Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Look up keyword
Like this
219Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Misterele Romaniei

Misterele Romaniei

Ratings:

5.0

(6)
|Views: 7,112 |Likes:
Published by Musaios Roman

More info:

Published by: Musaios Roman on Jan 19, 2010
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOCX, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

04/29/2014

pdf

text

original

 
Misterele Romaniei
Intotdeauna cautam misterele in afara granitelor acestei tari. De ce? Pentru ca ceilalti si le-aupromovat din plin, prin filme, carti, emisiuni. Noi, romanii, nu stim nici macar in ce tara minunatatraim. Nu avem habar ca aici, unde ne taram zilele de la un an la altul, in vremurile de demult traiaun popor ales care carmuia destinele Europei. Altii au avut grija ca, in ani, sa ne determine sa neprivim cu reticenta pe noi, ca oameni, tara noastra si poporul nostru. Asa ca la ora actuala avemimpresia ca ne tragem din niste ciobani care au ajuns intamplator cu turmele lor de mioare prinzona.Nimeni nu are habar ca apelativul de "cioban" se folosea in vremurile de demult sub alta forma,semnificand nu meseria de paznic la oi ci reprezentand menirea poporului din care ne tragem,aceea de carmuitori de popoare. Am fost aici inainte de scrierea sumeriana si vom ramane tot aicioricat de mult si-ar dori unii si altii sa ne asimileze. Va intrebati ce puteti face impotriva marilorputeri asimilatoare? A celor care vor sa ne distruga credinta, istoria si neamul?Nimic mai simplu: nu uitati. Si aveti grija ca cei care vor veni dupa voi sa nu uite. Nu uitati nimic dinceea ce, odata, demult, a facut din noi un popor ales.
 - de Eliszar la 13/01/2010, 17:28 -Cat
Constantius ChlorusPrimul imparat de certa origine tracica este Maximin Tracul (235-238). Acesta fusese pastor inregiunea sa natala, Moesia, si fusese ridicat tot mai sus de Sever Alexandru (222-235) datoritacapacitatii sale militare si aspectului sau impunator: avea 2,40m inaltime si era uimitor de voinic.Vorbea latina cu accent tracic. Atins de bolile sufletesti ce caracterizeaza de obicei pe detinatoriiputerii ajunsese, de exemplu, sa isi colecteze sudoarea, consuma 18 kg carne si 27 de litri de vin pezi etc
1
. Mai mult, ridicarea sa pe tron a facut-o prin asasinarea binefacatorului sau !!
2
  Tot prin crima urca pe tron si Decie (C. Messius Decius), in 249, fiind si el de origine traco-ilira(3).Domneste pana in 251. Urmeaza: Marcus Acilius Aureolus (267-268) si el de origine umila, camajoritatea imensa a imparatilor traco-iliri, Marcus Aurelius Valerius Claudius (268-270), Aurelian -Lucius Domitianus Aurelianus - (270-275), Probus - M. Aurelius Probus - (272-282) din Sirmium(i),Marcus Aurelius Carus (282-283), Aurelius Valerius Diocletianus (284-305) vestit dusman alCrestinismului, Valerius Maximianus Herculis (286-305), persecutor inversunat al ucenicilor luiHristos, Constantius Chlorus (293-306), tatal Sfantului Constantin cel Mare si unul dintre imparatiipagani cei mai toleranti (poate si din pricina religiei sotiei sale Elena – care era crestina), CaiusGalerius Valerius Maximianus (305-311) mare persecutor al crestinilor, Galerius Valerius MaximinusDaia (305-313), si el un mare dusman al Bisericii, Flavius Valerius Severus (305-307), aflat cam peaceeasi linie si, tot asa, Valerius Licinianus Licinius (308-324), Domitius Alexander (308-328),Flavius Iulius Crispus (317-328). Urmeaza apoi primul imparat straroman, Sfantul ImparatConstantin Cel Mare (Flavius Valerius Constantinus Magnus; 305-337), fiul lui Constantius Chlorus sial sfintei Elena - daca de origine -, primul si cel mai mare imparat al Neamului Romanesc. Vin apoiurmasii sai. Primul este Constantinus II (317-340), imparat arian, prigonitor al Bisericii, Dalmatius,nepotul Sfantului Constantin cel Mare, proclamat august intre 335-337, Hannibalius, de asemeneanepot al Sfantului Constantin cel Mare, august 335-337 (ambii au fost respinsi de armata dupamoartea Sfantului Imparat Constantin cel Mare); Constans, imparat cu adevarat ortodox (333-350),Vetranius (350), Constantius II, imparat arian (337-361), Constantinus Galus (351-354), Nepotianus(350), Flavius Claudius Iulianus, pagan si mare persecutor al crestinilor, supranumit Iulian Apostatul(361-363). Urmeaza o noua dinastie straromana, deschisa de Flavius Iovianus, imparat ortodox(363-364), si continuata de Flavius Valentinianus I (364-375), Flavius Valens (364-378), arian,Gratianus (367-383), imparat al Apusului, ortodox, Flavius Valentinianus II (375-392), FlaviusConstantius III (417-421), Valentinian III (425-455), Marcianus (450-457), Leon I Thrax (Tracul) (457-477), Leon II (456-474), Vitalianus (513-515), Anastasius (491-518), Iustin I (518-527), Iustinian I(527-565), Flavius Iustinianus II (565-578), Tiberius (578-582), Focas (602-610), ultimul imparat alImperiului Roman de Rasarit (Romania), care Imperiu va fi transformat de Heraclius in Imperiugrecesc, zis Romaic (cunoscut ca Imperiul Bizantin).Credem ca aceasta insiruire este suficienta pentru a deschide o perspectiva noua asupra uneiperioade pe care istoriografia noastra oficiala are tristul obicei de a o trata cu prea putin interes(4).Revenind la firul istoriei, sa observam ca Imperiul Roman cunoaste in secolul III un declin tot maiaccentuat. Unii istorici au pus acest declin pe seama invaziilor venite in special din Rasarit.Neamurile migratorilor, lovind val dupa val, au sfaramat in timp puterea imperiala. Acesta este insao observatie empirica si partinitoare(5), ce exclude nu doar aspecte secundare ale problemei, cichiar si pe Dumnezeu, realitatea absoluta.Prima vina pentru aceasta decadere o constituie vointa indreptata spre rau a cetatenilor romani.Hedonismul ajunge in aceasta epoca la apogeu, la fel si ura fata de crestini. Prigoana acestoroameni ai lui Dumnezeu si complacerea in cele mai josnice pacate aduce dupa sine si pedeapsa
 
