Anul I, nr.

6
iulie 2007
Publicaþie editatã de Protopopiatul Ortodox Fãgãraº cu sprijinul

Românii plecaþi la muncã

Din cuprins
„Oferta“ Hristos
lasã în urmã copii rãstigniþi
Pentru mulþi dintre oameni,
creºtinismul e doar o concepþie
despre lume ºi viaþã. Mai poate
Hristos în aceastã situaþie sã
prezinte interes pentru tânãrul
contemporan? (pag.10)

Rãzboiul
icoanelor
În prezent România este
supusã unui proces de descreº-
tinare tot mai accelerat. Se fac
simþite tendinþe de îndepãrtare
a simbolurilor creºtine din spa-
þiile publice, de modificare a
denumirilor sãrbãtorilor creºti-
ne etc. Un exemplu îl reprezin-
tã ºi iniþiativa CNCD de elim-
inare a simbolurilor religioase
din ºcoli. (pag.6)
Editorial de Pr. Cãtãlin Teulea
Surâs de copil
O copilã se întoarse din
casa unei vecine cãreia îi mu-
rise fetiþa de opt ani. "De ce
te-ai dus?" o întrebã tatãl.
"Pentru a o consola pe
mama ei." "ªi ce ai putut sã
faci, aºa de micã cum eºti?" "M-am aºezat
pe braþele ei ºi am plâns împreunã cu ea."
Chiar dacã am depãºit vârsta
copilãriei, chiar dacã suntem pãrinþi sau
bunici, mai suntem noi copii, fii ai lui
Dumnezeu? Avem de cele mai multe ori
senzaþia cã experienþa vieþii gãseºte
rãspunsuri diverselor probleme zilnice,
mai grele sau mai uºoare. Uitãm cã fru-
museþea gestului de copil ºi iubirea sa
necondiþionatã pot oferi rãspunsuri
mature, în ciuda limbajului folosit: gângu-
ritul, zâmbetul, plânsul, îmbrãþiºarea de
dor, iertarea imediatã.
Unul dintre cele mai frumoase momen-
te petrecute cu copiii este acela al rugãciu-
nii. Într-o searã, îngenuncheat fiind, alãturi
de copii mei, la un moment dat fiul cel
mare mã întreabã: "Tatã, de ce Dumnezeu
nu vorbeºte cu mine, dacã are gurã?" (El
studiase foarte atent icoana Mân.tuitoru-
lui.) "Eu îi spun în fiecare searã rugãciuni,
El de ce nu-mi spune ceva?" Dumnezeu
m-a luminat ºi îndatã i-am rãspuns:
"Dumnezeu ne ascultã tot timpul. Îþi vor-
beºte prin tata, prin mama, prin pãrintele
de la bisericã, atunci când te împãrtãºeºti.
Pe mãsurã ce creºti în inima ta va locui tot
mai mult Dumnezeu, aºa încât când vei fi
mare ºi El κi va gãsi locul cel mai impor-
tant în inima ta, îl vei auzi. Atunci va fi
vremea sã-L asculþi tu pe El."
Veþi spune: bine, aceasta se întâmplã
în familia unui preot. Lucrurile nu stau
chiar aºa. Toþi suntem pãrinþi. Dar câþi
dintre noi ne amintim sã-l ascultãm pe
Dumnezeu atunci când ne vorbeºte prin
pag. 8
copiii noºtri?
Pretindem copiilor noºtri note bune,
rezultate deosebite la examene, momente
în care pânã ºi cel mai ocupat pãrinte îºi
face timp pentru a fi alãturi de copilul sãu.
Dacã ar putea copilul împlini tot ceea ce
nouã nu ne-a reuºit, am fi pe deplin satis-
fãcuþi. A devenit un lux în a oferi timp ºi
atenþie copiilor noºtri. Copiii sunt ca niºte
îngeri cu o singurã aripã. Noi, pãrinþii,
suntem cealaltã aripã, noi suntem respon-
sabili de zborul ºi de visele lor. Sã ne per-
mitem ,,luxul" de a zbura cât mai adesea
alãturi de idealurile copiilor noºtri, pentru
ca acestea sã devinã realitate. Sã împãrþim
cu ei bucuria ,,împãrtãºirii" din aceeaºi
pâine. Felul în care i le oferim vor face din
pâine cozonac ºi din paharul cu apã cea
mai reconfortantã limonadã.
Cu siguranþã, Cineva ne surâde în
fiecare zi. Intrând în bisericã, porþile sufle-
tului de copil se vor deschide, liniºtit ºi ne
vom împãrtãºi tot mai des de surâsul Lui.
 2 Trecut ºi prezent

Catedrala "Sf. Ioan Botezãtorul",

În perioada dintre cele douã rãzboaie mondiale fãgãrãºenii ºi-au dorit sã
înalþe o catedralã în parcul din centrul oraºului Fãgãraº. Venind însã rãzboiul
ºi apoi perioada comunistã, aceastã dorinþã nu s-a mai putut realiza, dar ea a
rãmas vie în sufletul oamenilor ºi a încolþit imediat dupã revoluþia din 1989.
Prin colaborarea dintre preoþii fãgãrãºeni, în frunte cu pãrintele Romul
Zaharie, protopopul de atunci, Primãria Fãgãraºului ºi Consiliul local, se
pun bazele noii catedrale.
Iniþiatorul: Pãrintele un mic sector de parohie, pentru a se
putea înainta cereri de sprijin finan-
Protopop Romul Zaharie ciar atât autoritãþilor de stat cât ºi celor
Istoricul catedralei începe aºadar în bisericeºti.
timpul ºi sub auspiciile protopopului
Romul Zaharie. Într-un document
înaintat Protopopiatului Ortodox din
Fãgãraº, cu numai douã luni înainte de
trecerea sa la cele veºnice, Protopopul
Romul scria: "Poate cã întâmplãtor Proiectul este acelaºi cu
sau cu voia lui Dumnezeu, în timpul cel al catedralei din Oradea
pãstoririi mele ca protopop a început
construirea catedralei Sf. Ioan Dupã incendiu, pentru oficierea
Botezãtorul din Fãgãraº." Dupã ce slujbelor religioase s-a amenajat o
specificã dorinþa mai veche a credin- altã capelã, în faþa catedralei, unde
cioºilor fãgãrãºeni de a avea o bisericã s-a slujit pânã în 2002, când s-a
monumentalã în centrul oraºului, docu- inaugurat demisolul catedralei. O
mentul menþioneazã: "Toþi preoþii au mare contribuþie în aceastã perioadã a
hotãrât sã dea curs acestei dorinþe unanime venit din partea pãrintelui Lavrentie de
a preoþilor ºi credincioºilor din Fãgãraº ºi la mãnãstirea Frãsinei, care a impulsio-
sã întocmeascã actele necesare pentru nat jertfa credincioºilor pentru ridicarea
aceastã construcþie, de la autoritãþile bi- catedralei lor, el însuºi devenind ctitor al
sericeºti ºi de la cele de Stat." locaºului.
Înalt Prea Sfinþitul Antonie Plãmãdealã Pentru cã orice construcþie trainicã
a dat cu bucurie aprobarea acestei iniþia- Jertfa bisericuþei de lemn, cere sacrificiu, dispariþia bisericuþei a fost
tive, iar autoritãþile locale, prin primarul privitã de cãtre pãrintele Ciocan ºi de cãtre
din vremea aceea, Dan Vasile, au propus temelia catedralei de azi credincioºi ca o jertfã, pentru cã de la
trei poziþii pentru ridicarea noului lãcaº de Lângã troiþã pãrintele Ioan Ciocan a incendiul mistuitor din miez de noapte, ale
cult. S-a ales poziþia aºezatã între Casa de construit o bisericuþã de lemn în stil mara- cãrui cauze nu au fost elucidate nici pânã
Culturã ºi intrarea în piaþa cea nouã, locul mureºan, o adevãratã bijuterie, unde se acum, lucrurile au mers parcã altfel, deºi
unde Mihai Viteazu construise o bisericuþã oficiau zilnic slujbe. nimic nu a fost uºor.
Construcþia a fost ridicatã în iunie-iulie
din lemn. Pe acest loc s-a aºezat o troiþã de
1994, de cãtre de meºteri din Bilbor, mate- Catedralã ca în Oradea
stejar, la temelia ei zidindu-se sfinte moaº- Încã din anul 1994 s-a fãcut concurs
rialul lemnos fiind primit cu sprijinul
te. Acolo urma sã fie ridicat altarul cate- inginerului Gheorghe Comºiþ, pe atunci pentru proiectul catedralei. În cele din
dralei. Ceremonia de consacrare a locului ºef al Ocolului Silvic Fãgãraº. Bisericuþa a urmã a fost ales proiectul donat de
desemnat pentru construcþia catedralei a primit hramul Sfântului Mare Mucenic Institutul de proiectãri Oradea, prin inter-
fost oficiatã de Mitropolitul Antonie Gheorghe ºi a fost sfinþitã de cãtre Mitropo- mediul domnului ªtefan Panaitescu, fiind
Plãmãdealã la data de 8 octombrie 1991. litul Antonie Plãmãdealã în 6 august 1994. acelaºi proiect dupã care se ridicã ºi cate-
Protopopul Romul Zaharie mai Micuþul locaº de cult nu a apucat sã drala ortodoxã din Oradea. Dimensiunile
relateazã, în document, cã s-au înscris pen- trãiascã nici 4 ani, pentru cã în 1998, în fac trimitere la vârsta Mântuitorului:
tru misiunea ridicãrii catedralei doi preoþi: noaptea de 22-23 iulie, la ora 1, biserica a lãþimea de 30 m ºi lungimea de 33 m
pãrintele Ioan Lungoci de la parohia din fost incendiatã, mistuindu-se în flãcãri. (vârsta la care Mântuitorul ºi-a început
Cimitir ºi pãrintele Ioan Ciocan, de la În mod miraculos, deºi în urma incen- propovãduirea ºi cea la care a S-a jertfit pe
parohia Dejani. Mitropolitul Antonie diului nu a rãmas decât scrum, câteva obiec- Cruce). Proiectul mai cuprinde o cupolã ºi
Plãmãdealã l-a numit pe pãrintele Ciocan te de cult au fost gãsite intacte: Sfânta un turn mare în centru, cu patru turnuri în
cu misiunea de a ridica catedrala, la Evanghelie, Discul, Steluþa, Sfântul Anti- cele patru colþuri. Hramul a fost ales Sf.
început fãrã parohie. Mai târziu a primit ºi mis, Sfintele Moaºte, dar ºi câteva icoane. Prooroc Ioan Botezãtorul.

de la începuturi pânã în prezent
Istoria a 12 ani de nevoinþã
În toamna anului 1995 au început ºi
lucrãrile. Când s-au fãcut primele sãpãturi
pentru fundaþie s-au ivit multe greutãþi din
cauza nivelului ridicat al apei infiltrate din
lacul Cetãþii. Din cauza apei, cheltuielile
pentru fundaþie ºi demisol s-au triplat.
În anul 1998 s-au terminat lucrãrile la
fundaþii, iar în anul 1999 au fost demarate
lucrãrile de construcþie a demisolului cu
instalaþiile aferente. Subsolul a fost pregã-
tit dupã modelul locaºurilor de cult din
America: cu o bucãtãrie ºi salã de mese
pentru agapele creºtine, cuptoare pentru
prescuri, o capelã mortuarã ºi o capelã
pentru slujirea din zilele de peste sãp-
tãmânã.
În anul 2004 s-a început ridicarea
zidurilor care au ajuns pânã la cota de 4m,
iar în anul 2005 pânã la 7m. S-au turnat cei
patru stâlpi mari, cele trei balcoane cu
stâlpi ºi grinzi de rezistenþã, patru scãri
interioare ºi un acoperiº de protecþie.
Lucrãrile au fost continuate în anul
2006: s-a ridicat zidul din faþã, au fost
Trecut ºi prezent
începute lucrãrile la balconul de la cor ºi
s-a pus acoperiº de plãci ondulate din plas-
tic. Tot în acest an autoritãþile centrale ºi
cele judeþene, prin intervenþia domnilor
Adrian Lemeni, Aristotel Cãncescu,
Gheorghe Gabor, Aurelian Danu ºi a altor
persoane, au contribuit cu ajutoare finan-
ciare consistente, care au fost deja inves-
tite în cãrãmidã, fier beton ºi betoane.
Anul acesta, începând cu luna ianua-
rie, s-au început lucrãrile de amenajare a
unei capele în memoria bisericuþei de
lemn care a ars ºi a unui spaþiu pentru
aprins lumânãri, sub scãrile catedralei. Iar
zidurile catedralei se înalþã la cer tot mai
mult de la o zi la alta, pentru cã sume sub-
stanþiale primite de la Consiliul Judeþean
au fost investite în cãrãmidã.
Slujitori ai catedralei
La slujirea altarului pãrintele paroh
Ioan Ciocan, actualul protopop al
Fãgãraºului, a adunat în jurul sãu de-a lun-
gul timpului mai mulþi preoþi pensionari
din protopopiat. Amintim astfel pe vred-
3
nicul preot Ioan Bica, care a slujit vreme
îndelungatã parohia de la Voivodeni. Un
preot smerit, rugãtor, discret, pe care pãri-
tele Ioan Ciocan s-a bucurat sã-l aibã
aproape. A mai fost ºi pãrintele
Constantin Prescure, care a slujit pânã la
pensionare în Berivoi. Ambii au trecut la
cele veºnice.
Pãrintele profesor Alexandru Buºilã
este alãturi de pãrintele Ioan Ciocan încã
de la pornirea proiectului de ridicare a cat-
edralei. Pãrintele Buºilã a fost ridicat la
rangul de iconom stavrofor de cãtre Înalt
Prea Sfinþitul Laurenþiu Streza în 7 ianua-
rie 2007.
Epitropi ai catedralei s-au remarcat
dintru început Gheorghe Dragoº ºi
Gheorghe Pascu, coordonatori ai unui
Consiliu Parohial de excepþie care îl spri-
jinã ºi îl ajutã mult pe pãrintele paroh.
Cu ajutorul lui Dumnezeu, bazându-se
pe fondurile pe care mai trebuie sã le
primeascã, pãrintele Ioan Ciocan sperã ca
anul acesta catedrala sã ajungã la cupolã.
Pr. Cãtãlin Teulea
noi nu îi cunoaºtem. Dar nici

