Misterele Romaniei

Intotdeauna cautam misterele in afara granitelor acestei tari. De ce? Pentru ca ceilalti si le-au promovat
din plin, prin filme, carti, emisiuni. Noi, romanii, nu stim nici macar in ce tara minunata traim. Nu avem
habar ca aici, unde ne taram zilele de la un an la altul, in vremurile de demult traia un popor ales care
carmuia destinele Europei. Altii au avut grija ca, in ani, sa ne determine sa ne privim cu reticenta pe
noi, ca oameni, tara noastra si poporul nostru. Asa ca la ora actuala avem impresia ca ne tragem din
niste ciobani care au ajuns intamplator cu turmele lor de mioare prin zona.

Nimeni nu are habar ca apelativul de "cioban" se folosea in vremurile de demult sub alta forma,
semnificand nu meseria de paznic la oi ci reprezentand menirea poporului din care ne tragem, aceea
de carmuitori de popoare. Am fost aici inainte de scrierea sumeriana si vom ramane tot aici oricat de
mult si-ar dori unii si altii sa ne asimileze. Va intrebati ce puteti face impotriva marilor puteri
asimilatoare? A celor care vor sa ne distruga credinta, istoria si neamul?

Nimic mai simplu: nu uitati. Si aveti grija ca cei care vor veni dupa voi sa nu uite. Nu uitati nimic din
ceea ce, odata, demult, a facut din noi un popor ales.

Imparatii traco-iliri si Straromani - de Eliszar la 13/01/2010, 17:28 - Cat

Constantius Chlorus

Primul imparat de certa origine tracica este Maximin Tracul (235-238). Acesta fusese pastor in
regiunea sa natala, Moesia, si fusese ridicat tot mai sus de Sever Alexandru (222-235) datorita
capacitatii sale militare si aspectului sau impunator: avea 2,40m inaltime si era uimitor de voinic.
Vorbea latina cu accent tracic. Atins de bolile sufletesti ce caracterizeaza de obicei pe detinatorii puterii
ajunsese, de exemplu, sa isi colecteze sudoarea, consuma 18 kg carne si 27 de litri de vin pe zi etc 1.
Mai mult, ridicarea sa pe tron a facut-o prin asasinarea binefacatorului sau !! 2     

Tot prin crima urca pe tron si Decie (C. Messius Decius), in 249, fiind si el de origine traco-ilira(3).
Domneste pana in 251. Urmeaza: Marcus Acilius Aureolus (267-268) si el de origine umila, ca
majoritatea imensa a imparatilor traco-iliri, Marcus Aurelius Valerius Claudius (268-270), Aurelian -
Lucius Domitianus Aurelianus - (270-275), Probus - M. Aurelius Probus - (272-282) din Sirmium(i),
Marcus Aurelius Carus (282-283), Aurelius Valerius Diocletianus (284-305) vestit dusman al
Crestinismului, Valerius Maximianus Herculis (286-305), persecutor inversunat al ucenicilor lui Hristos,
Constantius Chlorus (293-306), tatal Sfantului Constantin cel Mare si unul dintre imparatii pagani cei
mai toleranti (poate si din pricina religiei sotiei sale Elena – care era crestina), Caius Galerius Valerius
Maximianus (305-311) mare persecutor al crestinilor, Galerius Valerius Maximinus Daia (305-313), si
el un mare dusman al Bisericii, Flavius Valerius Severus (305-307), aflat cam pe aceeasi linie si, tot asa,
Valerius Licinianus Licinius (308-324), Domitius Alexander (308-328), Flavius Iulius Crispus (317-
328). Urmeaza apoi primul imparat straroman, Sfantul Imparat Constantin Cel Mare (Flavius Valerius
Constantinus Magnus; 305-337), fiul lui Constantius Chlorus si al sfintei Elena - daca de origine -,
primul si cel mai mare imparat al Neamului Romanesc. Vin apoi urmasii sai. Primul este Constantinus II
(317-340), imparat arian, prigonitor al Bisericii, Dalmatius, nepotul Sfantului Constantin cel Mare,
proclamat august intre 335-337, Hannibalius, de asemenea nepot al Sfantului Constantin cel Mare,
august 335-337 (ambii au fost respinsi de armata dupa moartea Sfantului Imparat Constantin cel
Mare); Constans, imparat cu adevarat ortodox (333-350), Vetranius (350), Constantius II, imparat arian
(337-361), Constantinus Galus (351-354), Nepotianus (350), Flavius Claudius Iulianus, pagan si mare
persecutor al crestinilor, supranumit Iulian Apostatul (361-363). Urmeaza o noua dinastie straromana,
deschisa de Flavius Iovianus, imparat ortodox (363-364), si continuata de Flavius Valentinianus I (364-
375), Flavius Valens (364-378), arian, Gratianus (367-383), imparat al Apusului, ortodox, Flavius
Valentinianus II (375-392), Flavius Constantius III (417-421), Valentinian III (425-455), Marcianus
(450-457), Leon I Thrax (Tracul) (457-477), Leon II (456-474), Vitalianus (513-515), Anastasius (491-
518), Iustin I (518-527), Iustinian I (527-565), Flavius Iustinianus II (565-578), Tiberius (578-582),
Focas (602-610), ultimul imparat al Imperiului Roman de Rasarit (Romania), care Imperiu va fi
transformat de Heraclius in Imperiu grecesc, zis Romaic (cunoscut ca Imperiul Bizantin).

Credem ca aceasta insiruire este suficienta pentru a deschide o perspectiva noua asupra unei perioade
pe care istoriografia noastra oficiala are tristul obicei de a o trata cu prea putin interes(4).

 Revenind la firul istoriei, sa observam ca Imperiul Roman cunoaste in secolul III un declin tot mai
accentuat. Unii istorici au pus acest declin pe seama invaziilor venite in special din Rasarit. Neamurile
migratorilor, lovind val dupa val, au sfaramat in timp puterea imperiala. Acesta este insa o observatie
empirica si partinitoare(5), ce exclude nu doar aspecte secundare ale problemei, ci chiar si pe
Dumnezeu, realitatea absoluta.

Prima vina pentru aceasta decadere o constituie vointa indreptata spre rau a cetatenilor romani.
Hedonismul ajunge in aceasta epoca la apogeu, la fel si ura fata de crestini. Prigoana acestor oameni ai
lui Dumnezeu si complacerea in cele mai josnice pacate aduce dupa sine si pedeapsa divina. Invaziile
migratorilor sunt consecinta, nu cauza decadentei romane, asa cum stapanirea filistenilor s-a impus
evreilor datorita decaderii lor morale si nu invers. Trebuie observat insa un fapt semnificativ: aceasta
epoca, numita si a anarhiei militare, este deschisa de un traco-roman (Maximin Tracul) si continuata de
alti imparati sau candidati la tron de aceeasi origine traco-ilira.

Referindu-se la situatia Germaniei cucerite de Imperiul Roman, Th. Mommsen spune: Ca intotdeauna in
asemenea situatii, in fiecare canton se forma o partida a docililor partizani ai Romei si una nationala,
care pregatea rascoala in secret(6). Acelasi lucru s-a intamplat si cu traco-ilirii. Spre exemplu, la
inceputuri, populatiile traco-ilire din Panonia si Iliria au opus Romei o rezistenta indarjita, reeditata
atunci cand impozitele sau alte obligatii deveneau suparatoare.(7) In contrast, Tracia a jucat cu
predominanta rolul de aliat fidel al romanilor, chiar in contra celorlalti traci. Asemenea deosebiri au
existat chiar si in Dacia nord-dunareana, unde triburile din Oltenia au refuzat, in vremea lui Traian, sa
lupte impotriva romanilor. Aceeasi lupta intre tabere nationale opuse ca aceea dintre taberele nationale
ale galilor, germanilor sau altor neamuri a avut insa in cazul iliro-tracilor o influenta hotaratoare,
definitorie, asupra istoriei Imperiului. Numerosi si capabili ei au ajuns sa ocupe functii importante in
armata si administratie, pozitii pe care le-au folosit in interesul propriu pentru clarificarea conflictelor
dintre tabere, antrenand dupa ei tot Imperiul.

Este de observat ca acest fenomen incepe a se manifesta destul de tarziu fata de primele contacte traco
sau iliro-romane. Se dovedeste astfel ca romanizarea - cea care a declansat aceste lupte - s-a
manifestat mai tarziu decat se crede de obicei, ceea ce necesita gasirea unui alt factor de latinizare
decat cele valabile pana la inceputul sec. I d.Hr. Acesta este crestinismul.
Primul imparat din seria traco-ilira, Maximin Tracul, de o mandrie bolnava, datorata probabil nu doar
vigorii sale aproape incredibile ci si constientizarii trufase a caracterului exceptional al ascensiunii sale
sociale, a fost unul dintre cei mai aprigi prigonitori ai crestinilor. El a poruncit de la inceput uciderea
conducatorilor Bisericii [episcopi, preoti, diaconi] vinovati de invatatura cea dupa Evanghelie (Eusebiu,
Ist. Bis., VI,28).

Primul edict general impotriva crestinilor apartine lui Decie (249-251). Amintirea acestuia este trista,
data fiind inversunarea cu care atat el cat si oamenii sai au prigonit Biserica. Aurelian (270-275) a
inceput spre sfarsitul domniei o mare persecutie anti-crestina. Stiuta fiind originea lui se pune
intrebarea ce legatura este intre retragerea trupelor din Dacia nord dunareana si aceasta persecutie? Sa
fi incercat Aurelian eliminarea crestinismului din Dacia nordica prin intermediul paganilor migratori ?
Sa se fi temut de numarul mare al crestinilor de la Dunare ? Ca nu avea o justificare reala aceasta
retragere se vede din aceea ca dupa circa trei decenii, fara ca situatia militara sa se schimbe
semnificativ, Sf. Constantin cel Mare va recupera in mare parte Dacia Romana. Starneste mirarea si mai
mult faptul ca, dupa cate se pare, Aurelian nu a retras de fapt trupele decat din actuala Transilvanie,
provinciile numite astazi Banat si Oltenia nefiind deloc abandonate(ii). Ori bogatia in aur si alte averi
subpamantene a Transilvaniei facea mai mult decat justificata mentinerea ei. Si cu toate acestea nu
numai ca de-a lungul timpului Transilvania a fost relativ putin vizata de invazii - indreptate in general
spre sudul Dunarii - dar a si fost in mod de necrezut parasita de trupele romane(iii). Singura explicatie
pe care o pot gasi tinand cont de toate aceste elemente este aceea a Transilvaniei centru al
crestinismului nord-dunarean(8).

Dupa cum spune un celebru cunoscator al istoriei bisericesti: sub imparatii Diocletian (284-305),
Galeriu (293-305), Maximian Hercule (286-305) si Constantiu Chlor (293-306), Biserica a suferit cea
mai grea persecutie. Acesti imparati, in frunte cu Diocletian, au dat contra crestinilor patru edicte de
persecutie, trei in 303 si al patrulea in ianuarie-februarie 304, prin care decretau daramarea locasurilor
de cult crestine, interzicerea adunarilor crestine, arderea cartilor sfinte si a arhivelor crestine,
pedepsirea aspra a clericilor si crestinilor care nu apostaziau de la credinta in Hristos. In 298, Galeriu a
procedat la o «curatire» a soldatilor crestini din armata(9). Mai departe autorul citat ofera o larga lista
de martiri(10), atat din acel an cat si din urmatorii ani ai persecutiilor. Este de asemenea cunoscuta
atitudinea lui Licinius, care dupa un inceput promitator in 313 decade la statutul de persecutor al
crestinilor, mai ales din cauza unor ambitii personale, pierzand in final totul(11).

Nu incercam aici realizarea unei relatari amanuntite a situatiei din Imperiul Roman in timpul dinastiei
pagane traco-ilire (daca poate fi numita dinastie). Acesta este scopul altor lucrari, cu caracter mai
general. Dorim sa aratam aici doar interactiunea dintre gesturile acestor zeloti iliro-traci si dublul
fenomen al formarii Romanilor si aparitiei Imperiului Roman de Rasarit. Si, intr-adevar, efectul pe care
ei l-au avut asupra istoriei este considerabil, atat luand in considerare pozitia lor de imparati cat si
laturile specifice pe care ei le-au dat acesteia.
Un prim element al puterii acestor imparati il constituie trupele tracice. Fiind in numar de peste
200.000 de soldati, militarii traci formau o forta extraordinara... insa doar la nivel teoretic, ori doar
pentru dusmanii externi. Aflati in diferite parti ale Imperiului, impartiti intre ei prin religii si pareri
politice, confirmand prin toata atitudinea lor apartenenta la neamul lor cel dezbinat, tracii de sub arme
erau o putere mult mai mica decat ar fi putut fi, cel putin din punct de vedere politic. Totusi imparatii
traco-romani s-au folosit de aceste trupe in mare masura, iar rezultatele n-au fost deloc neglijabile, fie
si considerand doar succesele lui Galerius(12).

A doua latura a fortei specifice pe care o posedau e importanta elementului iliro-tracic in Imperiu.
Acesta se intindea din zona Venetiei si din Noricum pana departe in Rasarit. In afara importantei
militare ei erau si o insemnata putere economica si culturala. Puterea economica a Daciei, atat de mult
dezvoltata sub conducerea inteleapta a diferitilor regi si mai ales a lui Decebal, trebuia sa fi sporit mult
sub organizata stapanire romana. Totodata se dezvoltasera si regiuni cu o economie latenta - daca o
putem numi astfel - ca cele din Iliria si Pind, dezavantajate initial de marea faramitare geografica si
statala. Traco-ilirii aveau o larga arie de activitate. Din Iliria in Dacia se intindeau o sumedenie de mine
si de ape aurifere ce erau exploatate de Imperiu. Alaturi de mine se gaseau in mod firesc centre
mestesugaresti, atat pentru prelucrarea metalelor cat si conexe - ceramica, zidarie, producerea
carbunilor, dulgherie etc. Si probabil nici nu mai este cazul sa prezentam activitatile agro-pastorale si
conexe, in care iliro-tracii totdeauna excelasera. Si totusi, aceasta imensa forta economica n-a fost
folosita, nici protejata corespunzator de atacurile externe.

La fel s-a intamplat si cu domeniul cultural. Se uita cand se trateaza acest teritoriu de influenta enorma
pe care cultura traco-ilira a avut-o asupra grecilor si astfel, implicit, asupra romanilor. Cati se gandesc,
de exemplu, la influenta pe care originea si instructia tracica a avut-o asupra unor personalitati ca
filosoful Anistene, maestrul celebrului Diogene, sau Menandros, Miltiade, Temistocles, Kimon, Tucidide
etc.(13)? Cati isi amintesc de faptul ca atat Orfeu cat si Dionisos, cu opusa lor mistica si mitologie, ca si
alti zei adoptati de greci si apoi de romani, au izvorat de la traci? Sau de avansata cultura a getilor de
care aminteste Iordanes? Nu este locul aici a trata despre multele laturi ale culturii tracice, fie si de ne-
am limita la opera lui Mircea Eliade De la Zamolxis la Genghis-Han, sau la altele similare. Este insa o
realitate incontestabila stiintific faptul ca traco-ilirii au avut o cultura cel putin la fel de avansata ca si
cea greceasca, sortita insa sa ramana in umbra. Si aceasta nu doar din cauza caracterului ei ezoteric, ci
si dezinteresului pe care militarii traco-iliri ajunsi pe tronul Romei l-au avut fata de cultura.

Nu se poate nega faptul ca toti imparatii citati mai sus au fost ostasi viteji si este de remarcat ca
aproape totdeauna ascensiunea lor a fost realizata pe linie militara. Nu li se poate nega in general nici
dragostea de neam, fie ea si intr-o forma alterata. Dar ceea ce uimeste este atitudinea lor absurd-
ostila fata de crestinism, asemanatoare cu a zelotilor din vremea vietii pamantene a Mantuitorului. De
ce oare nu au incercat sa obtina un crestinism de limba tracica(14)? De ce au fost oare atat de obtuzi
incat sa nu inteleaga puterea pe care ar fi adus-o neamului lor crestinismul? Pozitia lor este cel putin
ciudata. Desi dusmani ai Romei, nu aveau curajul sa se desprinda de ea, nici cultural, nici religios, nici
administrativ. Poate ca originea lor umila, socul inerent unei ascensiuni sociale atat de rapide si
stralucitoare, lipsa de clarviziune, sa fi fost unele din elementele ce au dus la comportarea lor atat de
irationala. Ceea ce ramane de necontestat este insa rezultatul purtarii lor.

Loviturile pe care le-a suferit armata din partea unor astfel de conducatori s-au adaugat loviturilor
primite de aceasta din partea inamicilor adusi de Dumnezeu ca pedeapsa pentru prigonirea ucenicilor
Sai. Alte lovituri le-a suferit administratia, precum si alte domenii ale vietii publice ale Imperiului
sfasiat de o permanenta si absurda lupta interna. Daca adaugam aici si hedonismul promovat de
familiile aristocrate care, tot mai putin implicate in conducere de acesti imparati autoritari, aveau prea
mult timp liber, prea multi bani si prea putina morala si responsabilitate, hedonism atat de atragator
pentru majoritatea paganilor si atat de greu de controlat in situatia conflictuala interna a Imperiului,
avem o imagine despre haosul care tindea sa cuprinda cel mai mare stat al vremii.

Autor: Preot Mihai-Andrei Aldea

1 Paul MacKendrick, op. cit., p.125.

2 ILD, p.45.

3 Ibidem .

4 Cel putin in ceea ce priveste popularizarea datelor istorice existente, daca in ceea ce priveste
documentatia sau cercetarile nu putem a spune acelasi lucru. De fapt insa, atunci cand vorbim de
„istoriografia oficiala”, ne referim chiar la manuale si lucrarile oficiale de popularizare si propaganda
istorica.

5 Sa nu uitam ca razboaie cu cei din afara (si tot felul de invazii) a cunoscut Imperiul Roman in toata
istoria sa, fara ca acest lucru sa duca necesar la decadere. Situatia din secolul III are alta origine
fundamentala.

6 Theodor Mommsen, Istoria Romana, vol. IV, Ed. Enciclopedica, Bucuresti, 1991, p.30.

7 ibidem, p.21-22, 28-29, 96 s.u.

8 De mare importanta pentru lamurirea acestei probleme sunt sapaturile arheologice menite sa
descopere noi aspecte ale vietii urbane de dupa retragerea aureliana, pana cand aceasta viata urbana
dispare sub loviturile barbarilor.

9 PR. Ioan Ramureanu, Istoria bisericeasca ..., p.61-62.

10 Ibidem, p.62-63.

11 Ibidem, p.98-99; Emilian Popescu, op. cit., p.34 si 40.

12 Ion Barnea, Stindardul dacilor pe Arcul de triumf al lui Galerius , «M.i.», XII (1978), nr.1 (130), p.11.

13 Constantin Papanace, Geneza si evolutia constiintei nationale la macedo-Romani, Ed. Brumar, 1995,
p.47-48.

14 Pretinsul caracter tracic al "limbii besse" - a se vedea de ex. Ovid Densusianu, Istoria limbii romane,
vol. I, Bucuresti, 1961, p.27 - trebuie inteles de fapt ca o exprimare tipic analoga a cronicarilor vremii,
aflati in fata unui idiom nou, protoromana - a se vedea de ex. pr. Dumitru Staniloae, Besii in ... . i Pr.
prof. Ioan Ramureanu, Sfantul Irineu, episcop de Sirmium , «Studii Teologice», XXVII (1975), nr.3-4,
p.204; pentru lista prezentata am folosit mai multe lucrari din care, in afara celor deja citate,
mentionez: Ion Coja, Transilvania Invincibile Argumentum, Bucuresti, 1990, p.60-62; G. D. Iscru,
Traco-geto-dacii, natiunea matca in spatiul carpato-danubiano-balcanic, Bucuresti, 1998, p. 201-202;
Mircea Pacurariu, Listele cronologice ale ierarhilor Bisericii Ortodoxe Romane, «BOR», XCIII (1975),
p.322-356; Liviu Marghitan, Traianus Decius, restaurator al Daciei , «Magazin istoric», VIII (1974),
nr.12 (93), p.55; P.I. David, Coincidente si relatii generale (indirecte) intre Anglia si Daco-Romania (sec.
III-XIII) ,«BOR», XCIII(1975), p.746-784 si Religia traco-daca si celto-britanica. Studiu comparativ ,
«BOR», XCIII (1975), p. 389-408; Ioan I. Ramureanu, Crestinismul in provinciile romane dunarene ale
Iliricului la sfarsitul secolului IV. Sinodul de la Sirmium din 378 si sinodul de la Acvileea din 381, «Studii
Teologice», XVI (1964), nr.7-8, p.408-450; Ion Barnea, Stindardul dacilor pe Arcul de triumf al lui
Galerius , «Magazin istoric», XII (1978), nr.1 (130), p.11-15; *** Romanii de la sud de Dunare, editata
de Arhivele Nationale, Bucuresti, 1997; *** Fontes Historiae Daco-Romanae , II, Editura Academiei
R.S.R., Bucuresti, 1970, cu o Introducere de profesor Gh. Stefan samd.

ii *** Cetati dacice in Oltenia, «Magazin istoric», VIII(1974), nr. 12 (93), p.45; Titu Georgescu, Craiova -
1750 ani , «Magazin istoric», IX (1975), nr.9 (102), p.13-14; Petrescu-Dambovita, op. cit., loc. cit.;
Raduna Dumitru, Divinitatile adorate in Oltenia in timpul stapanirii romane , «Studii Teologice», XVIII
(1966), nr.7-8, p. 450-469; pr. prof. Ioan Ramureanu, Crestinismul in provinciile romane dunarene ale
Iliricului la sfarsitul secolului IV. Sinodul de la Sirmium din 378 si sinodul de la Acvileea din 381 ,
«Studii Teologice», XVI (1964), nr.7-8, p.408-450 etc. Este cazul sa aratam insa si faptul ca nu doar
Transilvania avea atunci mine de aur, ele existand si in Banat, la Berzobis, Bocsa, Tibiscum, Turnu
Ruieni, Borlova, Bolvasnita si Virciorova, iar in nordul Olteniei de astazi la Uricani si Petrosani, conform
si *** Atlas pentru istoria Romaniei, Bucuresti, 1983, plansa 24.

iii Este cazul sa tratam aici absurda ipoteza a hiatusului de populatie din Transilvania. Prezenta dacilor
liberi la nordul Daciei Superior (fie si privita ca suma a Daciei Apulensis si a Daciei Porolissensis) a fost
permanent resimtita de Imperiu, mai ales incepand cu anul 117. Ei erau in legatura continua cu dacii
ocupati, ba chiar cu autoritatile romane, astfel incat dupa retragerea trupelor romane sosirea lor in
Transilvania era de neevitat. Un hiatus este asadar complet exclus, chiar daca cineva ar fi atat de putin
cunoscator al oamenilor si al istoriei incat sa isi poata imagina ca autoritatile romane ar fi exterminat
pe toti dacii din Dacia Romana, ca i-ar fi putut sili pe toti colonii de rand sa se retraga odata cu trupele
si ca dacii liberi si gotii ar fi permis asa ceva. Desigur, nu am mai citat aici milioanele de alte marturii -
istorice, arheologice, lingvistice etc. - ale continuitatii, meritand a fi consultate, printre altele, si
urmatoarele titluri: Ion Coja, Transilvania Invincibile Argumentum, Bucuresti, 1990; Adolf Armbruster,
Romanitatea Romanilor, Bucuresti, 1993; Gheorghe Guler, Etnogeneza si continuitatea Romanilor in
vatra strabuna, Editura Sagittarius, Bucuresti, 1997; Nicolae Iorga, Istoria Romanilor, II, Bucuresti,
1935; Constantin C. Si Dinu C. Giurescu, Istoria Romanilor, I, Bucuresti, 1975; Traian Dumitrescu -
Transilvania - Pamant stramosesc multimilenar , volumul I, Editura Carpatica, Cluj-Napoca, 1996; Ion
Clopotel - Originile, dezvoltarea si desavarsirea limbii romane literare , Editura Didactica si Pedagogica,
Bucuresti, 1972

Sursa:

http://www.vistieria.ro/index.php/istoria-romanilor/articole/antichitate/75-impraii-traco-iliri-i-
strromani.html

Conspiratia anti-dacica: Ascunderea originii dacice a unor imparati romani - de Eliszar la 13/01/2010, 17:21 - Cat

Imparatii romani de origine dacica sunt un subiect foarte putin cunoscut. Poate numele lor le sunt
familiare multora, dar cu privire la originea lor dacica s-a pastrat tacere. De-a lungul timpului, cei mai
multi istorici romani, dar si unii straini, le-au contestat originea, in ciuda documentelor care ne
garanteaza obarsia lor dacica. Totusi, fara acesti daci ajunsi la carma Imperiului, istoria Daciei, a
Europei si chiar a intregii crestinatati ar fi fost alta. Istoria oficiala le contesta dacismul si astazi, din
motive greu de inteles.