divina. Invaziile migratorilor sunt consecinta, nu cauza decadentei romane, asa cum stapanireafilistenilor s-a impus evreilor datorita decaderii lor morale si nu invers. Trebuie observat insa un faptsemnificativ: aceasta epoca, numita si a anarhiei militare, este deschisa de un traco-roman(Maximin Tracul) si continuata de alti imparati sau candidati la tron de aceeasi origine traco-ilira.Referindu-se la situatia Germaniei cucerite de Imperiul Roman, Th. Mommsen spune: Caintotdeauna in asemenea situatii, in fiecare canton se forma o partida a docililor partizani ai Romeisi una nationala, care pregatea rascoala in secret(6). Acelasi lucru s-a intamplat si cu traco-ilirii.Spre exemplu, la inceputuri, populatiile traco-ilire din Panonia si Iliria au opus Romei o rezistentaindarjita, reeditata atunci cand impozitele sau alte obligatii deveneau suparatoare.(7) In contrast, Tracia a jucat cu predominanta rolul de aliat fidel al romanilor, chiar in contra celorlalti traci.Asemenea deosebiri au existat chiar si in Dacia nord-dunareana, unde triburile din Oltenia aurefuzat, in vremea lui Traian, sa lupte impotriva romanilor. Aceeasi lupta intre tabere nationaleopuse ca aceea dintre taberele nationale ale galilor, germanilor sau altor neamuri a avut insa incazul iliro-tracilor o influenta hotaratoare, definitorie, asupra istoriei Imperiului. Numerosi si capabiliei au ajuns sa ocupe functii importante in armata si administratie, pozitii pe care le-au folosit ininteresul propriu pentru clarificarea conflictelor dintre tabere, antrenand dupa ei tot Imperiul.Este de observat ca acest fenomen incepe a se manifesta destul de tarziu fata de primele contactetraco sau iliro-romane. Se dovedeste astfel ca romanizarea - cea care a declansat aceste lupte - s-amanifestat mai tarziu decat se crede de obicei, ceea ce necesita gasirea unui alt factor de latinizaredecat cele valabile pana la inceputul sec. I d.Hr. Acesta este crestinismul.Primul imparat din seria traco-ilira, Maximin Tracul, de o mandrie bolnava, datorata probabil nudoar vigorii sale aproape incredibile ci si constientizarii trufase a caracterului exceptional alascensiunii sale sociale, a fost unul dintre cei mai aprigi prigonitori ai crestinilor. El a poruncit de lainceput uciderea conducatorilor Bisericii [episcopi, preoti, diaconi] vinovati de invatatura cea dupaEvanghelie (Eusebiu, Ist. Bis., VI,28).Primul edict general impotriva crestinilor apartine lui Decie (249-251). Amintirea acestuia estetrista, data fiind inversunarea cu care atat el cat si oamenii sai au prigonit Biserica. Aurelian (270-275) a inceput spre sfarsitul domniei o mare persecutie anti-crestina. Stiuta fiind originea lui sepune intrebarea ce legatura este intre retragerea trupelor din Dacia nord dunareana si aceastapersecutie? Sa fi incercat Aurelian eliminarea crestinismului din Dacia nordica prin intermediulpaganilor migratori ? Sa se fi temut de numarul mare al crestinilor de la Dunare ? Ca nu avea o justificare reala aceasta retragere se vede din aceea ca dupa circa trei