faptul că a putut e fi pus în
încurcătură de tine, i-ai pus friu şi l-ai intimidat să-şi spună gîndul întreg.
Căci în realitate tu ce faci, Socrate? Spunînd mereu că eşti în căutarea
adevărului, îndrumi discuţia spre probleme de rînd, probleme de tribună, asupra
lucrurilor care prin natură nu sînt frumoase, iar după lege sînt. Se ştie însă că
de cele mai multe ori acestea două, natura şi legea, se bat cap în cap. Şi dacă se
mai în-tîmplă că unul se sfieşte şi n-are îndrăzneală să-şi spună neted gîndul,
iată-l silit la contradicţie. Tu, prinzînd această subtilitate, te serveşti de ea
în discuţii cu rea-credinţă; cînd îţi vorbeşte omul după 483 a lege, tu îi pui
întrebări ca după natură, şi cînd îţi vorbeşte după natură, tu-i răspunzi ca după
lege. Aşa a fost cazul de adineauri: a face, ori a suferi nedreptatea? Şi cînd
Polos vorbea de ceea ce-i urit după lege, tu găseai legii cusururi după natură. Să
privim şi natura. Cel mai urît după lege e să faci nedreptatea; cel mai urît şi
rău după natură e să o b suferi. îndurarea nedreptăţilor nici nu e demnă de un
bărbat. Se potriveşte doar unui sclav, pentru ca-re-i lucru mai bun să fie mort
decît în viaţă, trăind aşa, înfrăţit cu nedreptatea, stîlcit în bătăi şi fără a se
putea apăra nici pe sine, nici pe cel de care poartă grijă. Ba chiar să-ţi spun:
făcătorii legilor sînt, după credinţa mea, tocmai oamenii cei slabi şi mulţi.
Pentru ei înşişi şi în vederea intereselor proprii întocmesc ei legile şi
orînduiesc răsplăţile, ca şi dojenile. Spre a înfricoşa pe oamenii care sînt mai
puternici şi
GORGIAS
433
în măsură să aibă mai mult, spre a-i face şi pe aceştia c să nu stăpînească mai
mult decît dînşii, iată de ce spun ei că rîvna pentru îmbogăţire-i lucru ruşinos
şi nedrept. Pasămite, le-ar plăcea să fie puşi la parte dreaptă cu aceia, deşi-s
nişte netrebnici. Aceasta-i pricina pentru care in legi se tratează ca nedreaptă
şi imorală orice străduinţă de
agonisire care întrece măsura obişnuită a gloatelor, zicîndu-i-se ne-dreptăţire.
Cît priveşte natura, ea învederează, cred, d de la sine că-i dreptul celui mai
destoinic să aibă mai mult decît nevolnicul, al celui mai puternic, mai mult decît
bicisnicul. Ea arată că-i aşa pretutindeni: la celelalte vieţuitoare ca şi la
oameni, în toate statele şi neamurile. Aşa e după ea însăşi temelia dreptului:
superiorul să cîrmuiască pe inferior, el să capete mai mult. Pe ce fel de drept s-
a întemeiat Xerxes cînd a pornit cu ostile împotriva Eladei? Pe ce fel, tatăl
acestuia cînd a năvălit împotriva sciţilor? Şi cîte şi cîte e alte pilde s-ar mai
putea da. Ci eu zic că dînşii au purces la fapte călăuziţi de firea dreptului; şi
zău, dacă vrei, de lege chiar: legea naturii! în orice caz nu după legea făurită
de noi oamenii. Pe cei mai aleşi şi mai puternici fii ai noştri, ca pe nişte pui
de lei, luîn-du-i de mici, noi îi încîntăm, îi vrăjim şi-i prefacem în robi,
adormindu-i cu vorbe, cum că partea lor tre- 484 a buie să fie deopotrivă cu a
tuturor, că asta-i şi frumos şi drept. Iar cînd se întîmplă de se naşte vreun
bărbat cu o natură puternică, el îndată scutură de pe dînsul asemenea legături,
sfarmă toate lanţurile şi se avîntă, călcînd în picioare şi scriptele noastre şi
descîntecele şi vrăjile şi legile, toate cîte se depărtează de natură. Atunci el,
sclavul nostru, se răzvrăteşte şi se înalţă. înfăţişîndu-se ca un despot, el face
să b scapere dreptul naturii! Mi se pare că şi Pindar a exprimat într-o odă
acelaşi gînd ca mine acum. El zice:
434
PLATON
Legea-i a lumii regină: Nemuritorii i se-nchină Şi muritorii...
Legea, zice el mai departe,

îndreptăţeşte puterea, Care le duce pe toate Cu suverana ei mină, Martor îmi este
Heracles, Care, cu muncile sale, Fără vreo plată şi...2
sau cam aşa zice; nu ştiu bine versurile, dar el spunea în tot cazul că Heracles,
fără plată şi fără să le fi primit în dar, i-a luat lui Gerion vacile, ca lucru
drept după natură; că deci şi vacile şi toate bunurile celor slabi şi bicisnici
aparţin celui mai puternic şi mai bun. Astfel este adevărul; ci tu nu-l vei
cunoaşte decît atunci cînd vei ajunge la cercetări mai înalte, lăsînd la o parte
filozofia. E adevărat, Socrate, că filozofia este plăcută dacă omul s-apucă de ea,
pînă la o anumită vîrstă, şi dacă se ocupă cu măsură. Dar dacă cineva întîrzie
într-însa peste trebuinţă, filozofia devine pentru oameni o nenorocire. Chiar dacă
este cineva excepţional înzestrat de la natură, din moment ce se ocupă cu
filozofia dincolo de vîrsta proprie ei, rămîne în chip necesar un om lipsit de
acea bogată experienţă, pe care ar trebui s-o aibă orice om ce vrea să devină om
întreg şi cu bun renume. Filozofii, se ştie, n-au habar de legi, nici de cele prin
care se cîrmuiesc statele, cum n-au de cuvântările ce trebuie puse în joc, în
adunările cetăţeneşti, atît pentru nevoile particulare cît şi pentru cele publice;
sînt străini de plăcerile şi pasiunile omeneşti;
2
Pindar, frg. 169.
GORGIAS
435
străini, într-un cuvînt, şi cu totul lipsiţi de experienţa moravurilor. Cînd

întreprînd o acţiune particulară ori publică, ei se fac de rîs, cum cred că se
intîmplă cu oamenii politici care, şi ei, cînd ajung la disputele voastre şi la
teorii, devin ridicoli. Se-ntîmplă ce zice e Euripide:
Strălucit este fiecare într-o privinţă. Dar lucrul pentru care se dă în vînt. Mai
toată vremea din zi risipindu-şi-o pentru aceasta, E meseria in care el singur se-
ntrece pe sine...3
De îndeletnicirea în care-i nepriceput fuge şi chiar o ponegreşte; laudă în schimb

pe cea în care se pricepe; 485 a şi face asta din iubire de sine, gîndindu-se
astfel că se laudă pe el însuşi. După mine, calea cea mai potrivită este să ne
împărtăşim din ambele: din filozofie e frumos să cunoaştem cît trebuie pentru
cultivarea noastră — şi nu-i ruşine pentru cineva, cît este încă tinăr, să
filozofeze. Dar cînd a ajuns om în etate şi tot se mai ocupă cu filozofia, atunci
lucrul
devine ridicol, Socrate. Faţă de unii ca aceştia, cînd îi ascult fi-lozofînd, eu
încerc un sentiment foarte asemănător celui ce mă stăpîneşte cînd se-ntîmplă să
aud un om în toată firea gîngurînd şi jucîndu-se copilăreşte. Cînd văd un copil,
căruia îi sade bine să vorbească b astfel, adică să se joace ori să gîngurească,
mă bucur, găsesc lucrul încîntător: este în aceasta ceva de fiinţă liberă, ceva
din podoaba vîrstei unui copilaş. Dimpotrivă, cînd îl ascult că discută cu discer-
nămînt, nu ştiu ce picuri de amărăciune mi se furişează în suflet, o lovitură pare
că-mi răneşte urechile, în sfîrşit, ceva care aduce a sclavie îmi răsare înainte.
Dar cînd întîlneşte cineva un bărbat în toată firea jucîndu-se şi gîngurînd,
lucrul devine
3
Euripide, Antiopa, frg. 20.
436
PLATON
c comic, e nedemn de un om, şi acesta devine bun de bătut. Acelaşi sentiment mă

stăpîneşte şi cînd stau lîngă cei ce filozofează. Dacă întîlnesc filozofia la un
tînăr, eu îl admir, găsesc că-i sade bine, în tot cazul mă gîn-desc că am de-a
face cu un om liber; iar cînd nu-l văd filozofînd, îl socot lipsit de sentimentul
libertăţii şi incapabil de a realiza cîndva, într-o direcţie, un lucru frumos şi
nobil; dar cînd văd pe unul mai în a vîrstă că încă filozofează şi că nu se
dezbăra de această preocupare, mi se pare că numai bătaia l-ar lecui pe un bărbat
ca acela, Socrate! Cum spuneam adineauri, este ceva nebărbătesc pentru un om,
oricît de înzestrat ar fi, să fugă de miezul oraşului şi de adunări din care, cum
zice poetul, bărbaţii îşi trag un renume; e nebărbătesc ca, în loc de aceasta, să
se afunde pentru restul vieţii într-un ungher spre e a şopti, cu trei-patru
copilandri, în nu ştiu ce discuţii, şi să nu rostească niciodată un cuvînt liber,
puternic şi la locul lui. Cît despre mine, Socrate, nu-ţi port decît bună
prietenie; dar, uite, trec şi eu prin aceleaşi clipe acum, prin care trecea Zethos
faţă de Amfion, în autorul pomenit, Euripide. îmi vine şi mie săţi spun ce zice
Zethos către fratele său: nesocoteşti, Socrate, tocmai lucrurile de care ar trebui
să te îngrijeşti, umbli să dai un lustru copilăros firii aşa de nobile a
sufletului tău, fără a fi în stare nici să susţii ceva mai ca 486 a lumea într-o
chestiune de drept, nici să alegi calea cea mai naturală şi convingătoare, şi nici
măcar să dai altuia un sfat mai trainic.4 Şi totuşi, scumpe Socrate — să nu te
superi deloc pe mine, căci îţi voi vorbi cu cel mai bun gînd —, nu-ţi pare că-i
lucru
4
Idem, frg. 21.
GORGIAS
437
ruşinos să fii aşa cum zic că sinteţi, şi tu şi alţii, care împingeţi prea departe
preocuparea filozofiei? în adevăr, să presupunem acum că te-ar înhăţa cineva, pe
tine sau pe altul dintre cei ca tine; că te-ar tîrî în închisoare şi ar susţine că
tu, care n-ai făcut nici o nedreptate, ai săvirşit una. Ei bine, sînt încredinţat
că nu te-ai putea descurca prin mijloace pro- b prii, că ai rămîne uluit şi cu
gura căscată, neputînd spune un singur cuvînt de apărare; apoi, urcat pînă la
scaunul de judecată şi pus faţă în faţă cu un pîri-tor păcătos şi lipsit de
conştiinţă, ai fi în stare să-ţi pierzi şi viaţa, dacă el ar binevoi să ceară
osîndirea ta la moarte. Şi atunci, Socrate, sînt în drept să te întreb: ce
înţelepciune e aceasta, dacă primeşte pe om bine înzestrat de la natură, iar
dînsa-l face mai slab şi mai fără de putere în a se ajutora singur ori a se mîntui
din cele mai mari pericole, pe sine sau pe un altul?5 O înţelepciune după care
omul se lasă prădat, de către duşmani, de toată averea sa şi e silit să trăiască
în statul său cuadevărat fără onoare? Unui astfel de c om — fie-mi îngăduit să
rostesc şi o vorbă mai grosolană — ar trebui să i se tragă chiar palme pe obraz,
fără să fii chemat la răspundere. Iată, prietene, de ce-ţi zic: ascultă-mă şi pune
o dată capăt disputelor; dă-ţi osteneala să faci lucruri mai alese; pune-te pe
lucru să descoperi din care parte îţi poate veni faima de om cuminte şi lasă
altora strălucirile acestea — fie că trebuie să le zicem nebunii, fie flecarii —
de pe urma cărora însă nu vei locui decît în case goale; imită, nu pe cei ce se a
pierd în discutarea nimicurilor acestora, ci pe cei cărora le sînt date şi o viaţă
de om, şi renumele, şi nenumărate alte bunuri.
5
Idem, frg. 25.
438
PLATON
SOCRATE De m-aş fi născut cu o inimă de aur, îţi închipui tu, Callicles, ce

bucuros m-aş simţi acum că am dat peste una din acele pietre cu care oamenii
încearcă aurul? S-o găsesc pe cea mai preţioasă şi să ştiu de-acum înainte cu
siguranţă că, dacă-mi apropii sufletul de ea şimi spune că e frumos împlinit şi
instruit, eu am destul şi nu mai este nevoie de nici o altă probă! CALLICLES Unde
vrei s-ajungi cu această vorbă, Socrate? e SOCRATE Să-ţi spun unde. Sînt
încredinţat că, întîlnindu-te pe tine, am şi găsit o astfel de comoară. CALLICLES
Cum asta? SOCRATE Că pot acum şti bine un lucru: orice-mi vei încuviinţa tu, din
cele ce cugetul meu gîndeşte şi rosteşte, acela este adevărul adevărat. Şi mă
gîndesc 487 a că oricine vrea să pună la încercare un suflet şi să afle dacă este
cum trebuie ori ba, are nevoie de trei însuşiri: de ştiinţă, bunăvoinţă şi
sinceritate în vorbire; tu le ai pe toate trei. într-adevăr, eu întîlnesc multă
lume care nu este în stare să mă supună cercetării: unii pentru că nu sînt
învăţaţi ca tine; alţii e adevărat că nu-s lipsiţi de învăţătură, însă nu vor să-
mi spună adevărul, fiindcă nu-şi bat capul cu mine, aşa cum ţi-l baţi tu; cît
priveşte, în fine, pe aceşti doi b străini de aici, pe Gorgias şi Polos, ei sînt
şi învăţaţi, şi prietenoşi mie; sînt însă lipsiţi de o anumită vorbire deschisă şi
se sfiesc ceva mai mult decît trebuie. De ce n-aş spune-o? Au ajuns la un asemenea
grad de sfială că, din cauza acestui sentiment, fiecare dintre ei înţelege să
vorbească, de faţă cu multă lume, tocmai contrariul a ce gîndeşte — şi asta în
problemele cele mai mari. Dar tu, tu ai toate însuşirile pe care nu le au
ceilalţi. De învăţat, eşti deosebit de învăţat; mulţi dintre atenieni ar putea da
mărturie; apoi, faţă de mine, c eşti binevoitor. De care dovadă să mă folosesc
întîi?
GORGIAS
439
Să-ţi dau una. Eu ştiu că sînteţi patru care aţi studiat împreună filozofia: tu,
Tisandru din Afidna, An-dron al lui Antrotion şi Nausicyde Cholargeianul. Şi v-am
auzit odată discutînd pe tema: pînă unde trebuie împinse exerciţiile filozofice?
Ştiu că a biruit atunci între voi părerea de a nu intra prea adînc în studiul
filozofiei; ştiu că v-aţi îndemnat unii pe alţii să vă feriţi de a deveni peste
măsură de învăţaţi, ca nu cumva să cădeţi în greşeala de a vă perverti. Şi
întrucît acum te aud dîndu-mi aceleaşi sfaturi ca şi d celor mai buni prieteni ai
tăi, am dovada îndestulătoare că-mi eşti binevoitor cu adevărat. Cît despre faptul
că eşti în stare a vorbi cu toată sinceritatea şi fără nici o sfială, asta o spui
şi tu, dar o arată mai ales cuvîntul ce-ai rostit tu însuţi puţin mai înainte.
Deocamdată ne-am lămurit în această privinţă: e cînd una dintre părerile mele este
întărită de tine, nu va mai fi nevoie să o supunem la o altă cercetare; ea va fi
îndeajuns de probată de mine şi de tine. Căci doar n-ai să fii de părerea mea din
neştiinţă, nici din prea multă sfială. Cum iarăşi nu pot crede că ai s-o faci cu
intenţia de a mă înşela; îmi eşti prieten şi singur o spui. în fapt deci,
potrivirea mea cu tine asupra unui punct va însemna atingerea adevărului asupra
acelui punct. Cea mai frumoasă din toate cercetările, Callicles, se întîmplă că e
tocmai cea pentru care m-ai ţinut de rău: cum trebuie să fie omul, cu ce să se
îndeletnicească, 488 a pînă la ce grad cînd e bătrîn, pînă la care cît este tî-
năr. Eu, de fac vreo greşeală în viaţă, poţi fi sigur că nu păcătuiesc cu voie, ci
numai din propria mea neştiinţă. Tu deci, fiindcă ai început să-mi dai sfaturi, n-
ar trebui să mă laşi în drum, ci să mă călăuzeşti mai departe, spunîndu-mi: ce
îndeletnicire mi s-ar potrivi şi în ce chip să mi-o însuşesc. Şi dacă mă prinzi că
acum sînt de acord cu tine iar mai pe urmă lucrez împotriva acordului nostru,
socoteşte-mă fricosul fri- b
440
PLATON
coşilor şi nu-mi mai da nici o îndrumare, ca unuia ce nu-s vrednic de nimic. Ia-o
acum de la început şi spune-mi: cum zici tu şi Pindar că este dreptul după natură?
Poate cel puternic să despoaie cu forţa pe cei mai slabi decît dînsul, cel bun să
domine pe cei mai puţini buni, şi cel destoinic să aibă mai mult decît bicisnicul?
Este exactă amintirea mea, ori altu-i cumva gîndul tău despre dreptate? CALLICLES
Ba eu asta am spus atunci, asta spun şi-acum. SOCRATE Pe cine numeşti tu mai bun
şi pe cine c superior în putere? Nu cumva pe unul şi acelaşi? Căci eu nici înainte
nu m-am putut dumiri de la tine ce voiai să spui. Oare pe cei tari îi socoteşti
superiori şi se cuvine ca slabii să fie supuşi celor tari, după cum ai arătat,
dacă nu mă înşel, tu însuţi, atunci cînd spuneai că statele mari se năpustesc
asupra celor mici pe temeiul dreptului natural, fiindcă le sînt superioare şi au
mai multă putere, aceasta întrucît „a fi superior", „mai tare" şi „mai bun" ar fi
una şi aceeaşi? Este cuiva cu putinţă să fie mai bun însă infe-d rior şi fără
putere, ori să fie superior însă bicisnic? Sau „a fi mai puternic" este una şi
aceeaşi cu „a fi mai bun"? Defineşte-mi limpede aceasta: „a fi superior", „a fi
mai bun" şi „a fi mai tare" sînt una şi aceeaşi, sau fiecare este altceva?
CALLICLES îţi spun neted: sînt una şi aceeaşi. SOCRATE Nu sînt deci mulţimile
superioare individului prin natură, ele care-şi alcătuiesc legile menite, de
altfel, a sta deasupra fiecăruia dintre noi, aşa cum tu însuţi ai spus-o
adineauri? CALLICLES De ce n-ar fi? SOCRATE Prin urmare, măsurile luate prin
legile făurite de cei mulţi sînt în realitate ale unora superiori în putere?
CALLICLES Se-nţelege.
GORGIAS
441
SOCRATE Atunci şi ale celor mai buni? Căci, după e socoteala ta, cei superiori
sînt mai buni? CALLICLES Da. SOCRATE Şi orînduirile făurite de aceştia sînt deci
frumoase după natură, mai puternici fiind? CALLICLES Sînt. SOCRATE Dar nu cumva
mulţimile socotesc, cum ziceai înainte, că dreptatea stă în păstrarea egalităţii
şi că-i mai mare necinste să săvîrşeşti decît să suferi 489 a nedreptatea? Este
sau nu adevărat? Aici nu te da prins în laţul sentimentului de ruşine. Este sau nu
marea mulţime aceea care crede că dreptatea stă în a nu avea nimic mai mult decît
ceilalţi, în păstrarea egalităţii şi în faptul că-i mai mare necinstea de a
săvîrşi decît de a suferi nedreptatea? Nu pregeta, Callicles, să-mi dai un
răspuns; căci de vei fi în acest punct la un gînd cu mine, voi avea întărirea ce-o
aştept din parte-ţi, ca de la un om capabil să pătrundă adevărul, cînd şi-a spus
cuvîntul. CALLICLES Da, aşa gîndesc mulţimile. SOCRATE Nu numai legea, prin
urmare, ci şi natura se rosteşte în sensul că-i mai multă necinste să săvîrşeşti
decît să-nduri o nedreptate. Judecind astfel, se pare că nu spuneai adevărul, mai
adineauri, şi că n-ai avut dreptate să mă învinuieşti şi să spui b că legea şi
natura se bat cap în cap, nici că eu mă slujesc cu bună ştiinţă de această
opoziţie, pentru a susţine o discuţie cu rea-credinţă, punîndu-mă în punctul de
vedere al legii cînd se vorbeşte de natură şi în al naturii cînd se vorbeşte de
lege. CALLICLES Omul ăsta nu mai conteneşte cu flecăreala! Ia spune-mi, Socrate,
nu-ţi este ruşine, la vîrsta ta, să faci o adevărată vînătoare de vorbe, pentru
ca, de greşeşte unul un
cuvînt, tu să-ţi vezi îndată cîştigul? Nu cumva crezi că prin „superiori" c
înţeleg altceva decît pe cei care sînt mai buni? Nu-ţi spun eu de atîta vreme că
„superior" este una şi
442
PLATON
aceeaşi cu bun? Sau mă crezi în stare să spun că, de s-ar aduna pleava sclavilor
şi a oamenilor de tot soiul, adică cei fără vreo valoare — afară poate de valoarea
puterii trupului lor — şi de ar face o rînduială, aceasta-i legea, după părerea
mea? SOCRATE Bine, preaînţeleptule Callicles, aşa gră-ieşti? CALLICLES Negreşit. d
SOCRATE Ci eu, minunatul meu prieten, de mult am bănuit că aşa ceva înţelegi prin
cuvîntul de „superior". Şi fiindcă doresc să ştiu clar ce spui, reiau întrebările.
Nu-i aşa că tu nu socoteşti mai buni nişte oameni fiindcă sînt doi la număr? Nici
că sclavii tăi sînt mai buni decît tine, fiindcă sînt mai vînjoşi? Ia-o dar dintru
început şi spune-mi: pe cine-i numeşti „mai buni", dacă nu-i vorba de cei
puternici? Şi fii mai îngăduitor cînd mă înveţi, minunate prieten, ca să nu fiu
silit să plec. e CALLICLES îţi baţi joc de mine, Socrate. SOCRATE Deloc,
Callicles, şi îţi jur pe Zethos, de care te-ai folosit mai înainte pentru a-ţi
bate joc de mine aşa de tare. Mai bine spune-mi care-s „mai buni"? CALLICLES Cei
ce sînt mai destoinici. SOCRATE Vezi că şi tu acum spui vorbe goale şi nu arăţi
nimic? De ce nu spui dacă socoti mai buni şi superiori pe cei inteligenţi, ori
vreo altă categorie de oameni? CALLICLES Ei da, pe Zeus, pe aceştia: nici o
îndoială că de ei vorbesc! 490 a SOCRATE De multe ori un singur om care gîndeş-te
bine este superior, după părerea ta, faţă de zece mii, care nu gîndesc; şi i se
cuvine să stăpînească, pe cînd ceilalţi să fie supuşi, iar ca stăpîn, să aibă mai
mult decît supuşii săi. Parcă asta ai vrea să înţelegi, şi nu-i cazul să mă ţii de
rău că vînez cuvînGORGIAS
443
tul dacă zic, de pildă, că un singur om este mai bun ca zeci de mii! CALLICLES E
tocmai ce susţin eu; cred că asta-i dreptatea după natură: cine e mai bun şi mai
inteligent să conducă şi să aibă mai mult decît bicisnicii. SOCRATE Stai puţin şi
spune-mi aici un lucru, b Presupune că sîntem mai mulţi adunaţi, ca acum, în
acelaşi loc; că avem împreună multe merînde şi băuturi; că am fi nişte oameni de
tot felul — puternici alături de slăbănogi; şi că unul dintre noi ar fi mai
iscusit, spre exemplu, în ştiinţa medicală. Ca putere fizică, fireşte, el va fi
mai tare decît unii, mai slab decît alţii. Dar, fiind mai iscusit decît noi, nu
cumva medicul nostru va fi mai bun şi superior nouă, în această privinţă?
CALLICLES Negreşit. SOCRATE I se cuvine oare lui, ca fiind mai bun, să aibă o
grămadă mai mare din acele merînde? Ori c sarcina sa de îndrumător se opreşte la
împărţire numai, iar în ce priveşte mîncarea şi folosirea lor, n-are dreptul să ia
pentru propriul său corp nimic mai mult decît alţii, dacă nu vrea să fie pedepsit,
pe cînd unii să aibă mai mult, alţii mai puţin? Şi dacă s-ar întîmpla ca tocmai
dînsul să fie mai firav decît toţi, nu s-ar putea oare, Callicles, ca omul cel mai
bun din adunare să aibă cea mai mică parte? CALLICLES Vorbeşti de merînde,
băuturi, medici şi de atîtea fleacuri; eu nu mă gîndesc la astea. d SOCRATE Spune-
mi atunci, pe cine-i numeşti mai buni? Pe cei inteligenţi, ori pe cine? CALLICLES
Pe aceia-i numesc. SOCRATE Şi nu se cuvine celui mai bun să aibă o parte mai mare?
CALLICLES Da, însă nu merînde şi băutură. SOCRATE Pricep. Atunci poate
îmbrăcăminte? Trebuie, de pildă, ca ţesătorul cel mai destoinic să aibă
T
444
PLATON
şi cea mai cuprinzătoare haină, să se plimbe în cele mai felurite şi arătoase

veşminte? CALLICLES Ce-i dai zor cu veşmintele? SOCRATE Şi la încălţăminte, e
învederat că meşterul cel mai iscusit în facerea lor trebuie să aibă mai multe, că
de aceea doar şi este cel mai bun. Poate că e unui asemenea cizmar nu i-ar sta rău
să se plimbe încălţat cu cele mai încăpătoare ghete, şi cu cele mai felurite.
CALLICLES Ce tot baţi cîmpii cu ghetele? SOCRATE De nu vorbeşti de ghete, te
gîndeşti poate la altele. închipuie-ţi, de pildă, un ins care, ocu-pîndu-se cu
agricultura, este iscusit în ale pămîntu-lui; că e pe deasupra om cumsecade. Poate
că i s-ar cuveni mai multă sămînţă, poate că ar merita să arunce în ogorul său cît
mai multă. CALLICLES Iară şi iară aceleaşi lucruri, Socrate. SOCRATE Şi nu-s numai
pildele aceleaşi, Calli-cles, dar şi subiectele sînt aceleaşi. CALLICLES Pe toţi
zeii, îi dai mereu înainte cu ciz-491 a mari, postăvari, bucătari, medici, parcă
de ei ar fi acum vorba noastră! SOCRATE Dacă-i aşa, spune tu: pe ce tărim trebuie
să fie cineva mai bun şi mai inteligent, pentru a avea pe drept o parte mai mare
decît a celorlalţi? Cum văd, nici nu rabzi cînd arunc presupuneri, nici tu însuţi
nu vrei să spui. CALLICLES Dar eu ţi-o spun de-atîta vreme! întîi de toate, cînd
vorbesc de oamenii capabili, eu nu înţeleg nici pe cizmari, nici pe bucătari, ci
pe cei pricepuţi în treburile statului, adică pe cei care ştiu să le administreze,
în sensul că nu-s numai pricepuţi, b dar şi îndrăzneţi, avînd destulă energie să
ducă la bun sfîrşit cele gîndite şi să nu dea-ndărăt, din slăbiciune de suflet.
SOCRATE Vezi, preabunule Callicles, că nu sînt aceleaşi pricinile pentru care mă
învinuieşti tu pe
GORGIAS
445
mine şi eu pe tine? Tu zici că eu susţin mereu una şi aceeaşi, şi mă ţii de rău

pentru asta. Dimpotrivă, învinuirea mea este că tu nu menţii niciodată aceleaşi
expresii despre aceleaşi lucruri. Astfel, uneori numai cei puternici sînt pentru
tine buni şi superiori; alteori numai cei inteligenţi; acum ai venit cu c alta:
numai pe cei îndrăzneţi îi numeşti superiori şi buni. Dar, preabunule, desprînde-
te o dată de vorbărie şi spune care-s cei buni? Care-s cei superiori? Şi-n ce le
stă superioritatea? CALLICLES Dar am mai spus-o: cei care dispun de înţelepciunea
trebuitoare pentru afacerile de stat, a cînd sînt şi îndrăzneţi. Acestora li se
cade să cîrmu-iască statele; în plus, este şi drept ca dînşii să aibă mai multe
foloase decît ceilalţi, ei, cîrmuitorii, mai mult decît cei cîrmuiţi. SOCRATE Dar
în ce-i priveşte, prietene? Sînt ei cîrmuitori, sau cîrmuiţi? CALLICLES Ce vrei să
spui? SOCRATE înţeleg că fiecare este stăpîn pe sine însuşi. Ce? După tine aşa
ceva nu trebuie? Numai pe alţii să-i cîrmuieşti? CALLICLES Ce sens dai vorbelor de
stăpîn pe sine însuşi? SOCRATE Nimic deosebit, ci sensul pe care-l dau toţi
oamenii: „de a fi cumpătat şi de a se stăpîni". Cu e alte cuvinte, de a-şi domina
dorinţele şi poftele care sînt într-însul. CALLICLES Ce, glumeşti? Atunci proştii
sînt cumpătaţii tăi? SOCRATE Da de unde! Nu-i nimeni care să nu vadă că nu vorbesc
de proşti. CALLICLES Ba de ei vorbeşti, Socrate, şi încă cum! Care alt om se poate
socoti fericit cînd este robul oricui? Vrei să ştii cum e după natură frumos şi
drept? Ţi-o spun îndată, cu toată sinceritatea: trăieşte viaţa bine cine lasă frîu
liber celor mai mari do-
T
446
PLATON
492 a rinte ce sînt în el, cine nu le zăgăzuieşte şi cine este în stare, prin
îndrăzneală şi inteligenţă, să le pună neîncetat la indemînă tot ce ar cere ele.
Dar aşa ceva, cred, nu-i cu putinţă marii mulţimi. Pentru aceea gloatele ţin de
rău pe asemenea oameni; ele îşi ascund astfel propria lor incapacitate, de care le
e ruşine, şi declară necumpătarea lucru urît, în-trucît — cum spuneam şi mai-
nainte — ele aduc in stare de robie şi pe oamenii de o natură superioară. b
Nefiind capabile să-şi agonisească cele trebuitoare pentru împlinirea dorinţelor,
mulţimile laudă cumpătarea şi dreptatea: o fac din laşitate. Presupune că avem de-
a face cu feciori de regi sau din oameni pe care natura i-a înzestrat îndeajuns ca
să ajungă la conducere, la tiranie sau alt gen de supremaţie; ce-i mai urît pentru
dînşii, ce-i mai bicisnic decît cumpătarea? Ei, cărora le stă la îndemînă să guste
fără nici o stingherire din bunurile vieţii, să fie singuri la stăpîn, punîndu-se
sub legea celor mulţi, sub raţiunea şi critica lor? Şi cum nu i-ar face nefericiţi
o astfel de purtare „frumoasă" pe bază de cumpătare c şi dreptate, cîtă vreme ei
n-ar fi în stare să dea nimic mai mult prietenilor decît duşmanilor, deşi puterea
supremă în propriul lor stat este în mîinile lor. Ci iată, Socrate, adevărul
adevărat, acela pe care tu zici că-l urmăreşti: virtutea şi fericirea nus decît
mijloace, cu ajutorul cărora omul îşi poate mări plăcerea, neînfrînarea şi
libertatea sa. Celelalte sînt înfrumuseţări înşelătoare, convenţii de-ale
oamenilor întocmite împotriva naturii, sînt vorbe goale, praf şi fum. d SOCRATE Nu
fără avînt, Callicles, şi cu sinceritate ţi-ai făcut expunerea. în adevăr,
vorbeşti răspicat lucruri pe care şi ceilalţi oameni le gîndesc, însă nu vor să le
rostească. De aceea te rog să nu dai îndărăt cu nici un preţ; doar s-o face cu
adevărat lumină asupra întrebării cum trebuie să trăim. Spune-mi:
GORGIAS
447
dacă unul vrea să fie în viaţă aşa cum se cuvine, tu zici că nu trebuie să pui
nici un friu dorinţelor, ci, lăsîndu-le să devină cît mai mari, să alerge după
mijloacele de satisfacere, de oriunde şi le-ar agonisi, e şi zici că asta-i
virtutea? CALLICLES Da, acestea le spun eu. SOCRATE Deci pe nedrept sînt numiţi
fericiţi cei care n-au trebuinţă de nimic. CALLICLES în felul acesta numai
pietrele sînt fericite, şi morţii. SOCRATE Dar şi cum zici tu, grozavă viaţă! Nu
m-aş mira să aibă dreptate Euripide, cînd spune ca aici:
Cine mai ştie de nu e viaţa o moarte aievea. Moartea la rîndu-i de nu e viaţă?6
Şi poate că în realitate sîntem morţi. Am auzit-o din gura unui înţelept. Spunea
că noi acum sîntem morţi, că trupul nu-i pentru noi decît un mormînt şi 4931 că
partea din suflet unde s-au sălăşluit dorinţele este, prin natura ei, supusă
schimbărilor şi celor mai contrare înrîuriri. Un povestitor de mituri plin de duh,
pasămite unul din Sicilia sau din Italia, voind să se joace cu vorbele, a numit
această parte a sufletului pithos, adică butoi, din pricina asemănării cu vorbele
pithanon şi peistikon, „credul". Şi le-a zis anoetoi, adică lipsiţi de minte,
celor pe care îi numim amuetoi, adică neiniţiaţi; iar partea sufletului unde, b la
cei lipsiţi de minte, sălăşluiesc patimile, parte ce e nestăpînita şi care nici
nu-i în stare să reţină ceva, dînsul a asemănat-o cu un butoi fără fund, din cauză
că nu se umple niciodată. Cu totul altfel decît tine, Callicles, el arată că
dintre toţi cei coborîţi în Hades — căruia el îi zice Aeides, adică „nevăzutul" —
cei mai nenorociţi sînt neiniţiaţii: ei sînt nevoiţi să
6
Euripide, Polyidos, frg. 7.

448
PLATON
toarne într-un butoi găurit apă, cu un ciur nu mai puţin găurit. După cît îmi
spunea cel care îmi înfăc ţişa acestea, ciurul este sufletul; şi asemăna sufletul
celor lipsiţi de minte cu un ciur, fiindcă şi el e pătruns de găuri şi e incapabil
să reţină ceva, din pricina orbirii şi a uitării. Se-nţelege, asemenea imagini au
şi cîte o ciudăţenie în ele, dar oricum, au darul că lămuresc bine ceea ce vreau
să dovedesc; aceasta, bineînţeles, dacă eu sînt în stare să-ţi schimb
convingerile, să te fac adică a preţui mai mult viaţa rînduită, viaţa mulţumită
pururea cu ce are şi care nu cere mai mult decît aceea chinuită de pofte
nesăturate şi neînfrînate. d Izbutit-am oare să te conving şi să-ţi schimb
părerile, în sensul că oamenii sînt mai fericiţi prin cumpătare decît prin
desfrîu, sau nu te clatini întru nimic, chiar de ţi-aş spune şi alte multe poveşti
din acestea? CALLICLES Partea din urmă, Socrate, spune adevărul. SOCRATE Dacă-i
aşa, atunci să-ţi mai arăt o imagine, pe care o scot din învăţătura aceleiaşi
şcoli de care vorbirăm acum. Ia caută să-ţi dai seama, nu cumva cele două moduri
de viaţă — al omului înţelept şi al celui desfrînat — se pot asemăna cu doi oameni
care ar avea, fiecare, nenumărate butoaie? Ale celui dintîi, fiind în bunăstare,
sînt pline: unul e cu vin, altul cu miere, altul cu lapte şi celelalte pline cu
multe şi de toate, esenţe rare, pentru a căror agonisire e nevoie de multe şi
chinuitoare osteneli; dar o dată pline, stăpînul lor nu mai toarnă nimic şi nu se
mai preocupă de ele, din partea aceasta omul simţindu-se liniştit. Al doilea ar
avea şi dînsul putinţa să-şi adune, întocmai ca primul, nu fără osteneli, felurite
băuturi; închipuie-ţi însă că vasele sale ar fi în stare rea şi găurite. Pentru a
le umple, ar fi 494 a silit mai întîi să muncească zi şi noapte şi să-ndure
GORGIAS
449
cele mai mari necazuri. Iată, aceste două moduri de viaţă sînt aidoma celor trăite
de omul înţelept şi de cel neînfrinat: care din doi îţi apare mai fericit? Oare am
izbutit să-ţi aduc, prin cele spuse, o cît de mică schimbare în convingeri? Te
laşi încredinţat că o viaţă bine rînduită este superioară uneia dezordonate? Ori
tot nu eşti convins? CALLICLES Nu mă-ndupleci, Socrate, căci doar omul cu
butoaiele pline nu se mai bucură de nici o plăcere. Şi, dacă nu se mai poate
bucura de ceva şi nu-i pus la încercare nici de necazuri, o dată ce butoaiele îi
sînt pline, viaţa lui se scurge — cum ziceam şi înainte — întocmai ca a unei
pietre. Ci fericirea vieţii stă în aceasta mai ales: să curgă cît mai mult în
butoi! SOCRATE Bine, dar ca să curgă mult, nu-i cumva necesar ca pierderea să fie
şi ea din belşug şi găurile de scurgere cît mai mari? CALLICLES Fără-ndoială.
SOCRATE Atunci, la rîndul tău, vorbeşti de viaţa unui havuz, iar nu de a unui mort
sau a unei pietre. Dar spune-mi, nu vorbeşti tu despre ceva ca starea de foame,
cînd omul fiind flămînd s-apucă să mă-nînce? CALLICLES Aşa spun. SOCRATE La fel şi
cu setea, cînd omul căruia i-e sete bea? CALLICLES O spun şi adaug că-i aşa cu
toate celelalte dorinţe: să le aibă, să şi le poată satisface şi să se bucure.
Asta-i fericirea. SOCRATE Minunat, preabunule! Urmează cum ai început şi nu te
lăsa cuprins de vreo sfială. Cît mă priveşte, îmi dau seama că n-ar trebui nici eu
să şovăi de ruşine. Dar mai întîi spunemi, un ins cu rîie pe el, care se scarpină
şi are toată înlesnirea de a se scărpina, oare trăieşte fericit dacă o duce toată
viaţa într-un scărpinat?
T
450
PLATON
d CALLICLES Ce fără rost vorbeşti, Socrate, şi cu-ade-vărat ca pentru gloată!