Tu cu cine eºti prieten? mãcar numele celor ce au trãit

Orice catehism ortodox am
deschide, aflãm cã sfinþii sunt
prietenii, apropiaþii lui
Dumnezeu. Ei trebuie sã se fi
împrietenit cu Dumnezeu încã
de aici, din aceasta viaþã, sã-ºi
fi câºtigat haina de nuntã ºi
mirul din candele, ca cele cinci
fecioare înþelepte. Biserica
noastrã fãrã sfinþi ar fi ca o fân-
tânã fãrã apã, ca o grãdinã fãrã
flori. Ei împodobesc cupola
Bisericii dovedind ºi în acest
fel cã este vie, cã are prezenþa
ºi asistenþa Duhului Sfânt fãgã-
duit de Mântuitorul Aposto-
lilor pânã la sfârºitul lumii.
Observãm în viaþa de zi cu
zi cã existã oameni prieteni ai
lui Dumnezeu, care se
spovedesc sincer, postesc, sunt
nelipsiþi de la sfintele slujbe ºi
Taine ale Bisericii, sãritori în a
ajuta aproapele, vieþuind în
evlavie ºi viaþã cinstitã ºi
cumpãtatã. Existã însã, cu
durere în suflet o spunem, ºi
oameni care se despart atât de
uºor de poruncile Domnului
jignindu-L prin faptele de
ocarã ce le sãvârºesc. Sã nu
mai pomenim de indiferenþii
religioºi care se leapãdã ºi
acum, când nu e vreme de
prigoanã. Cred cã pentru toþi ar
fi de reamintit îndemnul
Sfântului Arhanghel Mihail în
faþa cãderii lui Lucifer prin
mândrie: " Sã luãm aminte! "
La Sfânta Liturghie
ascultãm mereu îndemnul: "Sã
luãm aminte, SFINTELE
SFINÞILOR!". Ce spune oare
aceastã formulã? Cã sfintele
sunt pentru sfinþi. Îndemnul
este pentru noi toþi, pregãtiþi cu
post, spãlaþi de pãcate prin
Spovedanie. Oare nu se doreºte
sfinþenia, sau ne socotim
nevrednici de a primi Trupul ºi
Sângele Domnului? Iatã o
temã de reflectat…
De subliniat dorinþa
creºtinilor din Biserica primarã
(din primele secole ale creºtin-
ismului) de a primi Grijania,
merindea cea mai de preþ ºi
ultima poate, gândind din pris-
ma persecuþiilor acelor vremi.
Dacã odinioarã mai bine
mureau decât sã se lepede de
credinþã, astãzi observãm triºti
cã unii creºtini nu numai cã nu
ºtiu cum se face sfânta cruce,
dar trec nepãsãtori pe lângã
troiþã ori sfânta bisericã, acolo
unde se aflã Hristos jertfit pe
masa Sfântului Altar în Sfânta
Împãrtãºanie (scoasã în Joia
Mare). Cum o sã-i priveascã
oare Constantin Brâncoveanu
pe cei ce astãzi cu atâta liber-
tate religioasã se leapãdã aºa
uºor de cele sfinte?
Pe sfinþii care trãiesc astãzi
înaintea noastrã nu le ºtim.
ªtim cã în masa sfântului altar
la târnosirea bisericii ºi în
Antimis se gãsesc sfinte
moaºte - rãmãºiþele sfinþilor.
În biserica din Voievodenii
Mari (secolul XV), în urma
sãpãturilor arheologice efectu-
ate în 1995 datoritã unei ciu-
perci ce deteriora lemnul
urcând pe sub picturã spre
acoperiº, s-a descoperit o fun-
daþie mai veche de altar, mai
multe morminte ale ctitorilor
bisericii (credem noi) cu inele
cu vultur bicefal, respectiv
crin, cu moneda în palmã, din
timpul lui Matei Corvin (anul
1470). La un metru de altar se
aflã un mormânt de copil, iar
sub una din cele douã intrãri în
Sfântul Altar (la o adâncime de
0,5 m), o niºã relicvar cu o
coastã umanã … Ce exemplu
mai bun pentru noi? Ne rugãm
împreunã cu sfinþii!
Pr. Mihail Fogoroº,
Parohia Voievodenii Mari
 4 Chipuri pentru veºnicie
Pãrintele Romul Zaharie a plecat la Domnul
Pãrintele Romul Zaharie a trecut la cele veºnice în data de
11 iunie, la doar câteva luni dupã pensionare. Cel care a slujit
timp de 16 ani la Boholþ, satul sãu natal, apoi 26 ani ca pro-
topop al Fãgãraºului ºi paroh al bisericii „Sf. Treime" a fost
condus pe ultimul drum de câteva zeci de preoþi în frunte cu
Înalt Prea Sfinþitul Laurenþiu Streza. Slujba înmormântãrii a
avut loc la catedrala "Sf. Ioan Botezãtorul".

Medalion de mulþumire
Sã vorbeºti sau sã scrii despre
Pãrintele Protopop Romul Zaharie
este o sarcinã care te onoreazã ºi
provoacã în acelaºi timp. Onoarea
vine de la un om venerabil ºi onest
care n-a dãruit ani vieþii ci viaþã
anilor, trãind la intensitate majorã
comuniunea pastoralã ºi sufleteascã
cu credincioºii sãi. Iar provocarea se
leagã de ce ai putea sã spui despre
un asemenea om ºi preot pe care îl
cunoaºte toatã lumea din Þara
Fãgãraºului ºi nu numai.
L-au cunoscut ºi iubit mulþi
oameni pentru cã a trãit ca un om
între oameni ºi a ºtiut întotdeauna sã
dezbrace haina oficialã datoratã
funcþiei ºi sã coboare pãrinteºte ºi
familiar la nevoia celui pe care îl
sfãtuia. Echilibrat ºi plin de tact,
vorbindu-þi, simþeai cã-þi vorbeºte
un pãrinte binevoitor dar pe care
nu-l puteai despãrþi de statura
funcþiei protopopeºti. De aici
respectul admirativ ºi încrederea de
fiu faþã de Prea Cucernicia sa.
A cunoscut ºi iubit mulþi
oameni ºi lucrul acesta se vedea din
fiecare întâlnire cu ei, pe care o
transforma într-o ocazie agreabilã ºi
folositoare de discuþie indiferent de
loc ºi timp. Pe stradã, în bisericã,
înainte sau dupã slujbã, la o masã cu
colegii sau credincioºii, cuvântul
dumnealui era aºteptat… Era aºtep-
tat pentru cã ºtia sã se potriveascã în
orice situaþie ºi, mai ales, pentru cã
era un cuvânt mai mult vertical ºi-n
adâncime, scurt ºi la obiect, core-
spunzãtor credincioºilor de azi, atât
de solicitaþi...
Spirit critic ºi fin, a ºtiut întot-
deauna sã îmbine fericit ironia cu
pedagogia. Echilibrul de care a dat
dovadã toatã viaþa nu-l pãrãsea nicio-
datã ºi, de aceea, nimeni nu rãmânea
nemulþumit ºi nefolosit de pe urma
cuvintelor sale. Avea un fler
deosebit pentru cuvânt. Întotdeauna
penetra, ºtia sã spunã lucrurilor pe
nume ºi vorbea în egalã mãsurã pen-
tru minte ºi inimã.
Mi-aduc aminte cu nostal-
gie de anii pe care i-am petrecut
în biserica închinatã Sfintei
Treimi, pe care Prea Cucernicia sa a
pãstorit-o ºi slujit-o atâta amar de
vreme cu dãruire ºi sacrificiu ºi, mai
ales, de cuvintele de învãþãturã care,
realmente, purtau vocaþia educaþiei
duhovniceºti în sfera cãreia eram
cuprinºi toþi. Nu era predicã în care
sã nu mã simt vizat într-un fel sau
altul. ªi cred cã nimeni nu putea
rãmâne în afara sferei de influenþã a
cuvântului dumnealui. Vorbea pen-
tru toþi ºi pentru fiecare în parte. Era,
dacã pot sã mã exprim astfel, ca o
livadã cu diferiþi pomi din care
fiecare putea sã-ºi potoleascã
foamea spiritualã. ªi toate acestea
veneau din dragostea ºi buna
intenþie pe care le dãruia cu atâta
generozitate prin cuvintele sale ºi nu
numai.
Dragostea de om ºi înþelegerea
pe care a avut-o faþã de neputinþa
omeneascã, onestitatea ºi sinceri-
tatea cuvântului ºi vieþii sale, hãrni-
cia ºi pãtrunderea cu care se apleca
asupra problemelor, sunt lucruri
inevitabile într-o schiþã de portret a
pãrintelui Romul Zaharia. ªi, aº
îndrãzni sã cred, în "decalogul vieþii
sale" au fost ºi "porunci" ca acestea:
Sã iubeºti mai mult decât sã pedep-
seºti, sã taci vorbind ºi sã vorbeºti
tãcând, sã strãluceºti smerit cãutând
la faþa lui Dumnezeu mai mult decât
la faþa omului, sã pui deasupra lite-
rei duhul, deasupra judecãþii dra-
gostea, deasupra replicii rãbdarea…
N-am înmormântat un om, ci
am îngropat o comoarã de viaþã, o
experienþã de viaþã cu toate simþã-
mintele ºi trãirile ei, un preot ºi un
om, un român ardelean integru sin-
tetizând sufletul þãrii pe care a iubit-
o ºi pãstorit-o cu atâta rafinament ºi
spirit de sacrificiu, Þara Fãgãra-
ºului.
Pr. Ciprian Bîlbã
„Mulþumesc, Pãrinte!“
Sunt momente în viaþã, în care cuvintele nu mai au nici o
forþã pentru a exprima însemnãtatea unui om, sau fericirea pe
care a semãnat-o acel om de-a lungul timpului asupra a zeci
de mii de oameni… Sunt momente în viaþã în care nici un
cuvânt nu mai poate înlocui golul lãsat de un om pe Pãmânt.
Am vrea sã-i spunem azi pãrintelui „Bunã ziua, Pãrinte",
aºa cum toþi cei de aici o fãceam zi de zi când îl întâlneam pe
strãzile oraºului, pe care le cutreiera singur, agale, zi de zi,
spre bisericã, ºi dinspre bisericã. Am avut senzaþia deseori cã
Pãrintele a venit pe lumea asta cu o misiune, cã drumul aces-
ta între casã ºi Bisericã este un fel de Golgota al sãu ºi cã nu
vrea a face altceva, zi de zi, decât sã-i slujeascã lui Dumnezeu
ºi sã-i povãþuiascã pe oameni sã-i urmeze calea.
Am vrea sã-i spunem azi Pãrintelui „Mulþumesc,
Pãrinte", pentru învãþãtura pe care ne-ai dat-o în viaþa aceas-
ta… din faþa Altarului Sfânt, sau printr-o simplã vorbã înþe-
leaptã, spusã pe stradã. Am vrea sã spunem astãzi, cum
obiºnuiesc fãgãrãºenii, „Sãnãtate, Pãrinte", ori „Doamne
ajutã". Cuvintele însã pãlesc în faþa realitãþii crude. Pãrintele
nu mai este printre noi cu trupul. Am fi putut sã i-o spunem
de sute de ori, de mii de ori în aceastã viaþã. ªi ne-ar fi
rãspuns mereu cu vorba-i blândã ºi încãrcatã de modestie
„Ziua bunã, dragã. Sã te ajute Dumnezeu!".
Am întâlnit o femeie din Boholþ care mi-a spus cã , odatã
cu Pãrintele Zaharie, a murit cu adevãrat ºi copilãria sa.
Copilãria din amintirile fiecãruia dintre noi. Copilãria celor
din Boholþ, copilãria celor din Fãgãraº, copilãria sutelor de
fiinþe ale acestui tãrâm al Fãgãraºului, cufundate în cristelniþa
de botez de mâinile Pãrintelui Zaharie. Copilãria tinerilor pe
capul cãrora pãrintele a aºezat coroana cununiei, pentru a le
uni destinele, pentru a întemeia familii.
Astãzi ne vedem obligaþi sã îl conducem pe Pãrintele
Zaharie pe ultimul drum din Fãgãraº. Pe acolo pe unde
cutreiera dânsul, zi de zi, singur. Astãzi nu va mai fi singur,
ci cu noi toþi. Într-un anume fel, parcã, tot Pãrintele e cel
care ne spune pe unde sã îl conducem. Pentru cã se îndreap-
tã… TOT SPRE BISERICÃ, pentru somnul sãu de veci. Aco-
lo, la Biserica „Sfânta Treime“, de pe strada Codru Drãguºa-
nu, cu numele cãreia s-a contopit ºi numele Pãrintelui
Protopop Zaharie. Dacã nu cerem prea mult, i-am spune
Pãrintelui ca, pe drumurile Cerului pe care le va cutreiera de
acum înainte, sã se roage ºi pentru iubiþii credincioºi ai
Fãgãraºului, aºa cum îi numea chiar dânsul în vorbele rostite
duminica. Constantin Sorin Mãnduc,
viceprimarul municipiului Fãgãraº