decenii, fara ca situatiamilitara sa se schimbe semnificativ, Sf. Constantin cel Mare va recupera in mare parte DaciaRomana. Starneste mirarea si mai mult faptul ca, dupa cate se pare, Aurelian nu a retras de fapttrupele decat din actuala Transilvanie, provinciile numite astazi Banat si Oltenia nefiind delocabandonate(ii). Ori bogatia in aur si alte averi subpamantene a Transilvaniei facea mai mult decat justificata mentinerea ei. Si cu toate acestea nu numai ca de-a lungul timpului Transilvania a fostrelativ putin vizata de invazii - indreptate in general spre sudul Dunarii - dar a si fost in mod denecrezut parasita de trupele romane(iii). Singura explicatie pe care o pot gasi tinand cont de toateaceste elemente este aceea a Transilvaniei centru al crestinismului nord-dunarean(8).Dupa cum spune un celebru cunoscator al istoriei bisericesti: sub imparatii Diocletian (284-305),Galeriu (293-305), Maximian Hercule (286-305) si Constantiu Chlor (293-306), Biserica a suferit ceamai grea persecutie. Acesti imparati, in frunte cu Diocletian, au dat contra crestinilor patru edictede persecutie, trei in 303 si al patrulea in ianuarie-februarie 304, prin care decretau daramarealocasurilor de cult crestine, interzicerea adunarilor crestine, arderea cartilor sfinte si a arhivelorcrestine, pedepsirea aspra a clericilor si crestinilor care nu apostaziau de la credinta in Hristos. In298, Galeriu a procedat la o «curatire» a soldatilor crestini din armata(9). Mai departe autorul citatofera o larga lista de martiri(10), atat din acel an cat si din urmatorii ani ai persecutiilor. Este deasemenea cunoscuta atitudinea lui Licinius, care dupa un inceput promitator in 313 decade lastatutul de persecutor al crestinilor, mai ales din cauza unor ambitii personale, pierzand in finaltotul(11).Nu incercam aici realizarea unei relatari amanuntite a situatiei din Imperiul Roman in timpuldinastiei pagane traco-ilire (daca poate fi numita dinastie). Acesta este scopul altor lucrari, cucaracter mai general. Dorim sa aratam aici doar interactiunea dintre gesturile acestor zeloti iliro-traci si dublul fenomen al formarii Romanilor si aparitiei Imperiului Roman de Rasarit. Si, intr-adevar, efectul pe care ei l-au avut asupra istoriei este considerabil, atat luand in considerarepozitia lor de imparati cat si laturile specifice pe care ei le-au dat acesteia.Un prim element al puterii acestor imparati il constituie trupele tracice. Fiind in numar de peste200.000 de soldati, militarii traci formau o forta extraordinara... insa doar la nivel teoretic, ori doarpentru dusmanii externi. Aflati in diferite parti ale Imperiului, impartiti intre ei prin religii si pareripolitice, confirmand prin toata atitudinea lor apartenenta la neamul lor cel dezbinat, tracii de subarme erau o putere mult mai mica decat ar fi putut fi, cel putin din punct de vedere politic. Totusiimparatii traco-romani s-au folosit de aceste trupe in mare masura, iar rezultatele n-au fost delocneglijabile, fie si considerand doar succesele lui Galerius(12).
 