SOCRATE Ei, da Callicles; cu asta am năucit eu pe Polos şi pe Gorgias, făcîndu-i
să se ruşineze. Dar tu, sînt sigur, n-ai să te sperii, nici n-ai să te ruşinezi:
eşti om de curaj. Fii numai gata la răspunsuri. CALLICLES Dacă-i aşa, susţin că şi
unul care ar trăi scărpinîndu-se poate trăi cu plăcere. SOCRATE Dacă poate trăi cu
plăcere, de ce n-ar fi şi fericit? CALLICLES Negreşit. SOCRATE Şi dacă se scarpină
numai la cap, ori să e te-ntreb şi mai departe? Vezi, ce-ai să răspunzi,
Callicles, cînd te-ar lua cineva cu întrebările şi pentru celelalte părţi, aşa cum
vin fiecare una după alta. Dar, ca să pun cap unui şir de întrebări de felul
acesta, spune-mi într-un cuvînt, oare viaţa stricaţilor nu este ea groaznică,
respingătoare, nefericită? Sau vei avea curajul să spui că ei sînt fericiţi, în
clipa cînd au din belşug ceea ce le trebuie? CALLICLES Nu ţi-e ruşine, Socrate, să
cobori convorbirea noastră la astfel de lucruri? SOCRATE Eu am coborit-o aici,
preanobile Callicles, sau cel care a spus fără înconjur că oricine se bucură de
ceva, în orice mod s-ar bucura de acel lu-495 a cru, este fericit? Eu, sau acela
ce n-a făcut deosebirea între plăcerile bune şi cele care-s rele? Dar spune-mi
acum, zici că a fi plăcut şi a fi bun e unul şi acelaşi lucru, sau poate fi vreo
plăcere care nu este bună? CALLICLES Ca să nu-mi contrazic părerea spu-nînd că-i
altceva, iată: îţi spun că e unul şi acelaşi lucru. SOCRATE Tu desfiinţezi acum,
Callicles, primele noastre temeiuri de discuţie şi nu ai mai fi în măsură să
cercetezi lucrurile împreună cu mine, dacă ai vorbi împotriva adevăratelor tale
păreri.
GORGIAS
451
CALLICLES E tocmai ce faci tu, Socrate. b SOCRATE Nu-nseamnă că fac bine, dacă fac
aşa ceva; nici eu, nici tu. Dar, scumpule, bagă de seamă: nu cumva binele nu-i
chiar acelaşi lucru cu orice fel de a te bucura? Altminteri, toate urmările urite,
pe care le dădeam de înţeles adineauri, ies cu grămada înainte, dacă lucrul e aşa;
ba mai ies şi multe altele. CALLICLES Socrate, asta-i părerea ta. SOCRATE Dar tu,
Callicles, susţii părerea de adineauri cu tot dinadinsul? CALLICLES Eu, da.
SOCRATE Să ne-apucăm atunci s-o discutăm, so- c cotind-o ca a ta în mod serios?
CALLICLES Cu totul serios. SOCRATE Fie; fiindcă aşa găseşti tu cu cale, lămureşte-
mi următoarele: există o preocupare pe care tu o numeşti ştiinţă? CALLICLES
Există. SOCRATE N-ai pomenit cumva adineauri şi de un anumit curaj, de care ziceai
că merge împreună cu ştiinţa? CALLICLES Ba da, am pomenit. SOCRATE Şi, cînd ai
vorbit de acestea două, n-ai făcut cumva şi o deosebire între curaj şi ştiinţă?
CALLICLES Ba încă cum! SOCRATE Dar ce zici: plăcerea şi ştiinţa sînt una şi
aceeaşi, sau două lucruri deosebite? CALLICLES Negreşit că-s deosebite,
preaînţelep- d tule. SOCRATE Dar curajul e altceva decît plăcerea? CALLICLES Ba
bine că nu! SOCRATE Foarte frumos. Să ne însemnăm în minte acestea; Callicles
Aharneianul a spus că plăcerea şi binele sînt una şi aceeaşi, iar ştiinţa şi
curajul se deosebesc şi între ele amîndouă şi împreună faţă de bine.
T
452
PLATON
CALLICLES Dar Socrate din demosul Alopece, nu-i şi dînsul de aceeastă părere? Este
ori nu? SOCRATE Nu este şi cred că nici Callicles nu va fi, e dacă îşi va cerceta
cum trebuie cugetul. Spune-mi numai, nu crezi că stările celor ce o duc bine sînt
opuse celor ale oamenilor în nenorocire? CALLICLES Da. SOCRATE Şi dacă stările
unora faţă de ale celorlalţi sînt opuse, atunci nu-i o necesitate să se raporteze
între ele ca sănătatea faţă de boală? Căci nu-i cu putinţă ca un om să fie în
acelaşi timp sănătos şi bolnav, după cum el nu se poate desprînde deodată şi de
boală şi de sănătate. CALLICLES Cum vine asta? SOCRATE Ia de pildă oricare parte a
corpului şi cerceteaz-o. Presupune că un om suferă de ochi, de 496 a boala pe care
o numim oftalmie, nu? CALLICLES Cum altfel? SOCRATE Nu-i aşa că el nu se poate
numi sănătos în ce priveşte ochii? CALLICLES în nici un caz. SOCRATE Dar ce zici?
Cind scapă de oftalmie, se poate spune că scapă atunci şi de sănătatea ochilor? Se
poate spune că scapă de ambele în acelaşi timp? CALLICLES Deloc. SOCRATE Aşa ceva
ar fi, cred, surprinzător şi fără noimă. b CALLICLES Negreşit. SOCRATE Ci eu cred
că atît o stare, cît şi cealaltă vin pe rînd şi tot astfel dispar. CALLICLES Şi eu
zic. SOCRATE Dar nu este la fel în privinţa puterii şi a slăbiciunii? CALLICLES
Da. SOCRATE Şi în privinţa iuţelii şi a încetinelii? CALLICLES Fără îndoială.
GORGIAS
453
SOCRATE Şi nu-i tot aşa în ce priveşte, de o parte, binele şi fericirea, de alta
potrivnicele lor: răul şi nenorocirea? Acestea nu vin şi ele pe rînd şi tot astfel
dispar? CALLICLES Negreşit. SOCRATE Dacă, prin urmare, s-ar întîmpla să gă- c sim
unele lucruri pe care omul le pierde în acelaşi timp şi le are în acelaşi timp, e
învederat că acestea nu ar putea fi binele şi răul. Sîntem înţeleşi? Cercetează
cît poţi mai sigur şi răspunde-mi. CALLICLES înţeleşi de minune. SOCRATE Foarte
bine. Să ne întoarcem la cele susţinute înainte. Ce-ai spus de foame? Că e un
lucru plăcut sau nesuferit? Vorbesc de foamea în sine. CALLICLES Nesuferit, cred.
Dar a mînca atunci cînd ţi-e foame, este lucru plăcut. SOCRATE înţeleg: totuşi
foamea în sine este ne- d suferită, nu? CALLICLES Nesuferită, zic. SOCRATE Nu se
poate spune la fel cu setea? CALLICLES Şi încă cum? SOCRATE Să-ntreb şi mai
departe aşa? Ori ne-am înţeles că lipsa este şi ea, ca orice dorinţă, de
nesuferit? CALLICLES Ne-am înţeles: poţi să nu mă mai întrebi. SOCRATE Bine. Cînd
un om însetat bea, ce zici că este? Nu e un lucru plăcut? CALLICLES Plăcut.
SOCRATE Din ce spui, era desigur ceva supărător să-i fie cuiva sete. CALLICLES Da.
\ SOCRATE Iar a bea este împlinirea unei lipse, şi o plăcere, nu? CALLICLES Da.
SOCRATE Aşadar, cînd bei se poate spune că te bucuri. 454
PLATON
CALLICLES Desigur. SOCRATE Cel puţin cînd bei fiind însetat. CALLICLES Aşa zic.
SOCRATE Deci fiind în suferinţă?
CALLICLES Da. SOCRATE Atunci bagi de seamă unde s-ajunge? Din moment ce zici că un
om bea, însetat fiind, tu susţii în realitate că el, în vreme ce se găseşte în
suferinţă, se şi bucură! Ori nu-i adevărat că asta se în-tîmplă în acelaşi timp şi
în aceeaşi parte, fie a corpului, fie a sufletului, dacă vrei? Căci nu-i aici,
după mine, nici o deosebire. Se petrec ori nu acestea? CALLICLES Se petrec.
SOCRATE Dar bine, tu spui că nu-i cu putinţă să fie cineva în acelaşi timp şi
fericit şi nefericit. CALLICLES O spun. SOCRATE Dar cum rămine cu recunoaşterea
că, şi cînd e în suferinţă, omul se poate bucura? 497 a CALLICLES Aşa s-ar părea.
SOCRATE Atunci a se bucura nu-nseamnă a fi fericit; a se întrista nu este a fi
nefericit; plăcerea este deci altceva decît binele. CALLICLES Nu-nţeleg nimic,
Socrate, din sofismele tale. SOCRATE Ba-nţelegi, Callicles, dar te prefaci. Mergi
acum mai departe, haide! CALLICLES Ce tot aiurezi? SOCRATE Vreau să vezi cît eşti
de învăţat cînd te-a-puci să mă-nveţi. Prin faptul că am băut, oare nu în-b
cetează flecare dintre noi în acelaşi timp să fle însetat şi să simtă plăcere?
CALLICLES Nu ştiu ce vrei să spui. GORGIAS Nu vorbi aşa, Callicles! Răspunde,
măcar de hatîrul nostru, ca s-ajungem la un capăt cu această discuţie.
GORGIAS
455
CALLICLES Aşa-i Socrate totdeauna, Gorgias. Vine cu mărunţişuri, cu fleacuri, şi

pe temeiul lor te întreabă şi te combate. GORGIAS Ce-ţi pasă ţie? La urma urmei,
Callicles, tu nu pui preţ pe mărunţişurile astea. Lasă-l pe Socrate să te combată
cum îi place. CALLICLES Atunci întreabă mai departe mărunţi- c şuri şi nimicuri
cît vrei, dacă aşa-i place lui Gorgias. SOCRATE Fericit muritor, Callicles, dacă
te-ai iniţiat în „Marile Mistere" mai înainte de a fi fost introdus în „Cele
mici". Eu unul credeam că aşa ceva nu se cade. Reia răspunsul de la punctul unde
l-ai lăsat. Spune-mi dacă plăcerea de a bea nu încetează pentru fiecare dintre noi
o dată cu setea. CALLICLES Da, încetează. SOCRATE La fel şi cu foamea, şi cu
celelalte dorinţe? încetează şi plăcerea o dată cu ele? CALLICLES La fel. SOCRATE
Cu alte cuvinte, suferinţele şi plăcerile dispar amîndouă o dată? d CALLICLES Da.
SOCRATE Dimpotrivă, binele şi răul nu încetează o dată amîndouă: parcă aşa ai
recunoscut. Ori n-o mai recunoşti acum? CALLICLES Ba da, însă ce vrei să spui cu
asta? SOCRATE Că binele nu-i una şi aceeaşi cu plăcerea. De asemenea, prietene, că
răul nu-i una şi aceeaşi cu cele nesuferite. într-un caz cele două contrarii
dispar o dată împreună; în celălalt, întrucît sînt de natură deosebită, nu dispar
o dată amîndouă. Cum poţi asemui atunci plăcutul cu binele, neplăcutul cu răul? De
vrei, cercetează şi astfel problema, deşi sînt încredinţat că nici aşa nu vei fi
consecvent cu tine însuţi. Vezi, de pildă, cei pe care îi numeşti buni, nu sînt ei
numiţi aşa datorită bunătăţii dintr-înşii, după cum frumoşii sînt frumoşi datorită
frumuseţii? e
T
456
PLATON
CALLICLES Aşa e. SOCRATE Dar ce? Numeşti buni pe oamenii nechibzuiţi şi laşi? Nu
astfel vorbeai adineauri, ci numeai aşa pe cei curajoşi şi cuminţi. Acum nu-i mai
numeşti aşa pe cei buni? CALLICLES Nici vorbă că-i numesc. SOCRATE Dar nu ţi s-a
întîmplat să vezi un copil lipsit de minte, care să se bucure în acelaşi timp?
CALLICLES Ba da. 498 a SOCRATE Şi n-ai văzut pînă acum bucurîndu-se cîte un om
lipsit de minte? CALLICLES Se poate să fi văzut; dar ce vrei cu asta? SOCRATE Nu
vreau nimic, ci doar te-ntreb şi-ţi cer un răspuns. CALLICLES Am văzut. SOCRATE
Dar n-ai văzut un om cu minte, care să fie în acelaşi timp în suferinţă şi
bucuros? CALLICLES Am văzut. SOCRATE Care dintre cele două feluri de oameni suferă
şi se bucură mai mult, cei cu minte ori cei fără? CALLICLES Nu văd o deosebire
prea însemnată. SOCRATE în tot cazul, mi-e de ajuns şi asta. Apoi: văzut-ai pînă
astăzi om fricos în război? CALLICLES Cum de nu? SOCRATE în faţa unor duşmani ce
bat în retragere, care dintre cele două categorii ţi-au părut că se bucură mai
mult: fricoşii ori curajoşii? CALLICLES Cred că şi unii şi alţii. în tot cazul, b
stau foarte aproape unii de ceilalţi. SOCRATE Deosebirea interesează puţin: vorba
e, se bucură şi fricoşii? CALLICLES Ba bine că nu! SOCRATE Pe cît se pare, şi cei
fără minte? CALLICLES Da.
GORGIAS
457 SOCRATE Dar cînd înaintează inamicul, se întristează numai fricoşii ori şi
vitejii? CALLICLES Şi unii şi alţii. SOCRATE Deopotrivă? CALLICLES Poate mai
degrabă fricoşii. SOCRATE Iar cînd duşmanii se retrag, nu se bucură mai mult?
CALLICLES Tot ce se poate. SOCRATE Prin urmare se mîhnesc şi se bucură cam
deopotrivă, după spusa ta: şi cei fără minte şi cei cu minte, şi cei fricoşi şi
cei curajoşi, dacă nu chiar ceva mai mult fricoşii decît cei curajoşi? CALLICLES
Da. SOCRATE Bine: dar cei cu minte şi cei curajoşi nu-s oare buni? Cei fricoşi şi
cei lipsiţi de minte nu sînt răi? CALLICLES Da. SOCRATE Prin urmare aproape în mod
egal se bucură şi se întristează cei buni ca şi cei răi? CALLICLES Da. SOCRATE
Prin urmare aproape în mod egal sînt buni şi răi cei buni ca şi cei răi? Sau cei
răi sînt ceva mai buni decît cei buni? CALLICLES Pe Zeus, nu ştiu ce spui! SOCRATE
Nu ştii că ai spus despre cei buni că sînt buni prin prezenţa în ei a celor bune,
despre cei răi că sînt răi prin prezenţa celor rele? Că bune sînt plăcerile, rele
supărările? CALLICLES Da, am spus. SOCRATE Şi nu cumva cei ce se bucură încearcă
acest sentiment tocmai fiindcă au cu ei cele bune, plăcerile? CALLICLES Cum de nu?
SOCRATE Iar datorită prezenţei celor bune, nu sînt buni cei care se bucură?
CALLICLES Da.
T
458
PLATON
SOCRATE Dar cînd este cineva mîhnit, nu înseamnă că poartă în el pe cele rele,
suferinţele? CALLICLES Le poartă. SOCRATE Şi nu zici că numai prin prezenţa re-e
lelor răi sînt cei răi? Ori n-o mai spui? CALLICLES Ba da. SOCRATE Prin urmare nu
sînt buni cei ce se bucură, răi cei ce se mîhnesc? CALLICLES Negreşit. SOCRATE Şi,
fireşte, mai mult cei ce o fac mai mult, mai puţin cei ce o fac mai puţin şi
deopotrivă cei ce o fac deopotrivă? CALLICLES Da. SOCRATE Bine, dar nu spui tu că
se bucură şi se mîhnesc aproape deopotrivă cei cu minte ca şi cei fără minte, cei
fricoşi ca şi cei curajoşi, sau chiar ceva mai mult încă cei fricoşi? CALLICLES Ba
o spun. SOCRATE Să rezumăm împreună şi să vedem ce iese din tot ce am recunoscut
amîndoi; nu-i rău să re-499 a petăm şi să cercetăm chiar de două-trei ori
lucrurile frumoase. Spunem că-s buni cel cu minte şi cel curajos? Ce zici?
CALLICLES Da. SOCRATE Despre cel fără de minte şi de fricos zicem că sînt răi?
CALLICLES Negreşit. SOCRATE Pe de altă parte, este bun cel care se bucură?
CALLICLES Da. SOCRATE Şi e rău cel mîhnit? CALLICLES Cu necesitate. SOCRATE Dar
mai spunem că atît cel bun, cît şi cel rău se bucură şi se mîhnesc la fel. Ori
poate într-un grad superior cel rău? CALLICLES Da.
GORGIAS
459
SOCRATE Prin urmare, datorită binelui, nu devine cineva la fel de rău şi de bun,
sau cel rău se face b încă mai bun, chiar? Dacă susţine cineva că cele plăcute
sînt una şi aceeaşi cu cele bune, nu urmează şi ce-am spus acum şi ce-am spus mai
înainte? Nu e neapărat aşa, Callicles? CALLICLES Este multă vreme de cînd stau să
te ascult, Socrate. încuviinţez orice-mi ceri, gîndindu-mă că, dacă-ţi face cineva
chiar din glumă cea mai uşoară concesie, tu te agăţi de ea cu o bucurie de copil.
Parcă n-ai şti că nici eu, nici oricare altul nu scăpăm din vedere că există
plăceri superioare şi plăceri inferioare. SOCRATE Ehei, Callicles, ce şiret eşti
şi cum te c porţi cu mine de parc-aş fi un copil! Spui ba că lucrurile stau aşa,
ba că altminteri, doar să mă poţi înşela. N-aş fi crezut totuşi, la început, că-ţi
face plăcere să mă înşeli; doar te credeam prieten. Acum văd că greşeam şi numi
rămîne desigur decît, cum zice o vorbă veche, să primesc ce mi se dă făcînd pe
veselul, ca venind din parte-ţi. Pe cît se pare, există, cum zici acum, plăceri
bune şi plăceri rele? Ori cum? CALLICLES Da, există. SOCRATE Oare sînt bune cele
folositoare, rele cele păgubitoare? CALLICLES Negreşit. d SOCRATE Şi cele
folositoare nu sînt astfel fiindcă fac un bine, cele rele întrucît fac un rău
oarecare? CALLICLES Aşa zic. SOCRATE Dar vorbeşti despre plăceri de felul celor ce
ţin de trup, cum am spus şi adineauri, adică de mîncare şi băutură? Oare între ele
numeşti bune pe cele ce întreţin sănătatea trupului, care-i dau fie puterea, fie
celelalte însuşiri fizice; rele pe cele ce-i aduc însuşirile contrare acestora?
CALLICLES Negreşit.
460
PLATON
e SOCRATE înseamnă că şi suferinţele sînt de acelaşi fel: unele bune, altele rele?
CALLICLES Cum de nu? SOCRATE Atunci trebuie să preferăm a practica pe cele bune,
plăceri ori suferinţe? CALLICLES Negreşit. SOCRATE Şi să ocolim pe cele rele?
CALLICLES învederat. SOCRATE Dacă ţi-aminteşti, am recunoscut la un moment dat,
Polos şi eu, că în orice împrejurări trebuie să făptuim în vederea binelui. Crezi
la fel cu noi, că ţinta tuturor faptelor este binele şi că în vederea 500 a
binelui să facem toate celelalte acţiuni, iar nu binele în vederea celorlalte? Ne
dai şi tu in acest sens un al treilea vot la cele două ale noastre? CALLICLES Vi-l
dau. SOCRATE Datoria noastră este ca, atît celelalte, cît şi pe cele plăcute să le
facem în vederea a ce e bun, nu cele bune în vederea celor plăcute. CALLICLES
Negreşit. SOCRATE Bine, dar este în stare orice om să deosebească, printre
lucrurile plăcute: care-s bune, care rele? Sau este nevoie de un specialist pentru
fiecare caz în parte? CALLICLES De un specialist. SOCRATE Să ne-amintim acum ce-am
spus lui Polos şi Gorgias. Ziceam, dacă-ţi mai aduci aminte, că între diferitele
îndeletniciri, unele se ridică pînă la plăcere b numai şi nu pot aduce omului
altceva decît aceasta; ele nu cunosc însă nici binele, nici răul, pe cînd altele
ştiu ce-i bine şi ce-i rău. Printre preocupările ce se referă la plăceri, puneam
atunci arta bucătăriei, care nu-i decît o practică, nicidecum o artă; printre cele
ce privesc binele, am pus ştiinţa vindecării. în numele zeului prieteniei,
Callicles, nu te socoti îndrituit să faci glume cu mine, nici să-mi răspunzi la
întîmplare, împotriva părerilor tale, şi nici nu lua
GORGIAS
461
cele spuse de mine drept glume. într-adevăr, tu vezi că discuţiile noastre se fac
în jurul unei probleme mai c serioase decît oricare alta, pentru omul ce are un
dram de cugetare. Astfel este întrebarea: în ce chip să ne ducem viaţa? Oare să
ne-o îndreptăm în direcţia către care mă îndemni tu, să urmăresc adică pe cele ale
cetăţeanului: să ţin cuvîntări poporului, să mă pregătesc în retorică şi să mă
ocup cu politica, aşa cum faceţi voi acum? Sau să rămîn la această viaţă de
filozofare? Şi, în sfîrşit, ce deosebire este între una şi alta? Poate cel mai bun
lucru e să facem ceea ce am încercat eu adineauri: să ne deprîndem a deosebi
lucrurile. Şi, după ce vom fi făcut-o şi vom fi căzut la a înţelegere unul cu
altul că există aceste două feluri de viaţă, să cercetăm şi în ce constă
deosebirea dintre ele şi pe care din două trebuie să ni-l însuşim. Dar poate că
încă nu înţelegi bine ce vreau să spun. CALLICLES Nu tocmai. SOCRATE Să-ţi spun şi
mai limpede. Fiindcă eu şi cu tine am căzut la înţelegere asupra faptului că
există ceva bun şi ceva plăcut, că plăcutul e altceva decît ce e bun şi că
dobîndirea fiecăruia dintre ele se face printr-o preocupare, o pregătire aparte,
una vînînd plăcerea, alta binele... Dar spune-mi, întîi, e dacă eşti sau nu de
acord cu mine asupra acestui lucru. Eşti de acord? CALLICLES îţi spun că sînt.
SOCRATE Haide, atunci spune ceva şi despre cele rostite de mine către aceştia doi.
Mărturiseşte dacă, după părerea ta, am spus atunci adevărul. Le ziceam cam aşa:
mie nu-mi pare bucătăria o ştiinţă, ci numai o practică. Şi făceam între ea şi
medicină deosebirea că aceasta, cînd îngrijeşte un bolnav, se ocupă şi de natura
suferîndului; cînd face un tratament, ştie de ce-l face şi e gata să ne dea seama
despre soi i orice măsură ia. Cealaltă, dimpotrivă. Cum toată si-
462
PLATON
linţa ce-şi dă este numai în vederea plăcerii, ea merge de-a dreptul într-acolo,
fără o pregătire ştiinţifică. Nu cercetează nici natura plăcerii, nici cauza ei.
Lăsată în voia întîmplării, ea nu calculează nimic, ca să zic aşa; ci, păstrînd
printr-o practică oarbă numai amintirea deprînderii, îşi dă osteneală să procure
plăcerea. b Prin urmare, tu cercetează, în primul rînd, dacă cele de mai-nainte
îţi par rostite cum se cuvine şi dacă nu cumva există şi pentru suflet, la fel,
două preocupări: unele cu caracter ştiinţific, care prevăd binele; altele,
nesocotind binele, atente numai la plăceri, ca şi dincolo, căutînd doar mijlocul
cum pot fi dobîndite. Cît despre faptul de a se şti care plăcere-i mai bună şi
care mai rea, acele preocupări n-ajung pînă la aşa ceva; gîndul lor nu trece
dincolo de producerea plăcerii şi rămîne indiferent asupra binelui c şi răului.
întrucît mă priveşte, Callicles, găsesc că există astfel de îndeletniciri; dar eu
le numesc „linguşiri", fie că se raportează la corp, fie la suflet, fie la orice —
numai să poată procura plăcerea, fără considerare pentru bine şi rău. în această
privinţă eşti şi tu de părerea noastră, sau o respingi? CALLICLES Nu-s de alta, ci
o recunosc, pentru a lăsa drum liber expunerii tale şi pentru a face plăcere lui
Gorgias aci de faţă. d SOCRATE Oare linguşirea de care vorbesc poartă numai asupra
unui suflet, sau şi asupra a două ori chiar mai multe? CALLICLES Nu numai asupra
unuia, ci şi asupra a două sau mai multe chiar. SOCRATE Putem deci să linguşim o
lume întreagă deodată, fără considerarea binelui? CALLICLES Cred. SOCRATE Eşti în
măsură să-mi spui ce îndeletniciri au în vedere acest interes? Sau, dacă vrei, să
te întreb mai bine eu. La întrebările mele, cînd vei găsi
GORGIAS
463
că am dat peste vreuna din îndeletnicirile acestea, să-mi spui, iar cînd nu e
cazul, păstrează mai departe tăcerea. Să privim, mai intîi, arta flautului. Nu .
găseşti tu, Callicles, că-i tocmai cazul de care vor- e bim? Că nu urmăreşte decît
să ne producă plăcere şi că nu se îngrijeşte de nimic alta? CALLICLES Ba găsesc.
SOCRATE Şi nu fac cumva la fel toate celelalte îndeletniciri asemănătoare, cum
este de pildă arta cîn-tatului la cithară, vorbesc de cea pusă în joc la
concursuri? CALLICLES Da. SOCRATE Dar ce? Nu se dovedesc a fi la fel şi corurile,
şi poezia ditirambică? Crezi că Cinesias al lui Meles îşi bate capul să spună
numai lucruri în stare de-a face mai buni pe cei care-l ascultă, sau se gîndeş-te
mai degrabă să facă pe plac mulţimii privitorilor? 502 a CALLICLES Se-nţelege,
Socrate, că acesta-i cazul, cel puţin cît priveşte pe Cinesias. SOCRATE Dar ce să
spun de tată-său, Meles? Cînd recita însoţindu-se de cithară, îţi părea el că are
în vedere realizarea vreunui bine deosebit? Ori nu se gîndea nici măcar la
plăcere, de vreme ce chiar plictisea pe ascultători, cîntînd? Bagă numai de seamă:
nu ţi se pare că şi toată poezia însoţită de cithară şi alcătuirea ditirambilor s-
au născocit în vederea plăcerii? CALLICLES Mi se pare. SOCRATE Dar ce zici de acea
solemnă şi minuna- b tă poezie, care este tragedia? Ce ţintă urmăreşte? Unde merge
strădania ei? Să tindă ea — cum mi se pare — numai la satisfacerea plăcerii
privirilor, sau, dimpotrivă, să reuşească, dacă un lucru este rău, chiar cînd e
plăcut şi distractiv, să-l treacă sub tăcere, iar de se întîmplă să fie de folos,
deşi neplăcut, să-l spună, săl cînte, fie că s-ar bucura privitorii, fie
464
PLATON
că nu? Care din aceste două atitudini crezi că însufleţeşte poezia tragică?
CALLICLES E limpede, Socrate, că mai degrabă pentru plăcere s-a pus ea în mişcare
şi ca să facă pe placul privitorilor. SOCRATE Dar aşa ceva, Callicles, n-am zis
puţin mai înainte că este linguşire? CALLICLES Desigur. SOCRATE Să vedem acum:
dacă desprinzi de poezie cîntecul şi ritmul şi măsura, nu rămîn doar cuvintele?
CALLICLES Cu necesitate. SOCRATE Prin urmare, nu s-ar putea spune că e vorba de
cuvinte adresate gloatelor şi poporului? CALLICLES S-ar putea. d SOCRATE Deci
poezia nu-i decît o cuvîntare. CALLICLES Aşa se pare. SOCRATE Şi o cuvîntare
înseamnă retorică curată. Nu găseşti că poeţii în teatre fac retorică? CALLICLES
Găsesc. SOCRATE Iată-ne acum în faţa unei retorici, pusă în joc într-o adunare
unde, pe lîngă bărbaţi, s-adună la un loc copii şi femei; unde vin şi robi alături
de oamenii liberi; o retorică pe care no preţuim prea mult, de vreme ce-i zicem
„linguşitoare". CALLICLES Se-nţelege. SOCRATE Bine. Dar ce-i atunci, în ochii
noştri, ree torica ce se adresează către poporul Atenei sau către cel din alte
cetăţi? Se-nţelege, mă gîndesc numai la adunări de oameni liberi. Eşti cumva de
părere că aceşti oratori vorbesc în vederea a ce este mai bun, că au ca ţintă
statornică să facă pe cetăţeni mai buni prin cuvîntările lor? Sau crezi că şi ei
se grăbesc să placă poporului, că jertfesc interesul public celui par503 a ticular
şi că tratează poporul din adunări ca pe nişte copii cărora încearcă, înainte de
orice, să le fie pe
c
GORGIAS
465
plac, neîngrijindu-se dacă prin astfel de mijloace îi fac mai buni ori mai răi?
CALLICLES Ceea ce-ntrebi nu mai e lucru simplu. Există oratori în ochii cărora —
cînd ei se rostesc aşa cum se rostesc — precumpăneşte interesul cetăţenilor; dar
există şi din aceia cum zici tu. SOCRATE Ajunge. De sînt cu adevărat două feluri
de elocinţă, una este linguşire şi vorbire demagogică, cealaltă însă e lucru
frumos. De ce? Fiindcă pregăteşte sufletele cetăţenilor să devină cît mai bune şi
fiindcă se luptă necontenit să rostească numai ce este mai bun, fie că place, fie
că nu place ascultătorilor. Dar nu cred că ai văzut pînă acum o asemenea retorică.
Sau, de-mi poţi da exemple de asemenea oratori, de ce nu mi le-ai aduce? CALLICLES
Dar, pe Zeus, nu-s în măsură, cel puţin eu, să-ţi arăt ca fiind astfel pe nici
unul dintre oratorii zilelor noastre. SOCRATE Dar dintre cei vechi, nu-mi poţi
spune unul care, din clipa cînd a început să vorbească poporului, a făcut ca
atenienii să devină tot mai buni, din mai puţin buni cum erau mai-nainte? Eu unul
nu ştiu cine-i acesta. CALLICLES Cum nu? De Temistocle nu ştii că se vorbeşte ca
de un bărbat ales? De Cimon, de Mil-tiade şi de Pericle, cel mort de curînd, pe
care zici că l-ai şi ascultat? SOCRATE Callicles, dacă este o adevărată virtute să
faci ce ziceai la început, adică să-ţi împlineşti dorinţele proprii şi pe-ale
celorlalţi, n-am nimic a-ţi răspunde. De este însă altcum, de-i adevărat — cum am
fost nevoiţi pe urmă a recunoaşte — că este bine să mulţumim doar acele dintre
dorinţele noastre care ne fac mai buni, iar nu pe cele ce ne fac mai răi — şi
asta-i arta cea adevărată —, poţi să declari că a fost în măsură să facă aşa
vreunul din aceştia? CALLICLES Nu mai ştiu cum să-ţi răspund.
T
466
PLATON
SOCRATE Dacă cercetezi bine, vei găsi cum. Noi să ne vedem liniştiţi de cercetare,
aşa cum o facem; să vedem dacă vreunul dintre ei a fost într-adevăr cum zic eu.
Haide dar: un om ales, unul care cînd vorbeşte — orice-ar spune — urmăreşte
înfăptuirea celui mai mare bine, vorbeşte el vreodată la întîm-plare, sau are în
vedere şi o ţintă? Va proceda, cred, ca toţi ceilalţi meşteri: urmărind
desăvârşirea operei proprii, fiecare nu ia la întîmplare materialul trebuincios
pentru înfăptuire, ci îl alege astfel încît să se e potrivească ideii pe care a
conceput-o mai înainte. De pildă, urmăreşte dacă vrei pe pictori, pe arhitecţi, pe
constructorii de corăbii şi, în genere, pe toţi creatorii. Ia dintr-înşii pe care
vrei şi vei vedea cu ce precisă orînduială aşază, fiecare, feluritele materiale
din care îşi întruchipează opera; cum se sileşte să le armonizeze unele cu altele,
pînă ce se alcătuieşte în sfîr-şit un întreg bine închegat. La fel şi ceilalţi
meşteşugari 504 a de care am pomenit mai înainte — cei ce se îndeletnicesc cu
trupul — medicii şi maeştrii de gimnastică; toţi îşi dau osteneala să pună în
opera lor, care e trupul, buna rînduială. Recunoaştem împreună, sau nu, aceasta?
CALLICLES Fie, s-o recunoaştem. SOCRATE Rînduială încăperilor şi proporţia nu-s la
o casă însuşirea de seamă? Neorînduiala nu-i urîţenia ei? CALLICLES Da. SOCRATE
Nu-i la fel şi cu o navă? b CALLICLES Da. SOCRATE Şi nu spuneam acelaşi lucru şi
despre trupurile noastre? CALLICLES Negreşit. SOCRATE Dar sufletul? Va fi el de
preţ fiind în dezordine, sau dimpotrivă, numai măsurat fiind şi în rînduială?
GORGIAS
467
CALLICLES Trebuie să conchid, din cele de mai sus, că şi lucrul acesta se petrece
la fel. SOCRATE Şi ce nume poartă însuşirea ce rezultă pentru trup din orînduială
şi măsură? CALLICLES Poate vrei să vorbeşti de sănătate şi putere? SOCRATE Chiar
de ele. Şi ce nume să dăm însu- c sirii ce rezultă pentru suflet, cînd se
înfăţişează orîn-duit şi proporţionat? încearcă să-l afli şi rosteşte-mi acest
nume, aşa cum ai făcut cu celălalt. CALLICLES De ce nu-l spui tu singur, Socrate?
SOCRATE Ţi-l spun, dacă-ţi este mai plăcut. Tu spune-mi de găseşti că vorbesc
drept. De nu, respin-ge-mă şi nu mă cruţa. Susţin, prin urmare, că orîn-duiala în
privinţa trupului se cheamă însuşirea de a fi sănătos, adică însuşirea din care
purcede şi sănătatea şi orice altă virtute trupească. Este sau nu adevărat acest
lucru? CALLICLES Este. SOCRATE Iar în privinţa sufletului, orînduiala şi d armonia
se numesc obicei şi lege; adică ceea ce face pe cetăţeni să fie oameni de treabă
şi cu măsură. Acestea sînt dreptatea şi înţelepciunea. Recunoşti, sau nu?
CALLICLES Fie. SOCRATE Iată de ce un orator ca acela, care e şi meşteşugar şi
totodată om cumsecade, nu va pierde din vedere astfel de ţeluri, la care va
raporta şi cu-vîntările ce le rosteşte către alţii, şi toate acţiunile. Va
consimţi, cînd va fi cazul să consimtă, şi va refuza, cînd va fi cazul să refuze,
avînd spiritul mereu aţintit să vadă In ce chip poate lua naştere dreptatea e în
sufletele concetăţenilor săi, în ce chip poate fi izgonită nedreptatea din ele; în
ce chip ar putea sădi cumpătarea, în ce chip să dispară neorînduiala; în ce chip,
în sfîrşit, să trezească într-înşii
orice altă
468
PLATON
virtute şi să depărteze de la dînşii orice răutate. Recunoşti, ori nu, asta?