Regalian, stranepotul lui Decebal

Nu stim ce s-a intamplat cu dacii dupa cucerirea Daciei de catre romani. Daca ar fi sa dam crezare
manualelor, ei s-au romanizat rapid si fara cale de intoarcere, in decursul a doar un secol si jumatate.
Totusi, amintirea lui Decebal a ramas vie in secolele urmatoare, iar numele de “dac” este purtat cu
mandrie de mai multe personaje istorice, ajunse pe cele mai inalte trepte ale ierarhiei militare sau
politice a Imperiului roman. Dupa constitutia lui Caracalla din 212, prin care toti cetatenii imperiului
nascuti liberi deveneau cetateni romani cu drepturi depline, orice dac devenit cetatean roman putea
urca in ierarhiile vremii.

Regalian

Regalian este cel dintai dac care a urcat in aceasta ierarhie. Documentele epocii spun ca dacul cel
ambitios a intrat in istorie in preajma anului 260 d.Cr. Si sustineau ca este un urmas al lui Decebal, un
stranepot al marelui rege martir. Poate fi intru totul adevarat, sau poate fi doar o genealogie imaginara.
Ceea ce insa nu se poate pune la indoiala este originea dacica a lui Regalian. In anul 260, in vreme ce
pe tronul Romei se afla Gallienus, dacul Regalian, general cu talent de strateg, se afla in fruntea
trupelor din zona Dunarii, din Pannonia si Moesia. Nu mult dupa anul 260, el pune la cale o rebeliune,
in urma careia este proclamat imparat de catre trupele sale. Monedele emise de el si de sotia (sau
mama) sa, Sulpicia Dryantilla, o femeie cu nume dacic, s-au limitat la zona dunareana. Dupa preluarea
puterii, duce lupte impotriva sarmatilor, dar Gallienus vine de la Roma impotriva lui si il invinge.
Conform surselor scrise, Regalian este ucis intr-un complot de propriii sai partizani, aliati cu roxolanii.

Dacia a fost eliberata de sub ocuparea romana?

Figura lui Regalian este deosebit de importanta in istoria provinciei Dacia, deoarece coincide cu un
moment-cheie: abandonarea provinciei de catre Gallienus. Desi Aurelian este considerat autorul
retragerii trupelor si administratiei romane din Dacia, totusi, izvoarele istorice si arheologice ne
confirma faptul ca provincia Dacia a fost abandonata mai devreme, in vremea lui Gallienus, iar Aurelian
nu a facut decat sa consemneze in acte un fapt deja consumat si pe care oficialitatile multa vreme nu
au avut curajul sa-l recunoasca.Scrierile vechi ne informeaza ca “Dacia a fost pierduta” in vremea
adversarului lui Regalian, iar arheologia ne arata ca tot in vremea acestui imparat au incetat inscriptiile
romane din Dacia, precum si baterea de monede. Acest moment coincide si cu o serie de atacuri dure
ale carpilor (daci liberi) asupra provinciei.

Contextul acesta este rareori invocat de istoricii nostri, care pun retragerea romanilor doar pe seama
atacurilor pricinuite de barbari si de goti (chiar daca izvoarele subliniaza ca este vorba de carpi, istoricii
insista ca prin “carpi” trebuie sa intelegem “goti”). Uzurparea puterii lui Gallienus in zona, prin
rebeliunea dacului Regalian si atacurile dacilor liberi, ne poate sugera ca retragerea armatei si a
administratiei romane din provincie nu reprezinta un abandon al Daciei ci, din contra, o eliberare. Deci,
romanii au fost, efectiv, alungati din provincie de catre daci si au sustinut apoi, ca justificare, ca Dacia
este greu de aparat, din pricina atacurilor barbare. Ulterior, Aurelian a creat in sudul Dunarii o alta
Dacie, numita “Dacia Aureliana” si mai apoi “Dacia Ripensis”, pentru a pastra aparenta unei Dacii
romane. Ce s-ar fi intamplat daca Regalian nu l-ar fi uzurpat pe Gallienus sau daca dacii liberi nu ar fi
venit in ajutorul fratilor lor din tinutul ocupat de romani? Poate ca Dacia ar fi continuat, pentru cine stie
cata vreme, sa fie provincie romana. In acest fel, Dacia a fost prima provincie a imperiului din care
romanii au fost nevoiti sa se retraga.

Aureolus, ciobanul din Carpati, s-a proclamat imparat al Romei

Tot in vremea lui Gallienus a trait si Marcus Acilius Aureolus, dac dintr-o familie de ciobani, el insusi
pastor in tinerete. Istoricul bizantin Zonaras spune despre el: “Aureolus era din tara getica, numita mai
tarziu Dacia, si de neam obscur, fiind mai intai pastor…”. Intrat ca soldat de rand in armata romana, a
castigat simpatia imparatului Valerianus si a ajuns ingrijitor al cavaleriei. Dupa ce a castigat si
increderea lui Gallienus (succesorul lui Valerian la tron), a fost trimis de imparat in anul 265 sa lupte
impotriva unui uzurpator din Galia, Postumus, dar Aureolus s-a aliat cu acesta impotriva imparatului
de la Roma. A fost proclamat suveran la Mediolanum de catre armatele sale, in anul 268. Totul se
petrecea in plina criza politica a imperiului, celebra criza a secolului al III-lea, cand s-au succedat la
tronul Romei o multime de imparati, mai toti provinciali, mai adesea sprijiniti de armata.

Gallienus a pornit impotriva celui de-al doilea dac autoproclamat imparat, Aureolus, care i-a cerut
ajutor lui Postumus. Acesta insa l-a refuzat, tradand prietenia care ii lega. Totusi, cel care a murit in
asediul de la Mediolanum a fost Gallienus, iar Aureolus a reusit sa-si pastreze titlul, pana in vremea lui
Aurelian, dar a fost tradat si ucis, ca si Regalian, de propriii lui soldati.

Imparatul Galeriu, “olteanul” care i-a razbunat pe daci

Galerius Maximianus (292-311) i-a urmat la domnie lui Diocletian, al carui protejat a fost. S-a nascut
intr-un sat din apropiere de Serdica (Sofia), dintr-o mama daca, venita din nordul Dunarii, din Dacia
Traiana.Se crede ca, dupa numele sau romanizat, Romula, mama sa ar fi venit de undeva din Oltenia,
din Dacia Malvensis, poate chiar din orasul Romula (astazi Resca, jud. Olt). Lactantiu, scriitorul crestin
care ne confirma originea dacica a imparatului Galeriu, ne mai da cateva informatii uluitoare despre
acest dac ajuns imparat. In primul rand, a vrut sa supuna la obligatia platii impozitelor Roma si
intreaga Italie, drept razbunare pentru umilirea dacilor de catre Traian, care le-a impus tribut dacilor.
In al doilea rand, a vrut sa schimbe numele Imperiului roman in Imperiul dacic. Inainte de a muri,
imparatul s-a retras in satul sau natal, care a fost numit Romulianum, dupa numele mamei sale.
Galeriu a ramas in istorie pentru persecutiile sale impotriva crestinilor, atat in vremea lui Diocletian, cat
si dupa urcarea sa pe tron. Totusi, inainte de a muri, a dat primul edict de toleranta din istoria
crestinilor, reeditat apoi de Constantin cel Mare. Pe arcul sau de triumf de la Salonic apar figuri de daci
cu steagul lor national in forma de sarpe cu cap de lup. Specialistii inca nu s-au dumirit ce cauta acesti
daci pe arcul lui Galeriu, dar unii dintre ei au presupus ca este vorba de soldati daci din regiunea natala
a imparatului.

Dacismul lui Galerius este incontestabil, la fel si adversitatea sa fata de romani si de numele de
“roman”, declarata deschis de imparat. Nu ar fi exclus ca seria lunga de documente ce relatau cucerirea
Daciei, toate disparute astazi, sa fi fost cenzurate sau distruse in vremea lui Galeriu sau a altor imparati
de mai tarziu, care au incercat sa apere astfel memoria dacilor.

Maximinus Daia

Daia si Licinius

Maximinus Daia (sau Daza) era nepotul imparatului Galeriu. S-a nascut in Dacia Aureliana, la sud de
Dunare, avand-o ca mama pe sora imparatului. A ajuns sa fie adoptat de unchiul sau, dar chiar si dupa
adoptie, a tinut sa-si pastreze numele dacic. In schimb, despre Licinius, izvoarele spun ca se tragea
dintr-o familie de tarani daci din Moesia Superior. S-a nascut in anul 265 si a ajuns prieten foarte bun
cu Galeriu. Imparatul Galeriu i-a conferit lui Licinius titlul de “Augustus” in vestul imperiului, in anul
308, in timp ce Daia, nepotul imparatului, si Constantin (si acesta de origine moeso-dacica) au fost
numiti “fiii augustilor”. In felul acesta, toti cei patru suverani care formau tetrarhia (forma de conducere
cu patru imparati, doi de rang superior si doi de rang mai mic), erau de origine dacica.

Dupa moartea lui Galeriu, in 311, Licinius si-a impartit imperiul frateste cu Daia, dar in 313, s-a aliat
cu Constantin, casatorindu-se cu sora lui vitrega, la Mediolanum (Milano). Constantin si Licinius se
reunisera la Milano pentru un eveniment extrem de important: promulgarea edictului prin care religia
crestina devenea egala in drepturi cu celelalte religii ale imperiului. De cealalta parte, Daia s-a aliat cu
uzurpatorul Maxentiu. Conflictul dintre Licinius si Daia era previzibil. Daia a fost infrant si, spun unele
surse, a preferat sa se sinucida. Locul sau a fost luat de Constantin, cumnatul lui Licinius. Dar tradarea
a fost platita. Licinius si Constantin au intrat intr-un conflict, in urma caruia cel din urma a iesit
invingator si a devenit unic imparat al imperiului. Cu acesti patru imparati de origine dacica, ce au
condus imperiul simultan, a inceput o noua epoca in istoria Imperiului roman.

Imparatul Constantin

Constantin si Elena. Enigma dacilor de pe Arcul lui Constantin

Dar cel mai mare imparat roman de origine dacica este Constantin, primul imparat crestin din istorie.
S-a nascut la sud de Dunare, la Naissus, in Serbia de astazi, pe atunci provincia Moesia Superior. Tatal
sau, imparatul Constantius Chlorus, era tot din Naissus. In anul 325, in vremea conciliului de la Niceea,
la Naissus este atestat un episcop care isi spune “Dacus”. Prezenta dacilor la sudul Dunarii, atat inainte
de cucerirea Daciei cat si dupa aceea, este incontestabila. Deci, Constantin era, mai exact, un moeso-
dac. Desi nu stim in ce fel dacismul sau i-a influentat actiunile, stim sigur un lucru: el este cel care, la
doar doua secole dupa cucerirea Daciei, spoliaza monumentele din splendidul for al lui Traian.

Marea friza de piatra a lui Traian, masurand peste 30 de metri (dupa altii mult mai mult) si fiind a treia
ca marime din intreaga antichitate, este sparta in bucati de Constantin. Patru bucati sunt incastrate in
arcul sau de triumf de la Roma, dupa ce figura lui Traian este stearsa din reprezentarile reliefurilor. Mai
mult, opt din grandioasele statui de daci, inalte de trei metri, care impodobeau forul lui Traian, sunt
scoase de la locul lor si urcate pe Arcul imparatului Constantin. Ce logica sa aiba dislocarea unor statui
colosale de daci si plasarea lor pe un monument al unui imparat roman, daca nu faptul ca acesta era
nascut tot in tara dacilor? Cu siguranta, Constantin avea o mare pretuire pentru stramosii sai.

Documentele ne spun chiar ca ar fi incercat sa aduca Dacia sub stapanirea sa si a refacut podul de
peste Dunare. Totusi, cum de a fost posibila aceasta “profanare” a forului lui Traian? Specialistii spun
ca era nevoie de material de constructie si ca, in acelasi timp, nu mai existau artisti talentati ca in
vremurile anterioare, arta romana aflandu-se intr-un declin evident. E adevarat, pe langa piesele luate
din forul lui Traian, pe Arcul lui Constantin exista si reliefuri atribuite de specialisti epocilor lui Hadrian
si Marc Aureliu. Deci, Constantin ar fi luat ce i-a placut de pe monumentele predecesorilor sai.

Gestul atat de neobisnuit si de socant al plasarii celor opt statui de daci pe Arcul de triumf al lui
Constantin isi gaseste in acest fel o explicatie. Statuile de pe arc simbolizeaza obarsia dacica, mandra
si iubitoare de libertate, a imparatului. Din aceasta perspectiva, nu ar fi deloc absurd sa ne gandim ca
scrierea de capatai a lui Traian despre cucerirea Daciei a disparut, ca si celelalte scrieri ce relateaza
acest eveniment dramatic din istoria dacilor, din ordinul lui Constantin.

Falsificarea istoriei

Se impune o intrebare: de ce manualele de istorie nu pomenesc nimic despre rolul dacilor in istoria
imperiului roman? A existat si continua sa existe o adevarata conspiratie in jurul acestui subiect.
Istoricii nostri, dar si unii straini, in special maghiari, au facut tot posibilul pentru a “demonta” originea
dacica a unor personaje ajunse pe tronul imparatiei romane. Despre mama lui Galeriu s-a spus ca era o
barbara, ba roxolana, ba ilira, ba, in cazul cel mai bun, daca romanizata, desi sursele ne spun raspicat
ca era daca de la nordul Dunarii, chiar daca avea nume latin. Despre informatiile pe care ni le da
Lactantiu cu privire la Galeriu s-a spus ca nu merita sa fie luate de bune. Despre cele din “Historia
Augusta”, care ne atesta originea dacica a lui Regalian, la fel, ca ar fi vorba de niste nascociri. De ce
toate acestea? Din doua motive diferite, dar cu un unic scop. Unii istorici maghiari, in frunte cu A. Alfldi
(1940), au vrut sa demonstreze ca, dupa abandonarea provinciei, in Dacia nu a mai ramas niciun dac si
ca nu a existat niciun fel de continuitate de-a lungul mileniului “intunecat”, pana la venirea maghiarilor
in Transilvania. Aparitia unor personaje istorice importante, de obarsie dacica, le incurca socotelile, si
au recurs la contestarea surselor documentare, pentru a demonstra ca nu este vorba de daci autentici.

Istoricii romani, in schimb, au cautat sa demonstreze ca, dupa abandonarea Daciei, toata populatia
ramasa in provincie era deja complet romanizata. Prin urmare, si imparatii de origine dacica trebuiau sa
fie tot romani. La acea vreme, “nu trebuiau” sa mai existe decat romani, eventual proveniti din stramosi
daci romanizati. Dar faptul ca scrierile la care ne-am referit insista asupra originii dacice a acestor
imparati ne arata cu claritate ca ei nu erau daci integral si definitiv romanizati, ci originea lor etnica era
foarte importanta. Cunosteau, desigur, limba latina, erau integrati in societatea romana provinciala, dar
obarsia lor era dacica.

Daca ar fi fost daci complet romanizati, fara sa mai poarte vreo mostenire dacica, li s-ar fi spus
romani, pur si simplu, fara prea multa insistenta pe originea etnica. Probabil din acest motiv, istorici
precum Constantin Daicoviciu, Radu Vulpe si altii au contestat dacismul lui Regalian ori al lui Galerius
(despre Constantin nici nu se discuta, dat fiind ca s-a nascut la sudul Dunarii). Radu Vulpe chiar a
insistat asupra faptului ca mama lui Galeriu, Romula, nu era daca, ci provenea dintr-o familie de
colonisti iliri stabiliti in Dacia, desi nici un document nu sugera asa ceva. Dupa trei decenii, intr-o alta
lucrare a aceluiasi istoric, Romula “devenea” o daca romanizata. In schimb, Dimitrie Cantemir nu se sfia
sa-l numeasca pe Aureolus “hatmanul calarimii Avreulus Dacul”.
Deci, atat pe istoricii maghiari, cat si pe cei romani, ii deranja existenta unor daci dupa retragerea
romanilor din Dacia. Si intr-un caz, si in celalalt, s-a dorit inlaturarea dacilor din istorie, prin incalcarea
adevarului stiintific furnizat de izvoarele scrise. Aceasta falsificare persista pana astazi, iar istoria
oficiala nu recunoaste originea dacica a acestor imparati. Stergerea dacilor din istorie pare sa fie
urmarea unui blestem ce s-a nascut demult, dar continua si astazi. Istoricii nostri desavarsesc opera
celor ce au ars scrierile despre daci si i-au lasat intr-un intuneric ce pare sa nu se mai sfarseasca.

Sursa: www.formula-as.ro

Tinutul uriasilor sau loc de trecere intre doua lumi?! - de Eliszar la 03/12/2009, 18:25 - Cat
Tinutul uriasilor sau loc de trecere intre doua lumi?!

Desi cei mai multi dintre noi criticam purtarea unora dintre apostoli cu IIisus, de multe ori ne purtam
aidoma lor. Pentru ca cei 12 apostoli au reprezentat toate categoriile umane, toate caracterele
existente. Sa nu-l uitam pe Iuda, cel care, indeplinind porunca lui Dumnezeu, si-a tradat Mintuitorul,
ajungind sa fie blestemat de o lume intreaga si sa fie identificat mereu cu tradarea cea mai crunta. Dar
sa nu-l uitam nici pe Toma, cel care nu credea decit in ceea ce vedea. El nu a crezut in Invierea
Domnului sau decit in clipa in care i-a atins ranile. Si iar l-am criticat toti pe Toma, fara sa luaam
seama la un aspect esential. Anume ca lumea noastra de astazi sta sub semnul lui Toma. Noi nu-i vom
spune necredinciosul, pentru ca el credea in Domnul sau si se temea de mistificari. Asa suntem toti, nu
credem daca nu vedem cu ochii nostri. Iar cand vedem ceva incredibil, incercam sa ne convingem ca
asa ceva nu exista.

Elefantul preistoric

Oltenia a fost mereu o pagina speciala din istoria si geografia Romaniei. Ca istorie, a fost una din
zonele cele mai puternice, care a dat Tarii Romanesti domnitori de vaza. Numarul mare al manastirilor
fortificate a facut ca acest tinut romanesc sa fie, mai mult ca oricare altul din lume, un adevarat
avanpost al crestinatatii. Oamenii erau deopotriva agricultori, buni crestini si luptatori – nu trebuie sa
uitam ca aici s-au nascut elitele cavaleriei romane. La ora actuala Oltenia este printre cele mai sarace
zone din Romania. Dar oltenii nu se plang. Ei sunt in continuare aceeasi oameni muncitori care nu se
plang si care incearca sa-si poarte crucea cu demnitate.

Satenii din comuna Cosoveni sunt departe de a fi printre cei mai

bogati dintre olteni. Dimpotriva, mineritul, in loc sa le fi adus bogatie, le-a adus doar necazuri, iar daca
inainte de a se deschide exploatarile, comuna avea cateva sute de case, acum cu greu mai pot fi
numarate 40 – 50. Unii ar spune ca celor din Cosoveni le-a aparut Satana care le-a aratat drumul pavat
cu aur, fara sa le spuna ca e cel ce duce in Iad. Iar in loc de bogatii si prosperitate, oamenii se lupta
acum cu saracia si poluarea. Cu toate astea, comuna a fost mereu martora unor evenimente daca nu
ciudate, cel putin greu de explicat. Mai exact, aici s-au semnalat mereu lumini ciudate si zgomote
stranii, oamenii spun ca simt deseori prezente stranii, ca au impresia ca sunt urmariti de cineva, dar ca
nu vad pe nimeni. Localitatea, aflata in imediata apropiere a Baniei, a iesit din anonimat in urma unei
descoperiri de exceptie – oasele unui elefant preistoric care a trait in acele locuri in urma cu mai bine
de 2.000.000 de ani in urma. Dupa cum spun specialistii, nu e vorba de oase de mastodont sau de
mamut, ci de un stramos urias al elefantilor de astazi. Descoperirea a avut loc in urma cu cativa ani si a
generat bucurie in randul oamenilor, care au fost convinsi ca e semn de bogatie. Locul din care a fost
dezgropat scheletul este o fosta cariera de pietris, iar elefantul preistoric a fost gasit la o adincime de
circa 6 – 8 metri.

Tinutul uriasilor veniti din cer

Batranii din sat nu au fost foarte surprinsi de ceea ce s-a gasit. Ei cunosc legende care vorbesc despre
oameni uriasi ce ar fi trait in zona in urma cu multa vreme. Ecaterina Sandache, spune:

“Se spune ca pe locurile astea ar fi coborit din ceruri, pe niste balauri zburatori, niste uriasi. Si atat de
mult le-a placut locul, incit au decis sa raman. Si au avut grija uriasii si de oameni si de dobitoace. Si
toata lumea traia in pace si in armonie. Pana cand unul dintre ei a descoperit ca din strugurii pe care ei
ii mincau, se putea face o licoare buna de baut. Atunci se spune ca a fost descoperit vinul, dar odata cu
el s-a terminat si buna intelegere. Uriasii se imbatau si se luptau intre ei, isi faceau rau unul altuia si
impreuna le faceau rau oamenilor care se asezasera in tinutul lor. Strigatele de disperare ale oamenilor
au fost auzite de Bunul Dumnezeu care a trimis un inger de-al Sau sa le curme suferinta. Iar ingerul,
dupa ce i-a luat pe oameni si i-a pus pe cel mai inalt munte, a scufundat tinutul cu tot cu uriasi, de nu
a mai ramas in viata nici unul. De atunci stapinesc oamenii aici.”

La ora actuala nimeni nu mai pune la indoiala faptul ca in vremuri indepartate au existat uriasi pe
Terra. Acesta e un lucru cunoscut, fiecare popor vorbind de uriasii care l-au precedat. Pana si Biblia
aminteste de popoare de uriasi, chiar pe vremea cand Moise isi conducea poporul catre tarimul
fagaduintei. Exista picturi si basoreliefuri care arata zei de cativa ori mai mari ca oamenii si exista
cetati cu scari de piatra pe care un om normal nu poate trece decit catarandu-se. Singurele
necunoscute sunt identitatea uriasilor si modul in care au ajuns ei pe Pamant. Spusele batrinei au un
simbure de adevar in ele. Pentru ca aici, in urma cu milioane de ani in urma, a existat marele Lac Getic,
ale carui urme se pot vedea si la ora actuala in straturile de pamant excavate. Iar descoperiri de
animale preistorice s-au facut in toata Oltenia: la Leu, la Timiseni, la Stoina.

Lemnul care nu putrezise

Incet, din tenebrele pamantului apar marturii ale existentei vietii, marturii care schimba de la un an la
altul geografia istorica a tinutului fostilor bani ai Craiovei. Cat ii priveste pe cosoveneni, acestia spun ca
nu se mai mira de nimic. In comuna lor s-au petrecut mereu fapte greu de crezut. In urma cu vreo 20
de ani, la cativa kilometri in afara localitatii a fost instalat un santier pentru constructiile de locuinte.
Voiau comunistii sa ii mute pe sateni in blocuri si sa le ia pamanturile. Intr-o zi, un excavator a distrus
ceea ce parea a fi o fintina imensa. Anatol Mihailovici, actualmente pensionar, lucrator pe santierul de
atunci, spune ca dimensiunile fintinii erau impresionante. Era facuta dintr-un lemn care nu putrezise,
desi era sub pamant de cel putin cateva sute de mii de ani, cit aveau vechime straturile de pamant de
deasupra ei. Latura fintinii era de vreo 20 de metri.

“Unii spuneau ca era o baie de pe vremea romanilor, dar nu era adevarat, pentru ca adincimea ei
depasea cateva zeci de metri. Cat am apucat noi sa sapam, pentru ca imediat a venit ordin de la
Bucuresti sa astupam totul cum a fost. Au luat lemnul pe care-l scosesem si au turnat deasupra beton.
Peste beton au pus pamantul si pietrisul excavat. Iar pe noi, cei care lucrasem si vazusem fintina, ne-a
imprastiat pe santiere din nord si la Canal si ne-au amenintat ca daca vreunul vorbeste nu va mai iesi
din puscarie. Nici acum nu stiu ce anume descoperisem.”

Dar indiferent ce descoperisera muncitorii, santierul a fost ridicat si localnicii lasati in pace. Cu toate
acestea, descoperiri au mai fost facute in Olteniei. Astfel, in apropiere de Timiseni, excavatoarele au
distrus ceea ce parea a fi un cuptor urias. La ce anume era bun cuptorul sau cui apartinea, asta e mai
greu de spus.

