Anul I, nr.
7
august 2007
Publicaþie editatã de Protopopiatul Ortodox Fãgãraº cu sprijinul
Din cuprins
Minþi turmentate
Cât a crescut consumul de
alcool în ultimii ani? Ce efecte
are acesta asupra creierului ºi
sãnãtãþii? De ce beau oamenii
ºi ce probleme rezolvã alcoolul?
(pag.14)
Ipocrizia, purtarea
noastrã cea
de toate zilele?!
Unul din pãcatele ºi pati-
mile cele mai mari, pe care-l
sãvârºim cu toatã îndrãzneala,
justificarea, aroganþa ºi igno-
ranþa, este pãcatul ºi patima
ipocriziei, a fãþãrniciei sau a
vicleniei, conform cãruia una
gândim, alta zicem ºi cu totul
alta facem! (pag.6)
Editorial de Pr. Rãzvan Timofte singurã întrebare: "Ai iubit îndeajuns?"
Cui oferim
milostenia noastrã?
Sfântul Apostol Pavel
ne spune cã "cel ce iubeºte
pe aproapele a împlinit
legea". Dumnezeu este pro-
prietarul tuturor bunurilor,
iar omul este doar administratorul lor,
chemat sã împartã din surplusul acumulat
celor sãraci. Creºtinul vede în persoana
sãracului pe însuºi Hristos. De aici
proverbul: "Cine pe sãrac ajutã, pe
Dumnezeu împrumutã". Chiar Domnul
ne descoperã acest lucru când ne spune:
"Veniþi binecuvântaþii Pãrintelui Meu,
moºteniþi Împãrãþia cea pregãtitã vouã…
cãci flãmând am fost ºi mi-aþi dat sã
mãnânc; însetat am fost ºi mi-aþi dat sã
beau". Herbert Gunther, un gânditor al
zilelor noastre, afirma cã, la judecata de
apoi, Dumnezeu adreseazã sufletului o
Maica
Domnului
Milostenia primeazã în faþa tuturor
celorlalte fapte bune. "Dacã la poarta ta
bate un sãrac ºi tu atunci te rogi, rugã-
ciunea ta devine pãcat dacã nu te scoli
sã-l miluieºti pe cel ce strigã de durere",
zice marele filosof Petre Þuþea.
Nu este însã un lucru înþelept sã oferi
darul tãu cerºetorilor de pe stradã. Nu aºa
pot fi identificaþi adevãraþii sãraci, care au
nevoie de sprijinul ºi ajutorul nostru. A da
un bãnuþ unuia care întinde mâna pe cale,
fãrã o înþeleaptã cercetare, poate fi chiar
dãunãtoare. Mulþi cerºetori profitã de
bunãtatea sincerã a trecãtorilor, adunând
într-o sãptãmânã echivalentul unui
salariu pe o lunã a unui muncitor sa inte-
lectual. Cu banii colectaþi, unii dintre ei
îºi pot spori viciile - alcoolism, tabagism
- sau fac adevãrate petreceri nocturne.
Sfinþii Pãrinþi ne povãþuiesc astfel:
"Când faci milostenie, sã asude darul tãu
în palma ta înainte de a-l oferi sãracului."
Preþ: 50 de bani
nãdejde,
întãrire
ºi zid
de scãpare
nemiºcat
pag. 6
Mai întâi se cuvine sã identificãm ade-
vãratul sãrac. La una din întâlnirile inter-
creºtine de la Bucureºti, un teolog apuse-
an a remarcat mulþimea mare a cerºeto-
rilor din capitalã ºi a spus: "Breasla
cerºetorilor este opera unei milostenii
defectuoase fãcutã de creºtini. Oferind
darul vostru cerºetorilor, voi vãduviþi pe
adevãratul sãrac, contribuiþi la degra-
darea imaginii societãþii în care trãiþi,
încurajaþi lenea ºi viciile ascunse ale
unor oameni neidentificaþi. Hristos nu se
referã nicãieri la o astfel de milostenie.
Trebuie sã faceþi o distincþie clarã între
cerºetori ºi sãraci".
Biserica ne îndeamnã "sã nu iubim
numai cu vorba, numai din gurã, ci cu
fapta ºi cu adevãrul" (I Ioan3,18); pe toþi,
dar mai ales pe cei care se aflã cu ade-
vãrat în suferinþã, loviþi de boli, dizabil-
itãþi, greutãþi sau sãrãcie. Cãci cu ce
mãsurã mãsurãm sãracului, cu aceea ni se
va mãsura ºi nouã la vremea judecãþii.
 2 Actual
Pãrintele Patriarh a plecat la Domnul
Biserica Ortodoxã Românã este în doliu. Pãrintele Patriarh Teoctist a trecut la
cele veºnice luni, 30 iulie, din cauza unui stop cardiac, suferit ca urmare a compli-
caþiilor apãrute dupã o operaþie de prostatã. Slujba de înmormântare a avut loc la
catedrala Patriarhiei din Bucureºti ºi a fost oficiatã de patriarhul ecumenic al
Constantinopolului, Bartolomeu I, alãturi de membrii sinodului Bisericii Ortodoxe
Române. La slujbã au participat zeci de episcopi, sute de preoþi, delegaþii ale bise-
ricilor creºtine de pe trei continente ºi mii de credincioºi. Mesajul Înalt Prea Sfinþitului Laurenþiu la trecerea
O viaþã închinatã lui la cele veºnice a PF Pãrinte Patriarh Teoctist
Dumnezeu Este o durere pentru întreaga Bisericã. Suntem acum
triºti, dar în tristeþea aceasta avem nãdejdea cã Dumnezeu,
Pãrintele patriarh s-a nãscut în 1915 în cel care i-a rânduit atâta slujire în Biserica Sa, îi va da
satul Tocileni din judeþul Botoºani. A mângâiere ºi în Împãrãþia cea veºnicã. Eu mi-l amintesc cu
urmat ºcoala primarã din satul natal, iar la acea bucurie cu care m-a primit pe mine, un preot care am
nici 14 ani a intrat ca frate la schitul trecut printr-o încercare ºi pe care m-a chemat Dumnezeu
Sihãstria Voronei. Urmeazã apoi Semi- la o slujire, bucuria aceea cu braþele deschise pentru a mã
narul monahal din Mãnãstirea Neamþ, tenþele celorlalte Biserici binecuvânta. Mã voi ruga lui Dumnezeu cât voi trãi ca
Seminarul Teologic pentru monahi din Ortodoxe, s-a întors în scau- sã-i primeascã osteneala ºi sã-i aºeze sufletul în corturile
Mãnãstirea Cernica, de lângã Bucureºti. nul de patriarh pe care l-a aleºilor Sãi. Avem speranþa cã Dumnezeu va fi cu noi.
În 1935 a depus voturile monahale la ocupat timp de 21 de ani. ÎPS Laurenþiu, Mitropolitul Ardealului
mãnãstirea Bistriþa-Neamþ, primind nume-
le de Teoctist. Între anii 1940-1945 a Moºtenirea deni, la înmormântarea sa participând de-
urmat cursurile Facultãþii de Teologie din Nu s-a putut opune demolãrii unor bise- legaþii ale Bisericilor de pe trei continente.
Bucureºti. În aceasta perioadã a fost rân- rici, dar a reuºit sã salveze câteva. În schimb Acestea sunt doar câteva din faptele
duit în diferite ascultãri la birourile a restaurat nenumãrate lãcaºuri de cult ºi a care rãmân în urma pãrintelui patriarh
Arhiepiscopiei Bucureºtilor ºi apoi în pos- ctitorit altele, chiar în timpul regimului co- Teoctist, cel care a pãstorit Biserica
tul de diacon la catedrala Patriarhiei. munist, când ridicarea unei biserici era de Ortodoxã Românã timp de 21 de ani.
A fost hirotonit ieromonah la catedrala neconceput. A asigurat continuitatea ºi uni- "Vrednic cãlãuzitor al Ortodoxiei
mitropolitanã din Iaºi în 1945. A fost, rând tatea Bisericii Ortodoxe Române, care nu româneºti în vremuri tulburi ºi la rascruce
pe rând, vicar administrativ al Mitropoliei a trecut prin despãrþiri sau schisme dupã cã- de veacuri" acestea sunt cuvintele pe care
Moldovei ºi Sucevei, ales apoi episcop derea comunismului, ca în alte þãri vecine. urmaºii le vor putea citi pe crucea de la
vicar patriarhal (1950-1962); Episcop al A fost primul patriarh ortodox care a pri- capul Pãrinteului Patriarh.
Aradului (1962-1973); Arhiepiscop al mit, în mai 1999, vizita unui Suveran Pontif Dumnezeu sã-l odihneascã în pace!
Craiovei ºi Mitropolit al Olteniei (1973- - Papa Ioan Paul al II- Natalia Corlean
1977); Arhiepiscop al Iaºilor ºi Mitropolit lea, într-o þarã majori- "Era iubitor de slujbe ºi neîntrecut liturghisitor, doritor de
al Moldovei ºi Sucevei (1977-1986); tar ortodoxã. A dezvol- a se afla cu orice prilej în mijlocul ºi împreunã cu credincioºii,
Arhiepiscop al Bucureºtilor, Mitropolit al tat ºi extins asistenþa apropiat celor simpli ºi celor slabi, deschis dialogului cu
Munteniei ºi Dobrogei ºi Patriarh al religioasã a românilor oricine, mult rãbdãtor cu cei ce greºesc, grabnic la iertare ºi
Bisericii Ortodoxe Române (din 1986). de peste hotare, prin mult zãbavnic la pedepsire.
În 1990, dupã Revoluþie, din cauza înfiinþarea de parohii Perioada lunga de când Prea Fericitul Patriarh a fost
campaniei negative care i se face în presã ºi mitropolii, a încura- chemat ºi slujeºte Biserica lui Hristos din România a arãtat cu
se retrage din funcþie. La cererea credin- jat deschiderea cãtre prisosinþã ca Biserica strãbate vremurile indiferent de dificul-
cioºilor însã, a celorlalþi ierarhi ºi la insis- creºtinii de pretutin- tatea lor. Trei regimuri politico-sociale au fost traversate de
cãtre Biserica româneasca în acest timp, între care cel mai lung
"Longevitatea e un dar divin. Patriarhul Teoctist s-a bucurat a fost oficial potrivnic credinþei, ideologic ºi în fapt. Lecþia pe
de acest dar. Pãrea etern. (...) Sã te acomodezi cu Dej ºi Ceau- care trebuie sã o reþinem este cã un regim politic sau altul poate
ºescu, dupã ce ai crezut în România naþionalistã a lui Stãniloae ºi uºura sau poate îngreuna viaþa ºi lucrarea Bisericii, dar nu o
Nae Ionescu înseamnã sã cunoºti infernul ºi sã nu disperi. Sã poate elimina, dacã aceasta rãmâne ancoratã în izvorul unic ºi
asiºti la travestiul democratic al fostei nomenclaturi ºi sã nu-þi de nebiruit al vieþii ºi existenþei sale, care este împãrtãºirea de
pierzi respectul faþã de oameni înseamnã sã faci proba umorului Dumnezeu. Patriarhii au sacrificat multe sub presiunea
metafizic. În aparenþã, Patriarhul lucra defensiv ºi îºi amâna regimului ateist, uneori propria imagine, dar au salvat
deciziile. Pe dedesubt, el conserva Tradiþia Bisericii prin acþiuni esenþialul. Au renunþat - nu cu uºurinþa se înþelege - la multe
obstinate ºi inventive. Reþeta lui? O combinaþie de bun-simþ þãrã- din lucrãrile mai ales misionare ºi catehetice ale Bisericii, dar
nesc, smerenie patericalã, tandreþe sufleteascã ºi ironie subtilã, de au fãcut tot posibilul sa nu fie lipsit poporul lui Dumnezeu de
ins care-ºi onoreazã rangul. Preþuia frumuseþea slujbelor ºi lucrul vital, de împãrtãºirea de harul dumnezeiesc prin Sfintele
agapele de dupã liturghie, când se apuca sã "depene amintiri" fa- Taine ºi, în special, prin Dumnezeiasca Liturghie.
buloase, pe tonul cel mai relaxat. Teodor Bakonschi Pr. prof. univ. dr. Constantin Coman

Sfinþirea bisericii de la mãnãstirea Fãget-Boholþ
Pe drumul de la Fãgãraº spre nord,
la 4 km de oraº, se înalþã mãnãstirea
Fãget. Situatã pe dealurile Galaþiului, în
vârful "Dealului Crucii", mãnãstirea
vegheazã deasupra Þãrii Fãgãraºului,
inspirând liniºte ºi simplitate.
În Duminica a ºaptea dupã Rusalii,
în 15 iulie, biserica cea mare a mãnã-
stirii a fost sfinþitã de cãtre Înalt Prea
Sfinþitul Laurenþiu Streza, Mitropolitul
Ardealului. O mulþime impresionantã de
credincioºi, ctitori, donatori, binefãcã-
tori ºi un impresionant sobor de preoþi s-au
bucurat de prezenþa sa ºi de cuvântul zidi-
tor la aceastã zi de aleasã sãrbãtoare pen-
tru Þara Fãgãraºului. Alãturi de Înalt Prea
Sfinþia Sa, în fruntea soborului de preoþi s-
au aflat pãrintele arhimandrit Visarion
Joantã - exarhul mãnãstirilor, pãrintele
arhimandrit Ilarion Urs - stareþul mãnã-
stirii Brâncoveanu ºi pãrintele protopop
Ioan Ciocan. Au fost prezenþi de aseme-
nea primarii din Fãgãraº, Boholþ ºi ªoarº.
Rânduiala slujbei a urmat tipicul
Evenimente în
Protopopiatul Fãgãraº
15 iulie: Liturghie arhiereascã la
mãnãstirea Berivoi
Prezenþa Prea Sfinþitului Visarion
Rãºinãreanul, episcop vicar al Arhiepisco-
piei Sibiului, a bucurat sufletele celor veniþi
din satele apropiate mãnãstirii. Pãrintele
stareþ Iosif Toma a fost, ca întotdeauna, o
gazdã primitoare ºi caldã. La mãnãstire se
aflã acum ºi tinerii ASCOR-ului din Cluj,
într-o tabãrã de varã. Dupã vizita la mãnã-
stirea "Sf. Andrei", Prea Sfinþitul Visarion
a slujit vecernia în parohia Recea Nouã, al
cãrei paroh este pãrintele Iulian Boac.