CALLICLES Recunosc. SOCRATE Care-i atunci folosul, Callicles, să dai unui corp în
suferinţă şi-n rea dispoziţie mîncări multe şi cît mai plăcute? Sau băuturi şi
alte lucruri, care nu-i mai vor folosi, ba, ca să vorbim cu o dreaptă judecată, îi
vor şi dăuna? Aşa stau lucrurile? 505 a CALLICLES Fie. SOCRATE Nu cred de nici un
folos omului dacă trăieşte cu un trup prăpădit, căci viaţa va fi şi ea, în acest
caz, tot atît de prăpădită. Nu-i aşa? CALLICLES Da. SOCRATE Aşadar, medicii
îngăduie omului sănătos să-şi mulţumească poftele cît mai mult: de pildă
înfometatului să mănînce, însetatului să bea. Dar, dimpotrivă, suferîndului nu-i
dau voie aproape niciodată să se îndestuleze cu orice ar pofti. Eşti şi tu aici de
părerea mea? b CALLICLES Da, sînt. SOCRATE în privinţa sufletului, nu-i acelaşi
drum, preabunule? Cîtă vreme el este vicios: adică necugetat, neînfrînat, nedrept,
nelegiuit, trebuie să-l împiedicăm să-şi îndestuleze poftele, trebuie să nu-l
lăsăm a face altceva, orice ar fi, decît lucrul prin care el însuşi ar deveni mai
bun. încuviinţezi asta, ori nu? CALLICLES încuviinţez. SOCRATE Nu este şi pentru
suflet mai bine aşa? CALLICLES Fără îndoială. SOCRATE A-l împiedica de la pofte
înseamnă însă a-l înfrîna? CALLICLES Da. c SOCRATE Atunci înfrînarea este pentru
suflet mai bună decît, cum gîndeai puţin mainainte, neînfrî-narea. CALLICLES Nu
văd ce vrei să spui, Socrate. Asemenea întrebări pune-le mai bine altuia.
GORGIAS
469
SOCRATE Omul ăsta nu suferă nici măcar să-i dai o mînă de ajutor; nu primeşte
lucrul de care-i acum vorba — să se înfrîneze. CALLICLES în ce mă priveşte, află
că nimic din ce spui nu mă interesează; n-am răspuns aşa decît spre a face plăcere
lui Gorgias. SOCRATE Fie; dar atunci ce-i de făcut, întreru-pem convorbirea?
CALLICLES Fă cum vrei. SOCRATE Se spune că nu se cade să laşi pe juma- d tate
chiar basmele; că totdeauna ele trebuie spuse în întregime, să nu umble aşa, fără
cap... Răspunde, prin urmare, şi celorlalte întrebări, pentru ca discuţia ce facem
să aibă şi cap. CALLICLES Ce pisălog eşti, Socrate! Ascultă-mă şi lasă la o parte
această convorbire, ori iaţi pe altul în locul meu. SOCRATE Dar care altul va
consimţi acum, la mijlocul ei? Ci noi, care am început-o, nu trebuie s-o lăsăm
baltă. CALLICLES Şi ce? N-ai putea s-o duci singur la capăt, fie printr-o expunere
neîntreruptă, fie chiar punîndu-ţi întrebări şi răspunzînd singur? SOCRATE N-aş
vrea să se întîmple cu mine după vorba lui Epiharm: „ceea ce mai-nainte era spus
de e doi oameni, acum fac eu, de unul singur". Teamă mi-e că nu-i chip să fie
altfel. Deşi o voi face, sînt de părere că toţi am avea datoria să căutăm, pe
întrecute, ce-i adevăr în lucrurile pe care le discutăm şi ce nu. Doar e un bine
comun tuturor să scoatem la 506 a lumină adevărul. Voi face, prin urmare, o
expunere cu privire la felul cum cred eu că stau lucrurile; iar dacă unuia dintre
voi i se pare că nu rostesc ce e adevărat, să mă contrazică şi să mă combată. Căci
nici eu nu vorbesc ca ştiutor, ci caut împreună cu voi, în aşa fel încît, dacă
potrivnicul spune ceva cu miez, eu sint cel dintîi care s-o recunosc. Fac aşadar
470
PLATON
această expunere numai dacă vi se pare că e necesar să sfîrşim discuţia; dacă însă
nu ţineţi la aşa ceva, atunci s-o lăsăm şi noi baltă şi să ne despărţim, b GORGIAS
Nu-s de părere, Socrate, că trebuie să ne despărţim, ci să-ţi continui cuvântarea.
Pe cît văd, şi părerea celorlalţi este la fel cu a mea. Vreau să te aud pînă la
urmă cum tratezi problema, SOCRATE Dar, Gorgias, eu însumi aş mai fi stat de vorbă
bucuros cu acest Callicles, pînă cei dădeam răspunsul lui Amfion la cele rostite
de Zethos. Dar fiindcă tu nu vrei, Callicles, să ducem împreună vorba pînă la
sfîrşit, ascultă-mă încalţe şi întreru-pe-mă oricînd îţi par că nu vorbesc cum se
cuvine. Şi dacă mă dovedeşti, eu nu mă voi supăra pe tine cum faci tu cu mine, ci
am să te înscriu printre cei c mai mari binefăcători ai mei. CALLICLES Atunci
vorbeşte singur, prietene, şi mergi pînă la capăt. SOCRATE Ascultă-mă dar, şi să
reiau dintru-n-ceput discuţia. Să fie oare plăcerea şi binele una şi aceeaşi? Eu
zic că nu. Doar noi aşa ne-am înţeles, eu şi Callicles. — Şi ce-ar trebui să
facem: plăcutul în vederea binelui, ori binele în vederea plăcutului? Plăcutul în
vederea binelui. — Dar ce-i plăcutul? Nu ceea ce, cînd apare, pri-cinuieşte
plăcerea? Şi ce-i binele? Nu ceea ce, cînd d apare, ne face buni? Nici vorbă. —
într-adevăr, că sîntem buni, noi şi toate celelalte cîte mai sînt bune, n-o
datorăm ivirii în noi a unei virtuţi? Neapărat că da, Callicles. — Iar virtutea
care fiinţează în toate: într-o unealtă, în trup, în suflet şi în orice vietate,
nu-i urmarea unei întîmplări, ci se iveşte după o anumită rîndu-ială, un rost şi
un meşteşug, care sînt date fiecăruia din ele. Este sau nu? Este.
GORGIAS
471 — Prin urmare, printr-o anumită rînduială, ce întocmeşte şi împodobeşte

fiecare lucru, se afirmă virtutea lui? Aş putea s-o spun. e — Există deci
înnăscută în fiece lucru o armonie care se arată proprie fiecăruia. Această
armonie nu-i ea cea care face ca fiecare dintre existenţe să fie bună? Mie cel
puţin aşa mi se pare. — La fel e şi cu sufletul. Cel ce are în sine o rîn-duială
care-i este proprie nu se înfăţişează ca superior celui ce n-o are? Neapărat că
da. . — Şi sufletul, care are această rînduială, nu este el măsurat? Cum de nu? —
Iar sufletul care e măsurat nu-i şi chibzuit? Cu multă necesitate. 507 a — Dar un
suflet chibzuit nu poate fi decît bun; cel puţin eu, iubite Callicles, nu pot
spune altceva decît acestea. Dacă tu poţi altfel, învaţă-mă. CALLICLES Ba urmează
tu, bunule. SOCRATE Zic că, dacă un suflet chibzuit este virtuos, cel încercat de
contrariul lui este vicios. într-adevăr, acesta din urmă e lipsit de cumpăt, e
neînfrî-nat. Foarte adevărat. — Şi acum: cel chibzuit este desigur în măsură să
păstreze cuviinţa faţă de zei şi oameni. Căci nici nar fi chibzuit, de n-ar
respecta cuviinţa. E necesar să fie astfel. — Păstrînd cuviinţa faţă de oameni, el
săvîrşeşte dreptatea; păstrînd-o faţă de zei, săvîrşeşte evlavia. Şi e necesar ca
săvîrşitorul celor drepte şi sfinte să b fie drept şi sfînt. Şi aceasta-i
adevărat. — Vezi însă că e necesar să fie şi cutezător. Datoria celui chibzuit
este: nici să urmărească, nici să se ferească de înfruntarea celor ce nu se cuvin.
înţeleptul, de sînt în joc lucruri, oameni, plăceri, mîh-niri, nu urmăreşte şi nu
se fereşte de ceea ce nu se cuvine. El ştie să-ndure cu tărie orice-i impune
datoria să sufere. Astfel, Callicles, este neapărat necesar
T
472
PLATON
c ca omul chibzuit, fiind cum l-am arătat: drept, curajos, evlavios, să fie şi cu
desăvîrşire bun. Fiind astfel, orice face este bine şi frumos; cine făptuieşte aşa
este fericit şi bine inspirat, pe cînd păcătosul ce făptuieşte răul este
nefericit. Acesta din urmă e tocmai potrivnicul cumpătatului, e neînfrînatul pe
care tu-l lăudai. Iată părerile pe care eu le susţin drept adevăruri. Dacă şi sînt
aşa, pasămite cine doreşte să fie fericit d trebuie să urmărească înţelepciunea şi
să se exercite în ea; trebuie să fugă de neînfrînare — fiecare cît îl ţin
picioarele — şi trebuie, mai cu seamă, să-şi pregătească o purtare de aşa fel,
încît niciodată să n-aibă nevoie de pedeapsă. Dacă s-ar întîmpla totuşi să aibă
nevoie de aşa ceva, fie el însuşi, fie altul din apropiaţii săi, în viaţa privată
ori publică, atunci trebuie să primească sancţiunea justiţiei şi să fie pedepsit,
în cazul că doreşte să fie fericit. Acesta-mi pare să fie scopul către care
trebuie să ne ţinem privirile încordate, cît trăim. întracolo fiee care să-şi
îndrepte mijloacele sale, şi cele personale şi cele publice, către înfăptuirea
dreptăţii şi înţelepciunii, spre a deveni fericit. în tot ce face, omul să nu lase
frîu liber patimilor şi să n-apuce a le da satisfacere — căci e nemărginit răul —
trăind o viaţă de tîl-har. într-adevăr, nu poate fi drag unul ca acesta, nici
semenului său, nici zeilor, de vreme ce nu-i în stare să trăiască în sînul obştii.
Şi cine nu trăieşte în obşte, 508 a cum poate să lege prietenii? Spun filozofii,
o, Callicles, că apropierea dintre oameni, prietenia, dreapta măsură, chibzuinţă
şi dreptatea, iată ceea ce leagă împreună cerul, pămîntul, pe zei şi pe oameni;
din această pricină, prietene, ei şi spun că e bine rînduit întregul acestei firi,
iar nu haos, nici dezlănţuire ne-stăpînită. în ce te priveşte, nu-mi pari a da
cuvenita băgare de seamă acestor lucruri, cu toate că eşti un
GORGIAS
473
cunoscător al lor. îţi scapă din vedere că numai proporţia geometriei este
atotputernică între zei şi oameni. Tu-ţi închipui că grija noastră trebuie să fie:
cum să dobîndim în viaţă mai mult şi scoţi geometria din preocupările tale. Dar
fie! Sau această judecată a mea trebuie să-mi b fie respinsă, dovedindu-mi-se că
eu am greşit şi ară-tîndu-mi-se că nici dreptatea, nici cumpătarea nu hărăzesc
fericiţilor fericirea, cum nici răutatea nu le-aduce păcătoşilor nefericirea, sau
— dacă este adevărată părerea mea — atunci e nevoie să cercetăm şi urmările.
Acestea nu sînt altele, Callicles, decît tocmai cele susţinute de mine mai-nainte,
atunci cînd mă întrebai de vorbesc serios ori nu, iar eu susţineam cu tot
dinadinsul că omul trebuie să-şi ridice învinuiri şi sie, şi copilului, şi
prietenului său, de îndată ce săvârşeşte o nedreptate, şi că, în acest scop,
trebuie să se folosească şi de retorică. Iar ceea ce credeai tu că Polos mi-a
încuviinţat dintr-un sentiment de sfială rău înţeleasă, nu era decît adevărul.
Aşadar a săvîrşi nedreptatea nu numai că este mai rău decît a o îndura, dar lucrul
e cu atît mai rău cu cît este mai urît. Pentru a deveni orator bun, cineva trebuie
să înceapă prin a fi drept şi destoinic în ştiinţa drep- c taţii — adică tocmai
ceea ce Polos spunea că îmi recunoscuse Gorgias din sfială. Aşa stînd lucrurile,
să cercetăm pentru ce mă ţii tu de rău şi dacă este drept să spui că eu nu-s în
stare să mă apăr şi să mă descurc singur: pe mine, un prieten sau o rudă, dacă s-
ar întîmpla să trecem prin cele mai mari primejdii. Mă arăţi aruncat la bu-nul-
plac al oricui mi-ar ieşi în cale, cum sînt cei pătaţi de vreo nelegiuire şi care
(ca să mă folosesc şi eu de vorba ta însufleţită) pot să fie pălmuiţi, despuiaţi a
de avere, surghiuniţi din stat şi chiar osîndiţi la moarte. Iar tu înfăţişezi o
astfel de stare drept cea mai ruşinoasă din cîte există. Părerea mea,
pe care de alt474
PLATON
fel am arătat-o adesea, nu văd de ce n-aş spune-o şi acum. Tăgăduiesc, Callicles,

că cel mai ruşinos dintre lucruri este să fii cu nedreptate pălmuit pe obraz;
tăgăduiesc aceasta, chiar dacă mi s-ar tăia capul sau o e altă parte a corpului.
Dimpotrivă, este mai urit şi mai rău pentru acela care mă loveşte pe nedrept, pe
mine sau ce este al meu, pentru acela care mă fură, care mă aduce în stare de
robie, care-mi sparge casa sau, într-un cuvînt, care mă nedreptăţeşte, pe mine sau
cele ale mele; este mai rău şi mai urît pentru făptaşul nedreptăţii decît pentru
mine, nedreptăţitul. Aşa cum le-am rostit şi într-o expunere anterioară, acestea
se înlănţuie şi se menţin — ca să întrebuinţez o comparaţie mai tare — prin
raţionamente de fier şi de diamant, pe cît pot să-mi dau seama. 509 a De nu
izbuteşti a rupe aceste legături, fie tu, fie unul mai tare ca tine, e cu
neputinţă să găsesc un fel de a vorbi mai drept. Cît mă priveşte, rămîn mereu la
aceeaşi părere; deşi nu-mi dau lămurit seama cum sînt acestea, ştiu totuşi că nici
unul dintre convorb bitorii pe care i-am întîlnit — ca în cazul de faţă — nu s-a
putut feri de ridicol, cînd a vorbit altfel decît mine. Presupun deci că lucrurile
stau aşa. De este adevărat cum zic eu, că nedreptatea este pentru făptaşul ei cel
mai mare dintre rele şi că — de e cu putinţă să fie un rău mai mare decît acesta —
este ca făptaşul să nu-şi ispăşească greşeala; atunci care-i ajutorarea pe care ar
fi în adevăr ridicol să nu ţi-o poţi aduce ţie însuţi? Nu cumva-i tocmai aceea
care depărtează de la noi neajunsul cel mai mare? Dar se impune să admitem
neapărat că situaţia cea mai ruşinoasă este să nu te poţi ajuta nici pe tine
singur, nici pe prieteni, nici pe cei apropiaţi ţie. în al doilea c rînd, ca
ruşine, vine să nu te poţi ajuta faţă de-al doilea rău, în al treilea rînd
împotriva răului de-al treiGORGIAS
475
lea, şi aşa mai departe, lucrul măsurîndu-se după mărimea răului, după frumuseţea
puterii cu care ne apărăm şi după ruşinea slăbiciunii noastre în această privinţă.
Oare altcum ţi se înfăţişează lucrul acesta, Callicles, sau aşa cum zic eu?
CALLICLES Nu-i altcum. SOCRATE Dacă, prin urmare, ni se înfăţişează aceste două
rele: de a nedreptăţi sau de a îndura nedreptatea, noi zicem că-i mai rău cel de a
nedreptăţi, mai mic cel de a fi nedreptăţit. Dar ce poate pune în joc omul spre a
se ajutora şi apăra de acestea două: să-vîrşirea şi îndurarea nedreptăţii? Ce armă
să ia: puterea, voinţa? Să spun altfel; pentru a nu suferi nedreptatea este de
ajuns să n-o vrei, sau este nevoie să-ţi aduni toate puterile pentru a o înlătura?
CALLICLES învederat că trebuie să intervină şi puterea. SOCRATE Şi ce zici despre
săvîrşirea nedreptăţii? Poate spune cineva că-i de ajuns voinţa de a n-o să-vîrşi,
pentru a n-o săvîrşi? Sau trebuie, pentru asta, să pună în joc o anumită putere şi
o artă fără de care, dacă nu o învaţă şi exercită, va săvîrşi nedreptatea?
Callicles, răspunde cel puţin atît, dacă e drept sau nu, după tine, că am fost
constrînşi mai-nainte, eu şi Polos, a recunoaşte că nimeni nu săvârşeşte
nedreptatea cu voinţă şi că oricine, cînd face nedreptatea, o face fără voie.
CALLICLES Presupun că-i aşa, Socrate. Fie cum zici, numai să te văd o dată ajuns
la capătul expunerii. SOCRATE Pasămite, trebuie să punem în joc o anumită putere
şi chiar o artă spre a nu săvîrşi nedreptatea. CALLICLES Nici vorbă. SOCRATE Dar
care este arta de-a te pregăti să nu suferi nici o nedreptate sau, în tot cazul,
de a suferi pe cea mai mică posibil? Nu cumva eşti de părerea mea? Eu gîndesc că-i
următoarea:
sau ar trebui să
510a
476
PLATON
deţii stăpînirea statului, sau chiar tirania asupra lui, sau atunci să fii prieten
cu cei ce cîrmuiesc. CALLICLES Vezi, Socrate, ce bucuros te laud cînd b spui ceva
frumos! De data asta găsesc că ai vorbit foarte bine. SOCRATE Bagă de seamă acum
şi mai departe: poate găseşti că vorbesc tot aşa de bine. Cred că cel mai bun
prieten al cuiva este acela care-i seamănă cel mai mult; o spun şi bătrînii şi
înţelepţii. Nu găseşti? CALLICLES Ba da. SOCRATE Ei bine, dacă în statul unde
domneşte ca tiran un om de rînd şi lipsit de învăţătură s-ar găsi un ins cu mult
mai bun ca dînsul, nu cumva tiranului i-ar fi frică de acela şi nu-i va putea fi
niciodată un c prieten pe care să-l iubească din tot sufletul? CALLICLES Este
adevărat. SOCRATE Şi dacă ar exista unul cu mult mai păcătos decît dînsul, nici
acesta nu i-ar putea fi prieten, căci tiranul l-ar dispreţui şi nu s-ar strădui
să-i cîştige prietenia. CALLICLES Şi astea-s adevărate. SOCRATE Nu-i rămîne
tiranului drept prieten de preţ decît unul care, avînd furia lui, potrivindu-se să
dojenească şi să laude aceleaşi lucruri ca acela, ar d consimţi să fie stăpînit şi
să i se supuie. Iată, unul ca acesta va avea o mare putere în statul său. Lui nu-i
va face nimeni bucuros o nedreptate. Nu-i aşa? CALLICLES Da. SOCRATE Şi dacă
vreunul dintre tinerii acestui stat s-ar gîndi aşa: „în ce chip să ajung la o
putere atît de mare încît nimeni să nu-mi facă nici o nedreptate?" ar trebui, după
părerea mea, să urmeze aceeaşi cale. Să se deprîndă deci încă de tînăr a se bucura
şi mîhni de aceleaşi lucruri ca despotul său; să se pregătească, cu alte cuvinte,
a deveni pe cît cu putinţă mai asemenea aceluia. Nu-i aşa?
GORGIAS
477
CALLICLES Da. SOCRATE în acest chip, desigur, el va ajunge să nu îndure nici o

nedreptate, să devină — cum zici tu — un om puternic în statul său, făcînd orice
vrea. e CALLICLES Fără îndoială. SOCRATE Izbuti-va oare şi să nu facă nedreptăţi?
Sau va fi departe de aşa ceva, ca unul ce sa făcut asemenea nedreptului său
stăpîn, pe lîngă care de altfel va păstra mare înriurire? întrucît mă priveşte,
cred tocmai contrariul. Eu socotesc că pregătirea sa va fi de aşa natură, încît va
săvîrşi cele mai multe rele, şi, făcîndu-le, nici nu se va gîndi, măcar, să le
ispăşească. Ori nu? CALLICLES E limpede. SOCRATE în cazul acesta, puterea se va
întoarce 511 a împotrivă-i şi va fi pentru el cel mai mare rău. El va fi cu
sufletul întinat de păcate, din pricina imitării despotului său şi a puterii de
care dispune. CALLICLES Nu ştiu, Socrate, cum învîrteşti de fiece dată argumentele
în sus şi în jos. Ce, nu-ţi dai seama că imitatorul unui tiran va putea desfiinţa
pe cel care nu-l imită, de va vrea, şi să-i răpească averea? SOCRATE Ba o ştiu,
bunule Callicles, de vreme ce b nu-s surd, şi chiar adineauri v-am auzit, pe tine
şi pe Polos, spunînd-o de cîteva ori, la fel cu mai toţi ceilalţi din ţara
noastră. Acum află, din parte-mi, că va ucide pe oricine va vrea, însă o va face
ca om rău faţă de unul bun şi drept.
CALLICLES Bine, dar atunci tocmai această împrejurare nu-i mai vrednică de revolta
noastră decît orice altceva? SOCRATE Nu, cel puţin omul cu judecată nu se revoltă;
aşa cum o arată raţiunea. Nu cumva crezi că pregătirea noastră trebuie să se
îndrepte numai în sensul de a trăi o cît mai îndelungată viaţă? Nu cumva întreaga
noastră grijă trebuie să se concentreze spre găsirea mijloacelor de-a scăpa
totdeauna de pri478
PLATON
c mejdii, ca de pildă retorica, de care mă îndemni să mă ocup mai de aproape

pentru a scăpa teafăr din tribunale? CALLICLES Pe Zeus, cred că nu-i rău îndemnul
meu. SOCRATE Spune-mi, preabunule, îţi pare de mare însemnătate ştiinţa înotului?
CALLICLES Pe Zeus, mie unuia nu-mi pare. SOCRATE Şi totuşi, ea scapă pe oameni de
la moarte sigură, cînd se întîmplă să cadă într-o astfel de nenorocire încît să
aibă nevoie de ea. De-ţi pare însă de mică valoare, să trec la una mai însemnată.
Să vorbesc de navigaţie. Vei recunoaşte că arta navigării mîntuie pe oameni de
cele mai însemnate primejdii; şi nu numai sufletele, dar şi trupurile, şi averile,
la d fel cu retorica. Şi cu toate acestea, ce modest, ce la locul ei ni se
înfăţişează! Nu se trufeşte, nu-şi ia aere, ca şi cum ar face cine ştie ce
ispravă. Dimpotrivă, căpitanul unui vas, după ce-şi dă osteneala să ducă la bun
sfîrşit lucruri tot aşa de însemnate ca şi cele ce se tratează la tribunale, cînd
mîntuie călătoria şi te aduce teafăr din Egina, nu cred că cere o răsplată mai
mare de doi oboli. Dacă transportă pe cineva tocmai din Egipt ori din Pont, cel
mai mare cîştig ce poate să-i iasă pentru o binefacere aşa de însemnată — aducînd
teferi, cum ziceam înainte, şi debarcînd e în port şi pe tată, şi pe copii, şi
avutul, şi femeia lui — este suma de două drahme. Cît priveşte pe mînu-itorul
acestei arte, cel care a dus toate la un capăt, pe dînsul, o dată ce coboară de pe
vas, îl poţi vedea plimbîndu-se pe malul mării, în preajma corăbiei, cu o
înfăţişare modestă. Cred că el este în stare să judece atîta lucru, că nu se poate
şti căruia dintre călătorii săi i-a făcut un serviciu nelăsîndu-l să se înece şi
căruia o pagubă, 512 a el care-şi dă seama că nu i-a dat jos din corabie mai buni,
la suflet sau la trup, decît erau cînd îi îmbarGORGIAS
479
case. Ştie doar că, dacă unul e stăpînit de boli trupeşti grele, fără vindecare,
şi dacă nu s-a înecat, e o nefericire că n-a murit pe drum. Şi căpitanul se gîn-
deşte că un astfel de om n-a putut fi întru nimic ajutorat de dînsul. Cu atît mai
vîrtos va fi cînd are cineva boli multe şi fără lecuire în acea parte a fiinţei
noastre care e mai de preţ decît trupul — am numit sufletul — şi cînd omul astfel
bolnav va trebui totuşi să continue a trăi, chiar dinsul ajutorîndu-l în această
direcţie şi scăpîndu-l, fie din valurile mării, fie din tribunal, fie de orice
altă primejdie, deşi ştie bine că b celui rău nu-i e de nici un cîştig să
trăiască: traiul lui rămîne cu necesitate un lanţ de păcate. Aşa se face că nu-i
în obiceiul unui căpitan de vas să se fălească, deşi ne mîntuie de pieire. Dar,
minunate prieten, nu se mîndreşte nici constructorul maşinilor de război, care în
privinţa serviciilor ce ne aduce nu se lasă mai prejos decît căpitanul de corabie
sau decît un general, sau decît oricare altul, el care scapă cîteodată oraşe
întregi de la pieire. Şi ce? Nu stă el alături de un avocat? Mai mult decît atît,
Cal-licles. Dacă acest constructor ar vrea şi el, după pilda voastră, să-şi laude
meseria, ar putea să vă acopere cu o ploaie de argumente, să vă spună şi să vă c
îndemne a vă face constructori de maşini de război, ca dînsul, dovedindu-vă că
toate
celelalte meserii nu sînt nimic pe lîngă a sa. Şi ar avea destule fapte de
invocat. Cu toate acestea, tu nu încetezi a-l dispre-ţui, pe el şi tehnica lui; îi
priveşti de sus meseria şi n-ai încuviinţa, de pildă, să-ţi dai fata după băiatul
lui, nici s-o iei pe a lui pentru copilul tău. Totuşi, dacă ne-am uita mai bine la
faptele din ca-re-ţi faci merite, dă-mi voie să te întreb: cu ce drept
dispreţuieşti tu pe constructorul de maşini şi pe cei d de care ţi-am vorbit
adineauri? Ştiu ce-ai să spui: că le eşti superior şi că te tragi din oameni
superiori. Dar dacă superioritatea nu constă în ceea ce arăt eu,
T
480
PLATON
dacă doar ăsta-i în adevăr meritul cel mare: de a te mîntui pe tine însuţi şi ale
tale, aşa cum sînteţi, atunci eşti ridicol cînd dispreţuieşti pe meseriaş, pe
medic şi celelalte meşteşuguri, care se săvîrşesc tocmai în vederea mîntuirii.
Dar, o, fericitule, eşti măcar sigur că toată nobleţea şi binele constau în a
mîntui şi în a fi mîntuit? Nu e cred că trebuie îngăduit omului, care e cu
adevărat un om, să nu-l preocupe alt gînd decît acela de a trăi o viaţă cît mai
îndelungată şi s-o iubească atît de mult; ci să se încreadă în această privinţă
Zeului, şi să mai creadă şi pe acele femei care spun că nimeni nu scapă de soarta
ce-i este scrisă, iar apoi să cerceteze în ce chip poate trăi cineva cel mai bine
răstimpul care-i este dat să trăiască. Să se potrivească el oare stăpînirii
politice sub regimul căreia trăieşte şi după care tu ar trebui, de pildă, să devii
cît mai asemenea 513 a demosului atenian, de vrei să i te faci plăcut şi să capeţi
o mare putere în stat? Ce folos izvorăşte de aici pentru tine şi pentru mine,
minunatule, iată ce trebuie să vezi, ca nu cumva să păţim şi noi ca acele femei
din Tessalia, despre care se spune că dau luna jos prin farmece. Goana după o
asemenea putere în stat ne poate primejdui şi nouă tot ce avem mai scump în viaţă.
Te-nşeli amar, Callicles, sînt încredinţat de asta, dacă-ţi închipui că există
cineva în stare să te poată învăţa un meşteşug prin care să cîştigi în stat o deb
osebită putere, fără să te adaptezi în totul — în cele bune sau cele rele —
constituţiei sale politice. Căci nu e numai vorba să devii un imitator, ci să te
asemeni cu ceilalţi chiar prin firea ta, de vrei să-ţi făureşti o prietenie
sinceră cu demosul atenienilor şi, zău, chiar cu Demos al lui Pyrilamp. Cel ce te
va face c asemenea lor, acela te va face şi om politic, după cum ţi-e dorinţa, şi
în acelaşi timp orator. în adevăr, fiecare se bucură cînd i se vorbeşte potrivit
cu gînGORGIAS
481
dul propriu şi se supără, iubite amice, de orice vorbire străină felului lor.
Aducem vreo întîmpinare acestor susţineri, Callicles? CALLICLES Nu ştiu cum se
face, Socrate, dar mi se pare că vorbeşti bine. Eu simt totuşi ca mulţimea: nu mă
pot convinge. SOCRATE împotriva mea lucrează dragostea pentru demos, care zace în
sufletul tău. Dar, dacă vom adinei mai des aceste chestiuni, vei fi convins. Acum
adu-ţi aminte ce-am spus: două sînt căile de pregă- a tire, în ce priveşte trupul
şi sufletul. Una vrea să mulţumească dorinţele, cealaltă să facă binele. Aceasta
din urmă nu numai că nu face pe plac dorinţelor, dar li se şi împotriveşte. Nu-s
astea cele precizate de noi înainte? CALLICLES Tocmai. SOCRATE Şi am spus despre
una că n-are altă ţintă decît o linguşire lipsită de orice demnitate. Nu?
CALLICLES Fie — de vrei cu tot dinadinsul aşa. e
SOCRATE Cealaltă, dimpotrivă, nu urmăreşte decît să ducă la desăvârşire ceea ce o
preocupă, fie că-i vorba de trup, fie că-i de suflet. CALLICLES Se-nţelege.
SOCRATE în grija ce se cuvine să purtăm statului şi cetăţenilor, n-ar trebui să ne
îngrijim a face pe concetăţenii noştri oameni cît mai buni? Am aflat-o încă de mai
înainte: fără asta, orice altă binefacere pe care le-am aduce-o ar fi zadarnică, o
dată ce lipseşte de la temelie gîndul cel bun şi cinstit celor sortiţi fie să facă
mari averi, fie să ajungă la conducere, fie 514 a la cine ştie ce altă putere. Să
spunem că lucrurile sînt aşa? CALLICLES Fără-ndoială, dacă ţi-e mai plăcut aşa.
SOCRATE Callicles, dacă am pune la cale o mare înfăptuire cu caracter public în
materie de construcţii, nişte ziduri de cetate, de pildă, sau temple, sau
arsenale, toate de mari proporţii, nar trebui să în-
T
482
PLATON
cepem prin a ne cerceta întîi pe noi înşine dacă b ne pricepem sau nu în arta
construcţiei şi să vedem de la cine am învăţat-o? Ar trebui ori nu? CALLICLES
Sigur că ar trebui. SOCRATE Trebuie să ne întrebăm, în al doilea rînd, dacă am mai
construit vreodată o clădire, fie pentru vreun prieten, fie pentru noi înşine, şi
să vedem dacă această construcţie e frumoasă ori urîtă. Să presupunem că, din
cercetarea noastră, reiese că dascălii pe care i-am avut au fost capabili şi
renumiţi, că noi am mai înălţat multe clădiri reuşite, c mai întîi împreună cu
aceia, pe urmă părăsindu-i şi lucrînd singuri. Că, în sfîrşit, am construit şi
lucrări cu caracter public. Presupune însă că nu putem arăta cine a fost maestrul
nostru, nici ce construcţie am mai făcut — bineînţeles, lăsînd la o parte pe cele
lipsite de orice valoare. N-ar fi o curată nebunie să ne gîndim la lucrări publice
şi să ne îndemnăm unii pe d alţii în această direcţie? Vorbesc drept ori nu?
CALLICLES Desigur. SOCRATE La fel şi cu toate celelalte. Dacă, de pildă, ne-am
apuca să aducem şi noi foloase publice ca medici şi ne-am îndemna la aceasta unul
pe altul, ca unii ce am fi destul de pregătiţi în această direcţie, nu ne-am
supune unii pe alţii unui examen, eu cercetîndu-te pe tine, tu pe mine? „în numele
zeilor! mi-ai putea spune atunci, să vedem, întîi, cum stă Socrate însuşi în
privinţa sănătăţii corpului; să ne dăm seama, apoi, dacă vreun om — liber sau
sclav — a fost vindecat de cine ştie ce boală, prin îngrijirile lui Socrate." La
fel te-aş cerceta şi eu pe tine. e Şi dac-am afla că n-am ratat sănătatea nici
unuia: străin, concetăţean, bărbat ori femeie, atunci, pe Zeus, Callicles, nu-i
într-adevăr un lucru ridicol s-ajungă oameni ca noi la un grad de rătăcire aşa de
mare în-cît să se apuce de-o slujbă publică, ba să-i îndemne şi pe alţii să facă
la fel, înainte de-a fi săvîrşit pe cale
GORGIAS
483
privată unele isprăvi, înainte de a-şi fi făcut ucenicia, de-a fi dobîndit un

număr de succese, înainte de a fi exercitat îndeajuns meseria? Nu ţi se pare lucru
nebunesc să procedeze cineva astfel? CALLICLES Ba da. SOCRATE Dar acum, tu, cel
mai bun dintre oa- 515 a meni! Fiindcă intri în viaţa publică, ba mă sfătuieşti la
asta şi pe mine şi mă ţii de rău că nu fac la fel, nu e cazul să ne supunem unul
pe altul cercetării în următorul mod? „Haide să vedem: fost-a Callicles în stare
să facă mai bun pe careva dintre cetăţeni? Există cineva, care să fi fost înainte:
pervers, nedrept, neînfrînat, nechibzuit, iar prin Callicles s-a făcut cumsecade
şi bun? Citează-mi un străin sau
concetăţean, sclav sau liber." Rogu-te, spune-mi Callicles; dacă cineva te-ar lua
la o astfel de cercetare, ce vei răspunde? Despre cine vei afirma că s-a făcut mai
bun datorită convieţuirii cu tine? Ce? Pregeţi să-mi răspunzi dacă b există în
adevăr o astfel de ispravă de-a ta, încă din timpul cînd trăiai ca simplu
particular şi nu te apucaseşi de politică? CALLICLES Eşti iubitor de gîlceavă,
Socrate. SOCRATE Dar nu din iubire de gîlceavă te întreb, ci dintr-o dorinţă
curată de a şti în ce fel înţelegi că trebuie să faci politică în statul nostru.
Dacă ai ajunge în capul trebilor statului, grija ta n-ar fi să faci din c noi cei
mai buni cetăţeni? N-am convenit de atîtea ori că asta-i datoria bărbatului
politic? Răspunde. Ne-am înţeles ori ba? Iată, să răspund eu şi pentru tine. Dacă
asta-i datoria unui om de treabă şi prinosul ce trebuie să aducă propriului său
stat, aminteşte-ţi acum de bărbaţii pe care mi i-ai citat puţin înainte: Pericle,
Cimon, Miltiade şi Temistocle şi spune-mi: mai crezi că au fost nişte cetăţeni de
ispravă? CALLICLES Eu, da. d
T
484
PLATON
SOCRATE Dacă într-adevăr ar fi fost, nu-i limpede că fiecare ar fi trebuit să facă

pe cetăţeni mai buni decît erau înainte? Trebuia ori nu să-i facă? CALLICLES Da.
SOCRATE Aşadar, cînd Pericle îşi începea cuvîntă-rile sale către demosul atenian,
erau concetăţenii noştri mai răi decît în vremea ultimelor sale discursuri?
CALLICLES Poate. SOCRATE Nu „poate", preabunule, ci „neapărat" i-a făcut mai buni,
dacă într-adevăr acest cetăţean a fost un om superior. Doar aşa ne-am înţeles.
CALLICLES Şi ce urmează de-aici? e SOCRATE Nimic. Mai spune-mi şi următorul lucru
în această privinţă. Se zice de atenieni că s-au făcut mai buni datorită lui
Pericle ori, dimpotrivă, că au fost stricaţi de el? întrucît mă priveşte, aud că
Pericle i-a făcut pe atenieni leneşi, fricoşi, flecari şi iubitori de argint; că
el a dat cel dintîi lefuri pentru slujbele publice. CALLICLES Astea le-ai auzit de
la amicii spartanilor, de la cei cu urechi delicate. SOCRATE Dar iată altele, pe
care nu le spun din auzite, ci le cunoaştem bine şi eu şi tu. Ştii că Pericle şi-a
cîştigat un frumos renume la început, pe cînd atenienii erau mai răi. Totuşi, ei
nu i-au dat lui Pericle nici o pedeapsă ruşinoasă. Dar pe la sfîrşitul vieţii,
cînd aceia deveniseră mai buni şi mai virtuoşi datorită lui, ei l-au osîndit
pentru furt şi puţin a lip-5i6a sit să nu capete chiar pedeapsa cu moartea,
bineînţeles socotindu-l un om rău. CALLICLES Dar ce? Pentru asta-i Pericle om rău?
SOCRATE Dar presupune că un astfel de bărbat ar fi fost numai îngrijitor de
măgari, de cai sau boi. N-ar părea el un rău îngrijitor dacă, primind animale care
nu azvîrl cu copita, nu împung şi nu muşcă, le-ar face să capete toate năravurile
acestea şi le-ar sălbătici? Nu crezi că-i un îngrijitor rău, de orice fel,
GORGIAS
485
cel care a primit nişte vieţuitoare blînde şi le predă mai sălbatice decît le
primise? Nu crezi aşa? CALLICLES Foarte rău — ca să-ţi fac plăcere. SOCRATE Mai
fă-mi plăcerea şi spune-mi: este omul sau nu una dintre vieţuitoare? CALLICLES Cum
de nu? SOCRATE Şi grija lui Pericle nu se îndrepta către oameni? CALLICLES Da.
SOCRATE în acest caz, nu sîntem înţeleşi că ar fi trebuit să-i facă pe atenieni
din nedrepţi mai drepţi, dacă a fost în adevăr priceput în cele politice?
CALLICLES Desigur. SOCRATE Dar cei drepţi sînt blînzi, cum zice Ho-mer. Tu ce
zici? Nu-i aşa? CALLICLES Da. SOCRATE Totuşi i-a făcut mai sălbatici decît îi
primise; şi asta chiar faţă de el, lucru la care se aştepta cel mai puţin.
CALLICLES Vrei să fiu de aceeaşi părere? SOCRATE Dacă-ţi pare că spun adevărul.
CALLICLES Bine. Fie şi acestea aşa cum zici. SOCRATE Şi dacă i-a făcut în adevăr
mai sălbatici, atunci i-a făcut mai nedrepţi şi mai răi. CALLICLES Fie. SOCRATE
încheiem dar această judecată spunînd că Pericle n-a fost un om bun în politică.
CALLICLES Tu zici că nu, Socrate. SOCRATE Pe Zeus, din cele recunoscute împreună,
la fel zici şi tu. Dar spune-mi şi de Cimon. Nu l-au alungat prin ostracizare
tocmai aceia pe care el îi ocrotea mai mult? Şi asta, pentru a nu-i mai auzi
glasul vreme de zece ani? N-au făcut acelaşi lucru şi cu Temistocle, pe care l-au
mai osîndit şi la surghiun? Dar pe Miltiade, eroul de la Maraton, nu l-au
condamnat prin vot să fie aruncat în prăpastie? De nu era pritanul, n-ar fi fost
el zvîrlit acolo? Toţi aceştia,
486
T
PLATON
e dacă ar fi fost — cum zici — conducători capabili, nu păţeau aşa ceva niciodată.
Nu văd de ce vizitiii buni nu s-ar răsturna cu trăsura mai degrabă la început
decît mai tîrziu, cînd şi caii li s-au mai îmblînzit, cînd şi dînşii au devenit
mai destoinici. Cum vezi, lucrul nu se întîmplă nici la minatul cailor, nici în
alte împrejurări. Nu crezi? CALLICLES Da, nu se întîmplă aşa. SOCRATE Era deci
curatul adevăr ce-am spus îna-5i7a inte: că nu ştim să fi fost în statul nostru
vreun bun om politic. La rîndul tău, ai mărturisit că în vremea noastră nu sînt,
însă că altădată au existat. Şi ai pomenit îndeosebi pe cîţiva — cei de care am
vorbit. Dar iată că nici aceia nu-s mai presus decît cei din vremea noastră.
Desigur, dac-au fost oratori de meserie, nau întrebuinţat nici adevărata oratorie
(căci nu mai cădeau de la putere), nici pe aceea linguşitoare. CALLICLES Totuşi,
Socrate, nici vorbă nu poate fi b ca vreunul dintre cei de acum să poată sta
alături de oricare dintre aceia, în privinţa isprăvilor. SOCRATE Nici eu,
minunatul meu prieten, nu le aflu vină ca slujitori ai statului. Mai mult, îi
găsesc chiar mai buni decît cei de azi; mi se pare c-au arătat mai multă pricepere
să pună la îndemîna cetăţii ce-şi dorea. în ce priveşte însă schimbarea
înclinărilor manifestate de cetăţeni sau tăria de a-i abate, fie prin convingere,
fie prin forţă, din calea lor, pre-făcîndu-i în oameni mai de treabă, nu văd — ca
să zic vorba — nici o deosebire între ei şi cei de acum. c Şi doar asta-i marea
sarcină a unui bun cetăţean. Că au fost mai capabili decît aceştia să facă o
flotă, să înalţe ziduri, arsenale, precum şi multe altele de acest fel, sînt gata
s-o mărturisesc, împreună cu tine. Bag seamă însă că şi eu şi tu cădem în ridicol,
cu ce spunem. De cînd discutăm, nu încetăm de a ne
GORGIAS
487
învîrti în jurul aceluiaşi punct, fără să ne înţelegem unul cu altul. Mie-mi pare
că în mai multe rînduri tu ai recu- a noscut şi înţeles că, în ce priveşte trupul
şi
sufletul, ne stau la îndemîna două feluri de a le purta de grijă. Primul fel e o
treabă de rînd, care-şi propune să agonisească, prin toate căile cu putinţă,
pentru trupurile noastre, cînd ne e foame merînde, cînd ne e sete băuturi, cînd ne
e frig veşminte, aşternuturi, încălţăminte şi orice îşi poate dori un trup. într-
a-dins vorbesc cu aceleaşi pilde, ca să mă pricepi mai uşor. înţeleg ca un om să
fie în stare a procura cele necesare pentru trebuinţele de acest fel, în calitate
de cîrciumar, negustor sau meseriaş, ca de pildă brutar, bucătar, ţesător, cizmar
sau tăbăcar. Nu-i de mirare că, avînd această meserie, el însuşi se simte e legat
să poarte grija corpului; nici nu e de mirare să fie socotit ca atare, de cel care
nu ştie că, în afară de aceste meşteşuguri, mai există unul, ale cărui părţi sînt
gimnastica şi medicina. în sarcina acestora cade cu adevărat întreţinerea
corpului. Căci numai ele au dreptul să poruncească tuturor celorlalte şi să se
folosească de serviciile lor, ca ştiind ce-i folositor de băut şi mîncat şi ce-i
păgubitor sănătăţii; pe cînd 5i8a celelalte meşteşuguri n-o ştiu. Iată de ce, în
materie de corp, se zice despre celelalte meşteşuguri că sînt slugarnice şi
josnice, pe cînd gimnastica şi medicina joacă pe drept cuvînt rol de stăpîn. La
fel se petrec lucrurile cu sufletul. Am credinţa că-mi pricepi gindul, deoarece mă
aprobi uneori, întocmai ca unul care ar înţelege foarte bine ce zic. Dar iată că,
îndată după aceea, mă întîmpini cu vorba că statul nostru a dat naştere la oameni
politici buni şi capabili. Cînd tentreb de nume, tu-mi înfăţişezi cîţiva oameni de
aşa fel, politiceşte, cum ar b fi dacă, întrebîndu-te într-o chestiune de
gimnastică asupra celor ce au fost ori sînt dibaci să dezvolte
T
488
PLATON
corpul, tu mi-ai răspunde şi ai cita în chip serios pe Thearion bucătarul, ori pe