“Desi nu vedem pe nimeni, simtim permanent o prezenta stranie”

Intre timp, animati de dorinta de imbogatire, localnicii din Cosoveni au amenajat un lac imens pe locul
unde a fost descoperit elefantul preistoric. Cu toate astea, nu toti sunt de acord cu ceea ce se intampla.
Unii dintre ei cred ca in felul acesta va fi tulburat somnul uriasilor si ca acestia se vor trezi din mormint
ca sa-i pedepseasca. Iar faptul ca unul dintre sateni s-a si inecat in lac, e pus pe seama acestui lucru.
Si oamenii incep sa se teama, mi ales ca, de la o vreme, se simt urmariti. G. B., afirma:

“E o senzatie cumplita. Desi nu vedem pe nimeni, simtim permanent o prezenta stranie. Ca si cum
cineva ne urmareste, ne analizeaza. Iar din lac razbat tot felul de zgomote ciudate, de ti se face pielea
de gaina. Se aud lovituri ca intr-o poarta imensa, metalica.”

Cine si de ce loveste poarta de sub Cosoveni sau ce fel de poarta e, raman doar simple intrebari.
Deocamdata. In plus, oamenii vad tot felul de luminite ciudate si toate in preajma locului unde a fost
dezgropat elefantul preistoric. Mihalcea Radescu, ne spune:

“Tiu minte de la bunicul meu, Dumnezeu sa-l ierte, ca prin `40 - 41 ar fi fost descoperit in zona o
jumatate de craniu imens. Oamenii spuneau ca ar fi fost al unuia din uriasii de pe vremuri. A venit un
neamt de la Bucuresti, cu ordin de la Maresal si l-a ridicat. Bunicul spunea ca numai ochii erau asa, ca
la vreo 20 – 30 cm si ca dupa dinti nu parea a fi de animal. Au incarcat craniul pe un camion si l-au
trimis in Germania. Se spune ca Hitler credea in lucruri de acest gen si era convins ca va descoperi un
secret mare prin care sa stapineasca lumea.”

E adevarat, nu s-au mai gasit alte oase, de picior sau de mana, aparand intrebarea, fireasca, ce anume
cauta craniul, singur, intr-un astfel de loc. Iar singurele explicatii ar fi ca celelalte oase au fost mincate
de alte animale (poate chiar de alti uriasi, n. a.) sau ca uriasul a avut – ca si alti oameni peste timp,
dorinta ca parti din trupul sau sa fie ingropate in diverse locuri care i-au placut in timpul vietii, craniul
ajungind in Oltenia. Si ar mai fi o explicatie, dar cel putin lugubra. Aceea ca, asa cum oamenii din
vechime, aduceau sacrificii umane in lacasurile sfinte, uriasul a fost, la randul sau sacrificat, pentru ca
spiritul sau sa pazeasca locul unde a avut loc sacrificiul.

Sunt supozitii care in mod sigur nu vor putea fi justificate intr-o singura viata.

Eliszar

 
Dacii Liberi - de Hafial la 02/12/2009, 13:13 - Cat
Din nou, Dacii Liberi

Noi n-am avut nevoie

Sa luam adeverinte
Ca vietuim acasa,
În patrie la noi,
Am fost si vom ramâne
De-a pururi dacii liberi
Si iubitori de pace,
Si vrednici de razboi.

La Sarmisegetuza,
La focuri, cu Zamolxe,
Si stelele din ceruri
Din sânge ni se rup.
Nu ne-au învins romanii
Si-am râs de toti barbarii
Strigând la ei cu steagul
Facut din cap de lup.

Aceasta dam de stire,

De sub pamântul nostru,
Urmasilor în care
Reinviem acum.
Femeile iubindu-si
Sa nasca dacii liberi
Spre razbunarea noastra
Pe cel din urma drum.

Numiti si tara noastra

Cu numele ei dacic
Iubiti pe nou venitii
Dupa atâtia ani,
Dar vesnic tineti minte
Ca peste dacii liberi
Au tot calcat invazii
Si altfel de romani.

Noi am ramas în glie

Si devenim padure,
Si devenim recolte,
Sa va hranim pe voi,
Si temelia tarii
S-o întarim cu oase
Si iubitori de pace,
Si vrednici de razboi.

Cu tot ce nazareste
Din firea noastra veche,
Dam Romelor de stire,
Prin ierburi murmurind,
Ca numai oboseala
Ne-a asezat sub scoarta,
Dar daca e nevoie
Ne vom scula oricând !
Adrian Paunescu

Misterul balaurilor, calatorii norilor - de Eliszar la 27/11/2009, 15:42 - Cat

Misterul balaurilor, calatorii norilor           

Coborand in istorie, dincolo de simplele informatii pe care le obtinem in scoli si cercetand viata
spirituala a stramosilor nostri, vom constata ca dacii, inaintasii nostri, au fost un popor extraordinar,
poate cel mai enigmatic dintre toate care au existat. Aflam lucruri despre care nu aveam nici cea mai
mica idee. Vedem cat de evoluati spiritual au fost. Si nu doar asta. Remarcam ca au fost poporul initiat
al antichitatii, e serie de taine din acele timpuri fiind si acum invaluite in mister. Poate ca, intr-o buna
zi, ne vom trezi si vom privi cu uimire in jurul nostru, dandu-ne seama ca suntem urmasii unui popor
de exceptie.

Toti cunosc – sau cel putin asa cred – faptul ca steagul dacic este reprezentat de capul de lup cu trup
de sarpe. Spre uimirea lor, precizam ca acela nu e trup de sarpe ci trup de dragon, animal fantastic pe
care dacii il cunosteau dinaintea chinezilor. Zgomotul produs in lupta de steag era deosebit si baga
groaza in dusmani. Dar dincolo de simpla existenta fizica a steagului, acesta simboliza descendenta
divina a dacilor. Lupul era reprezentarea totemica a poporului lui Zamolxis. In conditiile in care
dragonul era privit ca stapan al norilor, steagul dacic simboliza nivelul spiritual al posesorilor, faptul ca
acestia erau, asemeni dragonilor zburatori printre nori, stapani pe o lume aflata dincolo de nori,
depasind granitele umanului, depasind conditiile existentiale cunoscute si acceptate in acele vremuri.
Asadar, balaurul  dacic era mai mult un demon atmosferic. Nu trebuie confundata notiunea de demon
actuala cu cea din vremurile de demult, in care era vorba de o entitate puternica, ale carei actiuni
puteau fi atat negative cat si pozitive.

Zmeii – serpii inaripati ai romanilor

Corpul dragonului reprezenta furtuna insasi. Denumirea de dragon a

fost preluata de credintele populare sub forma zmeilor. Zmeii erau intruparea unor puteri negative care
faceau rau oamenilor. Catind cu atentie povestile romanesti, constatam ca zmeii nu aveau, in principiu
nimic cu oamenii. daca ii atacau, faceau asta doar in masura in care oamenii intrau in posesia unor
obiecte sau informatii extraordinare, deosebite de cunoastere si nivelul de dezvoltare al oamenilor.
Asadar, zmeii erau doar paznicii unor secrete care nu trebuiau sa intre pe mana oricui. Nu trebuie sa
uitam ca doar un erou, un Fat Frumos – asadar un individ diferit de cei din jurul lor - reusea sa
descopere secretele respective, nimeni altcineva.  Originea etimologica a cuvantului “zmeu” pare
imprumutata de la vecinii nostri bulgari, in a caror limba “zei” inseamna “sarpe inaripat”. Cine sa fi fost
zmeii pe care poporul nostru i-a dotat cu o forta extraordinara? Care calareau niste cai nazdravani si
care nu puteau fi invinsi de toata lumea? De ce mereu zmeii coborau din cer ca sa ia ceea ce le
apartinea? De ce nu locuiau, pur si simplu, pe pamant, asemeni tuturor oamenilor? Probabil ca la aceste
intrebari vom gasi, intr-o buna zi, raspunsuri. Pana atunci insa, sa ne multumim sa catim cu ochi de
adulti povestile copilariei noastre si vom vedea ca putine sunt basmele care nu au un mesaj mistic,
initiatic.
Aducatorii de furtuni

Istoricul Vasile Parvan considera ca steagul dacilor reprezinta mai mult un triumf, al luptatorilor daci
asupra celbrei fiare. Se pare ca, prin imaginea combinata a fiarei, dacii voiau sa arate ca ei au trecut
dincolo de granitele initiatice ale vietii, ca au reusit sa ajunga deasupra conditiei umane. Nu trebuie, in
situatia de fata, sa uitam ca dacii nu credeau in moartea propriu-zisa. pentru ei era o calatorie catre
tinuturile lui Zamolxis, unde ajungeau doar cei curajosi, cei care aveau puterea sa se depaseasca prin ei
insisi. Dovada curajului dacilor sta in insasi obiceiurile lor. Cand era inorat sau erau furtuni, luptatorii
dacilor se strangeau si sagetau norii. Iata asadar un popor care avea curajul sa se lupte cu proprii lui
zei si demoni. Astfel, ei considerau ca-l ajuta pe Gebeleizis, zeul solar, sa invinga balaurii care aduceau
norii. Credinta dacilor in existenta unor fiinte supranaturale era atat de puternica, iar convingerea lor
ca puteau invinge acele forte atat  de mare, incat si-a lasat amprenta si asupra crestinismului. In
crestinism il avem pe Sfantul Ilie, care a primit puteri de la Dumnezeu sa stapaneasca ploaia. Ilie
zboara pe deasupra norilor, intr-un car, de unde arunca cu fulgere si traznete dupa diavoli sau dupa
cei care se roaga necuratului.

Credinta stramoseasca era cum ca norii erau ascunsi in locuri greu accesibile, in special in lacuri de
prin munti, unde balaurii ii pazesc si ii ridica ori de cate ori vor ei. Unii istorici spun ca, in fapt, balaurii
se supuneau unor oameni cu puteri supranaturale, solomonarii, care ii puteau dirija incotro doreau ei
pentru a duce ploaia, grandina sau furtuna. Despre solomonari se afirma ca ar fi ultimele ramasite ale
unui popor mitic, rahmanii, care-ar fi  existat in vremuri imemoriale. Unele credinte atribuie balaurilor
fulgerul si traznetul, imaginandu-i pe acestia  nu numai ca pe aducatori de furtuni, ci si ca niste
monstrii care scuipa foc, care au limbi de foc si cozi imense pe care le folosesc atunci cand se lupta
intre ei. “ Daca doi balauri se intalnesc, ei sunt furiosi si se lupta si varsa foc pe gura si pe nari si se
lovesc cu cozile. Focul pe care-l varsa pe gura este fulgerul iar loviturile pe care si le dau cu coada le
numim tunete. “

Niciodata pastorii si taranii nu s-au temut de furtuni si de ploi. Singurele lor spaime erau fata de
grandina acre le distrugea recoltele. Grandinile erau produse, in conceptia lor tot de balauri care faceau
sa inghete apele cu rasuflarea lor. Se spunea ca balaurii sparg gheata din care fac grandina sau ca fac
sa “fiarba pietrele” care inainte de a cadea pe pamant “clocotesc in nori”, o fierbere contrara celei
naturale care, in loc sa incalzeasca, ingheata.

Balauri autohtoni

Balaurii sunt de mai multe feluri. Unii sunt cu adevarat monstruosi,

au de la 2 pana la 9 capete, fiecare cu cate o limba de foc, cu gheare lungi si puternice si o coada pe
masura monstruozitatii lor si uneori chiar si aripi. Altii aveau un aspect cu totul diferit. La acestia din
urma “ corpul este asemanator cu al serpilor. El este acoperit cu solzi rosii, verzui sau galbeni. Dupa
alte relatari balaurii ar fi fost pe jumatate oameni jumatate sarpe cu solzi de peste. In Muntii Apuseni
se crede ca are capul unui cal si corpul unui sarpe, iar in alte zone romanesti are capul unui taur.
Balaurul care are multiple forme ale capului nu este un balaur nascut. Credinta generala este ca ei
provin din serpi care nu vad oameni timp de un numar mare de ani. Serpii care se transforma in balauri
produc o piatra pretioasa, mare cat un ou, pe care o tin in stomac. Piatra le tine de foame si de sete
pana cand se transforma in balauri. Daca un om ar fi inghitit piatra se va transforma la randul sau in
balaur. Acesti balauri sunt produsul autohton al credintelor noastre populare, iar locuintele lor sunt
mereu fie fundul unui lac sau iaz, fie lacurile de munte, insulele mici sau padurile unde nu patrunde
suflet de muritor.

Solomonarii, stapani ai balaurilor

Legendele noastre nu spun cand, dar amintesc un fapt ciudat. Si anume, o data, balaurii nostri au cazut
sub puterea catorva vrajitori, pe care istoria ii numeste solomonari. In realitate, acei solomonari sunt,
asa cum am afirmat anterior, ramasitele unui popor mistic, pastratorul unor taine de nepatruns si ale
unor forte de neexplicat. Cand solomonarii voiau sa ridice balaurii in aer, se duceau cu cartea lor, ce
cuprandea cuvinte vrajite, pe malul unui lac de munte, tinand in mana un carlig si un frau.

“Cand termina de catit, lovesc apa cu carligul si balaurul iese din lac. Atunci ii arunca fraul pe cap si se
ridica cu el in vazduh.”

In functie de zone, acesti stapani ai balaurilor sunt descrisi in anumite feluri. In general insa, ei sunt
priviti ca “ oameni inzestrati cu puteri supranaturale... ei sunt stapanii vantului, ei stapanesc norii, ei
calatoresc balaurii dusi de nori, ei au puterea, dupa bunul lor plac,  de a aduna sau a raspandii norii, ei
provoaca furtunile mari, ei fac timpul urat sa se instaleze intr-o regiune si nimicesc cu grandina intreg
tinutul. Intotdeauna sunt cei care au puterea de a provoca sau de a o face sa stea. “.

Uneori solomonarii erau considerati drept oameni sfinti, care stiau sa citeasca in stele. Coborand din
nou in vremea dacilor, constatam cu surprandere ca aici gasim o categorie speciala de preoti-
magicieni, numiti skistai (uneori ktistai), care inseamna “calatori ai norilor”.

Solomonarii isi alegeau locuri muntoase pentru a-si construi casele. “ de acolo ei coboara in sate ca
cersetori pentru a pune la incercare inima oamenilor. Sau stau la panda in timpul noptii, in marginea
satelor, pentru a-si da seama ce fel de oameni locuiesc acolo. Daca oamenii unui sat oarecare ii
primesc bine, dandu-le de pomana mai ales alimente, atunci ei devin protectorii lor. Dar daca, sosind
intr-un sat, sunt rau primiti, atunci necaz va fi pentru acel sat. Solomonarul se duce la un loc unde
sunt balauri... face pe unul sa iasa, il incaleca, se ridica la cer, dezlantuie furtuna, tunetele, fulgerele,
dar mai ales grandina...” Cum se aparau unele sate impotriva balaurilor care aduceau ploaia? “...pentru
timp urat se infige in pamant un obiect de fier ascutit, mai ales un topor sau o secure, dar si un cutit,
un fus sau un harlet (toate cu taisul in sus), pentru ca balaurului ii este frica de topor...”

Se mai spune ca balaurii se mai tem de ustensilele folosite pentru coacerea painii – vatrai, lopata... La
ora actuala nu se stie inca daca sagetile pe care le foloseau dacii ca sa alunge norii erau facute dintr-un
anumit tip de lemn sau daca, inainte de a fi trase inspre cer, ele erau supuse vreunui ritual magic
pentru a avea efect asupra animalului fantastic.

Daca Herodot in povestirile sale descria in povestirile sale un demon al furtunilor, pe Columna
construita din porunca lui Traian apare viziunea unui balaur invins, un trofeu al luptatorilor daci.
Aceasta reprezentare este foarte importanta, Traian dorand sa arate ca el si armatele sale nu au invins
un popor oarecare ci un popor ales, niste luptatori care triumfasera deja asupra dragonilor ce zburau
printre nori, acele animale legendare a caror existenta se pierdea in negura timpului, undeva intre
realitate si supranatural.

Eliszar
 

Localizarea Kogaionului - de Eliszar la 26/11/2009, 13:10 - Cat

Localizarea Kogaionului, muntele sfant al omenirii

Dupa cum se stie, in operele scriitorilor antici greci si latini informatiile despre daco-geti sunt rare si
fragmentare, iar ei insisi n-au lasat, cel putin din cat se cunoaste pana acum, nimic scris despre
civilizatia lor. In aceste conditii, este dificila reconstituirea universului lor spiritual, multe dintre
aspectele acestuia ramanid in domeniul ipoteticului. Cu toate acestea, datorita originalitatii conceptiilor
morale si religioase, conceptii care au stirnit interesul filosofilor, istoricilor, geografilor, medicilor si
poetilor antici , informatiile referitoare la acestea sunt cele mai numeroase si asa se explica de ce, dupa
cum afirma V. Parvan (1926), "antichitatea recunostea unanim adinca religiozitate a getilor".

In acest context, una dintre cele mai valoroase informatii privind religia daco-getilor o gasim la Strabon
(Geographia, VII, 3,5), care, dupa ce mentioneaza ca Zamolxis, la inceput mare preot si apoi zeu
suprem, traia intr-o pestera inaccesibila altora si ca annual venea la el regele penru sfat de taina,
referindu-se la muntele pe care acesta traia, consemna ca :"pana si muntele (cu pestera) a fost socotit
sfint si asa il si numesc. Numele lui este COGAIONON, la fel ca al riului care curge pe langa el".

Plasarea zeilor ceresti pe virful muntilor era un fapt obisnuit si la traci, fratii dacilor, dar si la greci,
romani si celti, pentru care muntii erau salasuri ale zeilor, asa cum a fost Olimpul salasul zeilor greci si
inainte de acesta Olimpul divinilor pelasgi.

Dupa R. Vulcanescu (1985), dacii se urcau pe culmile muntilor pentru a se ruga, pentru a fi mai
aproape de cer, in care credeau ca salasluiesc zeii lor, iar incintele sacre de pe crestele muntilor au fost
locuri de contact cu divinitatea, asa cum era hieropola de la Gradistea Muncelului.

Credinta intr-un zeu celest si apropierea de acesta prin urcarea rituala a muntilor a determinat
plasarea principalelor hieropole ale dacilor la virful muntelui, asa cum este cazul Gradistei Munelului,
cu renumita Sarmizegetusa, centrul sacru al dacilor, unde au functionat mai multe temple construite
din piatra dura de andezit, care a infruntat neclintita peste doua milenii.

Judecand dupa dimensiunile blocurilor de andezit e alcatuiesc hieropola, perfectiunea cu care au fost
lucrate si mai ales dupa distanta si diferenta de nivel de la care au fost aduse, realizam importanta
sentimentului religios la daci, pentru care nimic nu era greu sau imposibil, cand era vorba despre
religia lor.

Unde se afla Kogaiononul ?

Mentionata pentru prima data de Strabon, existenta Kogaiononului ca munte sacru este confirmata si
din alte surse antice. Astfel, de la N. Densusianu aflam ca poetul roman Papinius Statius plasa Muntele
Sfant al dacilor in apropiere de Tapae, din moment ce armatele imparatului Domitian ar fi alungat dacii
de pe crestetul lui.

Se stie ca, desi invingatori in luptele din anul 88, de la Tapae, romanii au facut o pace avantajoasa
pentru daci. Cat despre ocuparea ariei sacre de catre romani avem serioase indoieli, avand in vedere
atat stilul exagerat de laudativ al poetului la adresa imparatului, cat si totala tacere a altor izvoare
privind acest eveniment, care nu putea ramine fara rasunet in lumea antica…
Tot din "Dacia preistorica" aflam ca Martial se referea si el la "Muntele cel faimos din tara hyperboreilor,
unde zeii se legasera, cu juramint langa altarul cel mare, sa lupte uniti contra titanilor si unde vechii
giganti asalteaza pe zeii olimpici".

Revenind la mentiunea lui Strabon, trebuie sa recunoastem ca elementele de identificare ale muntelui
sfint sunt putine: un riu cu acelasi nume care curgea pe langa munte si existenta unor pesteri, cat de
cat locuibile.

Ipoteze de identificare a muntelui sacru

Insuficienta reperelor, dar si analiza lor, uneori superficiala, a determinat formularea mai multor
ipoteze referitoare la identificarea muntelui sfint al dacilor cu diferite masive din lantul carpatic.

Tinind seama de numarul celor care si-au exprimat opinia in legatura cu amplasarea muntelui sfint al
daco-getilor se selecteaza trei masive muntoase: Ceahlaul, Gradistea Muncelului si Bucegii. Primul care
a afirmat posibilitatea ca un munte al Moldovei sa fi fost similar Olimpului grecilor a fost domnitorul
Dimitrie Cantemir si se referea la Muntele Ceahlau. De asemenea, in anul 1813, Fabre d’Olivet (dupa E.
Papu, 1996) il considera pe Orfeu "un pastor, preot si profet" ce locuia in muntii ce "despart Moldova
de Transilvania" si ca "pe versantul moldovenesc al Carpatilor s-a format mai tarziu traditia cunoscuta
de greci a muntelui Kogaion, adica Ceahlaul". Tot pentru Ceahlau au optat: V. Pirvan (1926), V.
Voiculescu (1994) si N. si E. Ticleanu (1999).

Dintre cei pentru care muntele sfint al dacilor ar fi fost Masivul Bucegi amintim pe N. Densusianu
(1913) si pe A. Bucurescu (1998), acesta din urma, pe baza descifrarii unei inscriptii de la Romula,
considera ca Sfinxul din Bucegi se afla pe locul unde a fost ucis Orfeu (Koga-I-Ion= Capul
Magnificului).

Pornind de la existenta hieropolei de la Samizegetusa mai multi autori (H. Daicoviciu, 1968; M.
Petrescu-Dimbovita si al., 1994; P. Tatomirescu, 1997 si altii) si-au exprimat opinia ca Gradistea
Muncelului ar fi fost Kogaiononul. R. Vulcanescu (1985) aminteste ca dintre muntii mirifici ai Daciei
doar trei au avut hieropole:

Gradistea Muncelului, Ceahalaul si Muntele Gaina si prin aceasta ar putea corespunde Kogaiononului.

In afara acestora, exista si alte propuneri: Muntele Godeanu (I. Conea, dupa R. Vulcanescu); Virful
Curcubeta din Muntii Bihorului (I. Bogdan 1976); Muntele Gugu din Masivul Godeanu (Berinde si
Lugojanu, 1984); Virful lui Patru si chiar Retezatul (I. Vulpe, 1996) si lista nu se opreste aici.

Prezenta pesterilor- un indiciu

Daca ne referim la cel de-al doilea indiciu dat de Strabon, prezenta pesterilor, atunci doar Ceahlaul,
Bucegii si Gradistea Muncelului intrunesc conditii geologice favorabile formarii acestora; in ceilalti
munti citati, alcatuiti exclusiv din sisturi cristaline, pesterile fie ca lipsesc fie ca sint mici si accidentale.

Ceahlaul este Kogaiononul!

In ceea ce ne priveste, pe baza unui numar de rationamente, argumente si nu in ultimul rind de

descoperiri proprii, toate analizate in cele ce urmeaza, am considerat (N. si E. Ticleanu, 1999) si
incercam sa demonstram ca Masivul Ceahlau are cele mai multe sanse sa corespunda anticului
Kogaionon.
1.Primul si cel mai important argument pleaca de la insusi numele Cogaionon. Astfel, intr-o lucrare
anterioara am aratat (N. si E. Ticleanu, 1999) ca pe platoul superior al Ceahlaului, in partea sa centrala,
exista virful Bitca Ghedeonului, ori la cateva sute de metri spre est, de sub Piatra Lata din hedeon,
izvoraste piriul Ghedeonului, care mai la vale devine Izvorul Muntelui. Ultimul toponim, unicat in
Carpati, poate fi citit si ca Izvorul Ghedeonului, tinind seama ca muntele de sub care izvoraste este
chiar Bitca Ghedeonului. Dupa opinia noastra, toate aceste denumiri disimuleaza vechiul nume
Kogaionon.

Ce spune legenda lui Ghedeon

In sprijinul acestei ipoteze aducem, in primul rind, legenda lui Ghedeon din Biblie (Judecatorii, 6, 25),
conforma careia Iahve s-a aratat in vis lui Ghedeon si i-a poruncit sa distruga altarul lui Baal si sa pune
in loc altarul sau, cerere indeplinita intocmai. Apoi, daca ne referim la aspectul Pietrei Late din
Ghedeon, nici ca se poate imagina un altar mai frumos, mai ales ca spre apus dispune de un amfiteatru
natural construit de insusi versantul estic al Batcii Ghedeonului.