22 iulie: Liturghie arhiereascã la
Viºtea de Jos
În urma unor lucrãri de înnoire a bise-
ricii cu pardosealã de marmurã, la invi-
taþia preotului paroh Ioan Nãftãnãilã, ÎPS
Laurenþiu a venit aici însoþit de Pãrintele
profesor Mircea Pãcurariu. A fost prezent
ºi domnul Mihai Fierariu, consul la Bruxelles,
care a susþinut aceste lucrãri.
6 august: Praznicul Schimbãrii la
Faþã a Mântuitorului, hramul mãnã-
stirilor Bucium ºi al doilea hram al
mãnãstirii Dejani
Liturgie arhiereascã la mãnãstirea Bu-
cium, sãvârºtitã de Prea Sfinþitul Visarion
Rãºinãreanul. Pr. Cãtãlin Teulea
sfinþirii bisericii: punerea sfintelor moaºte
în sfânta masã, pecetluirea, înconjurarea
bisericii - stropirea cu apã sfinþitã ºi unge-
rea cu sfântul ºi marele mir, slujirea Sfintei
Liturghii. În cadrul Sfintei Liturghii a fost
hirotonit întru preot pe seama parohiei
Perºani, diaconul Dorin Cristea.
Construcþia bisericii de piatrã, cu hra-
mul "Naºterea Maicii Domnului", a
început în anul 2004, piatra de temelie
fiind pusã încã din 1993 de cãtre Înalt Prea
Sfinþitul Serafim Fãgãrãºeanul, pe atunci
Concurs de toacã la Victoria
Din anul 1995, pãrintele
Octavian Smãdu organizeazã în
oraºul Victoria concursuri de
toacã pentru copii. Mai întâi
pentru copiii oraºului Victoria,
care au fost pregãtiþi de cãlugãrii
de la mãnãstirea Sâmbãta ºi de
monahiile de la mãnãstirea
Cârþiºoara, precum ºi de octoge-
narul Isac Dumitru din Victoria, iscusit
mânuitor al ciocãnelelor de bãtut toaca,
dar ºi pentru ceilalþi copii din parohiile
învecinate ºi chiar din întreaga þarã.
Dacã pânã în 2001 au fost organizate
doar ediþii locale, din 2005 pãrintele
Octavian a transformat competiþia într-un
festival internaþional sub denumirea
"Cântecul care zideºte". Aºa se face cã
anul acesta, în 10 iulie, cu binecuvântarea
Înalt Prea Sfinþitului Laurenþiu Streza,
Arhiepiscopul Sibiului ºi Mitropolitul
Ardealului, a avut loc cel de-al treilea
Festival internaþional de toacã, organizat
în biserica "Sfinþii Împãraþi Constantin ºi
Elena", unde cântecul de toacã a alternat
cu cântecul bisericesc, unii dintre partici-
panþii la concurs prezentând diferite cân-
tãri religioase.
Cei aproape 90 de copii cu vârste între
3 ºi 14 ani, îmbrãcaþi în costume populare
Eveniment 3
episcop vicar al Arhiepiscopiei Sibiului.
Atunci a început reconstrucþia mãnã-
stirii Fãget-Boholþ, dupã aproximativ
300 de ani de la arderea acesteia în vre-
mea lui Bukow. La început s-au con-
struit câteva cãmãruþe ºi altarul de varã,
folosit acum de pãrintele duhovnic
Dositei pentru Taina Spovedaniei, ca
aghiasmatar ºi pentru pregãtirea
Sfintelor Paºti. În anul 2000 s-a ridicat o
bisericã de lemn cu hramul "Sfinþii
Împãraþi Constantin ºi Elena", sfinþitã
de cãtre Prea Sfinþitul Visarion Rãºinãre-
anul în 21 mai 2000.
Încã de la intrarea în mãnãstire luãm
contact cu viaþa de obºte, ascultare, rugã-
ciune ºi muncã, fiind întâmpinaþi cu multã
deschidere de maicile acestui loc provi-
denþial. Un merit deosebit îl au maica
stareþã Teodora Hulpan ºi maica iconomã
Pantelimona Bica, care au muncit cu
multã pricepere ºi dãruire pentru a ridica
aºezãmântul care a ajuns astãzi la o staturã
impresionantã. Pr. Cãtãlin Teulea
specifice zonei ºi a þãrii din
care provin, s-au prezentat în
faþa Sfântului Altar fãcând
toaca sã cânte chemarea
creºtinilor la rugãciune. Au
participat la concurs copii din
judeþele: Giurgiu, Prahova,
Dâmboviþa, Mehedinþi, Timiº,
Caraº-Severin, Alba, Sibiu,
Mureº, Bistriþa, Satu-Mare, Maramureº,
Iaºi ºi Braºov, dar ºi din diaspora românã
ortodoxã din Italia, SUA, Canada, precum
ºi reprezentanþi ai Bisericilor Ortodoxe
surori sârbã, greacã, ucraineanã, francezã
ºi sirianã. În rândul participanþilor la festi-
val s-a remarcat în chip deosebit tânãrul
Mihai Cobuz de la ªcoala Specialã de
Nevãzãtori din Cluj, care a bãtut toaca ºi a
recitat câteva poezii.
Toþi participanþii la concurs au fost
premiaþi cu diplome, dulciuri, bani,
cãrþi‚ cruciuliþe ºi iconiþe, toate acestea
fiind posibile datoritã dãrniciei unor
oameni de suflet. Festivalul s-a încheiat
cu un frumos cuvânt de învãþãturã rostit
cu însufleþire de pãrintele Teofil de la
mãnãstirea Brâncoveanu, apoi concurenþii
ºi însoþitorii lor s-au bucurat împreunã cu
organizatorii la o masã festivã.
Pr. Ion Tãrcuþã
 4 Chipuri pentru veºnicie

Discreþia unei mãrturisiri

Poate aþi auzit deja multe povestiri despre vieþi ale unor apropiaþi de sufletul
dumneavoastrã, poate însãºi vieþile dumneavoastrã sunt subiecte ale unor filme
demne de toate oscarurile posibile ºi imposibile. Ei bine, eu vã invit sã gustaþi din
frumuseþea uluitoare a unui munte foarte abrupt, numit preoþie în România de
ieri ºi de azi. Acest urcuº al nostru are o lungime de 36 de ani de slujire în aceeaºi
parohie a unui OM printre oameni, a unui slujitor printre slujiþi.
Ortodox din familie de înscrie la cursurile Institutului
Teologic de la Sibiu, iar în 1968
preoþi greco-catolici se cãsãtoreºte cu Valeria Nicãlãu
Pãrintele Mircea Moldovan a vãzut din Perºani, judeþul Braºov. În
lumina zilei la 6 noiembrie 1945 în Sibiu, urma cãsãtoriei Dumnezeu le hã-
din pãrinþii Ioan ºi Ana. Tatãl sãu era preot rãzeºte 4 copii, un bãiat ºi 3 fete,
greco-catolic, urmaº al unor generaþii de de la care în prezent are 7 nepoþi.
bunici ºi strãbunici tot preoþi slujitori ai În 26 octombrie 1968
altarelor transilvane. primeºte preoþia, prin mâinile
Copilãria o petrece la Slimnic, lângã vrednicului de pomenire mitro-
Sibiu, apoi în satul Veºtem, unde tatãl sãu polit Nicolae Mladin al Ardealului
continuã opera de pãstorire a sufletelor ºi este numit în parohia Ohaba.
începutã de bunicul dumnealui. ªcoala Viaþa sa de preot a fost una
elementarã o terminã la Sibiu, însã dorul foarte încãrcatã de încercãri, lipsuri ºi Tãcere jertfitoare
de slujire a lui Hristos încolþeºte din nevoi, având o familie numeroasã. O nouã
fragedã vârstã ºi se va hotãrî sã urmeze încercare, de data aceasta de ordin ºi iubitoare
cursurile Seminarului Teologic din Cluj, sufletesc, a trecut prin foc credinþa pãrin- În zilele noastre se promoveazã mult
promoþia 1960-1965. Seminarul teologic telui: singurul bãiat pe care l-a avut a tre- tipul de preot care se distinge prin
în acea vreme avea regimul unei adevãrate cut la Domnul la o vârstã fragedã. numeroase realizãri în plan arhitectonic ºi
cazarme militare, care pe pãrintele l-a for- Cu toate greutãþile nu ºi-a predat administrativ, unde de multe ori discreþia
mat ºi maturizat foarte repede, în ciuda mãrturisirii lui Hristos, tãcerea jertfitoare
obstacolelor întâmpinate din partea comunitatea restrânsã de oameni timp de ºi iubitoare în nedreptãþiri ºi necazuri trece
autoritãþilor de atunci, care nu-l priveau cu 36 de ani, deºi au existat momente de trã- pe locul doi. Cu toate acestea, la pãrintele
ochi buni pentru cã descindea dintr-un ºir dare din partea unor apropiaþi ai sãi, am observat un suflet rãbdãtor dominat de
lung de preoþi. Încã de mic copil era între- însoþite de reclamaþii inventate ºi fierte în o emotivitate nativã, dar peste toate un om
bat ce fel de preot doreºte sã ajungã, iar el sosul urii ºi al invidiei, pe care unii au generos, care în momentul în care îi ceri
rãspundea cã ortodox, deºi fusese crescut avut-o faþã de corectitudinea ºi blândeþea ajutorul nu apuci bine sã termini de expli-
în familie de greco-catolici. acestui om. Prea multe bucurii, în special cat pentru ce ºi cum, cã deja este cu mâna
bucurii maxime atât cât este posibil
Încercãri, lipsuri ºi nevoi pãmânteºte, nu a avut… A þinut însã bine pe haina din cui ºi cu cealaltã pe geanta de
servici, iar mai apoi abia îþi confirmã ºi
În toamna lui 1965, absolvind semi- cârma Bisericii în furtunosul port al paro- verbal cã vine sã te ajute.
narul ºi ºcoala de cântãreþi la Cluj, se va hiei. Acest om a dovedit cã se poate rãbda
pânã la capãt în aceeaºi comunitate vreme
In memoriam de 36 de ani, cã dincolo de acest capãt este
Hristos, care a fost încã de la început la fel
Pãrintele Silviu Goga de dornic sã transfere gratis tuturor bucu-
ria Învierii, a vieþii însãºi, la care ajungi
Pãrintele Silviu Goga, teazã cãsnicia cu doi copii, prin credinþã ºi prin mãrturisiri.
parohul din Calbor, a trecut Silviu ºi Veronica-Ana. În anul 2004, pe motiv de sãnãtate,
de curând la cele veºnice, la În 1979 este hirotonit pãrintele s-a retras în pensie, lãsându-l pe
vârsta de numai 59 de ani. preot pe seama parohiei Dumnezeu sã judece cât de bun ºi de
Pãrintele s-a nãscut în 14 Cincºor cu filia Rodbav, folositor a fost exemplul personal, cât de
iulie 1948 în Rucãr, din unde a slujit timp de 12 ani. mult sau puþin a reuºit sã înveþe pe ceilalþi
pãrinþii Silviu ºi Zenovia. A Din 1991 pânã în 29 iulie ce înseamnã dragostea de Hristos când toþi
urmat ºcoala generalã la În 1974 este admis la 2007, când a trecut la Dom- ceilalþi îºi dau cu pãrerea cã ar putea fi ºi
Rucãr ºi Viºtea de Jos, apoi Institutul teologic din Sibiu, nul, a fost parohul bisericii altfel, dar când numai tu singur ºtii cât de
ºcoala profesionalã ºi liceul al cãrui absolvent devine în "Sf. Nicolae" din Calbor. mult te sileºti ºi cât de neputincios eºti ºi
seral în Oraºul Victoria. În 1978. În 1977 se cãsãtoreºte Dumnezeu cã nu-i smerenie mai mare înaintea lui
1966 se angajeazã la Com- cu Ana Borzescu, iar sã-l odihneascã ºi Hristos decât a-þi rãbda neputinþa ºi a te
binatul Chimic Victoria. Dumnezeu le binecuvân- sã-i mângâie familia! lupta cu ea. Pr. Ionuþ Ilea
 Noi apostoli 5
„O sã încerc sã mã ridic la mãsura aºteptãrilor“
Pãrintele Dorin Cristea este noul preot al parohiei Perºani; mult aºteptat
de sãteni, a fost instalat de Schimbarea la Faþã. Pãrintele face parte din cate-
goria persoanelor echilibrate, care pot fi de un real sprijin pentru cei care vor
veni sã-ºi plângã durerile în scaunul spovedaniei. O persoanã blândã dar
hotãrâtã, pe deplin conºtientã de misiunea care i-a fost încredinþatã. Iar fap-
tul cã la formarea sa spiritualã a contribuit mult pãrintele Lavrentie de la
Frãsinei grãieºte de la sine…
Cum v-aþi apropiat de bi- vãzând modul de viaþã al nar de mult sã merg la
sericã ºi de viaþa spiritualã? cãlugãrilor de la Frãsinei, care muntele Athos.
Eu provin dintr-o localitate m-a fãcut sã îmi dau seama Ce vã atrage?
apropiatã de Fãgãraº, din care trebuie sã fie modul de În primul rând
Viºtea de Jos, ºi acolo avem o viaþã al unui preot. sfinþenia care este acolo,
bisericã de dimensiunile unei Pânã l-am cunoscut pe sunt foarte multe moaºte
catedrale. În vacanþe ºi la pãrintele preoþia era ceva la de sfinþi ºi lucruri
sfârºit de sãptãmânã mergeam care nu mã gândeam. Ulterior, duhovniceºti care au o
cu pãrinþii la bisericã. Pictura într-un mod surprinzãtor aº importanþã deosebitã
de acolo este extraordinarã ºi putea sã spun, am ajuns la fa- pentru mine ºi pentru
privind sfinþii de acolo eram cultatea de teologie ºi astãzi Ortodoxie în general. Numele: Pr. Dorin Cristea
interesat cine sunt, de ce au iatã cã sunt preot. Nãdãjduiþi sã Data ºi locul naºterii: 20
ajuns sã fie pictaþi acolo ºi În ce a constat modul sur- mergeþi în curând? noiembrie 1979, Fãgãraº.
modul lor de viaþã în general. prinzãtor? Da, eu aºa vreau, pânã Studii: ªcoala generalã nr. 2
Deci încã de mic aþi cãu- M-au îndemnat multe per- în noiembrie, dacã ajutã din Fãgãraº; Liceul "Doamna
tat sã înþelegeþi câte ceva soane sã dau la teologie, dar Dumnezeu ºi e voia Maicii Stanca" - limbi strãine; Facultatea de
despre cei care au trãit o pentru admitere unii se pregã- Domnului. Teologie Andrei ªaguna, Sibiu
viaþã în credinþã… teau ani de-a rândul… Pentru Cu ce gânduri aþi (2002-2006).