Mithaicos, cel ce a scris despre bucătăria siciliana, ori pe negustorul de vin
Sârambos, vorbindu-mi despre dînşii ca nişte minunaţi îngrijitori ai corpurilor,
întrucît primul face c plini minunate, al doilea bucate, celălalt vin. Te-ai
supăra, poate, dacă ţi-aş răspunde în modul următor: „Omule, nu te pricepi deloc
la gimnastică, îmi vorbeşti de slugi şi de inşi al căror rost se mărgineşte să
procure altora satisfacerea poftelor; tot oameni care nu înţeleg nimic din ceea
ce-i bun şi ales pentru semenii lor. Astfel de slugi nu fac decît să îmbuibe cu
hrană şi să îngraşe trupurile oamenilor. d Aceştia îi laudă, dar s-aleg cu
pierderea sănătăţii lor de pînă atunci. Afundaţi cum sînt în neştiinţă, nu
învinuiesc pe cei care îi îmbuibă, ca pricinuitori ai bolilor sau ai pierderii
bunei lor stări de pînă atunci, învinuirile lor cad însă asupra celor ce se
întîmplă să fie de faţă şi să le dea sfaturi în momentul cînd le vine suferinţa,
moment care soseşte, adesea, mult după cel cînd au înfrint regulile igienei,
îmbuibîn-du-se cu hrană. Aşa se întîmplă că tocmai pe cei care veniseră, poate să
le dea vreun sfat bun cade sorţul acuzaţiei. Pe aceştia — dacă mai sînt în stare
s-o facă — îi ţin ei de rău, pe cînd pentru ceilalţi, pentru adevăraţii vinovaţi
de relele de care suferă acum, ei n-au decît laude!" e Iată, Callicles, tocmai aşa
ni se înfăţişează şi purtarea ta; căci proslăveşti pe cei ce ospătează pe ate-
nieni, punîndu-le la dispoziţie tot ce poftesc. Lumea zice că ei au mărit Atena.
Nu-şi dă seama însă dacă o astfel de creştere e altceva decît o umflătură
nesănătoasă. Marii noştri oameni de stat mai vechi, fără să se preocupe de
înţelepciune şi dreptate, au 519 a umplut oraşul de porturi, arsenale şi ziduri;
l-au încărcat de biruri şi de atîtea altele de acest fel. Dar cînd va veni ceasul
încercării, desigur, vor arunca
GORGIAS
489
vina pe cei care, din întîmplare, vor fi de faţă în momentul acela, povăţuindu-i
de bine. Dimpotrivă, vor fi slăviţi oameni ca Temistocle, Cimon şi Pericle, adică
tocmai vinovaţii de relele noastre. Poate că se vor înverşuna şi împotriva ta, de
nu vei lua seama bine, sau
împotriva prietenului meu Alcibiade, atunci cînd b vor vedea că, o dată cu
bunurile dobîndite acum, pierd şi pe cele de altădată. Bineînţeles, aceasta vi se
va întîmplă fără să fiţi vinovaţi de relele noastre, ci cel mult părtaşi la vină.
Totuşi există un lucru destul de lipsit de noimă, pe care îl pot vedea şi astăzi,
după cum aud că s-a petrecut cu oamenii de altădată. Cînd cetatea învinuieşte de
vreo nedreptate pe unul dintre oamenii politici, bag de seamă că învinuiţii se
supără foc, se revoltă contra nedreptăţii ce li se face şi afirmă că, c după ce-au
adus cetăţii atîtea servicii, este o nelegiuire să li se dorească pieirea. Totul
însă e o minciună, într-adevăr, capul unui stat nu poate fi lovit niciodată pe
nedrept de însuşi statul pe care-l conduce. Cu cei ce se consideră oameni politici
se petrece tocmai ca şi cu sofiştii. în adevăr, aceştia, oricît ar fi de iscusiţi
în alte direcţii, cad totuşi în următoarea absurditate. Declarînd că pot preda
virtutea, ei îşi acuză destul de des şcolarii, sub cuvînt că aceia îi
nedreptăţesc: fie pentru că nu-i plătesc, fie pentru alte atitudini de
nerecunoştinţa faţă de binele primit de la ei. Ce-ar putea fi mai nefiresc decît
asta? Cum d e cu putinţă ca nişte oameni, deveniţi buni şi drepţi, datorită unui
dascăl care i-a dezbărat de nedreptate, să săvîrşească nedreptatea chiar faţă de
dascălul lor, tocmai în clipa cînd nu mai poartă nedreptatea în suflet? Căci de n-
o au, cum ar putea-o pune în joc faţă de cineva? Nu găseşti, prietene, că aşa
ceva-i absurd? Dar m-ai silit să vorbesc ca un adevărat orator politic, Callicles,
prin refuzul tău de a-mi răspunde.
490
PLATON
CALLICLES Tu nu poţi vorbi dacă cineva nu-ţi răspunde? e SOCRATE Poate că da, de
vreme ce mă întind şi eu la vorbă, mai ales acum, cînd tu nu mai vrei să-mi
răspunzi. Dar, bunule, în numele zeului prieteniei, tu nu găseşti că-i ciudat ca
omul ce se laudă că face pe alţii virtuoşi, tocmai el să se plîngă, ca de nişte
păcătoşi, de cei pe care el însuşi i-a pregătit să fie virtuoşi şi chiar au
devenit astfel? CALLICLES Ba găsesc. SOCRATE îi auzi deci şi tu pe cei ce spun
mereu că educă oamenii în vederea virtuţii? CALLICLES Cum de nu? Dar ce te aştepţi
de la 520 a unii ca aceştia, oameni vrednici de tot dispreţul? SOCRATE Dar ce să
spunem de ceilalţi care, dîn-du-se drept cîrmuitorii unui stat pe care-şi iau
sarcina să-l facă desăvârşit, s-apucă ei înşişi să-l învinu-iască, mai tîrziu, şi
să-l declare drept cel mai rău? Crezi că este vreo deosebire între aceştia şi cei
de care vorbeam înainte? Nu este, preabunule. A fi sofist e una şi aceeaşi cu a fi
retor; în tot cazul ceva foarte aproape, cum spuneam lui Polos. Dar tu, din b
neştiinţă desigur, socoteşti pe una — retorica — drept un lucru desăvârşit, pe
cînd faţă de cealaltă n-ai arătat decît dispreţ. La drept vorbind, sofistica
întrece retorica în frumuseţe tot atît pe cît stă legiferarea deasupra judecăţii
şi gimnastica deasupra me-dicinei. în ce mă priveşte, socoteam că oratorii
politici şi sofiştii sînt singurii oameni care n-au dreptul să se plîngă de cel
educat de ei, spunînd că se întoarce cu răutate împotriva lor. Nu — căci această c
plîngere s-ar îndrepta în contra lor; e vina lor că n-au adus şcolarilor folosul
pe care li-l făgăduiau. Nu-i aşa? CALLICLES Aşa e. SOCRATE Ei sînt singurii care,
după cît se pare, pot face binele numai pe încredere, dacă cele ce făGORGIAS
491
găduiesc sînt adevărate. E altceva cînd ar fi vorba de un bine de natură

deosebită, să pregăteşti, de pildă, ca pedotrib pe cineva să alerge bine la
întreceri. Aici s-ar mai putea înţelege ca un elev să-şi înşele dascălul, lăsîndu-
l fără recunoştinţa cuvenită şi neplă-tindu-i salariul, în cazul că maestrul a
lăsat lucrul la voia aceluia, neînţelegîndu-se de mai înainte asupra preţului şi
neluîndu-şi banii îndată. Căci nu încetineala la alergat îi face pe oameni
nedrepţi, ci însăşi nedreptatea. Nu-i aşa? CALLICLES Ba da. SOCRATE Şi astfel, o
dată ce dascălul înlătură tocmai acest lucru: nedreptatea, el n-are să se mai
teamă că va fi nedreptăţit; şi deci rămîne singurul în măsură să săvîrşească
binefacerea fără vreo garanţie, dacă în adevăr este în stare să-i facă pe oameni
drepţi. Nu-i aşa? CALLICLES Este. SOCRATE Pasămite asta-i pricina că nu e ruşine
pentru cineva să ia plată în schimbul altor sfaturi ce ar da, cum e de pildă
pentru clăditul unei case sau în alte meşteşuguri. CALLICLES Fireşte. SOCRATE Dar
cînd este vorba de cel mai bun mijloc de a face pe cineva virtuos sau cum săşi
conducă omul cel mai bine casa proprie ori ţara, lumea veştejeşte pe cel ce nu-şi
dă sfatul în schimbul unei sume de bani. Sau nu? CALLICLES Da. SOCRATE Se
înţelege, pricina stă în faptul că acest soi de binefaceri este singurul care
trezeşte, în sufletul celui ce are parte de ele, gîndul recunoştinţei. Şi apare
astfel ca un semn bun, dacă cel ce a făcut binele îl şi primeşte la rîndul său.
Şi, se-nţe-lege, semn rău dacă-i invers. Este sau nu aşa cum spun? CALLICLES Este.
T
492
PLATON
521 a SOCRATE Ce fel de grijă mă-ndemni, prin urmare, să port cetăţii noastre?
Lămureştemă. Să mă lupt cu atenienii, ca un doctor cu bolnavul, spre a-i face cît
mai buni? Să păstrez faţă de ei supunere, vor-bindu-le numai pe plac? Spune-mi
adevărul, Calli-cles. Se cuvine din parte-ţi să urmezi a-mi vorbi tot aşa de
sincer cum ai fost la început. Acum iată, spune-mi-o frumos şi nobil. CALLICLES
Răspunsul meu e că trebuie să-ţi slujeşti poporul. b SOCRATE Cu alte cuvinte,
preanobile prieten, tu mă-ndemni să-l linguşesc? CALLICLES Slujbă de mysian, de
eşti în căutarea unui cuvînt mai potrivit, Socrate! De nu vei face aşa... SOCRATE
Nu repeta ce mi-ai spus de atîtea ori, cum că mă va ucide oricine va vrea, ca să
nuţi răspund şi eu la fel, că numai un om rău omoară pe unul bun. Nici: că voi fi
jefuit de tot ce am, pentru a nu-ţi c repeta răspunsul că jefuitorul nu va avea
cum să se folosească de acest avut, sau aşa, pe nedrept, cum l-a luat, aşa îl va
şi folosi. Dar ceea ce-i nedrept, este şi ruşinos, este şi rău. CALLICLES Cum văd,
Socrate, tu rămîi încredinţat că nu ţi se poate întîmpla nici un rău dintre
acestea, ca şi cum te-ai fi aşezat dincolo de orice primejdii; ca şi cum ar fi cu
neputinţă să te tragă la judecată vreun ticălos oarecare. SOCRATE Callicles, ar
trebui să fiu cu adevărat un nebun de n-aş crede că, într-un stat ca al nostru,
oricine poate păţi orice. Dar ştiu bine că, dacă voi fi d adus la tribunal şi
expus la primejdiile de care vorbeşti tu, fără îndoială cel ce mă va tîrî acolo va
fi un neruşinat. Căci nici un om de treabă n-ar duce acolo pe unul ce n-a făcut
nimănui o nedreptate. Şi n-ar fi de mirare să mi se tragă şi moartea de aici. Vrei
să-ţi spun de ce anume mă aştept la orice?
GORGIAS
493
CALLICLES O doresc mult. SOCRATE Cred că eu sînt dintre puţinii atenieni, ca să nu

zic singurul, care fac cu adevărat politică, sau care astăzi încearcă să pună în
joc o astfel de activitate. Dar întrucît, cînd
vorbesc, eu nu iau cu-vîntul pentru a face cuiva plăcere, ci numai în vederea unui
bine superior, şi întrucît, prin-modul cum vorbesc, eu nu caut desfătarea altora
şi nu vreau să mă folosesc de mijloacele către care tu mă îmbii, recunosc că nu
voi fi în stare să mă apăr la tribunal, e Este însă locul să repet cuvîntul pe
care l-am spus lui Polos: voi fi judecat întocmai ca medicul pe care l-ar învinui
bucătarul în faţa unor copii. Şi te las să vezi dacă un astfel de om poate să se
apere, cînd ar fi tîrît înaintea acelor judecători cărora prigonitorul său le-ar
spune: „Iată, copii, acesta-i bărbatul care v-a făcut nenumărate neajunsuri. Pînă
şi pe cei mai mici dintre voi îi sluţeşte, îi taie, îi arde, îi face să slăbească,
să se înăbuşe, într-un cuvînt, vă chinuieşte; vă dă cele mai amare băuturi, vă
opreşte de la 522 a mîncare şi de la băut. Nu este ca mine, care vă ospătez din
belşug cu tot felul de mîncăruri plăcute!" Ei bine, strîns aşa, ce crezi că ar
putea spune medicul? De-ar vrea să dea glas adevărului şi ar spune: „copii, eu
făceam toate acestea pentru sănătatea voastră", ce ţipete nu s-ar ridica din
piepturile unor astfel de judecători? Ori poate crezi că nu vor ţipa? CALLICLES
Tot ce se poate; e foarte de crezut. SOCRATE Şi socoteşti că ar fi pus în cea mai
mare încurcătură şi n-ar şti ce să spună? b CALLICLES Desigur. SOCRATE Tocmai aşa
ceva cred că mi s-ar întîmpla şi mie, dacă aş fi adus vreodată într-un tribunal,
căci eu nu aş putea să invoc plăcerile pe care le-aş fi pricinuit judecătorilor —
considerate de aceştia binefaceri şi servicii. Pe de altă parte, eu nu rîvnesc
nici situaţia celor ce săvîrşesc, nici a celor ce pri494
PLATON
mese aşa ceva. Ci, dacă va susţine cineva că stric pe tineri, împlîntînd îndoiala
în sufletele lor, ori că vorbesc de rău pe cei în vîrstă, rostind în cerc restrîns
sau în public cuvinte aspre împotriva lor, recunosc că c nu voi fi în stare să le
răspund adevărul că pe bună dreptate spun toate acestea şi că aceea ce fac e numai
în folosul lor, al judecătorilor, nimic altceva. Aşa că va trebui să îndur orice-
mi va fi hotărît de soartă. CALLICLES Găseşti, Socrate, că are o bună situaţie
omul care în cetatea sa se vede fără putinţă de a se apăra? SOCRATE Da, dacă
posedă cealaltă apărare, Calli-d cles, pe care mi-ai recunoscut-o şi tu de atîtea
ori. Dacă e apărat de faptul că n-a rostit şi n-a săvîrşit vreodată ceva nedrept,
nici faţă de oameni, nici faţă de zei. Căci, după cum adesea ne-am înţeles, cel
mai puternic sprijin al său acesta este. Dacă îmi dovedeşte cineva că nu mă pot
apăra nici pe mine, nici pe altul în felul acesta, mi-ar fi în adevăr ruşine, fie
că mi-ar dovedi-o faţă de mulţi, fie faţă de puţini, fie doar faţă de mine singur;
iar dacă ar fi să pier din această neputinţă de a mă apăra, recunosc că maş mîhni
foarte. Dimpotrivă, dacă mi-aş termina viaţa din pricină că am fost cu totul
străin de linguşirile retorice, ştiu bine că m-ai vedea îndurînd moartea e cu
toată liniştea. Căci faptul însuşi de a muri n-are în sine pentru nimeni nimic
înspăimîntător, pentru nimeni care nu-i cu totul lipsit de judecată şi bărbăţie;
ce îl înfricoşează e săvîrşirea nedreptăţii. Să ajung în lumea lui Hades cu
sufletul împovărat de nenumărate păcate, iată care este cea din urmă nenorocire.
Dacă vrei, sînt gata să-ţi povestesc cum stă lucrul acesta. CALLICLES întrucît ai
sfîrşit cu celelalte, de ce n-ai duce-o şi pe asta la capăt? 523 a SOCRATE Ascultă
dar o prea frumoasă istorisire, pe care sînt sigur că o vei lua drept basm, dar eu
ţi-o
GORGIAS
495
dau ca pe o realitate. Căci cele ce am de gînd a-ţi spune ţi le voi înfăţişa drept
adevăruri. Zeus, Poseidon şi Pluton, zice Homer, de îndată ce au luat de la tatăl
lor stăpînirea lumii, şi-au împărţit-o între ei. Şi era în vremea lui Cronos o
rînduială în privinţa muritorilor — rînduială
care a fiinţat de altfel în toate timpurile şi fiinţează şi acum pe lîngă b zei —
că dintre oameni, cel care îşi trăieşte viaţa după dreptate şi cu evlavie, cînd
moare, se duce să locuiască în Insulele Fericiţilor, departe de necazuri, în
mijlocul a toată fericirea. Dimpotrivă, cel nedrept şi nelegiuit se duce la
închisoarea ispăşirii şi-a dreptăţii, închisoare care se numeşte Tartar.
Judecătorii acestora, în vremea lui Cronos şi chiar mai tîrziu, pe la începutul
domniei lui Zeus, judecau în viaţă fiind, pe oamenii vii încă, în ziua chiar cînd
aceştia stăteau să-şi dea sfîrşitul. Se-nţelege, judecăţile lor nu erau bine
întocmite; de aceea atît Pluton, cît şi supraveghetorii Insulelor Fericiţilor au
adus faptul la cunoştinţa lui Zeus, spunîndu-i că neîncetat veneau, fie într-o
parte, fie în cealaltă, oameni c nevrednici să intre acolo. Atunci Zeus zise:
„Dacă-i aşa, voi pune eu capăt acestei stări; căci nu se mai poate să las a se
judeca rău. Şi cum era să fie altfel, cînd cei ce se înfăţişează înaintea
Scaunului vin cu straie pe ei şi sînt judecaţi încă în viaţă fiind? Apoi se mai
întîmplă, adăugă el, că mulţi care au sufletele încărcate de păcat se bucură de
trupuri frumoase, de nobleţea neamului lor şi de bogăţie, iar cînd soseşte ziua
judecăţii, ei tîrăsc după ei o mulţime de martori, care depun mărturie că aceia au
trăit după dreptate; şi, negreşit, judecătorii sînt impresionaţi d de mărturiile
lor, prin faptul că ei înşişi sînt vii şi cu cele ale neamului viu, în clipa cînd
trebuie să se rostească; prin urmare şi ochii şi urechile lor, precum şi celelalte
simţuri ale corpului stau în faţa spiritului lor şi îi acoperă vederea. Toate
acestea, şi nu mai
T
496
PLATON
puţin îmbrăcămintea, atît a lor, cît şi a celor ce sînt judecaţi, le este o

piedică. Pentru aceea, zise el, cel din-tîi lucru este ca oamenii să înceteze pe
viitor a mai cunoaşte dinainte clipa cind moartea îl va ajunge pe fiecare, lucru
pe care ei acum îl ştiu. Porunca, de altfel, este dată lui Prometeu, să se
isprăvească cu stae rea aceasta. în al doilea rînd, oamenii trebuie să fie
judecaţi goi în toate privinţele, să fie prin urmare aduşi în faţa Scaunului numai
după ce au murit. Pe de altă parte şi judecătorul trebuie să fie gol; tot după
moarte să fie şi el, atunci cînd judecă, pentru a putea privi nemijlocit, cu
sufletul său, sufletul fiecărui împricinat mort, care vine acolo desprins la
rîndul său de toate neamurile, după ce şi-a lăsat pe pămînt toată podoaba de
acolo. Numai astfel poate fi dreaptă judecata. Eu, ca unul ce ştiu aceasta
înaintea voastră, 524 a am şi orînduit ca judecători pe înşişi copiii mei: doi din
Asia, pe Minos şi Radamante, iar din Europa pe Aiacos. Lui Minos îi voi da cuvînt
hotărîtor în judecăţi, pentru cazul cînd unul sau altul dintre ceilalţi ar avea
vreo nedumerire. Iar în acest chip se va da cea mai dreaptă hotărire asupra
drumului ce trebuie sapuce oamenii dincolo." Iată, Callicles, ce-am auzit
povestindu-se, lucruri pe care eu le cred adevărate. Iată şi ce poate urma, b după
a mea socotinţă, din cele spuse mai sus. Eu cred că moartea nu-i nimic alta decît
despărţirea a două lucruri deosebite: sufletul şi trupul. Dar cînd s-au desfăcut
unul de altul, nu mai puţin fiecare dintr-însele îşi păstrează starea proprie, de
pe cînd omul era în viaţă. Aşa, corpul se păstrează cum eete şi arată urmele
îngrijirilor sau încercărilor ce va c fi îndurat. Dacă, de pildă, un om a avut în
viaţă corpul mare, fie în chip natural, fie ca urmare a modului său de a se fi
hrănit, fie din ambele pricini, el şi mort va fi mare; dacă a fost gras, va fi şi
după moarte gras; la fel şi cu toate celelalte. Dacă, de pilGORGIAS
497
dă, a avut grijă în viaţă să-şi păstreze părul, el va fi pletos şi mort fiind;
dacă purta pe corp,
cînd trăia, te-miri-ce urmă de biciuire ori altfel de răni, nu numai de bici, ci
şi din alte pricini, şi pe acestea le poţi vedea pe trupul său neînsufleţit; de
asemenea, dacă ar fi avut mădularele frinte sau stîlcite cînd era viu, d frinte
sau stîlcite pot fi văzute şi după moarte. într-un cuvînt, în orice chip îşi va fi
pregătit în viaţă corpul, în acelaşi chip va rămîne şi ca mort: va avea, adică,
vizibile, cîtăva vreme, toate sau cea mai mare parte din particularităţile lui. Şi
lucrul îmi pare că se întîmplă la fel şi cu sufletul, Callicles. Desprins de corp,
i se vor putea vedea urmele pasiunilor ce-i străbătuseră viaţa: fie ale celor de
la natură, fie ale celor pe care omul şi le va fi întipărit în suflet, datorită
unei deprînderi căpătate de fiecare dată în viaţă. Iar cînd sufletele se vor
înfăţişa judecătorului, cînd, de pildă, cele din Asia vor veni la Radamante,
acesta, după ce e le va aşeza în faţă-i, le va cerceta pe fiecare, fără să ştie al
cui este. Şi nu rareori judecătorul are înaintea sa pe însuşi Marele Rege, ori
sufletul vreunui alt rege, ori pe al unui puternic, cu deosebire cînd are de-a
face cu un suflet lipsit total de sănătate, sfîşiat de biciul patimilor sau de
cutele ce i-au întipărit adînc jurămintele strimbe, nedreptatea şi faptele vieţii
de toate zilele. Nimic drept în el; toate sînt strîmbate de 525 a trufie, de
minciună, de un trai din care a lipsit adevărul. Judecătorul vede cîte un suflet
pîngărit de neorin-duială şi de toate fărădelegile pe care i le-au pricinuit în
viaţă puterea nemărginită, moliciunea, cutezanţa cea pătimaşă şi lipsa de măsură
în fapte. Iar după ce judecătorul a cercetat un suflet păcătos ca acesta, îl
trimite numaidecît, cu ocară, într-o închisoare, unde începe să-şi ispăşească prin
suferinţe pedepsele ce i se cuvin. Şi ce i se cuvine unei fiinţe supuse astfel
ispăşirii? Ce lot are omul pe care-l pedepseşte cineva pe bună b
T
498
PLATON
dreptate? Una din două: sau să se facă om de treabă, trăgînd un folos din
suferinţă, sau să fie de pildă altora, pentru ca oricine-l vede îndurînd cele ce
îndură să se înfricoşeze şi să se facă mai bun. Dar cei care s-aleg cu un folos şi
care-şi ispăşesc în pedepse greşelile — fie c-ar fi osîndiţi astfel de zei sau de
oameni — fac parte, oricum, din rîndul celor ce s-au făcut vinovaţi de păcate ce
se pot ierta. Totuşi, folosul cu care ei s-aleg, aici ori în infern, e dobîndit nu
mai puţin prin dureri şi suferinţe, căci nu-i alt chip a te c dezbăra de păcatul
nedreptăţii. Cît despre vinovaţii cei mari, cei pe care deprînderea şi nărăvirea
în rele îi osîndeşte fără leac, de la unii ca ei nu rămîne decît pilda pentru
alţii. Folos ei nu trag din pedeapsa proprie, ca unii ce n-au iertare. Se folosesc
însă alţii: toţi cîţi, nedrepţi fiind, îi văd pe aceştia supuşi, din cauza
păcatelor, la cele mai mari, mai dureroase şi d mai înfricoşate suferinţe — eternă
privelişte şi înştiinţare, pentru cei ce tot coboară în închisoarea infernului. Eu
unul nu mă îndoiesc că şi Arhelau va sta în rîndul lor, dacă-i adevărat ce mi-a
spus Polos despre el. Ba adaug şi pe toţi tiranii, cîţi vor mai fi fost. De
altminteri, eu sînt încredinţat că cea mai mare parte dintre cei sortiţi a rămîne
pilde sînt aleşi dintre tirani, dintre regi, dintre puternicii zilei şi, în
genere, dintre cei care s-au îndeletnicit cu cîrmuirea statelor. De obicei,
aceştia sînt oameni care, fiindcă dispun de-o putere suverană, săvîrşesc cele mai
mari crime şi cele mai blestemate fapte. Părerea mea se întăreşe te şi cu mărturia
lui Homer, în ale cărui opere ne sînt înfăţişaţi regi şi puternici care, în
împărăţia lui Hades, erau osîndiţi la chinuri veşnice, cum e cazul lui Tantal,
Sisif şi Tityos. în schimb, nu cunosc poet care să fi menţionat pe Tersit, cel ce,
deşi renumit ca păcătos pentru ticăloşia lui fără de iertare, totuşi, fiindcă era
un simplu om de rînd, n-a fost pus să sufere pedepse înfricoşătoare.
GORGIAS
499
Pricina? Nici nu i-ar fi fost lui cu putinţă, ca simplu om de rînd, să se coboare

la o astfel de treaptă a păcătoşeniei; pentru asta a şi fost el mai fericit decit
unul dintre cei cu mare putere. Cum vezi, Callicles, cu deosebire între oamenii
înzestraţi cu autoritate vei găsi pe cei care devin criminali adevăraţi. Trebuie
să adaug totuşi că nimic nu 526 a te împiedică să întîlneşti şi printre cei
puternici în rândurile cetăţenilor oameni virtuoşi. Sînt cu totul vrednice de
admirat asemenea cazuri, cînd apar. Căci să recunoaştem, Callicles: cînd ai la
îndemînă toate mijloacele de a fi nedrept, nu-i uşor să trăieşti după dreptate. Şi
cît de puţini sînt muritorii care intră în această categorie! S-au ivit, într-
adevăr, şi la noi şi aiurea — şi sper că s-or mai ivi — dintre cei virtuoşi şi
buni, cu însuşirile trebuitoare pentru a duce la îndeplinire cu dreptate sarcinile
pe care li le încredinţează ceilalţi. Eu ştiu numai de unul, a cărui faimă s-a
lăţit peste tot cuprinsul locuit de greci: este Aristide al lui Lysimah. Dar,
preabunule, cea b mai mare parte dintre cei puternici sînt păcătoşi. Şi acum,
întorcîndu-ne la ce ziceam adineauri, cînd acel Radamante, de care a fost vorba,
primeşte un astfel de suflet, el nu vrea să ştie de dînsul nimic, nici cine este,
nici din cine se trage, ci doar că e un păcătos. Şi, după ce se încredinţează că-i
aşa, îl trimite în Tartar, adăugind doar atît: dacă-i un rău cu iertare sau dacă e
rău fără leac. Acela, o dată intrat acolo, începe să-ndure suferinţele meritate.
Alteori, cînd judecătorul bagă de seamă că are înainte-i un c suflet care a trecut
prin viaţă cu evlavie şi adevăr, sufletul unui ins oarecare, fie om simplu, fie
altcineva (cu deosebire, Callicles, pot vorbi aici de cazul cînd are în faţă
sufletul unui filozof, care şi-a îndeplinit în viaţă rostiri său şi nu s-a
amestecat în alte lucruri), atunci judecătorul, preţuindu-l, îl trimite în
Insulele Fericiţilor. Aceleaşi lucruri, exact la fel, face
500
PLATON
Aiacos. Şi unul şi celălalt judecă ţinînd în mînă o varga. Iar Minos, fiind
supraveghetor, sade jos. Nuci mai dînsul ţine în mînă sceptrul de aur, cum zice că
l-a văzut şi Odiseu al lui Homer:
Stînd şi pe morţijudeclndu-i cu schiptrul de aur In mînă...7
Cît mă priveşte, Callicles, eu sînt încredinţat de adevărul acestor spuse şi caut

să văd în ce chip mă pot înfăţişa judecătorului avînd sufletul cel mai sănătos, e
Lăsînd deci la o parte cinstirile cu care sînt deprinşi cei mai mulţi dintre
oameni şi urmărind numai adevărul, îmi voi da osteneala în fapt, pe cît pot, să
fiu cel mai virtuos, atît în viaţă, cît şi — cînd va fi să mor — în moarte. Şi
sfătuiesc cu întreaga mea putere pe toţi oamenii — se-nţelege, te îndemn în rîndul
întîi pe tine, contrar ideilor ce împărtăşeşti — să vă îndreptaţi către acest fel
de viaţă şi să rîvniţi răsplata unei astfel de întreceri, pe care o declar mai
preţioasă decît toate celelalte răsplăţi de aici. Şi te ţin de rău, de nu vei mai
fi în stare să-ţi ajuţi ţie însuţi, atunci cînd va veni şi pentru tine ziua
dreptăţii şi vei fi supus judecăţii de care am vorbit puţin mai 527 a înainte.
Ajuns în faţa judecătorului, la fiul Aiginei, cînd el va pune mîna pe tine ca să
te ducă acolo, jos, vei rămîne şi tu cu gura căscată şi ameţit, nu altfel decît aş
fi eu aici. Ba s-ar putea să te şi lovească cineva şi să te acopere de ocări.
Poate că acestea îţi par un basm din cele pe care b le spun babele şi pe care le
dispreţuieşti; nar fi nici o mirare să-l nesocoteşti, dacă am fi în măsură să
căutăm dezlegarea în altă direcţie şi pe alte căi, mai bune şi mai apropiate de
adevăr. Dar aşa stînd lucrurile, vezi şi tu singur că voi trei, cei mai capabili
dintre toţi grecii de astăzi — tu,.Polos şi Gorgias —,
7
Homer, Odiseea, XI, 569.

GORGIAS
501
nu sînteţi în stare să faceţi dovada că altul e felul de viaţă ce ar trebui să ni-

l însuşim şi nu acesta, care se dovedeşte folositor şi-n lumea de dincolo. Nu
numai atît, dar lungile noastre discuţii, deşi au izbutit să zdruncine toate
teoriile, pe una singură n-au clintit-o din loc: anume că mai degrabă trebuie să
ne ferim de a săvîrşi decît a suferi nedreptatea şi că, dacă e o preocupare
vrednică de dat în grija omului, este să nu căutăm mai mult a părea decît a fi
drepţi, atît în viaţa privată, cît şi în cea publică. Şi dacă cineva se face rău
într-o privinţă, el trebuie să fie pedepsit, întrucît al doilea lucru de preţ după
cel de a fi drept este ca, dacă ai greşit, să-ţi ispăşeşti prin c pedepse
greşelile. Şi trebuie să fugim de toată linguşirea: de cea faţă de sine, ca şi de
cea faţă de alţii, de cea faţă de cîţiva, ca şi de cea faţă de mulţime. Iar de
retorică să ne folosim ca de orice altceva, punînd-o pururea în slujba dreptăţii.
Ascultîndu-mă deci pe mine, mă vei însoţi acolo unde, dacă ajungi, vei fi fericit
şi-n cursul vieţii şi după ea; căci mi-o arată raţiunea însăşi. Şi lasă pe oricine
să te dispreţuiască, să te trateze d ca pe un om fără de minte, să te acopere de
ocări, dacă-i place aşa. Pe Zeus! tu prînde îndrăzneală şi fii gata să primeşti
chiar lovitura cea de ocară, de care vorbeam, căci nu-i nimic grozav în această
suferinţă dacă, săvîrşind virtutea, rămîi un om întreg. Numai după ce vom fi
străbătut împreună drumul virtuţii ne vom apuca şi de treburile politice; de-abia
atunci vom pune la cale ceea ce vom găsi că-i nimerit a orîndui, ca unii care vom
fi atunci mai în măsură să hotărîm decît sîntem acum. E într-adevăr lucru ruşinos
ca noi, în halul în care ne arătăm că sîntem, să ne mai şi fălim, lăsînd a crede
că este ceva de capul nostru, cînd de fapt ne schimbăm părerile asupra aceloraşi
lucruri în fiecare clipă; chiar în marile probleme. La cîtă neştiinţă ne-am
coborit!
T
502
PLATON
Să ne călăuzim prin urmare de gîndul care ni s-a dezvăluit acum. Este gîndul care
ne învaţă că felul cel mai bun de a trăi viaţa este să practicăm dreptatea şi tot
ce e virtute, în vederea vieţii şi a morţii. Să urmăm acestei învăţături şi s-o
propovăduim şi celorlalţi. Ci nu pe aceea în care crezi tu şi spre care mă-mpingi
şi pe mine, căci nu-i bună de nimic, Cal-licles. PROTAGORAS UN PRIETEN DE-AL LUI
SOCRATE SOCRATE HIPPOCRATES PROTAGORAS ALCIBIADE CALLIAS CRITIAS PRODICOS HIPPIAS
UN PRIETEN De unde vii, Socrate? Nu-i aşa că iar 309 a ai fost să vînezi graţiile
lui Alcibiade? Ce-i drept, şi mie, văzîndu-l deunăzi, mi s-a părut tot frumos ca
bărbat. Zic bărbat, căci între noi fie vorba, Socrate, are de acum barbă în toată
legea. SOCRATE Şi ce dacă are? Tu nu eşti oare de acord cu Homer care spunea că
cea mai frumoasă vîrstă e aceea cînd mijeşte barba, întocmai aşa cum e la Aici- b
biade? PRIETENUL Ei bine, şi acum? Vii de la el? Cum se poartă cu tine? SOCRATE
Bine. Cel puţin aşa mi s-a părut mie, mai ales astăzi: a vorbit mult în favoarea
mea, venindu-mi în ajutor. Chiar de la el vin acum. Dar vreau să-ţi spun ceva
curios: deşi era de faţă, de mai multe ori nu i-am dat nici o atenţie, ba chiar în
cîteva rîn-duri am uitat de-a binelea de el. PRIETENUL Ce s-o fi întîmplat între
tine şi el? De c bună seamă că nu te-ai putut întîlni cu altcineva mai frumos
decît el în această cetate. SOCRATE Ba da; şi încă cu cineva mult mai frumos.
PRIETENUL Ce spui? E cetăţean de-al nostru sau străin? SOCRATE Străin. PRIETENUL
De unde e? SOCRATE DinAbdera.
T
504
PLATON
PRIETENUL Şi ţi s-a părut aşa de frumos străinul incit să spui că-l întrece pe
fiul lui
Cleinias? SOCRATE Cum să nu-mi pară, o preabunule, mai frumoasă culmea iscusinţei?
PRIETENUL Te-ai întîlnit dar cu cineva iscusit, Socrate? d SOCRATE Cu cel mai
iscusit bărbat din vremea noastră, dacă recunoşti că Protagoras este cel mai
iscusit. PRIETENUL O! Ce spui?... Protagoras a venit aici? SOCRATE Ba încă de vreo
trei zile. PRIETENUL Şi tocmai te-ai văzut cu el înainte de a veni încoace? 310 a
SOCRATE Stăturăm chiar de vorbă, spunîndu-ne şi aflînd foarte multe lucruri unul
de la altul. PRIETENUL De ce nu ne povesteşti şi nouă întîl-nirea, dacă nimic nu
te reţine; uite, aşază-te aici, în locul acestui sclav. SOCRATE Bucuros; vă voi fi
chiar recunoscător dacă mă veţi asculta. PRIETENUL Şi noi ţie, dacă ne vorbeşti.
SOCRATE Atunci recunoştinţa va fi reciprocă. Dar ascultaţi. Noaptea trecută, spre
zori, mă pomenesc b că vine Hippocrates, fiul lui Apollodor şi fratele lui Phason,
şi începe să-mi bată în poartă cu bastonul, mai-mai s-o spargă; apoi, după ce îi
deschise cineva, dădu buzna înăuntru strigînd în gura mare: „Socrate, eşti treaz
sau dormi?" Eu, cunoscîndu-i glasul, miam zis: ăsta-i Hippocrates. „— Nu cumva
aduci vreo veste rea? — Nicidecum, zise el, am doar veşti bune. — Bine, am zis eu,
atunci spune ce este şi pentru ce ai venit aşa cu noaptea-n cap? — A venit
Protagoras, zise el stînd în picioare lîngă mine. — De c ieri, am zis eu. Tu abia
acum ai aflat? — Ei! Pe toţi zeii! Aseară, zise el." Şi bîjbîind după scăunel se
aşeză la picioarele mele şi spuse: „într-adevăr aseară, după ce m-am întors foarte
tîrziu de la Oenoe. Căci
PROTAGORAS
505
mi-a fugit Satyros, sclavul, şi tocmai voiam să vin să-ţi spun că pornesc în
urmărirea lui, dar m-am luat cu alte treburi şi am uitat de asta. Deci după ce am
sosit şi am luat masa şi eram gata de-a merge la culcare, fratele meu îmi spune
aşa într-o doară că a venit Protagoras. M-am gîndit atunci să dau îndată fuga pînă
la tine, dar mi s-a părut că era prea tîrziu, d apoi somnul m-a cuprins îndată din
cauza ostenelii, dar de cum m-am sculat am pornit încoace." Iar eu cunoscîndu-i
avîntul şi rîvna, i-am zis: „Ei, şi ce? Ţi-a făcut oare vreun rău Protagoras?",
iar el zise rî-zînd: „Pe toţi zeii, Socrate, e nedrept pentru că el singur este om
iscusit iar de mine nici nu-i pasă." „Pe Zeus, am zis eu, dacă i-ai da bani, l-ai
îndupleca şi te-ar face şi pe tine iscusit." „O! Zeus şi voi ceilalţi zei! De-ar
depinde numai de asta, nu i-aş cruţa nici pe ai mei, nici pe ai prietenilor; dar
tocmai pentru e asta am venit, ca să vorbeşti cu el pentru mine. Căci eu sînt şi
mai tînăr şi nici nu l-am mai văzut vreodată pe Protagoras, nici nu l-am mai
auzit: eram abia un copil rîndul trecut cînd a mai fost el pe aici. Dar toată
lumea, Socrate, îl laudă pe omul acesta şi spune că e cel mai iscusit la vorbă; de
ce să nu mergem la el ca să-l prîndem acasă? După cîte am auzit, a tras la
Callias, fiul lui Hipponicos, hai deci 311 să mergem." Iar eu i-am zis: „Să nu
mergem încă acolo, dragul meu, căci este prea de dimineaţă; mai bine să ne ducem
în curte şi să aşteptăm acolo, plimbîndu-ne, pînă se face lumină; după aceea să
mergem. Căci Protagoras stă destul de mult acasă, încît ai încredere că îl vom
găsi negreşit acolo." După acestea sculîndu-ne, ne-am dus în curte. Iar eu vrînd
să-l pun la încercare pe Hippocrates, b l-am privit scrutător şi l-am întrebat
zicînd: „— Ia spune-mi, Hippocrates, fiindcă ai de gînd să te duci la Protagoras
să-i oferi bani ca să te primească, la cine îţi închipui că te duci şi ce
înrîurire va avea asu506
PLATON
pra ta? Dacă, de pildă, ducîndu-te la tizul tău Hip-pocrates din Cos, care face
parte dintre Asclepiazi, cu gîndul să-i plăteşti pentru învăţătura ce ţi-ar da-o,
cineva te-ar întreba: «Spunemi, o! Hippocrates, vrînd c să-i plăteşti lui
Hippocrates, ce calitate a lui ai în vedere?» Ce-ai răspunde? — Aş răspunde că am
în vedere calitatea lui de medic, zise el. — Iar tu ce urmăreşti să devii? — Să
devin medic. — Dar dacă te-ai duce la Polyclet Argianul sau la Fidias Atenianul,
cu gîndul să le plăteşti pentru învăţătură, între-bîndu-te cineva: «Ce sînt
Polyclet şi Fidias cărora ai de gînd să le dai aceşti bani?» Ce ai răspunde? — Aş
spune că sînt sculptori. — Iar tu însuţi ce urmăreşti să devii? — E limpede: să
devin sculptor. — Aşa e, d am zis eu; mergînd deci la Protagoras, eu şi cu tine
vom fi gata să-i plătim pentru a-ţi da învăţătură, dacă vor ajunge banii noştri ca
să-l înduplecăm; dacă nu, vom pune la bătaie şi banii prietenilor. Dacă acum
cineva văzînd la noi atîta rîvnă ne va întreba: «Spu-neţi-mi, Socrate şi tu
Hippocrates, ce e Protagoras acesta, căruia aveţi de gînd să-i daţi banii?» Ce i-
am răspunde? Ce alt nume auzim că i se dă lui Protae goras, aşa cum lui Fidias i
se dă acela de sculptor sau lui Homer acela de poet; auzim oare ceva corespunzător
în ceea ce-l priveşte pe Protagoras? — Se spune despre el că este sofist, zise el.
— Aşadar pentru că e sofist mergem la el şi-l plătim, nu? — Desi-312 a gur. — Dar
dacă cineva te-ar mai întreba apoi şi acest lucru: «Ce urmăreşti să devii tu
însuţi mergînd la Protagoras?»" El însă roşind, căci de acum se luminase destul de
bine ca să se poată vedea, zise: „Dacă e să ne luăm după cele spuse mai înainte, e
limpede că urmăresc să devin sofist." Atunci eu i-am zis: „— în numele zeilor!
Oare nu ţi-ar fi ruşine să te prezinţi înaintea grecilor ca sofist? — Ba da,
Socrate, dacă trebuie să spun exact ceea ce gîndesc. — Dar nu cumva, Hippocrates,
socoteşti că învăţătura pe
PROTAGORAS
507
care o vei primi tu de la Protagoras nu va fi de acest b fel, ci crezi poate că va