Batca- un cuvant dac

In oronimul Ghedeonului, remarcam mai intai originea dacica a cuvantului "batca", apoi faptul ca daca
numele acesteia ar fi venit, asa cum se afirma, de la numele unui calugar, atunci, conform traditiei din
Ceahlau, ar fi trebuit, mai degraba, sa se numeasca Bitca lui Ghedeon si nu Bitca Ghedeonului, adica tot
asa cum sunt alte denumiri Pestera lui Vucol, claia lui Miron, Pestera lui Gherman, Piriul lui Silvestru si
multe altele. De asemenea, denumirea Piatra Lata din Ghedeon, care numai de numele unui calugar nu
pare a fi legata, si tot asa toponimul Fundul Ghedeonului, semnificand aria din care izvoraste piriul cu
acelasi nume.

Consideram ca o astfel de disimulare a fost facuta cu intentia vadita de a transmite posteritatii ca

ktistaii (sacerdoti isihastrii) religiei lui Zamolxis au trecut la noua religie crestina si, in deplina
cunostinta de cauza, ne-au transmis numele stravechi al muntelui, disimulindu-l prin cea mai potrivita
legenda biblica. Coexistenta unor elemente ale religiei stravechi, alaturi de elementele ortodoxismului
au fost remarcate inca din secolul al XVII-lea de Dimitrie Cantemir in "Descrierea Moldovei", in unele
locuri ele persistind pana astazi.

Un alt indiciu- toponimia din Ceahlau

In ceea ce priveste prezenta pesterilor, dupa I. Giurgiu (1990) in Ceahlau se gasesc cateva pesteri, care,
asa cum o demonstreaza si toponimia (vezi exemplele de mai sus), au servit la adapostirea unor
calugari si poate chiar ca locasuri de cult.

In acelasi context, toponimia Ceahlaului este un amstec interesant de denumiri dacice (Bitca, Brina,
Curmatura, Dochia, Durau, Detunata, Stanile, Lespezi, Piatra, Poiana etc.) cu denumiri crestine (Toaca,
Panaghia, Schitul lui..., La caune, Sahastru etc.). Aceste consideratii toponimice se pot constitui intr-un
argument de sine statator, intrucat nicaieri pe intinsul Carpatilor, vechile denumiri dacice nu se imbina
atat de bine si de frecvent cu cele crestine.

2. Alt argument legat de hidronimie se refera la vechea denumire a Siretului, cunoscut in Geographia
lui Ptolemeu cu numele de Hierasus (Sfintul in lb. greaca). Trebuie sa recunoastem ca o asftel de
denumire, unica in antichitate, presupunea o hierofanie de notorietate in bazinul sau hidrografic si
Ceahlaul putea fi aceasta. In acest sens, avind in vedere stratificarea hidronimelor si sacralitatea riului
Kogaion (Ghedeon) afluent drept al riului istrita, la rindul sau afluent drept al vechiului Hierasos, nu
excludem posibilitatea ca numele primului sa se fi extins si asupra celui de al doilea.
3.Un alt argument si poate cel mai important, dar de data aceasta tinind intr-o oarecare masura de
miracol, consta in faptul ca in prima decada a lunii august, la rasaritul soarelui, umbra virfului
piramidal Toaca combinata cu umbra virfului Piatra Ciobanului formeaza, timp de peste 80 de minute,
o holograma naturala, gigantica, incredibila si terifianta cu aspect de piramida perfecta, motiv pentru
care am denumit-o Umbra Piramida (N. Ticleanu et al. 1999).

Prin unicitate si maretie Umbra Piramida a constituit, fara indoiala, din cele mai vechi timpuri o
autentica hierofanie si, dupa opinia noastra, constituie principalul motiv pentru desfasurarea, in timpul
aparitiei sale, in prima decada a lunii august, a Sarbatorii Muntelui, o sarbatoare uraniana, cu ovechime
posibila de 5.000 de ani (N. si E. Ticleanu, 2000) peste care s-a suprapus o sarbatoare crestina.

Un alt fenomen optic, cu care debuteaza formarea hologramei naturale a Umbrei Piramida, desi de mai
scurta durata, este probabil chiar mai important decit acesta si consta in aparitia spre vest, pentru
cateva minute, a mirificei Cai a Cerului. Datorita jocului de lumini si umbre din primele minute ale
rasaritului, umbra virfului se pierde in adancimile cerului, astfel incat pare ca inre cer si pamant s-a
deschis un imens si nesfarsit drum intunecat marginit in stinga de un parapet luminos. Or este sigur ca
aceasta sublima cale celesta a fost observata de oamenii muntelui, in special de sacerdoti, din cele mai
vechi timpuri.

Interesant este faptul ca spre est de Ceahlau pornea asa-numita Calea Sacra (vezi N. Miulescu, 1978),
care ajungea la Cheile Bicului, in sud-estul orasului Chisinau, de unde continua spre est si era marcata
printr-o linie de megaliti amintita si de D. Cantemir in Descrierea Moldovei, linie ce corespunde cu
Exampeos-ul mentionat de Herodot.

Calea Cerului si piramida de pe stema Daciei

Calea Cerului este un fenomen optic de-a dreptul fascinant si absolut unic. Asa cum am vazut-o, ca un
drum intunecat marginit de un parapet luminos, drum al carui virf se pierdea in infinite inaltimi celeste,
Calea Cerului corespunde intru totul piramidei mult prea ascutite de pe stema Daciei, publicata in anul
1791 de Ritter Vitezovic si considerata de M.Dogaru (1994:80, fig.28k) ca una din stemele Moldovei.

Dupa opinia noastra, prin unicitatea si maretia lor, cele doua fenomene sucesive, Calea Cerului si
Umbra Piramida, au constituit hierofanii de prim ordin din cele mai vechi timpuri si pot justifica nu
numai Sarbatoarea Muntelui si caracterul de Munte Sfint al Ceahlaului, dar si Calea Sacra ce pornea de
la poalele estice ale muntelui, precum si Exampeos-ul anticilor.

Swiderienii, sacerdoti ai Soarelui

In acelasi context, consideram ca locuitorii swiderieni (cu 12.000-10.000 de ani in urma), creatorii
unletelor de piatra si ai colierului de hematata din siturile arheologice situate pe platoul muntelui (vezi
M. Petrescu-Dimbovita et al., 1995), par sa fi fost, dupa opinia noastra, cei mai vechi sacerdoti ai
cultului Soarelui cunoscuti pana in prezent. Aceasta este, presupunem noi, singura explicatie plauzibila
pentru locuiri plasate atat de sus (1.300m - La Scaune si 1.800m - Dochia) pentru acele indepartate
vremuri, cand, dupa cum ne spun istoricii, nici nu putea fi vorba de pastorit, iar vinatoarea se facea cu
mult mai mare usurinta in padurile de la poalele muntelui.

Un arhetip al piramidelor din Egipt

4.Un alt element care asigura unicitatea Ceahlaului printre muntii din jur, si, prin aceasta, posibila sa
hierofanie, il constituie morfologia muntelui: un zigurat gigantic cu patru platforme si un virf
piramidal, Toaca, situat excentric. Prin cei 1.907 m ai sai, Ceahlaul se ridica majestuos "ca un far" (I.
Simionescu, 1940) deasupra tuturor muntilor din jur, care nu depasesc 1.300 m pe o raza de peste 60
km spre nord si peste 100 km spre sud. De asemenea, prin numeroasele sale stinci cu aspecte
zoomorfe sau antropomorfe, Ceahlaul a stimulat imaginatia locuitorilor de la poalele muntelui si a
monahilor ce au vietuit pe coclaurile sale, creatorii unor legende, unele dainuind din vremuri
imemorabile.

Referindu-se la Ceahlau, I. Simionescu (1940) scria: "Pe tot intinsul tarii nu este alt munte mai
cunoscut, mai cantat, mai din povesti, sfintit chiar de multimi…Horele din Ceahalu la 8 august sint
semnele inchinarii catre muntele cu atatea frumuseti in jurul lui incat putea fi socotit ac sfint, iar Toaca
si Panaghia ca monolitele orientale inaintea acrora se prosternau cei care se inchinau Soarelui".

5.Desi tot morfologic, un alt argument se leaga de virful Toaca, care reprezinta o piramida cu baza
patrata, forma de extrema raritate in natura, cu latura avind lungimea dubla fata de piramida lui Keops
si cu unghiul pantei vestice cu doar 10 diferente comparativ cu aceeasi piramida. Sa notam ca prin
alcatuirea virfului Toaca dintr-un trunchi de piramida acoperit de o piramida tesita acesta corespunde
si cu Piramida Rombica din Egipt. Aceste stranii coincidente ne-au determinat (N.si E. Ticleanu, 1998)
sa consideram virful Toaca un posibil arhetip al renumitelor piramide din Egipt si aceasta cu atat mai
mult, cu cit la numai 30 km NE de Ceahlau, la Tiroesti Neamt, in depozitele culturii Cucuteni (4800-
3300 i.Hr.), arheologii au descoperit, incizat in ceramica neolitica, un motiv unic, reprezentind
proiectia in plan a unei piramide cu baza patrata si diagonalele si apotemele trasate cu mare precizie.

Alte paralelisme cu Egiptul antic

Mentionam ca posibile legaturi cu Egiptul antic sint sugerate si

de alte argumente. Astfel, N. Ghinoiu (1999) a remarcat ca "paralelismele intre Egiptul antic si
Neoliticul din Romania sint evidente". In acelasi context, notam ca despre Egipt G. Rachet (1997)
consemneaza "o discontinuitate intre paleoliticul egiptean si neolitic" si ca "la nivelul eneoliticului se
constata influente asiatice" de unde si preferinta pentru zeul Ra.

Recent, J. Deruelle (1997) a emis ipoteza plecarii din spatiul carpato-balcanic, in timpul neoliticului, a
unor grupe de populatii de agricultori impreuna cu sacerdotii lor si instalarea acestora in zone similare
cimpiei dunarene, cum sint cimpile Nilului, Tigrului si Eufratului.

Tot asa, W. Rayan si W. Pitman (1997) identifica catastrifa geologica care a determinat prabusirea
Bosforului, permitind invazia apelor Mediteranei peste cele ale Lacului Euxinic, cu potopul biblic si
sustin ca toate popoarele existente la anul 5200 i.Hr. din jurul lacului au migrat in alte directii si au
generat mai tirziu popoarele indoeuropene, sumerienii, semitii etc. In acest fel, se poate explica si
transferul modelului piramidei si a ziguratului din Kogaionon.

Ce este Pion, Peon, Chion, Cheon

6. Un argument interesant il constituie si oronimul Pion, numele vechi al Ceahlaului (C. Matase, 1926).
Locuitorii de la poalele muntelui il pronunta Pion sau Peon, or acesta pronuntie este cu totul singulara
intr-o arie in care toate cuvantele incepute cu pi se pronunta chi.

Acest fapt ne-a intarit convingerea ca numai o interdictie cu caracter religios a putut permite
conservarea ca atare a numelui. Mai mult, este interesant ca utilizand seminificatia din egipteana veche
a cuvantelor: pi=casa (vezi G. Rachet, 1970) si on=coloana(Biblia, Iesirea, 1, 11) Pion ar insemna Casa
Coloanei, adica exact ce par sa reprezinte complexul Toaca (casa) - Panaghia (coloana)(Fig.3). Sa
precizam ca Panaghia este o stinca situata la nord-est de virful Toaca, are o inaltime de aproape 70m
si un diamentru de 40m, pozitie ce ii asigura unicitate in Carpati. Daca analizam complexul Panaghia-
Toaca- Piatra Ciobanului, nu excludem pozibilitatea ca acesta sa fi fost arhetipul Coloanelor Cerului
(Kion ouranou, ale vechilor greci) situate, dupa Homer (Odiseea), pe un munte din tara "divinilor
pelasgi" si acasta cu atat mai mult cu cit N. Densusianu (1913) prezenta o sela funerara din Sicilia, de la
Lilybeu, pe care erau figurate cele trei coloane, or coloana din centru era mai mare, asa cum este Toaca
in raport cu celelalte doua. Cit despre opinia lui N. Densusianu ca aceste trei coloane s-ar gasi in
Bucegi, avem convingerea ca aceasta opinie se datoreaza faptului ca eruditul nostru istoric nu a avut
prilejul sa calatoreasca pe Muntele Ceahlau.

7. Un alt argument il poate constitui faptul ca grecii lui Strabon calatoreau frecvent spre tarmurile
Pontului Euxin, unde aveau cetati proprii, astfel incat puteau foarte bine sa afle cu usurinta de
existenta unui munte renumit in partea rasariteana a tarii daco-getilor. Mai mult, conform celor
afirmate de D. Cantemir, uneori, din Cetatea Alba se putea vedea Ceahlaul, fenomen ce nu putea sa
scape grecilor locuitori antici ai cetatii. Cand facem aceasta afirmatie ne bazam si pe faptul ca in
anumite conditii meteorologice, iarna dupa incetarea nei puternice ninsori, din blocul Institutului
Geologic al Romaniei, situat in nord-vestul Bucurestiului, uneori, poate fi vazuta o imagine fascinata a
Masivului Bucegi, care, desi situat la peste 150km departare, apare cu detalii incredibile, pana la nivel
de pilcuri de padure si poiene mari. Atunci, datorita puritatii aerului si existentei mai multor paturi de
aer cu densitati si umiditati diferite, se produc reflexii, refractii, mariri si apropieri de imagini, toate
impreuna generind un fenomen optic de mare raritate.

Un zigurat gigantic, incununat de un virf

In concluzie, Ceahlaul a atras atentia oamenilor din cele mai vechi timpuri prin apectul sau
inconfundabil, de zigurat gigantic incununat de virful puramidal Toaca, alaturi de care strajuieste
stinca Panaghiei, dar si prin contrastul frapand de altitudine fata de muntii ce il inconjoara, fapt ce il
face vizibil de la mari si foarte mari departari. Cu toate acestea, Ceahlaul este absolut unic prin
fenomenele optice ce se petrec pe virful sau la rasaritul Soarelui, in prima decada a lunii august, cand
se formeaza imaginea holografica a Caii Cerului ce precede Umbra Piramida. Consideram ca aceste
fenomene au fost remarcate inca de la sfarsitul paleoliticului, cand pe platoul muntelui existau locuiri
swideriene, cu 12.000-10.000 de ani in urma. Ulterior, probabil in neolitic, muntele a fost sacralizat,
simbolul piramidei patrate de la virf aparind pe ceramica cucuteniana de la Tirpesti, localitate din
apropiere. Probabil tot de atunci dateaza si Sarbatoarea Muntelui, aparitia ei fiind legata direct de
fenomenele optice amintite.

Muntele sfint al dacilor, Kogaiononul, este apropiat sonor de denumirea virfului central al muntelui,
Bitca Ghedeonului, din a carui parte estica izvoraste piriul cu acelsi nume Ghedeonul, pe care este
posibil sa il fi avut in vechime si Bistrita, afluent drept al Siretului, Hierasos-ul (Sfintul) anticilor, al
cariu nume il justifica in acest mod. Pe baza interpretarii legendei biblice a lui Ghedeon, consideram ca
sub acest nume a fost disimulat vechiul nume al muntelui sfint. Toponimele Ceahlaului, o interesanta si
incitanta imbinare intre dacic si crestin, pledeaza in acelasi sens.

Al doilea munte sfint al crestinatatii ortodoxe

Ioanichie Balan arata ca, dupa Muntele Athos, Ceahlaul este al doilea munte sfint al crestinatatii
ortodoxe, fapt dovedit de sustinuta activitate monahala desfasurata pe acest munte cu cea mai bogata
toponimie crestin ortodoxa din Romania. Toate acestea arata ca aici a avut loc un transfer de
sacralitate de la dacii zamolxieni la cei crestini ortodocsi, ceea ce impune celor e il viziteaza un respect
cuvenit atator milenii de sacralitate

http://www.enciclopedia-dacica.ro/templu/localizarea.htm
 

Stema veche si stindardul Daciei - de Eliszar la 26/11/2009, 13:07 - Cat

Stema veche si stindardul Daciei

Peste veacuri sau milenii strabunii nostri traco-geto-daci, poate si pelasgii sau arimii, au avut
simboluri nationale, care sunt prezente si in zilele noastre.

Printre primele documente scrise, privitoare la stema Daciei se considera a fi Novella a XI-a, data pe 14
aprilie 553 d. Chr. de catre imparatul Iustinian, aflata in Biblioteca Vaticanului, cercetata si fotografiata
de dr. Marius Bizerea. Textul adiacent stemei mentioneaza teritoriile apartinatoare episcopiei din
Iustiniana Prima, ce cuprinde parti ale fostei Dacii romane, fiind descrise si stemele acestor tinuturi.

Stema Daciei este descrisa astfel:

"Ex partem dextra, in prima divisione. SCUTUM RUBRUM in cuius medio videtur turris, semnificans
utramque Daciam, in secundo divisione SCUTUM CELESTI cum (signum) tribus Burris, quarum duae
lateribus albae sunt  media vero AUREA".

Ceea ce se traduce:

"Din partea dreapta, in prima diviziune (un) SCUT ROSU in mijlocul  caruia sunt vazute turnuri,
insemnand Dacia de dincolo (Dacia Traiana n. M Bizerea), in a doua viziune SCUT CERESC (albastru=de
culoarea cerului, n. M. Bizerea),  cu semnele Tribului burilor, ale caror  doua laturi  sunt albe, iar
mijlocul AURIU (galben)."

Din punct de vedere al culorilor, stema  Daciei avea cele trei culori actuale ale steagului Romaniei: rosu,
galben si albastru. In culegerea de steme "Stemmatographia sive armorum illyiricorum delineatio
descriptio et reconstitutio", opera croatului Paul Ritter Vitezovic (1652-1713), publicata in 1701, exista
argumente privitoare la stema ce intereseaza Romania. Transilvania este reprezentata printr-un scut
taiat avand in partea superioara, pe aur, acvila naturala, iesinda, in partea inferioara un camp rosu,
sapte munti, suprapusi de catre un turn de argint. Pentru Valahia - Muntenia, simbolul este compus
dintr-un scut avand fondul de argint incarcat cu o acvila cruciata naturala de aur, plasata pe o coroana
deschisa din acelasi metal. Moldova este reprezentata de scut de aur, cuprinzand un cap de bour
natural. In aceeasi lucrare este prezentata si stema Basarabiei (de fapt teritoriul dintre Nistru si Bug)
reprezentand trei capete negre legate fiecare cu o esarfa (cu semnificatia ca acel teritoriu este locuit de
tatari).

P.R. Vitezovic a cuprins in lucrarea sa si stema Daciei, infatisand un scut rosu mobilat cu o piramida de
argint, figura ce porneste de la baza scutului si se inalta pana in partea superioara a acestuia; de o
parte si de alta a piramidei sunt doi lei de aur rampati si afrontati. Aceasta piramida semnifica, dupa
istoricul croat, "o perfectiune deosebita si culmea gloriei". Autorul conchide ca stema atesta "virtutile
care au stapanit Dacia pana la domnia lui Decebal", s-ar putea spune potrivit acestei afirmatii ca stema
a fost dinaintea lui Decebal, chiar inainte de Christos. Aceasta stema, potrivit fotocopiilor si
descrierilor, este aproape identica cu cea din Novella a XI-a a lui Iustinian.

Tematica lui P.R. Vitezovic a fost preluata si de alti istorici. Sarbul Hristofor Jefarovic traduce lucrarea in
limba sarba in 1741, confirmand cele scrise de Vitezovic. El precizeaza asupra blazonului Daciei: "Dacia
este tara divizata astazi in Tara Romaneasca, Transilvania si Moldova, vechiul sau blazon infatisa doi lei
afrontati pe un camp rosu, intre ei se ridica un triunghi ... jumatate alb, jumatate rosu." Ceea ce
concorda cu descrierea stemei din Novella a XI-a a lui Iustinian.

In lucrare subliniez ca strabunii nostri au avut insemnele heraldice specifice timpului si ca acei care au
stabilit stemele Romaniei si simbolul national tricolorul, in secolele XIX si XX, au mentinut si consfintit
ceea ce am mostenit, stabilind stemele cu insemne milenare si mentinand culorile traditionale: rosu,
galben si albastru in steagul Romaniei.

Totodata, se mai confirma ca pe langa lup-balaur, sarpe etc. strabunii au avut si alte simboluri demne
de luat in seama.

http://www.dacia.org/densusianu2002/Comunicarile_Congresului/Olimpiu_Luca/olimpiu_luca.html

Blestemul focului - de Eliszar la 26/11/2009, 11:08 - Cat

Blestemul focului

Muntii Maramuresului ar face pe orice montaniard sa se intoarca dupa ce i-a vazut o data. Si poate nu
atat din cauza aspectului lor, pentru ca, la urma urmelor, nu au nimic in plus fata de alti munti. Dar
acolo, in muntii din nordul tarii, exista ceva. Se simte in aer izul de istorie. O istorie veche, in care
oameni si locuri se succed deopotriva, pentru a da nastere unei povesti minunate, o poveste despre
nasterea unui popor. Nu vom patrunde prea adinc in munti ci, dupa vreo 450 de metri de urcus pe
drum marcat, ne vom abate de la carare mai bine de 3 - 400 de metri. Cei care nu au o harta detaliata
sau nu sunt insotiti de oameni ai locului, nu au cum sa stie ca dupa acest mic ocol urmeaza un drum
forestier. Si urmind acest drum, dupa vreo 25- 30 de minute, in functie si de gradul de oboseala si de
greutatea rucsacului, ajungi la un fel de luminis. Aici o cruce veche sta deasupra locurilor, stapinind
parca intreg tinutul. este, asa cum aveam sa aflu mai tirziu, crucea care insemneaza locul primei
biserici a satului. Un sat cu un nume pe masura locurilor de aici: Silistea Buciumeni. Sa tot aiba satul ca
la vreo 30 -–40 de case, toate mari si frumoase.

Prima priveliste care se ofera calatorului ce intra in sat este cimitirul

local. Sute de cruci, una linga cealalta, purtind deasupra simbolul taditional al zonei, acel acoperis
simbolic de pe cruce. Este mare cimitirul buciumenilor si daca ai rabdare, poti cati citeva cuvinte
despre fiecare om ce si-a gasit odihna vesnica aici. Atat ramane din fiecare dintre noi. Un cuvint, poate
doua. Si cite un dram de amintiri printre cei care ne-au cunoscut. Iar dupa o generatie sau doua, toti te
vor uita. Vei ramane doar un nume pe o cruce, la capatul careia, ine stie, daca ai noroc, din cand in
cand, cite un crestin va aprande o luminare si se va ruga pentru odihna ta.

Trecand de cimitirul mortilor, un alt fel de cimitir se naste din curtile fiecarui gospodar. Practic nu
exista ograda in care sa nu fie cel putin o cruce. Dar buciumenii nu au morti aici. Aici si-au ingropat ei
o parte din necazurile lor. Aveam sa aflu ca fiecare cruce inseamna ca in gospodaria respectiva focul
si-a luat tributul. Pentru ca au acesti oameni de la capatul tarii o poveste. Ei spun, oricui se arata gata
sa-i asculte, ca satul lor e condamnat sa arda vesnic. Ca blestemul a fost aruncat de un preot si ca
nimeni nu a reusit pina acum sa se fereasca din calea lui. Ard casele buciumene, ard pe rand. Uneori
trec ani pina sa arda o casa. Dar exista o regula care nu a fost incalcata niciodata: nu exista gospodarie
care sa nu fi fost afectata de flacarile din interiorul pamantului si nu exista generatie care sa nu fi
platat tribut focului. In amintirea acelor focuri au fost ridicate crucile din ograzile oamenilor.

Satenii din zona, cei din alte sate care, in treburile lor sunt obligati sa treaca prin Silistea Buciumeni, isi
fac mereu cruce si isi scuipa in sin, spunind “ptiu, piei satana”. Degeaba au venit o serie de preoti si
calugari, degeaba s-au tinut Liturghii si tot felul de slujbe si sfestanii, nimic din ce a facut omul nu a
putut indeparta raul de sat. O putere nevazuta domina satul si nu se pare ca nu se teme de minia
oamenilor lui Dumnezeu. Primele case par parasite. Ne oprim la a treia casa. Ne-a intimpinat un
batrinel cumsecate, de vreo 60 de ani, care purta niste cizme de cauciuc trase peste o salopeda patata
de ulei si cirpita pe alocuri. Am aflat ca-l cheama Bot Toader, dar aici, in acest sat uitat de lume,
numele nu mai conteaza. Oamenii se stiu dupa porecla, ca in vremurile de demult, cand aceste locuri
erau populate de dacii costoboci. Si mos Toader are o porecla, i se spune ceferistul, pentru ca in
tineretea sa, pina sa se pensioneze, a lucrat la caile ferate. Un accident nefericit l-a facut sa se
pensioneze inainte de vreme. Unul dintre colegii sai a atins un fir de tensiune. Nea Toader a fost acolo
si singura modalitate de a-l salva pe imprudent a fost sa-l impinga cu miinile. L-a salvat, dar in urma
actului sau a trebuit sa sufere o operatie de amputare a 3 degete de la mina dreapta. Si s-a pensionat
la virsta de 49 de ani, retragindu-se aici, in Silistea Buciumeni, in casa parintilor sai.