Poate nu la modul conºtient, mine totul s-a întâmplat în intrat în preoþie? Familia: cãsãtorit cu Ramona-
dar mã fascinau aceste lucruri douã sãptãmâni, în care, dupã Deocamdatã sunt aºa, Ionela, au un bãiat de o lunã ºi jumã-
ºi m-a influenþat ºi faptul cã moartea pãrintelui, m-am hotã- în elan, ca orice tânãr, ºi tate, Laurenþiu.
religiozitatea viºtenilor era foar- rât sã dau admitere, am început vreau sã fac câte ceva pen- Parohia în care slujeºte:
te adânc înfiptã în inima lor. sã mã pregãtesc ºi am intrat. tru Bisericã ca instituþie, Perºani.
Ce oameni v-au marcat În timpul facultãþii v-a pentru biserica din Perºani Mi-am depus dosarul doar
existenþa? marcat cineva în mod ca lãcaº de cult, pentru oamenii cu o zi înainte sã se încheie
Au fost mai mulþi, o per- deosebit? de aici. Sper ca idealul acesta perioada de concurs. Cam cu o
soanã însã m-a marcat în mod Da. Profesorul de liturgicã, sã nu-mi fie limitat prea curând sãptãmânã înainte m-am gândit
cu totul ºi cu totul deosebit, ºi domnul Ciprian Streza. Sfatu- de nimeni ºi sã fiu susþinut în prima oarã la asta, am fost sã
anume pãrintele Lavrentie rile ºi cursurile dânsului aveau ceea ce vreau sã fac. vãd biserica ºi împrejurimile
ªovre de la mãnãstirea Frãsi- ceva din realitatea pe care o Cine vã susþine? În ge- satului, pentru cã nu am
nei, pe care l-am întâlnit cred întâlneºti în parohie. Pentru cã neral pe noi, preoþii, soþiile ne coborât niciodatã în sat, iar
cã într-un moment crucial din în general cursurile vorbesc susþin cel mai mult… dupã o sãptãmânã mi-am
viaþa mea. Tot în acel moment doar la modul ideatic despre Da, soþia mea m-a susþinut depus dosarul. Am înþeles cã
am cunoscut-o ºi pe soþia mea. realitãþile din parohii; cursurile mult. ªi în jurãmântul de la au fost ºase candidaþi ºi m-am
Pãrintele Lavrentie, un om cu dânsului ºi ale Înalt Prea hirotonie într-un pasaj spune bucurat, pentru cã atunci când
totul deosebit, în mod indirect Sfinþitului Laurenþiu ne-au viitorul candidat cã încã de la sunt mai mulþi se vede mai
mi-a influenþat viaþa. Pentru ancorat însã în aceste realitãþi, început i-am fãcut cunoscut bine dacã e voia lui Dumnezeu.
mine pãrintele Lavrentie a fost pe care le-am întâlnit ºi eu deja soþiei faptul cã doresc sã urmez ªi a fost voia lui Dumnezeu sã
"omul lui Dumnezeu" (aºa în parohie ºi care nu sunt toc- calea preoþeascã. Chiar dacã de ajung eu la Perºani.
cum îl numeºte ºi cartea despre mai frumoase. multe ori am fost tentat sã dau Ce gânduri le transmiteþi
dânsul) pentru cã m-a apropiat Ce vã place sã faceþi? înapoi vãzând responsabilitatea enoriaºilor dumneavoastrã?
ºi mai mult de Bisericã ºi mi-a Îmi place sã fac pelerinaje preoþiei, soþia m-a încurajat M-am bucurat de o primire
trasat într-un fel traiectoria la mãnãstiri. Mãnãstirea mea mereu ºi mi-a spus: "Dacã va fi cu totul ºi cu totul deosebitã din
vieþii. de suflet este Frãsineiul, merg voia lui Dumnezeu, vei ajunge partea lor ºi sprijinul lor încã
M-au marcat mult întâlni- acolo cam o datã sau de douã preot!" ªi iatã cã am ajuns ºi mã copleºeºte… O sã încerc sã
rile cu pãrintele ºi modul de ori pe lunã; ºi duhovnicul nos- am în continuare nevoie de tot mã ridic la mãsura aºteptãrilor lor.
viaþã al dânsului. M-am tru este acolo. sprijinul ei. Interviu realizat de
apropiat mai mult de Bisericã Îmi mai doresc extraordi- Cum aþi ajuns la Perºani? Pr. Marius Corlean
 6 Viaþa în Hristos

Maica Domnului - nãdejde, întãrire

ºi zid de scãpare nemiºcat
În rânduiala Paraclisului
Maicii Domnului se gãseºte
urmãtoarea alcãtuire: "Nãdej-
în direcþia pe care o dorim ºi dându-le
de ºi întãrire ºi zid de scãpare nemiºcat
chiar o destinaþie folositoare, Maica
câºtigându-te pe tine, ceea ce eºti întru
Domnului se face pentru noi zid de scã-
tot lãudatã, de tot necazul ne izbãvim". pare neclintit, stavilã în calea necazurilor
Aceastã cântare este în primul rând o care nãvãlesc cu înverºunare. Ne folosim
afirmaþie. Afirmãm cã Maica Domnului de comparaþia Maicii Domnului cu un zid
este ºi "nãdejde" ºi "întãrire" ºi "zid de de scãpare nemiºcat pentru a spune cã ea
scãpare nemiºcat" ºi "întru tot lãudatã" se face tuturor toate, stãvilind necazurile ºi
ºi izbãvire din necazuri pentru cel care primejdiile ºi schimbându-le sensul din
aleargã la ea. Aceasta este percepþia pe negativ în pozitiv, dupã nevoia fiecãruia:
care omul conºtient de neputinþa sa o are "necãjiþilor bucurie, asupriþilor folositoare,
despre Maica Domnului. flãmânzilor dãtãtoare de hranã, strãinilor
Maica Domnului - izvor de mângâiere, celor învãluiþi adãpostire, bol-
nãdejde navilor cercetare, celor neputincioºi aco-
perãmânt ºi sprijinire, toiag bãtrâneþilor".
Dacã o gândim pe Maica Domnului ca În faþa acestor realitãþi recunoaºtem cã
Maicã a lui Dumnezeu Care S-a Întrupat îmbãrbãtare, ci ºi în ideea de sprijinire, de Maica Domnului este "întru totul lãudatã"
din ea, care îºi pãstreazã calitatea de ma- susþinere. Ca întãrire o simþim pe Maica de cei care o cunosc, pentru cã prin ea "de
mã, o privim ca pe sursa noastrã de nãdej- Domnului ori de câte ori strigãtele noastre tot necazul ne izbãvim".
de. Avem nãdejde cã ne cuprinde ºi pe noi deznãdãjduite o cheamã în ajutor la vreme
în dragostea ei ºi avem încredinþarea cã nu de necaz, iar ajutorul ei este ca un ecou la Postul Adormirii - înmulþire
este indiferentã faþã de necazurile ºi nea- strigãtul nostru. Lucrând astfel în vieþile a ostenelilor duhovniceºti
junsurile noastre aºa cum, de pildã, nu a noastre, ne izvorãºte în suflete bucuria
Perioada postului Adormirii Maicii
fost indiferentã faþã de nuntaºii din Cana sfântã pe care nu o pot avea decât aceia
Domnului este un timp liturgic în care
Galileii care au rãmas fãrã vin, iar la care se aflã în relaþie cu ea, cinstitorii înmulþim ostenelile duhovniceºti, punân-
rugãmintea ei Hristos a prefãcut apa în vin Maicii Domnului. du-le în legãturã cu Maica Domnului ºi
ºi nunta a continuat fãrã ca bucuria celor prin ea cu Hristos. Prin aceasta ne arãtãm
prezenþi sã se umbreascã de vreun neajuns. Maica Domnului - zid de
ca cinstitori ai ei, ca unii care suntem
Gândind-o aºa, ea este nãdejdea noastrã. scãpare nemiºcat conºtienþi de locul ei ºi punem toate
Cinstind-o, noi avem convingerea cã vom Maica Domnului este "zid de scãpare ostenelile noastre duhovniceºti în legãturã
fi cuprinºi în rugãciunile de mijlocire pe nemiºcat", adicã este neclintitã în cu faptul cã ºi ostenelile ei le-a sãvârºit
care le înalþã necontenit cãtre Fiul sãu. hotãrârea ei de a ajuta, de a mângâia, de a potrivit credinþei pe care a avut-o în Fiul ºi
Maica Domnului - întãrire sprijini pe cei care se aflã în neputinþa Dumnezeul ei, pe Care L-a urmat, ale
sufletului ºi a trupului. Având acestã Cãrui cuvinte "le-a purtat în sufletul sãu"
ºi ajutor în necaz conºtiinþã exclamãm de fiecare datã când ºi le-a împlinit in viaþa sa. Deci, raportân-
Maica Domnului este întãrirea noastrã ne rugãm cu paraclisul Maicii Domnului du-ne la Maica Domnului nu-L pierdem
în sensul cã ea n-a avut scãderi sau cã "nimeni din cei care aleargã la tine nu din vedere pe Hristos, pentru cã cinstirea
oscilaþii în privinþa ajutorului de care i-a iese ruºinat, Nãscãtoare de Dumnezeu". ei este un mod prin care Îl cinstim ºi pe
învrednicit pe cei care "au alergat cu cre- Aºa cum un stãvilar poate sã opreascã Fiul ei. Relaþia noastrã cu Maica
dinþã la acoperãmântul ei cel puternic". Ea apele învolburate ale unui râu nãvalnic Domnului nu este una de exclusivitate, din
nu este pentru noi întãrire doar în sensul de pentru a nu face stricãciuni, dirijând apele care sã Îl scoatem afarã pe Hristos, ci o
relaþie cu Hristos, prin Maica Lui.
Peste 20 de biserici închinate Maicii Domnului În perioada postului Adormirii Maicii
Evlavia fãgãrãºenilor cãtre Maica toate hramul "Adormirea Maicii Domnului (1-15 august), în biserici se
Domnului se vede ºi în numãrul mare de Domnului". sãvârºeºte slujba Paraclisului, o rânduialã
lãcaºuri de cult închinate Nãscãtoarei de Mãnãstirea Fãget de la Boholþ are hra- liturgicã de o frumuseþe rarã, o alcãtuire de
Dumnezeu. Bisericile din Fãgãraº (cimi- mul "Naºterea Maicii Domnului", sãrbã- cântãri ºi rugãciuni care mângâie sufletul,
tir), Beclean, Drãguº, Lisa, Ludiºor, toritã pe 8 septembrie, mãnãstirea de la dau încredere, ºi aºtern liniºtea în viaþa
Ohaba, Sâmbãta de Jos, Sâmbãta de Sus Dejani ºi biserica parohia Recea noastrã frãmântatã ºi bombardatã cu atâtea
Rãsãriteanã, Sãsciori, ªoarº, ªona, "Acoperãmântul Maicii Domnului" îºi necazuri. Participarea conºtientã la aceastã
Toderiþa, Toarcla, Veneþia de Jos ºi sãrbãtoreºte hramul la 1 octombrie, iar bis- rânduialã este o "îndulcire" cu darurile pe
Voievodenii Mari, precum ºi mãnãstirea ericile din Vad din Iaºi, "Intrarea în biser- care ni le împãrtãºeºte Maica Domnului.
Brâncoveanu de la Sâmbãta de Sus au icã a Maicii Domnului", pe 21 noiembrie. Pr. Adrian-Gheorghe Magda
 Actual 7
Ipocrizia, purtarea noastrã cea de toate zilele?!
De cele mai multe ori încercãm, într-un mod scolastic, sã clasificãm Mântuitorului. La aceasta ne îndeamnã
pãcatele ºi patimile noastre omeneºti, gândindu-ne cã unele sunt mai mari Hristos, cerându-ne sã purtãm jugul sau
sau mai grave decât altele, uitând de concluzia Sfântului Vasile cel Mare cã crucea desãvârºirii, a încercãrilor ºi
"nu existã pãcate mari sau mici, ci numai pãcate!..." ªi chiar ne resemnãm ºi necazurilor din aceastã viaþã ºi lume trecã-
ne consolãm cu gândul cã nu avem pãcate chiar atât de mari ori atât de toare, atât de înºelatã ºi de înºelãtoare,
multe, nãdãjduind cu toþii în marea bunãtate, dragoste ºi milostivire a lui asigurându-ne totodatã cã biruinþa Lui este
Dumnezeu spre iertarea pãcatelor noastre, uitând faptul cã El este atotbun ºi ºi biruinþa noastrã.
atotmilostiv, dar ºi atotºtiutor ºi, mai cu seamã, atotdrept!... Viaþa este, aºadar, o
alternanþã între bucurii ºi
Ipocrizia naºte dezamãgiri d u h o v n i c e a s c ã , s u n t necazuri, între succese
foarte nocive ºi mult
ºi necazuri dãunãtoare!...Dece? ºi eºecuri, între
În dezbaterea ºi evaluarea noastrã va- Fiindcã lipseºte tot mai împliniri ºi înfrângeri.