fi ca aceea pe care ai primit-o de la grămătic şi de la citharist şi de la
pedotrib? Căci tu ai învăţat cu fiecare din aceştia nu pentru meşteşug, ca să-ţi
faci o meserie din asta, ci pentru educaţia şi cultura ta generală, aşa cum îi
sade bine oricărui om şi îndeosebi omului liber. — înclin foarte mult să cred,
zise el, că învăţătura primită de la Protagoras va fi mai degrabă de celălalt fel.
— Ştii, aşadar, ce eşti pe cale să faci, sau nu ştii?, am zis eu. — Adică ce? — Că
eşti gata să-ţi dai sufletul pe mîna unui sofist, cum îi zici tu; dar m-aş mira c
să ştii ce-i acela un sofist. Iar dacă nu ştii acest lucru, nu ştii nici cui îţi
încredinţezi sufletul, adică dacă îl dai pe mîini bune sau rele. — Cred totuşi că
ştiu, zise el. — Spune atunci ce crezi că este sofistul? — Eu socot, spuse el,
după cum arată şi numele, că este cunoscătorul unor meşteşuguri. — Bine, am zis
eu, dar acest lucru se poate spune şi despre zugravi şi despre zidari, anume că ei
sînt cunoscătorii unor meşteşuguri. Dar dacă cineva ne-ar întreba: «Ce fel de
meşteşuguri cunosc zugravii?», i-am răspunde că e vorba de acelea care ajută la
pictarea chipurilor, şi d aşa mai departe. Dacă însă ne-ar întreba următorul
lucru: «Ce fel de meşteşuguri cunoaşte sofistul?», ce i-am răspunde? Ce ştie el să
facă? — Ce altceva am putea spune despre el, Socrate, decît că se pricepe să te
facă vorbitor iscusit? — Poate că am spune ceva adevărat, am zis eu, dar nu pe
deplin satisfăcător, căci răspunsul nostru mai cere încă o întrebare şi anume:
despre ce te face sofistul să vorbeşti cu iscusinţă? De pildă, citharistul te face
să vorbeşti cu e iscusinţă despre meşteşugul la care se pricepe el, adică despre
cîntatul la cithară, nu-i aşa? — Da. — Ei bine, atunci sofistul despre ce te face
să vorbeşti cu iscusinţă? Nu e oare limpede că despre acel lucru la care se
pricepe el însuşi? — Fireşte. — Ei
T
508
PLATON
bine, atunci ce este acel lucru la care sofistul se pricepe el însuşi foarte bine
şi la care îl face priceput şi pe ucenic? — Pe Zeus! Nu mai ştiu ce să-ţi răspund,
zise el." i a Iar eu am zis după aceasta: „Atunci ştii la ce primejdie eşti pe
cale să-ţi expui sufletul? Cu siguranţă că dacă era vorba să-ţi încredinţezi
trupul cuiva, fiind în cumpănă binele sau răul lui, te-ai fi gîndit mult dacă să
i-l încredinţezi sau nu; de bună seamă ai chema la sfat prietenii şi rudele,
cercetînd zile-n şir; dar cînd e vorba de suflet, care e mult mai de preţ decît
trupul, şi de care depind toate ale tale, fie în bine, fie în rău, după cum este
el bun sau rău, despre acesta nu te sfătuieşti nici cu tatăl tău, nici cu fratele
tău, nici cu vreunul din noi, prietenii tăi, b dacă e bine sau nu să-ţi dai
sufletul pe mîna acestui străin de curînd sosit, ci, după cum spui chiar tu,
aflînd de el abia aseară, ai venit cu noaptea-n cap şi, fără să discuţi sau să te
sfătuieşti dacă trebuie sau nu să te încredinţezi lui, eşti gata să cheltuieşti
banii tăi şi ai prietenilor, ca şi cum ai şti dinainte că Pro-tagoras merită toată
încrederea, fără să-l fi cunoscut, după cum recunoşti chiar tu, şi fără să fi stat
vreodată de vorbă cu acela pe care îl numeşti sofist; iar despre ce-i aia un
sofist, adică unul ca acela căruia eşti pe cale să te încredinţezi, nu prea pari c
a şti nimic." După ce mă ascultă, el zise: „— Aşa e, Socrate, după cum spui tu. —
Dar nu cumva, Hippocrates, sofistul este un fel de negustor sau traficant de
mărfuri din care se hrăneşte sufletul? Mie cel puţin aşa mi se pare. — Dar
sufletul se hrăneşte cu ceva, Socrad te? — Desigur! Cu învăţături, am zis eu. Şi
să luăm seama ca nu cumva sofistul să ne înşele lăudînd cele ce vinde, aşa cum fac
cei ce vînd hrana pentru trup, negustorii mai mari sau mai mici. Căci aceştia, ne-
ştiind ce e bun şi ce e rău pentru trup dintre mărPROTAGORAS
509
furile pe care le aduc, atunci cînd le vînd, le laudă pe toate deopotrivă, iar
cumpărătorii lor sînt la fel de neştiutori, afară de cazul că vreunul dintre ei se
în-tîmplă să fie instructor de gimnastică sau medic. Tot astfel şi cei care
răspîndesc diferite învăţături prin cetăţi, vînzîndule ca pe o marfă şi făcînd
negustorie, laudă întotdeauna celui doritor să ia toate cele ce au de vînzare; dar
adesea, o! bunule, nu ştiu nici ei ce e bun şi ce e vătămător pentru suflet, din
cele ce vînd. e La fel şi cei care cumpără de la ei, dacă nu cumva se întîmplă ca
vreunul să se priceapă la îngrijirea sufletului. Prin urmare, dacă se întîmplă să
ştii ce e bun şi ce e rău dintre acestea, atunci poţi cumpăra în deplină siguranţă
învăţături de la Protagoras sau de la oricare altul; dacă nu, ai grijă, dragul
meu, să nu te pui în primejdie jucînd la zar lucrurile cele mai de preţ. Căci mult
mai mare este pericolul la cumpăra- 314 a rea învăţăturilor decît la cumpărarea
alimentelor, într-adevăr, cel care cumpără alimente şi băuturi de la băcan şi
precupeţ are posibilitatea să le ia în alte vase, şi mai înainte de a le primi în
corp, mîncînd sau bînd, are libertatea să le pună de-o parte acasă şi să se
sfătuiască chemînd pe cineva care se pricepe la ceea ce e bun de mîncat sau de
băut şi ce nu, şi b în ce cantitate şi cînd; astfel încît cumpărarea lor nu e
însoţită de mari primejdii. învăţăturile însă nu poţi să le treci în alt vas, ci,
neapărat, după ce a dat banii, cel care a luat învăţătura chiar în sufletul său şi
a asimilat-o este fie păgubit, fie cîştigat. Aşadar pe acestea se cuvine să le
cercetăm şi împreună cu cei mai vîrstnici decît noi; căci noi sîntem încă prea
tineri pentru a lămuri un lucru aşa de însemnat. Acum însă, după cum o pornisem,
să mergem să-l ascultăm pe om, apoi după ce-l vom fi ascultat să discutăm şi cu
alţii, căci aici se află nu numai Pro- c tagoras, ci şi Hippias din Elis; cred că
se află şi Pro510
PLATON
dicos din Ceos, precum şi mulţi alţi oameni pricepuţi." Gîndind că aşa este
potrivit, plecarăm. Cînd am ajuns la pridvor, ne-am oprit pe loc să discutăm
despre ceva ce se ivise în conversaţia de pe drum. Deci ca să nu rămînă lucrul
neterminat şi ca să intrăm cu discuţia încheiată, oprîndu-ne în pridvor am
discutat pînă ce am căzut de acord unul cu altul. După cîte cred, portarul, un
eunuc, ne-a auzit şi pesemne plictisit de cei care tot veneau în casă datorită
mulţimii sofiştilor, după ce băturăm la uşă, ne deschise d şi văzîndu-ne, a zis:
„Ei! Nişte sofişti! N-are timp." Şi îndată, împingînd uşa cu amîndouă mîinile cît
putea de tare, o închise. Dar noi am bătut din nou iar el, fără să deschidă, ne
zise în chip de răspuns: „Ei! Voi ăia de colo! N-aţi auzit că n-are timp?" „Dar,
prietene, zic eu, nu venim la Callias, nici nu sîntem sofişti. Ci fii pe pace, am
venit pentru că trebuie să-l vedem neapărat pe Protagoras! Anunţă-ne dară." Cu e
greu omul ne deschise în cele din urmă uşa. De cum intrarăm, l-am zărit pe
Protagoras plim-bîndu-se în vestibul; împreună cu el se plimbau, de 315 a o parte
a lui, Callias, fiul lui Hipponicos şi fratele său după mamă, Paralos, fiul lui
Pericle, şi Char-mides, fiul lui Glaucon, de partea cealaltă aflîndu-se celălalt
fiu al lui Pericle, Xantippos, şi Philippides, fiul lui Philomelos, precum şi
Antimiros din Mende, care este cel mai renumit dintre discipolii lui Protagoras şi
se pregăteşte să devină sofist de meserie, în urma acestora veneau alţii care se
ţineau după ei ascultînd cele ce se vorbeau; o mare parte păreau străini, pe care
îi strîngea Protagoras de prin toate cetăţile pe care le cutreieră, vrăjindu-i cu
glasul său înb tocmai ca Orfeu, iar ei fermecaţi se luau după glasul său. Erau în
cortegiu şi cîţiva localnici. Privind acel cortegiu, eu unul mă încîntam nespus
văzînd cît de frumos manevrau ferîndu-se să stea vreodată în caPROTAGORAS
511
lea lui Protagoras ca să nu-l împiedice la mers, ci după ce se întorcea împreună

cu cei de lîngă el, ceilalţi din urmă se dădeau la o parte frumos şi în rîn-
duială, apoi ocolind veneau mereu în spate în chipul cel mai desăvîrşit. Aşa cum
ar spune Homer, „văzut-am apoi"1 pe Hippias din Elis şezînd pe un jilţ în cealaltă
parte a sălii. în jurul lui, pe bănci, şedeau Eriximachos, fiul lui Acumenos,
Phaidros din Myrrinus şi Andron, fiul lui Androtion, iar dintre cei străini nişte
concetăţeni de-ai lui şi alţi cîţiva. Păreau că discută despre natură şi că-l
întreabă pe Hippias diferite chestiuni despre astronomie, iar el stînd în jilţ
dădea fiecăruia în parte răspunsuri şi explicaţii la întrebări. „L-am văzut chiar
şi pe Tantalos"2; căci, într-adevăr, venise şi Prodicos din Ceos, dar era întro
came-ră pe care Hipponicos o folosea mai mult ca magazie şi pe care acum, din
cauza mulţimii oaspeţilor, Callias o golise şi le-o pusese la dispoziţie. Prodicos
stătea încă în pat, înfăşurat în blănuri şi velinţe destul de multe la număr, pe
cît se părea. Aproape de el, pe paturile învecinate, erau culcaţi Pausanias din
cartierul Cerameicos şi împreună cu el un băiat încă tînăr şi, după cîte cred eu,
cu o fire deosebit de înzestrată în toate privinţele, iar la înfăţişare foarte
frumos. Mi s-a părut a fi auzit că numele lui este Agathon şi nu m-aş mira dacă s-
ar întîmpla să fie favoritul lui Pausanias. Acesta era tînărul, apoi veneau cei
doi Adeimantos, unul al lui Cepis şi altul al lui Leucolophi-des, şi părea că mai
sînt şi alţii. Despre ce vorbeau, eu unul nu mi-am putut da seama de afară, deşi
eram foarte curios să-l aud pe Prodicos: mi se părea că e nemaipomenit de priceput
la toate şi că are ceva
1 2
Homer, Odiseea, XI, 601. Idem, XI, 582.
512
PLATON
316 a divin în el. Dar fiindcă vocea sa era foarte gravă, se producea în cameră un
vuiet în care nu se mai distingea ce spune. Tocmai intraserăm, cînd în urma
noastră sosi şi frumosul Alcibiade, aşa cum îi spui tu şi eu încuviinţez, împreună
cu Critias, fiul lui Calaischros. După ce am intrat, zăbovirăm încă niţel privind
în b jur uimiţi de toate acestea; apoi ne-am îndreptat către Protagoras, iar eu am
zis: „— O!
Protagoras, iată am venit la tine cu Hippocrates acesta. — Voiţi să stăm de vorbă
singuri sau de faţă cu ceilalţi? răspunse el. — Nouă ne e totuna. După ce vei afla
pentru ce am venit, o să hotărăşti singur. — Care-i acel lucru pentru care aţi
venit? — Hippocrates acesta este din partea locului, fiu al lui Apollodor,
aparţine unei case mari şi înstărite; în ceea ce priveşte înzestrarea, pare că s-
ar putea măsura cu oricare dintre cei de-o virstă cu el. După cîte cred, doreşte
să ajungă cineva în cetate şi socoate că acest lucru i-ar c putea reuşi cel mai
bine dacă tu te-ai ocupa de el; acum e rîndul tău să hotărăşti dacă crezi că se
cuvine să stai de vorbă despre acestea numai cu noi sau de faţă cu ceilalţi. —
Drept chibzuieşti, Socrate, şi cîtă grijă ai pentru mine, zise el. Căci străinul
care cutreieră cetăţi mari şi convinge pe cei mai buni dintre tineri să părăsească
legăturile strînse pe care le aveau cu alţii, fie ei compatrioţi sau străini, mai
vîrstd nici sau mai tineri, şi-i determină să vină la el în nădejdea că vor spori
în virtute datorită legăturii cu el, cel ce face, zic, unele ca acestea trebuie să
se păzească: într-adevăr, nu-s de neluat în seamă pizma care se iscă pentru
acestea, duşmăniile şi uneltirile de tot felul. Eu unul susţin că meşteşugul
sofisticii este vechi, dar cei care l-au mînuit mai înainte vreme, temînduse de
pizma ce şi-ar fi atras-o de pe urma lui, au recurs la diferite tertipuri şi l-au
tăinuit, unii prin poezie, ca Homer şi Hesiod şi Simonide,
PROTAGORAS
513
alţii prin ritualuri şi profeţii, ca adepţii lui Orfeu şi Musaios; alţii, după
cîte văd, s-au folosit chiar şi de gimnastică, spre exemplu Iccos din Tarent,
precum e şi Herodicos din Selymbria, odinioară stabilit la Me-gara, contemporan cu
noi, sofist de mîna-ntîi. Din muzică şi-a făcut pavăză Agathocle, compatriotul
vostru, fiind mare sofist la fel ca şi Pythocleides din Ceos şi mulţi alţii.
Aceştia toţi, după cum spun, temîndu-se de pizmă, s-au folosit de acele
meşteşuguri ca de o 317 a perdea. Eu însă nu sînt de acord cu toţi aceştia;
socotesc că nu au obţinut ceea ce doreau. Nu au putut rămîne necunoscuţi celor
puternici de prin cetăţi, pentru care au fost de fapt născocite aceste tertipuri,
apoi, ca să spunem lucrurilor pe nume, mulţimea de rînd nu pricepe nimic, ci
preamăreşte în cor ceea ce i se spune de către aceştia. Deci dacă cineva, încer-
cînd să fugă, nu ar reuşi acest lucru, dîndu-se de gol, însăşi încercarea ar fi o
dovadă de multă sminteală şi în chip negreşit şi-ar atrage mai multă duşmănie b
din partea oamenilor, căci pe lîngă celelalte l-ar mai socoti şi şmecher. Aşadar,
eu am urmat un drum cu totul contrar acestora şi recunosc că sînt sofist şi că
învăţ pe oameni, socotind că aceasta este o cale mai bună pentru a mă păzi decît
prima, adică mai curînd să recunosc decît să tăgăduiesc. Afară de aceasta mai iau
şi alte măsuri, astfel încît, să nu zic într-un ceas rău, n-am avut nici un necaz
din pricină că recunosc că sînt sofist. Iată că deja sînt cîţiva ani c bunişori de
cînd practic acest meşteşug, căci în totul am mulţi la număr. După vîrstă aş putea
fi tată oricăruia dintre voi. Aşadar, îmi este peste măsură de plăcut, dacă vreţi,
să discutăm despre toate acestea de faţă cu toţi cei ce sînt înăuntru." Eu însă,
bănuind că vrea să-i arate atît lui Pro-dicos, cît şi lui Hippias că am venit de
dragul lui şi d să se fălească faţă de ei, am zis: „Ce-ar fi să-i chemăm pe
Prodicos şi pe Hippias, ca şi pe cei dimpre514
PLATON
ună cu dînşii, ca să asculte şi ei?" „Foarte bine", zise Protagoras. „Nu vreţi să
pregătim o încăpere in care să puteţi discuta şezînd?" zise Callias. Părerea a
fost bine primită, iar noi toţi, bucurîndu-ne la gîndul că vom asculta nişte
oameni iscusiţi, ne-am luat bănci şi paturi şi leam aşezat lîngă Hippias, căci
acolo erau bănci de mai-nainte. în acest timp au sosit e Callias şi Alcibiade,
aducîndu-l pe Prodicos, pe ca-re-l sculaseră din pat, şi pe cei dimpreună cu
dînsul. După ce ne-am aşezat cu toţii, Protagoras zise: „Acum, că sînt şi aceştia
de faţă, ar fi potrivit să re-318 a peţi, Socrate, cele ce-mi spuneai mai înainte
în privinţa acestui tînăr." Iar eu am zis: „Deschid vorba ca şi mai înainte,
Protagoras, spunînd motivele venirii noastre.
Hippocrates acesta se întîmplă să fie foarte dornic de a te cunoaşte. Ar fi
bucuros să afle, spune el, ce foloase va avea intrînd în relaţii cu tine. Atît am
avut de spus." Apoi Protagoras, luînd cuvîntul, a zis: „O! tinere, dacă vei sta în
preajma mea, îţi va fi dat încă din prima zi în care vom fi împreună să te întorci
acasă mai bun decît erai, la fel şi în ziua următoare; în fiecare zi vei înainta
din mai bine către mai b bine." Dar eu auzind aceasta, am zis: „Protagoras, ceea
ce spui nu-i deloc lucru de mirare, ci e foarte firesc de vreme ce şi tu, deşi
eşti la o vîrstă înaintată şi eşti atît de priceput, dacă totuşi cineva te-ar
învăţa ceva ce se întîmplă să nu cunoşti, ai deveni mai bun. Dar nu despre aceasta
e vorba; ci să presupunem, de pildă, că Hippocrates acesta schimbîndu-şi îndată
dorinţa ar vrea să facă cunoştinţă cu tînărul acela Ze-uxip din Heraclea, venit de
curînd aici, şi, ducînduse la el, ar auzi şi de la el aceleaşi lucruri pe care le
c aude acum de la tine, anume că fiind în preajma lui în fiecare zi se va face mai
bun şi va progresa; punîn-du-i această întrebare: «în ce privinţă zici că voi fi
mai bun şi în ce voi progresa?», Zeuxip i-ar răspunde că în ceea ce priveşte
pictura. Iar dacă s-ar duce la
PROTAGORAS
515
Orthagoras din Teba, auzind aceleaşi lucruri pe care le aude şi de la tine, l-ar
întreba în ce privinţă va deveni mai bun stînd pe lîngă el, acela i-ar răspunde că
în ceea ce priveşte cîntatul la flaut. Aşa şi tu, Protagoras, spune tînărului
acesta şi mie care pun următoarea întrebare în locul lui: «Hippocrates acesta, d
dacă intră în legătură cu Protagoras, chiar din ziua în care va fi împreună cu el,
va pleca mai bun şi la fel se va întîmplă în fiecare din zilele ce vor urma, în ce
lucru şi în care privinţă?»" Iar Protagoras auzind de la mine acestea zise: „— Te
pricepi bine să pui întrebări, Socrate, iar eu mă bucur să răspund celor ce pun
bine întrebările. întradevăr, venind la mine, Hippocrates nu va păţi la fel ca în
cazul în care s-ar întîlni cu alt sofist. Căci ceilalţi ii plictisesc pe tineri; e
aceştia caută să scape de anumite discipline, iar sofiştii îi împing la ele
împotriva voinţei lor, învăţîndu-i calculul şi astronomia şi geometria şi muzica —
zi-cînd acestea a privit către Hippias —, pe cînd venind la mine nu va învăţa
despre alt lucru decît cel pentru 319 a care a venit. Iar învăţătura pe care o
predau eu este priceperea în cele gospodăreşti, sau modul cum şi-ar putea
gospodări cineva casa în chipul cel mai desă-vîrşit, precum şi priceperea în
treburile cetăţii, sau modul cum le-ar putea face faţă şi cu fapta şi cu cuvîntul
în cele mai bune condiţii. — Oare te înţeleg bine? am zis eu. Mi se pare că te
referi la ştiinţa politicii şi promiţi să faci din oameni buni cetăţeni. — Acesta
este însuşi lucrul pe care îl făgăduiesc, Socrate, zise el. — Ei! frumos meşteşug
ai, dacă chiar îl ai cu adevărat; n-aş dori însă să-ţi spun altceva decît ceea ce
gîndesc. Eu unul nu credeam că acest lucru se poate b învăţa, dar dacă tu o spui,
nu pot să nu te cred. De ce socotesc că acest lucru nu se poate învăţa, nici nu
poate fi transmis de către unii oameni altora, se cade s-o arăt. Eu consider că
atenienii, ca şi ceilalţi greci,
516
PLATON
sînt oameni chibzuiţi. Deci văd că atunci cînd ne stringem la sfat, dacă e vorba
de construit ceva în cetate, sînt chemaţi ca sfetnici arhitecţii şi sînt
consultaţi cu privire la construcţii; cînd e vorba de coc răbii, sînt chemaţi
constructorii de corăbii şi tot aşa mereu cînd e vorba de lucruri ce pot fi
învăţate şi deprinse; dacă însă încearcă să-i sfătuiască altcineva despre care ei
cred că nu-i de meserie, chiar dacă acesta este foarte frumos şi bogat şi de viţă
nobilă, nici nu le trece prin gînd să-i primească sfatul, ci rid şi fac larmă,
pînă cînd cel ce făcea încercarea sau renunţă singur să mai vorbească fiind
copleşit de zarvă, sau e dat jos de la tribună şi scos afară de către arcaşi din
porunca pritanilor. Aşa procedează ei cînd e vorba de cele ce depind de meşteşug;
dar cînd e vorba să delibereze despre organizarea cetăţii, se d ridică şi îşi dau
cu părerea atît dulgherul, cît şi fierarul sau curelarul, negustorul sau
armatorul, bogatul sau săracul, nobilul sau umilul, şi nimeni nu se miră de
aceştia, ca mai
înainte, pentru faptul că fără să fi învăţat de undeva şi fără să fi avut vreun
dascăl încearcă să dea sfaturi; prin urmare e limpede că socotesc acest lucru cu
neputinţă de învăţat. e Nu numai în viaţa publică stau lucrurile aşa, ci şi în cea
particulară; cei mai pricepuţi şi mai de ispravă dintre cetăţeni nu sînt în stare
să le transmită celorlalţi virtutea pe care o au. Iată-l bunăoară pe Pericle,
tatăl acestor tineri de colo; ceea ce depindea de 320 a dascăli i-a învăţat bine
şi frumos; dar în cele ce este el priceput, nu-i instruieşte nici el însuşi, nici
nu-i dă pe mina altora, ci ei singuri umblă de colo pînă colo aşa ca vitele ce
pasc slobode pe pajişte, doar, doar vor da undeva peste virtute. Dacă vrei, să
luăm pe Cleinias, fratele mai mic al lui Alcibiade acesta de aici, al cărui
tutore, acelaşi Pericle, temîndu-se ca el să nu sufere influenţa rea a lui
Alcibiade, l-a îndepărtat de el şi l-a încredinţat lui Ariphron ca să-l
PROTAGORAS
517
educe. Dar mai înainte de a se împlini şase luni, acesta l-a dat înapoi neavînd ce
face cu el. Şiţi pot b înşira încă mulţi alţii care fiind ei înşişi buni nu au
putut face vreodată mai bun pe careva, fie din rudeniile lor, fie dintre străini.
Aşadar eu, Protagoras, ţinînd seamă de aceste lucruri, nu cred că virtutea se
poate învăţa, dar auzind cele ce spui tu mă clatin în această convingere, socotind
că tu ştii multe, unele învăţate de la alţii, altele descoperite chiar de către
tine. Deci dacă poţi să ne demonstrezi mai clar c că virtutea se poate învăţa, nu
pregeta, ci arată-ne. — Dar nu preget, Socrate, zise el, ci doar stau în cumpănă
dacă să fac demonstraţia istorisindu-vă un mit, ca unul mai vîrstnic ce vorbeşte
unora mai tineri, sau să vă explic prin raţionament." Mulţi din cei ce şedeau
lîngă el i-au spus să facă expunerea aşa cum doreşte. „Mi se pare atunci mai
plăcut să vă pqveştegc-un mit. . «—A " A fost o vreme cînd erau zei, dar făpturi
muritoare încă nu erau. Dar cînd a venit şi timpul potrivit pentru acestea, zeii
le-au plăsmuit sub pămînt ames-tecînd pămînt şi foc şi toate cîte se amestecă cu
focul şi pămîntul. De vreme ce urma să le scoată în curînd la lumină, au pus pe
Prometeu şi pe Epimeteu să le împodobească şi să le împartă daruri fiecăreia după
cum se cuvine. Epimeteu îl rugă pe Prometeu să lase pe seama lui toată treaba. «La
urmă, zise el, ai să vii să vezi ce-a ieşit». Şi înduplecîndu-l s-a pus pe lucru.
Unora le-a dat putere, fără iuţeală, în timp ce pe cei mai slabi îi înzestra cu
iuţeală; pe unii îi înarma, e celor ce le dădu o fire neajutorată le născoci un
alt mijloc de scăpare. Celor hărăziţi să fie mici le dădu aripi ca să poată fugi
sau le făcu parte de adăpost în pămînt; pe cele mari însăşi mărimea le salva. Şi
aşa împărţi şi celelalte daruri, avînd în vedere o dreaptă 321 a împărţeală.
Acestea le orîndui avînd grijă ca nici un neam să nu fie expus pieirii. După ce le
dădu mijloa518
PLATON
ce destule pentru a se apăra unele de altele, se gîndi să le facă o pavăză faţă de

schimbările de vreme rîn-duite de Zeus, îmbrăcîndu-le cu păr des şi cu piei groase
în stare să le apere de frig şi de arşiţă şi ca să le fie fiecăreia aşternut
natural atunci cînd se culcă. Pe unele le încălţă cu copite, pe altele le înzestra
cu piei tari şi bătătorite. Apoi pregăti fiecăreia alt gen de hrană, unora din
iarbă, altora din fructele copacilor, altora din rădăcini. Unora le rîndui să se
hrănească cu carnea altor făpturi, iar acestora le dădu o înmulţire restrînsă;
celor rînduite a servi ca hrană acestora, le-a dat o înmulţire îmbelşugată,
asigurîndu-le supravieţuirea neamului. Dar Epimeteu, care nu era destul de
priceput, fără a-şi da seama, a cheltuit toate mijloacele cu cele
necuvîntătoare, rămînîndu-i neamul omenesc neînzestrat şi nu ştia ce să facă.
Fiind el în mare încurcătură, iată că vine Prome-teu să vadă împărţeala; şi vede
că celelalte făpturi au de toate, iar omul este gol şi desculţ şi dezvelit şi
dezarmat. Sosise de acum şi ziua sorocită, în care trebuia să iasă şi omul de sub
pămînt la lumină. Atunci Prometeu, neştiind ce mijloc de salvare să găsească
pentru om, se gîndi să fure dibăcia meşteşugărească a lui Hefaistos şi a Atenei
dimpreună cu focul — căci fără foc nu putea fi dobîndită de cineva, nici nu putea
deveni folositoare cuiva — şi în acest chip îl înzestra pe om. Astfel omul putea
să se
descurce în viaţă, dar priceperea în ale politicii îi lipsea, căci ea era în
mîinile lui Zeus. Timpul însă nu-i îngăduia lui Prometeu să se ducă pe Acropole,
locuinţa lui Zeus; afară de asta şi paznicii lui Zeus erau fioroşi. Atunci el se
furişează în atelierul lui Hefaistos şi al Atenei, în care ei meştereau laolaltă
cu drag, şi furînd meşteşugul de făurar al lui Hefaistos şi pe celălalt al Atenei
le dădu omului. Şi aşa se face că omul este înzestrat din belşug pentru viaţă, iar
Prometeu a fost
1
PROTAGORAS
519 învinuit mai tîrziu (din pricina lui Epimeteu), după cît se spune, pentru
furt. 322 a Deoarece însă omul avea în el ceva divin (datorită înrudirii cu zeii),
a fost singura dintre făpturi care a cinstit pe zei, şi începu să le ridice altare
şi statui; apoi articula sunetele şi cuvintele cu pricepere, inventă locuinţele şi
hainele, încălţămintea şi aşternu-turile, găsi mijlocul de a se hrăni cu cele ce-i
oferea b pămîntul. Astfel înzestraţi, oamenii locuiau la început risipiţi iar
cetăţi nu erau; ei piereau din pricina animalelor, căci erau întru totul mai slabi
decît ele şi dacă priceperea meşteşugărească le ajungea pentru hrană, ea nu le era
de ajuns şi pentru războiul cu fiarele, căci nu aveau încă nici o pricepere în ale
politicii, în care intră şi arta războiului. Ce-i drept, ei căutau să se adune
laolaltă şi să se apere clădind cetăţi, însă ori de cîte ori se adunau îşi făceau
nedreptăţi unii altora, deoarece nu ştiau să facă rînduială în cetate şi din nou
piereau risipindu-se. Atunci Zeus, temîndu-se să nu piară tot neamul nostru, îl
trimite c pe Hermes să aducă între oameni ruşinea şi dreptatea, pentru ca ele să
fie orînduitorii cetăţilor şi legătura aducătoare de prietenie. Iar Hermes îl
întrebă pe Zeus în ce fel să dea oamenilor dreptatea şi ruşinea: «Oare tot aşa cum
au fost împărţite meşteşugurile să le împart şi pe acestea? împărţeala
meşteşugurilor a fost astfel: un om avînd meşteşugul vindecării satisface pe mai
mulţi oameni; la fel şi ceilalţi meseriaşi. Să pun tot aşa şi dreptatea şi ruşinea
în oameni d sau să împart la toţi?» «La toţi, răspunse Zeus, şi toţi să aibă
parte; căci nu ar putea fi cetăţi dacă numai cîţiva ar avea parte de ele ca în
cazul celorlalte meşteşuguri; şi pune lege din partea mea, ca cel ce nu poate ţine
hotarele ruşinii şi dreptăţii să fie nimicit întocmai ca o boală a cetăţii.» J
Astfel, Socrate, şi din aceste pricini atenienii, ca şi ceilalţi greci, cînd este
vorba de meşteşugul clăditu520
PLATON
lui sau despre vreun alt meşteşug, socotesc că puţini au căderea să-şi dea
părerea, iar dacă cineva e care nu e printre cei puţini ar vrea să-şi dea cu
părerea, ei nu îi îngăduie, aşa precum spui tu; şi este firesc, după părerea mea;
cînd însă trec la discutarea chestiunilor ce presupun pricepere în treburile
cetăţii, care se întemeiază toate pe dreptate şi chibzuinţă, e firesc să îngăduie
oricui să-şi dea cu păre-323 a rea, socotind că fiecare are parte de această
pricepere, altminteri nu ar putea exista cetăţi. Iată, Socrate, care este cauza
acestui lucru. Ca să nu socoti însă că te înşeli admiţînd că este efectiv
convingerea tuturor că fiecare om are parte de simţul dreptăţii şi de cealaltă
competenţă politică, mai ia în seamă şi această dovadă: în ceea ce priveşte
celelalte meşteşuguri, aşa precum spui tu, dacă cineva pretinde că este bun
flautist sau că b stăpîneşte vreun alt meşteşug fără să fie aşa, atunci lumea sau
rîde de el, sau se supără pe el, iar cei apropiaţi îl mustră ca pe un zănatic; în
ceea ce priveşte însă simţul dreptăţii şi cealaltă pricepere în ale politicii,
chiar dacă oamenii ştiu că cineva este nedrept, ba, mai mult, chiar dacă acesta
spune el însuşi în defavoarea lui adevărul de faţă cu mulţi, atunci ceea ce în
alte împrejurări e considerat a fi lucru chibzuit, anume faptul de a spune
adevărul, în cazul de faţă
îl socotesc drept o nebunie şi susţin că toţi trebuie să spună că sînt drepţi, fie
că sînt, fie că nu sînt, sau socotesc că este nebun cel ce nu se preface că are
simţul dreptăţii, pe motiv că nu e cu puc tinţă ca cineva să nu aibă parte de el
într-un fel oarecare, căci altminteri nu s-ar mai număra printre oameni. Aşadar,
cele spuse pînă acum se referă la faptul că oamenii admit pe oricine ca sfătuitor
în cele ce ţin de această pricepere pentru că socotesc că-i este dat oricăruia să
aibă parte de ea; cît despre faptul că ei
PROTAGORAS
521
o socotesc a nu fi dată omului în chip firesc sau de la sine, ci că se poate

dobîndi prin învăţătură şi că prin studiu este agonisită de cel care o are, voi
încerca să-ţi dovedesc in cele ce urmează. într-adevăr, pentru cusururile despre
care oamenii socotesc că le au unii şi alţii din fire sau în chip întîmplător,
nimeni nu se supără, nici nu mustră, nici nu învaţă, nici nu pedepseşte pe cei
care le au, ca să-i schimbe, d ci li se face milă de ei; de pildă, cine ar fi atît
de smintit încît să încerce a face unul din aceste lucruri faţă de cei uriţi sau
mici sau slabi? Cauza acestui lucru, cred eu, stă în faptul că ei ştiu că
însuşirile bune sau rele le vin oamenilor din fire şi din întîm-plare. în schimb,
dacă cineva nu posedă acele însuşiri despre care ei socotesc că pot fi dobîndite
prin e studiu sau exerciţiu sau prin învăţătură, ci dimpotrivă, are cusururile
corespunzătoare acestora, îşi atrage mînie şi pedepse şi mustrări pentru ele.
Printre acestea se află şi nedreptatea şi impietatea şi în general tot ce este
contrariul virtuţii în viaţa 324 a publică; pentru acestea fiecare se mînie pe
celălalt şi-l mustră, desigur pentru că se presupune că o putea dobîndi prin
studiu şi învăţătură. Ia gîndeşte-te, Socrate, dacă vrei, ce rost are pedepsirea
celor ce să-vîrşesc nedreptatea. Acest lucru te va învăţa că oamenii cred că
virtutea se poate dobîndi. Căci nimeni nu pedepseşte pe cei care săvîrşesc
nedreptatea numai şi numai pentru acest lucru, anume pentru că au greşit, cel
puţin în cazul că cineva nu se răzbună ca un animal fără judecată; cel care însă
încearcă să b pedepsească cu judecată nu pedepseşte pentru greşeala comisă — căci
lucrul săvîrşit nu se poate îndrepta — ci pentru viitor, ca să nu mai repete
greşeala nici el, nici altul, văzînd că acesta este pedepsit; şi avînd în minte
acest gînd, el socoteşte de fapt că virtutea se poate învăţa; aşadar, pedepseşte
pentru a preîntâmpina. Acesta este gîndul pe care îl au în
522
PLATON
minte toţi cei care pedepsesc fie în viaţa particulară c fie în cea publică.
Oamenii pedepsesc şi mustră pe cei care-i socotesc că greşesc, şi îndeosebi
atenienii, concetăţenii tăi; din acest motiv se şi numără printre aceia care
socotesc că priceperea se poate învăţa şi deprînde. Cred că ţi-am demonstrat în
chip satisfăcător, Socrate, că e firesc faptul că ai tăi concetăţeni admit şi pe
făurar şi pe curelar să-şi dea cu păci rerea în treburile politice şi că ei
socotesc că virtutea se poate învăţa şi deprînde. Dar mai este o nedumerire pe
care tu ai pus-o în discuţie, în legătură cu oamenii pricepuţi şi anume de ce
oamenii pricepuţi îi învaţă pe fiii lor toate cele ce se pot învăţa de la dascăli
şi îi fac pricepuţi, dar în ceea ce priveşte virtutea de care au ei parte nu
reuşesc să-i facă mai buni decît un altul. în privinţa asta, Socrate, nu-ţi voi
mai spune o poveste, ci voi face un raţionament. Chestiunea se pune aşa: există
sau nu un anumit lucru de care toţi cetăţenii trebuie să aibă parte pentru ca să
poată fiinţa cetatea? Aici e se află dezlegarea problemei pe care ai ridicat-o tu,
şi nicăieri altundeva. Căci dacă există aşa ceva, acest 325 a lucru nu este nici
dulgheria, nici turnătoria, nici olă-ria, ci dreptatea şi chibzuinţă şi pietatea
sau, mai pe scurt, virtutea proprie omului. Dacă ea este acel lucru de care
trebuie să se ţină toţi şi în conformitate cu care trebuie să acţioneze oricare
om, indiferent dacă vrea să înveţe sau să facă altceva, iar altfel nu, şi dacă
acesta este lucrul de la care abătîndu-se cineva trebuie învăţat şi pedepsit, fie
copil, fie bărbat, fie femeie, pînă ce se îndreaptă, iar dacă, fiind pedepsit şi
învăţat, nu ascultă, trebuie să fie izgonit din cetăţi sau ucis; dacă aşa stau
lucrurile şi dacă b aşa este în firea lor, vezi cît sînt de ciudaţi oamenii de
ispravă de vreme ce îi învaţă pe fiii lor celelalte lucruri, dar pe acesta nu? Că
în viaţa particulară şi în cea publică ei consideră că acest lucru se poate
înPROTAGORAS
523
văţa şi deprînde, am demonstrat; deci acest lucru putînd fi învăţat şi păstrat în