El este ultimul afectat de focul pustiitor. In primavara acestui an i-a ars sura in intregime. “Era noapte
si dormeam. Deodata au inceput vitele sa mugeasca tare, de-am sarit din pat. M-am dus la ele, dar
flacarile cuprinsesera deja podeaua si jumatate din pereti. Asa incepe mereu. De la podea. Si nimenea
nu mai poate face nimic. Tot ce atinge focul asta nu mai poate fi stins de nimenea. Am reusit sa salvez
animalele, da` sura a ars toata.” Nici macar nu a incercat sa opreasca flacarile. “Deja toata lumea e
resemnata. Eu am avut noroc ca mi-o distrus numa` sura, da` lu tata al meu i-o ars toata gospodaria
cu acareturi cu tot. Da` nu s-a lasat tata si a mai ridicat o casa de piatra si pe asta nu a mai lovit-o
urgia.“

Unii dintre oameni spun ca abia asteapta focul, ca sa scape de necazuri. Pentru ca niciodata intr-o
generatie focul nu o lovit de doua ori la rand aceleasi gospodarii. Si multi asteapta mai intii focul ca sa
scape de urgie si abia la urma isi construiesc case trainice.

Cei care, fara sa tina cont de sfaturile oamenilor, indraznesc sa-si ridice case inalte, focul ii atinge in
cativa ani. Asa s-a intamplat cu cei din familia Rusu, care au avut de infruntat cel mai mare foc din
ultimii 10 ani. Si oamenii nu spun nimic, se multumesc ca au scapat cu viata. “Daca Dumnezeu ne da
sanatate, le facem noi la loc, ca asa am invatat de la bunii nostri, sa muncim si sa ne inchinam puterii
Domnului.”, spune domnul Dragos, capul acestei familii. La fel ca ceilalti si ei cred in blestemul ce a
cazut pe satul lor. Cu toate astea niciodata nu s-au gindit sa plece din sat. E ca si cum ceva peste
puterea lor i-ar lega de miini si de picioare. Mai mult, sunt convinsi ca blestemul ii va urmari peste tot,
indiferent unde se vor duce.
“Au mai fost cite unii care au plecat din sat, crezind ca or sa scape, da` se spune ca focul i-a urmarit
peste tot. E ceva necurat. Bunul meu spunea ca satul si toti cei care se nasc aici sunt ai Satanei, ca
atunci, de mult, pamantul a fost inchinat domnului Intunericului si ca orice am face suntem
condamnati.”

De la el aflam ca in sat problemele cu focul nu sunt de citeva zile, ci din primii ani ai secolului trecut,
din 1911. Atunci satul avea biserica frumoasa, din lemn, cu picturi interioare. Preot era un anume
Teofil. Lumea spunea ca n-ar fi lucru tocmai curat cu parintele, ca s-ar fi indeletnicit cu lucruri
necurate. Ba unii erau gata sa jure ca l-au  vazut pe preot noaptea umblind prin cimitir cu tot felul de
odajdii, tinind slujbe in cinstea Diavolului. Vara lui `911 nu se diferentiase aproape cu nimic de verile
dinaintea ei. Ba, din contra, urmase dupa o primavara timpurie, in care ploile ajutasera culturile de tot
felul. Dintre toti, doar parintele nu avea parte de nimic. Nu era noapte in care griul lui sa nu fie calcat
in picioare. Dimineata oamenii nu vedeau decit spicele culcate si nici o urma la fata locului. Doar in
noptile intunecoase se auzea un urlet lugubru, ca de ciine turbat. Parintele era suparat din cauza asta
si credea ca oamenii din sat sunt de vina pentru asta. Ii afurisea de cite ori se intilnea cu ei si ii
ameninta cu tot felul de blesteme. Dar oamenii se jurau ca nu au nici o vina si se dadeau la o parte din
calea preotului. Intr-una din zile, chiar de Adormirea Maicii Domnului, dupa ce a tinut slujba la
biserica, Teofil s-a incruntat dintr-o data si a inceput sa tune si sa fulgere impotriva enoriasilor.
Ramasesera oamenii stana de piatra cum de un om al lui Dumnezeu putea rosti astfel de vorbe. ...

”Arza-v-ar focul sa va arza... sa putreziti in cel mai intunecat colt al Iadului si focul cel vesnic sa va
mistuie... sa nu va bucurati de bucate, asa cum nu ma bucur eu si piatra de piatra sa nu ramana din
satul asta ci numai foc si scrum si cenusa. Sa nu aveti parte de iertare si Diavolul sa va bata la poarta in
clipa mortii si-n loc de mir si aghiazma sa aveti parte doar de foc si pucioasa... Si neam de neamul
vostru sa nu cunoasca bucuria iubirii ci numai flacarile durerii si jalea...”

Se spune ca in momentul blestemului vintul s-ar fi iscat din senin si ar fi smuls usile de la biserica.
Incotro au fost duse nimeni nu stie sa spuna, pentru ca nu au mai fost gasite niciodata. Nori negri s-au
aratat deasupra satului si fulgerele au inceput sa loveasca biserica. Au luat-o oamenii la fuga care
incotro, spre casele lor, iar preotul a ramas mai departe in biserica, boscorodind si blestemind
continuu, de parca isi pierduse mintile. Cativa au mai apucat sa vada cum un fulger a aprins biserica si
cum lemnul s-a aprins de jos in sus, nu de sus in jos, cum ar fi fost normal. Trei zile si trei nopti au
stat norii deasupra satului si nimeni nu a avut curajul sa se apropie de biserica. Si-n tot acest timp
biserica a ars si cenusa a fumegat, imprastiind un miros greu, de pucioasa. In a treia zi soarele s-a
aratat din nou si oamenii si-au facut cruce si au mers sa vada ce s-a ales de biserica.

“Au mai gasit la fata locului numa o cruce de lemn, intoarsa in jos, cu niste litere ciudate scrise pe ea.
Nu au avut curajul sa apuce crucea, ci numai i-au pus niste lemne uscate si i-au dat foc. Da` crucea nu
a ars de la inceput. Cand eram eu la parintii mei, inca se mai vedea. Nu stiu cum a disparut de acolo.”,
a continuat domnul Rusu.

La cateva zile dupa ce biserica a ars in marginea satului a aparut un ciine mare, negru, fara stapin.
“Ciinele asta a fost nenorocirea satului nostru. Oriunde aparea el casa ceea urma sa arda. Nu au avut
oamenii cum sa il alunge, pentru ca nimenea nu indraznea sa dea in el. Toti erau convinsi ca este
Satana care venise sa-si pazeasca satul ce-i fusese dat de preot prin blestemul lui.” Au vrut oamenii sa
mai ridice inca o biserica, de doua ori au incercat, dar de fiecare data cand constructia ajungea la
acoperis, un foc izbucnea noaptea si mistuia cladirea cu tot cu schele. Pina la urma nimeni nu a mai
vrut sa vina sa zideasca lacas de rugaciune in Silistea Buciumeni.

Ani de zile taranii din Silistea Buciumeni au adus ofrande din toate recoltele lor si chiar ofrande de
animale, in speranta ca vor imbuna stihia si ca isi vor vedea casele si recoltele intregi. Nu exista casa in
care sa nu se gaseasca citeva icoane sfintite, nu exista lacas in care Maica Domnului cu pruncul Iisus sa
nu stea la loc de cinste. Cu toate astea, blestemul continua sa loveasca in satenii din Silistea Buciumeni,
sub puterea cine stie care-i forte necurate...

Prima cladire care a ars dupa cea a bisericii a fost casa fruntasului satului, Burcea Gheorghe. Mos Pintea
este fiul acestuia. Acum are virsta de 91 de ani si inca se mai tine drept ca bradul si merge la munca
cimpului.

“Aveam pe atunci vreo 8 – 9 ani si ma intorsesem cu vitele de la pasune. Nu am apucat sa le bag in

grajd ca numai ce simt pamantul ca se cutremura dintr-o data cu un huruit mare de tot. Noi aveam
batatura mare, cu dale de granit. Numa` ce s-au despicat pietrele cele si au inceput a iesi limbi de
flacari printre ele de ziceai ca arde piatra. O cuprins toate acareturile, mai putin grajdul. Si toate or ars
de n-a mai ramas nimica din ele. Pe noi, copiii, ne-o luat bunicul si ne-o dus la un frate de-al lui, din
vale. Acolo am stat citeva saptamini pina au ridicat casa noua.”

A fost marcat mos Pintea de ceea ce a vazut. Ani intregi se trezit noaptea din somn, urlind ca a luat
casa foc. “Abia dupa 25 de ani, cand m-am dus la o baba din Petrosani sa-mi citeasca din carte si sa-
mi descinte, abia atunci am scapat de imaginile de cosmar. Mi-a dat baba ceea sa tin la git un talisman
facut din pamant sfintit, luat de la mormintul Mintuitorului si din lemn de cedru ce creste pe Golgota.
Dupa ce mi-am pus talismanul, au incetat farmecele cu totul. Uite, si acuma il mai tin la git...” Si scoate
din sin o raclita mica, facuta dintr-un lemn maroniu, unde avea inchis pamantul sfintit.

Plecam de la mos Pintea, care ramane in curte cu amintirile lui care parca vin dintr-o alta lume, o lume
uitata de oameni, o lume in care timpul pare ca a ramas in loc. Pe drum mai privim inca o data spre
dalele inegrite de fum pe care stapinii locului au vrut sa le pastreze. Cine stie, poate ca marturie pentru
generatiile viitoare, sa vada prin ce au trecut inaintasii lor sau poate ca marturie pentru acea forta
nevazuta, acea forta satanica, ca pe la gospodaria lor a trecut. Intr-un colt al curtii, parca spre a nu fi
vazuta de nimeni si a nu eranja spiritele rele, tatal lui nea Pintea a ridicat o cruce. Si totusi, cei care
privesc spre acel simbol al crestinatatii, simt parca puterea lui Dumnezeu, cea in fata careia se pleaca si
cel mai crunt dusman al oamenilor, Diavolul. Numai cu ajutorul acestui simbol au putut oamenii din
Silistea Buciumeni sa treaca peste necazuri.

Urmatorul popas il facem la familia Udroiu, familie mare, 2 bunici, 4 oameni de virsta medie si 13
nepoti. Ba, de vreo 3 luni, li s-a mai adaugat si un stranepot, fiul mezinei. I-au pus numele de
Gheorghe, asa cum s-au numit mereu primii barbati din familia asta. Fiecare locuieste in casa proprie,
dar au ograda si acareturile comune. Nu s-au mutat in speranta ca dupa ce ii batrini au fost loviti de
foc, blestemul nu se va intinde si asupra celorlalti. Dar s-au inselat. Nu se casatorise feciorul cel mare
de nici 4 luni de zile, nu-si ridicase a treia camera la casa, ca blestemul s-a abatut asupra noii familii.
Gheorghe Udroiu, acum in virsta de 42 de ani, povesteste:

“Era intr-o seara de iarna si ne trasesem la soba. Soata era in bucatarie, facea niste cirnati. Toata ziua
ciinele urlase a pustiu. Am cam simtit noi ce urma, da` tot nu ne venea sa credem. Speram sa nu fim
tocmai noi, aia. Se facuse asa, ca la vreo 7, seara, cand s-a luminat afara ca ziua. Era o lumina rosie.
Am iesit fuga din casa. Imi luase foc grajdul cu toate vitele inauntru. Aveam 3 vaci si un taur si mai
aveam si 5 porci, ca tineam la noi porcii pentru toata familia. Am ramas ca prostit in fata grajdului, cu
galeata intr-o mina. Mai mult am simtit decit am vazut, umbra care s-a repezit asupra mea. Era ceva,
ca un ciine mare, negru. Pentru o clipa i-am privit ochii. Avea niste ochi rosii, care m-au facut sa ma
treaca fiori reci pe sira spinarii si o privire salbatica. Eu am vazut multi lupi la viata mea. Aratarea asta
nu era nici ciine, nici lup. era o aparitie a Iadului. Si nu cred ca asta era doar din cauza focului. Nu am
putut uita niciodata ochii aia...”
A incercat Gheorghe Udroiu, cand a fost la tirg, sa explice unui pictor ambulant, ce a vazut. Si are
tabloul in casa. Un tablou fantastic, desprins parca din imaginile de cosmar ale Infernului. Iar partea
cea mai impresionanta sunt ochii. Niste ochi pe care pictorul anonim i-a surprins in adevarata lor
splendoare si salbacicie. Un adevarat paznic al teritoriului nimanui, tinutul de dinainte de lumea mortii.
Si totusi, in acea privire furioasa si salbatica, se poate vedea o urma de umanitate, o ultima
reminiscenta a ingerului de dinainte de cadere. Am parasit cit am putut de repede incaperea unde era
pastrat tabloul si pentru o clipa am simtit plutind in aer o spaima aproape perceptibila, un fior care
putea fi simtit fizic. In curtea familiei Udroiu sunt deja 2 cruci, semn ca de 2 ori focul satanic a lovit
gospodaria. Acum urmeaza la rand familia Mariei, mezina familiei, proaspata mamica. Stau cu totii si
asteapta de la o zi la alta sa treaca prapadul, ca sa-si poata vedea linistiti de viata. “Nu putem face
nimica, ca poa` sa vina focul si sa ia totul. Si trebuie sa mai ridicam cateva camere, ca acuma s-a
nascut asta micul si noi mai vrem copii, ca asa a lasat Dumnezeu, ca pe Pamant omul sa se bucure prin
copii sai...”

Drumul ne duce citeva sute de metri, spre dreapta, pina la o curte mare, falnica. Aici, doua curti mari,
de aproape 2, 5 metri si late de aproape 5, strajuiesc intrarea intr-o curte imensa. Pe porti pot fi vazute
sculpturi in relief, imagini cu stele, soare si luna, ca simboluri universale ale vietii. Dar peste toate,
troneaza imaginea unei cruci, o cruce dreapta, cu toate laturile egale, sculptata pe cele doua porti. La
deschiderea portii, crucea se da in laturi, facand loc oaspetilor, ca in vremurile de demult, cand
inaintasii lui Dragos ii primeau cu piine si sare pe drumetii care le cereau gazduire in numele
Domnului. Apoi poarta se inchide, ca si cum ar vrea sa-i pazeasca pe cei proaspat intrati in ograda de
cine stie ce aratari ale Infernului. Aici, in aceasta ograda, se ridica o casa cu doua etaje. Linistea curtii
este strajuita de 2 dulai imensi, flocosi, inchisi pe durata zilei intr-o cusca de sirma lunga de 6 metri si
lata de alti 4. Unul este alb cu o pata neagra in frunte, celalalt este negru, cu niste “cizmulite” albe la
picioarele din spate. Cain si Abel sunt numele lor, in amintirea primilor stramosi ai oamenilor in care au
existat deopotriva si bune si rele. Stapinul tuturor este Zaharia Stefan, primarul buciumenilor.

Este printre putinii care nu au avut mare lucru de suferit de pe urma focului. Oamenii spun ca asta a
fost si din cauza faptului ca se trage din familie de preoti. Fratele tatalui sau a fost staret la o manastire
din sudul Moldovei, iar fratele sau mai mic este preot intr-un sat din apropiere de Cluj. Spun oamenii
ca s-a temut Satana sa se lege de oamenii lui Dumnezeu si de aceea focul i-a ars doar o parte din
bucatarie. L-am gasit pe nea Zahu, cum ii spun vecinii, la masa. Ne-a omenit cu o palinca buna si cu
un jambon facut de tanti Rodica, sotia lui. Asta numai pina s-au inclzit bucatele. Iar intre doua sarmale,
un curcan umplut cu castane si cu mere si perpelit prin unt si smintina, toate stropite cu palinca veche
de 10 ani, tinuta in butoi de dud, gazda noastra ne povesteste o intamplare ce poate fi trecuta in
categoria miracolelor. In urma cu aproape 15 ani, unchiul sau i-a daruit o icoana cu Fecioara Maria, pe
care spunea ca a primit-o de la un calugar pelerin la Ierusalim. Intr-o zi a remarcat ca pe obrazul sting
al icoanei este o pata. A incercat sa o stearga, dar pata aparea din nou.

“Am intrebat preotul din satul vecin si mi-o spus ca icoana plange a nacaz si ca in curand ceva se va
intampla in familie. Iar in noaptea urmatoare, am visat cum a venit Fecioara la mine si mi-a spus:
<Scoala, Stefane, ca ti s-a aprins casa>. Eu asa am sarit din somn de parca totul fusese real. I-am
sculat pe toti si tocmai atunci numai ce s-a pornit uruitul si au inceput a se despica pietrele si a iesi
focul din pamant. Dar nici noi nu ne-am lasat. Am luat galetile si am aruncat la apa pina ce s-a potolit.
Si la fiecare galeata strigat <Piei, satano!>”.

Asa s-a ales domnul Zaharia doar cu o parte din bucatarie arsa. Cand s-a uitat a doua zi la icoana, pata
de pe obraz disparuse.

“Atunci mi-am dat seama ca e facatoare de minuni. De atunci de 2 ori a mai lacrimat icoana, o data
cand a murit tata si a doua oara cand a avut accident fiul meu cel mare, de a stat in spital citeva luni si
era sa moara, iar medicii nu stiau ce are. De atunci ne rugam mereu la icoana asta.” Si mai are
dumnealui un secret pe care ni-l spune. Cand a ridicat casa, a ingropat in fundatie o bucata de lemn
sfint adusa tocmai de la Ierusalim.”Asa faceau stramosii nostrii cand isi ridicau case si tot asa i-am
invatat si eu pe copiii mei, ca sa le fie casa ferita de duhurile rele”

Ne luam la revedere de la familia Udroiu si ne intoarcem, pe acelasi loc pe unde am venit. Este o
superstitie a satenilor pentru ca blestemul focului sa nu-i atinga si pe cei care trec prin sat. Cand
ajungem la marginea satului, linga cruce, ingenunchem si spunem <Tatal nostru> si ne rugam pentru
linistea taranilor din Silistea Buciumeni. Fie ca pacea eterna sa-si intinda aripa protectoare peste acea
mina de crestini, care se roaga aceluiasi Dumnezeu ca si noi. AMIN.

Eliszar

Traditii si legende romanesti - broasca lui Noe - de Eliszar la 26/11/2009, 10:56 - Cat
Traditii si legende romanesti

Broasca lui Noe

Ne-am obisnuit sa asimilam broasca ideii de vrajitorie. Mai mult, aproape toti traim o senzatie de
oroare la gandul ca am putea tine in mana noastra un astfel de animal. Toate aceste orori ale noastre
vin din nestiinta. Pentru ca broasca, in trecutul indepartat, si-a avut locul ei de cinste. Atat din punct
de vedere religios cat si mistic.

Se spune ca broasca ar fi existat inca dinainte de Facerea Lumii. Impresionat de micuta broscuta.
Dumnezeu Insusi a rugat-o sa care apa in gura si tarana cu ajutorul urzicilor, pentru facerea
pamantului. Supusa, broscuta a carat zile nenumarate apa si tarana, pana cand pamantul s-a facut la
dimensiunile actuale. Ca urmare a ducerii la bun sfarsit a muncii, Dumnezeu a binecuvantat si a sfintit
broscuta primordiala. Sfintenia este data de faptul ca nici dupa ce moare broasca nu putrezeste.

Legendele noastre spun ca broasca, la origine, a fost o femeie intristata de moartea unicului ei fiu.
Vazand-o ratacand mereu, plangand, Fecioara a fost impresionata si a transformat-o in broasca. iar
din lacrimile varsate de ea s-a format si primul lac unde ar fi trait broscuta.

Alte povestiri romanesti spun ca, in timp ce Maria plangea pierderea Fiului Sau, o broscuta a venit sa o
consoleze. Micul animal i-a povestit ca a avut 9 fii dar ca pe toti i-au calcat oamenii in picioare.
Nascatoarea de Dumnezeu a zambit trist si a hotarat ca un astfel de suflet merita sa fie altfel decat
celelalte vietuitoare, drept pentru care i-a harazit darul de a nu putrezi niciodata.

Privind in manuscrise atat de vechi incat putini mai stiu de existenta lor, descoperim ca Noe, in celebra
sa Arca, ar fi luat, printre atatea animale, o broscuta si o vrabie. cand apele s-au retras, toate animalele
au plecat, uitand de cele doua. Cum vrabiuta nu putea sa zboare, broasca s-a latit. Vrabia s-a urcat pe
ea si, plutind pe deasupra apelor care se retrageau, amandoua animalele au ajuns la mal.

De ce oare, cu tot rolul ei primordial, broasca este detestata si data deoparte acum? Sa fie din cauza ca
noi, oamenii, ne consideram mai buni si nu ne place ideea ca un alt animal sa ocupe locul mistic care
credem ca ne apartine in interiorul Creatiei? Sau sa fie pur si simplu doar ignoranta? Asa cum nu ne
cunoastem nici macar istoria – cea adevarata, nu cea a invingatorilor, predata in scoli – sa nu ne mai
cunoastem nici macar originile spirituale si mostenirile stramosilor nostri?! E posibil. Pentru ca, la ora
actuala, nu mai avem timp nici macar pentru noi insine. Pacat. Caci cei care nu-si cunosc radacinile
sunt condamnati la disparitie. Ca popor si ca entitate spirituala.
Eliszar

Potopul biblic a fost confirmat - de Eliszar la 24/11/2009, 16:20 - Cat

Potopul biblic a fost confirmat

Povesti adevarate ramase din instoria fiecarui popor amintesc, la un moment dat, de o zi in care zeii s-
au suparat pe muritori si au revarsat apele pentru a-i sterge de pe fata pamantului. De fiecare data,
insa, un om beneficia de mila zeilor si era salvat, fie singur, fie cu toata familia lui. Oriunde ar merge,
in orice zona a Pamantului, cercetatorii gasesc urme ale diluviilor produse cu milioane de ani in urma.
In materilul de fata vom prezenta opinia unui impatimit al trecutului, Robert Ballard, care a pornit pe
urmele lui Noe, incercand sa reconstituie drumul parcurs de patriarhul omenirii in arca sa.

In trecutul indepartat, Marea Neagra a fost un lac

La peste 20 de km de tarmul Turciei, un mini-submarin a reusit sa filmeze pe fundul marii mai multe
artefacte specifice perioadei comunei primitive. Mai exact, este vorba despre o stanca cioplita si de
doua unelte de piatra dotate cu cate o gaura, probabil pentru suportul lor lemnos. In plus, submarinul
a reusit sa filmeze si niste barne foarte bine conservate de apa marii, pe care se vad semne de
prelucrare artificiala. Aceste descoperiri arata ca, in urma  cu multi ani, Marea Neagra a fost un lac al
carui tarm era locuit. In perioada de sfarsit a erei glaciare, datorita incalzirii atmosferei si topirii
ghetarilor nivelul Mediteranei a crescut fara precedent. Apoi, in urma cu 7000 de ani, datorita presiunii
apei – si probabil in urma vreunui cutremur -  fasia de pamant care separa Mediterana de lac a fost
efectiv pulverizata si apele sarate ale Mediteranei au inundat micul lac, transformandu-l in ceea ce este
astazi. Torentul a fost fantastic. Forta apei a depasit de 2 – 300 de ori pe cea a cascadei Niagara,
calculandu-se ca pentru echilibrarea nivelelor apelor ar fi fost nevoie de aproximativ 40 de zile. In
sprijinul acestei teorii, cercetatorii arata ca in anumite zone ale fundului Marii Negre, exista ape dulci,
ramasite ale vechiului lac. Din cauza lipsei curentilor, acele ape au ramas neamestecate cu apa marii.
Mai mult, mediul de acolo este lipsit de oxigen, ceea ce inseamna ca exista conditii optime de
conservare a habitatului de acum cateva mii de ani.

Cand oamenii s-au inrait si si-au intors privirile de la Dumnezeu, Dumnezeu si-a intors privirea de la
oameni. Si a hotarat ca omenirea trebuia sa-si spelle pacatele. Doar Noe stia ce va urma. El fusese
avertizat de Dumnezeu si isi construise o corabie cu care a salvat omenirea si toate neamurile de
animale. Desi multi au cautat arca, mergand pe urmele biblice, pana la ora cotidiana exista cateva
locatii ale acesteia, una dintre ele fiind muntele Ararat din Turcia.