loricã ºi axiologicã, care este de cele mai mult încrederea ºi sinceri- Important este modul în
multe ori pur subiectivã ºi, mai mult decât tatea, onestitatea ºi con- care ºtim ºi reuºim sã
atât, rãsturnatã, ignorãm adevãrul ºi reali- secvenþa faþã de semenii noºtri. depãºim necazurile! Cel
tatea cã unul din pãcatele ºi patimile cele În aceste condiþii, pentru cã ce nu ºi-a zidit viaþa pe
mai mari pe care-l sãvârºim cu toatã îndrãz- ne este sau ar trebui sã ne fie teamã temelia credinþei ºi a sinceritãþii
neala, justificarea, aroganþa ºi ignoranþa de avertismentul Domnului ºi autentice, ar putea înclina sã creadã cã
este pãcatul ºi patima ipocriziei, a fãþãrni- Mântuitorului nostru Iisus Hristos, potri- aceastã lume este, mai degrabã, o "vale a
plângerii", din moment ce venim în lume
ciei sau a vicleniei, conform cãruia una vit cãruia "Vai de cel prin care vine
plângând ºi plecãm din ea suspinând, fie
gândim, alta zicem ºi cu totul alta facem! sminteala!...", trebuie sã conºtientizãm dupã ea, fie de durere. Povestea vieþii
Suntem foarte puternic afectaþi, faptul cã suntem, de foarte multe ori, fiecãruia dintre noi are aspectul unei
înºelaþi sau amãgiþi de aceastã cursã ºi cap- exemple pur ºi simplu negative pentru cei drame cu un sfârºit tragic. Privitã însã din
canã a duplicitãþii, a dedublãrii care, din mai tineri, care oricum sunt într-o acutã cri- punctul de vedere al credinþei, ea este o
pãcate, mai devreme sau mai târziu, ne va zã de identitate, lipsã de modele ºi exem- victorie asupra suferinþei ºi a lumii, o biru-
duce la o amarnicã dezamãgire, la ple demne de urmat, la aceastã dezori- inþã ºi o depãºire a lor, în Hristos, indife-
necazuri ºi suferinþe atât pentru noi înºine entare contribuind, din nefericire, fiecare rent de activitãþile ºi acþiunile pervertite ºi
cât ºi pentru ceilalþi fraþi ai noºtri!... dintre noi, într-o mai mare sau mai micã pervertitoare ale unora dintre semenii
Constatãm faptul cã acest pãcat a cuprins mãsurã, aducând prin aceste atitudini sufi- noºtri.
pe foarte multã lume, indiferent de statutul cientã întristare, necazuri ºi suferinþe!...
social ori nivelul intelectual ºi se bazeazã Viaþa, alternanþã între Ortodoxia înseamnã
pe fundamentul machiavelian care susþine autenticitate
cã "Scopul scuzã mijloacele!..." Uitãm de bucurii ºi necazuri
îndemnurile Mântuitorului, dar mai ales "De pe dealurile bucuriilor - afirmã Aºa stând lucrurile, trebuie sã realizãm
de aversiunea Sa faþã de acest pãcat, Pãrintele Stãniloae - în vãile necazurilor, faptul cã ispitele ºi necazurile noastre pot
admonestat cu greul apelativ adresat fari- aºa decurge viaþa omului duhovnicesc; dar face rugãciunea noastrã tot mai curatã ºi
seilor: "Vai vouã!", sau de îndemnul ea înscrie un real progres în aceste alter- mai simþitã, spãlând-o cu lacrimi. Iar atun-
Sfântului Apostol Iacov, care spune cã la nanþe". Oscilând între aceste douã limite, ci când ne rugãm cu stãruinþã, nu se poate
noi, creºtinii, "ce este da trebuie sã fie da, viaþa trece inevitabil prin proba încer- ca Hristos sã ne lase uitaþi ºi întristaþi, sã ne
iar ce este nu sã fie nu, iar ce este mai mult cãrilor duhovniceºti, în vederea înaintãrii priveze de mângâierea ºi uºurarea Sa cea
decât aceasta, de la diavolul este!..." ei pe o treaptã superioarã de desãvârºire. blândã. El, "Cel ce ºterge lacrima de pe
Cu foarte multã "abilitate" gãsim argu- De aceea, necazurile (fie ele ºi pricinuite obrazul tuturor", Cel ce ºterge suferinþele
mentãri ºi justificãri cum cã aºa este diplo- de alþii, datoritã ipocriziei ºi nesinceritãþii lumii, ne aºteaptã mereu… Iar revãrsarea
matic, sau aceasta este politica, uitând de lor), dacã nu sunt acceptate ºi asumate, ele darurilor Sale faþã de noi înseamnã pentru
faptul cã este bine sã avem permanent tãrie ne dubleazã greutatea suferinþei. Cele noi o fericire ºi o pace mai presus de
de caracter ºi coloanã vertebralã dreaptã, ºi abordate ºi înþelese din punct de vedere durere ºi de suferinþã, de lacrimã ºi
la propriu ºi la figurat!... Iar consecinþele duhovnicesc însã ne înjumãtãþesc necazul nevoinþã, ori de vreo smintealã oarecare.
acestor cauze amãgitoare ºi înºelãtoare ºi urmãrile acestuia, în virtutea pedagogiei Ortodoxia este o formã de creºtinism
vedem cu toþii care sunt: multe dezamãgiri, divine atotºtiuoare ºi înþelepte. extrem de rafinatã, de nobilã, de autenticã
multã tulburare ºi smintealã atotcuprinzã- Drumul vieþuirii duhovniceºti creºtine ºi de neipocritã, pe care puþini o mai ºtim
toare!... Suntem, foarte mulþi dintre noi, este împreuna pãtimire cu Hristos, Care a astãzi aprecia sau gusta în profunzimile ei
oameni care vorbim mult dar facem puþin, suferit ºi El atât de mult din cauza fãþãrni- dintru început, lucru pentru care ne rugãm
sau acoperim faptele mici cu vorbe mari! ciei cãrturarilor ºi a fariseilor. Este calea Lui Dumnezeu sã ne ajute ºi sã ne
Tendinþele acestea ce duc la pe care au strãbãtut-o toþi cei iubitori de lumineze minþile noastre cele fariseice ºi
desacralizare, la secularizarea noastrã inte- frumuseþe spiritualã, dar care au suferit ºi acoperite de umbra pãcatului ºi a morþii.
rioarã, la relativizare spiritualã ºi ei cât se poate de mult, urmând pilda Stelian Gomboº
 8 Mãnãstiri din Þara Fãgãraºului

Mãnãstirea Brâncoveanu, stâlp al

O cãlãtorie în timp
Cine n-a auzit de Mãnãstirea Brânco-
veanu de la Sâmbãta de Sus? Au auzit creº-
tinii din toatã þara, darãmite cei din Þara
Fãgãraºului… Eu aº putea spune cã m-am
nãscut cu ea în suflet, pentru cã o ºtiu din
fragedã copilãrie, din poveºtile mamei
care îmi spunea cum duminica bunica mea
le trezea pe ea ºi sora ei în zorii zilei, le
pregãtea, le lua de mânuþã ºi plecau spre
mãnãstire… 9 kilometri sunt din Sâmbãta
de Sus, pe la ora 9 erau acolo. Se opreau la
intrare, îºi schimbau încãlþãrile prãfuite ºi
intrau la slujbã. Imaginea aceasta a unei
tinere vãduve cu doi copii de mânã, care
strãbate atâta amar de drum pe jos pentru
a cãpãta puterea de a trece încã o sãp-
tãmânã ºi pentru a primi un cuvânt duhov-
nicesc de alinare de la pãrintele Serafim
Popescu, duhovnicul de atunci al mãnãs-
tirii, mi-a fost mereu cãlãuzã în viaþã. ªi
asta a fost mãnãstirea de la Sâmbãta de-a
lungul timpului: un centru de rezistenþã,
un izvor de credinþã ºi de har.
Cine ar mai crede astãzi, când dumini-
ca atâtea ºi atâtea maºini urcã pânã în
poartã sau chiar mai sus pe drumul asfal-
tat, cã odatã oamenii strãbãteau atâta cale
pe jos? Nici când vezi impunãtoarea cetate
mãnãstireascã nu prea îþi vine sã o asociezi
cu imaginea care ne-a rãmas peste veacuri
a ruinei din urma tunurilor austro-un-
gare… ªi totuºi, documentele ne dau mãr-
turie des-
Muzeul pre istoria
zbuciu-
Obºtea mãnãstirii
Numãrã în jur de 40 cãlugãri conduºi de pãrintele stareþ
Arhimandrit Ilarion Urs, care este ajutat în cele
duhovniceºti de pãrintele Arhimandrit Teofil Pãrãian.
matã a acestui sfânt aºezãmânt, ocrotit
însã de Dumnezeu prin cei trei mari cti-
tori.
Brâncoveanu
Istoricul de pe site-ul mãnãstirii ne
spune tot ce vrem sã ºtim: mãnãstirea a
fost ridicatã din piatrã în jurul anului 1696
de cãtre domnitorul Constantin Brâncovea-
nu. Voievodul a adus de peste munþi cãlu-
gãri ºi dascãli, a fãcut o ºcoalã de grãmã-
tici, alta de zugravi ºi o tiparniþã, dând ast-
fel naºtere "izvorului Ortodoxiei arde-
lene", spre a da mãrturie în timp despre
unitatea de neam ºi credinþã a românilor de
pe ambele versante ale Carpaþilor.
Dupã intrarea sub ocupaþie austro-un-
garã au început ºi persecuþiile religioase
pentru românii din Ardeal, care erau
ortodocºi. Atunci a început catolicizarea
cu sila ºi cu armele, impusã de ocupanþii
habsburgi. Pentru cã rezis-
tenþa românilor ortodocºi
s-a organizat îndeosebi
în jurul bisericilor ºi a
mânãstirilor, în 1762
începe calvarul dis-
trugerii acestora. Astfel,
mai mult de 150 de mânã-
stiri ºi biserici ortodoxe au
fost distruse; cele de lemn
incendiate, iar cele de pia-
trã dãrâmate cu tunurile,
de cãtre generalul vienez
Buccow.
Ruine
Multã vreme administraþia austro-un-
garã nu s-a atins de Mânãstirea Brâncovea-
nu, deºi nu de puþine ori episcopii greco-ca-
tolici au cerut desfiinþarea ei. Profitând de
faptul cã în 1782 s-a dispus desfiinþarea tutu-
ror ordinelor cãlugãreºti, curtea de la Viena,
la cererea administraþiei catolice ºi la insis-
tenþele episcopului greco-catolic Grigorie
Maior, a trimis în 1785 pe generalul Preiss,
care a dãrâmat mânãstirea brâncovenilor.
Chiliile au fost distruse complet, iar bise-
rica a fost adusã în stare de ruinã.
Pustiitã ºi prãbuºitã, cu turla spartã, bise-
rica brâncoveneascã a rãmas descoperitã în
bãtaia vânturilor, a ploilor ºi zãpezilor aproa-
pe 150 de ani. Doar credincioºii din satele ve-
cine, cu preoþii lor în frunte, aveau sã mai
vinã în continuare la ruinele ei, cu încãpã-
þânare, de Izvorul Tãmãduirii, sã se roage.
Mitropolitul Nicolae Bãlan
De-abia în 1926 mitropolitul Nicolae
Bãlan avea sã devinã cel de-al doilea ctitor
al mânãstirii. A fost desemnat stareþ pãrin-
tele Arsenie Boca. Arhitectura bisericii refã-
cute se încadreazã întru totul stilului brân-
covenesc, cu ancadramente la uºi
ºi ferestre, pilaºtri sculptaþi în
pridvorul bisericii, brâu de cã-
rãmidã aºezat în zimþi ºi
acoperiº de ºindrilã. La 50
de metri de bisericã a fost
reconstruitã ºi vechea clo-
potniþã, în forma iniþialã.
Academia

Deþine astãzi una din cele
mai bogate colecþii de picturi
vechi pe sticlã, aparþinând se-
colelor XVIII-XIX, în mare
majoritate executate în manierã
popular-naivã, icoane pe lemn,
predominant fiind stilul brân-
covenesc, veºminte preoteºti ºi
arhiereºti, o colecþie unicã de car-
te veche, manuscrise, perga-
mente, scrisori, precum ºi o valo-
roasã colecþie de obiecte de cult.
Biblioteca
Biblioteca se aflã în clãdi-
rea nouã, alãturi de muzeu,
deþinând una din cele mai
bogate colecþii de cãrþi ºi man-
uscrise vechi din secolele XIV-
XIX , provenind în marea lor
majoritate din donaþia Înalt
Prea Sfinþiei Sale dr. Antonie Plãmãdealã. În prezent, bibli-
oteca serveºte ºi ca salã de lecturã, audiþie ºi vizionare a mate-
rialelor audio-video existente ºi se adreseazã cu precãdere pre-
oþilor, cãlugãrilor, elevilor, studenþilor, localnicilor, precum ºi
persoanelor care vin aici în pelerinaj.
Clãdirea cu aproximativ 70 de
camere, respectiv 130 de locuri ºi un
amfiteatru cu o capacitate de 150
locuri a fost ridicatã cu scopul ca în
acest spaþiu sã poatã fi primiþi oameni
din afarã, care în dorinþa lor de studiu
ºi retragere sã se poatã bucura de con-
diþiile oferite de mãnãstire, de materia-
lul ºtiinþific necesar studiului pus la
dispoziþie de nou amenajata biblio-
tecã, precum ºi de atmosfera propice
studiului oferitã de cadrul natural.
 Mãnãstiri din Þara Fãgãraºului 9
Ortodoxiei ardelene peste veacuri
Biserica refãcutã a fost sfinþitã la 15 august ºi împlinit. Înalt Prea
1946, dupã rãzboi Sfinþitul Antonie
În anii 1976-1977 s-a Plãmãdealã a rezi-
împrejmuit suprafaþa aflatã dit din temelie in-
în proprietatea mânãstirii, cinta mãnãstirii Brân-
aºezându-se o poartã nouã, coveanu, lucrare în-
sculptatã în lemn de stejar; ceputã în anul 1985. S-au
s-a încheiat lucrarea de res- fãcut reparaþii capitale ºi
taurare a paraclisului brân- s-a restaurat pictura din
covenesc, executat de asemenea în lemn bisericã. Incinta în stil brâncove-
de stejar. Fântâna "Izvorul Tãmãduirii", nesc a fost ridicatã din temelie în jurul bi- Adormirea Maicii Domnului, iar pe 16
fost ºi ea restauratã în anul 1977 constru- sericuþei, inspiratã dupã mãnãstirea Hurezi. Sfinþii Brâncoveni, ctitorii aºezãmântului
indu-se în jurul ei un baldachin sculptat în Noul corp de clãdiri cuprinde printre altele ºi hramul bisericii noi. Natalia Corlean
lemn de stejar. Imaginea din aceastã o nouã bisericã, o trapezã încãpãtoare,
perioadã ºi-o aduc aminte ºi fãgãrãºenii:
poarta de la intrare, clopotniþa pe sub care
bucãtãrie ºi chilii, casa brâncoveneas-
cã, o bibliotecã încãpãtoare ºi un muzeu.