grijă, ei îi învaţă totuşi pe fiii lor alte lucruri pentru care nu există pedeapsa
cu moartea sau amendă dacă nu le cunosc; în timp ce lucrul pentru care copiii lor
îşi pot atrage c pedeapsa cu moartea sau exilul dacă nu-l cunosc sau dacă nu sînt
pregătiţi în privinţa virtuţii, iar pe lîngă pedeapsa cu moartea mai poate fi şi
confiscarea bunurilor sau, într-un cuvînt, distrugerea căminelor, tocmai acest
lucru să nu-l dea ei ca învăţătură şi să nu-i preocupe cu tot dinadinsul? Cel
puţin aşa reiese, Socrate! începînd încă din frageda copilărie, atîta timp cît
trăiesc, părinţii îi învaţă şi îi mustră. Apoi cînd co- d pilul ajunge să
înţeleagă mai uşor ceea ce i se spune, şi doica şi mama şi pedagogul şi chiar
tatăl se străduiesc întruna pentru a-l face pe copil cît mai destoinic atît la
faptă, cît şi la cuvînt, învăţîndu-l şi ară-tîndu-i că un lucru e drept şi altul
nu e drept, unul frumos, altul urît, unul e cuviincios, altul nu e, pe unele
îndemnîndu-l să le facă, pe altele nu. Şi dacă ascultă, e bine; dacă nu, ca pe un
lemn strîmb şi sucit, îl îndreaptă cu ameninţări şi cu bătăi. După aceasta
trimiţîndu-l la şcoală, cer să se acorde grijă e mai mult bunei purtări a copiilor
decît gramaticii şi cîntatului la cithară. Iar dascălii ţin seamă de acestea şi
după ce i-au învăţat literele şi sînt în stare să înţeleagă cuvintele scrise aşa
ca mai-nainte pe cele rostite, îi pun să citească, în bănci, poemele poeţilor buni
şi îi silesc să le înveţe pe de rost, căci în ele sînt 326 a multe sfaturi bune,
multe desluşiri, îndemnuri şi elogii ale oamenilor de ispravă din trecut, astfel
încît copilul silitor să-i imite şi să se străduiască să devină asemenea lor.
Dascălii de cithară la rîndul lor îi învaţă alte lucruri asemănătoare, dar se
îngrijesc şi de cuminţenia lor, pentru ca cei tineri să se ferească a face ceva
rău. Pe lîngă asta, după ce au învăţat să
524
PLATON
cînte la cithară, le dau să înveţe şi operele altor poeţi de vază care au alcătuit
şi muzică, punîndu-i să b le execute şi făcînd ca armoniile şi ritmurile să
pătrundă în sufletele copiilor, insuflindu-le mai multă blîndeţe şi astfel
devenind mai mlădioşi şi mai armo-nioşi, să fie destoinici la vorbă şi la faptă;
căci toată viaţa omului are nevoie de o bună mlădiere şi de arc monie. în afară de
asta, îi trimit şi la instructorul de gimnastică pentru ca avînd trupuri mai
sănătoase să le poată pune -în slujba unei gîndiri folositoare şi să nu se lase
pradă laşităţii, din cauza stării rele a trupurilor, în caz de războaie şi în alte
împrejurări. Dar acestea le fac mai ales cei ce dispun de mijloace; or de mijloace
dispun în cea mai mare măsură cei bogaţi; drept aceea fiii lor începînd să meargă
la şcoală foarte devreme ca vîrstă, încetează foarte tîr-ziu. După ce încetează să
se mai ducă la şcoală, e d rîndul cetăţii să-i silească a învăţa legile şi a trăi
după ele, ca să nu facă după cum îi taie capul, ci întocmai aşa cum dascălii de
gramatică desenează cu condeiul literele pentru acei copii care nu sînt încă în
stare să scrie şi apoi le dau tăbliţa şi îi silesc să scrie după literele
desenate, tot astfel zic şi cetatea prescriindu-le legile, aflate şi rînduite de
legiuitorii buni din trecut, îi sileşte să conducă sau să se lase conduşi după
ele; cel ce umblă în afara lor are e de dat socoteală, iar numele ce se dă acestei
răspunderi în faţa legii, la voi ca şi în alte multe părţi, este acela de
îndreptare, căci într-un fel dreptatea îndreaptă. Fiind deci grija pentru dreptate
aşa de mare, atît în viaţa particulară, cît şi in cea publică, te mai întrebi,
Socrate, şi nu eşti dumirit dacă virtutea se poate învăţa? Dar ar trebui să te
miri mai degrabă dacă virtutea nu s-ar putea învăţa. De ce atunci mulţi fii din
părinţi de ispravă sînt bicisnici? Ei bine, nu-i nimic de mirare, dacă
eu am avut dreptate cînd spuneam mai înainte că, pentru
PROTAGORAS
525
a exista cetatea, nimeni nu trebuie să fie străin de 3271 un anumit lucru, adică
de virtute. Dacă într-adevăr ceea ce spun este aşa — şi este fără doar şi poate
aşa — gîndeşte-te la oricare alt obiect de studiu sau învăţătură pe care vrei să-l
alegi. De pildă dacă nu ar putea exista cetatea, dacă nu am cînta toţi la flaut,
pe cît ar sta în putinţă fiecăruia, şi fiecare atît în particular, cît şi în
public ar învăţa pe celălalt acest meşteşug şi l-ar mustra pe cel ce nu cintă bine
şi nu ar exista nici o supărare pentru acest lucru, aşa cum în prezent nu există
nici o supărare pentru cele drepte şi legiuite, nici vreun ascunziş, aşa cum e
cazul cu b alte meşteşuguri — căci ne foloseşte, cred, tuturor deopotrivă simţul
dreptăţii şi virtutea; de aceea fiecare vorbeşte cu bunăvoinţă celuilalt şi-l
învaţă despre cele drepte şi legiuite — deci dacă tot astfel şi în ceea ce
priveşte cîntatul din flaut am avea deplină bunăvoinţă şi lipsă de invidie pentru
a ne învăţa unii pe alţii, crezi oare Socrate, zise el, că fiii flautiştilor buni
ar ieşi flautişti mai buni decît fiii flautiştilor slabi? Eu nu cred; ci fiul
cutăruia, întîmplîndu-se să fie mai înzestrat de la natură pentru cîntatul la
flaut, ar ajunge celebru, iar fiul altcuiva, fiind neînzestrat, ar rămîne fără
nici o faimă; şi de multe ori fiul unui c flautist bun ar ieşi prost flautist, şi
invers. însă toţi ar fi flautişti cît de cît faţă de ceilalţi oameni care n-au
nici o idee despre cîntatul la flaut. Aşa socoteşte şi acum că omul acela care ţi
se pare cel mai nedrept dintre oamenii crescuţi în respectul legilor este drept şi
lucrător al dreptăţii dacă d îl compari cu oamenii care nu au nici educaţie, nici
curţi de judecată, nici legi, nici vreo constringere care să-i facă cumva să se
îngrijească de virtute, ci ar fi nişte sălbatici ca cei pe care ni i-a înfăţişat
Phere-crates anul trecut la jocurile leneene. Dacă ai ajunge printre astfel de
oameni întocmai ca mizantropii din corul acela, cu siguranţă că ţi-ar face plăcere
să în526
PLATON
tîlneşti oameni ca Euribates şi Phrynondas şi ai suspina după răutatea oamenilor

de aici. Acum, faci nazuri, Socrate, pentru că toţi sînt dascăli de virtute, şi
328 a ţie ţi se pare că nu e nici unul. După cum dacă ai căuta cine e dascăl de
elenă, ţi s-ar părea că nu e nici unul, sau dacă ai căuta, cred, cine i-a învăţat
pe fiii meseriaşilor noştri meseria pe care ei au învăţat-o de la tatăl lor, pe
cît le-a fost cu putinţă s-o înveţe de la el, sau de la prietenii tatălui lor care
erau de aceeaşi meserie, nu cred că ţi-ar fi uşor, Socrate, ca cerce-tînd cine i-a
învăţat pe aceştia, să arăţi cine a fost dascălul lor, pe cînd în cazul celor
neştiutori e simplu. La fel se întîmplă şi cu virtutea şi cu toate celeb lalte;
dar dacă există cineva mai presus de noi, în stare să ne facă să înaintăm cît de
puţin în virtute, fie binevenit. Eu cred că sînt unul dintre aceştia şi că pot fi
de folos cuiva, mult mai mult decît alţii, pentru a-l face om de ispravă şi că
merit salariul pe care îl cer, ba chiar ceva mai mult, dacă şi elevul e de acord.
De aceea şi felul în care îmi iau onorariul este acesta: după ce omul a învăţat cu
mine, dacă vrea îmi dă banii pe care îi cer; dacă nu, merge la un templu, c
declară cu jurămînt cît crede că face învăţătura primită, apoi îmi plăteşte numai
atît. Acestea au fost mitul şi raţionamentul pe care am vrut să ţi le spun,
Socrate, pentru a dovedi că virtutea se poate învăţa şi că atenienii aşa socotesc,
precum şi că nu e nimic de mirare în faptul că fiii oamenilor de ispravă sînt răi,
iar fiii celor răi sînt de ispravă; de vreme ce şi fiii lui Policleitos, care-s de
o vîrstă cu Paralos şi cu Xantippos acesta, nu sînt nimic faţă de tatăl lor, ca şi
fiii altor meşteşugari. Despre aceştia însă nu putem încă afirma cu tărie aşa d
ceva; mai avem speranţe în ei, căci sînt încă tineri." După ce Protagoras a făcut
toată această demonstraţie încetă să vorbească. Iar eu, fermecat, dorînd
e
PROTAGORAS
527
a-l asculta privii încă mult timp spre el, doar-doar o mai spune ceva; dar după ce
am înţeles că
într-adevăr terminase de vorbit, parcă reculegîndu-mă cu greu am zis privind către
Hippocrates: „— O! fiu al lui Apollodor, cît îţi sînt de recunoscător pentru că e
m-ai îndemnat să vin aici; îmi pare nespus de bine că l-am auzit pe Protagoras
spunînd cele ce am auzit. Mai înainte eu nu crezusem că există o preocupare
omenească prin care cei buni devin buni; acum m-am convins. Doar o mică nedumerire
mai am, dar e limpede că Protagoras o va lămuri de vreme ce le-a lămurit şi pe
acestea multe, de mai-nainte. într-ade- 329 a văr, dacă cineva ar discuta despre
acestea cu oricare altul dintre oratorii publici, poate că ar auzi aceleaşi
discursuri, fie din partea lui Pericle, fie a altuia dintre cei iscusiţi la vorbă;
dacă însă i-ar mai întreba cîte ceva în plus, întocmai ca şi cărţile nu ar avea
nici ce răspunde, nici ce întreba la rîndul lor; alteori dacă cineva îi întreabă
încă ceva în legătură cu cele spuse, întocmai ca şi vasele de aramă care fiind
lovite răsună şi vibrează îndelung cît timp nu le atinge nimeni, şi retorii fiind
întrebaţi un lucru mărunt b întind vorba la nesfîrşit. Protagoras însă este în
stare să pronunţe discursuri lungi şi frumoase, cum a dovedit adineauri, dar e în
stare deopotrivă să răspundă şi pe scurt la întrebări şi întrebînd să aştepte şi
să primească răspunsul, ceea ce nu stă la îndemîna multora. Acum, Protagoras, dacă
mi-ai mai răspunde şi la următorul lucru, aş zice că nu-mi mai lipseşte aproape
nimic. Spui că virtutea se poate învăţa şi sînt înclinat să-ţi dau dreptate ţie
mai mult decît oricui; dar lămureşte deplin pentru sufletul meu un lucru care m-a
mirat pe cînd vorbeai. într-adevăr, spuneai că Zeus c ar fi dat oamenilor simţul
dreptăţii şi ruşinea şi apoi ai afirmat de multe ori în decursul cuvântării că
simţul dreptăţii şi chibzuinţă şi pietatea ar alcătui
528
PLATON
un tot, adică virtutea. Acum explică-mi cu acribie, pe cale raţională, următorul

lucru, anume dacă virtutea este un tot unic, ale cărui părţi sînt simţul
dreptăţii, chibzuinţă şi pietatea sau acestea pe care le-am enumerat acum sînt
toate doar nume ale uneia şi ace-d leiaşi entităţi unice. Acesta este lucrul pe
care mai doresc încă să-l ştiu. — Dar e uşor de răspuns la aceasta, Socrate, căci
cele pe care le-ai enumerat sînt părţi ale virtuţii, ea însăşi fiind un singur
tot. — în ce fel, aşa cum gura, nasul, ochii, urechile sînt părţi ale feţei? Sau
ca părţile aurului care nu diferă una de alta, şi laolaltă de e întreg, decît prin
mărime sau micime? — în chipul cel dintîi mi se pare, Socrate, adică aşa ca
părţile feţei în raport cu faţa întreagă. — Oare oamenii, am zis eu, iau din
aceste părţi ale virtuţii unii o parte, alţii altă parte, sau neapărat dacă cineva
ia o parte, le are pe toate? — Nicidecum, zise el, deoarece mulţi sînt curajoşi,
dar nedrepţi, sau sînt drepţi, dar nu sînt is-330 a cusiţi. — înţelepciunea şi
curajul sînt deci şi ele părţi ale virtuţii? — Desigur, fără doar şi poate; ba
chiar cea mai de seamă parte este înţelepciunea. — Şi fiecare dintre ele este
altceva decît cealaltă? am zis eu. — Da. — Şi oare fiecare dintre ele are un rost
propriu, întocmai ca părţile feţei? Căci ochiul nu este la fel cu urechea, şi nici
rostul lui nu este la fel cu al ei şi nici una din celelalte părţi nu este la fel
cu cealaltă nici în ce priveşte rostul, nici în alte privinţe; oare tot aşa b şi
părţile virtuţii nu sînt la fel una cu cealaltă, nici în sine, nici în ceea ce
priveşte rostul lor? Nu-i oare limpede că aşa trebuie să stea lucrurile dacă ne
ţinem de exemplul luat? — Chiar aşa, Socrate, a zis el." Iar eu am zis: „— Aşadar
nici o altă parte a virtuţii nu este totuna cu ştiinţa, sau cu dreptatea, sau cu
curajul, sau cu chibzuinţă, sau cu evlavia. — Nu, răspunse el. — Hai să cercetăm
împreună cum este fiecare din ele. în primul rînd: dreptatea este un
PROTAGORAS
529
lucru sau nu este nici unul? Mie mi se pare că e; tu ce părere ai? — Şi mie mi se
pare tot aşa. — Ei bine, c dacă cineva ne-ar întreba pe mine şi pe tine: «O! Pro-
tagoras şi Socrate, referitor la dreptatea pe care aţi pomenit-o adineauri,
spuneţi-mi, este ea însăşi ceva drept sau ceva nedrept?», eu unul i-aş răspunde că
este ceva drept; tu ce răspuns ai da? Acelaşi ca şi mine sau altul? — Acelaşi ca
şi tine, zise el. — Aşadar dreptatea este ceva drept, aş spune eu unul răs-
punzînd celui care întreabă; oare şi tu? — Da, zise el. — Dacă după asta ne-ar
întreba: «Dar pietatea, credeţi oare că e şi ea ceva?» Am zice că da, după cîte d
cred eu. — Da, întări el. — «Deci ziceţi că şi aceasta este un anumit lucru?» Am
zice aşa, sau nu? — Şi cu aceasta sînt de acord. — «Oare acest lucru credeţi că
este prin natura lui ceva pios sau ceva nepios?» La această întrebare eu unul m-aş
supăra, şi aş zice: Vorbeşte cuviincios, omule! Cum ar putea fi altceva pios dacă
pietatea însăşi nu ar fi ceva pios? Ce! Tu nu ai răspunde la fel? — De bună seamă,
zise el. e — Dacă apoi ne-ar întreba, zicînd: «Dar cum spuneaţi puţin mai înainte?
Oare nu v-am auzit bine? Mi s-a părut că ziceaţi despre părţile virtuţii că au
asemenea raporturi între ele încît nu este una la fel cu cealaltă?» Eu unul aş
răspunde: în privinţa altor lucruri ai auzit bine, dar dacă crezi că şi eu am zis
aşa te înşeli; Protagoras a răspuns acestea pe timpul cînd eu doar întrebam. Dacă
acum ar zice: «Are aces- 331 a ta dreptate, o Protagoras? Susţii tu cu adevărat că
nici una din părţile virtuţii nu este la fel cu cealaltă? Al tău este cuvîntul
acesta?» Ce i-ai răspunde? — Va trebui să recunosc, Socrate! — Dar ce îi vom
răspunde, Protagoras, dacă după ce am recunoscut acestea, ne va întreba iarăşi:
«Oare nu este pietatea ceva drept, iar dreptatea ceva pios, sau este ceva nepios,
b iar pietatea este ceva nedrept, adică una e nedreaptă şi cealaltă nepioasă?» Ce-
i vom răspunde atunci?
530
PLATON
Eu unul, în ceea ce mă priveşte, aş zice că şi dreptatea este ceva pios şi

pietatea este ceva drept; în ceea ce te priveşte, dacă-mi îngădui, aş răspunde la
fel, şi anume că de bună seamă dreptatea este totuna cu pietatea sau este ceva
foarte asemănător şi că mai mult decît orice dreptatea este la fel cu pietatea şi
pietatea la fel cu dreptatea. Dar bagă de seamă dacă ai ceva de obiectat, sau eşti
şi tu de părerea c asta. — Nu mi se pare deloc, Socrate, că este atît de simplu să
recunoaştem că dreptatea este pioasă şi pietatea este dreaptă, ci mi se pare că
este o deosebire între ele. Dar ce importanţă are asta? zise el. Dacă vrei tu, să
zicem că dreptatea este pioasă şi pietatea este dreaptă. — Nu-i vorba să-mi faci
mie pe plac, am zis eu; căci nu cer deloc să discutăm pe «dacă tu vrei» sau pe
«dacă ţi se pare ţie», ci e vorba să ne lămurim şi eu d şi tu. Vreau să zic prin
asta că discuţia va fi mai temeinică dacă am înlătura din ea pe «dacă». — Dar de
bună seamă, zise el, există o asemănare între dreptate şi pietate, căci un lucru
seamănă cu altul într-un chip oarecare. De pildă, albul şi negrul au o oarecare
asemănare, sau tarele şi moalele, de asemenea şi celelalte care par a fi cu totul
opuse între ele; chiar cele despre care ziceam adineauri că au fiecare alt rost şi
că nu sînt una la fel cu cealaltă, mă e refer la părţile feţei, totuşi într-un fel
seamănă între ele şi sînt una ca cealaltă; încît în acest chip ai putea demonstra,
dacă vrei, şi despre acestea că sînt toate asemenea unele cu altele. Dar nu e
drept să numim asemănătoare lucrurile care au ceva asemănător între ele sau să le
declarăm neasemănătoare pe cele care au ceva neasemănător dacă au cît de puţină
asemănare." Dar eu, plin de mirare, i-am zis: „— Oare tu socoti că dreptatea şi
evalavia au între ele numai o 332 a mică asemănare? — Nicidecum, dar nici atît de
mare pe cît pari tu a crede. — Ei bine, deoarece am imprePROTAGORAS
531
sia că te-am cam supărat cu treaba asta, s-o lăsăm deoparte şi să ne ocupăm de
altceva din cele ce spuneai. Numeşti ceva nechibzuinţă? — Da. — Contrariul acestui
lucru nu este oare înţelepciunea? — Aşa cred şi eu, zise el. — Dar atunci cînd
oamenii acţionează drept şi cu folos, ţi se pare că sînt chibzuiţi acţionînd aşa
sau dimpotrivă? — Cred că sînt chibzuiţi, zise el. — Aşadar, ei sînt chibzuiţi
datorită chib- b zuinţei? — Neapărat. — Deci cei ce nu acţionează drept,
acţionează nechibzuit şi sînt nechibzuiţi acţionînd astfel? — Şi eu unul cred la
fel, zise el. —
Prin urmare, a acţiona nechibzuit este contrariul lui a acţiona chibzuit? — Da. —
Atunci cele făcute în mod nechibzuit sînt făcute cu nechibzuinţă, iar cele făcute
în mod chibzuit, cu chibzuinţă?" Zise că-i de acord. ,Aşadar, dacă ceva se face cu
energie, zicem că se face în chip energic, iar dacă se face cu slăbiciune zicem că
se face în chip molatic." Fu de acord şi el. „Iar dacă ceva se face cu iuţeală,
zicem că se face iute, sau dacă ceva se face cu încetineală, zicem că se face
încet." El încuviinţă. „Deci ceea ce se face într-un anumit chip se face datorită
unei cauze, iar c ceea ce se face în chip contrar se face aşa datorită cauzei
contrare?" El se declară de acord şi cu aceasta. „— Dar ia spune, am zis eu,
frumosul există? — Da, zise el. — I se opune lui altceva afară de urîţenie? — Nu.
— Dar binele există? — Există. — Lui i se opune ceva, în afară de rău? — Nu. — Dar
sunet ascuţit există? — Există. — Nu cumva contrariul lui este altceva decît
sunetul grav? — Nu. — Prin urmare, nu-i aşa că fiecare lucru are numai un singur
contrariu şi nu mai multe?" Fu de acord cu asta. „— Hai să rezumăm cele asupra
cărora am căzut d de acord. Sîntem de acord că există un singur lucru contrar
altui lucru şi nu mai multe? — Da. — Am stabilit că ceea ce se face în chip
contrar, se face din
532
PLATON
cauze contrare? — Da. — Am stabilit de comun acord că ceea ce se face în mod

nechibzuit se face în mod contrar faţă de ceea ce se face în mod chibzuit? — Ba
da. — E adevărat că ceea ce se face în mod chibzuit se face cu chibzuinţă şi ceea
ce se face în e mod nechibzuit se face cu nechibzuinţă?" El încuviinţă. „— Deci
dacă se fac în chip contrar nu este oare pentru că intervine o cauză contrară? —
Desigur. — Deci într-un caz se face cu chibzuinţă, în celălalt caz cu
nechibzuinţă? — Da. — Adică în mod contrar? — Oare nu pentru că sînt contrare? —
Bineînţeles. — Aşadar, nechibzuinţă este contrară chib-zuinţei? — Se pare că da. —
îţi aminteşti oare că mai înainte am căzut de acord că nechibzuinţă este con333 a
trariul înţelepciunii?" Fu de acord. „— Un anumit lucru are un singur contrariu? —
Da. — Atunci pe care dintre afirmaţii o vom retrage, Protagoras? Oare pe aceea că
există un singur contrariu corespunzător unui anumit lucru sau pe aceea prin care
spuneam că înţelepciunea e altceva decît chibzuinţă, dar fiecare dintre ele este o
parte a virtuţii, şi pe lîngă faptul că sînt fiecare altceva, sînt diferite atît
ele, cît şi rosturile lor, întocmai ca şi părţile feţei? Pe care din două o vom
retrage? într-adevăr, aceste două afirmaţii nu se împacă defel una cu alta; ele se
bat b cap în cap. Cum s-ar putea împăca, dacă un lucru are neapărat un singur
contrariu, nu mai multe, iar nechibzuinţă, un singur lucru fiind, pare a avea
drept contrarii şi înţelepciunea şi chibzuinţă; este sau nu aşa, Protagoras? am
zis eu." Neavînd încotro, recunoscu. „— Oare nu cumva chibzuinţă şi înţelepciunea
or fi un singur lucru? Mai înainte ni s-a părut că dreptatea şi pietatea sînt
aproape acelaşi lucru. Hai, Pro-c tagoras, să nu ne descurajăm, ci să cercetăm şi
ce a mai rămas. Crezi oare că omul care săvîrşeşte nedreptatea este chibzuit cînd
o săvîrşeşte? — Mie
PROTAGORAS
533
unul mi-ar fi ruşine să admit acest lucru, deşi mulţi dintre oameni îl admit. — Să
mă adresez acelora sau să mă adresez ţie? — Dacă vrei, pune în discuţie mai întîi
afirmaţia aceasta, a celor mulţi. — Mi-este totuna, de vreme ce îmi răspunzi aşa
fie că tu crezi efectiv asta, fie că nu. De bună seamă eu cercetez în primul rînd
argumentele, dar în acelaşi timp mă cercetez deopotrivă şi pe mine cel care întreb
şi pe cel d care răspunde." La început Protagoras a făcut nazuri, căutînd
neajunsuri in argumentaţia care nu-i era pe plac; totuşi, în cele din urmă, s-a
înduplecat să răspundă. „— Hai, am zis eu, s-o luăm de la început!
După părerea ta sînt vreunii oameni care să fie chibzuiţi să-vîrşind nedreptatea?
— Să admitem, spuse el. — A fi chibzuit însemnează după tine a chibzui bine?" A
zis că da. „— Dar a chibzui bine, însemnează a delibera bine cînd fac nedreptatea?
— Să admitem, zise el. — Cum, dacă fac bine săvîrşind nedreptatea, sau dacă fac
rău? — Dacă fac bine. — Crezi, aşadar, că există unele lucruri bune? — Da. — Oare
sînt bune cele ce sînt folositoare oamenilor? — Dar, pe Zeus, spuse el, chiar dacă
nu le-ar fi de folos oamenilor, eu unul le numesc bune." e Din acel moment mi se
păru că Protagoras era tulburat, că se frămîntă şi că se lasă greu la răspunsuri.
Deci văzîndu-l în această stare, păzindu-mă să nu-l supăr, îl luai cu binişorul,
întrebîndu-l: „— Te referi oare, Protagoras, la cele ce nu sînt de folos nici 334
a unui om, sau la cele care nu sînt defel folositoare? Chiar şi pe unele ca
acestea le numeşti tu bune? — Nici gînd, zise el, dar eu ştiu că unele alimente,
băuturi, doftorii şi multe altele sînt nefolositoare oamenilor; altele însă sînt
folositoare. Altele sînt indiferente oamenilor, dar nu şi cailor. Altele sînt
folositoare numai pentru boi, altele pentru cîini. Altele nu sînt folositoare nici
unora dintre aceştia, dar sînt fo534
PLATON
1
lositoare pomilor. Unele sînt bune pentru rădăcinile pomului, dar sînt rele pentru
muguri. De pildă, bălegarul pus la rădăcinile tuturor plantelor este bun, dar dacă
ai vrea să-l pui la tulpini şi pe lăstarii tib neri, îi distruge pe toţi. Căci şi
uleiul este dăunător tuturor plantelor şi foarte dăunător pentru părul tuturor
animalelor, afară de cel al omului; pentru părul omului este întăritor, ca şi
pentru restul corpului. Astfel binele este ceva divers şi variat, încît chiar în
cazul omului ceva poate fi bun pentru părţile din c afară ale corpului şi acelaşi
lucru poate fi foarte dăunător pentru cele dinăuntru. De aceea toţi medicii
interzic celor bolnavi să folosească uleiul sau le îngăduie numai puţin de tot în
mîncăruri, doar atît cît să le potolească senzaţiile neplăcute care se ivesc în
nas din pricina alimentelor şi mîncărurilor." Spunînd el acestea, cei de faţă
izbucniră în aplauze pentru că vorbise frumos; iar eu am zis: „— O! Protagoras,
întâmplarea face că eu sînt cam uituc; d dacă cineva îmi vorbeşte prea mult, uit
despre ce era vorba. Aşadar, după cum, dacă din întîmplare aş fi avut auzul slab,
ca să stai de vorbă cu mine ai fi socotit că trebuie să-mi vorbeşti mai tare decît
celorlalţi, tot aşa şi acum, de vreme ce ai de-a face cu unul care e uituc, mai
taie din lungimea răspunsurilor şi e fă-le mai scurte dacă vrei să te pot urmări.
— Cum îmi ceri să-ţi răspund pe scurt? Să-ţi răspund mai pe scurt decît trebuie? —
Nicidecum, am zis eu. — Atunci atît cît trebuie?, zise el. — Da, am răspuns eu. —
Oare atît cît socot eu de cuviinţă să-ţi răspund sau cît socoteşti tu? — Am auzit
că tu te pricepi şi poţi învăţa şi pe altul să vorbească despre aceleaşi S35 a
lucruri pe larg, dacă vrea, astfel încît să nu termine niciodată vorba sau aşa de
scurt, încît nimeni să nu-l întreacă. Dacă deci ai de gînd să stai de vorbă cu
mine, foloseşte-te de cestălalt chip, adică de vorbirea pe scurt. — O! Socrate, cu
mulţi oameni m-am
PROTAGORAS
535
măsurat în mînuirea cuvîntului, şi dacă aş fi făcut ceea ce-mi ceri tu, adică dacă
aş fi discutat aşa cum dorea adversarul, atunci nu m-aş fi dovedit mai bun decît
oricare altul, nici n-ar fi ajuns celebru între greci numele lui Protagoras."
Atunci eu — înţelegînd că nu era mulţumit de sine pentru răspunsurile de mai-
nainte, şi că nu ar dori să mai discute dînd răspunsuri — socotind că nu mai are
nici un rost să rămîn împreună cu ei, am zis: „O! Protagoras, nici eu nu ţin cu
tot dinadinsul să prelungim convorbirea noastră mai mult decît socoteşti tu de
cuviinţă; cînd o să fii dispus să discutăm în aşa fel încît să te pot urmări,
atunci voi discuta cu tine. Tu însuţi susţii, aşa cum se spune despre tine, că te
pricepi să discuţi şi pe larg şi pe scurt. Că doar eşti iscusit. Eu unul nu fac
faţă la cuvântări lungi, deşi aş dori-o. Tu însă, care poţi şi într-un fel şi
într-altul, ar trebui să cedezi ca să fie cu putinţă convorbirea între noi; dar
cum tu nu vrei, iar eu am ceva treabă şi oricum nu aş putea să te urmăresc în
cuvîntările tale prelungite, plec, pentru că am de mers undeva. în orice caz te-aş
fi ascultat cu plăcere." Şi în timp ce spuneam acestea m-am ridicat cu gîndul să
plec; dar după ce m-am ridicat, Callias mă apucă cu dreapta de mină iar cu stînga
de man-tia aceasta şi zise: „Nu-ţi dăm drumul Socrate; căci dacă o să pleci tu, nu
vom mai putea discuta ca pînă acum. Te rog dară să rămîi cu noi, căci nimic nu mi-
ar face mai multă plăcere decît să vă ascult, pe tine şi pe Protagoras, discutînd.
Hai, fă-ne nouă tuturor pe plac." Iar eu, care mă ridicasem de acum şi dădeam să
ies, am zis: „— O! fiu al lui Hipponicos, neîncetat am admirat dragostea ta de
înţelepciune; deci şi acum o laud şi o apreciez, încît aş dori să-ţi fac pe plac,
dacă mi-ai cere un lucru ce-mi stă în putinţă. Dar acum este ca şi cînd mi-ai cere
să ţin pa536
PLATON PROTAGORAS
537
sul cu Crison din Himera care e campion la alergare 336 a sau să mă iau la
întrecere cu vreunul din alergătorii de fond sau cu vreunul din alergătorii la
cursa de o zi. îţi mărturisesc că eu însumi aş dori mult mai mult decît tine să mă
pot ţine după aceşti alergători, dar nu sînt în stare. Dar dacă totuşi vrei să mă
vezi pe mine şi pe Crison alergînd în aceeaşi cursă, atunci roa-gă-l pe el să facă
concesii; eu unul nu pot alerga iute, el însă poate alerga încet. Deci dacă
doreşti să ne b asculţi, pe mine şi pe Protagoras, roagă-l pe el să-mi răspundă şi
acum la întrebări aşa ca mai înainte, pe scurt şi precis; dacă nu, care va fi
felul discuţiilor? Eu socoteam că una este să stăm de vorbă discutînd unii cu
alţii şi altceva este să ţii un discurs. — Dar vezi, Socrate, zise el, Protagoras
pare să aibă şi el dreptate cînd cere să-i fie îngăduit să discute aşa cum vrea,
iar ţie, la rîndul tău, de asemenea, să-ţi fie îngăduit să discuţi aşa cum vrei."
Luînd însă cuvîntul Alcibiade zise: „Nu ai dreptate, Callias; Socrate acesta
mărturiseşte că nu poate face faţă la cuvîntări lungi şi cedează în faţa lui c
Protagoras. Dar în ceea ce priveşte talentul şi ştiinţa de a discuta prin
întrebări şi răspunsuri, m-aş mira să cedeze pasul cuiva. Deci dacă şi Protagoras
mărturiseşte că este mai prejos decît Socrate în ceea ce priveşte dialogul, lui
Socrate îi va fi de ajuns; dacă refuză, atunci să discute prin întrebări şi
răspunsuri, fără să facă la fiecare întrebare, drept răspuns, o cuvîntare lungă,
abătînd discuţia, nevrînd să dea d seamă şi lungind vorba pînă cînd cei mai mulţi
dintre auditori uită la ce se referă întrebarea, căci, vă asigur eu, Socrate are
memoria foarte bună, doar glumeşte spunînd că e uituc. Mie mi se pare că Socrate
are mai multă dreptate; trebuie de fapt să-şi spună fiecare părerea fără
înconjur." După Alcibiade, cel care a vorbit a fost, după cîte e cred, Critias.
„O! Prodicos şi Hippias, Callias îmi face impresia că ţine prea mult cu
Protagoras, iar Alcibiade este întotdeauna dornic de izbîndă în orice lucru ar
interveni; noi însă nu trebuie să ţinem nici cu Socrate, nici cu Protagoras, ci
să-i rugăm cu toţii pe amîn-doi să nu întrerupă conversaţia tocmai la mijloc."
După ce Critias a spus acestea, luă cuvîntul Pro- 337 a dicos: „Cred că ai
dreptate, Critias. într-adevăr, cei ce participă la astfel de discuţii trebuie să
dea ascultare deopotrivă ambilor
vorbitori, dar nu în aceeaşi măsură. Căci nu este totuna: trebuie să ia aminte
deopotrivă la amîndoi, dar nu trebuie să dea fiecăruia aceeaşi apreciere, ci se
cuvine să dea mai multă apreciere celui mai priceput, iar celui mai nepriceput o
apreciere mai mică. Eu însumi, Protagoras şi So- b erate, vă cer să cedaţi şi să
dezbateţi împreună probleme serioase, dar să nu vă certaţi, căci prietenii discută
între ei cu bunăvoinţă, numai străinii şi duşmanii se ceartă unii cu alţii. Astfel
şi întîlnirea noastră ar deveni foarte plăcută, iar voi vorbitorii aţi do-bîndi în
acest fel aprobarea noastră, a celor care vă ascultăm, nu numai lauda. Aprobarea
se află în sufletele celor care ascultă fără înşelăciune, pe cînd lauda se află
adesea în cuvintele celor ce grăiesc altfel decît cred. Iar noi, ascultătorii, am
încerca o bucurie c intelectuală fără seamăn şi nu doar o plăcere de rînd. Căci a
încerca o bucurie intelectuală înseamnă a învăţa ceva şi a dobîndi înţelepciune cu
ajutorul gîndirii, pe cînd plăcerea de rînd este ceva la nivelul trupului, ca, de
pildă, o mîncare sau vreo senzaţie plăcută." Aşa a vorbit Prodicos şi mulţi din
cei prezenţi l-au încuviinţat. După Prodicos a vorbit Hippias, învăţatul. „O
bărbaţi, care sînteţi aici de faţă, eu vă socot a fi rude, prieteni, concetăţeni
prin fire iar nu prin lege; căci cele asemănătoare se înrudesc prin fire, pe cînd
le- d gea, fiind tiranul oamenilor, impune multe lucruri ce
538
PLATON
sînt contrare firii. Deci ar fi ruşinos ca noi care cunoaştem firea lucrurilor,
fiind cei mai învăţaţi dintre greci, şi care din acest motiv ne-am adunat acum din
toată Grecia în acest sanctuar al ştiinţei şi in casa cea mai de seamă şi cea mai
înstărită din cetate, să nu ne dovedim întru nimic vrednici de această pretenţie,
ci, întocmai ca cei mai de rînd dintre oameni, e să ne sfădim între noi. Deci eu
vă rog şi vă îndemn, Protagoras şi Socrate, să treceţi în mijloc ca şi cum noi în
chip de arbitri v-am sili la aceasta şi nici tu Socrate să nu ceri cu acribie prea
mare scurtimea răspunsurilor, dacă acest lucru nu-i place lui Protagoras, ci mai
slăbeşte şi lasă liber frîul cuvintelor, ca 338 a să ne pară mai măreţe şi mai
frumoase, dar nici Protagoras, la rîndul său, să nu se avînte în cuvîntări ca pe o
mare, cu toate pînzele întinse şi cu vînt prielnic din spate, pierzînd pămîntul
din ochi, ci amîndoi să ţineţi calea de mijloc. Faceţi aşa cum vă spun eu; aleb
geţi un arbitru, un epistat, un pritan, care să vegheze ca lungimea cuvântărilor
fiecăruia să fie potrivită." Aceste cuvinte au plăcut celor ce erau de faţă şi
toţi le-au lăudat, iar Callias a zis că nu-mi dă drumul şi ceilalţi m-au rugat să
aleg un epistat. Eu însă am zis că nu se cade să alegem un arbitru al cuvîn-
tărilor, căci dacă cel ales va fi mai rău decît noi, ar fi nedrept ca unul mai rău
să prezideze pe alţii mai buni, iar dacă va fi egal, nici atunci nu ar fi drept,
căci unul asemenea nouă ar face la fel ca noi, încît c degeaba va fi ales. „Deci
trebuie să alegeţi pe cineva mai bun decît noi. Dar după cîte cred eu, vă este
într-adevăr cu neputinţă să găsiţi pe cineva mai învăţat decît Protagoras acesta;
dacă însă veţi alege pe unul care nu e cu nimic mai bun, pretinzînd totuşi că
este, şi acest lucru ar fi necuviincios; ar însemna că-i puneţi supraveghetor ca
unui om de rînd, căci în ceea ce mă priveşte pe mine, mi-e totuna. Dar iată ce
sînt gata să fac pentru a se îndeplini dorinţa voasPROTAGORAS
539
tră, anume să fim împreună şi să stăm de vorbă; dacă Protagoras nu vrea să dea
răspunsuri, să în- d trebe el, iar eu voi răspunde şi totodată voi încerca să-i
arăt cum cred eu că trebuie să răspundă cel ce dă răspunsuri; după ce voi răspunde
la toate întrebările pe care va dori să mi le pună, să-mi răspundă el mie din nou
în acelaşi chip. Dacă va arăta că nu are chef să răspundă precis la întrebare,
atunci şi eu şi voi laolaltă îi vom cere ceea ce mi-aţi cerut şi voi e mie, anume
să nu strice reuniunea; iar pentru asta nu-i nevoie de nici un supraveghetor, căci
veţi veghea cu toţii laolaltă." Au fost toţi de părere că aşa trebuie făcut. Deşi
lui Protagoras nu prea îi convenea, totuşi fu silit să se declare de acord ca,
după ce va pune întrebări îndeajuns,
să dea iarăşi seamă răs-punzînd pe scurt. începu aşadar să întrebe astfel: „Eu
cred, Socrate, a zis el, că pentru un om cea mai importantă parte a educaţiei este
priceperea în domeniul poeziei; aceasta înseamnă să fii în stare 339 a a-ţi da
seama, în privinţa celor spuse de poeţi, care sînt bine ticluite şi care nu, şi să
ştii să le explici, iar atunci cînd eşti întrebat să ştii să dai seamă. Drept care
întrebarea mea de acum se va referi tot la ceea ce discutam noi adineauri, adică
la virtute, dar vom muta discuţia pe tărîmul poeziei. Asta va fi singura
diferenţă. într-adevăr, Simonide spune undeva, adresîndu-se lui Scopas, fiul lui
Creon Tesalianul, că b
e greu desigur să devii cu adevărat om de ispravă în ceea ce priveşte picioarele,
miinile şi mintea pătrat făurit fără cusur.
Ştii această odă sau să ţi-o spun toată?" Iar eu am zis că nu-i nevoie şi că
întîmplător studiasem foarte serios acea odă. „— Bine. Cum ţi se pare, e alcătuită
bine şi frumos sau nu? — Foarte frumos şi bine, am zis eu. — Crezi că este bine
alcătuită, dacă poetul se contrazice singur? — Nu, am zis eu. — Ia c uită-te mai
bine, a zis el. — Dar am cercetat îndea540
PLATON
juns, bunule. — Ştii deci că, mergînd mai departe cu oda, el zice undeva:
Nici spusa lui Pittacos nu-mi sună bine, deşi vine de la un om înţelept; căci,
zice el, e greu săjii bun.
Observi că acelaşi poet spune şi acestea şi cele de mai-nainte? — Ştiu, am zis eu.
— Crezi deci că acestea se împacă cu acelea? — Eu unul cred că da." Totd odată
însă mă temeam să nu aibă întru cîtva dreptate. „— Dar ţie, am zis eu, nu ţi se
pare? — Cum ar putea să mi se pară că poetul este de acord cu el însuşi, spunînd
aceste două lucruri? La început spune chiar el că «e greu să devii cu adevărat om
de ispravă», apoi mergînd ceva mai departe cu poezia uită şi îl dezaprobă pe
Pittacos care afirmase acelaşi lucru, anume că «e greu să fii bun», şi declară că
nu e de acord cu el, deşi afirmă acelaşi lucru ca şi el. Or e clar că, atunci cînd
cineva combate pe unul care spune aceleaşi lucruri ca şi el, se combate pe sine,
încît greşeşte sau la început, sau mai pe urmă!" Zicînd acestea a stîrnit
entuziasmul zgomotos şi admiraţia multora dintre auditori, iar eu, ca şi cum aş e
fi primit o lovitură de pumn zdravănă, m-am întunecat şi fui cuprins de ameţeală
în timp ce el zicea acestea iar ceilalţi aprobau zgomotos. Apoi, ca să-ţi spun
adevărul, pentru a cîştiga un timp în care să mă pot gîndi la ce-o fi vrut să
spună poetul, mă întorsei spre Prodicos şi, strigîndu-l, i-am zis: „— O, Prodicos,
de fapt Simonide este concetăţeanul tău; se cade să-i iei apărarea. Te chem, pare-
mi-se, aşa cum spune Ho-340 a mer că Scamandru fiind încolţit de Ahile îl chema în
ajutor pe Simois, zicînd:
Hai frate dragă, amîndoi să ţinem piept puterii acestui om3. 3 Homer, Iliada, XXI,
308.
PROTAGORAS
541
Tot aşa te chem şi eu în ajutor pentru ca Protago-ras să nu-l facă praf pe