Trecand peste cronici, trebuie sa acceptam faptul ca nu tot Pamantul a fost scufundat sub ape si ca au
existat oameni si tinuturi ramase deasupra apelor. Asta pentru ca, sa nu uitam, dupa ce apele
potopului s-au retras, fii si norele lui Noe au plecat fiecare in cate o parte a Pamantului, pentru a-l
repopula. Ori, daca admitem ca singulara existenta familiei lui Noe, ar rezulta ca noi, cei de acum,
suntem produsul hilar al incestului si ar trebui sa fim condamnati la disparitie. Asa ca stam si ne
intrebam, oare ce a fost, pana la urma Potopul? Gresim noi cautand urmele Arcei in munti sau sub ape?
Oare mesajul biblic se refera la o inundatie catastrofala sau continutul sau este inca ecriptat pentru noi
pana in ziua in care vom fi pregatati sa-l citim? Intrebari sunt multe si vor fi si mai multe. Raspunsuri,
mai putin. Iar noi vom continua sa cautaam tot felul de epave, uneori sa le gasim si sa dam nastere
unor povesti adevarate asa cum credem noi ca au fost candva.

Eliszar
 

Podul uriasilor - de Eliszar la 09/11/2009, 21:07 - Cat

Multe sunt enigmene neelucidate ale Romaniei. Despre unele dintre ele s-au scris carti intregi si
nenumarate articole. Despre altele abia s-a vorbit, iar unele nici macar nu au fost prezentate cititorilor.
Departe de noi gandul de a ne transforma in traducatori de enigme, dar putem fi o parte din cei ce
prezinta aceste enigme ale romanilor. Probabil ca intr-un viitor, fiecare mister isi va afla dezlegarea.

In dreptul orasului Braila, chiar in mijlocul Dunarii, la o adancime de circa 2 m, exista urmele inca
necercetate ale unei constructii stranii. Ani de zile, barcagiii se fereau se locul respectiv, pentru ca,
spuneau ei, o forta malefica tragea in adancuri oamenii, cu tot cu barci. Ciudata constructie este
cunoscuta de localnici ca Podul Uriasilor. Nimeni nu stie nici cine si pentru ce anume a fost construit
podul. Unii istorici presupun ca a fost facut de romani pentru a putea trece cu usurinta Dunarea, catre
cetatea Troesmis (Iglita, n. a.). Dar doua argumente spulbera ipoteza asta. In primul rand, costurile nu
justificau o astfel de constructie, cetatea neavand o importanta strategica deosebita. In al doilea rand
in urma cu 2.000 de ani, adancimea si furia fluviului nu permiteau o astfel de lucrare, cu toata tehnica
arhitectilor antici. Abaterea Dunarii nu e posibila nici astazi in acel loc, darmite in urma cu 2 milenii?!
Cit despre o constructie facuta direct sub apa, nici nu incape vorba. Si atunci, cine a construit, totusi,
Podul Uriasilor?

Urmasii uriasului Enac

O legenda crestina spune ca pe vremea cand Apostolul Andrei a stat in Dobrogea, in zona respectiva
inca mai traiau cei din urma urmasi ai lui Enac, singurii supravietuitori ai uriasilor invinsi de Moise in
Canaan. inalti de 8 – 10 picioare (2, 5 – 3 m, n.a.), acestia jurasera sa razbune alungarea stramosilor lor
de catre armatele evreilor si faceau imposibila viata oamenilor din zona. Talharii uriasi traiau intr-un
castel inconjurat de apele Dunarii unde stransesera bogatii nenumarate din jafuri si silnicii. Mult a fost
sangele varsat de urmasii lui Enac pentru a strange acele comori blestemate. La rugamintile sarmanilor
asupriti de uriasi, apostolul s-ar fi rugat Mantuitorului si intr-o noapte, apele Danubiului s-au umflat
brusc si au spulberat castelul si pe aparatorii sai de pe fata pamantului, nelasand nici un supravietuitor.

Gemetele din adancuri

In ce priveste cronicile istorice, intr-una singura este amintit acest Pod al Uriasilor, devenit vizibil
pentru putina vreme in urma cu circa doua secole cand, din cauza secetei, apele Dunarii au scazut
enorm, aducand la suprafata urmele straniului pod. De altfel, putini sunt si localnicii care la ora actuala
mai stiu de existenta ruinelor. Cu toate acestea, din cand in cand, cei care trec prin zona respectiva
sustin ca uneori aud gemete din adancuri.

“Maica, nu stiu ce or spune unii si altii, dar cand se aud gemetele din adancuri, inseamna ca cere
Dunarea cap de om”, sustine tanti Ileana, o femeie sarmana care vinde verdeata in piata.

“De fiecare data a fost asa. Cum s-au auzit gemetele, n-au trecut citeva zile si s-a mai inecat cineva”.

“S-a dus la fund ca un pietroi”

Marius Predescu, de 37 de ani, povesteste ca in urma cu mai putin de doi ani se plimba prin zona cu
Schwautzerul lui urias.
“Eram cu bicicleta si-l alergam, ca sa puna muschi pe el. La un moment dat mi-a venit o idee, am
coborit de pe bicicleta si am luat o bucata de lemn pe care am aruncat-o in Dunare. Voiam sa fac citeva
scufundari cu Athos”.

Ciinele a sarit imediat in Dunare si s-a repezit cu salturi uriase catre bucata de lemn.

“In clipa urmatoare, l-am vazut pe Athos cum s-a dus la fund ca un pietroi, fara sa mai apara deloc. Si
nu era nici un fel de virtej in zona. Mi s-a facut frica si m-am urcat repede pe bicicleta”.

Cei care cunosc legenda afirma ca spiritele uriasilor ar pazi in continuare podul pe care l-au construit
si imensa comoara ingropata undeva, pe fundul Dunarii. Oricum, intre legenda si adevar e o adancime
de doar 2 metri...

Eliszar

Misterul Sfincsilor din Carpati - de Eliszar la 03/11/2009, 21:36 - Cat

Misterul Sfincsilor din Carpati

Semnificatia Carpatilor este asemanatoare in mai multe scrieri vechi. Astfel, in sumeriana, KUR-
PAT/es/I inseamna Muntele printilor si se aminteste ca inainte de Potop, au domnit 8 regi in 5 orase,
timp de 241.200 de ani. Apoi tablitele sumeriene spun ca “...a sosit Potopul, iar dupa Potop au venit la
domnie regii popoarelor din munti...”. In sanscrita denumirea de KARPATA inseamna “Locul
Guvernatorului” iar in latina CARPE, “Muntele tau”. Mai mult, o serie de istorici romani si straini
considera ca muntele mistic, Caucaz, amintit in scrierile stravechi nu are absolut nici o legatura cu
actualul Caucaz, ci cu muntii care se intindeau intre Portile de Fier si pina in zona Buzaului. Aici ar fi
fost si Prometeu inlantuit de Zeus. Cunoscand toate aceste legende si realitati istorice, putem intelege
mai usor valoarea spirituala a sfincsilor romanesti.

Energiile inteligente

In Muntii Bratocea, la capatul uneia dintre culmi gasim o alta stinca ciudata. Localnicii ii spun Faunul,
iar numele spune totul despre vechimea pietrei. Si aici, ca si in celelalte locatii unde se gasesc sfincsi,
masuratorile energetice au aratat un flux iesit din comun. Batrinii spun ca demult de tot, Zeus insusi,
ranit in lupta cu titanii, si-ar fi gasit refugiu intr-o pestera de sub sfinx si ar fi fost ascuns de un faun
care l-a ingrijit si i-a vindecat ranile. Tot faunul a fost cel care s-a sacrificat pentru regele zeilor atunci
cand titanii s-au oprit in preajma muntilor cautindu-si prada. Dupa ce s-a vindecat, Zeus s-a intors la
lupta si si-a recucerit Olimpul, iar cu un manunchi de fulgere a sculptat actuala stinca, in semn de
omagiu pentru salvatorul sau. Uneori si ziua si noaptea, sfincsul pare sa ia foc. Unii spun ca se vad
fulgerele lui Zeus, altii spun ca sunt flacari de comori.

Doar radiestezistii afirma ca, in realitate, e vorba despre niste incarcaturi energetice exceptionale, care
se pot vedea si in plan fizic. Puterea lor este atit de mare, incit, daca nu ar fi controlate ar putea arde
jumatate din Romania pe o adincime de circa doi metri, sustine domnul Pavel Codrescu, unul dintre cei
care au masurat, pina la ora actuala, energiile din jurul citorva sfincsi. Domnia sa si cei cativa
colaboratori au efectuat o experienta  inedita in zonele studiate. La o adincime de jumatate de metru,
au ingropat un trei obiecte: unul de argint, unul de aur si unul dintr-un aliaj oarecare, pe care le-au
lasat un an intreg. Se urmarea efectul energiilor asupra diverselor metale. “Am pornit de la ideea ca in
antichitate sacerdotii foloseau mai mult aur si argint si mai putin alte metale”. La dezgropare, argintul
era de o culoare verde inchis, aurul nu avea nimic iar aliajul respectiv  era pur si simplu topit. O
explicatie logica nu a putut fi data experimentului.
“Pentru ca ar fi trebuit sa acceptam ca energiile din zonele respective sunt... inteligente si au anumite
preferinte metalice. Iar asta nu e totul. Culoarea argintului nu a fost niciodata aceeasi. La Toplet
argintul a avut o culoare albastra, aurul a capatat o vaga nuanta rosiatica, iar in Bucegi, argintul a fost
acoperit de o pelicula rosie”. Nimeni nu poate explica anomaliile respective decat prin... componenta
energetica diferita intre zone.

Paznicul de seara

Se ajunge relativ usor, de pe drumul turistic care

duce de la Cabana Ciucas in virf, fiind situat pe unul din abrupturile sudice ale Tigailor Mari. Privirea
sfinxului este indreptata catre apus, mai exact catre locul din care, in religia crestina, vin luptatorii
negativi, cei cunoscuti si sub numele de diavoli. Localnicii spun despre sfinxul lor ca ar fi fost, la
origine, un inger de-al lui Dumnezeu. Ingerul trebuia sa pazeasca o inchisoare in care Stapinul ceresc ii
aruncase pe diavoli. Dar paznicul nu a fost suficient de vigilent si diavolii au scapat si au fugit catre
soare-apune.  Atunci ingerul, de rusine, l-a rugat pe Dumnezeu sa-l ierte si sa-l lase acolo, in locul
unde daduse gres. Iar Dumnezeu l-a ascultat si l-a transformat intr-un paznic de piatra. Cei care ajung
in preajma Paznicului pot simti mici furnicaturi in palme si sunt cuprinsi de o stare de moleseala. Unii
pun asta pe seama lipsei de oxigen la inaltime, dar oamenii locului stiu ca acesta e semn ca locul e viu.
Si oricum, nimeni nu are curajul sa doarma in zona. Mai ales ca nu foarte departe de acel loc, mai
exista o stinca denumita sugestiv “Mina dracului”.

Disparitii misterioase

In vara lui 1992, Georgescu Aurel, cativa tineri specialisti in mistica si energetica - la vremea cand
acestea abia intrau pe “piata romaneasca”, aveau sa dispara fara urma. Respectivii, in numar de sapte,
sustineau ca sunt in posesia unor scrieri vechi si a unor harti care atestau existenta unor porti de
trecere catre alte dimensiuni. Cei sapte spuneau ca in interiorul Bucegilor s-ar afla mai multe incaperi
unde au fost depozitate arhive secrete din cele mai vechi timpuri si ca acestea ar fi pazite de niste
preoti ciudati. Timp de aproape doua luni, respectivii au cautat intrarile respective. Intrau in pesterile
din zona si apareau abia spre seara, obositi dar deloc descurajati.

La un moment dat, cei sapte au povestit unuia dintre calugari, parintelui Teofil, (de la care, in urma cu
mai bine de 10 ani a aflat subsemnatul povestea, n. a.) ca sunt pe cale sa descopere intrarea cautata. Si
cand au avut impresia ca nu sunt crezuti, au scos dintr-un rucsac vechi doua obiecte stranii ce pareau
a fi facute dintr-un amestec de bronz si argint. Spuneau ca mai cele doua bucati fac parte din cheia
care va deschide poarta de trecere si ca ei sunt pe cale sa descopere cea de a treia bucata, si ultima, a
cheii.

A fost ultima seara cand cei sapte au mai fost vazuti. Corturile in care-si faceau veacul pe timp de zi si
de noapte au ramas goale iar o ancheta in adevartul sens al cuvintului nu a putut fi pornita, pentru ca
nu exista nici o urma a baietilor. S-a spus la vremea respectiva cum ca ar fi patruns intr-o galerie care
s-a surpat in urma lor sau ca au fost striviti de zidurile pesterilor prin care tot intrau si scormoneau.
Doar parintele Teofil credea ca baietii gasisera poarta de trecere si o deschisesera, dar nu mai aveau si
cheia de intoarcere. Pentru ca asa spunea calugarul cel initiat, ca fiecare usa spirituala are cheia sa si
daca folosesti o alta, nimeresti in alta parte. Cit despre cei disparuti, acestia nu au fost singurii, mai
multe cazuri de disparitii stranii fiind puse pe seama caderilor in prapastie sau a ursilor. Cu toate
astea, pina acum nu au fost descoperite urme ale tragediilor, asa incit misterul nu a fost inca elucidat.

Pentru o mai buna documentare ne-am adresat spiritologilor si specialistilor in energetica. Se pare ca
astfel de chei exista si permit accesul la anumite zone. “Spre exemplu, toata lumea stie ca sub Sfinxul
din Bucegi se gasesc comorile spirituale ale omenirii, dar nimeni nu a putut descoperi nimic, indiferent
de aparatura folosita. Sa va spun eu de ce. Pentru ca intrarea este ascunsa sub un val de energie
primordiala, greu de reperat si de penetrat. Doar cel care trece de zidul respectiv de energie poate
patrunde in tainitele secrete ale Sfinxului. Altminteri, Sfinxul pare o piatra ca oricare alta, pe unul din
munti. E vorba de ceea ce noi numim decalaj temporar. Adica in acelasi loc pot exista mai multe
civilizatii dar decalate temporar”, sustine domnul Frederik Hanunssen, din Finlanda, un iubitor al
spatiului carpatic, pe care-l considera adevaratul pamint sfint de unde au venit zeii. Domnia sa este
autorul unor cercetari care aduc in prim plan Carpatii dintre Dunare si Ceahlau, ca fiind leaganul
civilizatiei noastre si al puterilor mistice care au stapinit planeta in vechime.  

Dar pentru cei care sunt cit de cit initiati in mistica, cuvintul Akasha rezolva tot misterul. Pentru ca
Akasha este memoria universala, cea care inregistreaza si pastreaza tot ceea ce s-a intamplat de-a
lungul timpului. Astfel, se pare ca sfincsii din intreaga lume sunt zone in care aceasta arhiva a omenirii
poate fi accesata. In felul acesta, stincile cele ciudate actioneaza ca o poarta ascunsa intr-un program
sofisticat, o poarta lasata de programatorii initiali pentru orice eventualitate, in caz ca lucrurile nu se
deruleaza asa cum ar trebui.

Punct de reper pentru calatoriile spatiale

Pentru existenta Sfincsilor din intreaga lume, exista si o alta explicatie. In cartea sa intitulata “Cartea
trecutului misterios”, francezul Robert Charoux spune ca pe glob exista locuri speciale, numite puncte
ale dragostei, in care energiile se aduna si se contopesc. Nu este vorba despre energiile normale ci
despre energiile primordiale, cele din care a fost format pamintul si care poarta intreaga informatie
despre planeta noastra. In acele puncte ale dragostei energetice, in care energiile terestre si cele
celeste converg, Pamintul a “nascut” diverse forme zoomorfe de piatra. Cei care ajung sa controleze
acele puncte pot controla viata si moartea pe Terra. Din acest motiv exista o permanenta lupta in
umbra pentru a controla centrele de energie primordiala. Numai ca acestea nu pot fi controlate
material, ci spiritual si energetic.

Un alt loc special se gaseste in Muntii Calimani, in rezervatia “12 Apostoli”, unde pot fi vazute o serie
de stinci cu diverse reprezentari antropomorfe. Ani de zile oamenii au crezut ca au de-a face cu niste
toane ale naturii, dar in 1987 un student descoperea pe Valea Paltinu, un megalit straniu, care
reprezenta o figura bizara insotita de cateva simboluri solare. S-a afirmat la vremea respectiva ca
insemnele solare sunt cele mai vechi din lume, dar descoperirea nu a avut ecou, parte din cauza
birocratiei comuniste, parte din dorinta puterilor oculte de a face cit mai putin zgomot in preajma
centrelor de putere energetica si spirituala. Mai mult, au fost voci care au sustinut ca zona ar fi una
tamaduitoare, dar nu a fost demonstrat nimic din punct de vedere stiintific. Trecand apoi in Ceahlau,
intr-un luminis la care se ajunge dupa un urcus nu chiar la indemina oricui, se gaseste o stinca ciudata,
de cremene, inconjurata de mai multe formatiuni antropomorfe. Este vorba de ceea ce localnicii au
numit Dochia si care are o inaltime impresionanta de nu mai putin decat 20 de metri. La baza stincii
este un mic izvor, despre care oamenii spun ca ar avea proprietati curative. Aici vin, de la departari
mari, pentru a umple bidoanele si sticlele de plastic cu apa curata, apa sfinta ce izvoraste direct din
stinca. Legendele care inconjoara stinca sunt numeroase si nici una nu e mai “tinara” de 2.000 de ani.
Unii spun ca Dochia ar fi fost, in fapt, fiica lui Decebal preschimbata de zei in stinca pentru a nu fi
prinsa de romani. Se spune ca Traian insusi o urmarea pe fata si cand a vazut puterea vechilor zei ai
dacilor si-a oprit armatele si nu a mai inaintat. Oricum, pasionatii de OZN sustin ca in preajma Dochiei
s-ar fi vazut cele mai multe obiecte zburatoare stranii din 1980 incoace. Florea Mihai, unul dintre
acestia, afirma ca Dochia este, nici mai mult, nici mai putin, decat primul punct din cadrul calatoriilor
spatiale care folosesc gaurile de vierme pentru a scurta durata calatoriilor. “Chiar si asa, consumul de
energie este mare si aici, la Dochia, ei fac prima reincarcare a navelor. Poate parea de domeniul
fictiunii, dar orice aparat electric pe baterii functioneaza mult mai mult acolo sus, decat este prevazut a
se intampla. Asta din cauza curentilor energetici din apropiere. Dochia a fost folosita de mii de ani ca
punct de reper pentru calatoriile spatiale...”. Daca este sau nu adevarat, ramine ca timpul sa ne arate.

“Nu sunt copil, da` mi se facuse parul maciuca in cap”

In apropiere de Orasul Herculane, de-a lungul Cernei, pe soseaua catre Orsova, se gaseste un alt
Sfincs, cel de la Toplet, ascuns privirilor turistilor, dar de a carui existenta stiu iubitorii muntelui. Se
ajunge ceva mai greu la el, din cauza drumului anevoios. Si el este inconjurat de legende si povestiri
fantastice. Si daca stim ca Nicolae Densusianu a localizat Muntele Sfint Kogaionon putin mai jos, la
Dunare, in apropiere de Portile de Fier, nu ne mai miram de nimic. Sub Sfinxul de acolo se spune ca ar
fi ingropate ciomagul lui Hercule si piele leului prin care nu trecea nici o arma. Multi au cautat, de-a
lungul anilor, cele doua obiecte mistice dar nimeni nu le-a gasit. Spun oamenii ca numai un viteaz cu
inima curata le va gasi si ca acela va deveni aparatorul romanilor. Ba mai mult, oamenii spun ca o data
la 100 de ani, cele doua arme pot fi vazute stralucand, timp de cateva minute.

“Atunci trebuie ele luate, pentru ca altminterea nimenea nu le gaseste”, afirma domnul Nicoara Matei,
profesor etnolog si istoric, citind una din legendele locale. Tot domnia sa spune ca despre unul dintre
eroii locali, haiducul Pantelimon, pe la 1830, oamenii spuneau ca ar fi gasit pielea de leu si ca din
cauza asta nu-l atingeau gloantele poterei si ale strajilor domnesti trimise sa-l pranda.

“Dar eu mai curand cred ca dadea bani poterei si aceia nu aveau nici un interes sa-l omoare”, incheie
domnul Matei. Tot de la domnia sa aflam si ca in preajma Sfinxului de pe Cerna, viperele sunt mai mari
si mai veninoase.

“Eu am vazut cateva si m-au trecut fiori pe sira spinarii. Era una care sta tolanita taman pe sfinx si
arata ingrozitor. Avea pe putin 2 metri si o grosime ca pe brat. Cand m-a auzit s-a ridicat ca la juma`
de metru si a sisiit spre mine de m-a luat groaza. Apoi a alunecat pe stinca si s-a strecurat printr-o
crapatura, chiar sub sfinx. Nu sunt copil, da` mi se facuse parul maciuca in cap. Am crezut ca nu scap
de acolo”, isi incheie etnologul relatarea.

Vocile din preajma sfincsilor

Dar cea mai importanta alcatuire stincoasa de tip sfinx a fost facuta in Muntii Retezat, unde nu mai
putin de sase formatiuni de tip antropomorf sunt dispuse pe un arc de cerc care inconjoara virful cu
acelasi nume. Cei care analizeaza solul masivului vor remarca uimitoarea lui asemanare cu cel de pe
Luna. In plus, turistii care au campat sau doar au trecut prin preajma, sustin ca nu au simtit nevoia de
apa sau de mincare si ca s-au simtit foarte relaxati, chiar daca ajunsesera acolo dupa o zi intreaga de
mers pe munte.

Culmea Gropsoarelor din masivul Zaganul adaposteste un alt sfinx, numit Ciobanasul. Privirea sa este
orientata catre sud-est, ocrotitor. Pentru locuitorii vechi ai Romaniei, denumirea de cioban avea si o
altfel de semnificatie. Simboliza stapinitorul locului respectiv, patronul turmei, al formatiunilor tribale
si chiar al micilor voievodate si cnezate. Locul musteste de legende si de intamplari bizare, iar localnicii
il ocolesc, spunind ca nu aduce noroc. Cei care au trecut prin preajma Ciobanasului sustin ca au auzit
niste voci ciudate, vorbind intr-o limba complet necunoscuta. Vocile au incetat imediat ce s-au
indepartat de Ciobanas. Sa fi fost doar niste unde radio sau altfel de unde?! In plus, nu o data s-a
afirmat ca vocile care se aud in preajma stincilor si a pesterilor pot apartine si unor fantome. Dar ce sa
caute fantomele in locuri pustii, pe virf de munte?

Satelitii celesti

O alta ipoteza tulburatoare a existentei sfincsilor a fost emisa de o serie de cercetatori straini si romani
a fost aceea ca pietrele functionau, in realitate, acum mii si mii de ani, ca niste bizare aparate de emisie
– receptie spirituala. Prin intermediul lor, zeii de dincolo de Pamint isi puteau trimite ordinele catre
preoti, iar prin intermediul lor, acestea sa ajunga la oameni. Nu intamplator zonele au fost cunoscute
ca fiind sfinte din cele mai vechi timpuri, iar pe virfurile muntilor s-au descoperit o gramada de urme
ale unor temple vechi de mii de ani. Sfincsii functionau nu ca aparate de radio celeste ci ca statii de
amplificare, fluxurile energetice si spirituale care treceau prin ele fiind retrimise catre lumea larga. Si in
felul acesta, informatiile controlate de zei ajungeau si la cele mai cunoscute oracole, printre care si cel
din Delphi. Ani de zile s-a afirmat despre acesta din urma ca ar fi “functionat” ba pe seama unor gaze
halucinogene care se gaseau sub oracol, ba pe seama cine stie caror mincaruri sau ciuperci cu efect
halucinogen. Realitatea este putin diferita. Gazele sau mincarurile halucinogene nu ofereau informatiile
primite de la zei ci il deschideau pe sacerdotul care efectua serviciul catre lumea divina. Apoi veneau
informatiile celeste, care treceau prin sfincsi si se repartizau in functie de reteaua informationala creata
de zei. Cum s-ar spune in zilele noastre, sfincsii indeplineau, pe vremuri, rolul satelitilor de
comunicatie din zilele noastre, dar la un nivel la care satelitii nu vor ajunge niciodata.

Locul unde omenirea s-a nascut

Interesant este ca departe de a fi centre turistice active, zonele care

adapostesc sfincsi par cuprinse de tacere, ca si cum cineva ar incerca sa le faca uitate in timp. Nu este
vorba despre mina omului, cum s-ar putea crede ci despre o auto-protectie a zonelor respective.
Energia emisa in preajma sfincsilor a dus la crearea unei faune cel putin bizare (vezi viperele de la
Toplet, n. a) dar si a unor fenomene naturale menite a-i alunga pe turisti. Este suficient sa privim
statisticile din ultimii zeci de ani ca sa vedem cum zona Retezat – Godeanu a fost foarte rar vizitata si
cum nu o data, cei care s-au aventurat pe muntii respectivi, au murit sau au suferit accidente grele.