Stareþul
Este pãrintele arhimandrit
treceai ºi bisericuþa, împreunã cu izvorul În anul 2003 a fost inauguratã ºi Ilarion Urs, nãscut în 4 martie
cel tãmãduitor. Academia de la Sâmbãta, ºi iatã cã am 1955 în localitatea Recea,
ajuns la imaginea din zilele noastre a judeþul Braºov. Face parte din
Mitropolitul Antonie mãnãstirii mult cãutate de pelerini, mai obºtea mãnãstirii din 1983.
Al treilea ctitor a avut însã planuri mari ales în luna lui august, când pe 15 se Urmeazã între anii 1985 -1989
cu aºezãmântul brâncovenesc, pe care le-a sãrbãtoreºte hramul mãnãstirii, cursurile Institutului Teologic din Sibiu. În
1984 este numit econom al mânãstirii, iar în
Duhovnicul ci ºi pentru
credincioºii ca-
decembrie 2000 stareþ.
Pãrinte, sfinþia voastrã sunteþi re vin la mãnãstire. Sunteþi un duhovnic al românilor, sau
duhovnicul acestei mãnãstiri, cunos- unul dintre duhovnicii României de astãzi. Ce îndemn aveþi
cute de credincioºii din toatã þara. Vã pentru credincioºi?
rugãm sã ne spuneþi cum este viaþa Sã se orienteze dupã rânduielile Bisericii, sã ia parte la sfin-
unui cãlugãr aici. tele slujbe, sã fie cinstitori de preoþi, sã se orienteze dupã învãþã-
Cam ºase ore pe zi se face slujbã în turile pe care le aud în bisericã, fie la slujbele care se fac, fie prin
bisericã. Aproape cã participând la slujba predicile care se þin.
din bisericã ai putea zice cã ai un servi- Spuneþi-ne despre un moment, o împrejurare, o persoa-
ciu. Ca ºi când ai presta un serviciu care nã din viaþa sfinþiei voastre care v-a adus o bucurie deosebitã.
ar þine ºase-opt ore, dupã caz, pentru cã ºi Nu aº putea spune cã a fost o singurã persoanã care mi-a
slujba de fiecare zi chiar dacã în general þine ºase ore, sunt ºi zile adus o bucurie deosebitã, însã aº putea sã spun cã s-au implicat
în care þine mai mult de ºase ore. În afarã de rugãciunea din bise- la existenþa mea spiritualã mai mulþi oameni de la care am învãþat
ricã avem ºi datorii speciale de rugãciune în chilie ºi apoi rugãci- anumite lucruri fie direct, fiindu-mi profesori, îndrumãtori
unea de toatã vremea, însã viaþa cãlugãreascã nu se rezumã duhovniceºti. Mai ales pãrintele Serafim Popescu, care vreme de
numai la rugãciune, ci se prelungeºte ºi în activitate de studiu ºi 50 de ani a fost duhovnic în mãnãstirea aceasta, mi-a fost de mare
în muncã manualã. Se fac ºi studii de cãtre cei care sunt preocu- folos ºi mi-a dat multe gânduri bune pentru alte gânduri bune
paþi de studiu ºi talentaþi. În afarã de aceasta se face ºi muncã care dupã aceea s-au realizat în mintea mea. Aº zice de pãrintele
manualã în grãdinã, în livadã, sunt unii care se ocupã de stupi, Arsenie Boca, prin îndrumarea pe care mi-a dat-o pentru rugã-
alþii fac picturã pe sticlã, alþii presteazã muncã de întreþinere. E o ciunea cu care se mântuiesc cãlugãrii ºi de la care ºtiu ºi afir-
activitate intensã ºi destul de prelungitã. maþia: „cunoºtinþa de Dumnezeu nu se realizeazã atât prin studiu
Fiecare cu ascultarea lui. Am observat cã sfinþia voastrã ci prin inimã curatã, dupã cuvântul Domnului: Fericiþi sunt cei
o foarte mare parte a timpului o petreceþi spovedind. curaþi cu inima cã aceia vor vedea pe Dumnezeu!“ M-au ajutat
Dar numai în anumite perioade. Nu tot timpul sunt oameni de apoi prietenii mei, colegii din mãnãstire, oameni din afarã de
spovedit. Sunt mulþi oameni de spovedit în postul Sfintei Marii mãnãstire, toþi s-au implicat cumva la existenþa mea ºi nu aº
ºi în postul Paºtilor, iar în rest nu am prea mult de lucru în pri- putea face deosebire între unul ºi altul, pentru cã în momentul în
vinþa spovedaniilor. Stau de vorbã cu cine vine ºi are treabã cu care cineva îþi oferã un gând pe care dupã aceea îl foloseºti, se
mine ºi în rest studiez, meditez, ascult anumite cãrþi pe care le am implicã la înaintarea duhovniceascã ºi este un om care îþi prile-
pe casete, pe CD-uri, pe benzi de magnetofon. juieºte bucurie.
Publicaþia noastrã se adreseazã tuturor credincioºilor din Pãrinte Teofil, vã mulþumesc din suflet cã aþi acceptat
Protopopiatul Fãgãraº. Sfinþia voastrã nu sunteþi doar astãzi sã staþi de vorbã cu cititorii noºtri.
duhovnic al mãnãstirii Brâncoveanu de la Sâmbãta de Sus, Interviu realizat de Pr. Ovidiu Bostan
 10 Fii tânãr cu Hristos
Maica Siluana vã rãspunde
Maica Siluana Vlad este stareþa Mãnãstirii
Jitianu ºi coordonatoarea Centrului de For-
mare ºi Consiliere "Sfinþii Arhangheli Mihail
ºi Gavril" din Craiova. Despre bogata ºi com-
plexa activitate, plina de dãruire, desfaºuratã
de Maica Siluana puteþi afla câte ceva de pe
site-ul: www.sfintii-arhangheli.ro.
Cum sã mã
spovedesc?
Aº avea nevoie de un sfat: trebuie
sã spovedesc ºi tentativele de a cãdea
într-un pãcat sau doar dacã am cãzut
în acel pãcat? Sunt cam dezorientatã
în ceea ce trebuie mãrturisit la
spovedanie ºi aº vrea din tot sufletul
sã mã spovedesc cu adevãrat.
Iulia
Draga mea Iulia,
Pãcatul poate fi înfãptuit cu gândul,
cu cuvântul ºi cu fapta. Aºadar, dacã în
tentativa de a cãdea ai fãcut deja cu gân-
dul acel pãcat ºi te-ai "îndulcit de plãce-
rea lui" trebuie sã spovedeºti, dar dacã
doar þi-a venit gândul sau pofta ºi ai res-
pins "oferta", nu e nevoie sã spovedeºti,
pentru cã nu e pãcat, ci, dimpotrivã, iz-
bândã împotriva pãcatului. ªi e bine sã
þii minte ce ai fãcut de ai izbutit sã biru-
ieºti ispita, ca sã-þi fie de folos ºi altã datã!
Apoi, copil drag, dacã nu prea ºtii ce
e pãcat ºi ce nu, sã spui la Spovedanie
ceea ce simþi tu cã e pãcat ºi sã-L rogi
pe Domnul sã te lumineze ºi sã-þi dea sã
simþi ºi alte pãcate mai subtile. Aceastã
simþire vine cu timpul ºi nu e nevoie sã
ne psihanalizãm... Dar sã nu ne ascun-
dem. Iar dacã Pãrintele ne întreabã ceva
sã primim ca de la Dumnezeu ºi sã
spunem DA sau NU fãrã sã ne agitãm!
Un lucru important pentru o
Spovedanie adevãratã, Iulia mea, este sã
te concentrezi nu pe regretul pentru
pãcatele fãcute, generat mai ales de
orgoliul nostru rãnit de ruºine, ci pe
nevoia de mila Domnului, de puterea
Lui pentru a ne elibera din robia pãca-
tului. Sã înþelegem cã fãrã El, fãrã harul
Lui, totul e pãcat! Sã nu ne parã rãu cã
am fãcut ceva rãu, ci cã am trãit fãrã El!
Aceasta este Pocãinþa! Oare am reuºit
sã-þi transmit gândul meu? Domnul sã
lucreze ca sã înþelegi asta chiar dacã
exprimarea mea e stângace!
Cu dragoste ºi bucurie pentru
preocuparea ta,
M. Siluana
Cum sã iubesc la 16 ani?
Cum trebuie sã fie relaþia de
prietenie dintre un bãiat ºi o fatã
care doresc sã-ºi pãstreze curãþia
trupeascã ºi sufleteascã? Ce este, de
fapt, acest gen de prietenie? Cum
trebuie exprimatã dragostea pentru
celãlalt în aceastã situaþie?
Abc123
Dragã "Abc123", adicã Copil drag Dom-
nului care te ascunzi sub aceste simboluri,
felul în care þi-ai ascuns identitatea mã face
sã primesc provocarea ta de a ne juca împre-
unã de-a v-aþi-ascunselea! Aºadar, acum e
rândul meu. Tu pui mâinile la ochi ºi nu-
meri pânã la de zece ori câþi ani ai ºi eu mã
ascund în anii tãi ºi zic în gândul meu:
Doamne, Îþi spun ceva care sã rãmânã
numai între noi. Am curaj pentru cã aici e
întuneric ºi nu ne vede nimeni. Ei, uite, eu
sunt cam tulburat. În trupul meu ºi în sufle-
tul meu au þâºnit niºte schimbãri de mã simt
scos din toate reperele pe care le aveam
pânã acum. Pe deasupra, m-am ºi îndrãgos-
tit! Sau aºa cred, pentru cã nu mã mai pot
gândi la nimic altceva decât la X… Tu o ºtii
cât e de frumoasã ºi deosebitã, nu? Ei, eu
sunt mort dupã ea! Ea e femeia viselor
mele, mã înþelegi, nu? Slavã Þie cã ºi ei îi
place de mine. Nu spune cã mã iubeºte la
nebunie, dar vãd eu cã nu-i sunt indiferent
ºi a acceptat sã fim prieteni. Ei, acum ce sã
fac? Când ne întâlnim mie îmi vine sã-i
povestesc despre tot ce mã intereseazã pe
mine, despre visele mele de viitor, despre
cãrþile pe care le citesc, despre filmele pe
care le vãd, despre nãzbâtiile pe care le fac
ºi le ascund de pãrinþi, despre neliniºtile ºi
necazurile mele, despre Tine ºi despre
toate. Dar, mai ales, îmi place s-o ascult pe
ea. ªtii ce voce are, nu? Doamne, numai ce
deschide gura ºi parcã sunt în rai. Aºa cred
eu cã era în rai, cã adicã Adam murea de
bucurie ºi de plãcere când începea Eva sã
spunã ceva. De-aia cred cã s-a ºi lãsat
pãcãlit sã-Þi calce porunca. Eu îl înþeleg,
într-un fel, cã sunt pãþit. ªtii, o datã, priete-
na mea mi-a propus sã chiulim de la o orã
ºi eram gata, gata, sã o ascult. Mã înþelegi,
nu? Dar, slavã Þie, cã de fapt, ea mã punea
la încercare, spune cã voia sã vadã dacã
sunt bãiat serios! Doamne, ce-i ºi cu
femeile astea? Adicã dacã o ascultam mã
mai ºi pãrãsea! Nu putea sã mã întrebe fãrã
sã mã ducã în ispitã? Cã ispitã, a fost, nu?
Ei, dar acum, ºtii, mã tem de ispite mai
mari, cã doar sunt om în toatã firea de acum
ºi am vãzut destule la viaþa mea. Nu Te uita
cã am numai 16 ani, cã am trãit câþi alþii în
106! Da, da! Numai câte filme am vãzut!
ªtii, toate au trecut prin mine ºi parcã am
trãit o mie de vieþi! Ei, ºi trãind eu acolo în
virtual atâtea ºi atâtea vieþi ºi întâmplãri, am
bãgat de seamã, Doamne, cã nu-i glumã cu
pãcatul! Cã e chiar moarte, deºi la început
pare frumos, de', ca-n filme! Dar tot în
filme se moare, se ucide, se trãdeazã, ce
mai, se întâmplã chestii care aº dori sã nu
mi se întâmple ºi mie. Uite, din cauza asta,
am întrebat-o pe Maica Siluana ce sã fac eu
ca sã nu cad în ispite ºi sã fiu curat pânã la
nuntã. Cã ºtii, prietenii mei spun cã-s prost,
adicã spun ºi cuvinte mai urâte, da... eu mã
jenez sã Þi le spun, cã ºtii Tu... Ei, ce sã
fac? Cum sã-mi exprim dragostea dacã nu
o sãrut ca în filme? ªi ce sã fac cu fiorii
ãºtia care mã strãbat din cap pânã în
picioare...? ªtii Tu ce greu e cu ei? Parcã te
pune cineva pe jar, nu alta! Ce sã fac?
- Siluana!
- Da, Doamne!
- Ieºi din ascunzãtoare ºi treci la zid ºi
pune mâinile la ochi ºi numãrã de 100 de
ori pânã la câþi ani ai ºi lasã-Mã sã-i spun
ceva acestui copil al Meu!
- Gata, Doamne! Unu, doi, trei... 63...
- Dragul Meu copil, Eu sunt Domnul ºi
Dumnezeul tãu ºi Eu M-am fãcut Om pen-
tru tine ºi Eu sunt cu tine din secunda zãmis-
lirii tale ºi voi fi cu tine pânã la sfârºitul
veacurilor. Eu þi-am dãruit Duhul Meu Cel
Sfânt ºi El te va învãþa în fiecare clipã a
vieþii tale ce sã faci ºi cum sã faci ca sã fii
fericit, acum, aici pe pãmânt, chiar dacã vei
avea ºi necazuri, ºi în viaþa ce va sã vinã la
sfârºitul acestei lumi. Vino la Mine, primeº-
te-Mã în fiecare Duminicã în tine, dupã rân-
duiala pe care Eu am lãsat-o în Sfânta Mea
Bisericã, luptã contra pãcatului ºi a ispitei
puterea pe care Eu þi-o dau, intrã în Bucuria
Mea pe care nimic ºi nimeni nu o poate lua
de la tine ºi vei ºti ºi vei putea sã faci cele
plãcute Mie ºi de folos Þie! Gândeºte-te cât
mai des la clipa întâlnirii noastre faþã cãtre
Faþã, pe care oamenii o numesc moarte, ºi
vei învãþa lupta cea bunã cu puterea Mea!