„Din fiecare eºec trebuie sã rãmâi cu o lecþie
În multe cazuri religiozi-
tatea este sãditã în inima
omului din fragedã pruncie.
de viaþã“
De aceea, pãrinte Ion, pentru
început aº vrea sã ne spuneþi
câteva lucruri despre
copilãria sfinþiei voastre.
Am avut o copilãrie fru-
moasã în sensul cã vacanþele le
petreceam la bunicii mei în
Moldova, în judeþul Galaþi, ºi
acolo împreunã cu bunicii mei
obiºnuiam în fiecare Duminicã
ºi de sãrbãtori sã mergem la bi-
sericã. Am început sã îndrãgesc
ºi slujbele ºi biserica. Îmi era
drag ºi de pãrintele de acolo.
Era un pãrinte în vârstã, cu
barbã albã, cãrunt, ºi vroiam sã
merg la bisericã ºi pentru pãrin-
tele. Apoi am început cu timpul
,între jocurile copilãriei, sã am
un joc tare interesant. Mã jucam
de-a pãrintele acasã la bunica,
în staul, unde ea îºi þinea vitele.
Am improvizat acolo o toacã,
niºte clopote ºi mã jucam de-a
pãrintele cu diferite veºminte
de-ale bunicii. ªi la noi în casã a
fost întotdeauna o atmosferã de
bisericã în sensul cã pãrinþii mei
ºtiau de post, ºtiau de rugãciune
ºi nu mi-a fost greu când am
fost pus în situaþia de a alege
spre ce liceu sã mã îndrept,
mi-a fost foarte uºor sã aleg
teologia. Aºa am ajuns la Semi-
narul Teologic din Caransebeº,
cel mai apropiat de Lupeni.
Cum aþi petrecut la
Seminarul din Caransebeº?
Cu ce gânduri aþi început?
Eu am fost un pic mai sen-
sibil la înjurãturi, la vorbe urâte
pentru cã am fost crescut în
bisericã ºi îmi era foarte greu sã
accept ideea cã aº putea vorbi
urât sau cã aº putea sã stau
lângã cineva care sã vorbeascã
urât. Din cauza acestei sensibi-
litãþi ºi la Seminar am triat din
mulþimea de colegi ºi am avut
un grup de colegi ,care ne
potriveam în gândire, în sensul
cã am avut preocupãri de a
învãþa, de rugãciune.
Am intrat le Seminar cu
gândul de a mã face preot dar la
un moment dat, din cauza unor
împrejurãri, mai puþin plãcute,
mã refer la unii dintre colegii
mei care ,din punctul meu de
vedere, nu ar fi trebuit sã fie
elevi ai Seminarului Teologic.
La un moment dat am fost
dezamãgit ºi am vrut sã renunþ
la a mã mai face preot, dar am
avut un bun îndrumãtor, pe
pãrintele meu duhovnic, care
m-a sfãtuit bine ºi m-a þinut
aproape de Bisericã ºi poate
datoritã lui astãzi sunt preot.
Cred cã ar merita sã ne
spuneþi ºi numele acestui
pãrinte duhovnic.
Este vorba de pãrintele
Petru Pantiº, care a venit la
Caransebeº în 1993. L-am ales
ca povãþuitor, ca îndrumãtor, ºi
am simþit cã pãrintele mi se
potriveºte sufleteºte ºi am þinut
legãtura cu el tot timpul, în tim-
pul Seminarului ºi apoi în tim-
pul Facultãþii ºi iatã ºi acum,
cãsãtorit fiind ºi preot, þinem
legãtura ºi simt puterea harului
lui Dumnezeu ,pe care trebuie
sã o simtã fiecare om faþã de
duhovnicul lui.
La sfârºitul Facultãþii
s-au succedat în viaþa sfinþiei
voastre destul de repede mai
multe evenimente ºi anume
dupã licenþã v-aþi cãsãtorit ºi
aþi ºi primit parohie lângã
Caransebeº. Cu ce gânduri
aþi mers în parohie?
Am fost foarte doritor de
taina preoþiei ºi în anul IV am
hotãrât împreunã cu soþia sã ne
cãsãtorim. Ne cunoºteam
dinainte. Am fost colegi de an.
Eu fiind îngrijitorul capelei
Facultãþii, ocupându-mã împre-
unã cu alþi colegi de curãþenia în
sfântul altar, soþia mea, Simona,
fãcea parte din grupul studen-
telor care se îngrijeau de curãþe-
nia în bisericã. O simpatizam
duhovniceºte pe viitoarea mea
soþie ºi la sfârºitul anului III a
început între noi o relaþie de pri-
etenie în vederea cãsãtoriei. La
sfârºitul lunii iulie ne-am cãsã-
torit ºi în septembrie am fost
chemat pentru hirotonie pe
seama parohiei Borlova.
În parohie ne-am dus ide-
aliºti, cu gânduri mãreþe, sã slu-
jim lui Dumnezeu, sã-i mulþu-
Noi apostoli 5
mim pe oameni, sã ne rugãm
pentru credincioºii noºtri, sã le
fim de folos. În final aceasta
este menirea preotului în paro-
hie, sã serveascã mântuirii cre-
dincioºilor lui.
Cât de mult vã foloseºte
experienþa acumulatã acolo?
Consider cã în parohia
Borlova am învãþat sã lucrez cu
omul. Am învãþat sã ascult pe
fiecare ºi am învãþat sã vorbesc
fiecãruia pe limbajul lui. Am
fost mai idealist la început ºi pe
parcurs m-am lovit de anumite
probleme ºi din fiecare încer-
care am învãþat câte ceva. Din
fiecare eºec trebuie sã rãmâi
cu o lecþie de viaþã ºi cred cã
am învãþat multe în fosta
parohie ºi aici vin doar sã Numele: Pr. Ion Tãrcuþã
continui lucrarea preoþiei. Data ºi locul naºterii: 10 mai
Cu atât mai mult cu cât vin 1979, Oneºti, Bacãu.
într-o parohie deja formatã, Studii: Seminarul Teologic Ioan
cu o anumitã rânduialã de Popasu, Caransebeº (1993-1998);
viaþã duhovniceascã stator- Facultatea de Teologie Andrei
nicitã de pãrintele profesor ªaguna, Sibiu (1998-2002), Studii
Glãjar ºi de aceea lucrurile aprofundate: Teologie Moralã
au o continuitate.
În încheiere aº vrea (2002-2003).
sã adresaþi un cuvânt Familia: cãsãtorit cu Simona, au
credincioºilor pe care îi douã fete, Teodora (4 ani) ºi
aveþi acum. Iuliana (1an ºi jumãtate).
O laturã a pastoraþiei Parohia în care slujeºte: Ucea de Jos.
pe care am accentuat-o în guriþã. Prin împãrtãºanie eºti
parohia Borlova ºi pe care mai responsabil faþã de cel de
intenþionez sã o pun în evidenþã lângã tine, simþi cã Hristos
ºi în aceastã nouã parohie þine trãieºte prin tine ºi simþi cã poþi
de deasa spovedanie ºi împãr- sã fi de folos þie ,familiei tale ºi
tãºanie, însã o împãrtãºanie celui de lângã tine. Acestea sunt
conºtientizatã ºi pregãtitã. Pe sfaturile pe care le dau credin-
credincioºii mei îi îndemn sã se cioºilor mei din noua parohie:
spovedeascã mai des ºi sã-ºi sã se spovedeascã ºi în afara
doreascã sã se împãrtãºeascã posturilor în aºa fel încât sã nu
mai des, conºtienþi fiind cã se rãmânã nici mãcar o Sfântã
împãrtãºesc cu Trupul ºi Liturghie fãrã sã împãrtãºesc
Sângele Domnului Hristos ºi în pe cineva.
acelaºi timp sã fie cu gândul cã Pãrinte Ion, vã mulþumim
aceste Sfinte Taine sunt darurile cã ne-aþi primit cu bucurie ºi
pe care Dumnezeu ni le oferã aþi dat curs invitaþiei noastre
pentru a ne mântui. Aºa cum ne de a vã face cunoscut prin
învaþã ºi Înalt Prea Sfinþitul paginile acestei publicaþii. Vã
Laurenþiu în diverse cuvântãri, dorim ca bunul Dumnezeu sã
Împãrtãºania este ºansa mân- vã dãruiascã ani mulþi în
tuirii noastre. Prin Sfânta aceastã parohie ºi activitate
Împãrtãºanie avem acces la rodnicã din punct de vedere
mântuire, se realizeazã comuni- duhovnicesc.
unea, ne simþim fraþi cu cei cu Sã dea Dumnezeu!
care ne-am împãrtãºit din Interviu realizat de
acelaºi potir, cu aceeaºi lin- Pr. Ovidiu Bostan
 6 Viaþa în Hristos
Rãzboiul icoanelor Icoana nu agreseazã,
În prezent România, strãduindu-se sã se alinieze la
standardele europene, este supusã unui proces de
ci lumineazã
Tema este nãucitoare cu atât mai mult cu cât
descreºtinare tot mai accelerat. Se fac simþite tendinþe pare o prelungire a frãmântãrilor legate de icoane
de îndepãrtare a simbolurilor creºtine din spaþiile pub- din primele secole de creºtinism. Atunci lucrurile
lice, de modificare a denumirilor sãrbãtorilor creºtine s-au tranºat dupã ºiruri întregi de martiri, dupã
ºi a formulelor de felicitare pentru acestea, de scoatere agresiuni fizice asupra icoanelor, dupã decapitãri
a numelui lui Dumnezeu din jurãmintele militare etc. de apãrãtori ai icoanelor ºi incendieri de biserici ºi
Un exemplu îl reprezintã ºi decizia Colegiului Director mãnãstiri. Astãzi, diavolul a învãþat cã mult mai
al Consiliului Naþional pentru Combaterea Discrimi- Sf. Stelian, câºtigat va ieºi dacã va lupta pe planul mânuirii
nãrii (CNCD), de emitere a unei recomandãri obliga- ocrotitorul copiilor subtile a ideilor, a argumentelor inteligente ºi care
torii cãtre Ministerul Educaþiei prin care cere imple- nu sunt rapid pãtrunse în intenþia lor de cãtre
mentarea unei norme interne care sã reglementeze marea masã a românilor de astãzi, din pãcate cam
prezenþa simbolurilor religioase în instituþiile de învãþãmânt public, astfel ca ne-ancoraþi suficient de temeinic în credinþa lor.
acestea ,,sã afiºeze simbolurile religioase doar în cursul orelor de religie sau Dacã în comunism religia a fost interzisã în
în spaþiile destinate exclusiv învãþãmântului religios". Decizia din noiembrie spaþiul public, astãzi intenþiile atee sunt similare, dar
2006 a CNCD este rezultatul petiþiilor profesorului de filozofie Emil Moise se fac pe o cale subtilã. ªi astãzi, ca ºi atunci, se
din Buzãu, membru al Asociaþiei ,,Solidaritatea pentru Libertatea de Conºtiin- speculeazã dorinþa de a-l îndepãrta pe om de
þã". Acesta afirmã cã icoanele ,,pericliteazã dezvoltarea mentalã, spiritualã, Dumnezeu, pentru a face din el o marionetã mai uºor
moralã ºi socialã atât a fetiþei mele, cât ºi a colegelor/colegilor de clasã", de manevrat. Doar cã astãzi lucrurile se fac în
vorbind despre ,,atmosfera ostilã, ofensatoare ºi degradantã pentru copiii numele drepturilor omului ºi libertãþii conºtiinþei,
aparþinând altei confesiuni decât celei cãreia îi aparþin simbolurile religioase". creându-se sofisme care încurcã mintea omului sim-
plu, neobiºnuit cu speculaþiile ºi argumentãrile
ICOANA, parte din identitatea noastrã filosofice. Astãzi, în numele libertãþii valorilor
etc. se încearcã nu pãstrarea ºi întãrirea identitãþii
Au trecut peste 2000 de ani de la apariþia icoanei ºi nu numai cã ea nu a îngrãdit naþionale, ci din contrã, anularea ei ºi alinierea la
libertatea cuiva, ba mai mult, a lãrgit graniþele acestei libertãþi. Câte cãrþi nu s-au standarde lipsite de sãnãtatea prezenþei lui Dum-
scris pe marginea ei? Câte opere de artã n-au fost inspirate din ea? Câte suflete nu nezeu în viaþa oamenilor. Însã nu abandonarea a
ºi-au aflat liniºtea la umbra ei? Câte speranþe n-au fost aprinse de ea? Prezenþa ceea ce ne-a definit pe noi ca popor de timp de
icoanei a îmblânzit întotdeauna caracterele cele mai aprinse, a dat putere ostaºului douã mii de ani ne transformã (acum, când iatã
sã lupte pe front ºi nãdejde cã se va întoarce acasã. Spre ea privesc cu speranþã bol- am aderat la aceastã mult râvnitã UE) în naþiune
navii din spitale, pentru cã ºtiu cã de la Dumnezeu vine vindecarea. Ea stã ºi astãzi evoluatã, cu principii avansate ºi înalt grad de
liniºtitã în portofelul românului plecat în þãrile Europei sau peste ocean ca sã-ºi civilizaþie, ci din contrã, redescoperirea valorilor
câºtige existenþa. Icoana a stat pe pieptul bunicilor noºtri când ei au plecat în creºtine ºi punerea lor în practicã va da nobleþea
lumea de dincolo. noastrã ca popor. Pentru cã de la revoluþie încoa-
De ce sã o scoatem din ºcoalã? A fost aºezatã de mamele noastre deasupra pa- ce, de când chipurile ne-am emancipat, am fost
tului când noi ne-am nãscut. Adeseori, icoana a fost singura care ne-a ascultat gân- în fruntea Europei la multe capitole negative:
guritul. În faþa ei am împreunat pentru prima datã mâinile ºi niciodatã nu am înju- alcoolism, rata avorturilor, consumul de TV etc.
rat în prezenþa ei, pentru cã ºtiam cã cineva ne vede. Când am ajuns la ºcoalã pro- Dacã efectele acestei aºa zise emancipãri au fost
fesorii ne-au spus sã nu copiem pentru cã cineva ne priveºte de pe peretele dinspre acestea, este logicã concluzia cã prin abando-
rãsãrit. ªi atunci, cum sã o scuipãm când mama ne-a învãþat sã o sãrutãm? Cum narea valorilor creºtine am devenit mai buni?
sã o scoatem din ºcoalã, când armonia pe care o degajã creeazã tocmai mediul Iatã, se pare cã nu. Mai nou creºte violenþa în
propice pentru studiu? Nu s-a dat lege ca icoana sã fie introdusã cu forþa în ºcoalã, ºcoli, consumul de droguri, tot mai mulþi tineri
aºa cã nu poate fi scoasã prin lege. A stat afarã pânã în 1989. ªi-a cucerit singurã au probleme de comportament ºi caractere deviante.
locul pe care îl ocupã astãzi cu farmecul ºi cu armonia ei. Nu s-a reuºit ca icoana Deci sã zicem în continuare ,înainte români,
sã fie înlocuitã. Ea a dãinuit mereu în suflet, de unde a putut fi proiectatã pe pereþii la distrus tot ce mai avem bun ºi frumos în viaþa
instituþiilor româneºti. noastrã? Ce ar fi dacã ne-am solidariza ºi am
Poporul român trebuie sã îmbogãþeascã Europa la care tocmai a aderat cu va- zice NU pornografiei, publicitãþii perverse cu
lorile sale culturale ºi spirituale printre care se înscrie ºi icoana. Amintirile pe care
tentã sexualã, programelor devastatoare de
le duc cu ei europenii dupã ce viziteazã þara noastrã sunt tocmai icoanele sau ima-
suflete ºi furnizoare de subculturã ºi subcompor-
ginile vestitelor mãnãstiri româneºti. Dacã ei sunt impresionaþi de frumuseþea
icoanelor româneºti, noi de ce sã renunþãm la ele? Fac parte din noi, sunt cartea tamente, ºi am zice DA, vrem icoane în faþa
noastrã de vizitã, exprimã identitatea noastrã. Ele ne sunt dragi la fel ca ºi pozele ochilor noºtri, pentru cã nu vrem ca ai noºtri
pãrinþilor noºtri, dacã nu mai dragi. De ce sã le înlãturãm din viaþa copiilor noºtri? copii ,sã se ucidã între ei, sã-ºi împuºte profesorii
Sã încetãm a ne mai lupta cu noi înºine, cu valorile noastre. Icoanele fac parte din ºi colegii cum se întâmplã deja la alþii, sã se sin-
identitatea noastrã. ªi chiar dacã vom scoate icoanele din ºcoli, ele vor continua sã ucidã, sã consume droguri, sã fie þinta profito-
existe pe stema tricolorului prin crucea din ciocul vulturului. Vom renunþa la tri- rilor sub orice formã? Vrem copii frumoºi ca ºi
color, la stemã? Atunci nu vom mai fi noi înºine... Va fi sfârºitul nostru. icoanele noastre, care sã fie buni ºi sã ºtie în
primul rând sã iubeascã. Pr. Marius Corlean
Pr. Laurenþiu Urian, Parohia Pãrãu
 Actual 7
cã numãrul oamenilor care îºi doresc