“Cu Bucegii s-a intamplat altceva. Strainii au stiut dintotdeauna ca acolo sunt secrete nemaipomenite
care pot da stapinire asupra lumii si a popoarelor. Si cum sa ajunga sa caute acele secrete, fara a fii
remarcati? Asa ca au folosit cozile de topor romane si au introdus Bucegii in circuitul turistic. In felul
acesta, printre turisti, cautatorii de comori spirituale isi pot pierde urma usor printre ceilalti si pot
parea oameni obisnuiti” afirma domnul Marian Dumitrescu, geologog si specialist in energia pietrelor.
Cu toate acestea, in ultimii 3-4 ani, o serie de accidente bizare au tras un semnal de alarma asupra
Bucegilor.
Avalanse, caderi in prapastie, accidente inexplicabile, ii determina pe tot mai multi turisti sa renunte la
explorarea masivului Bucegi, cu toate ca asta nu convine anumitor grupari oculte. Si ceea ce parea
imposibil, se petrece de cativa ani incoace: muntele se trezeste iar paznicii spiritualitatii universale s-
au intors acasa, in locul unde omenirea s-a nascut.

Eliszar

Copiii Diavolului - de Eliszar la 26/10/2009, 21:43 - Cat

Copiii Diavolului

Bogdan inseamna, in slavona veche, “darul lui Dumnezeu”. Te-ai astepta, in primul moment, ca
purtatorul unui asemenea nume sa aiba o viata linistita, sa fie fericit. Mai mult, numele insusi denota o
persoana puternica, care stie ce vrea si cum anume sa-si croiasca un drum in viata. Si totusi, soarta ne
joaca uneori feste urite. Poate tocmai ca sa ne arate ca nu poate fi anticipata. Sau poate doar ca sa ne
faca sa ne simtim mici. De ce oare? Greu de spus. Pentru ca de nepatruns sunt caile Domnului.

Barbatul venit prin vis

In localitatea Muntenii Buzau din judetul Ialomita traiesc doi frati care sufera de o boala misterioasa,
Bogdan si Emilia, de 17 si respectiv 14 ani. Timp de 12 ani, mica familie a fost daca nu fericita, cel
putin linistita, ca majoritatea celor care traiesc la tara, intr-o zona nu chiar foarte bogata dar unde cei
harnici pot sa aiba de toate. Mai mult, copiii nu suferisera de nimic in afara bolilor copilariei pe care le
fac toti. Si totusi, in ziua in care Bogdan implinea 12 ani, ceva a intervenit in viata lor, imprimindu-i un
alt curs, definitoriu.

“Eram cu totii la masa de prinz si luasem un tort si niste suc de la Slobozia, ca de, era ziua baiatului.
Deodata Bogdan  s-a ridicat urland de la masa. Isi agita bratele si tropaia ca un cal naravas.”

S-a repezit la pereti si a inceput sa dea cu pumnii in ei si sa spuna vorbe care mai de care mai ciudate.
Dupa cateva minute a cazut jos de epuizare si a privit in gol aproape o jumatate de ora. Apoi totul a
reintrat in normal. Baiatul nu-si aducea aminte nimic, iar singurele marturii erau doar degetele lui
insangerate de la loviturile in zid. Initial toti au crezut ca este vorba de o criza de pubertate si nu au
luat-o in seama. Numai ca din clipa aia Bogdan a inceput sa aiba visuri ciudate, in care un barbat in
negru il striga din virful unui turn ce parea parasit. Il ruga sa ii aduca cheia si sa-l scoata de acolo, ca
nu mai poate sta si daca nu il scoate vor muri amindoi in curind. Aproape doi ani au durat cosmarurile
baiatului. Se trezea si de cateva ori pe noapte urland si agitindu-si miinile.

“Uneori aveam impresia ca nici pe noi nu ne mai recunoaste. Se uita la noi ca si cand se intreba ce
cautam noi acolo si cine suntem noi. Si-a pierdut toti prietenii, pentru ca stiti cum circula vorba prin
sate si nimeni nu isi mai lasa copiii sa se joace cu baiatul nostru.”

Timp de doi ani cit au durat cosmarurile, viata baiatului a fost foarte agitata. Indiferent unde era, pe
strada, la scoala, intorcea capul si spunea ca il urmareste un barbat imbracat in negru, acelasi barbat
din visul lui, care-i spunea ca nu va scapa de el decit dupa ce-l va scoate din turn. Parintii ajunsesera
sa se obisnuiasca cu ideea ca fiul lor nu e tocmai sanatos la cap si s-au concentrat mai mult asupra
educatiei Emiliei. Numai ca, in ziua in care  Emilia a implinit 11 ani, blestemul a lovit iarasi  casa din
Munteni. La trei zile dupa aniversare, Emilia a fost cuprinsa de convulsii. “Facea spume la gura si tot
repeta niste cuvinte pe care nu le-am mai auzit niciodata, la nimeni, parca erau descintece, dar nu
intelegeam nimic din ele.” spune tatal celor doi, trist. Dar, totodata, de la prima criza a Emiliei,
cosmarurile lui Bogdan au incetat brusc. Se parea ca baiatul gasise cheia catre turn: sora lui.
Fetita blestemata in ulita

Desi copiii nu au facut rau nimanui, locuitorii nu vad cu ochi buni vecinatatea celor doi copii. Treptat,
mila lor s-a transformat in ingrijorare, ingrijorarea in indiferenta iar indiferenta se transforma, pe zi ce
trece, in ura. Este acea ura pe care oamenii au simtit-o dintotdeauna fata de cei pe care nu i-au inteles.
S.G., localnica, se plinge:

“Domn’e, nu se mai poate asa. Trebuie ca cineva sa faca ceva. Pai ne este frica sa ne mai lasam copiii
pe strada."

Nepotica doamnei S.G. a avut probleme dupa ce a fost blestemata intr-o zi, pe strada, de Emilia. Cum,
de regula, tot satul a cam inceput sa-si bata joc de cei doi posedati, fetita in virsta de numai sapte ani
a facut si ea ce i-a vazut facand pe cei mari: a inceput sa strige dupa Emilia cand a intalnit-o. O facea
in toate felurile, urita, nebuna, proasta satului etc. Cum raspunsul la injurii a fost tacerea, fetita s-a
suparat ca nu e bagata in seama, a luat o piatra si a aruncat cu ea. Piatra a lovit-o pe Emilia la cap, iar
sangele a inceput sa curga din rana. Cei care au fost prezenti la eveniment isi amintesc si acum cu
groaza ce s-a intamplat. Emilia a pus mana pe fetita si a inceput sa spuna tot felul de vorbe din care
ceilalti nu intelegeau nimic. Apoi si-a dus o mana la rana si cu degetul i-a facut trei semne fetitei: unul
pe frunte si doua pe obraji, dupa care a scuipat-o pe micuta.

“Trei luni de zile nepotica mea nu a fost in stare de nimic. Avea ameteli si i se inchideau ochii, nu mai
recunostea pe nimeni. Se trezea noaptea urland si povestea ca un barbat cu fata mutilata punea mana
pe capul ei, exact in locurile unde Emilia ii facuse semnele cu sange.”

egeaba au dus-o parintii la doctor, pentru ca nici un tratament nu a fost eficient. In cele din urma au
mers toti la familia Emiliei si au rugat-o sa o vindece pe fetita. Iar ea i-a ajutat, dupa ce micuta a
promis ca nu o sa mai strige niciodata vorbe urite dupa nimeni, pe strada. Dupa care a luat un cutit de
bucatarie, s-a crestat la degetul mare si a lasat cateva picaturi de sange sa curga pe capul fetei. In
zilele urmatoare micuta si-a revenit complet. De la acea intamplare se tem satenii de Emilia, iar teama
lor se transforma, pe zi ce trece, in ura.

“Lupta cu Satana nu e o joaca”

Preotul Nicolae Dumitra considera ca ceea ce se intampla cu cei doi copii e din cauza pacatelor savirsite
fie de proprii parinti fie de alti inaintasi ai familiei.

“Cuvintul Domnului spune ca pacatele savirsite in timpul vietii de catre o persoana vor cadea asupra
urmasilor acesteia pana la a saptea spita. Dar ne mai spun cartile sfinte, ca atunci cand Dumnezeu face
ca pacatele parintilor sa cada asupra copiilor, in marea Lui bunatate pune in acestia si puterea de a
spala pacatele. Cei care, prin credinta,  reusesc sa descopere acea putere in ei, vor reusi sa duca o viata
tihnita, lipsita de griji...”

Preotul e convins ca diavolul nu a venit de capul lui pe capul copiilor. El le-a recomandat post sever si
rugaciuni, sub supraveghere canonica, dar pana acum acestea nu au avut nici un efect. Pentru ca “
degeaba se tine post cu trupul daca nu se tine si cu sufletul. Lupta cu Satana nu e de joaca, nu putem
spune <hai ca saptamana asta tinem post dar cealalta mincam de toate> - asta nu mai e post. Iar daca
parintii nu ii ajuta si ei prin puterea exemplului, atunci cum sa reuseasca sa scape? Ca e simplu sa spui
vreau sa am, dar sa nu faci nimic pentru asta.” spune parintele Dumitra, suparat. Si tot de la el mai
aflam ca despre mama celor doi copii se spune ca ar practica vrajitoria.
“Lumea vorbeste, ca de, asa a fost dintotdeauna gura lumii, sloboda. Cica ar fi vazut-o pe Lucrita,
mama lor, ca ar fi facut vraji si alte alea. Ba unii spun ca au auzit-o cum vorbea cu Diavolul si cum ii
raspundea acesta la tot felul de intrebari. Eu nu stiu daca o fi vinovata sau nu. Numai Dumnezeu stie si
El poate judeca.” Personal el crede ca baiatul o sa-si revina, pentru ca numele lui il arata ca n-o sa fie
niciodata al Satanei.

Parintii celor doi copii au incercat din rasputeri toate solutiile. Au apelat  la tot felul de persoane
cunoscute ca specializate in ritualuri si descintece, au sfintit casa de o gramada de ori, au chemat din
capitala un specialist in exorcizari de case. “Nu e solutie de care sa fii auzit si la care sa nu fii apelat.
Noi suntem oameni sarmani si cu dragoste de Dumnezeu, n-am facut rau la nimenea. De ce suntem
blestemati?”

Au fost cu copiii la spitalele din Bucuresti sa le faca analize: “Am fi preferat sa ne spuna ca au epilepsie
sau o alta boala, numai sa stim ce se intampla. Am facut toate analizele posibile...” Dar intotdeauna
analizele ieseau bine. Medicii le-au spus ca boala e pe sistem nervos, fara sa dea vreun diagnostic si ca
mai bine se adreseaza unui psiholog, specialist in regresie hipnotica. Din pacate, tratamentul acesta nu
a dat roade, pentru ca nici unul din copii nu reusea sa intre in transa, oricit s-au straduit specialistii.

Fata care vorbeste liba vechilor druizi

In urma cu vreo doi ani si jumatate, in urma unor recomandari, a sosit din Marea Britanie un specialist
in masurarea cimpurilor energetice si determanarea cauzelor ce produc perturbari in functionarea
normala a  acestora. Contactat prin intermediul mesageriei electronice, Richard Doodley a avut
amabilitatea sa ne raspunda la cateva intrebari.

R.:Ce ati gasit acolo?

R.D.: Harta liniilor energetice ale tarii dumneavoastra m-a fascinat intotdeauna. Si asta pentru ca am
constatat ca, in afara meridianelor principale, care fac parte din reteaua terestra, multe din liniile de
forta isi schimba valoarea si locatia in decursul anilor. E ca si cum s-ar incerca acoperirea intregului
teritoriu, nu doar a unei anumite zone. Din cauza asta pentru tara dumneavoastra nu se pot face
niciodata pronosticuri fixe. E mai mult decit fascinant, ca si cum ati avea mereu alte sanse.

Cand a fost contactat si rugat sa vina in Romania, nu a stat pe ganduri. Nu era prima data. Doar cazul i
s-a parut lipsit de importanta, mai ales ca pe harta energetica, zona era departe de orice punct sau
linie de forta. A venit impreuna cu un coleg, medium. Pe masura ce se apropiau de sat  se opreau din
loc in loc pentru a face masuratori. “Rezultatele erau haotice. Intr-un loc nu gaseam nimic sau mai
exact, totul era normal, pentru ca in locul urmator sa ne trezim in fata unui adevarat punct de forta. In
cele din urma, punand cap la cap rezultatele obtinute si intocmind graficul de forta, am ramas uimiti
noi insine. Era vorba despre o sinusoida, lucru foarte rar intalnit si care se petrece doar in zonele
perturbate extern. Stii, ca si cand ai lovi succesiv o bucata de tabla cu un baros, din loc in loc, cautind
punctul cel mai slab in care sa obtii o bresa. Asta se intampla si acolo. Ceva sau cineva, incercase sa
gaseasca o poarta de trecere catre lumea noastra.”

Colegul domnului Doodley a fost si mai transant. Pe masura ce se apropiau de sat simtea o prezenta
stranie. “Cand am intrat in casa, pe Roger l-au apucat frigurile si a inceput sa tremure. Simtea atit de
puternic prezenta straina, incit dintii au inceput sa-i clantane. “ Copiii nu se trezisera inca. Au inceput
sa masoare energiile din jurul casei, pana au ajuns in dreptul ferestrei camerei copiilor. Acolo nu se
putea inregistra nimic. Totul era haotic. “Era, cum spunem noi, un punct de fisura. Acesta se obtine in
cazul unei rupturi intr-un punct de tangenta energetica. Atunci ne-am dat seama ca in locul respectiv
se intamplase ceva ingrozitor.”
Cand cei doi copii s-au trezit englezii au mers la ei sa ii masoare.

“Cand ne-a vazut, fata a inceput sa rada cu un ris gros, aproape barbatesc si sa-si agite bratele. Apoi a
inceput sa ne vorbeasca. In primul moment eu nu am inteles nimic, dar apoi l-am vazut pe colegul meu
uimit. Vocea i se adresa in limba vechilor celti. Prietenul domnului Richard ii traducea si lui ce spunea
fata si anume ca de data asta au sosit prea tirziu, ca el a apucat sa vina si ca o sa rada de neputinta lor.
Din scurtul dialog cu fata, cei doi au tras concluzia ca au de-a face cu o entitate care mai incercase sa
vina pe pamant dar fusese oprita, in urma cu mai bine de 2000 de ani, de preotii druizi. Dupa mai bine
de o jumatate de ora, entitatea a intrerupt legatura iar fata a cazut la pamant, epuizata. Pana la
plecarea oaspetilor, nu s-a mai intamplat nimic.

“Din masuratorile pe care le-am facut copiilor, am constatat ca baiatul are sanse mari sa-si revina.
Aura lui e foarte puternica si e protejat, dar despre fata nu pot spune acelasi lucru. Are caracteristicile
persoanelor sacrificate. Poate doar o minune sa o mai salveze.”

Din pacate, verdictul celor doi specialisti in energetica nu a fost pe placul parintilor care tot mai sperau
ca cei doi copii ai lor isi vor reveni. Deocamdata nimic din tot ce au facut nu a dat rezultatul scontat,
astfel incit toti se gandesc sa plece in pelerinaj la Ierusalim.

“Sunt convins ca acolo, la mormantul Mintuitorului, imi voi regasi cei doi copii si vom fi iar o familie
fericita”.

Eliszar

Dragonul Dacic de pe Columna lui Traian il reprezinta pe Dumnezeu - de Eliszar la 24/10/2009, 19:12 - Cat
Dragonul Dacic de pe Columna lui Traian il reprezinta pe Dumnezeu

Despre stindardul dacic s-au scris foarte multe studii. Astazi va prezentam insa o ipoteza originala,
extrem de indrazneata care apartine unui impatimit de cercetarea istorica. Este vorba de George Liviu
Teleoaca, un chimist de profesie care, dintr-o mare pasiune pentru esenta sacra a civilizatiei
inaintasilor nostri incearca sa demonstreze un fapt tulburator: dragonul dacic, stindardul pe care il
vedem reprodus in mai multe locuri pe Columna lui Traian, il reprezinta pe insusi Dumnezeu. O teorie
care, cu siguranta, va trezi pasiuni, va fi contestata de unii, dar, de ce nu, ar putea deschide noi
orizonturi de cercetare pentru specialisti. (Dumitru Manolache)

Moto: „De-a lungul secolelor, procesul de alterare al simbolurilor s-a manifestat prin acoperirea lor cu
pseudosemnificatii, prin Inecarea lor In false simboluri sau atribuirea de semnificatii aberante; de
aceea, simbolurile se cer curatate de sedimentele depuse In timp". (Florin Biciusca, “Centrul lumii
locuite”) George Liviu Teleoaca este un chimist pasionat de istorie, cu o activitatea pluridisciplinara, un
cercetator de talent, “plin de neastampar si orientat spre motivele intrinseci ale interesului epistemic, al
voluptatii explorarii si atractiei misterelor”, cum il caracteriza profesorul dr. Ion Manzat. Autor al mai
multor eseuri despre inceputurile civilizatiei pe aceste pamanturi, ajutat de ratiunile chimistului axate
pe ideea de structura, a descoperit ca si acest domeniu poate fi sistematizat.”Operand astfel, ne-a
marturisit George Liviu Teleoaca, am constatat ca stravechiul cuvant romanesc “valc” sau “vlac” a fost
atestat cu peste 3 700 de ani in urma in Rig-Veda si ca singur poate explica formarea a patru grupe
mari de cuvinte ale lumii referitoare la toponime, hidro-toponime, etnonime, precum si la cuvinte
fundamentale de uz comun, de unde si concluzia ca originea civilizatiei cuprinsa intre Oceanul Indian si
Oceanul Atlantic este esentialmente valahica”.

Cu toate ca Whitney Smith, fostul director al Institutului american pentru drapele, plaseaza dragonul
dacic Impreuna cu variantele sale Intre drapelele care au facut istoria lumii (1), nimeni n-a Incercat sa
dezlege taina imensei sale puteri care i-a asigurat venerarea timp de peste 2500 de ani din Persia si
pana In Anglia, englezii mai purtandu-l Inca In cruciade, dar si In batalia de la Bosworth din anul 1485.
Iata, Insa, ca „nu aduce anul ce aduce ceasul” cel bun, cand ajuns din Intamplare In foarte bine
organizata biblioteca din incinta primariei Slanic Prahova am zabovit, fara graba, ca orice om aflat In
concediu, asupra foto-imaginilor de pe Columna lui Traian cuprinse In albumul publicat de Constantin
Daicoviciu si Hadrian Daicoviciu Inca din anul 1966. Intre ele si metopa In care lui Zeus, numit de
romani Jupiter, Ii este asociat In aceeasi logica de zeu tutelar Dragonul Dacic. Plasate In acelasi registru
superior, cele doua icoane asociate una celeilalte conduc, fara echivoc, la concluzia ca Dragonul Dacic Il
desemna pe Dumnezeu In conceptia dacilor, tot asa dupa cum Jupiter Il desemna pe Dumnezeu In
viziunea agresorilor romani.

Dragonul Dacic il desemneaza pe Dumnezeu Abordarea plastica In semi-profil si a Dragonului Dacic,

caruia Ii este redata si cea de a doua ureche, asa cum se vede bine si pe copia Columnei de la Muzeul
de Istorie Nationala din Bucuresti, consolideaza ideea ca realizatorii Columnei au conferit una si aceeasi
semnificatie celor doua icoane, asa Incat se poate afirma cu certitudine ca Dragonul Dacic Il desemna
pe Dumnezeu. Din nefericire, Bartoli (2), ca si toti istoricii care au studiat mesajele Columnei, n-a
sesizat ideea In care a fost realizata aceasta metopa si, ca atare, In impresionantul sau volum de
stampe consacrat Columnei, nu s-a mai considerat obligat sa redea cu fidelitate ambele icoane de pe
Columna, desenand Dragonul Dacic cu un ireal corp de sarpe, dar si In varianta profil mai usor de
realizat, fara sa se mai vada si a doua ureche a capului de lup obligatorie pentru un semi-profil. Prea
putin importanta pentru epicul bataliei de la Tapae, metopa a fost creata special pentru a spune peste
milenii ca Dragonul Dacic desemna prin Nume pe Dumnezeul transcendental, aflat din punct de vedere
teologic chiar mai presus de idolatrele Intruchipari antropomorfice.

Surprinzatoarea analogie a hieroglifei cu rol de fonograma Ca dovada ca Dragonul Dacic Il desemneaza

pe Dumnezeu prin Numele Sau si ca acest Dragon Dacic trebuie citit ca o hieroglifa cu rol de
fonograma, care indica un nume, vom recurge de aceasta data la analogia cu banala reclama intitulata
„Camelia Pana” oferita puterii de Intelegere a omului de rand anul acesta de o publicatie centrala In
care rebusul unei camile cu pene desemneaza numele unei persoane. Ceea ce confera certitudine
faptului ca cele doua fotograme au fost realizate urmand una si aceeasi logica grafica este si
constatarea ca varianta camilei cu aripi este aidoma lupului cu aripi de pe drapelul unitatii galeze, ca
alta varianta a Dragonului Dacic Inscrisa In tratatul lui Whitney Smith.

Cuvinte de pe vremea cand exista o singura limba Daca vom merge cu gandul mai departe si vom avea
In vedere doar capul camilei cu cele cateva pene, vom constata ca si In urma cu mii de ani simbolul
dacic alcatuit dintr-un cap de lup cu alte cateva pene a fost realizat urmand una si aceeasi logica
grafica, fapt ce ne permite sa afirmam ca Numele lui Dumnezeu ilustrat pe metopa 18 a Columnei de
larg-raspanditul dragon dacic este Volco-Black. Capul de lup sugereaza, In mod evident, cuvantul
Volco asemenea cuvantului rusesc volk = lupul, iar imaginea segmentului cu pene face aluzie la corbul
prezent In mitologie, In folclor, dar si In religie ca simbol pentru culoarea neagra, care sugereaza In
acest fel cuvantul Blac ca si cuvantul englezesc black = negru, din vremea cand era doar o singura
limba. Puterea Dragonului Dacic, semnul sub care s-a facut istoria lumii Extrem de importanta este
semnificatia teologica a acestei metope care spune peste milenii Intregii omeniri, cu autoritatea
imperiala a Columnei lui Traian, ca Dragonul Dacic este semnul lui Dumnezeu.

Acest mesaj al Columnei dezleaga, astfel, taina imensei puteri a Dragonului Dacic sub semnul caruia s-
a facut istoria lumii din Persia pana In Anglia. De aici si definitia pentru dacologie ca stiinta a edificarii
lumii civilizate prin sacru In numele revelatiei primordiale dacice, asa dupa cum am aratat In eseurile
intitulate „Dragonul si falera”, „Varful Peleaga”, „Un simbol pentru unitatea funciara a Europei” sau
„Romanii In cartile sacre ale omenirii”. In Incheiere mai trebuie spus ca In deplin acord cu eseurile mai
sus amintite, Columna lui Traian din forumul celor doua biblioteci emblematice, cea greaca si cea
latina, reconfirma faptul ca centrul spiritual al lumii este In Dacia Ardeleana, acolo unde a existat,
necontestat, si ca atare continua sa existe, Axis mundi.

Eliszar

Articol publicat in Gardianul

Pericolele de sub Bucuresti - de Eliszar la 22/10/2009, 22:32 - Cat

Pericolele de sub Bucuresti

De la un an la altul bucurestenii se pling de sanatate, de dureri de cap tot mai dese, de ameteli care
dureaza tot mai mult, de stari de somnolenta care se cronicizeaza. Si toate acestea au fost puse ba pe
seama radiatiilor ba pe seama stresului ba pe seama poluarii pregnante sau a faptului ca, dupa 1990,
romanii si-au luat chiar si cite 2-3 servicii. Unii chiar au mers mai departe si au declarat ca Bucurestiul
este permanent tinta unor atacuri dint-un razboi nevazut care se duce la nivel paranormal si despre
care oamenii simpli nici nu stiu nimic si nici macar nu ar cuteza sa se gandeasca la astfel de lucruri.
Fara sa tragem linie, sa trecem in revista cateva dintre pericolele zilnice la care este expusa capitala si
despre care nu s-a vorbit niciodataa decit cel mult in anumite cercuri.

La un pas de o posibila epidemie de ciuma

Desi la ora actuala ciuma este o boala eradicata de mult, ceea ce nu se stie este ca ea poate sa loveasca
necrutator capitala Romaniei. Si asta pentru simplul motiv ca, in urma cu sute de ani, bolnavii de ciuma
erau, pur si simplu ingropati la gramada, intr-o singura groapa, iar peste ei se turna var, in ideea ca
varul va izola virusul respectiv. Ceea ce nu stiau medicii din acele vremuri insa, se referea la
longevitatea virusului si la faptul ca varul actioneaza ca un izolator: adica, pe de o parte, izola, intr-
adevar, pentru moment, virusul ciumei, dar pe de alta parte il conserva, pur si simplu. Ciuma, o boala
necunoscuta europenilor, avea sa fie adusa din pustele Asiei de hunii lui Attila in a doua jumatate a
secolului al V-lea.