Aºtept cu dor sã vii duminicã la Întâl-
nire ºi sã Mã mãnânci ca sã ai viaþã în tine
ºi Eu sã fiu în tine ºi Tu în Mine! Nu uita sã
te spovedeºti ºi sã posteºti miercuri ºi vineri
ºi sã asculþi de pãrinþii pe care þi i-am dãruit.
Nu-i judeca. Ce nu vor putea face ei pentru
tine, fac Eu! Fii binecuvântat!
Gata, Siluana! Eºti liberã. Poþi sã te duci
la Vecernie! Fii ºi tu binecuvântatã!
- Mulþumesc, Doamne! Slavã Þie!
La revedere, dragã "Abc123"!
Cu drag,
M. Siluana
 Pas în doi 11
þelurile prin el însuºi, nu sã o facã
Învaþã sã iubeºti altcineva pentru el. Cunoaºterea aces-
tei caracteristici le poate ajuta pe femei sã
Partea a II-a: Dragostea, un episod înþeleagã de ce bãrbaþii detestã atât de mult
sã fie corectaþi sau îndrumaþi. A oferi unui
din viaþa bãrbatului bãrbat sfaturi pe care nu le-a cerut în-
În general noi presupunem cã dacã seamnã sã presupui cã el nu ºtie ce are de
partenerul nostru ne iubeºte, va reacþiona ºi se va fãcut sau cã nu se poate descurca singur.
comporta într-un anume fel, adicã în felul în care
o facem noi când iubim. Ne aºteptãm ca sexul opus sã ne fie cât mai asemãnãtor, Cicãleala rãceºte cãminul
dorim sã vrea ce vrem noi ºi sã simtã ce simþim noi. Ignorãm însã faptul cã struc- Chiar dacã s-ar putea sã þi se parã cã
turile noastre sunt diferite. Vorbeam în numãrul trecut despre modul de a iubi al intenþiile tale sunt bune, cicãleala ºi criti-
femeii ºi câteva lucruri despre ceea ce trebuie sã facã soþul pentru a întreþine cile creeazã tensiune în casã ºi dau dovadã
dragostea soþiei. ªi femeia însã trebuie sã þinã cont de structura masculinã. de neacceptare a celuilalt. A fi acceptaþi este
Acceptã diferenþa! femeii, în viaþa bãrbatului este doar "un epi- o nevoie umanã fundamentalã, iar neaccep-
tarea dã naºtere la o atitudine de auto-apãra-
Dacã viaþa unei femei se centreazã pe sod", pentru cã el este preocupat de multe re, care se poate manifesta fie contraata-
dragoste, bãrbaþii sunt ºi ei îndrãgostiþi, alte lucruri care îl ajutã sã-ºi dovedeascã
când verbal (ceea ce duce la certuri inter-
însã abordarea iubirii de cãtre ei este dife- puterea ºi sã-ºi realizeze scopurile, ceea ce minabile), fie petrecând din ce în ce mai
ritã. Bãrbaþii preþuiesc puterea, competen- îl ajutã sã îºi demonstreze competenþa ºi
mult timp în afara cãminului, în cãutarea
þa, eficienþa ºi realizãrile. Ei fac tot timpul astfel sã se simtã bine în pielea lui.
Toate acestea nu înseamnã cã el unor activitãþi sau persoane care nu îi spun
ceva pentru a se afirma sau a-ºi dezvolta iubeºte mai puþin, ci doar cã iubeºte ALT- tot timpul ce sã facã sau ce nu face…
forþa sau îndemânarea, iar împlinirea pen- FEL. Dragostea bãrbatului se manifestã pe Nimeni nu se schimbã în urma cicã-
tru ei înseamnã succese ºi realizãri. Spre linie raþionalã, în grija de a asigura lelii, cu atât mai puþin un bãrbat. Iar sco-
deosebire de femeie, bãrbatul este intere- bunãstarea familiei lui; dragostea îl pul unei cãsnicii nu este nicidecum schim-
sat mai degrabã de obiecte ºi lucruri decât motiveazã sã munceascã, sã planifice, sã barea partenerului. Mesajul Evangheliei
de oameni ºi sentimente. De aceea, în timp sacrifice, sã persevereze. pune accent pe schimbarea eului propriu,
ce dragostea e cea mai importantã în viaþa Bãrbatul trebuie însã sã-ºi realizeze nu pe priceperea noastrã de a-i schimba
"victime" dacã ei pe alþii. Hristos ne spune sã scoatem
Despre bãrbaþi ºi femei manifestã vreo încer- bârna din ochiul nostru, nu sã ne uitãm la
Într-o cãsnicie sunt douã persoane ºi tot care de autonomie. paiul din ochiul celuilalt, pentru cã cel
ce se întâmplã acolo, bun sau rãu, are legã- Fetele se mai cãsãtoresc (ºi nu de puþine mai adesea în spatele criticii se aflã o
turã cu ambii soþi, cu CE, dar mai ales CUM ori) ºi din alte motive decât iubirea (acea motivaþie perfidã: noi îi punem pe alþii la
face fiecare acele lucruri pe care considerã iubire adevãratã care are în vedere liberul pãmânt ºi le minimalizãm valoarea pen-
cã le are de fãcut. arbitru al celuilalt), ca de exemplu dorinþa tru a ne ascunde propriile neputinþe.
Aº dori sã fac o specificare: când o de a scãpa de acasã, de pãrinþi ultra-autori- Zâmbeºte mai mult!
femeie începe sã se simtã neglijatã de soþul tari sau de un mediu "toxic", cu tensiuni
ei, acest lucru are adesea o legãturã mai mari între pãrinþi sau la adresa ei. Cãsnicia O femeie are foarte mult de câºtigat
mare cu ceea ce înseamnã cãsnicia pentru o poate salva ºi de condiþii materiale nefa- dacã ºtie sã îºi "controleze limba". Dacã
ea decât cu ce a fãcut sau face soþul ei. Mã vorabile, etc. Toate aceste lucruri nu au nici în momentul în care soþul intrã pe uºã în-
refer la faptul cã femeile cãsãtorindu-se o legãturã cu iubirea! cepem sã îl "bombardãm" cu veºtile rele
considerã cã "s-au realizat". (Þine mult ºi de Cu atât mai puþin când cãsnicia încearcã ale zilei, despre ce ispravã au mai fãcut
educaþia fetelor, în general.) În schimb, nu sã compenseze anumite decepþii, ca ºi multe copiii, sau cât a venit factura la telefon,
se gândesc deloc cã soþii lor au renunþat (tot alte lucruri… sau ce s-a mai stricat prin casã, el nu va
cãsãtorindu-se) la ce are mai scump un bãr- Bãrbaþii sunt adesea mai sinceri (cel suporta prea bine în timp aceastã veºnicã
bat: LIBERTATEA, pentru cã nu mai sunt puþin la început!). Ei trebuie sã fie "îndrã- stare de tensiune. Dacã zi de zi îi tot spu-
liberi sã facã oricând ceea ce le face plãcere, gostiþi rãu" pentru a renunþa la libertatea nem ce sã facã ºi cum sã facã îi încãlcãm
pentru cã riscã sã-ºi supere tânãra ºi fru- burlãciei. Pentru ei realizarea þine mai mult grav dorinþa sa masculinã de a se afirma,
moasa soþie. În plus, educaþia fetelor de aspectul profesional. Cãsãtoria pentru ei de a obþine rezultate prin forþe proprii.
conþine adesea ideea cã nu ajunge sã nu reprezintã o realizare, ci mai degrabã un Bineînþeles cã bãrbaþii trebuie sã
"prinzi" un bãrbat, ci trebuie sã îl ºi "þii". gest de "predare", iar sentimentele lor sunt solicite sfatul soþiei ºi sã se consulte cu ea
Nici nu se mai pune problema cã el ar putea foarte puternice, ca ºi dezamãgirea atunci în luarea unor decizii, acesta fiind un semn
sta de bunãvoie, ci se evocã un întreg arse- când îºi constatã, neputincioºi, lesa. de înþelepciune. Însã o permanentã "dãdã-
nal de tehnici ºi de tactici, care mai de care Nu este o pledoarie pro sau contra feme- cire" ºi cicãlire din partea soþiei nu poate
mai dibace, pentru a-l þine. ilor sau a bãrbaþilor, ci o invitaþie la a se sã aducã nimic bun. În schimb, dragostea
Într-un fel femeile sunt nevinovate, pen- apela la singurul "Profesor de iubire" auten- ºi blândeþea însoþite de rugãciune ºi exer-
tru cã nu-ºi dau seama de aceste lucruri, nici ticã, care stã la uºa fiecãruia ºi bate… Ferice sarea unei atitudini pozitive de rezolvare
cã ele cãsãtorindu-se au anumite drepturi, de cei ce-L vor auzi ºi Îi vor deschide! a problemelor fac adevãrate minuni.
iar bãrbaþii datorii. Ele se simt categoric Psiholog Dana Preda A consemnat Natalia Corlean
 12 O poveste pentru tine
Pe maidanul de la marginea satului
era agitaþie multã. Trecuse biniºor de ora
amiezii. Copiii, ca niºte furnicuþe grãbite,
cu mânuþele lor încãrcate de lucruºoare, se
îndreptau aproape fugind spre locul unde
va avea loc cel mai mare eveniment al
verii: concursul de creat ºi înãlþat zmeie.
Matei, împreunã cu Maria ºi Andrei,
ajunseserã cu mult înaintea celorlalþi. De
pe culmea dealului priveau în vale, spre
sat, cum puhoaie de copii urcau grãbiþi
poteca ce ducea spre vârful dealului.
Matei, ducându-ºi mâna streaºinã la ochi,
nu-ºi putu reþine un zâmbet ironic ºi spuse,
aproape ºoptind, ca nu cumva sã fie auzit:
"Degeaba vã grãbiþi! Eu o sã câºtig con-
cursul acesta!" Maria ºi Andrei se
întoarserã spre el ºi îl privirã întrebãtor.
- N-am spus nimic! le rãspunse Matei.
ªi apoi se îndreptã spre locul unde
aveau înºirate pe jos obiectele necesare
pentru confecþionarea zmeului. Maria ºi
Andrei îl urmau de aproape, vãdit supãraþi.
- Matei, doar ºtii cã suntem o echipã,
replicã Maria. ªi dacã vom lucra bine
împreunã, vom câºtiga. "Vom câºtiga!",
apãsã ultimele cuvinte Maria.
- Bine, bine, vom câºtiga! rãspunse
Matei. ªi continuã în gând: "Dar eu voi fi
cel mai bun!".
Momentul mult aºteptat sosi. O trâm-
biþã veche ºi rãguºitã, mânuitã nu prea
bine de un þânc de câþiva aniºori, anunþã
începerea concursului. Fiecare echipã, for-
matã din câte trei copii, începu sã-ºi creeze
propriul zmeu. Frumoase, cu forme
nãstruºnice, cu cozi inimaginabile ºi inter-
minabile, cu ochi înfiorãtori sau blânzi, cu
guri pictate care pãreau atât de ameninþã-
toare încât te înfiorai vãzându-le! Era for-
fotã mare, agitaþie multã! Nu numai în
taberele copiilor care creau zmeul, ci ºi pe
margine. Cãci cei mici veniserã cu un
puhoi de oameni mari dupã ei: pãrinþi,
bunici, fraþi…
Matei, împreunã cu Maria ºi Andrei,
reuºiserã într-adevãr sã creeze un zmeu cu
totul ºi cu totul deosebit. Au pictat pe el
imaginea unui porumbel alb, cu o ramurã
de mãslin în cioc, iar coada zmeului au
împãnat-o cu zeci de mici porumbei de
hârtie de toate culorile, încât aveai impre-
sia cã este un imens stol de porumbei viu
coloraþi.
Când trâmbiþa sunã în stilul ei carac-
teristic rãguºit pentru a doua oarã
momentul înãlþãrii
zmeielor, Matei luã
zmeul echipei sale ºi
se îndreptã spre locul
de unde urma sã-l
înalþe alãturi de celelalte
zmeie. Acesta era momentul
hotãrâtor. Zmeul care se va
înãlþa cel mai sus ºi care este
cel mai frumos va fi câºtigã-
tor! Când zmeul echipei
lui Matei se înãlþã spre
cer, mulþimea nu-ºi putu
stãpâni un strigãt plin de
entuziasm: "Uaaa, ce frumos!", se auzi din
gura mulþimilor adunate la spectacol.
Pãrea un stol viu de porumbei care brãz-
dau înaltul cerului. De departe se vedea cã
acesta este zmeul câºtigãtor.
În uralele mulþimii, juriul decise.
Zmeul lui Matei, Andrei ºi Maria era
câºtigãtorul. Matei începu atunci sã strige
cât îl þinea gura: "Am câºtigat! E zmeul
meu, eu l-am gândit aºa, eu l-am fãcut, eu
l-am înãlþat!" Maria ºi Andrei plecarã
ochii în pãmânt. Ochii li se umplurã de
lacrimi. ªi ei munciserã la zmeu, iar acum
nu mai erau bãgaþi în seamã de Matei.
Plecarã, lãsându-l pe Matei singur. Acesta
îºi dãdu seama însã târziu cã a rãmas sin-
gur în mijlocul mulþimii. Îi cãutã din
priviri pe prietenii sãi, dar nu-i mai zãri.
Un val de tristeþe îi inundã sufletul. Nu se
mai putea bucura. Se îndreptã spre bunica
lui, care era în mulþime ºi vãzuse inciden-
tul; o întrebã necãjit: "Bunico, de ce sunt
trist? De ce nu mã mai pot bucura pentru
cã am câºtigat?". Bunica îl mângâie pe cap
ºi îi spuse o poveste:
„O broascã se gândea cum sã scape ºi
ea, iarna, de anotimpul rece, aºa cum
scapã unele pãsãri, plecând în þãri mai
calde. Se împrieteni cu niºte gâºte sãlba-
tice care-ºi petreceau vara în aceleaºi ape,
dar toamna plecau spre Egipt sau spre alte
locuri mai calde. Gâºtele i-au spus:„Vino
ºi tu cu noi". „Aº veni, dar eu n-am aripi
ca voi!" Aºa era, dar broscuþa nu era din-
tre acelea care sã se lase învinsã de prima
piedicã ivitã. Se gândi, se tot gândi, pânã
ce îi veni o idee. „Voi zbura ºi eu! îºi zise,
numai sã gãsesc înþelegere la prietenele
mele gâºtele". Chemã doar douã dintre ele
ºi le spuse: „Smulgeþi o trestie solidã din
baltã ºi aduceþi-o la
mine". Gâºtele sãl-
batice fãcurã aºa.