A doua latura a fortei specifice pe care o posedau e importanta elementului iliro-tracic in Imperiu.Acesta se intindea din zona Venetiei si din Noricum pana departe in Rasarit. In afara importanteimilitare ei erau si o insemnata putere economica si culturala. Puterea economica a Daciei, atat demult dezvoltata sub conducerea inteleapta a diferitilor regi si mai ales a lui Decebal, trebuia sa fisporit mult sub organizata stapanire romana. Totodata se dezvoltasera si regiuni cu o economielatenta - daca o putem numi astfel - ca cele din Iliria si Pind, dezavantajate initial de mareafaramitare geografica si statala. Traco-ilirii aveau o larga arie de activitate. Din Iliria in Dacia seintindeau o sumedenie de mine si de ape aurifere ce erau exploatate de Imperiu. Alaturi de mine segaseau in mod firesc centre mestesugaresti, atat pentru prelucrarea metalelor cat si conexe -ceramica, zidarie, producerea carbunilor, dulgherie etc. Si probabil nici nu mai este cazul saprezentam activitatile agro-pastorale si conexe, in care iliro-tracii totdeauna excelasera. Si totusi,aceasta imensa forta economica n-a fost folosita, nici protejata corespunzator de atacurile externe.La fel s-a intamplat si cu domeniul cultural. Se uita cand se trateaza acest teritoriu de influentaenorma pe care cultura traco-ilira a avut-o asupra grecilor si astfel, implicit, asupra romanilor. Catise gandesc, de exemplu, la influenta pe care originea si instructia tracica a avut-o asupra unorpersonalitati ca filosoful Anistene, maestrul celebrului Diogene, sau Menandros, Miltiade, Temistocles, Kimon, Tucidide etc.(13)? Cati isi amintesc de faptul ca atat Orfeu cat si Dionisos, cuopusa lor mistica si mitologie, ca si alti zei adoptati de greci si apoi de romani, au izvorat de latraci? Sau de avansata cultura a getilor de care aminteste Iordanes? Nu este locul aici a tratadespre multele laturi ale culturii tracice, fie si de ne-am limita la opera lui Mircea Eliade De laZamolxis la Genghis-Han, sau la altele similare. Este insa o realitate incontestabila stiintific faptulca traco-ilirii au avut o cultura cel putin la fel de avansata ca si cea greceasca, sortita insa saramana in umbra. Si aceasta nu doar din cauza caracterului ei ezoteric, ci si dezinteresului pe caremilitarii traco-iliri ajunsi pe tronul Romei l-au avut fata de cultura.Nu se poate nega faptul ca toti imparatii citati mai sus au fost ostasi viteji si este de remarcat caaproape totdeauna ascensiunea lor a fost realizata pe linie militara. Nu li se poate nega in generalnici dragostea de neam, fie ea si intr-o forma alterata. Dar ceea ce uimeste este atitudinea lorabsurd-ostila fata de crestinism, asemanatoare cu a zelotilor din vremea vietii pamantene aMantuitorului. De ce oare nu au incercat sa obtina un crestinism de limba tracica(14)? De ce au fostoare atat de obtuzi incat sa nu inteleaga puterea pe care ar fi adus-o neamului lor crestinismul?Pozitia lor este cel putin ciudata. Desi dusmani ai Romei, nu aveau curajul sa se desprinda de ea,nici cultural, nici religios, nici administrativ. Poate ca originea lor umila, socul inerent uneiascensiuni sociale atat de rapide si stralucitoare, lipsa de clarviziune, sa fi fost unele din elementelece au dus la comportarea lor atat de irationala. Ceea ce ramane de necontestat este insa rezultatulpurtarii lor.Loviturile pe care le-a suferit armata din partea unor astfel de conducatori s-au adaugat loviturilorprimite de aceasta din partea inamicilor adusi de Dumnezeu ca pedeapsa pentru prigonireaucenicilor Sai. Alte lovituri le-a suferit administratia, precum si alte domenii ale vietii publice aleImperiului sfasiat de o permanenta si absurda lupta interna. Daca adaugam aici si hedonismulpromovat de familiile aristocrate care, tot mai putin implicate in conducere de acesti imparatiautoritari, aveau prea mult timp liber, prea multi bani si prea putina morala si responsabilitate,hedonism atat de atragator pentru majoritatea paganilor si atat de greu de controlat in situatiaconflictuala interna a Imperiului, avem o imagine despre haosul care tindea sa cuprinda cel maimare stat al vremii.Autor: Preot Mihai-Andrei Aldea1 Paul MacKendrick, op. cit., p.125.2 ILD, p.45.3 Ibidem .4 Cel putin in ceea ce priveste popularizarea datelor istorice existente, daca in ceea ce privestedocumentatia sau cercetarile nu putem a spune acelasi lucru. De fapt insa, atunci cand vorbim de„istoriografia oficiala”, ne referim chiar la manuale si lucrarile oficiale de popularizare sipropaganda istorica.5 Sa nu uitam ca razboaie cu cei din afara (si tot felul de invazii) a cunoscut Imperiul Roman intoata istoria sa, fara ca acest lucru sa duca necesar la decadere. Situatia din secolul III are altaorigine fundamentala.6 Theodor Mommsen, Istoria Romana, vol. IV, Ed. Enciclopedica, Bucuresti, 1991, p.30.7 ibidem, p.21-22, 28-29, 96 s.u.

Activity (219)

You've already reviewed this. Edit your review.
VIOLETA liked this
1 thousand reads
1 hundred reads
Lup Alb liked this
acendom liked this
andreimitrache liked this
Alex Fcd liked this
zarocsy liked this
amalia.barac5679 liked this

You're Reading a Free Preview

Download
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->