„A fi sau a nu fi“
La gala premiilor UNITER dintr-un an cã „într-atât a iubit Dumnezeu lumea încât
moartea, chiar bãtrâni, bolnavi ºi
neputincioºi fiind, este foarte mic. De
asemenea, foarte puþini, în raport cu total-
itatea oamenilor de pe pãmânt, sunt cei
recent, un om de teatru bucureºtean, pre- pe Fiul Sãu Cel Unul Nãscut L-a dat pen- care îºi curmã voluntar viaþa. Nici Emil
miat, a folosit în alocuþiunea sa, în sens tru ca tot cel ce crede într-Însul sã nu piarã, Cioran n-a fãcut acest lucru, deºi a fost
afirmativ, expresia: „absurditatea de a ne ci sã aibã viaþã veºnicã“ (Ioan 3,16). bântuit de acest gând. Aceasta înseamnã
fi nãscut“. Dacã naºterea este o absurdi- Desigur cã la aceste convingeri ale þãranu- nu atât cã n-a avut un asemenea curaj, cât
tate, înseamnã cã ºi viaþa în sine este o lui român s-a gândit, în primul rând, ºi cã nu era îndeajuns de convins de adevãrul
absurditate, este ceva absurd. Dicþionarul filosoful Petre Þuþea, când a formulat gândirii ºi afirmaþiilor sale despre realitate,
limbii române explicã termenul „absurd“ aforismul: „Þãranul este omul absolut“ ºi, naºtere, viaþã ºi moarte.
ca fiind ceva „care contrazice gândirea de ce nu, Lucian Blaga, când a lansat sin- Oricum, realitatea e minunatã, univer-
logicã; care nesocoteºte legile naturii ºi ale tagma: „Veºnicia s-a nãscut la sat“. sul e frumos, iar viaþa îºi are satisfacþiile,
societãþii; contrar bunului simþ, „prostie“. bucuriile ºi farmecul ei, pentru care omul
E adevãrat cã în viaþa omului ºi a soci-
O asemenea concepþie despre naºtere ºi etãþii se ivesc ºi persistã ºi multe gânduri, o preþuieºte ºi þine cu tot dinadinsul sã
viaþã nu e creaþia omului de teatru la care elemente, fapte, situaþii ºi evenimente trãiascã ºi încã deplin ºi cât mai mult timp.
ne-am referit, ci se întâlneºte în cursul absurde, dar creºtinul ºtie cã „Dumnezeu În lumina credinþei creºtine în Dumnezeu
istoriei la unii filosofi mai vechi sau mai este iubire“ (I Ioan 4,15), trãieºte cu ºi în nemurire, întreaga existenþã, viaþa în
noi. Aici ne mãrginim sã amintim, dintre aceastã convingere ºi este încredinþat cã îi general ºi viaþa omului în special îºi au o
aceºtia, doar pe românul nostru Emil ascultã rugãciunea ºi îl ajutã sã valoare, un sens ºi o finalitate: sunt creaþii
Cioran. Iatã ce spune acesta în cartea sa depãºeascã, sã biruiascã absurditãþile ivite ale lui Dumnezeu menite ca omul sã se
intitulatã: „Despre neajunsul de a te fi nãs- în viaþa sa, mai ales cã aproape toate aces- bucure de Harul Sãu, de cunoaºterea Lui,
cut“ (Editura Humanitas, 2003): tea vin din partea oamenilor sau a de iubirea Sa, de viaþa în comuniune spi -
„Realitatea þine de absurd“ (p.5). „ªtiu cã duhurilor malefice. ªi viaþa dovedeºte cã ritualã cu El, toate aceste pogorãminte ºi
naºterea mea e o întâmplare, un accident acest optimism al creºtinismului nu e daruri divine fiind eterne pentru omul lui
ridicol“ (p.8). „Nu-mi iert faptul cã m-am absurd, nu e o rãtãcire de la adevãr, nu e o Dumnezeu. Pr. Prof. Ioan Glãjar,
nãscut“ (p.19). „Sã nu te fi nãscut, numai naivitate. Aºa se explicã între altele faptul Parohia Ucea de Jos
sã te gândeºti la asta, ce fericire,
Domnitorul ªtefan cel Mare ºi Sfânt
ce libertate, ce spaþiu!“ (p.28). „Sã
nu te naºti este, fãrã doar ºi poate,
cea mai bunã formulã care existã.
Ea nu e, din nefericire la îndemâ-
2 iulie 2007, 550 de ani de la
na nimãnui“ (p.222). „Sã fi comis urcarea pe tronul Moldovei
toate crimele, în afara celei de a fi
tatã“ (p.9). Oricum a tãlmãcit sau ªtefan cel Mare a fost uns ca domnitor în Ureche consemneazã
ar mai fi tãlmãcit Emil Cioran 1457, pe locul numit "Direptate", de cãtre mi- un numãr de 44 de
aceste afirmaþii, ele rãmân incri- tropolitul Teoctist. Deºi contextul politic mãnãstiri ºi biserici),
minãri ale realitãþii, ale naºterii ºi sud-est european nu era chiar favorabil adevãrate capodopere
vieþii ºi, raportate la credinþa noas- Moldovei, slãbitã economic, istoria a arãtat cã de arhitecturã în stilul
trã creºtinã, denigrãri ºi acuze domnia lui ªtefan cel Mare (1457-1502) a tradiþional moldove-
aduse lui Dumnezeu, Creatorul marcat nu numai sfârºitul crizei politice ci ºi nesc, dau mãrturie mai
lumii ºi al vieþii. apogeul Moldovei medievale. presus de orice cã
ªtefan cel Mare ºi Sfânt a fost mare nu nu- domnitorul avea o mare evlavie faþã de
Dar tot filozoful Emil Cioran
mai prin victoriile sale pe câmpul de luptã sau Dumnezeu, iar idealul sãu de a nu vedea
afirma altãdatã: „Þãranul român e
prin politica sa externã, ci a rãmas în conºtiinþa creºtinãtatea europeanã stãpânitã ºi umilitã de
mai mare filosof decât filosofii“. românilor mai ales prin ctitoriile sale. Nici unul puterea semilunei mahomedane a cãutat sã-l
Dacã e aºa, înseamnã cã el ar fi din domnitorii þãrilor româneºti n-a ridicat atingã nu numai prin luptã, ci ºi prin mãrtur-
trebuit sã ia aminte ºi sã-ºi însu- atâtea locaºuri de închinare. Tradiþia a consem- isirea credinþei în Dumnezeu, prin ajutorul
ºeascã concepþia despre realitate, nat cã dupã fiecare luptã el ridica o bisericã sau cãruia a repurtat atâtea biruinþe.
naºtere ºi viaþã a acestui filosof mãnãstire, ºi sunt consemnate peste 40 de vic- Vestit de la Rãsãrit (la Sfântul Munte
mai mare decât el, adicã a þãranu- torii... Cea mai importantã ctitorie ºtefanianã, Athos a contribuit cu nenumãrate danii) pânã
lui român. Or, þãranul român cre- unde se aflã ºi mormântul marelui domnitor, la Apus (papa l-a numit "altletul lui Hristos"),
dea în Dumnezeu ºi pentru el viaþa este mãnãstirea Putna, construitã între anii personalitatea sa a devenit legendarã încã din
e un dar de la Dumnezeu. El prea- 1466-1469. Numãrul bisericilor de mir ctitorite timpul vieþii, poporul numindu-l încã de atunci
mãreºte pe Dumnezeu ºi Îi de ªtefan cel Mare este mult mai mare decât al "Sfetî ªtefan Vodã". Canonizarea domitorului
mulþumeºte zilnic pentru acest mãnãstirilor, ele fiind rãspândite pe tot cuprin- s-a bazat ºi pe temeiul unei lungi tradiþii de
dar. El se roagã lui Dumnezeu ºi Îi sul Moldovei. În general au fost ridicate dupã evlavie popularã. Fiu duhovnicesc al
implorã Harul dãtãtor de viaþã. marile bãtãlii cu turcii, multe amintind de vic- Cuviosului Daniil Sihastrul, cei doi au intrat
Þãranul român, din trecut ºi de toriile lui în cei 47 de ani de domnie. împreunã în calendar, fiind canonizaþi în 1992.
astãzi, este creºtin ºi mãrturiseºte Mulþimea ctitoriilor ºtefaniene (Grigorie Pr. Rãzvan Timofte
 8 Ne vorbeºte pãrintele Arsenie Papacioc
„Recomand fiilor mei duhovniceºti
o nesfârºitã veselie sufleteascã..."
Pãrintele Arsenie Papacioc, numit
ºi „pustnicul de la malul mãrii", s-a
nãscut la 15 august 1914. A fost
cãlugãrit în 1949 ºi a petrecut mulþi
ani în închisorile comuniste. Din 1976
este duhovnicul Mãnãstirii "Sf.
Maria" din Techirghiol.
Datoritã înþelepciunii ºi blândeþii
sale, este cãutat de credincioºi,
cãlugãri, preoþi ºi chiar ierarhi, care
vin din toatã þara pentru a primi
povãþuire.
Asta este fotografia cea mai reuºitã...
Pânã ºi fotografii zic: "Zâmbiþi, vã rog!"
Aº vrea sã nu vã vadã sfântul Ioan Gurã de
Aur cã sunteþi întristaþi, pentru cã veselia
este cliºeul nostru natural. Puteþi sã vã
închipuiþi un înger întristat, posac, care sã
refuze poruncile lui Dumnezeu?
Starea de veselie e cea potrivitã pentru
ca sã creãm... Altfel nu se poate ºi noi sun-
tem creaþi sã creãm... Ce sã creãm? Sã ne
creãm pe noi, sã ne desãvârºim, ºi asta e
tot de la Dumnezeu. Nu putem noi crea,
dar rãscolim în noi creaþia lui Dumnezeu,
asta înseamnã deja descoperirea lui
Dumnezeu în noi. Starea de veselie e o
stare de mers înainte, de îndrãznealã! ªi
numai în felul ãsta poþi sã fii un erou al lui
Hristos ºi numai al lui Hristos.
Oamenii în cerbicia lor
considerã cã ei fac totul
prin puterea lor.
Ce ar trebui sã cerem de la Dumnezeu?
Desigur, ar trebui sã cerem toate ºi mai
întâi sã ne dea o viaþã controlatã, smeritã.
E prea puþin spus "smeritã", sã ne dea prã-
pastie de smerenie. Eu i-am spus "smeritã
smerenie", în orice chip sã ne-o dea pentru Noi avem putinþa de a ne ridica pânã la
ca sã putem primi harul, cãci fãrã harul lui Dumnezeu. Un înger nu se poate ridica nicio-
Dumnezeu nu putem face nimic... datã la nivel de arhanghel, pe când omul
Aici e fie greºeala, fie nepãsarea poate ajunge ca Dumnezeu. De aceea tre-
lumii... Deoarece considerã cã fãcând o buie sã ne cunoaºtem valoarea noastrã.
faptã bunã a fãcut-o el ºi asta e o enorm de Care este cel mai mare pãcat?
mare greºealã. Existã cuvântul Scripturii A venit cineva la pãrintele Antonie ºi
"Fãrã de Mine nu puteþi face nimic"... l-a întrebat acest lucru, iar pãrintele i-a rãs-
Deci trebuie sã cerem de la Dumnezeu tot puns cã nu e nici mândria, nici mânia, nici
ceea ce facem. Oamenii în cerbicia lor lenea... ci pãcatul cel mai aproape de om
considerã cã ei fac totul prin puterea lor. este ºi cel mai mare. Cel mai periculos este
Starea de veselie e o stare de pãcatul de lângã noi, de el trebuie sã te fereºti.
Ce ne puteþi zice despre smerenie?
mers înainte, de îndrãznealã! Harul lui Dumnezeu se sãlãºluieºte
ªi numai în felul ãsta poþi sã mai ales în cei simpli ºi nebãgaþi în seamã.
fii un erou al lui Hristos. Nu se poate face nimic fãrã harul lui
Dumnezeu, cãci se spune în Scripturã
Nu cãderea în pãcat este o mare operã, "Fãrã de Mine nu puteþi face nimic". Noi
o faptã reuºitã a satanei, ci lipsa poziþiei suntem doar mlãdiþe altoite pe viþã ºi dacã
noastre de a ne ridica din pãcat. Faptul cã ne rupem de aceasta nu mai aducem roade.
te ridici este pierderea lui ºi salvarea noas-
trã. Dar asta nu se poate face fãrã harul lui Dacã spui despre tine cã ai
Dumnezeu ºi harul nu vine dacã nu e smerenie,
smerenie. Chiar m-a întrebat pãrintele înseamnã cã nu eºti smerit.
Teofil Pãrãianu (cu care mã cunosc de 60
de ani ºi suntem prieteni) dacã eu mã mân- De câte feluri sunt ispitele?
tuiesc. Eu i-am rãspuns de-a dreptul: nu Ispitele sunt de ºase feluri: din sus, de
pãrinte! Nu mã pot mântui uºor. Condiþia jos, din faþã, din spate, din stânga ºi din
mântuirii mele este sã vinã harul lui dreapta. De sus fiindcã vrei sã ºtii mai mult
Dumnezeu ºi el nu vine decât dacã eºti decât trebuie sã ºtii ºi decât s-a descoperit.
smerit. Sunt eu smerit? Pot eu sã zic sunt De jos: nu ºtii nici cât trebuie sã ºtii, nu
un om smerit? Dacã spui despre tine cã ai faci nimic. Ispitele din spate sunt amintirea
smerenie, înseamnã cã nu eºti smerit. E celor trecute, retrospectiva celor trecute pe
posibil sã te mântuieºti dacã eºti în aceas- care le reînvii. Ispitele din spate nu sunt la
ta binecuvântatã simþire continuã a fel de periculoase ca cele din faþã, pe care
nevredniciei tale. Canonul 124 al sinodu- le vezi, sunt vii ºi poþi sã îþi confunzi iden-
lui de la Cartagina spune: "Dacã zici cã tu titatea cu ele. Ispitele din stânga sunt erezi-
ai fãcut, anatema sã fii". Vedeþi, asta este ile, lucruri împotriva rânduielii bisericeºti.
ceea ce trebuie sã facem noi: sã fim într-o Am lãsat la urmã ispitirea din dreapta care
stare continuã cu Dumnezeu. este cea mai primejdioasã pentru cã s-ar
Care este rostul nostru, pãrinte? putea sã crezi cã duci o viaþã duhovni-
Ne iubeºte prea mult Dumnezeu, ne-a ceascã ºi de fapt sã nu fie aºa. Adicã faci
creat numai pentru El ºi toatã atenþia Lui e cele duhovniceºti refuzând îndeplinirea
ca noi sã ne mântuim. Marea durere a lui obligaþiilor fireºti faþã de mediul în care
Dumnezeu este iadul. Nu suntem creaþi trãieºti, ai o viaþã egoistã, exclusivistã.
numai pentru noi înºine, ci suntem fãcuþi Reþeta vieþii duhovniceºti este starea
pentru întreaga creaþie, faþã de care avem de continuã simþire a lui Dumnezeu, starea
responsabilitãþi. Nu ne mântuim singuri, ci de veselie continuã ºi starea de ridicare
împreunã cu creaþia. continuã. Acesta este de fapt mersul tãu
Cum de ne putem mântui, pãrinte? spre viaþa veºnicã. Nu sã luptãm sã ne
Pentru cã avem o mare simþire în noi. mântuim, ci sã luptãm sã Îl cucerim pe
Nu suntem orice. Am fost creaþi dupã chi- Dumnezeu ºi El ne va da darul Sãu.
pul ºi asemãnarea lui Dumnezeu. Vedeþi A consemnat
ce diferenþã este între noi ºi restul creaþiei? Pr. Laurenþiu Broscãþeanu
 Actual 9
Românii plecaþi la muncã
lasã în urmã copii rãstigniþi
Pãrintele Constantin Necula, lector la Facultatea de Teologie din Sibiu, a susþinut în
luna iunie o conferinþã la invitaþia a doi foºti elevi ai Seminarului Teologic din Fãgãraº,
Alexandru Dãdârlat ºi Mircea Laza. Vã prezentãm în continuare rãspunsurile pãrin-
telui, care a cãlãtorit mult mai ales în Italia, la câteva întrebãri legate de situaþia tiner-
ilor plecaþi la muncã în strãinãtate ºi mai ales a copiilor rãmaºi acasã.