Simonide. Căci pentru a-l salva pe Simonide este nevoie de rafinamentul tău, cu
ajutorul căruia deosebeşti pe «a voi» şi pe «a dori», cum că nu sînt unul şi
acelaşi lucru şi toate cele b multe şi frumoase pe care le spuneai mai adineauri.
Deci acum vezi dacă eşti şi tu de aceeaşi părere cu mine. Căci eu nu am impresia
că Simonide se contrazice. Dar spune-ţi tu, Prodicos, părerea; crezi că «a deveni»
este acelaşi lucru cu «a fi» sau e altceva? — Altceva, pe Zeus, a zis Prodicos. —
Nu-i aşa că în primele versuri Simonide şi-a spus părerea sa proprie, anume că «e
greu să devii cu adevărat om de ispra- c vă»? am zis eu. — Ai dreptate, a zis
Prodicos. — Pe Pittacos îl dezaprobă, dar nu aşa cum crede Prota-goras, deşi spune
acelaşi lucru, ci pentru că spune de fapt altceva; căci Pittacos nu s-a exprimat
precum Simonide, că e greu să devii bun, ci că e greu să fii bun: ori nu este
acelaşi lucru, Protagoras, a fi şi a deveni, după cum spune Prodicos acesta; deci
dacă a fi nu e totuna cu a deveni, nici Simonide nu se d contrazice singur. Dar
poate că Prodicos şi mulţi alţii ar zice, împreună cu Hesiod, că e greu să devii
om de ispravă,
căci «zeii au pus osteneala înaintea virtuţii; dar după ce ai atins culmea ei, pe
urmă e uşor să o păstrezi, deşi a fost greu s-o dobîndeşti»4." Prodicos, auzind
acestea, m-a aprobat; Protagoras însă a zis: „îndreptarea ta conţine o greşeală
mai mare decît cea pe care vrei să o îndrepţi." Iar eu am zis: „— Pe cît se pare,
am scrintit-o, Protagoras, şi e sînt ca un doctor bun de luat în ris; vrînd să
vindec, mai tare agravez boala. — Aşa este, zise el. — Cum se poate? — Mare ar fi
neştiinţa poetului, zise el, dacă ar afirma că este uşor să păstrezi virtutea,
ceea ce după
4
Hesiod, Munci şi zile, 289.
542
PLATON
părerea tuturor oamenilor este lucrul cel mai greu dintre toate." Atunci eu am
zis: „— Pe Zeus, ce bine ne prînde că este de faţă şi Prodicos la discuţia noas-
341 a tră! Bagă de seamă, Protagoras, s-ar putea ca ştiinţa lui Prodicos să fie
divină, vechimea ei fiind considerabilă, căci ea începe de la Simonide sau chiar
mai de departe. Tu, cu toate că te pricepi la multe altele, pari a nu te pricepe
la aceasta, pe cînd eu, ca fost elev al lui Prodicos, mă pricep. întradevăr, pari
acum a nu şti că poate Simonide nu a luat cuvîntul «greu» în sensul în care îl iei
tu; se întîmplă ca şi în cazul cuvîntului «grozav», pentru care Prodicos acesta mă
mustră de fiecare dată cînd, lăudîndu-te pe tine, sau b pe altul, zic de pildă că
Protagoras e un om grozav de priceput; atunci mă întreabă dacă nu mi-e ruşine să
numesc cele bune grozave. Căci grozav, spune el, înseamnă rău; nimeni nu spune de
fiecare dată grozavă bogăţie sau grozavă pace, sau grozavă sănătate, ci grozavă
boală şi grozav război şi grozavă sărăcie, acestea însemnînd ceva rău. Poate că şi
cuvîntul greu c e luat de cei din Ceos şi de Simonide în sensul de rău sau în alt
sens, pe care tu nu îl ştii; să-l consultăm pe Prodicos, căci despre limba lui
Simonide pe el se cade să-l întrebăm. Ce înţelegea Simonide prin cuvîntul greu, o
Prodicos? — Rău, zise el. — Tocmai de aceea, Prodicos, am zis eu, îl şi mustră pe
Pittacos, care spune că e greu să fii bun, ca şi cînd l-ar auzi spunînd că e rău
să fii bun. — Dar ce altceva crezi că zice Simonide decît asta şi că îi reproşează
lui Pittacos că nu ştie să deosebească bine cuvintele, fiind originar din Lesbos
şi crescut într-o limbă barbară? d —Auzi, Protagoras, am zis eu, ce spune Prodicos
acesta? Ai ceva de spus la acestea?" Iar Protagoras zise: „— Nici vorbă să fie
aşa, Prodicos. Căci eu ştiu bine că şi Simonide înţelegea prin cuvîntul greu ceea
ce înţelegem şi noi ceilalţi, adică nu ceva rău, ci ceea ce nu e uşor de făcut şi
se face
PROTAGORAS
543
cu multă osteneală. — Dar şi eu cred, Protagoras, am zis eu, că asta vrea să spună
şi Simonide şi că Prodicos o ştie şi el, dar glumeşte şi pare că vrea să te
încerce dacă eşti în stare să-ţi susţii părerea; căci o bună dovadă că Simonide nu
foloseşte cuvîntul e greu în loc de rău este versul următor, care zice că «numai
un zeu ar putea avea acest privilegiu». De bună seamă, el nu vrea să spună că e
rău să fii bun, din moment ce spune că numai un zeu ar putea avea această însuşire
şi numai zeului îi acordă acest privilegiu; căci în acest caz ar însemna că
Prodicos vorbeşte de un Simonide prea cutezător, nicidecum de cel din Ceos. Dar
sînt gata să-ţi spun care cred eu că este ideea lui Simonide în această odă, dacă
vrei să mă pui la încercare, pentru a vedea cum 342 a stau cu privire la ceea ce
tu numeşti pricepere în ale poeziei; dar dacă vrei, te voi asculta eu pe tine." Şi
Protagoras, după ce a ascultat cele ce am spus, zise: „Dacă vrei, vorbeşte tu,
Socrate." Iar Prodicos şi Hip-pias au stăruit să vorbesc, la fel şi ceilalţi.
.Aşadar, am zis eu, voi încerca să vă expun ce cred eu despre oda aceasta. Printre
greci, aceia
care au dovedit rîvnă pentru ştiinţă din cele mai vechi timpuri şi în măsura cea
mai mare sînt cretanii şi lace- b demonienii şi cei mai mulţi învăţaţi din lume
acolo se află. Dar ei tăgăduiesc şi se prefac a fi neînvăţaţi ca să nu se dea de
gol că întrec pe ceilalţi greci în ceea ce priveşte ştiinţa întocmai ca sofiştii
pe care îi pomenea Protagoras, ci lasă să se creadă că sînt superiori în privinţa
războiului şi a vitejiei, socotind că dacă s-ar şti prin ce sînt superiori, toţi
ar încerca să deprîndă acel lucru, anume ştiinţa. Deci ascunzînd acel lucru au
păcălit pe admiratorii lor din diferite cetăţi, care îşi schingiuiesc urechile
imitîndu-i, îşi înfăşoară c picioarele în curele şi se antrenează de zor la
gimnastică şi poartă mantale scurte, ca şi cum datorită acestora ar întrece
lacedemonienii pe ceilalţi greci.
544
PLATON
Iar cînd lacedemonienii vor să stea de vorbă nestîn-jeniţi cu învăţaţii lor şi s-

au săturat de acum să mai stea de vorbă cu ei pe ascuns, gonind pe pretinşii lor
admiratori şi pe ceilalţi străini care ar mai fi adăstat, se întîlnesc cu
învăţaţii lor fără ştirea străinilor şi d nu lasă pe nici unul dintre tineri să se
ducă în alte cetăţi, aşa cum fac şi cretanii, ca să nu-şi piardă deprînderile pe
care le-au format ei. în aceste cetăţi nu numai bărbaţii se mîndresc cu pregătirea
lor, ci şi femeile. Veţi şti că spun adevărul şi că lacedemonienii au cea mai bună
pregătire în ceea ce priveşte ştiinţa şi discuţia, luînd ca dovadă faptul că dacă
cineva ar dori să stea de vorbă cu cel mai umil dintre lacedemonieni va găsi că în
multe privinţe pare slab la discuţie, dar va vedea că în mijlocul convore birii îi
va arunca un cuvînt remarcabil, scurt şi cu miez, întocmai ca un lăncier dibaci,
încît interlocutorul va apărea că nu e cu nimic mai presus decît un copil. Dar
printre cei de acum, ca şi printre cei de demult, unii au înţeles acest lucru şi
anume că a fi la-cedemonian înseamnă a te ocupa mult mai mult de ştiinţă decît de
gimnastică, dîndu-şi seama că a fi în stare să rosteşti asemenea cuvinte este la
îndemînă 343 a doar unui om cu pregătire desăvîrşită. Dintre aceştia făceau parte
şi Thales din Milet şi Pittacos din Myti-lene şi Solon, concetăţeanul nostru, şi
Bias din Pri-ene şi Cleobul din Lindos şi Myson din Chenea şi se zice că al
şaptelea între ei era Chilon Lacedemonia-nul. Aceştia toţi erau adepţi, admiratori
şi elevi ai spartanilor in ceea ce priveşte educaţia. Şi oricine s-ar putea
convinge că ştiinţa lor era de acest gen, gîndindu-se la cuvintele scurte,
vrednice de memorat, pe care le rostea fiecare dintre ei şi pe care ei înb şişi,
adunîndu-se cu toţii, le-au dedicat lui Apollo ca pe o lamură a ştiinţei, gravînd
pe templul de la Delfi cuvintele pe care toată lumea le venerează: «Cunoaş-te-te
pe tine însuţi!» şi «Nimic prea mult!».
PROTAGORAS
545
De ce zic acestea? Pentru că aşa era filozofia celor de demult, un fel de vorbire
concisă, «laconică»; şi desigur acest cuvînt al lui Pittacos, anume că e greu să
fii bun, lăudat de cei învăţaţi, umbla din gură în gură. Atunci Simonide, fiind
ambiţios în ceea ce priveşte ştiinţa, şia zis că dacă ar surpa această afirma- c
ţie şi-ar dobîndi mare renume printre contemporani, ca şi cum ar învinge pe un
atlet renumit. Deci după cît mi se pare mie, împotriva acestei afirmaţii şi cu
gîndul de a o ştirbi a alcătuit el toată oda. Dar să cercetăm cu toţii împreună
dacă eu am dreptate. Prima parte a poemului ar părea nebunie curată, dacă vrînd să
spună că e greu să devii om de ispravă, pe urmă ar adăuga «pe de o parte». Acest
adaos d nu pare să aibă vreun rost decît dacă presupunem că Simonide se referă la
afirmaţia lui Pittacos, com-bătînd-o; or Pittacos spunea că «e greu să fii bun»,
iar el ripostează zicînd: «Ba nu, ci e greu să devii om de ispravă, o Pittacos, cu
adevărat». Dar nu spune cu adevărat de ispravă; nu la aceasta se referă cuvintele
«cu adevărat», ca şi cum ar fi unele lucruri e bune cu adevărat, iar altele ar fi
bune dar nu cu adevărat. Aceasta ar părea o prostie nedemnă de Simonide. Dar
pesemne că nu l-a pus la locul lui firesc în poezie pe «cu adevărat»,
subînţelegînd astfel cumva afirmaţia lui
Pittacos şi făcîndu-ne să ni-l închipuim pe Pittacos vorbind şi pe Simonide
răspunzînd; unul spunînd: «O! oameni, e greu să fii bun», iar celălalt răspunzînd:
«O! Pittacos, nu ai dreptate, nu este greu 344 a să fii, ci să devii om de ispravă
şi cu mîinile şi cu picioarele şi cu mintea, pătrat făurit fără cusur, asta cu
adevărat este greu». Acesta pare a fi rostul adăugirii cuvintelor «cu adevărat» şi
al aşezării lor la urmă; toate cele ce urmează dovedesc că acesta e sensul în care
au fost spuse. Desigur se poate discuta mult b despre fiecare din cele spuse în
poem, arătînd că sînt bine ticluite; poemul e foarte frumos şi alcătuit cu
546
PLATON
grijă, dar ne-ar lua mult timp să-l analizăm aşa. Să examinăm însă caracterul său
în ansamblu şi intenţia, care este în primul rînd aceea de a combate în tot poemul
afirmaţia lui Pittacos. într-adevăr, mergînd ceva mai departe parcă ar spune că «e
greu cu adevărat să devii om de ispravă, totuşi se poate pentru cîtva timp; dar o
dată ajuns, a c te menţine în această stare şi a fi om de ispravă, aşa cum zici tu
Pittacos, e cu neputinţă şi nu e pe măsura puterilor omeneşti, ci numai un zeu ar
putea avea acest privilegiu,
nu există om care să nu fie rău, clnd îl loveşte năpasta fără leac».
Pe cine îl loveşte oare năpasta fără leac la începutul călătoriei pe mare? E

limpede că nu pe omul obişnuit; omul de rînd este întotdeauna năpăstuit. După d
cum nu se cheamă că-l trinteşte pe cel care zace, ci îl trinteşte pe cel ce stă-n
picioare, făcîndu-l să zacă, nu pe cel ce zace; tot aşa pe cel ce are mijloace îl
loveşte o năpastă fără leac, pe cel ce este întotdeauna neajutorat nu-l loveşte.
De pildă, pe cîrmaci l-ar face neajutorat dezlănţuirea unei furtuni mari, iar pe
ţăran venirea vremii rele; la fel şi pe medic. Căci celui bun îi este cu putinţă
să devină rău, aşa cum glă-suieşte şi mărturia altui poet care zice:
omul de ispravă este uneori rău, alteori bun;
e dar celui rău nu-i este cu putinţă să devină rău, ci el este mereu aşa în mod
necesar, încît omul care are mijloace şi este învăţat şi de ispravă atunci cind îi
loveşte o năpastă fără leac nu poate să nujie rău; tu însă, Pittacos, zici că e
greu să fii bun. De fapt este greu să devii, dar este cu putinţă; să fii însă este
cu neputinţă, vorba aceea:
Jăcînd bine, orice om e bun; rău insă dacă face rău.
PROTAGORAS
547
Dar care este oare fapta bună în privinţa literelor 345 a şi ce îl face pe om să
fie bun în ceea ce priveşte literele? Desigur învăţarea lor. Care e fapta bună
care îl face pe medic să fie bun? Desigur învăţarea felului în care se îngrijesc
bolnavii. E rău cel care face rău; cine ar putea deci deveni un medic rău? E clar
că mai întîi cel care e medic şi apoi cel care e medic bun; acesta ar putea deveni
şi rău. Noi cei care nu avem nici în clin, nici în mînecă cu medicina, făcînd
oricîte rele, nu am deveni nici medici, nici zidari, nici altce- b va dintre
acestea. Prin urmare, dacă cineva nu ar putea deveni medic făcînd rău, e limpede
că nu ar putea deveni nici medic prost. Tot astfel şi omul de ispravă ar putea
deveni cîndva şi om de nimic fie din pricina timpului, fie a ostenelii, fie a
bolii, fie a altei împrejurări; iar singurul lucru rău în sine este pierderea
ştiinţei. Omul de nimic nu ar putea deveni vreodată om de nimic, căci el este
mereu aşa; dar dacă urmează să devină om de nimic, trebuie să fi fost mai înainte
om de ispravă. Astfel şi această parte a poemului duce la încheierea că nu e cu
putinţă să fii om de ispravă şi să rămîi aşa, însă este cu putinţă să devii c om
de ispravă, iar acesta din urmă poate deveni şi om de nimic; «cel mai mult durează
şi sînt foarte de ispravă cei pe care zeii îi îndrăgesc». Toate acestea sînt spuse
cu referire la Pittacos şi cele ce urmează în poezie lămuresc lucrurile şi mai
mult. Căci el spune:
de aceea eu nu voi irosi niciodată o parte a vieţii pentru o speranţă deşartă,
căutind un om fără cusur, ceea ce nu poate fi printre noi cei ce culegem roadele
pămîntului întins; dar găsindu-l vă voi vesti şi vouă.
în acest chip atacă cu străşnicie în tot poemul afir- d maţia lui Pittacos:
laud şi îndrăgesc pe toţi aceia care nu săvîrşesc nimic urît de bunăvoie; căci cu
nevoia nici zeii nu luptă. 548
PLATON
Şi acestea se referă la aceeaşi afirmaţie. Căci nu era Simonide atît de neînvăţat

încît să spună că îi laudă pe aceia care nu fac nimic rău de bunăvoie, ca şi cum
ar fi unii care fac răul de bunăvoie. Eu însă cred cam e aşa, că nici unul dintre
învăţaţi nu socoteşte că există vreun om care să greşească de bunăvoie sau să facă
cele urî te şi rele cu bună ştiinţă, ci ei ştiu bine că toţi cei ce săvîrşesc
fapte urîte şi rele le fac fără voia lor. De bună seamă şi Simonide nu spune că-i
laudă pe cei care nu fac rele de bunăvoie, ci spune acest «de bunăvoie» referîndu-
se la el însuşi. Căci el socotea că 346 a un om de ispravă adesea se siluieşte pe
sine ca să devină prietenul şi lăudătorul cuiva; de pildă, adesea i se poate
întîmpla cuiva să aibă parte de o mamă rea, de un tată rău, de o patrie rea sau de
altceva asemănător. Deci cei răi, atunci cînd au parte de aşa ceva, ca şi cum s-ar
bucura văzînd şi găsind cusururi, arată şi acuză răutatea părinţilor sau a
patriei, ca nu cumva oamenii să dea vina pe ei pentru că nu le poartă de grijă,
sau să-i mustre că nu se îngrijesc de ei, şi astfel ei caută tot mai multe
cusururi şi stîr-nesc înadins şi alte duşmănii pe lîngă cele inevitabile. b Cei
cumsecade, în schimb, se silesc să ascundă cusururile şi să aducă laude şi chiar
dacă se mînie pe părinţi sau pe patrie, fiind nedreptăţiţi, ei caută să se
liniştească singuri şi să împace lucrurile, silindu-se să-i iubească pe ai lor şi
să-i laude. Cred că i s-a întîmplat adesea chiar şi lui Simonide să laude sau să
preamărească şi el fie pe vreun tiran, fie pe altcineva, nu de bunăvoie, ci fiind
nevoit. De aceea parcă îi spune lui Pittacos: «Eu, Pittacos, c nu te critic pentru
că îmi place să critic, căci
Eu unul mă mulţumesc cu un om sănătos, care nu e rău, nici cu totul neajutorat,
cunosclnd dreptatea folositoare cetăţii; pe acesta nu-l voi critica,
PROTAGORAS
549 căci nu sînt cusurgiu; dar mulţimea proştilor este fără număr,
încît cel ce se bucură să certe s-ar sătura certîndu-i pe aceştia.»

Toate lucrurile sîntfrumoase dacă cele urîte nu se amestecă în ele.
Prin aceasta nu vrea să spună că toate lucrurile d sînt albe dacă nu se amestecă
negrul în ele — ceea ce ar fi în multe privinţe ridicol —, ci vrea să spună că el
admite şi mediocritatea ca să nu fie obligat să mustre. Şi spune: «nu caut om fără
cusur printre cei ce culegem roadele pămîntului cu temelii largi, dar găsin-du-l
vă voi vesti şi vouă; iar pentru asta nu voi lăuda e pe nimeni, ci îmi ajunge dacă
e mijlociu şi nu face nimic rău, căci eu îi îndrăgesc şi-i laud pe toţi» — şi s-a
folosit de dialectul mytilenian spunînd lui Pittacos: «laud şi îndrăgesc de
bunăvoie» (aici după de bunăvoie trebuie făcută o pauză în vorbire) «pe toţi aceia
care nu fac nimic urît, dar se întîmpla să-i laud şi să-i îndrăgesc pe unii fără
voia mea. Deci dacă ai fi spus măcar pe jumătate ceea ce se cuvine şi este
adevărat, nu te-aş fi mustrat. Dar pentru că minţind straşnic 347 a pari să spui
adevărul despre cele mai importante lucruri, de aceea te critic.» La acestea cred,
Prodicos şi Protagoras, că se gîn-dea Simonide cind a compus poemul." Iar Hippias
zise: „Cred că ai comentat bine poemul, Socrate. însă am şi eu ceva important de
spus despre el; dacă b vreţi am să vă spun." Atunci Alcibiade a zis: „Desigur,
Hippias, dar ceva mai pe urmă; acum se cuvine să continuăm, aşa cum s-au înţeles
cei doi, Protagoras şi Socrate; dacă Protagoras vrea să mai pună întrebări, să
răspundă Socrate, iar dacă nu vrea, să-i răspundă el lui Socrate şi din nou să
întrebe acesta."
550
PLATON
Iar eu am răspuns: „Las pe seama lui Protagoras să aleagă care din două îi e mai
pe plac; dacă e de acord, c vom lăsa discuţia despre ode şi poeme; în ceea ce
priveşte însă primul subiect despre care am întrebat, bucuros l-aş duce la bun
sfîrşit cercetînd împreună cu tine. Căci discuţiile despre poezie mi se par a fi
foarte asemănătoare cu petrecerile oamenilor simpli, de rînd. într-adevăr, aceştia
atunci cînd benchetu-iesc, neputîndu-se desfăta unii pe alţii prin mijloace
proprii, nici cu glasul lor, nici cu cuvîntările lor, din d cauză că sînt
needucaţi, pun mult preţ pe cîntăreţele din flaut, plătind scump pentru un glas
străin, acela al flautelor, şi cu ajutorul glasului lor se desfătează cînd sînt
laolaltă. Acolo însă unde benchetuiesc oameni de ispravă şi educaţi, nu vezi nici
cîntăreţi din flaut, nici dansatoare, nici citharişti, ci ei sînt în stare să se
întreţină fără aceste mijloace mărunte şi coe pilăreşti, cu ajutorul propriului
lor glas, vorbind şi ascultînd fiecare la rîndul său în bună rînduială, chiar dacă
beau foarte mult vin. Tot aşa şi aceste reuniuni, dacă cuprînd oameni de felul
acelora din care mulţi dintre noi ne pretindem a fi, nu au deloc nevoie de glas
străin, ca acela al poeţilor, pe care nu ne stă în putinţă a-i întreba din nou
despre cele ce vor să spună şi pe care cei mai mulţi îi aduc în discuţie, unii
susţinînd că poetul zice într-un fel, alţii 348 a într-altfel, dezbătînd un lucru
ce nu le stă în putere a-l dovedi. Ci ei lasă acest fel de reuniuni cu totul
deoparte şi se întreţin singuri cu ajutorul discuţiilor, în care pot şi unii şi
alţii să dea şi să primească dovezi. Pe aceştia sînt de părere că se cade să-i
imităm şi eu şi tu, lăsînd la o parte pe poeţi, şi să stăm de vorbă unii cu alţii,
prin noi înşine punînd la încercare adevărul şi pe noi înşine. Dacă însă mai
doreşti să întrebi, stau gata să te urmăresc dînd răspunsuri; dar dacă vrei,
urmăreşte-mă tu pe mine, ca
PROTAGORAS
551
să ducem la capăt discuţia pe care am întrerupt-o la mijlocul drumului." în timp