Veselã, broscuþa le
instrui: „Dacã vreþi sã
mã salvaþi, puteþi!".
„Vrem!", convenirã gâºtele
generoase. „Atunci una dintre
voi va lua în cioc un capãt al
trestiei, iar alta celãlalt capãt.
De mijloc mã voi atârna eu,
þinându-mã cu gura de trestie ºi
aºa vom zbura toate trei. Nu e aºa cã e
ingenioasã descoperirea mea?".
„Genialã!", rãspunserã cele douã
zburãtoare. ªi pornirã…
Zburau vesele peste ape ºi
munþi, peste sate ºi oraºe. Trecând pe dea-
supra unui sat, ieºi tot satul sã vadã min-
unea. Cineva de jos zise: „Ce minunat!
Cine a avut ideea asta genialã?" Atunci
broscuþa se umflã de mândrie, se simþi
extraordinar de importantã, în aºa mãsurã
încât n-o rãbdã inima sã nu se laude ºi sã
zicã tare:„EU!". Se gândise ca nu cumva
cei de jos sã creadã cã a fost ideea gâºtelor,
care erau niºte simple ºi proaste gâºte sãl-
batice. Dar în clipa în care îºi deschise
gura, abia mai avu timp sã zicã „EU", cãci
voise sã mai adauge „EU am avut ideea
genialã" ºi în aceeaºi clipã cãzu în gol ºi
sãtenii o privirã cum se zdrobeºte de pã-
mânt în mijlocul lor. Mândria o pierdu."
Matei înþelegea acum de ce se
despãrþiserã Maria ºi Andrei de el. ªi el
fusese sus, pe culmile fericirii ºi ale
bucuriei. Dar nu a ºtiut sã le trãiascã cu cei
dragi aproape. Mândria ºi lauda îl trântise-
rã de acolo, de sus, de pe culmile fericirii,
într-o stare de tristeþe, dar, ºi mai grav, în
singurãtate...
Alergã grãbit pe poteca ce ducea la
vale spre sat. Spera sã-i gãseascã pe prie-
tenii lui. Îi vãzu în depãrtare cãlcând alene,
cu capetele plecate, târându-ºi amândoi
picioarele prin colbul potecii ca niºte
oameni necãjiþi.
- Aþi câºtigat! auzirã glasul tremurând
al lui Matei în spatele lor. Aþi fost geniali!
Matei, abia trãgându-ºi rãsuflarea, îi
ruga din priviri „Mã iertaþi cã am fost
mândru?"
În ziua aceea pe maidan, pânã spre
searã, trei copii alergau þinând de sfoarã un
zmeu ce închipuia un stol de porumbei.
Matei mai învãþase o lecþie. MÂNDRIA
NU FACE CASÃ BUNÃ CU PRIETE-
NIA. Pr. Iosif Ciolan

Îþi place sã colorezi? Alte douã planºe pentru tine!
În a cincea zi, Dumnezeu a fãcut
pãsãrile ºi vieþuitoarele apelor
În timp ce mergea
pe drum, un cãlãtor a
vãzut într-o gradinã un
pom frumos, de
Greºeala
crengile cãruia atârnau niºte mere
mari ºi roºii de-þi lãsa gura apã.
Vãzând omul cã nu-i nimeni prin
preajmã, ce s-a gândit? Bine ar fi daca
ar gusta ºi el câteva, aºa, de poftã!
Dar cum sã facã? Pânã la pom tre-
buia sã treacã de un gard înalt ºi de o
mare bãltoacã. A stat el ce-a stat, s-a
sucit, s-a învârtit, dar, nemaiavând
rãbdare, ºi-a zis: "Fie ce-o fi!" ºi a
început sã se caþãre pe gard. Cu greu,
a reuºit sã ajungã în curte, dar supãrat
nevoie mare, fiindcã într-un ghimpe
din gard îºi agãþase haina ºi o rupsese.
Acu, ce sã mai facã?!
Nu mai putea schimba nimic. Ba,
mai mult, grãbindu-se, a uitat de bãl-
13
În a ºasea zi, Dumnezeu a fãcut
animalele ºi omul
nu înþeleg de ce-ai încercat sã le iei
pe furiº ? Dacã bãteai la mine în
poartã ºi mi-ai fi cerut câteva mere,
eu þi-as fi dat cu drag. Acum, haide
toaca plinã cu noroi ºi în casã sã te speli ºi sã te odihneºti
s-a afundat în mal. ºi apoi iþi vei vedea de drum!
Când, în sfârºit, a Tare bucuros ºi mulþumit a fost
ajuns sub pomul cu pricina, a luat cãlãtorul vãzând bunãtatea gazdei sale
câteva mere, dar, uitându-se la ele dar, ruºinat în acelaºi timp, ºi-a promis
cum aratã, ºi-a spus: sieºi ca altãdatã nu va mai fi atât de
- E drept cã am obþinut eu ce-am nesãbuit.
vrut, dar a meritat oare? Haina mea
cea bunã e ruptã, încãlþãrile ºi pan- În viaþã nu este important doar sã
talonii murdari ... obþii, ci ºi cum obþii! Sunt oameni care
Cum stãtea el aºa ºi îºi plângea vor sã aibã mai mult ºi atunci
singur de milã, apare în curte stãpânul muncesc fãrã tihnã. Alþii, însã, furã,
casei. Când l-a vãzut pe cãlãtor cum gândindu-se mereu cum sã fugã de
aratã, i-a spus: muncã ºi sã înºele. Aceºtia din urmã
- Bine, omule, trebuia sã te singuri se înºealã, fiindcã nu este totul
munceºti atâta pentru câteva mere? sã ai un lucru; conteazã ºi cum l-ai
Uite ce-ai pãþit! Ca sã nu mai spun cã obþinut!
 14 Trup ºi suflet
Minþi turmentate
,,Viþa de vie poartã trei struguri: primul aduce plãcerea, al
doilea beþia, iar al treilea crima" (Epictet)
În primii treizeci de ani dupã cel de-al
doilea rãzboi mondial s-a înregistrat o
creºtere constantã a consumului de alcool,
mai ales în þãrile europene, în spaþiul
anglo-american ºi în Japonia. Pentru
România, statistica oficialã aratã o dublare
a consumului în numai opt ani: de la 3,8
litri alcool pur pe cap de locuitor în 1967
la 7,6 litri în 1975. Trebuie subliniat însã
cã în multe þãri în care se produc bãuturi
alcoolice în gospodãrii private sau în care
firmele producãtoare ºi importatoare nu
declarã cantitãþile reale consumul efectiv
este semnificativ mai mare decât cel din
statistici. Pentru România, în ultimii ani
specialiºtii estimeazã consumul la 12-14
litri de alcool pur pe cap de locuitor pe an
(în calcul fiind incluºi ºi copiii ºi toate
celelalte persoane care nu consumã deloc
alcool). Aceste valori situeazã România pe
un loc fruntaº pe plan mondial.
Efecte devastatoare
Dupã ce este bãut, alcoolul ajunge prin
abdomen în intestine, apoi în aparatul cir-
culator, iar de acolo la creier. Aici începe
sã aibã efect asupra sistemului nervos cen-
tral. Mai întâi sunt afectate emisferele cere-
brale, care prin scoarþa cerebralã cenuºie
constituie centrul conºtiinþei, a raþiunii,
precum ºi locul central de recepþionare a
diferitelor senzaþii. Deja la un grad de
imbibiþie alcoolicã de 0,3 pânã la 0,4% se
reduce autocritica pe mãsurã ce creºte aºa-
zisa bunã dispoziþie. Se diminueazã randa-
mentul intelectual, propriul randament
fiind în acelaºi timp supraestimat; cel care
a bãut se crede capabil sã facã lucruri peste
puterile lui ºi nu mai realizeazã pericolul.
Acest lucru mãreºte înclinaþia pentru
decizii pline de riscuri. Conducãtorul auto,
care în stare treazã ar fi ºtiut clar cã înain-
tea urmãtoarei curbe trebuie sã reducã
viteza la 30 km, acum se crede în stare sã
conducã cu viteza dublã sau triplã.
În faza a doua a bãutului este paralizat
creierul mic, care, împreunã cu creierul
mare, regleazã echilibrul ºi tonusul mus-
culaturii. Astfel este afectatã capacitatea
de a menþine echilibrul, ceea ce se poate
observa deja de departe la indivizii care se
clatinã, care nu pot gãsi gaura cheii de la
uºã ºi care umblã împleticindu-se de pe o
parte a strãzii pe cealaltã.
La un grad de imbibiþie alcoolicã ºi
mai mare este anesteziatã mãduva spinãrii
mai întâi, de la care sunt declanºate refle-
xele pentru miºcãrile inconºtiente. ªi
organele interne, cum ar fi vezica ºi rectul,
sunt controlate de aici. Controlul sfinc-
terelor, intestinal ºi vezical se anuleazã,
aºa încât se ajunge la eliminarea conþinu-
tului ºi alcoolicul îºi murdãreºte hainele
sau patul. La un grad de imbibiþie
alcoolicã de mai mult de 3 pânã la 4% este
paralizat trunchiul cerebral.
Nu rezolvã nici o problemã
Acestor repercusiuni alcoolicul le
acordã, la început, prea puþinã atenþie. De
fapt cautã numai sã-ºi descarce sufletul ºi
sã se relaxeze; el îºi doreºte o schimbare a
stãrii lui de spirit, adicã atingerea unei
bune dispoziþii ºi nepãsãri.
Acest lucru îl plãteºte însã scump cu
anestezierea sau paralizarea funcþiilor sale
cerebrale. Este atunci de mirare dacã, cu
timpul, problemele îl depãºesc, nu le mai
poate rezolva ºi nu mai stãpâneºte situaþia?
Cu sticla de bere, care "nu-þi creeazã prob-
leme", sau cu un pãhãrel de vin, el nu a
scãpat, de fapt, de problemele sale, ci de
capacitãþile de care ar fi avut mare nevoie
pentru gãsirea unei soluþii potrivite!
Pariuri prosteºti între tineri, unde
golirea pânã la fund a unei sticle cu þuicã
este consideratã o faptã eroicã, duc la ast-
fel de concentraþii de alcool în sânge, încât
au drept urmare o intoxicaþie alcoolicã cu
risc vital. Încetinirea respiraþiei poate fi
succedatã de un stop cardiac fatal.
Cirozã, hemoragii, boli de
ochi ºi orbire
O altã consecinþã fatalã a consumului
de alcool este ciroza. Sângele din tractul
gastrointestinal este împiedecat de a trece
liber prin ficatul împietrit. Ca rezultat al
presiunii inverse în vene, în timp, cavitatea
abdominalã se umflã aºa de mult încât vic-
tima abia mai poate sã respire. Medicii pot
sã uºureze suferinþa acutã a abdomenului
voluminos prin introducerea unui tub prin
peretele abdominal ºi extrag ceva lichid,
dar din nefericire lichidul se reface la inter-
vale scurte, iar pacientul moare.
Alcoolul poate sã pricinuiascã boli de
ochi ºi orbirea. Unii comercianþi, dornici
de un câºtig peste noapte, în special pe la
sate, fabricã bãuturi alcoolice din alcool
metilic. Intoxicaþia cu astfel de bãuturi au
efecte deosebit de grave, în special asupra
ochilor, producând orbirea.
Alcoolicii sunt privaþi de o viaþã plãcu-
tã. Plãceri, ca: recrearea, muzica, arta, mân-
carea, viaþa sexualã, vizita ºi conversaþia
sunt umbrite sau chiar absente în viaþa
acestora. Unii oameni ezitã sã urmeze
calea credinþei, pe motiv cã ar trebui sã
renunþe la anumite "plãceri". Ei ignorã
însã promisiunea: "Dumnezeu nu va lipsi
de bunãtãþi pe cei ce umblã întru nerãutate
" (Ps. 83,12) ºi faptul cã preceptele biblice
au fost scrise pentru ca oamenii sã poatã
obþine cele mai mari bucurii în viaþã.
Alcoolicul nu se mai poate bucura nici
mãcar de mâncare, pentru cã adesea aceas-
ta îi dã tulburãri din cauza unei serioase in-
flamaþii a mucoasei stomacului. El poate
contracta un ulcer, sau chiar sã piardã mulþi
ani din viaþã din cauza unui cancer gastric.
Alcoolul nu numai cã îi furã omului min-
tea ºi sãnãtatea, dar îi furã ºi mulþi bani din
pungã. Banii care ar trebui sã asigure hrana,
îmbrãcãmintea ºi locuinþa pentru el ºi fam-
ilie, sunt foarte adesea aruncaþi pe tejghea.
"Ca un ºarpe muºcã"
Aceastã colosalã risipã de vieþi ºi de
bani poate fi împiedicatã dacã dãm ascul-
tare sfaturilor din Scripturã: ,,De vei ascul-
ta cu luare-aminte glasul Domnului Dumne-
zeului tãu ºi de vei lua aminte la poruncile
Lui ºi vei pãzi legile Lui, nu voi aduce asu-
pra ta nici una din aceste boli…". Aceasta este
promisiunea pentru cei ce împlinesc mul-
tele sfaturi biblice privitoare la beþie. Aici
aº cita un pasaj care avertizeazã în mod
precis, dar într-un limbaj pitoresc, asupra
aspectelor economice, medicale ºi sociale
ale beþiei: ,,Nu fi printre cei ce se îmbatã
de vin ºi printre cei ce îºi desfrâneazã
trupul lor. Cãci beþivul ºi desfrânatul sãrã-
cesc, iar dormitul mereu te face sã porþi
zdrenþe. Pentru cine sunt suspinele, pentru
cine vãicãrelile, pentru cine gâlcevile, pen-
tru cine plânsetele, pentru cine rãnile fãrã
pricinã, pentru cine ochii întristaþi? Pentru
cei ce zãbovesc pe lângã vin, pentru cei ce
vin sã guste bãuturi cu mirodenii. Nu te
uita la vin cum este el de roºu, cum scân-
teiazã în cupã ºi cum alunecã pe gât, cãci
la urmã el ca un ºarpe muºcã ºi ca o viperã
împroaºcã venin." (Pilde 23,20-21;29-32).