Eroismul copiilor noºtri nevoie de el.
Societatea modernã a creat dãdaca elec-
Ce poate face un profesor pentru tronicã, extrem de periculoasã, care este
copiii ai cãror pãrinþi sunt plecaþi în televizorul. Îl iei pe copil, îl pui în faþa tele-
strãinãtate? Am observat cã aceºtia vizorului: „Gicã, centrat pe desene! Nu
sunt mult mai agitaþi decât ceilalþi copii, miºti, cã am treabã!“ ªi Gicã sãracu nu de largã, încât îi poate cuprinde liniºtitã pe
mai neînþelegãtori… miºcã, pentru cã lui îi place. Am auzit la toþi, indiferent de colþul în care se duc. Ce
Cred cã mai degrabã neînþeleºi. În ºcoalã la fiul meu doi copii povestindu-ºi poate face Biserica? Sã le arate cimitirul.
România cel mai nenorocit sistem e desene animate: „L-ai vãzut pe dracu’ ãla Sã le arate cã au un loc de aterizare… Cã
divorþul prin muncã. Aþi remarcat cum pot roºu cum i-a bãgat cornu’ lu dracu’ ãla ºi „tâmpiþeala“ asta cu plecatul peste
ºi locuind împreunã sã divorþeze pãrinþii, negru ºi cum…“ Deci copiii au luat-o razna! hotare þine 5-6-7 ani. Cam atâta merge,
pentru cã se mai vãd seara la 10, pentru cã ªi revin, nu numai copiii celor plecaþi, ci ºi dupã aceea þi se cam „agurideºte gura“…
în rest sunt preocupaþi de ale lor… Nu mai ai celor rãmaºi care sunt plecaþi tot timpul. E fain, domnule, ai bani, ai maºini… Dar
apucã sã comunice nimic despre creºterea Una dintre soluþiile reechilibrãrii câþi bani credeþi cã puteþi câºtiga? Vine o
propriilor copii... Eu cred cã în primul rând României este întoarcerea pãrinþilor la vreme când toate astea se astupã ºi efectiv
profesorii ar trebui sã creeze o plasã de copiii lor. De exemplu femeia sã fie plãtitã îþi astupã izvoarele din suflet. ªi începi sã
rezistenþã, de siguranþã. Ca la un circar pentru 8 ore, dar sã nu munceascã decât 4, te sufoci. Cam asta se întâmplã când pleci
care se dã peste cap la înãlþime. Copii iar celelalte 4 sã fie obligatoriu cu copiii. dincolo cu vise mãreþe. Jumãtate din cei
aceºtia practicã de fapt unul dintre cele Copiii nu au nevoie de proiecte sociale, ei care ajung acolo constatã cã occidentul
mai periculoase salturi la trapez. Multiplu au nevoie de mame, de taþi, de bunic, de este o pãdure plinã de þepe. Þepele sunt
salt mortal (nu mai e vorba de triplu salt), bunicã… N-au nevoie de ºcoalã, unde de foarte bine parfumate: „A, bunã ziua, bine
pentru cã ei fac asta în fiecare zi... Gândi- multe ori se oligofreneazã… Noi ne aþi venit, ne bucurãm cã avem un prost
þi-vã cã într-o casã unde amândoi pãrinþii retardãm copiii în sisteme educaþionale. care sã lucreze pentru noi… Ce aþi fost în
sunt prezenþi când un copil face febrã, per- Noi sistematic ne batem joc de darul nat- þarã? Medic? A, interesant, avem nevoie
cuteazã amândoi sau mãcar pe rând fac cu ural dat de Dumnezeu neamului acestuia: de o femeie de servici!“ ªi în momentul
schimbul la priveghere. Dar într-o casã creierul românului, care a ajuns varzã de acela toatã demnitatea se duce… Sigur, ca
unde cea mai mare persoanã are 12 ani ºi Bruxelles, în cel mai bun sens al cuvântu- femeie de servici în Italia poþi câºtiga mai
creºte copilul de 7 ºi pe frati-su de 5 ani lui. În batjocorirea aceasta de sensuri mult decât câºtigi ca medic în România.
cine sã privegheze? Deci copiii sunt efec- copilul nu poate sã-ºi recapete demnitatea Dar în acelaºi timp acolo consumi mult
tiv daþi morþii, inclusiv fizice. decât prin ieºirea din starea de varzã. Ori mai mult ca sã supravieþuieºti. Aveam un
Ce este dramatic este cã pãrinþii la asta nu poate lucra numai Biserica, sau prieten intelectual, care câºtiga foarte
conºtientizeazã lucrurile acestea, dar aduc profesorii. La asta poate lucra numai mult, 10 mii de euro pe lunã, unul dintre
urmãtorul argument: „Da, pãrinte, dar noi treimea familie, Bisericã ºi ºcoalã. Cã de cele mai fericite cazuri. „Bun, zic, ºi cât
mergem sã muncim, sã ne întoarcem ºi sã societate ºi stradã… vedem unde ne duce dai pe chiria aia în buricul Parisului?“
ne facem casã!“ Dar dacã facem o casã în marea educaþie de bãuturã… „7 000 de euro.“ ªi eu zic: „Bãi Gicã, hai
care nu mai are cine locui? Pentru cã în Ce recomand profesorilor este sã caute mã acasã, cã de banii ãia ne facem casã!“
acea casã nu vor mai sta copiii noºtri, ci sã identifice cine sunt copiii, în ce direcþie Familiile nu se rup în esenþã. Sã nu vã
rãposaþii noºtri copii, avortaþii societãþii, se îndreaptã ºi sã vadã cât pot oferi acesto- închipuiþi cã copilul unor pãrinþi plecaþi nu
ra pentru a echilibra disconfortul din casele lor. mai este copilul pãrinþilor lui. Dimpotrivã,
rãstigniþii noºtri copii. ªi atunci nu mai e o
aºteptarea sporind, parcã spo-reºte ºi cali-
casã, ci un templu al propriilor noastre ªi ajutaþi-i sã scoatã televizorul din prizã… tatea de tatã ºi de mamã. Din nefericire
orgolii, absolut devalorizate.
Occidentul, avem suficienþi pe care îi adu-cem în
pachet acasã ºi asta mã întristeazã cel mai
Nevoia unui zâmbet… pãdure plinã de þepe tare. Acum un an, în apropierea Paºtilor, a
Ce are de fãcut un profesor este sã aibã Foarte mulþi dintre tinerii din murit copilul unor vecini de-ai mei la care
o listã foarte fermã cu copiii pe care îi are Fãgãraº au pãrãsit þara ºi foarte mulþi þin foarte mult. Pe mine m-a im-presionat
în dirigenþie sau în consilierat. ªi sã dintre elevi vor sã plece în Italia, Spania foarte mult cã în aºteptarea lui nu mai
încerce sã stea în fiecare zi o secundã faþã sau Statele Unite. Cum ar putea inter- conta nici un fel de sãrbãtoare. Când þi se
în faþã cu ei ºi sã le zâmbeascã. Copii se veni Biserica pentru readucerea lor? întoarce copilul la pachet acasã chiar nu
pot hrãni cu zâmbetul acesta, au mare Biserica nu readuce pe nimeni. E atât mai conteazã nici un fel de sãrbãtoare…
 10 Fii tânãr cu Hristos
„O f e r t a " H r i s t o s
Avem un "produs" pe care vrem sã
Îl propunem tinerilor: Hristos. Pentru
a-L face "vandabil" tinerilor cãrora ne
adresãm, am sã te rog sã ne spui Ce sau
Cine este Hristosul Acesta pe Care Îl
ofertãm în cele ce urmeazã?
Ce? Sau Cine este Hristosul Acesta?
Pentru cã, dacã propunem un ce tinerilor,
or sã-l arunce la gunoi. Tinerii sunt sãtui
de ce-uri, care le umplu orizontul, ca niºte
rebuturi, ca niºte deºeuri. Cred cã tinerii
sunt tineri în mãsura în care Îl cautã pe
Cine, în care simt nevoia sã comunice, sã
împãrtãºeascã ceva.
Pentru mulþi dintre oameni, creºtin-
ismul e doar o concepþie despre lume ºi
viaþã... sau nici mãcar. Crezi cã, în situ-
aþia aceasta, Hristos mai poate suscita
interes pentru tânãrul contemporan?
Nu poþi explica unui om cum sã danse-
ze pe o muzicã, dacã nu cunoaºte ritmul res-
pectiv. Nu poþi învãþa un tânãr sã danseze
hip-hop, sau nu poþi învãþa o persoanã sã
danseze blues, dacã nu a auzit niciodatã o
melodie din genul respectiv. Nu poþi pre-
zenta un Hristos doar în cuvinte. Trebuie
ca persoana respectivã sã înþeleagã cã
Hristos vrea sã fie cunoscut, iubit, înþeles.
Pe mine m-a mirat când, cu ani în urmã,
am auzit un preot spunând într-o predicã
cã sfinþii sunt prietenii noºtri. Termenul de
prieten mi se pãrea prea apropiat, prea
intim, prea... Dar am ajuns sã înþeleg cã
sfinþii sunt prietenii noºtri ºi cã Hristos e
cel mai bun prieten al nostru. Or, toþi tine-
rii au nevoie de prieteni. ªi e aºa de bine sã
ºtii cã-L ai pe Hristos lângã tine!…
Care este cartea de identitate a lui
Hristos? Sau, prin ce Se caracterizeazã
El, în principal?
Prin faptul cã îl iubeºte pe cel mai
mare pãcãtos mai mult decât îºi iubeºte cel
mai tare îndrãgostit prietena pentru care
sare în prãpastie, pentru care sare în fân-
tânã, pentru care face balet pe zãpadã, ºi
toate giumbuºlucurile cu putinþã pe care le
poate face un îndrãgostit. Hristos a murit
pentru noi. Pe mine m-a marcat foarte pu-
ternic lucrul ãsta, cã Hristos a murit pe
cruce pentru toþi, deci ºi pentru mine!
Crucea lui Hristos a avut milioane de
kilometri lungime ºi o bucatã din ea era ºi
pentru pãcatele mele. Vorbind metaforic,
Hristos e rãstignit pe noi. Am scris o poezie,
cã Hristos κi duce crucea ºi crucea pe care
o poartã în spate suntem noi, ºi cuiele sunt,
de fapt, pãcatele noastre. Trebuie sã înþe-
legem cã El ne-a iubit ºi ne iubeºte atât de
mult... Uneori nici nu pot sã mã rog, stau
în faþa icoanei lui Hristos sau în faþa crucii
ºi mã gândesc cã parcã aº fi venit la întâl-
nire cu persoana pe care o iubesc. Uneori
nici nu simt nevoia sã mã rog în cuvinte.
Într-o anumitã perioadã a studenþiei
mele mã duceam la o mãnãstire, la Lainici.
Biserica mare de acolo are la subsol un
paraclis, ºi mã duceam acolo când era
searã sau noapte ºi nu era nimeni, ºi
stãteam singur, pe întuneric, ºi mã gân-
deam cã am venit la Hristos. Lucrul acesta
poate pãrea pueril, oricine intrã într-o bise-
ricã ar trebui sã se întâlneascã cu Hristos,
dar, dacã ne uitãm la feþele multora,
vedem cum vin plictisiþi la bisericã ºi
pleacã plictisiþi de la bisericã. Vin plictisiþi
la meci, dar dacã echipa lor a bãtut, pleacã
de la meci în culmea bucuriei. La bisericã,
de fiecare datã bate echipa ta, în sensul cã
la bisericã întrevezi rãzboiul duhovnicesc
dintre puterile întunericului ºi puterile
binelui, puterile adevãrului, puterile
luminii, puterea cea dumnezeiascã. Putere
care biruie de fiecare datã, dacã ai ochi s-o
vezi. ªi asta îþi dã putere, asta îþi dã un
ghiont, un bobârnac: „Luptã în continuare,
pune-te pe picioare, ridicã-te. Ai cãzut?
Nu-i nimic! Trece!"
Sfântul Ioan Evanghelistul vorbeºte
despre iubirea aceasta a lui Dumnezeu
care iartã totul, uitã totul, acoperã totul...
Fiecare dintre noi iubim pe câte cineva...
Oare!? Mi-e teamã cã uitãm sau ne ºi
dezvãþãm sã iubim. Cred cã explozia de
sexualitate ne învaþã sã nu ne mai iubim.
Hristos se defineºte, cel mai bine, prin
iubire, ºi de aceea El covârºeºte orice altã
iubire a noastrã. În acest context, iubirea
faþã de ceilalþi, fãrã a fi altoitã sau izvorâ-
tã din Hristos, poate fi iubire autenticã?
Acum m-ai întrebat oarecum dacã e
autenticã iubirea pe care o au, de exemplu,
pãgânii faþã de copiii lor, nu? Da, cred cã e
o formã de iubire, nedesãvârºitã, dar
iubirea cea adevãratã tot de la Dumnezeu
vine. Cred cã mama care moare de foame
în China, fiind ori închinãtoare la Budha,
sau la alte zeitãþi ºi idoli, ori atee, cred cã
ea, dacã îºi rupe de la gurã ca sã-i dea
copilului ei hrana de care are nevoie
sã nu moarã, îºi manifestã dragostea
atât cât o poate duce. Însã ceea ce e trist
e cã noi trãim dragostea pentru pãrinþii ºi
fraþii noºtri ca pe o dragoste egoistã: îmi
iubesc mama pentru cã mama îmi va lãsa
moºtenirea cutare, îmi iubesc copilul pen-
tru cã el va fi premiant ºi mã voi lãuda cu
el. Poimâine va fi student, va termina facul-
tatea ºi va fi medic, ei, ce tare voi fi eu c-o
sã fiu tatã de doctor, sau tatã de preot... E
extraordinar! Unii pãrinþi creºtini sunt obse-
daþi sã-ºi facã copiii preoþi, fiicele preote-
se, ca ºi cum toþi ar avea chemarea asta ºi,
impunându-le sã dea la Facultatea de Teolo-
gie, nu-i iubesc, nici nu-L iubesc pe Dumne-
zeu. Pentru cã nu toþi copiii au acest talant.
ªi dacã tu, ca pãrinte, îl forþezi sã dev-
inã un mic idol la care te închini - Vai, ce
copil credincios am! -, mâine-poimâine el
va deveni apostat, se va lepãda de credinþã.
ªi experienþa de lângã noi ne dovedeºte cã
aºa stau lucrurile, pentru cã tineri fãrã chema-
re ajung în seminare sau în facultãþile de
teologie ºi apoi ajung pe calea pãcatului.
Oferta aceasta, "Hristos", are ºi
câteva, sã le zicem, puncte de greutate
foarte concrete. În primul rând este
mântuirea. Ce e, de fapt, mântuirea?
Sau cum îi explicãm tânãrului cã
Hristos vrea sã-l mântuiascã? Ce vrea
sã-i ofere, concret, Hristos?
Îi dã mântuirea. La kilogram!
Asta-i treaba, cã noi nu înþelegem cã
mântuirea o avem în buzunare; suntem
niºte belferi din ãºtia care dãm mântuire în
stânga ºi în dreapta, la propriu, nu la figu-
rat. În sensul cã mântuirea nu e altceva
decât trãirea Împãrãþiei lui Dumnezeu,
care e iubire. Dacã noi îl iubim cu adevãrat
pe cel de lângã noi, noi îi dãm o fãrâmã de
rai. El vede, sau, mai bine zis, poate vedea
în inima noastrã, în palma noastrã întinsã
cãtre el, o fãrâmã de rai. Nu ºtiu câþi ar fi
în stare sã respingã o iubire adevãratã.
Eu am constatat cã, de obicei, tinerii
resping învãþãturile moraliste goale, serbe-
de, sterpe, ºi n-am prea cunoscut tineri
care sã refuze iubirea; nu ºtiu cine ar putea
refuza iubirea cea adevãratã, iubirea care
nu stã doar în cuvinte sau în acte din astea
filantropice, ci iubirea care constã în a te
pune pe pâine ºi a te da celuilalt sã te
mãnânce.
(Danion Vasile, UNDERGROUND.
Rebelii generaþiei NU -Convorbiri
realizate de Romeo Petraºciuc)
 Pas în doi 11
un bãrbat se simte