ce eu spuneam acestea şi altele asemănă- b toare, Protagoras dădea semne că nu
ştie ce să facă. Atunci Alcibiade, privind spre Callias, a zis: „Callias, crezi că
e frumos acum din partea lui Protagoras să nu vrea să spună dacă dă răspunsuri sau
nu? Mie nu mi se pare; ci ori să discute, ori să spună că nu vrea să discute, ca
s-o ştim şi noi, iar Socrate să discute cu altul sau altcineva să discute cu cine
o vrea." Şi Protagoras ruşinîndu-se, după cîte mi s-a părut c mie, de Alcibiade
care spusese acestea şi de Callias care îl ruga şi de aproape toţi cei ce erau de
faţă, s-a înduplecat cu greu să discute şi a cerut să-i pun întrebări, zicînd că
va răspunde. Deci am zis eu: „— O! Protagoras, să nu crezi că discut cu tine
pentru alt motiv decît pentru a cerceta cele ce-mi sînt nelămurite. Cred că Homer
are foarte multă dreptate cînd zice:
merglnd amîndoi împreună unul văzu înaintea celuilalt?. d
Desigur, procedînd aşa, ne e mai uşor nouă tuturor oamenilor cînd e vorba să facem
ceva, să vorbim ceva sau să gîndim ceva. Chiar dacă cineva gîndeşte de unul singur
ceva, îndată începe să caute în jurul lui pe altcineva căruia să-i arate şi cu
care să se întărească, şi nu se lasă pînă nu-l găseşte. Tot aşa şi eu, pentru
acest motiv sînt bucuros să discut cu tine mai curînd decît cu oricare altul,
socotind că tu vei cerceta cel mai bine şi celelalte lucruri pe care se cuvine să
le cerceteze un om serios, adică cele legate e de virtute. Cine altul ar putea fi
acesta afară de tine, care nu te mulţumeşti numai să fii tu însuţi un om
5
Homer, Iliada, X
552
PLATON
de ispravă, aşa ca alţii care deşi sînt oameni de treabă, pe ceilalţi nu-i pot
face să fie aşa? Tu însă eşti om de ispravă şi-i poţi face şi pe alţii oameni de
ispravă. Şi ai atîta încredere în tine însuţi încît, in timp ce alţii îşi ascund
acest meşteşug, tu te dai în vileag 49 a vestindu-l în gura mare, în faţa tuturor
grecilor, nu-mindu-te sofist şi dîndu-te drept educator şi dascăl de virtute,
fiind totodată primul care cere plată pentru aceasta. Deci cum să nu-ţi cer
părerea în dezba-
terea acestor probleme? Cum să nu te întreb şi să nu te consult? Asta ar fi cu
neputinţă. Aşadar, acum doresc mai întîi să-ţi amintesc din nou cele ce întrebam
la început în legătură cu acestea, b apoi să cercetăm împreună. După cîte cred,
întrebarea era aceasta: ştiinţa, chibzuinţă, curajul, dreptatea şi pietatea fiind
cinci nume diferite, se referă ele oare la un singur lucru, sau fiecăruia dintre
aceste nume îi corespunde o realitate proprie avînd fiecare rostul său, fiecare
din ele fiind deosebită de cealaltă? Tu ai spus că nu sînt nume ale unui singur
lucru, ci fiecare din aceste cuvinte exprimă ceva deosebit, şi c că toate acestea
sînt părţi ale virtuţii, nu aşa ca părţile aurului care sînt asemănătoare unele cu
altele şi cu întregul din care fac parte, ci ca părţile feţei care nu sînt
asemenea nici cu întregul din care fac parte, nici unele cu altele, avînd fiecare
rostul său propriu. Dacă îţi menţii aceeaşi părere ca şi atunci, spune-ne; dacă ai
altă părere, explică acest lucru, căci eu nu-ţi voi reproşa dacă vei spune altfel.
Nu m-aş mira să-mi fi spus acestea pentru a mă pune la încercare. d — Dar îţi
spun, Socrate, că toate acestea sînt părţi ale virtuţii, şi că patru dintre ele
sint destul de asemănătoare între ele, însă curajul se deosebeşte foarte mult de
toate celelalte. Vei cunoaşte că am spus adevărul, în chipul următor: într-adevăr,
vei găsi mulţi oameni tare nedrepţi, nepioşi, neruşinaţi şi neînvăPROTAGORAS
553
taţi, dar deosebit de curajoşi. — Ia stai niţel, am zis e eu; ceea ce spui merită
să fie cercetat. Numeşti oare curajoşi pe cei îndrăzneţi sau pe alţii? — Da, şi pe
aceia care înfruntă lucruri pe care cei mulţi se tem să le înfrunte. — Dar ia
spune, crezi că virtutea e ceva frumos, şi pentru că e ceva frumos te-ai făcut
dascăl de virtute? — Ba chiar e ceva foarte frumos dacă nu cumva sînt pătimaş. —
Cum, am zis eu, o parte a ei este frumoasă şi alta urîtă sau toată este frumoasă?
— în întregime şi chiar cît se poate de frumoasă. — Ştii oare cine sînt cei care
coboară cu curaj în pu- 350 a ţuri? — Da, ştiu; sînt scufundătorii. — Oare pentru
că ştiu să facă acest lucru sau din alt motiv? — Pentru că ştiu. — Cine sînt cei
care luptă călare cu mult curaj? Cei ce se pricep la călărie sau cei care nu se
pricep? — Cei ce se pricep. — Dar ca peltaşti cine luptă? Cei ce ştiu să mînuiască
scutul rotund sau cei care nu ştiu? — Cei care ştiu. — Şi aşa mai departe, dacă
vei cerceta acest lucru, vei afla că cei care ştiu sînt mai îndrăzneţi decît cei
neştiutori, şi decît ei înşişi, după ce au învăţat, faţă de cum erau înainte de a
fi învăţat. — Ai văzut pe vreunii care, fiind necu- b noscători ai acestor
meşteşuguri, să fie îndrăzneţi la fiecare dintre ele? — Am văzut, zise el, şi încă
din cale afară de îndrăzneţi. — Oare aceşti oameni îndrăzneţi sînt şi curajoşi? —
Curajul ar fi atunci ceva urît, deoarece aceştia nu sînt în toate minţile. —
Atunci, care zici tu că sînt curajoşi? Oare nu ai spus că cei îndrăzneţi? — Şi
acum spun la fel, a zis el. — Nu-i aşa, am zis eu, că aceia care sînt îndrăzneţi
în acest chip c nu par a fi curajoşi, ci par a nu fi întregi la minte. Dincolo cei
mai învăţaţi erau şi cei mai îndrăzneţi; fiind cei mai îndrăzneţi nu sînt oare şi
cei mai curajoşi? Şi după acest raţionament, nu ar fi oare ştiinţa totuna cu
curajul?
554
PLATON
— Nu reaminteşti bine, Socrate, a zis el, cele ce ţi-am spus şi ţi-am răspuns.
Fiind întrebat de tine dacă cei curajoşi sînt îndrăzneţi, eu am încuviinţat; dar
dacă şi cei îndrăzneţi sînt curajoşi, n-am fost întrebat. Căci dacă mă întrebai
atunci asta, aş fi răspuns că d nu toţi. Cît despre afirmaţia mea că cei curajoşi
nu sînt îndrăzneţi, nu ai dovedit nicăieri că nu e bună şi că am greşit făcînd-o.
Apoi declari că cei care cunosc lucrurile sînt mai îndrăzneţi decît ei înşişi şi
decît ceilalţi care nu le cunosc şi prin asta socoteşti curajul a fi unul şi
acelaşi lucru cu ştiinţa. Mergînd e mai departe în acest fel, ai putea socoti că
şi puterea este totuna cu ştiinţa. Căci dacă procedînd tot aşa m-ai întreba intîi
dacă cei puternici sînt capabili, ţi-aş răspunde că da; apoi
întrebîndu-mă dacă cei ce ştiu să lupte sînt mai capabili decît cei care nu ştiu
să lupte, şi decît ei înşişi, după ce au învăţat, faţă de cum erau înainte de a fi
învăţat, ţi-aş răspunde că da. Zicînd eu acestea, tu ai putea să spui, folosindu-
te de aceleaşi raţionamente, că după afirmaţia mea ştiinţa este tot-51 a una cu
puterea. Eu însă nici de astă dată nu afirm nicăieri că cei capabili sînt
puternici, ci că cei puternici sînt capabili; căci nu-i acelaşi lucru capacitatea
şi puterea, ci capacitatea rezultă din ştiinţă, sau chiar din nebunie şi mînie,
puterea însă rezultă din firea şi buna hrănire a corpurilor. Tot aşa şi dincolo,
nu este acelaşi lucru îndrăzneala şi curajul, încît se în-tîmplă ca cei curajoşi
să fie îndrăzneţi, deşi cei îndrăzneţi nu sînt întotdeauna curajoşi, căci îndrăzb
neala le vine oamenilor şi datorită meşteşugului şi din mînie sau nebunie, ca şi
capacitatea. Curajul însă vine din fire şi din buna hrănire a sufletelor. — Eşti
de acord, Protagoras, am zis eu, că unii oameni trăiesc bine iar alţii rău? — Da,
a zis el. — Ţi se pare că trăieşte bine cel care trăieşte în supărare şi necaz? —
Nu, a zis el. — Dacă cineva sfîrşeşte viaPROTAGORAS
555
ţa după ce a trăit în chip plăcut, nu ţi se pare că aşa a trăit bine? — Mie cel
puţin aşa mi se pare, zise el. — Deci a trăi în chip plăcut e bine, iar a trăi în
chip c neplăcut e rău. — Cu condiţia ca plăcerea să rezulte din cele bune, a zis
el. — Ce, Protagoras? Nu cumva şi tu, precum cei mulţi, numeşti unele lucruri
plăcute, rele şi unele lucruri neplăcute, bune? Căci eu zic aşa: în măsura în care
sînt plăcute, în aceeaşi măsură nu sînt oare şi bune, dacă din ele nu rezultă
altceva? Şi apoi cele neplăcute la rîndul lor, în măsura în care sînt neplăcute,
nu sînt oare şi rele? — Nu ştiu, Socrate, a zis el, dacă trebuie să-ţi răspund tot
atît de simplu pe cît e de simplă întrebarea ta, că d toate cele plăcute sînt bune
şi cele neplăcute sînt rele; dar mi se pare că e mai prudent din partea mea, nu
numai pentru împrejurarea de acum, ci şi pentru tot restul vieţii mele, să-ţi
răspund că există unele lucruri dintre cele plăcute care nu sînt bune, apoi sînt
unele lucruri dintre cele neplăcute care nu sînt rele, pe cînd altele sînt, iar în
al treilea rînd vin cele indiferente, care nu sînt nici bune, nici rele. — Nu le e
numeşti oare plăcute pe cele ce comportă plăcerea sau pe cele ce fac plăcere? — Ba
da, a zis el. — Acelaşi lucru spun deci întrebînd dacă nu sînt bune în măsura în
care sînt plăcute sau întrebînd dacă plăcerea în sine nu este ceva bun. — Să
cercetăm acest lucru, Socrate, şi dacă cercetarea va fi temeinică şi va reieşi că
ceea ce este plăcut e totuna cu binele, vom cădea de acord; dacă nu, vom mai
discuta. — Vrei cumva să conduci tu cercetarea, am zis eu, sau s-o conduc eu? — Se
cade s-o conduci tu, a zis el, căci tu dai tonul discuţiei. — Dar ne vom lămuri
oare în felul acesta? După 3521 cum dacă cineva cercetînd pe un om după
înfăţişare, în privinţa sănătăţii sau a însuşirilor fizice, văzîndu-i faţa şi
mîinile ar spune: «ia dezbracă-te şi arată-mi
556
PLATON PROTAGORAS
557
pieptul şi spatele ca să te văd mai bine», tot aşa doresc şi eu ceva asemănător în
vederea cercetării noastre. Văzînd care este poziţia ta faţă de bine şi plăcere,
după b cele ce declari, simt nevoia să-ţi spun următorul lucru: «Hai, Protagoras,
dezvăluie-mi părerea ta despre cunoştinţă. Oare eşti şi tu de aceeaşi părere cu
cei mai mulţi dintre oameni sau eşti de altă părere?» Cei mulţi au această părere
despre cunoştinţă, anume că nu are putere prea mare, nici nu călăuzeşte, nici nu
stăpîneşte. Ei nu o cred în stare de aşa ceva, ci, admiţînd că ea se află adesea
în om, nu cunoştinţa este cea care îl stăpîneşte, ci altceva, fie mînia, fie c
plăcerea, fie necazul, uneori dragostea, de multe ori frica, pur şi simplu
socotind cunoştinţa
ca un fel de sclav la cheremul tuturor celorlalţi. Oare şi tu crezi la fel despre
ea, sau crezi că e ceva frumos şi în stare să conducă pe om şi că, dacă cineva ar
cunoaşte binele şi răul, nu s-ar mai lăsa stăpînit de nimic care l-ar îndemna să
facă altceva decît i-ar porunci ştiinţa şi că buna chibzuinţă este în stare să-l
ajute pe om? — Şi eu cred, zise el, întocmai cum spui tu, Soci erate, şi totodată
ar fi un lucru urît din partea oricui, dar mai vîrtos din partea mea, a nu spune
că priceperea şi ştiinţa sînt cele mai de seamă dintre înfăptuirile omeneşti. —
Frumoase sînt cuvintele tale şi adevărate. Ştii însă că cei mai mulţi dintre
oameni nu ne cred pe mine şi pe tine, ci susţin că mulţi cunoscînd cele bune nu
vor să le facă, deşi le e cu putinţă, ci fac pe celelalte. Şi toţi aceia pe care
i-am întrebat care să fie cauza acese tui lucru spun că fac ceea ce fac fiind
învinşi de plăcere sau durere sau de ceva din cele pe care le-am pomenit
adineauri. — Mai sînt, cred, încă multe alte lucruri pe care le spun ei fără nici
un temei, zise el. — Hai, încearcă împreună cu mine să-i convingem pe oameni şi
să-i învăţăm ce păţesc ei de fapt atunci cînd spun că sînt învinşi de plăceri şi
că din această cauză nu fac bi- 353 a nele, deşi îl cunosc. Probabil că dacă noi
le-am spune: «Nu aveţi dreptate, oameni buni, ci vă înşelaţi», ei ne-ar întreba:
«Dar, Protagoras şi Socrate, dacă ceea ce ni se întîmplă nouă nu se cheamă a fi
învins de plăcere, atunci despre ce este vorba şi cum numiţi voi faptul? Spuneţi-
ne şi nouă.» — Dar ce, Socrate, oare noi sîntem obligaţi să cercetăm părerea celor
mulţi, care vorbesc aşa cum îi taie b capul? — Cred că acest lucru ne prînde bine
la cercetarea noastră asupra curajului şi asupra rostului celorlalte părţi ale
virtuţii. Dacă eşti de părere să ne menţinem la cele stabilite adineauri, adică eu
să conduc aşa cum cred că s-ar putea lămuri lucrurile cel mai bine, urmează-mă;
dacă nu vrei şi nu îţi face plăcere, renunţ. — Ba nu, a spus el, ai dreptate;
continuă aşa cum ai început. — Dacă, am zis eu, ne-ar întreba din nou: «Cum c
numiţi voi ceea ce noi numim a fi învins de plăceri?», eu unul le-aş răspunde aşa:
«Ascultaţi! Eu şi cu Protagoras vom încerca să vă arătăm. Ce altceva, oameni buni,
spuneţi că vi se întîmplă în aceste împrejurări decît că adesea sînteţi stăpîniţi,
de pildă, de mîncări, de băuturi sau de porniri afrodisiace, ele fiindu-vă
plăcute, dar cunoscînd că sînt rele, le daţi totuşi curs?» — Ei ar aproba. — Iar
noi i-am întreba iarăşi: «în ce d fel ziceţi că sînt rele? Oare pentru că procură
o plăcere de moment şi fiecare dintre ele este plăcută, sau pentru că mai tîrziu
provoacă boli şi sărăcie şi altele asemenea? Sau chiar dacă nu provoacă ulterior
nimic din acestea, ci fac numai plăcere, totuşi vă par rele, oricare şi oricum ar
fi chipul în care te fac să te bucuri?» E de crezut oare, Protagoras, că ei ne-ar
răspunde altceva decît că sînt rele nu pentru plăcerea e pe care o provoacă pe
moment, ci pentru consecinţele de mai tîrziu, adică bolile şi celelalte? — Eu
unul,
558
PLATON
a zis Protagoras, cred că cei mulţi aşa ar răspunde. — Dar producînd boli, oare nu
provoacă şi dureri, şi provocînd sărăcie nu provoacă oare deopotrivă şi necazuri?
Ei ar încuviinţa, după cîte cred eu." Protagoras fu de acord. Atunci nu credeţi şi
voi, oameni buni, aşa cum spunem, eu şi Protagoras, că acestea sînt rele din nici
o altă pricină decît din aceea că duc la necazuri şi că ne lipsesc de alte
plăceri? Ar în-354 a cuviinţa ei oare?" Amîndoi am fost de părere că da. „Dar dacă
i-am întreba invers: «Oameni buni, cînd ziceţi că cele bune sînt neplăcute, oare
nu vă referiţi la unele ca acestea cum sînt de pildă exerciţiile de gimnastică,
îndatoririle militare sau îngrijirile medicale ce comportă arderi, tăieri şi
leacuri amare, zi-cînd că acestea sînt bune deşi sînt neplăcute?» Ar încuviinţa ei
oare?" Ni s-a părut că da. „Oare nu le b consideraţi pe acestea lucruri bune,
pentru faptul că deşi pe moment pricinuiesc supărări extreme şi dureri, au mai
tîrziu ca rezultat sănătatea şi bunăstarea trupurilor şi salvarea cetăţilor şi
putere asupra celorlalţi şi bogăţie? Eu unul cred că ei ar aproba." Şi el a fost
de aceeaşi părere. „— Dar sînt ele bune din altă pricină decît din aceea că aduc
în cele din urmă
plăceri şi scăparea de necazuri şi îndepărtarea lor? Sau puteţi invoca vreun alt
motiv pe temeiul c căruia să le numiţi pe acestea bune, în afară de plăcere şi
durere? Ar spune nu, după cîte cred eu. — Şi eu cred la fel, a zis Protagoras. —
Deci nu-i aşa că urmăriţi plăcerea, ca fiind ceva bun, iar de durere fugiţi, ca
fiind ceva rău?" Amîndoi am fost de acord. „— Vasăzică socotiţi că răul este
durerea şi binele este plăcerea, apoi chiar despre desfătare însăşi ziceţi că e un
rău atunci cînd ne lipseşte de plăceri mai mari decît cele pe care ni le oferă ea
însăşi sau cînd ne pricinuieşte necazuri mai mari decît plăcerid le pe care le
conţine în ea însăşi? Căci dacă aţi avea
PROTAGORAS
559
un alt motiv pe temeiul căruia să consideraţi plăcerea ceva rău, ne-aţi spune şi
nouă; dar nu veţi avea. — Nici eu nu cred, a spus Protagoras. — Dar în ceea ce
priveşte durerea lucrurile nu stau oare în acelaşi fel? Nu ziceţi că durerea este
ceva bun atunci cînd ne scapă de dureri mai mari decît cele pe care le conţine ea
sau cînd ne procură plăceri mai mari decît durerea? Căci dacă ţineţi seama de alt
motiv cînd consideraţi durerea ceva bun, în afară de cel pe care îl e spun eu, ne
puteţi spune şi nouă. Dar nu veţi avea ce ne spune. — Ai dreptate, Socrate, a zis
Protagoras. — Dacă m-aţi întreba iarăşi, oameni buni: «Pentru ce stărui atît de
mult asupra acestui lucru şi revii de atîtea ori?», aş spune: Vă cer iertare, dar
în primul rînd nu este uşor de arătat ce înţelegeţi voi prin a fi învins de
plăceri. Apoi de asta depind toate demonstraţiile. Dar încă vă mai puteţi retrage
şi acum 355 a consimţămîntul, dacă puteţi arăta cumva că binele e altceva decît
plăcerea iar răul altceva decît durerea, sau vă e de ajuns să trăiţi toată viaţa
în chip plăcut şi fără durere? Dacă vă ajunge şi nu puteţi spune despre ceva că e
bun sau rău dacă nu duce la ceva bun sau ceva rău, ascultaţi cele ce urmează.
Vreau să spun că dacă aşa stau lucrurile, devine ridicol a zice că adesea omul
cunoscînd că cele rele sînt rele totuşi le săvârşeşte, mînat şi buimăcit de
plăceri, deşi b ar putea să nu le facă; sau a zice că deşi omul cunoaşte cele
bune, totuşi nu vrea să le facă din pricina plăcerilor de moment care îl înving.
Ar reieşi însă cu toată limpezimea că aceste afirmaţii sînt ridicole dacă în loc
să ne folosim de mai multe nume, adică de plăcere şi durere, sau de bine şi de
rău, de vreme ce ele au părut a fi numai două, ne vom folosi rînd c pe rînd pentru
a le denumi doar de două cuvinte, mai întîi de bine şi rău, apoi de plăcere şi
durere. Admi-ţînd acest lucru, să spunem acum că omul cunoscînd
560
PLATON
PROTAGORAS
561
cele rele, ca fiind rele, totuşi le săvîrşeşte. Dacă însă cineva ne va întreba:
«de ce?», vom zice: «pentru că e învins»; el ne va întreba atunci: «de cine?»; noi
nu vom avea voie să zicem: «de către plăcere», căci acum nu se mai cheamă plăcere,
ci bine; îi vom răspunde atunci şi vom zice că este învins; «de către cine?», va
întreba el. «Pe Zeus, de către bine», vom zice. Atunci, dacă interlocutorul nostru
se va întîmpla să fie un d om nestăpînit, va izbucni în ris şi va zice: «Dar
ridicolă afirmaţie mai faceţi, spunînd că cineva săvîrşeşte cele rele, ştiind că
sînt rele, deşi n-ar trebui să le facă, învins fiind de cele bune. Oare cele bune
nu merită să învingă în noi pe cele rele, sau merită?» E limpede că răspunsul
nostru va fi că merită; altminteri nu ar săvîrşi nici o greşeală cel despre care
spunem că este învins de plăceri. «Dar de ce sînt nevrednice cele bune să învingă
pe cele rele sau cele rele pe cele bune? va zice poate interlocutorul nostru. Oare
prin altceva decît prin aceea că uneori ele sînt mai mari, alteori sînt mai mici
sau uneori sînt mai multe e iar alteori mai puţine?» Nu vom avea de spus altceva
decît aceasta. «Atunci e limpede, va spune el, că prin a fi învins înţelegeţi
următorul lucru: a alege unele rele mai mari în locul unor bunuri mai mici.» Deci
asta am lămurit-o. Dar să luăm acum din nou numele de «plăcut» şi «neplăcut»
pentru aceleaşi lucruri şi să
spunem că 356 a omul săvirşeşte cele neplăcute — adineauri ziceam cele rele —
ştiind că sînt neplăcute, învins fiind de cele plăcute, care de bună seamă că nu
sint demne să învingă. Dar ce altă vrednicie are plăcerea faţă de neplăcere, decît
diferenţa în plus sau în minus dintre ele? Asta înseamnă că ele pot fi mai mari
sau mai mici una faţă de alta, mai multe sau mai puţine şi mai intense sau mai
puţin intense. Dacă însă cineva ar spune: «Dar, Socrate, plăcerea de moment diferă
mult atît de plăcerea, cît şi de neplăcerea de mai tîrziu.» Prin ce altceva, aş
întreba eu, dacă nu prin plăcere sau neplăcere? Căci prin altceva nu e cu putinţă.
Ci întocmai ca un om care se pricepea bine la cîntărit, pu-nînd în balanţă pe cele
bune şi pe cele rele, precum şi pe «îndată» şi pe «mai tîrziu», spune care atîrnă
mai mult. Dacă, de pildă, o să compari pe cele plăcute cu cele plăcute, vei alege
întotdeauna pe cele mai mari şi mai multe; dacă vei compara pe cele neplăcute cu
cele neplăcute, vei alege pe cele mai mici şi mai puţine; dacă vei compara pe cele
plăcute cu cele neplăcute, în cazul cînd cele neplăcute sînt întrecute de cele
plăcute, fie că cele apropiate sînt întrecute de cele îndepărtate, fie că cele
îndepărtate sînt întrecute de cele apropiate, vei găsi că trebuie săvârşită fapta
în care sînt întrunite aceste condiţii. Dar dacă cele plăcute sînt întrecute de
cele neplăcute, fapta nu trebuie săvîrşită. Oare stau lucrurile altcumva, aş
întreba eu, oameni buni? Sînt sigur că nu ar putea spune altfel." A fost şi el de
aceeaşi părere. „— Dacă aşa stau lucrurile, voi zice, răspundeţi-mi la următoarea
întrebare. Nu-i aşa că aceleaşi lucruri de aproape vi se par mai mari la vedere şi
de departe mai mici? Sau nu? Şi grosimile şi mulţimile nu tot la fel? Sau aceleaşi
voci nu vă par oare de aproape mai tari, iar de departe mai slabe? Prin urmare,
dacă fericirea ar consta pentru noi în a alege şi a face lucrurile de proporţii
mai mari şi în a fugi de cele mici şi a nu le face, ce soluţie de viaţă ni s-ar
părea potrivită? Oare tehnica măsurătorii sau efectul aparenţei? Dar aceasta din
urmă nu ne rătăceşte oare, fă-cîndu-ne să oscilăm de multe ori într-o parte şi
alta şi să ne căim atît pentru faptele noastre, cît şi pentru alegerile noastre
mari şi mici, pe cînd tehnica măsurătorii n-ar spulbera oare această închipuire
şi, lămurînd adevărul, n-ar aduce linişte sufletului, fă-cîndu-l să poposească la
adevăr şi n-ar fi ea o cale pentru salvarea vieţii? S-ar învoi oare oamenii noştri
562
PLATON
că tehnica măsurătorii ne-ar salva în raport cu acestea sau ar zice că alta? —

Tehnica măsurătorii, încuviinţă el. — Dar dacă salvarea vieţii ar consta în
alegerea numărului par sau impar, adică dacă ar trebui să alegi bine cînd pe unul
mai mare, cînd pe unul mai mic, fie în raport cu el însuşi, fie unul în raport cu
altul, indiferent că ar fi apropiat sau că ar fi îndepăr357 a tat, care ar fi
calea salvării vieţii? Nu-i aşa că ştiinţa? Şi oare nu aceea a măsurătorii exacte,
de vreme ce ea are ca obiect prisosul şi lipsa? Dar de vreme ce e vorba de par şi
impar, această ştiinţă ar putea fi ea alta decît aritmetica? Ar fi oare de acord
cu noi, oamenii, sau nu?" Şi lui Protagoras i s-a părut că ei ar fi de acord. „—
Ei bine, oameni buni, întrucît a reieşit că pentru noi salvarea vieţii constă în a
face o alegere justă între plăcere şi neplăcere, între «ceea ce b e mai mult» şi
«ceea ce e mai puţin», între «ceea ce e mai mare» şi «ceea ce e mai mic», între
«ceea ce e mai apropiat» şi «ceea ce e mai îndepărtat», oare nu avem noi de-a face
cu un fel de măsurătoare, fiind vorba de a constata prisosul sau lipsa sau
egalitatea unora faţă de celelalte? — Neapărat. — De vreme ce avem de-a face cu o
măsurătoare, desigur că e vorba şi de o tehnică şi de o ştiinţă. Despre ce fel de
tehnică şi ce fel de ştiinţă este vorba, vom cerceta pe urmă; faptul că este o
ştiinţă e de ajuns pentru demonstraţia pe care o aveam de făcut eu şi Protagoras,
în le-c gătură cu cele ce ne-aţi întrebat. Puneaţi însă o întrebare, dacă vă mai
amintiţi, în momentul cînd noi eram de acord unul cu altul, spu-nînd că nimic nu e
mai tare decît ştiinţa, ci ea învinge atunci cînd există atît plăcerea, cît şi
toate celelalte; voi ziceaţi că plăcerea învinge adesea chiar şi pe omul ştiutor;
dar deoarece nu am fost de acord cu voi, ne-aţi întrebat după aceasta: «Protagoras
şi So-crate, dacă acest lucru nu înseamnă a fi învins de plăcere, atunci despre ce
este vorba şi ce spuneţi voi
PROTAGORAS
563
că este? Spuneţi-ne şi nouă». Ei bine, dacă v-am fi d spus atunci că este vorba de
neştiinţă, aţi fi ris de noi; acum însă dacă aţi rîde de noi, aţi ride şi de voi
înşivă, căci aţi recunoscut şi voi că cei ce greşesc, greşesc din lipsa de ştiinţă
în ceea ce priveşte alegerea celor plăcute şi a celor neplăcute, adică a binelui
şi a răului; şi nu numai din lipsa ştiinţei, ci şi din lipsa a ceea ce aţi
recunoscut mai înainte a fi tehnica măsurătorii; or fapta greşită, ştiţi şi voi
desigur că se săvîrşeşte fără ştiinţă, adică din neştiinţă; încît a e fi învins de
plăcere este cea mai mare neştiinţă; tocmai pe aceasta spune că o vindecă
Protagoras acesta, ca şi Prodicos şi Hippias. Voi însă din cauză că o socotiţi a
fi altceva decît neştiinţă, nici voi înşivă nu vă duceţi, nici pe copiii voştri
nu-i trimiteţi la cei care pot preda acestea, adică la sofişti, crezînd că nu se
pot învăţa; dar cruţîndu-vă banii şi nedîndu-i acestora, faceţi rău şi pe plan
public şi pe plan particular. Iată ce am fi răspuns celor mulţi. Dar vă întreb 358
a împreună cu Protagoras, pe voi Hippias şi Prodicos — căci argumentaţia trebuie
să fie şi a voastră —, vi se pare că am dreptate sau că greşesc?" Tuturor le-a
părut că aveam dreptate cu prisosinţă în cele ce spusesem. „Aşadar, sînteţi de
acord că plăcerea este bună, iar neplăcerea este rea. Fac apel la dibăcia lui
Prodicos de a distinge cuvintele; spune cum vrei: «plăcut» sau «încîntător» sau
«delicios» sau oricum îţi face plăcere să numeşti acestea, preabunule Prodicos,
numai răspunde-mi la întrebare." Prodicos, zîmbind, b a încuviinţat, la fel şi
ceilalţi. „Dar ce înseamnă asta, oameni buni? am zis eu. Toate faptele care
ţintesc la o viaţă plăcută şi fără durere nu sînt oare frumoase şi folositoare? Şi
fapta frumoasă nu este bună şi folositoare?" Li se păru că da. „Deci dacă ceea ce
este plăcut este bun, nimeni, ştiind sau crezînd că există alte lucruri mai bune
decît cele pe care le face şi care
564
PLATON
c îi stau în putinţă, nu le va mai face pe cele dintîi, putîndu-le face pe cele

mai bune. Iar a fi învins nu înseamnă altceva decît neştiinţă, în timp ce a fi mai
tare nu e altceva decît ştiinţă." Toţi au încuviinţat. „Dar ce? Numiţi aşadar
neştiinţă, a avea o părere greşită şi a greşi în ceea ce priveşte lucrurile
importante?" Au aprobat cu toţii şi acest lucru. „Prin urmare, d se poate spune că
nimeni nu recurge cu dinadinsul la cele rele sau la cele ce i se par rele, pe cît
se pare acest lucru nici nu este în firea omului, anume să săvârşească acele
lucruri pe care le socoteşte rele în locul celor bune. Şi atunci cînd e silit să
aleagă între două lucruri rele, nimeni nu va alege pe cel mai mare, avînd putinţa
să-l aleagă pe cel mai mic." Toţi au fost de acord asupra acestor lucruri. „Dar,
am zis eu, ce înţelegeţi prin frică şi teamă? Oare ceea ce înţeleg şi eu? Mă
adresez ţie, Prodicos. Eu înţeleg prin asta un fel de aşteptare la ceva rău, fie
că o numiţi frică, fie că o numiţi teamă." Protagoras şi Hippias erau de părere că
frica şi teama înseamnă acest lucru; lui Proe dicos i se părea că acest lucru
înseamnă teamă, nu frică. „Dar nu are nici o însemnătate, Prodicos, am zis eu, ci
iată despre ce e vorba. Dacă cele de mai-nainte sînt adevărate, care dintre oameni
va dori oare să în-tîmpine acele lucruri de care se teme, avînd putinţa să le
întîmpine pe cele de care nu se teme? După cele convenite, nu este oare aceasta cu
neputinţă? Am convenit că cele de care te temi le socoteşti a fi rele; 359 a or
nimeni nu caută să aleagă înadins acele lucruri pe care le socoteşte rele." Toţi
au încuviinţat şi acestea. „Aşa stînd lucrurile, o, Prodicos şi Hippias, am zis
eu, rămîne să ne dea seamă Protagoras acesta de cele ce spunea la început, ca
răspuns la întrebările despre natura virtuţii; dar nu de cele ce a spus la început
de tot; căci atunci a zis că părţile virtuţii fiind în număr de cinci, nici una nu
este ca cealaltă, fiePROTAGORAS
565
care avînd rostul său propriu. Nu la acestea mă refer, ci la cele de mai tîrziu.
într-adevăr, mai
tîrziu a zis că patru dintre ele sînt destul de asemănătoare b unele cu altele,
una însă diferă de ele foarte mult, anume curajul, dîndu-mi pentru acesta
următoarea probă: «Vei găsi, Socrate, oameni care sînt foarte ne-evlavioşi, foarte
nedrepţi, foarte neruşinaţi şi foarte neînvăţaţi, dar care sînt foarte curajoşi;
prin aceasta vei cunoaşte că e o diferenţă considerabilă între curaj şi celelalte
părţi ale virtuţii.» Chiar atunci, pe loc, m-am mirat foarte mult de acest
răspuns, dar mă mir şi mai mult acum, după ce am discutat acestea cu voi. întrebam
aşadar acest lucru, anume dacă îi numeşte pe cei curajoşi îndrăzneţi, iar el a
răspuns: c «Şi cutezători». îţi aminteşti, Protagoras, că aşa ai spus?"
încuviinţă. „Ei bine, spune-ne la ce lucruri se-ncumetă cei curajoşi? Oare la
acelea la care se încumetă şi cei laşi?" A răspuns că nu. „— Atunci la altele. —
Da, a zis el. — Oare cei laşi se-ncumetă la lucruri lipsite de primejdie iar cei
curajoşi la cele primejdioase? — Cel puţin aşa se spune de către oameni, Socrate.
— Ai dreptate, dar nu te întreb a asta, ci tu la ce zici că se-ncumetă cei
curajoşi? Oare se-ncumetă ei la cele ce cred că sînt periculoase, sau la cele ce
cred că nu sînt? — Dar acest lucru s-a dovedit prin cele spuse de către tine
adineauri ca fiind imposibil. — Ai dreptate şi aici, am zis eu; căci dacă
demonstraţia a fost bună, nimeni nu se-ncumetă la lucruri pe care le socoteşte
primejdioase, deoarece s-a stabilit că a se lăsa biruit înseamnă neştiinţă." Fu de
acord. „— De fapt, toţi, atît cei laşi cît şi cei curajoşi, se încumetă la acele
lucruri care le par de cutezat şi în acest chip şi cei laşi şi cei curajoşi se
încumetă la aceleaşi lucruri. e — Totuşi sînt cu totul contrare, Socrate, a zis
el, cele la care se încumetă cei laşi şi cele la care se încumetă cei curajoşi.
Unii vor să meargă îndată la
566
PLATON
război, ceilalţi nu vor. — Oare a merge la război este un lucru frumos sau urit? —
Frumos, a zis el. — Prin urmare, am stabilit mai înainte că dacă e un lucru
frumos, este şi bun; căci am fost de acord că faptele frumoase sînt şi bune. — Ai
dreptate, şi eu sînt mereu de această părere. — Bine, am zis eu. Dar care 360 a
zici că sînt aceia care nu vor să meargă la război, acesta fiind un lucru frumos
şi bun? — Cei laşi, a zis el. — Dar de vreme ce este un lucru frumos şi bun, nu-i
aşa că e şi plăcut? — Asupra acestui lucru căzusem de acord, a zis el. — Oare cu
bună ştiinţă nu vor cei laşi să caute ceea ce e mai frumos, mai bun şi mai plăcut?
— Dar dacă admitem acest lucru, stricăm înţelegerea de mai-nainte, a zis el. — Dar
cel curajos? Nu se încumetă el oare la ceea ce e mai frumos, mai bun şi mai
plăcut? — N-avem încotro, zise el; trebuie s-o admitem. — Prin urmare, nu-i aşa că
b cei curajoşi nu se tem în mod ruşinos, atunci cînd se tem, nici na sînt
cutezători în mod ruşinos, atunci cînd sînt cutezători? — Adevărat, zise el. —
Dacă chipul în care o fac nu e urît, nu-i aşa că e frumos? — Desigur, a zis el. —
Iar dacă e frumos, este şi bun? — Aşa e, a zis el. — Cei laşi, ca şi cei temerari
şi cei care nu sînt în toate minţile, nu se tem ei oare în chip ruşinos şi nu sînt
încrezători tot în chip urit?" încuviinţă şi el. „— Deci cutezanţa lor urîtă şi
teama lor ruşinoasă să aibă oare altă cauză decît neştiinţa şi neînvăţarea? —
întocmai aşa cum spui, zise el. — Oare acel lucru prin care cei laşi sînt laşi, îl
c numeşti curaj sau laşitate? — Eu unul îl numesc laşitate, a zis el. — Dar nu a
reieşit că cei laşi sînt laşi din cauză că nu cunosc cele primejdioase? — Chiar
aşa, a zis el. — Deci sînt laşi din cauza acestei neştiinţe?" încuviinţă. „Dar
acel lucru prin care ei sînt laşi, nu a fost recunoscut de către tine ca fiind
laşitatea?" Aprobă. „Deci laşitatea nu ar fi oare necunoaşterea celor
primejdioase?" Dădu din cap în
1
PROTAGORAS 567
semn de aprobare. „Dar curajul, am zis eu, este con- d trariul laşităţii." Spuse
că da. „Atunci
cunoaşterea celor primejdioase şi a celor neprimejdioase nu este contrară
necunoaşterii acestora?" încuviinţă şi aici dînd din cap. „Necunoaşterea acestora
este laşitatea?" încuviinţă tare cu greu aceasta, dînd din cap. „Deci cunoştinţa
celor primejdioase şi a celor neprimejdioase este curajul, care este contrar
necunoaşterii lor?" Acest lucru nu a mai vrut să-l încuviinţeze nici măcar printr-
un semn din cap şi tăcut. Iar eu am zis: „— Ce, Protagoras, nici nu aprobi, nici
nu dezaprobi cele ce te întreb? — Trage concluziile tu însuţi. — Bine, zisei eu.
Un singur lucru vreau să te mai întreb: e dacă mai crezi ca la început că există
unii oameni foarte neînvăţaţi, dar cu toate astea foarte curajoşi. — îmi faci
impresia, Socrate, zise el, că arzi de nerăbdare să ieşi biruitor, obligîndu-mă să
răspund; ei bine, îţi fac pe plac spunînd că, după cele admise, mi se pare cu
neputinţă. — Dar nu te întreb pentru alt motiv, decît din dorinţa de a vedea cum
stau lucrurile în ceea ce priveşte virtutea şi ce este această virtute. Căci sînt
sigur 361 a că, dacă am lămuri acestea, sar lămuri implicit şi acel lucru despre
care şi eu şi tu am vorbit atît de mult, eu zicînd că virtutea nu se poate învăţa,
tu zicînd că se poate învăţa. Iar încheierea discuţiei la care am ajuns adineauri
parcă ar avea chipul unui om care mustră şi ride şi care, dacă ar lua cuvîntul, ar
spune: «Ciudaţi oameni mai sînteţi, Socrate şi Protagoras; căci tu, spunînd mai
înainte că virtutea nu se poate învăţa, acum te nevoieşti pentru nişte lucruri
care sînt împotriva ta, încercînd să demonstrezi că b toate lucrurile se reduc la
ştiinţă, atît dreptatea, cît şi chibzuinţă şi curajul; în acest chip ar reieşi cu
prisosinţă că virtutea poate fi învăţată. Dacă virtutea ar fi altceva decît
ştiinţă, după cum încearcă să spună
568
PLATON
Protagoras, cu siguranţă nu ar putea fi învăţată. Acum însă dacă va rezulta cu

totul că e o ştiinţă, aşa cum te sileşti să arăţi tu, Socrate, va fi lucru de
mirare să nu poată fi învăţată. Protagoras însă, care la început presupunea că
poate fi învăţată, acum pare asemenea unuia care se sileşte să demonstreze
contrariul, fiind c dispus să spună că e orice altceva afară de ştiinţă, şi astfel
nu ar mai putea fi deloc învăţată.» Eu însă, Protagoras, văzînd această grozavă
răsturnare a lucrurilor, doresc din tot sufletul ca ele să se lămurească şi aş
voi, după ce am avut această discuţie, revenind, să definim ce este virtutea şi să
cercetăm din nou în funcţie de aceasta dacă se poate învăţa sau nu, pentru ca nu
cumva Epimeteu acela să ne amăgească în cursul cercetării, păcălindu-ne iarăşi aşa
cum a făcut cînd ne-a neglijat la împărţeala damei rilor, după cum spui tu. De
fapt şi în mit mi-a plăcut Prometeu mai mult decît Epimeteu. Luînd deci şi eu
pildă de la el şi îngrijindu-mă de viaţa mea, în întregul ei, studiez toate
acestea şi dacă tu ai vrea, aşa cum spuneam şi la început, mi-ar face mare plăcere
să le cercetez împreună cu tine." Iar Protagoras a zis: „Laud rîvna ta, Socrate,
şi felul tău de a duce discuţia. Căci dacă nici în alte privinţe nu mă socotesc a
fi un om rău, în ce priveşte e invidia sînt dintre oameni cel mai puţin atins de
ea, de vreme ce şi despre tine am spus multora că din-. tre toţi cîţi am întîlnit
te admir cel mai mult, iar dintre cei de-o seamă cu tine, te admir chiar din cale
afară de mult Şi mărturisesc că nu m-aş mira dacă ai ajunge printre oamenii cei
mai străluciţi în ceea ce priveşte ştiinţa. Dar despre acestea vom discuta din
nou, oricînd vrei; acum însă e timpul să mă ocup de 362 a altceva." — Iar eu am
zis: „Să facem aşa cum crezi tu de cuviinţă. De fapt şi eu trebuie să mă duc
undeva, aşa cum spusesem la început; am rămas doar ca să-i fac pe plac preabunului
Callias." După acest schimb de cuvinte, ne-am despărţit. CUPRINS Notă asupra
ediţiei de Cătălin Partenie........... 5 Notă asupra volumului I de Cătălin
Partenie....... 11
Apărarea lui Socrate

Traducere de Cezar Papacostea, revizuită de Constantin
Noica.......................... 13
Criton
Traducere de Marta Guţu.................... 48 66
Charmides
Traducere de Constantin Noica................
Lahes
Traducere de Dan Sluşanschi.................102 Lysis Traducere de Alexandru
Cizek.................137
Euthyphron
Traducere de Francisca Băltăceanu şi Petru Creţia..............................162
Hippias Minor Traducere de Petru Creţia ..................185 Hippias Maior
Traducere de Gabriel Liiceanu.................206 Alcibiade I Traducere de Sorin
Vieru....................245 orv) Traducere de Dan Sluşanschi şi Petru
Creţia......306
570PLATON
Euthydemos
Traducere de Gabriel Liiceanu.................325 Gorgias Traducere de Cezar
Papacostea, revizuită de Constantin Noica........"..................375
Protagoras
Traducere de Şerban Mironescu...............503
Redactor ANTOANETAIORDACHE Apărut 2001 BUCUREŞTI - ROMÂNIA Tiparul executat la
Regia Autonomă „Monitorul Oficial'

Platon Opere Complete Vol 1

Uploaded by

Document Information

Original Title

Copyright

Available Formats

Share this document

Share or Embed Document

Sharing Options

Did you find this document useful?

Is this content inappropriate?

Copyright:

Available Formats

Platon Opere Complete Vol 1

Uploaded by

Copyright:

Available Formats

Platon OPERE COMPLETE I

Coperta IOANA DRAGOMIRESCU MARDARE

© HUMANITAS, 2001, pentru prezenta versiune românească ISBN 973-28-0877-2 ISBN

fi dusă la bun sfîrşit de către iniţiatorii ei — Petru Creţia, Constantin Noica şi

ediţie definitivă, Editura pentru Literatură Universală, Bucureşti, 1967, şi

NOTĂ ASUPRA VOLUMULUI I în acest volum sînt reproduse următoarele traduceri:

APĂRAREA LUI SOCRATE Hippias Maior, traducere de Gabriel Liiceanu, apărută în

De altfel, nici nu s-ar cădea, judecătorilor, să vin în faţa voastră* la vârsta

deţi că vorbesc în glumă; e bine să ştiţi că nu vă voi spune decît adevărul.

zică? în sfîrşit, m-am întors cu luare-aminte să cercetez lucrul în chipul

oameni mai deplini şi mai aproape de înţelepciune. Ar trebui să vă arăt toate

bunăvoie şi sînt bucuroşi să asculte cum iscodesc eu oamenii; ba, adeseori,

Homer, Moda, XVIII, 96-l04.

Homer, Odiseea, XIX, 163.

e-mi sînteţi, aş vrea să vă spun ce mi s-a întîmplat 40 a mai adineauri, precum şi

SOCRATE Atunci el trebuie să se teamă numai de critica aceluia şi trebuie să se

un bătrîn cu zile numărate, te-ai încumetat să te agăţi cu-atîta ruşinoasă lăcomie

plină de tămăduire, pe cînd fără descîntec buruiana nu servea la'nimic. Iar el

străinul, spre a7 fi descîntat cu descîntecele trace, ţi-aş putea da leacul pentru

j un simtămînt din care ar putea izvorî gîndul în legă-itură cu ce şi cum este.

Homer, Odiseea, XVII, 347.

— O, hoţomanule, lucrul acesta l-ai auzit de la Critias, sau de la vreun alt

Hesiod, Munci şi zile, 309.

vrea să recunoşti că înţelepciunea înseamnă a se cunoaşte pe sine. — Dar, Critias,

— Cum altfel? — Prin urmare, dacă cineva nu ştie, pe deasupra, ce înseamnă a fi

presupunem că există unul ca el. Nu cred că ai putea numi pe vreunul mai

vorbind, am încuviinţat multe lucruri care nu se potriveau unele cu altele în

trama şirurile şi va fi nevoie să se bată corp la corp, fie că se îndîrjeşte în

u demonstraţia lui şi cu vorbele cele mari pe care le spunea despre sine — ei

c mai cu bîrfeli, căci pretenţia de a stăpîni o astfel de ştiinţă este supusă

„Socrate afirmă că nu se pricepe în această privinţă şi că nu el este cel potrivit

Solon, frg. 10.

Homer, Iliada, V, 223.

ci şi despre călăreţi, ca şi despre orice alt fel de a lupta; apoi, nu numai

acel om care are cunoştinţă de tot ce este bine, oricînd şi oriunde, şi de

treabă. Cum însă ne aflăm în încurcătură cu toţii deopotrivă, ce motiv ar avea

Homer, Odiseea, XVII, 347. SOCRATE HIPPOTHALES CTESIP MENEXENOS LYSIS

lestră, spuse, de curînd construită şi ne petrecem uînpul vorbind despre multe

coardă vrei tu, să le faci să vibreze şi să le loveşti cu plectrul. Sau te

Homer, Odiseea, XVII, 218.

;de vrajbă şi de duşmănie; şi cu cît sînt mai-deosebite, cu atît ajung mai

este nici-bun-nici-rău. — întocmai. — însă din cauza bolii se vede el silit să

unui anumit lucru? — Ba cu un scop şi dintr-o pricină. — Oare fiindu-i prieten

tîmplă. — Deci, ceea ce ne este realmente prieten nu mai poate fi prieten în

163 EUTHYPHRON SOCRATE 2 a EUTHYPHRON Ce s-a întîmplat, Socrate, de ţi-ai lăsat

SOCRATE Dragă Euthyphron, să fii luat în rîs nu înseamnă, desigur, nimic.

EUTHYPHRON Adevărat spui. SOCRATE Deci lucrurile pe care le socoteşte fiecare

EUTHYPHRON întocmai. SOCRATE Deci nu pentru că e văzut, de aceea îl vede cineva,

e EUTHYPHRON Cum aşa, Socrate? SOCRATE Pentru că am fost de acord că ceea ce e

Pe Zeus făcătorul, acela ce toate in lume sădit-a, b respectul1.

Să-l pomeneşti nu vrei; căci unde e teama, acolo-i

EUTHYPHRON Da. SOCRATE Spune-mi atunci, preabunule: slujirea zeilor e o slujbă

SOCRATE Atunci trebuie s-o luăm de la început şi să cercetăm ce este pietatea;

Homer, Iliada, IX, 308-314 (traducere de G. Murnu).

SOCRATE Pesemne pentru că în momentul acesta nu te foloseşti de mnemotehnică,

Idem, IX, 308-309. Idem. IX, 352-358. 4 Idem, I, 168-l70. 196

să nu ai aceleaşi păreri cu cei înţelepţi? Am însă o minunată calitate şi tocmai

d HIPPIAS Prin însuşi frumosul, întocmai. SOCRATE „Iar frumosul este şi el un

HIPPIAS Ce vrei să spui, Socrate? SOCRATE Ai răbdare, dragă prietene; pentru că mă

SOCRATE „Aşadar, va relua el, afirmaţi că frumosul este o desfătare avantajoasă?"

Iată deci ce speranţă te însufleţeşte — şi acest lucru nu-l presupun doar, ci îl

ALCIBIADE Nu cumva, Socrate, vrei să spui că diferenţa constă în a fi tratat în

ALCIBIADE Dar dacă nu pot? Nu crezi că aş fi în stare să cunosc pe o altă cale