Pr. Alexandru Stanciu
 Viaþa în Hristos 15
Viaþa spiritualã a românilor departe de casã
Dupã 1989, mulþi români au luat apropie sau readuce pe mulþi în
drumul strãinãtãþii în cãutarea unui O experienþã în Italia Bisericã. Am ascultat, nu fãrã
trai mai bun din punct de vedere riceºti în limba românã ºi în rit ortodox, de emoþie, mãrturisirea unei tinere
financiar. Fãgãraº ºi satele din jur repre- a primi binecuvîntare ºi sfat de la preoþi românce: „Aici, în Italia, m-am spovedit
zintã poate una din cele mai depopulate ortodocºi ºi de a beneficia de toate Tainele pentru prima oarã în viaþa mea...". Am
zone, datoritã emigrãrii în strãinãtate. bisericii în propria tradiþie. Acesta este un cunoscut alte persoane - dintre care nu
Dintre fãgãrãºeni, nu cred cã greºim dacã aspect de maximã importanþã în vederea puþini erau tineri - care aici, dupã un trai
spunem cã majoritatea au luat drumul afirmãrii ºi a susþinerii vieþii spirituale ºi a tumultuos, ºi-au regãsit liniºtea ºi echili-
Italiei. ªi, într-adevãr, în Italia comunitatea identitãþii ortodoxe române a fraþilor noºtri brul spiritual, unii întemeindu-ºi chiar
emigranþilor români deþine unul din aflaþi departe de casã. familii ºi rãmânând în sânul diverselor
locurile de frunte ca mãrime. Pe de altã parte, spuneam cã Biserica comunitãþi parohiale. Alþii, fãrã probleme
Ca reacþie la numãrul mare de români aici joacã ºi un important rol social. Pentru duhovniceºti majore, au gãsit în bisericã
veniþi aici, au apãrut ºi s-au înmulþit paro- cã românii se aflã printre strãini, parohiile sprijinul necesar pentru a continua o viaþã
hiile ortodoxe româneºti, în scopul slujirii reprezintã unul din "locurile" unde româ- evlavioasã în noile condiþii de trai ºi pen-
bisericeºti care a devenit o cerinþã tot mai nii au posibilitatea de a întâlni alþi români. tru a face faþã unor provocãri inerente, ba
mare pe aceste meleaguri strãine. Biserica, Aºa se leagã noi prietenii, noi cunoºtinþe, chiar au progresat duhovniceºte. Diversele
pentru românii din Italia, a devenit un fac- aºa se poate gãsi un loc de muncã (iar provocãri (sau ispite) i-au determinat la
tor deosebit de important pentru viaþa spiri- problema locurilor de muncã în Italia e luptã, iar lupta i-a fãcut mai vigilenþi ºi mai
tualã a acestora, dar ºi pentru cea socialã. una esenþialã). Cele douã aspecte amintite, activi în viaþa duhovniceascã.
Credinciosul român din Italia are aici cel duhovnicesc ºi cel social, se împletesc. Aceastã participare mai activã se poate
posibilitatea de a participa la slujbele bise- Putem afirma cã viaþa duhovniceascã a vedea în diferite moduri, dintre care mai
românilor în Italia are anumite particula- ales cele legate de practica bisericeascã:
Poºta redacþiei ritãþi? Da, în mãsura în care ºi condiþiile de numeroasele solicitãri ale Tainei Spove-
daniei, numãrul mare de copii ºi credin-
Mulþumim mult domnului viaþã sunt deosebite de cele din þarã. De
pildã, aici românul se aflã între strãini, ºi în cioºi care se împãrtãºesc la Sfânta Li-
Gheorghe ªoneriu din Fãgãraº pentru turghie. Aici (ca peste tot, de altfel), ca sã
aprecieri ºi încurajãri; avem nevoie de consecinþã e mult mai expus singurãtãþii.
Prin urmare, creºte nevoia de comunicare. reziºti trebuie sã te lipeºti "cu
rugãciunile dumneavoastrã, ale citito- încãpãþânare" de Dumnezeu.
rilor, ca sã mergem mai departe, iar fap- De aceea, relaþiile de prietenie care se
leagã aici au o mai mare intensitate: e mai Sigur, nu lipsesc exemplele negative,
tul cã munca noastrã vã este de folos ne
arzãtoare nevoia de celãlalt ºi deci se dar fericiþi sunt cei pentru care drumul
dã putere ºi încredere.
În ceea ce priveºte pagina enoriaºilor, investeºte mai mult (din punct de vedere pribegiei s-a transformat în binecu-
nu am vrut sã facem o astfel de distincþie afectiv) într-o relaþie. vântarea gãsirii, a regãsirii sau a întãririi
tranºantã între preoþi ºi mireni, pentru cã Aceeaºi problemã a singurãtãþii, dar ºi credinþei lor în Dumnezeu!
noi toþi ÎMPREUNÃ formãm Biserica diverse alte experienþe între strãini îi Amalia Rãibuleþ, Roma
lui Hristos. Articole scrise de mireni îºi
au deci locul în paginile revistei noastre,
dupã cum aþi putut observa deja, printre Ce înseamnã numele meu?
cele scrise de preoþi, nu separat. Colabo-
rarea cu cititorii este foarte importantã pen- Teodora - vine din limba greacã ºi fãrã încetare pentru toþi oamenii. Este o
înseamnã darul lui Dumnezeu. Numele pildã vie de sfinþenie, de bunãtate ºi
tru noi, de aceea aºteptãm în continuare smerenie. În luna august, pe data de 15,
pe adresa redacþiei sau prin poºta elec- acesta ne aminteºte cã fiecare om este sau
ar trebui sã fie un "dar" ceresc pentru toþi prãznuim Adormirea Maicii Domnului,
tronicã gândurile, opiniile sau sugestiile dum-
cei din jurul sãu. Pe 7 august, creºtinii când multe mãnãstiri din þarã devin
neavoastrã. De asemenea poezia Sfântu-
lui Ioan Iacob Hozevitul pe care ne-aþi ortodocºi români cinstesc pe Sfânta neîncãpãtoare de mulþimea pelerinilor.
trimis-o este într-adevãr foarte frumoasã, Teodora de la Sihla, care a trãit în si- Irineu - vine din limba greacã ºi înseam-
o sã o publicãm într-un numãr viitor. hãstrie prin pãdurile Neamþului, retrasã în nã pace, acest frumos nume amintindu-ne
rugãciune ºi în liniºte sufleteascã. cã pacea este cel mai important lucru între
Dicþionarul creºtinului ortodox înseamnã Maria - vine din limba ebraicã ºi noi, oamenii, între vecini, între neamuri ºi
cea iubitã, cea îndrãgitã, popoare. De aceea fiecare creºtin trebuie
Anafurã (nafurã, anaforã) - este pâinea cea aleasã, acest nume fiind cel mai sã se roage nu doar pentru liniºtea sa ºi a
sfinþitã, tãiatã în formã de cubuleþe, ce se rãspândit ºi mai drag nume folosit de celor apropiaþi, ci ºi pentru pacea ºi
împarte credincioºilor la sfârºitul Sfintei credincioºii ortodocºi, deoarece astfel bunãstarea întregii omeniri, cãci cu toþii
Liturghii, ca simbol al comuniunii spirituale. Se s-a numit Maica Domnului, Fecioara suntem o mare familie. Sfântul Mucenic
mãnâncã doar de cãtre cei care nu au mâncat ºi Maria, mama dupã trup a Mântuito- Irineu este sãrbãtorit pe 22 august împre-
nu au bãut nimic în ziua respectivã. rului nostru, Iisus Hristos. Maica unã cu alþi mãrturisitori ai credinþei.
An bisericesc (sau liturgic) - începe la 1 Domnului este pentru creºtini icoana Prelucrare de pr. Ion Tãrcuþã
septembrie ºi se terminã la 31 august. dragostei fãrã sfârºit, ea rugându-se dupã Leon Magdan
 16 Trecut ºi prezent
Biserica „Sfinþii Doctori fãrã de arginþi
Cosma ºi Damian, Chir ºi Ioan"
Este cunoscutã în oraº sub denu-
mirea de "biserica de la spital" ºi
este de mare folos, pentru cã
oamenii se întorc mult mai uºor la
Dumnezeu atunci când sunt în
suferinþã. Ruptã parcã dintr-un colþ
de rai maramureºean, bisericuþa de
lemn stã mereu la dispoziþia celor
care cautã un dram de nãdejde ºi
alinare în momente dificile.
Capelã pentru bolnavii
din spital
Dupã revoluþia din anul 1989, s-a fãcut
cunoscut ºi simþit ºi în Fãgãraº un nou
suflu de renaºtere spiritualã, libertate reli-
gioasã ºi credinþã în Dumnezeu. În acest
suflu se situeazã ºi începuturile bisericii de
la spital. Cu bunãvoinþa ºi acordul con-
ducerii de atunci a spitalului, domnul
director Moarc㺠ºi directorul administra-
tiv Nicolae Turda, la propunerea protopo-
pului de atunci, vrednicul de pomenire
pãrinte Romul Zaharia, nu demult trecut la
cele veºnice, împreunã cu pãrintele Aurel
Popa, parohul din vremea aceea al bisericii
din cimitir, a fost amenajatã o capelã reli-
gioasã ortodoxã pentru nevoile duhov-
niceºti ale persoanelor bolnave ºi person-
alului din spitalul municipal al oraºului.
Lãcaºul de cult a fost mai întâi dotat cu
toate odoarele bisericeºti necesare:
veºminte, vase de cult, icoane ºi cãrþi.
Slujbele se fãceau prin rotaþie, de cãtre
preoþi din parohiile fãgãrãºene. În afarã de
Sfânta Liturghie în duminici ºi sãrbãtori
Fãgãraº, slujitorii altarului stãteau mereu
la dispoziþia credincioºilor pentru rugãciu-
ni, masluri sau botezuri la nevoie.
Din primãvara anului 1994 a fost
numit preot al capelei actualul protopop al
bisericii ortodoxe din Fãgãraº, pãrintele
Ioan Ciocan, care a luat în primire tot
Str. Ion Codru
Drãguºanu nr. 6 (Olteþ), Pr. Laurenþiu Broscãþeanu (Veneþia de Sus), Pr. Iosif Ciolan (ªinca
Tel. 211790Veche), Pr. Marius Corlean (Bucium), Pr. Ionuþ Ilea (Ohaba), Pr. Adrian
Preºedinte fondator: Pr. Protopop Ioan Ciocan de Jos), Pr. Cãtãlin Teulea (Recea), Pr. Rãzvan Timofte (Hârseni)
Redactor ºef: Natalia Corlean
Responsabil de ediþie: Pr. Rãzvan Timofte
Tiparul: SC GRAMM SRL
inventarul capelei. În acelaºi an însã au Mereu la dispoziþia
început ºi lucrãrile de amenajare a
ºantierului în centrul oraºului, destinat celor suferinzi
construirii catedralei, misiune preluatã tot În luna iulie 2003, în urma examenului
de pãrintele Ciocan. Slujbele de la capela de concurs pentru ocuparea postului de
spitalului au rãmas în continuare în sarci- preot de la biserica Spitalului Municipal
na pãrintelui misionar Alexandru Buºilã. Fãgãraº, a fost numit ca preot paroh pãrin-
tele Lucian Bârsan. Instalarea noului preot
Bisericuþã maramureºeanã a fost fãcutã de pãrintele Cornel Urs, pro-
În 2001, pãrintele Ioan Ciocan a pri- topopul de atunci, în data de 22 iulie.
mit acceptul conducerii spitalului munici- În anul 2006 s-au început lucrãrile la
pal ºi consiliului de administraþie de a picturã, sub conducerea pictorului Marian
începe construirea unei biserici de lemn în Croitoru din Alexandria, care a pictat ºi
curtea spitalului. În 8 ianuarie s-a stabilit bisericile din Hurezi-, Turnu Roºu, Lisa ºi
terenul pe care urma sã fie ridicat lãcaºul Târnãveni, ºi care a participat la restau-
de cult. A fost ales colþul de nord vest, din- rarea picturii de la biserica brâncoveneas-
spre strada Doamna Stanca. S-a sfinþit ca "Sfântul Nicolae" din Fãgãraº.
locul, s-au trasat cotele stabilite ºi s-a por- Ridicatã tocmai pentru a veni în spri-
nit turnarea fundaþiei, cheltuielile de ridi- jinul bolnavilor ºi a le oferi asistenþã reli-
care fiind asigurate prin donaþii ºi spon- gioasã, biserica de la spital se adapteazã
sorizãri. Fiind o bisericã de spital, hramul acestei misiuni. Aici se oficiazã Sfânta
primit a fost "Sfinþii Doctori fãrã de arginþi Liturghie în duminici ºi sãrbãtori ºi
Cosma ºi Damian, Chir ºi Ioan", grabnic Sfântul Maslu în fiecare miercuri ºi vineri.
ajutãtori celor aflaþi în boli ºi suferinþe. De asemenea, pãrintele paroh îi viziteazã
Bisericuþa este ridicatã pe fundaþia de pe bolnavii din spital, le stã la dispoziþie
beton; a fost construitã din grinzi de lemn când vor sã se spovedeascã sau sã se roage
ºi acoperitã cu tablã. Pe exterior este împreunã. Tot el boteazã la nevoie copiii
învelitã cu lambriu de stejar ºi ºindrilã de din spital sau îi înmormânteazã pe cei
brad. Lucrãrile au fost încheiate în acelaºi rãmaºi fãrã rude.
an 2001, în luna noiembrie. Pr. Rãzvan Timofte
Colectivul de redacþie: Pr. Ciprian Bîlbã (Toderiþa), Pr. Ovidiu Bostan
Magda (Victoria), Pr. Alexandru Stanciu (Ucea de Sus), Pr. Ion Tãrcuþã (Ucea
Tehnoredactor: Natalia Corlean
Aºteptãm întrebãrile sau sugestiile dvs. la adresa redacþiei sau pe e-mail la
apostolat_in_tara_fagarasului@yahoo.com