Învaþã sã iubeºti prins în cursa unei cãs-
nicii plictisitoare, obosi-
Partea I: Dragostea, viaþa femeii toare, el ar putea privi
spre sine. Exprimându-
Dragostea este necesarã pentru supravieþuire. Fãrã ea ºi în constant ºi afectu-
omul îºi pierde dorinþa de a trãi, dar în ea creºtem într-o os dragostea în diferite
strãlucire care ne influenþeazã pe toate planurile. Din cauza moduri, mulþi bãrbaþi ar
lipsei de iubire mii de oameni se sinucid anual, alþii ajung în dobândi o cãsnicie mult
spitalele de nebuni, copiii loviþi sau neglijaþi suferã de nevrozã, iar bãtrânii mai fericitã.
locuiesc în azile tânjind dupã o vorbã bunã. Dumnezeu fiind iubire, ne-a lãsat Mulþi bãrbaþi sunt total inconºtienþi de
dragostea ca lege a supravieþuirii. De aceea dacã avem dragoste putem înain- nevoia femeii de o dragoste "romanticã",
ta prin cele mai grele momente ale vieþii ºi putem face faþã oricãrei încercãri. pentru cã societatea priveºte de multe ori
Societatea contemporanã însã încurajeazã principii false despre modul de femeia ca prestatoare de servicii. Cãsnicia
a iubi. De aceea de multe ori noi aºteptãm de la ceilalþi dragoste infinitã fãrã este o afacere bunã atâta timp cât include
ca noi înºine sã oferim aceastã dragoste. Studiile au arãtat cã existã multe mesele, grija de casã, îndeplinirea datori-
diferenþe între felul de a iubi al femeii ºi cel al bãrbatului, diferenþe care, odatã ilor sexuale, toate satisfãcute la momentul
cunoscute, ne pot ajuta sã ieºim în întâmpinarea celuilalt, sã lucrãm împre- oportun. Un asemenea comportament dis-
unã la rodirea binecuvântãrii pe care am primit-o prin Taina Cununiei. truge femeia, pentru cã ea se ofileºte de
dorul de a fi o persoanã deosebitã pentru
Trãiesc pentru a iubi pentru a-ºi manifesta aceastã dragoste. Dar soþul ei, de a fi preþuitã, respectatã, apreci-
Se pare cã femeile au o mare capaci- femeile au ºi o mare nevoie sã fie iubite, atã ºi iubitã.
tate de a iubi. Femeia trãieºte pentru a iubi. iar dragostea faþã de ele sã fie manifestatã
Dragostea unei femei poate scoate tot ce în mod constant. Datoritã capacitãþii ei de O avertizare: aºteptãrile
este mai bun într-un bãrbat. afecþiune, exprimãrile zilnice ale dragostei ucigãtoare
Lumea are nevoie de atingerea blândã, sunt vitale pentru existenþa unei femei. Ele Uneori o femeie se aºteaptã ca soþul ei
iubitoare ºi plinã de afecþiune a femeii, iar sunt cheia împlinirii ei, a respectului de si- sã facã ceea ce doreºte ea fãrã a fi rugat,
dragostea din ea aºteaptã omul potrivit ne ºi a satisfacþiei vieþii de cãsãtorie. Dacã vãzând aceasta ca o dovadã a marii
cãsniciei are un suflet al lui, care iubiri pe care acesta i-o poartã. De
Impasul monotoniei trebuie sã fie hrãnit cu o iubire aceea este posibil ca ea sã nu îi spunã
Sunt cãsãtorit de 5 ani. Ne-am iubit mereu nouã, aºa cum de altfel este întotdeauna ce doreºte. Pentru a evita
mult ºi ne iubim ºi acum, dar cãsnicia o iubire adevãratã. frustrãrile care provin de aici femeile ar
noastrã parcã a ajuns într-un impas. Mi Dacã în fiecare LUNI spãlãm rufele, trebui sã înveþe sã dea glas nevoilor lor
se pare cã soþia mea se comportã mai rece MARÞI mergem la film, MIERCURI într-un mod deschis ºi sincer, iar bãr-
cu mine, deºi nu am greºit niciodatã mergem la "mama", JOI la cealaltã "mama" baþii trebuie sã cunoascã nevoia perma-
major... De ce? ªi ce pot face? ºi tot aºa, atunci oricât de calm ºi de jovial ar nentã a femeii de a se simþi iubitã.
fi soþul, soþia ajunge sã se plictiseascã. Dacã Unele femei aºteaptã însã o atenþie
Într-o cãsnicie sunt întotdeauna douã el nu observã niciodatã când ea vine de la prea mare din partea soþilor lor. Mijloa-
persoane ºi ca atare tot ce se întâmplã, mai coafor, sau când are sandale noi, o fustã cele de informare în masã (romanele,
bun sau mai rãu, are legãturã cu ambii nouã etc, înseamnã cã el "n-o mai vede". Ea filmele, revistele ºi siropoasele telenov-
parteneri. Pentru a rãspunde cât mai la obiect nu se mai simte iubitã sau un punct de ele) dau adesea o imagine falsã a real-
la întrebare, vã voi spune cã "Stãpânul îºi interes pentru el. Relaþia dintre soþi nu se itãþilor unei cãsnicii. Dacã soþia îºi com-
învaþã sluga hoaþã!" Vreau sã spun cu alte rãceºte brusc, dar dacã el "nu mai vede", ea parã mereu soþul cu eroul bun, frumos,
cuvinte cã dacã soþia este "mai rece", singurã nu mai poate face mare lucru. El este bogat ºi realizat profesional de pe micul
înseamnã cã soþul ei s-a purtat în aºa fel încât un soþ model, dar "mort", fãrã imaginaþie, iar ecran, este foarte posibil ca acesta sã se
"a lãsat loc" pentru ca ea sã instaleze un nou ea se plictiseºte pe bunã dreptate. Când se descurajeze ºi sã acumuleze sentimente
mod de a-ºi aborda soþul, adicã mai rece. de frustrare, nefericire ºi amãrãciune.
mai ceartã uneori furtunos ºi tot aºa se ºi Sã nu uitãm cã realitatea nu este cea
Adesea acest lucru se întâmplã soþiilor împacã, este mult mai bine decât atunci când
pe care o vedem în filme, iar dragostea
care au fost la început mai originale în fiecare tace ca sã nu strice "liniºtea din
este un foc care trebuie întreþinut
modul de a-ºi manifesta afecþiunea, iar el a casã". Liniºtea se stricã oricum, dar insidios mereu, de ambele pãrþi. Dragostea
rãspuns mereu la fel, monoton, fãrã surprize, ºi pe nebãgate în seamã... femeii poate fi nemãrginitã, dar ea tre-
fãrã "schimbãri de direcþie" neaºteptate, fãrã Fiþi deci originali, nu neapãrat "cum ºade buie în acelaºi timp alimentatã cu
noutãþi, prea "cuminte". Asta pentru ea era bine". Fiecare cãsnicie e altfel, e originalã, dovezi de dragoste din partea soþului.
sau a devenit ca ºi cum ar citi în fiecare zi nouã! Ajutaþi-o sã rãmânã aºa! VORBIÞI Iar o floare, o privire drãgãstoasã sau o
aceeaºi carte, sau aceeaºi paginã a aceleiaºi unul cu altul despre ce vã deranjeazã, dar cu vorbã dulce sunt la îndemâna oricui.
cãrþi. Cãsnicia este un organism viu, mereu iubire ºi încredere, NU cu reproº, ºi totul se Despre lemnele pe care trebuie sã le
în miºcare ºi schimbare, aºa cum se întâm- va schimba în bine. Asta dacã existã iubire, punã soþia pentru a întreþine focul dragos-
plã ºi pe dinãuntrul fiecãrui partener, fie cã e pentru cã acolo unde iubire nu e, nimic nu e! tei, numãrul viitor... A consemnat
conºtient sau nu de asta. Organismul viu al Psiholog Dana Preda Natalia Corlean
Aºteptãm întrebãrile dvs. la adresa redacþiei sau pe email la adresa: apostolat_in_tara_fagarasului@yahoo.com
 12 O poveste pentru tine
xistã!
- Ba nu existã!
-Tu nu înþelegi cã mama mi-a
spus cã existã?
- Eu nu cred pentru cã nu am vãzut nici
unul vreodatã! ªi dacã nu am vãzut nu
cred cã existã!
Maria se aºezã pe iarbã, cu spatele la
prietenul ei Andrei. Era supãratã. κi puse
coatele pe genunchi ºi îºi sprijini cãpºorul
în podul palmelor fãcute cãuº. Privea pier-
dutã apa cristalinã care susura abia simþit
în pârâiaºul din faþa ei. Un suspin profund
izvorî din pieptul ei. De ce Andrei nu
crede cã îngerii existã cu adevãrat? Gândi
ea aproape cu voce tare... ªi apoi o liniºte
profundã se lãsã in jurul celor doi.
- Hei! Se auzi glasul lui Matei care fugea
grãbit cãtre cei doi, abia þinându-ºi rãsu-
flarea. Cine vine sã alergãm dupã fluturi?
Dar nu primi nici un rãspuns.
- Cred cã cineva e supãrat! Cine ºi de
ce? zise Matei, privind nedumerit când la
unul când la celãlalt.
Maria îºi întoarse privirea spre el, apoi
cu reproº privind spre Andrei spuse abia
ºoptind :
- Andrei nu crede ca îngerii existã cu
adevãrat. Tu crezi, Matei, cã îngerii exis-
tã? Îl întrebã Maria pe Matei, privindu-l în
ochi ºi aproape cerºindu-i un rãspuns.
Matei se aºezã lângã Maria, abordând
atitudinea unui bãtrân înþelept care le ºtie
pe toate, apoi bãtu cu palma locul de lângã
el, sugerându-i lui Andrei sã se aºeze ºi el
pe iarbã.
- Nici eu nu am crezut cã îngerii
existã..., îºi începu Matei povestea, plin de
sine, convins de ceea ce spunea ºi având
aerul unui om foarte serios. Aceastã atitu-
dine atrase atenþia lui Andrei.
- Cândva ºi eu credeam cã nu existã
decât ceea ce se vede. ªi atunci bunica mi-
a povestit o micã întâmplare pe care a trãit-
o un misionar creºtin în Africa. ªtiþi?
Misionarul creºtin este acel om care crede
cu adevãrat în Dumnezeu ºi în Iisus
Hristos, Fiul Lui Dumnezeu, ºi care con-
vins de credinþa sa pleacã în lumea largã
pentru a descoperi credinþa sa ºi altora,
care nu au ajuns sã-L descopere pe
Dumnezeu. Acest misionar a ajuns depar-
te, departe, tocmai în Africa, într-un trib în
mijlocul junglei. Aici încerca sã-i con-
vingã pe membrii tribului cã Dumnezeu,
chiar dacã nu-L vedem, existã. Aceia spu-
neau: "Am crede noi, dar nu-L vedem. Noi
am vrea sã-L vedem. Dar
dacã nu-L vedem înseam-
nã cã nu existã! ªi atunci
misionarul a profitat de un
lucru foarte simplu. Erau
acolo în faþa lor pe nisip
niºte urme de cãmile. ªi
misionarul i-a întrebat: "Ce
sunt acestea?" Oamenii i-au
rãspuns: "Urme de cãmile".
"Bine, dar eu nu vãd nici o
cãmilã aici. Înseamnã oare
cã ele nu existã? Dacã au
lãsat aceste urme înseamnã
cã pe aici au trecut niºte
cãmile. Deci ele existã
chiar dacã nu le vedem
acum. Urmele lãsate de ele
ne aratã cã existã."
Matei privi triumfãtor spre Andrei. "Ai
înþeles acum?"
- N-am înþeles nimic, rãspunse acesta,
pentru cã nu am vãzut niciodatã vreo urmã
de înger.
- ªtii de ce nu ai vãzut? Pentru cã
fiecare dintre noi vede ºi gãseºte doar ceea
ce cautã. Dacã nu cauþi nu gãseºti. Uite, tot
bunica îmi povestea cã dupã 20 de ani acel
misionar s-a întors din Africa acasã. Pe
vapor a intrat în discuþie cu un vânãtor care
ºi el stãtuse prin Africa vreo câþiva ani. ªi
la un moment dat vânãtorul i-a spus: "Nu
prea înþeleg ce rosturi aveþi voi, misionarii,
în Africa. Am stat câþiva ani aici ºi nu am
vãzut nici un creºtin. Cred cã pierdeþi vre-
mea de pomanã." Misionarul îl întrebã: "
Dumneavoastrã ce aþi fãcut în Africa?" -
"Am fost la vânãtoare de tigrii", a rãspuns
vânãtorul. -"ªi aþi vãzut mulþi tigrii?" -
"Foarte mulþi" , a rãspuns acesta. -"Ce ciu-
dat - zise misionarul - eu am stat 20 de ani
în Africa fãcând misiune creºtinã ºi am
lãsat mulþi creºtini în urma mea acolo, dar
în 20 de ani nu am vãzut acolo nici mãcar
un tigru".
- Vezi Andrei! Fiecare a gãsit în Africa
ceea ce a cãutat. Asta nu înseamnã cã, dacã
nu a cãutat ºi altceva, acel ceva nu existã.
Vânãtorul a cãutat doar tigri, nu ºi creºtini,
iar misionarul a cãutat creºtini, nu tigri.
- ªi vrei sã spui cã dacã acum voi
încerca sã caut un îngeraº îl voi gãsi? între-
bã mirat Andrei.
- Eu cred cã orice cãutãm bun, ni se des-
coperã, rãspunse Matei. Hai sã încercãm.
Hai sã ne întindem pe spate în iarbã, sã
închidem ochii ºi sã încercãm în liniºte, în
gând, sã-i chemãm pe
îngeraºi lângã noi.
Poate vin!
Cei trei copii se
întinserã pe iarba
moale ºi pufoasã ca un
covor de caºmir, cu
faþa îndreptatã spre
cerul senin dar cu ochii
închiºi, strânºi parcã ºi
mai tare datoritã
emoþiei, în aºteptarea
venirii îngerilor. Doar
susurul apei se auzea
încet, iar adierea vân-
tului în acea frumoasã
zi de varã parcã
pregãtea coborârea de
sus a micilor bulgãri
albi cu aripioare, cu
feþiºoare de copil ºi cu
râs cristalin: îngeraºii. Cât au stat cei trei
copilaºi în aºteptare? Nici ei nu mai ºtiu.
Sã fi trecut un minut, sau douã, sau poate
o orã... Cert este cã la un moment dat
Andrei simþi cã razele soarelui ,care îi
mângâiaserã pânã atunci gingaº faþa sa, se
transformaserã în niºte aripi. Aripi albe.
Iar adierea vântului nu era altceva decât
efectul bãtãilor acelor aripi. Susurul apei
deveni râsul unui copilaº inocent. ªi deo-
datã în faþa sa apãru în toatã splendoarea
un chip luminos care-l cuprinse între arip-
ile sale de un alb imaculat, zâmbindu-i ºi
ºoptindu-i dulce: "Sunt aici pentru tine!
Am venit pentru cã m-ai cãutat!" Andrei
simþi apoi o mângâiere pe obraz. Deschise
ochii ºi vãzu un fluturaº alb care îºi odih-
nea aripioarele ostenite poate de zborul
prea lung tocmai pe obrazul sãu. Nu ºtia ce
se întâmplase cu el, dar sufletul sãu era
plin de emoþie, plin de bucurie.
Îl prinse pe Matei de mânã ºi îi spuse:
"Îngerii existã!"
Matei îl privi jucãuº, imitându-l:
"Aratã-mi o urmã de-a lor!"
"Urmele lor sunt în mine!" rãspunse
Andrei. "Uite: râd ca ºi ei, zâmbesc la fel
ca ei, simt pacea ºi liniºtea lor... ºi mai pot
sã fac ceva, pot sã zbor împreunã cu ei..."
ªi în clipa aceea se ridicã din iarbã ºi
imitã fãrã sã-ºi dea seama zborul unui
înger adevãrat. Matei ºi Maria îl priveau
mulþumiþi. De acum Andrei nu se va mai
îndoi niciodatã. Îngerul i se arãtase ºi lui.
Tu þi-ai gãsit îngerul? Dacã nu, e vre-
mea sã-l cauþi. El te aºteaptã... ªi þine
minte : "Nu poþi gãsi decât ceea ce cauþi!"
Pr. Iosif Ciolan
 13

Îþi place sã colorezi? Alte douã planºe pentru tine!

În a treia zi, Dumnezeu a fãcut În a patra zi, Dumnezeu a fãcut

pãmântul ºi plantele
Ghici
ghicitoarea mea!
Te mustrã dar Te iubeºte,
Îl pierzi dar Te gãseºte ,
ªi de- ajungi ca sã-L iubeºti
Tatãl tãu Îl tot numeºti .
( Dumnezeu)
Încaseazã lovituri
Rãzbunarea nu gândeºte ,
Îl lasã pe Dumnezeu
Judecãtor ce plãteºte.
(Rãbdarea)
Tot mãnânc, dar mai puþin,
De la rele mã abþin
În ãst timp mã spovedesc
ªi cu Domnul mã unesc.
(Postul)
soarele, luna ºi stelele
Ce mã înveþi tu...
Ce mã înveþi tu, soare, Ce mã înveþi tu, umbrã,
Când încãlzeºti la fel Când dai rãcoarea ta
Pe cei ce cred în Domnul, ªi cui se-nvredniceºte
Sau nici nu cred în el? ªi cui n-ar merita?
Ce mã înveþi tu, ploaie, Ce mã înveþi, fântânã,
Vãrsându-þi stropii tãi, Când dai al apei har
Cu binecuvântare, ªi nu-ntrebi de-nsetatul
La fel spre buni ºi rãi? E frate, sau tâlhar?
Ce mã înveþi tu, floare, Ce mã înveþi tu, pâine, Ce mã-nvãþaþi voi toate?
Înmiresmând tãcut, Când dai acelaºi saþ Ce vreþi sã-mi spuneþi voi?
La fel în locul veºted, ªi celor fãrã vinã - "De vrei OM BUN sã fii,
Ca-n locul cel plãcut? ªi celor vinovaþi? Sã faci ºi tu ca noi!"
 14 Trup ºi suflet
Homosexualitatea:
Alegere sau destin?
Adevãrat sau fals?
Dacã pânã nu demult homosexualitatea
era consideratã o deviere, un conflict de
identitate nerezolvat, astãzi asistãm la apli-
carea unei alte strategii: suntem bombardaþi
pe toate canalele media cu informaþii care
ne spun cã homosexualitatea este doar o
orientare diferitã fireascã, cã existã de când
lumea ºi pãmântul, cã este ceva înnãscut ºi
asta este: dacã o ai nu poþi scãpa de ea, iar
cei care o practicã au nevoie de acceptarea
ºi aprobarea societãþii pentru a se cãsãtori ºi
chiar a adopta copii... Cercetãrile ºtiinþifice
însã nu au gãsit nici un factor genetic care
sã determine aceastã orientare. Cauzele nu
au fost stabilite cu exactitate, însã cel mai
probabil originea se aflã în conflicte ºi
abuzuri de la începutul vieþii, care nu au
fost rezolvate în timp.
Scopul acestei strategii care ne prezintã
homosexualitatea ca o orientare normalã,
sãnãtoasã, care este "doar" diferitã este unul
clar: obiºnuirea societãþii cu aceastã "diver-
sitate". Pentru cã repetarea unui stimul duce
treptat la lipsa unei reacþii (indiferenþã), iar
în timp la tolerare ºi apoi acceptare, ba
chiar practicare. În plus, un astfel de model
impus la nivel social este foarte periculos la
vârsta adolescenþei, când identitatea sexu-
alã nu este încã clarã. Avem deci nevoie de
o explicaþie: este homosexualitatea geneticã,
un destin cu care nu putem lupta ºi nu avem
de ales decât acceptarea lui? Sau este o
alegere pe care o facem cu sau fãrã voia
noastrã, o consecinþã a unor fapte care nu
au depins de noi, dar împotriva cãreia
putem alege sã luptãm?
De la "conflict de identitate"
la "stil de viaþã"
Atât terapeuþii cât ºi psihiatrii au afirmat
cã, din punct de vedere psihologic, homosexu-
alitatea este un conflict de identitate nerezol-
vat. Astfel, pânã în 1973, homosexualitatea era
catalogatã ca tulburare, în rând cu alte posi-
bile diagnostice stabilite de Asociaþia Ame-
ricanã de Psihiatrie. Modificarea acestei înca-
drãri s-a fãcut nu pe baza unor cercetãri noi,
ci datoritã schimbãrii climatului social. Re-
voluþia sexualã din anii 1960 ceruse abolirea
familiei ºi o sexualitate liberã pentru toatã
lumea. Aceasta a constituit temeiul pentru
miºcarea homosexualilor care, împreunã cu
alþii, au început sã propage sloganul: "Dacã
îþi place, înseamnã cã e bun".
Miºcarea homosexualilor nu a mai solici-
tat ajutor pentru înþelegerea homosexua-
litãþii sau pentru depãºirea structurilor
emoþionale homosexuale, ci a început sã
pretindã recunoaºtere ca „stil alternativ de
viaþã". În acelaºi timp, ei au pretins cã stilul
de viatã homosexual ar constitui rãspunsul
la aºa-numita problemã demograficã.
Au urmat demonstraþii ºi agitaþii, a fost
întreruptã o ºedinþã a Asociaþiei Americane
de Psihiatrie, iar o expoziþie care prezenta
detalii privind terapia pentru homosexuali-
tate a fost ameninþatã cu distrugerea, dacã
nu se închide imediat. Psihiatrii care gân-
deau diferit au început sã facã obiectul in-
timidãrii publice. Acestea au fost metodele
prin care, în 1973, a fost posibilã eliminarea
homosexualitãþii din lista tulburãrilor psi-
hologice. Nu s-a efectuat nici un sondaj
printre psihiatrii americani. Când, în cele
din urmã, s-a realizat un asemenea sondaj
în 1978, 68% încã considerau cã homosexua-
litatea este o tulburare psihosexualã.
„Bunã ºi normalã"
Consecinþele deciziei din 1973 au fost pe
termen lung. Orice terapeut care continua
sã priveascã homosexualitatea ca pe un
conflict de identitate nerezolvat era
ponegrit în public. În 1995, psihanalistul de
renume internaþional Otto Kernberg a fost
acuzat de "atitudine nedemocraticã" pentru
cã aduna date psihanalitice privind cauzele
homosexualitãþii. Sub pretextul eliminãrii
unei discriminãri, un alt grup fãcea acum
obiectul discriminãrii: cei cu orientare
homosexualã care doreau sã obþinã ajutor
pentru a se schimba, au început sã constate
cã e tot mai greu sã gãseascã acest ajutor.
Orice studiu psihanalitic care nu se alinia
sloganului "homosexualitatea este bunã ºi
normalã" era eliminat din manuale ºi scos
din biblioteci. Aceste studii au devenit
peste noapte "incorecte politic".
Numai pe baza acestui fundament istoric
putem înþelege azi viziunea libertinã asupra
homosexualitãþii care este diametral opusã
conceptului creºtin.
Încercãri de justificare
În 1991, neurobiologul Simon Le Vay a
descoperit cã un mic grup de neuroni din
hipotalamusul creierului bãrbaþilor homo-
sexuali este doar a treia parte, dintr- o jumã-
tate din mãrimea celui întâlnit la bãrbaþii
heterosexuali ºi aproape de aceeaºi mãrime
cu cel al femeilor heterosexuale. Întrucât
atât bãrbaþii homosexuali cât ºi femeile hete-
rosexuale sunt atraºi de bãrbaþi, s-a presu-
pus cã mãrimea nucleului hipotalamic este
legatã de orientarea sexualã.. A rãmas
totuºi întrebarea: mãrimea redusã a nucle-
ului este cauza sau consecinþa homosexua-
litãþii? Pentru cã, de exemplu, s-a constatat
cã la nevãzãtorii care citesc texte scrise în
alfabetul Braille, zona de proiecþie corticalã
a sensibilitãþii tactile a degetelor îºi sporeºte
semnificativ suprafaþa.
Studiul efectuat de Allen ºi Gorski în 1992
a raportat cã la bãrbaþii heterosexuali comi-
sura albã anterioarã (un mãnunchi de fibre ner-
voase care leagã cele douã emisfere cere-
brale) este mai micã decât la bãrbaþii homo-
sexuali ºi la femei. Concluzia a fost cã aces-
te modificãri se aflã sub controlul unor gene
ai cãror produºi intervin ºi în determinismul
comportamentului sexual. În 2001, studiile
privitoare în aceastã direcþie ale lui Bill
Byne, un neuroanatomist american, au fost
calificate chiar de cãtre autorul lor ca fiind
neconcludente, fapt de naturã sã genereze
dubii privitoare la postulata relaþie dintre
orientarea sexualã ºi aspectele morfologice
ale unor formaþiuni nervoase.
Nu este înnãscutã
Pânã în prezent nu s-a reuºit identificarea
nici uneia dintre genele prezumate a guver-
na procesul sexualizãrii psihice. Dovezile
existenþei unor astfel de gene sunt doar cir-
cumstanþiale, iar rezultatele investigaþiilor
întreprinse de echipe diferite se plaseazã
sub semnul neconcordanþei.
Existã un singur subiect asupra cãruia cerce-
tãtorii de astãzi sunt de acord: homosexua-
litatea nu este pur ºi simplu înnãscutã. Este
adevãrat cã cercetãtorii care sunt apropiaþi
de miºcarea homosexualã au încercat din
greu sã identifice o genã specialã, anumite
structuri cerebrale ºi un echilibru hormonal
modificat ca posibile cauze ale homosexu-
alitãþii, aºa cum am amintit ºi noi mai sus,
însã nici una dintre aceste încercãri nu a
avut succes. Pretenþia cã homosexualitatea
este înnãscutã nu are temei ºtiinþific.
Studiul lui Robert Spitzer de la Columbia
University din New York, prezentat la con-
ferinþa anualã a Asociaþiei Americane de
Psihiatrie în 2001, a confirmat cã orientarea
homosexualã chiar se poate schimba. Acest
model face uz de deceniile de cercetãri ºi
experienþe ale terapeuþilor din diferite ºcoli
de gândire, care au însoþit ºi au furnizat
suport pentru cei care doresc sã se schimbe
de la homosexualitate la heterosexualitate.
Pentru orice om care suferã de o homosex-
ualitate nedoritã ºi doreºte sã scape de ea,
acest model constituie cheia pentru calea
cãtre schimbare.
Pr. Alexandru Stanciu
 Viaþa în Hristos
Sfânta Împãrtãºanie este cel mai
minunat dar lãsat de Dumnezeu oa-
menilor pe pãmânt, pânã la întâlnirea
Sfânta Împãrtãºanie
minunat ºi semnificativ. A luat o bucatã de
cu El în viaþa viitoare. Ea înseamnã sfinþirea
pâine ºi binecuvântând-o a împãrþit din ea
pâinii ºi vinului, la Sfânta Liturghie, când,
prin rugãciunea preotului ºi coborârea tuturor, spunând cã acela este Trupul Sãu. ªi
toþi au gustat. Apoi a luat ºi un pahar cu vin,
Duhului Sfânt, aceste daruri se transformã în
Trupul ºi Sângele Mântuitorului Hristos, ºi binecuvântându-l a dat tuturor sã bea,
dupã care preotul ºi toþi cei credincioºi sespunând cã acela este Sângele Sãu. ªi fiecare
împãrtãºesc. Actul împãrtãºirii mijloceºte a gustat. Pe lângã aceastã hranã dum-
întâlnirea cu Domnul Hristos ºi sfinþirea nezeiascã, Mântuitorul le-a dat o poruncã,
scurtã dar de mare preþ: ca ucenicii Sãi sã îºi
întregii noastre fiinþe, fiind pentru cel credin-
poarte iubire unul altuia precum El Însuºi,
cios o bucurie ºi o binecuvântare, neexistând
una mai mare în viaþa pãmânteascã. Iisus, îi iubise pe ei.
De ce sãvârºeºte Biserica aceastã Tainã? La acea cinã, Mântuitorul i-a învãþat pe
ucenici cum sã se împãrtãºeascã cu Trupul ºi
Pentru cã este darul cel mai de preþ primit de
Sângele Sãu. Dupã Înãlþarea Sa la cer, prin
la Mântuitorul Hristos. Înainte de patima Sa,
El a þinut în mod deosebit sã cineze cu trimiterea Duhului Sfânt, ucenicii lui Iisus
ucenicii Sãi. Domnul i-a adunat în jurul Sãuprimesc ei înºiºi puterea de a sãvârºi ceea ce
îi învãþase Mântuitorul mai înainte, ºi de a
ca pe niºte prieteni iubiþi ºi a sãvârºit un gest
împãrþi acest Dar tuturor celor credin-
cioºi, pentru ca toþi sã-l poatã primi pe
Hristos ºi sã se mântuiascã.
Astfel, fiecare Sfântã Liturghie este
chipul acelei întâlniri dintre Mântuitorul
Iisus ºi ucenicii Sãi. El vine la ei prin
darul Trupului ºi Sângelui Sãu, iar ei,
credincioºii, adunaþi în jurul Sãu,
primesc cu credinþã ºi dragoste, ca din
mâna Lui, Sfânta Împãrtãºanie. Este un
Muntele gest de apropiere ºi dragoste, exact ca la
acea Cinã de Tainã, ºi nici unul dintre
jertfei ucenicii Sãi nu s-ar gândi sã refuze darul
sau sã stea deoparte. Toþi se împãrtãºesc
ºi parcã altfel nici nu se poate...
De când privesc Fereastra larg deschisã, Cum, se poate sã fim creºtini ºi
Bolta albastrã mi se pare scrisã ucenici ai Domnului, dacã la Liturghie
Cu vârful crestei parcã tremurat. noi de cele mai multe ori nu ne
Vãd soarele, coboarã cu un cat împãrtãºim? Nu e de ajuns cã postim
ªi se deschide sus pe firmament
O paginã din Vechiul Testament.
Sunt ºi eu sus, pe Moria, departe
Ce înseamnã numele meu?
ªi þin o jertfã-n mânã: a mea carte! Emilian - vine din limba latinã ºi
M-aplec sã caut lemne pentru foc, înseamnã concurent. Acest nume ne
Dar mã opreºte cineva pe loc. aminteºte cã viaþa este o competiþie, însã
………………………………… nu cu alþii, ci cu noi înºine, cãutând în
Nu sunt pe Moria, sunt la Fereastrã - fiecare zi sã fim mai buni, mai credin-
Mã þintuieºte o privire-albastrã. cioºi, mai iubitori de Dumnezeu. Sfân-
C-un vârf de nori, pe boltã-o mânã scrie tul care ne foloseºte ca model este tânã-
Sã plec ºi sã las cartea la chilie. rul mucenic Emilian, sãrbãtorit în data
Maria Gabor de 18 iulie, care a pecetluit cu martirajul
Poezie din volumul "Fereastra Sâmbetei", credinþa ºi dragostea faþã de Dumnezeu.
apãrut recent la Ilie - vine din ebraicã ºi înseamnã
Editura Agaton, Fãgãraº 2007 Domnul este adevãratul Dumnezeu,
acest nume amintindu-ne cât de
Dicþionarul creºtinului ortodox important este sã ne pãstrãm dreapta
credinþã. Sfânta Bisericã ne învaþã cã
Abstinenþã - puterea de a renunþa la plãce- Dumnezeul nostru, Sfânta Treime,
rile, poftele, îndemnurile instinctuale. este singurul Dumnezeu adevãrat,
Aliluia - provine din ebraicã, înseamnã Atotþiitor, Atotputernic, Atotiubitor,
"Lãudaþi pe Domnul" de aceea noi, creºtinii, suntem datori
Amin - tot din ebraicã, înseamnã "Aºa sã fie". sã arãtãm cã avem dragoste, rãbdare
15
când putem, cã citim destule
rugãciuni, cã mergem duminica ºi
în sãrbãtori la bisericã?
Mântuitorul Hristos avea cu ucenicii Sãi
o legãturã plinã de iubire; ucenicii Îl ascultau
cu iubire ºi cu încredinþarea cã învãþãturile
Lui sunt bune ºi mântuitoare. El i-a învãþat sã
se împãrtãºeascã cu Trupul ºi Sângele Sãu, ºi
tot El le-a mai spus cã cine nu face aceasta
nu poate sã moºteneascã viaþa cea veºnicã.
Înþelegem de aici cã împãrtãºirea cu Trupul
ºi Sângele Domnului reprezintã o condiþie
indispensabilã mântuirii.
Pe vremea Sfinþilor Apostoli ºi dupã aceea,
creºtinii aveau multã dragoste pentru Hristos
ºi se împãrtãºeau la fiecare Sfântã Liturghie.
Ei înþelegeau foarte bine cã Sfânta Liturghie
înseamnã în principal: împãrtãºirea cu
Hristos, prin care primeau darul Duhului
Sfânt ºi putere dumnezeiascã de a se iubi
unii pe alþii ºi de a trãi ca adevãraþi ucenici ai
iubitului lor Învãþãtor ºi Domn.
Noi, creºtinii de astãzi, câtã dragoste
avem faþã de Mântuitorul Iisus Hristos?
Cum ne ducem la Sfânta Liturghie ºi cum ne
întoarcem de acolo? Ne ducem pregãtiþi
sã-L întâlnim pe Fiul lui Dumnezeu ºi sã ne
sfinþim viaþa prin Împãrtãºanie? ªi ne
întoarcem noi purtându-L în noi, cu smere-
nie si dragoste, cum au fãcut dintotdeauna
adevãraþii Sãi ucenici? Sau rãmânem încã o
datã goi de darul cel mai de preþ, pentru cã,
din cine ºtie ce cauzã, nu am înþeles ce se
sãvârºeºte acolo, Cine vine la noi ºi ni Se
dãruieºte, Cine ne iubeºte ºi ne mântuieºte, ºi
aºa am rãmas deoparte, ca ºi cum nici mãcar
n-am fi intrat în cãmãruþa de tainã unde
Mântuitorul se împãrtãºeºte ucenicilor Sãi.
Amalia Rãibuleþ
ºi înþelegere, nu doar cu vorbe, ci mai
ales prin fapte. Cu acest nume îl
cunoaºtem pe un mare apãrãtor al cre-
dinþei, Sfântul Prooroc Ilie Tesviteanul,
sãrbãtorit pe 20 iulie.
Ana - vine din ebraicã ºi înseamnã
Domnul a avut milã, Domnul S-a
îndurat. Acest nume ne încredinþeazã de
purtarea de grijã a lui Dumnezeu faþã de
noi în orice moment din viaþã ºi ne
trimite cu gândul la Sfânta Ana, mama
Sfintei Fecioare Maria, Nãscãtoarea de
Dumnezeu. Împreunã cu soþul ei,
Sfântul Ioachim, Sfânta Ana a dus o
viaþã curatã ºi binecuvântatã de
Dumnezeu, rãmânând pentru noi toþi un
exemplu de smerenie ºi viaþã creºtinã.
Ziua ei de pomenire este 25 iulie.
prelucrare de pr. Ion Tãrcuþã dupã
Leon Magdan
 16 Actualitatea religioasã
Fapte eroice la Valea Plopului
În luna iunie a fost inauguratã o nouã uneori dupã doi-trei ani, când
casã pentru copii defavorizaþi în satul situaþia lor socialã le permite acest
Valea Plopului, din judeþul Prahova. lucru.
Construcþia casei, începutã în urmã cu mai Asociaþia Provita numãrã la
mulþi ani, a fost preluatã de Asociaþia "Pro- ora actualã mai multe case pentru
vita pentru nãscuþi ºi nenãscuþi", filiala copii. Pãrintele Nicolae i-a pus la
Bucureºti, care a iniþiat în luna octombrie contribuþie ºi pe enoriaºii sãi. În
2006 o campanie de atragere de fonduri faþa numãrului mare de copii pe
pentru definitivarea ºi darea în folosinþã a care îi gãseºte uneori la uºa sa,
acestei locuinþe. În noua casã de tip fami- pãrintele i-a încredinþat pe mulþi
lial vor locui 6 copii aflaþi în grija familiilor din parohia sa. Acestea
Asociaþiei Provita Vãlenii de Munte, con- de multe ori au deja mai mulþi copii, pânã multe ori în stradã ºi pãrintele s-a gândit
dusã de pãrintele Nicolae Tãnase, fonda- la ºase; dar mai gãsesc încã dragostea pen- astfel ºi la ei.
torul centrelor pentru copii defavorizaþi de tru a creºte pânã la încã alþi patru copii, Numãrul celor care beneficiazã de ser-
la Valea Plopului ºi Valea Screzii. faptã cu adevãrat eroicã în zilele noastre. viciile Asociaþiei "Provita pentru nãscuþi ºi
Pãrintele Nicolae Tãnase, cãsãtorit ºi La Valea Screzii, Pãrintele Nicolae a nenãscuþi" în centrele sale de la Valea
tatã a 6 copii, este preot în Valea Plopului. construit un aºezãmânt care, pe lângã Plopului ºi Valea Screzii este de peste 200
În 1990 a început lupta împotriva avor- locuinþã, cuprinde un dispensar medical ºi de persoane defavorizate, în majoritate
turilor prin predicare. Unele tinere renunþã o bisericã, o brutãrie ºi un staul. În acest copii, constituind un model unic în
sã avorteze, dar nu-ºi pot permite un copil centru locuiesc deja copii, adolescenþi ºi România de rezolvare a problemelor
din motive social-economice. Pentru tineri; la vârsta de 18 ani, tinerii trebuie sã sociale.
aceasta, pãrintele Nicolae înfiinþeazã în pãrãseascã orfelinatele de stat ºi ajung de A consemnat Natalia Corlean
1994, asociaþia Provita, care îi primeºte în
grija ei pe aceºti copii, pentru un timp sau
definitiv, dar ea primeºte de asemenea ºi
România se aflã într-un declin demografic continuu
copii orfani sau copii ai strãzii. România se aflã într-o crizã gistreazã încã valori ridicate în România,
Mamele care îºi lasã copilul aici pot demograficã, în ultimii 18 ani populaþia deºi s-a stabilizat dupã 2000 în jurul va-
sã-l ia din nou acasã, ceea ce se întâmplã þãrii scãzând cu 1,5 milioane de locuitori. lorii de 12 decedaþi la 1000 de locuitori.
Se impun astfel mãsuri imediate Rezultatele acestor factori sunt o po-
Interdicþie de a purta pentru ca sistemul de asigurãri pulaþie îmbãtrânitã - puþini copii ºi tineri ºi
sociale, cel medical ºi sistemul de o populaþie de peste 60 de ani numeroasã
inelul castitãþii în ºcoalã educaþie sã poatã face faþã acestor - ºi un raport de dependenþã de 34 de
O adolescentã britanicã va merge în tribunal schimbãri. vârstnici la 100 de persoane adulte. În
pentru a ataca o regulã a ºcolii care îi interzice sã Mecanismele care au condus opinia specialiºtilor, pericolul cel mare nu
poarte un inel care simbolizeazã angajamentul ei la la scãderea populaþiei dupã este depopularizarea României, adevãra-
castitate. Lydia Playfoot, în vârstã de 16 ani, ºi-a dat Revoluþie ºi la deteriorarea struc- tul pericol fiind deromânizarea þãrii, pe
jos inelul de argint pe care îl poartã de obicei, acest turii pe vârste sunt reprezentate de locul rãmas liber venind cetãþeni din alte
lucru fiindu-i impus de administraþia ªcolii Millais fertilitate, de migraþia externã ºi pãrþi, din Asia, din Africa. O altã con-
din West Sussex. Dar, deºi s-a supus politicii ºcolii, de mortalitatea generalã. Aceasta cluzie a studiului vizeazã ºi mentalitatea
ea atacã regula fãrã-bijuterii. este concluzia ultimului studiu românilor. Înainte, o femeie avea 5-6
Adolescenta spune cã inelul ei nu este o biju- "Declinul demografic ºi viitorul copii, acum are 1,3. În acelaºi context, sis-
terie, ci un semn al angajamentului ei religios. Ea populaþiei României". Potrivit temul de sãnãtate ar trebui reformat pentru
aratã cã elevelor musulmane din aceeaºi ºcoalã li se studiului, fertilitatea a scãzut pânã a face faþã problemelor complexe pe care
permite sã poarte vãluri ºi brãþãri. Inelul, inscripþio- la o valoare de 1,3 copii la o le implicã fenomenul de îmbãtrânire a
nat cu un verset biblic, este purtat de tinerii care ºi- femeie, de la 2,2 înainte de anul populaþiei ºi pentru a se orienta spre acti-
au asumat angajamentul de a-ºi pãstra fecioria pânã 1989, iar pentru înlocuirea gene- vitãþi de prevenire care pun accent pe
la cãsãtorie, ca rãspuns de solidaritate la presiunea raþiilor aceasta ar trebui sã fie de întãrirea schimbãrii comportamentelor în
grupului, care îi exclude pe cei care nu îºi încep viaþa 2,1 copii la o femeie. Pe de altã rândul populaþiei.
sexualã cât mai devreme. www.catholica.ro parte, mortalitatea generalã înre- www.provita.ro

Str. Ion Codru Colectivul de redacþie: Pr. Ciprian Bîlbã (Toderiþa), Pr. Ovidiu Bostan
Drãguºanu nr. 6. (Olteþ), Pr. Laurenþiu Broscãþeanu (Veneþia de Sus), Pr. Iosif Ciolan (ªinca
Tel. 211790 Veche), Pr. Marius Corlean (Bucium), Pr. Ionuþ Ilea (Ohaba), Pr. Adrian
Magda (Victoria), Pr. Alexandru Stanciu (Ucea de Sus), Pr. Ion Tãrcuþã (Ucea
Preºedinte fondator: Pr. Protopop Ioan Ciocan de Jos), Pr. Cãtãlin Teulea (Recea), Pr. Rãzvan Timofte (Hârseni)
Redactor ºef: Natalia Corlean Tehnoredactor: Natalia Corlean
Responsabil de ediþie: Pr. Cãtãlin Teulea Aºteptãm întrebãrile sau sugestiile dvs. la adresa redacþiei sau pe e-mail la
Tiparul: SC GRAMM SRL apostolat_in_tara_fagarasului@yahoo.com