De-a lungul secolelor au fost o serie de epidemii de ciuma, dar cea mai cumplita s-a declansat in
timpul domniei lui Caragea, in anul 1812. Bucurestiul a fost aproape pustiit in acele vremuri iar cei care
nu mureau loviti de cumplitul flagel, paraseau orasul catre zone mai ferite, in special zone de munte si
de padure. Scrierile din acea perioada spun ca tacerea era atit de apasatoare peste Bucuresti, incit se
puteau auzi filfiitul din aripi ale pasarilor si zgomotele produse de ciocul acestora, ca un fel de
prevestire a nenorocirilor. Din pacate, in timp, s-a petrecut un eveniment care nu a putut fi prevazut de
edilii secolelor respective: marginea Bucurestilor a devenit zona centrala, iar actualele excavatii pot
scoate oricand la suprafata mortii adormiti de ciuma.

In urma mai bine de  30 de ani, cand au inceput sapaturile pentru metrou si pentru Casa Poporului, in
unele locuri s-au descoperit locuri unde fusesera ingropati ciumatii. Doar printr-un noroc epidemia nu
s-a declansat existind riscul ca la orice noua constructie sa fie descoperite gropi comune cu morti de
ciuma. Mai mult, se pare ca, din diverse motive, o parte din cei morti au fost aruncati in subterane,
acoperiti cu var ti surpat apoi pamantul de deasupra. Specialistii in virusologie afirma ca la ora actuala
virusul de ciuma nu mai este mortal, dar asta doar in cazul in care este depistat la timp si izolat. Pentru
ca exista voci care spun ca vaccinurile impotriva ciumei sunt putine si ineficiente, atita vreme cit au
fost obtinute din tulpini deja invechite ale virusului respectiv.

Ioana Matei, arheolog, considera ca: “numarul celor morti de ciuma si ingropati la temelia propriei case
sau inhumati in graba poate fi foarte mare, iar in zilele noastre s-a pornit o adevarata campanie de
construire a unor blocuri gigant in Bucuresti. Interesele de moment pot face ca orice descoperire de
aceasta natura sa fie tinuta strict secreta, intrucit oprirea, chiar si partiala a lucrarilor de constructie, ar
cauza pierderi imense pentru antreprenori si investitori. Asa ca cei mai multi, daca vor descoperi astfel
de cadavre infestate cu ciuma, nu numai ca nu vor sti cu ce au de-a face, dar exista riscul ca sa le arda
in crematoriile proprii si in felul acesta sa declanseze, pur si simplu, epidemia mortala”.

Lacul urias de sub capitala Romaniei

Cu milioane de ani in urma, pe locul unde este astazi Bucurestiul se intindea Marea Getica. Treptat,
fundul marii s-a ridicat iar marea s-a retras, facand loc manoasei Cimpii Romane. Cu toate acestea, un
fenomen ciudat, dar deloc rar, a dus la conservarea unei parti a fostei mari, sub forma unui lac
subteran. Ne explica domnul Andrei Mocanu, geolog de profesie, care la ora actuala scrie despre istoria
geologica a Bucurestiului: “Practic ce s-a intamplat in acele vremuri: din cauza efortului pamantului,
scoarta terestra s-a ridicat, pur si simplu, formind o concavitate in care s-a pastrat apa marii milenare.
Imaginati-va urmatorul aspect: aveti o saltea de plaja, plina cu aer. Puneti pe ea o galeata cu apa, plina,
la mijloc, apoi indoiti cele doua margini ale saltelei pana cand se impreuneaza. In felul acesta galeata a
ramas la mijloc, dar in acelasi timp este complet acoperita de cele doua margini ale saltelei. Exact asta
s-a intamplat cu Marea getica: apa s-a retras parsial, iar marginile scoartei terestre s-au incretit pana
cand au format zona de deal pe care s-a ridicat, ulterior, Bucurestiul”.

In sustinerea teoriei sale, domnul Mocanu aduce fenomenele care se petrec fie zilnic, in statiile de
metrou fie in perioadele cu ploi, cand canalele se infunda. “Apa se scurge, e adevarat, dar la un
moment dat lacul subteran se umfla si da pe dinafara, lucru care duce la saturatia pamantului cu apa si
la aparitia fenomenului de baltire. Fenomenul nu are nici o legatura cu asa zisa canalizare defectuoasa
- care oricum este defectuoasa - ci cu saturatia dcu apa a pamantului. Apoi, nu-mi spuneti ca nu ati
remarcat, faptul ca in anumite statii de metrou, indiferent daca este zi sau seara, se aude curgand
permanent o apa. Nu e vorba despre nici un riu ci pur si simplu de canalele prin care apa de la
suprafata se scurge in lacul subteran”.

O bomba naturala care poate exploda oricand

Mai mult, domnul Mocanu considera ca Ceausescu a facut, printre multe altele, o gresala capitala in
perioada de urbanizare si modernizare a Bucurestiului: a construit lacul de la Ciurel, pe Dambovita.
Initial lacul s-a vrut sa fie transformat in primul port pe Dambovita, barci si vaporase de mic tonaj
urmind sa strabata drumul pana al dunare. “Din nefericire, presiunea pe care lacul Ciurel o exercita
asupra pinzei freatice din adancime s-a dovedit fatala, aducand o serie de izvoare mai mici sau mai
mari, catre suprafata, impiedicand deversarea acestora in lacul de sub Bucuresti”. Si asta nu este totul,
presiunea exercitata ducand la aparitia unui pericol despre care cei mai multi nici macar nu au habar,
anume pungile cu gaze de sub oras. “Unii spun ca din cauza lucrarilor de punere a conductelor cu gaz,
in Bucuresti, s-a ajuns la situatia in care Capitala sta efectiv pe o bomba care poate exploda in orice
ceas. Este o aberatie si in acelasi timp este purul adevar. De ce este o aberatie? Simplu, pentru ca in
cazul unei explozii locale, alimentarea cu gaze se intrerupe aproape instantaneu. Deci ar putea, cel
mult, sa aibe loc o explozie undeva la un bloc, cel mult. In acelasi timp insa, Bucurestiul sta pe o
acumulare de gaze. Acestea s-au format, de-a lungul milioanelor de ani, prin putrezirea animalelor
marine care traiau pe vremuri in Marea Getica si care au fost izolate, in momentul in care pamantul s-a
incretit si a format concavitatea in care se gaseste lacul subteran, iar presiunea exercitata de Lacul
Morii si de apele subterane, risca oricand sa impinga aceste gaze spre suprafata. Din pacate, nu exista
o modalitate de ardere controlata a acestor gaze, pentru ca orice flacara care ajunge in adanc poate
transforma zona intr-una desertica.

Bucurestiul de acum 2300 de ani

Cu toate acestea, exista o minune care pana acum a facut fata pericolului din adancuri: canalele si
subteranele Bucurestiului. Si nu vorbim despre canalele construite de comunisti, ci despre subteranele
existente de mii de ani in aceasta zona. Domnul Iulian Georgescu, profesor de istorie, are propria sa
opinie:

“Aduceti-va aminte ca fanariotii se plimbau cu trasura pe sub pamant. Chiar credeti ca intr-o suta de
ani, acei fanarioti puteau sa construiasca asemenea coridoare tainice? Pai sa nu uitam cit a durat ca sa
fie preschimbate subteranele si transformate in metrou, asta la sfirsit de secol XX, cu utilaje si oameni.
Deci cum va inchipuiti ca puteau sa faca acei fanarioti lucrarile de amenajare a subsolului cu o sapa si o
galeata rudimentara?! Nu, domnilor, subteranele au existat dintotdeauna si ele sunt pomenite chiar si
pe vremea dacilor. Pentru ca Bucurestes, in anii 292 i. H. era atestat documentar ca fiind capitala
Gaetiei (Getiei), condusa in acei ani de Dori regis thracum: Dromichaites, cum i-au spus grecii sau Doru
Mihaita, asa cum i se spunea in realitate”.

Subteranele, indiferent cine le-a construit, au scapat pana acum Bucurestiul de o eventuala explozie,
gazele acumulate in adinduri gasind loc de trecere catre suprafata si intr-o asemenea concentratie incit
sa nu fie periculoase pentru oameni.

“Se mai intampla ca uneori, o punga mai mare de gaze sa iasa din adancuri si atunci, de regula,
bucurestenii se pling de dureri de cap, de ameteli  sau au o stare de somnolenta, de lene. Nu e vorba
despre nici o boala pe sistem nervos sau de nici o oboseala cronica, asa cum lasa unii sa se inteleaga,
ci pur si simplu de inhalarea unei cantitati prea mari din acele gaze. Acum doar nu o sa vreti sa se
anunte la televizor ca Bucurestiul este in pericol, ca doar banii in Bucuresti se fac si cele mai mari
interese aici sunt”.

Subteranele salvatoare

Numai ca blestemul care a cazut pe neamul getilor s-a transmis si catre noi, urmasii lor. Pentru ca ceea
ce ne-a salvat pana acum ne poate aduce pieirea de acum inainte. Subteranele de sub capitala, desi
construite dupa forma unui furnicar, au adus cu ele un pericol nou: orasul se poate surpa sau macar
unele zone ale acestuia, intrucit a ajuns sa semene cu un urias svaiter.

“Este si motivul principal pentru care reteaua de metrou este permanent prelungita”, este de parere
domnul Mocanu. “Pentru ca prin asta o serie de subterane sunt cimentate, betonate si intarite cu liniile
de metrou, ducand la o crestere a securitatii zonei respective. Cel mai mare dezastru s-a petrecut in
timpul cutremurului din 1977 cand, din cauza acestor goluri de sub oras, aproape tot centrul
Bucurestiului s-a naruit. Atunci s-a alarmat Ceausescu si a pornit campania de construire intensiva a
metroului, oferind poporului o explicatie plauzibila si ascunzind existenta trecatorilor subterane, de
teama de a nu fi folosite de eventualii dizidenti”.

Pamantul viu de sub Capitala

Cei care au lucrat la metrou au vazut si au auzit lucruri greu de crezut. Mircea Ioanid, pensionar, isi
aminteste cu groaza niste intamplari din anii `80 al caror martor a fost pe cand cara cu basculanta
pamant din subteran.

“Nu am fost singurul care am trait astfel de intamplari, dar sunt singurul care a mai ramas in viata dupa
tot ce s-a intamplat. Pentru ca pamantul i-a inghitit, pur si simplu pe ceilalti. Pamantul era viu, la
propriu. Si eu eram tinar sofer si in putere si nu  ma temeam asa, cu una cu doua, dar cand imi
amintesc de intamplarile respective mi se zbirleste si acum parul in cap de frica”. Dumnealui sustine ca,
in 1982, unul dintre excavatoare a scos la suprafata un cadavru bizar. Avea in jur de 2 metri sI ceva sI
era imbracat straniu, cu un fel de roba rosie si cu o masca neagra pe fata. Pielea era de o culoare
maronie. Ceea ce ne-a uimit pe totI a fost senzatia ca acel barbat era inca viu. Avea ochii larg deschisI
iar fata sa, desI cu trasaturi frumoase, inspira teama. Unul dintre colegii mei chiar a facut o gluma sI
spunea ca asa trebuie sa arate Satana, daca o exista. Nu stiu daca a fost o simpla coincidenta sau mai
mult, dar la cateva zile dupa, pe colegul asta l-au descoperit mort. La autopsie medicii au spus ca avea
toate organele interne imprastiate, ca sI cum ceva ii explodase in interior”.

Dar ceea ce i-a uimit pe cei citiva lucratori care au vazut cadavrul a fost obiectul ciudat pe care
aratarea il tinea in mana si care semaca cu un baros mai mare termanat cu o secure cu doa taisuri. “Si
nu atit arma din mana aratarii ne-a uimit cit mai ales faptul ca nu mai vazusem niciodata nimic
asemanator si ca, desi parea ca statuse sub pamant timp de sute de ani, nu avea nici un fel de rugina
pe ea. Arma si cadavrul au fost izolate pana urma sa vina un specialist, dar in seara respectiva au
disparut complet, in mod surprinzator. “Au venit cei de la Securitate si ne-au intors pe toate fetele, ne
banuiau ca suntem intelesi cu dusmanii de clasa si ca am ascuns cadavrul. Dar am trecut si de asta. In
schimb, ceilalti colefgi ai mei au disparut, pe rind, inghititi de pamant, fara ca cineva sa mai dea de
urma lor. La disparitia unui am fost de fata si nu am putut uita nici acum urletul animalic pe care l-a
scos, strigand, incercand sa se agate cu unghiile de o margine de pamant: <Nu-l lasa Mircica sa ma ia,
aoleo maicuta mea, ai mila de mine...>. Eu sunt singurul care am scapat pentru ca mi-am cerut
transferul pe un alt santier”.

Refugiul ultimilor zei ai dacilor

Legendele vechi vorbesc despre o rascoala a uriasilor si a titanilor impotriva stapanului de atunci al
Pamantului, respectiv Zeus. Rasculatii au invins, in prima faza dar zeii au fost ajutati de eroul pelasg
Hercule care i-a invins, i-a ferecat cu lanturi grele si i-a aruncat sub pamant. Tainita in care au fost
azvirliti titanii se pare sa fi fost Bucurestiul, iar subteranele au fost construite de Hefaistos, zeul din
adancuri, special incit nici una sa nu duca la suprafata. Domnul Alexandrescu Tiberiu, etnolog si
folclorist, spune ca legenda Minotaurului este adevarata, dar realitatea a fost deformata.

“Bucurestes a fost numit asa in urma victoriei asupra titanilor, pentru ca zeii cei vechi s-au bucurat de
triumful lor vremelnic si au construit un oras in care oamenii sa se bucure mereu si sa celebreze de-a
pururea victoria asupra titanilor. Numai ca aici, sub Bucurestes, a fost construita, de asemenea si cea
mai cruda inchisoare, ferecata cu lacate magice: un labirint in care cei care patrundeau nu mai ieseau
niciodata la suprafata, pentru ca nu mai reuseau sa gaseasca drumul. Va intrebati de ce oare nu le
dadea prin minte sa faca semne pe pereti si sa mearga dupa ele? Simplu, pentru ca labirintul insusi era
viu si isi schimba retelele de colidoare permanent. Pamantul acesta, domnilor, a fost un pamant viu
dintotdeauna. De aia tara s-a numit Getia sau Geia iar getii au fost fii sai”.

Si tot aici, in labirintul de sub Bucurestes, domnul Tiberiu considera ca au fost inchisi ultimii zei de
catre Apostolul Andrei, cel care i-a crestinat pe daci. “Poate o sa vi se pare ciudat ca un intelectual ca
mine crede in zei si in forte nevazute. Credeti-ma cand va spun un lucru: cu cit stiinta se dezvolta mai
mult, cu atit mai mult ea se apropie de Dumnezeu. Ajungem sa ne punem niste intrebari firesti iar
raspunsurile nu le putem gasi in aceasta lume, pe calea rationamentului logic. Iar fenomenele din
adancul Bucurestilor sunt dincolo de orice logica si ratiune”, incheie domnul Tiberiu.

Taina bisericilor ortodoxe

Pentru a afla mai multe, ne-am adresat unui mic grup de specialisti in domeniul paranormalului si i-am
rugat sa ne ajute sa ne formam o parere asupra lucrurilor pe care le-am aflat. Irina Asaftei, Remus
Dumitru si Petre Petre sunt mediumuri cunoscute in lumea lor si care se ocupa cu masurarea cimpurilor
de forta si a perturbarilor acestora. De la ei am aflat un lucru interesant, anume ca, din punct de vedere
energetic, Bucurestiul este pozitionat pe un nod de energie negativa telurica.

“Asta nu inseamna ca Bucurestiul este negativ, ci ca acel cimp, in functie de directia sa de expansiune,
poate afecta viata de la suprafata fie pozitiv fie negativ. Curgerea energiei se face sub forma unei
spirale care se deplaseaza periodic  in jurul unui punct de sprijin. Cand sensul de curgere al spiralei
este in sus, la suprafata totul se resimte sub forma unui boom economic, al unei dezvoltari puternice,
al unui nivel de trai imbelsugat. Cand spirala se invirte si directia de curgere a energiei este catre
centrul pamantului, atunci avem la suprafata o perioada de regresie economica, de dezastre, de boli si
nefericire. Iar cand spirala deplaseaza energia lateral, de regula exista momente de stagnare
economica si spirituala, la suprafata”.

Din pacate, toti trei sunt de acord cu un aspect: directia de deplasare a energiei nu poate fi prevazuta
ci doar constatata si masurata, ceea ce inseamna ca nu se pot lua masuri pentru contracararea
efectelor negative. “Mai ales ca nu exista o regula a deplasarilor: pot fi tri deplasari laterale urmate de
una verticala in sus sau in jos sau pot fi cicluri de cite o singura deplasare in jurul punctului de sprijin”.
Cu toate acestea, dumnealor sustin ca in ultimii ani, oamenii au gasit, voluntar sau involuntar, o
metoda ca sa contracareze deplasarile din adancuri: construirea bisericilor ortodoxe.

“Finisarea unei biserici activeaza cimpuri de forta deosebite si fac in asa fel ca deplasarea energiei sa se
orienteze, treptat, catre in sus sau cel mult lateral. In ultimii 15 ani de cand ne cunoastem noi, am
remarcat practic ca la fiecare biserica ortodoxa construita, cimpul de forte de sub Bucuresti s-a
schimbat, a devenit mai stabil si mai puternic, ca si cum fiecare lacas de cult a functionat ca un fel de
amplificator si stabilizator de energie telurica”, incheie doamna Asaftei.

Stand si analizand fiecare dintre opiniile specialistilor, nu am putut sa nu ma gandesc, cu groaza, ca

fiecare zi este o zi periculoasa si poate fi ultima zi din viata unei metropole. Si abia atunci am realizat
cit de intelepti au fost stramosii nostri, numind acest oras Orasul Bucuriei, orasul care traieste intens
fiecare ceas din viata sa, orasul care se bucura de fiecare secunda ce i-a fost daruita sau harazita...
Poate de zeii din adancuri, poate de titani sau poate de entitati a caror existenta mintea noastra
rationala si logica se teme sa o recunoasca sau sa o accepte.

Eliszar 

Traditii magice la români - de Eliszar la 21/10/2009, 17:40 - Cat

Traditii magice la români

Calusarii, intre traditie si magie

Traditia calusarilor vine din vremuri stravechi si e nascuta din credintele pagane pre-crestine. Pe
vremuri calusarii erau preoti ai cultului solar. Condusi de un mare preot- devenit vataf dupa
raspandirea crestinismului - dansurile lor erau mai mult decat initiatice. Erau exorcizante. Marele preot
era cel care implora zeul sa il ajute si el insusi conducea mica armata a calusarilor care se razboiau cu
duhurile rele ce puneau stapanire pe sate. Mai mult, calusarii depuneau un juramant al tacerii, doar
vataful avand voie sa vorbeasca. Din cand in cand, la indemnurile vatafului, calusarii scoteau anumite
strigate de lupta. S-a constatat ca atat juramantul de tacere cat si strigatele de lupta isi aveau rolul lor
mai mult decat important. Cercetari de ultima ora in domeniul energetic au demonstrat ca pentru
fiecare cuvant rostit organismul cheltuie o anumita cantitate de energie.

Mai mult, strigatele, in functie de tonalitatea si forta lor, emit energie. Folosite in lupta, strigatele
distrug armonia dusmanului, ii anihileaza puterea (cat de destepti au fost stramosii nostri cand au
descoperit asta cu mii de ani inaintea practicantilor de arte martiale). Marele preot al cultului, isi
transmitea cunostintele unui singur barbat care urma sa-i ia locul. Datorita raspandirii crestinismului,
celelalte culte pagane au pierdut teren, putin cate putin, ramanand, totusi, adanc inradacinate in lumea
satului. In felul acesta, “Calusul” a ramas doar un dans inteles de tot mai putini oameni. Cu toate astea
sunt oameni care cred in continuare ca privitul calusarilor te ajuta si iti aduce noroc tot anul.

Celor care muncesc de Rusalii li se stramba gura

In anumite zone din sudul tarii, de Rusalii taranii stau acasa si nu muncesc timp de 3 zile de teama ca
altfel vor fi pedepsiti de Dumnezeu. Se spune ca cei care nu respecta traditiile vor avea necazuri tot
anul, vor saraci iar gura li se va stramba. Mai mult, femeilor care sunt prinse ca lucreaza, ielele le vor
stamba mainile si le vor lua graiul. Apa sfintita de Rusalii aduce recolte bogate In judetul Bihor satenii
duc la biserica diverse vase in care urmeaza sa faca mancare in timpul anului, faina si sare amestecata
cu furaje pentru animale. Animalele care vor consuma mancarea binecuvantata de preot vor fi ferite de
actiunile spiritelor rele si de vrajile rele. Din faina se coace paine pe vatra care e mancata in familie.

Femeile sterpe care vor manca paine facuta din faina de la biserica vor ramane gravide iar femeile
gravide care mananca din acea paine vor naste copii frumosi si sanatosi. Cu apa sfintita de preot taranii
merg si stropesc ogoarele si gradinile ca sa aiba recolte bogate. Mai mult, in anumite zone,
gospodinele duc la biserica ramuri de tei care vor proteja casa de duhuri rele. In Halmeu ielele sunt
alungate cu... capsuni In zona Halmeului, cunoscuta si sub numele de Tara Capsunilor, Rusaliile au o
semnificatie aparte. Aici legenda spune ca a doua zi dupa Rusalii, taranii trebuie sa alunge ielele cu...
capsuni. Asta ca ielele sa nu strice culturile oamenilor, stiut fiind faptul ca aceste entitati ale
vazduhului se prand in hora si danseaza stricand culturile si gradinile oamenilor. Capsunile nu trebuie
sa fie stricate altfel ielele se intorc si ii iau graiul nesabuitului. Iar cel care arunca cel mai departe
capsuna va fi ajutat de Dumnezeu si va avea recolta cea mai bogata.

Udatul nevestelor

Tot a doua zi dupa Rusalii, pe Valea Gurghiului are loc un obicei pastrat din vechime si anume udatul
nevestelor. Traditia spune ca femeile udate vor fi mai frumoase si mai sanatoase. Mai intai are loc o
petrecere sateasca, unde barbatii, tineri si batrani, imbracati in straie de sarbatoare se incing la joc. Se
joaca batuta si invartita, dansuri pline de magie, pe care altadata preotii pagani le oficiau cu oamenii
lor in fata enoriasilor veniti sa se inchine zeilor. La asfintit se canta melodia “De-a lungul”. Atunci
barbatii se aduna si invita la dans femeile. Intai pe cele casatorite in ultimul an, apoi pe fetele
nemaritate si la urma nevestele “cu vechime”. Stransi laolalta cu totii, pornesc spre rau unde un flacau
asteapta femeile ca sa le arunce in apa. Barbatii care vor sa-si scape nevestele de la udat trebuie sa se
tocmeasca pentru ele.

Nici o femeie nu lipseste de la sarbatoare. Radacina sarbatorii se regaseste in ritualurile magice pre-
crestine. In acele vremuri, pentru a imbuna zeii locali, cei datatori de viata (stapani ai apei si ai
Soarelui), acestora le era oferita in fiecare an o fata neprihanita. fata era legata pe o pluta si pluta
lasata sa pluteasca in deriva. Daca zeii se indurau de fata, o scoteau la liman si ii salvau viata, dar fata
nu avea voie sa se mai intoarca niciodata in satul sau natal. daca insa zeii aveau nevoie de fecioara ca
sa ii slujeasca, atunci o primeau la ei. Influenta crestinismului si-a spus cuvantul si asupra acestor
ofrande sangeroase si darul catre zei a devenit, treptat, unul simbolic.

Sarbatoarea Fiilor satului

Cunoscuta si sub numele de Duminica Mare – pentru ca la slujba sunt pomeniti toti sfintii din calendar
- prima duminica de dupa Rusalii, este sarbatorita, la Manastirea din Pietris Vale, si ca ziua fiilor
satului. Localnicii vin inca de dimineata la manastire. Dupa Liturghie, in jurul pranzului, multimea iese
cu praporii in camp, pe locul sfant de langa biserica. Legendele locale spun ca prin acele locuri a trecut
insusi marele imparat al crestinilor, Constantin, impreuna cu evlavioasa sa mama, Elena. Cu un toiag
infipt in pamant, Constantin a hotarat loc de manastire. upa ce preotii binecuvanteaza pamantul ca sa
dea recolte bogate, taranii saruta crucea si primesc aghiazma. Apoi, toata lumea se strange in curtea
manastirii unde sunt bucatele aduse pentru a fi binecuvantate. Dupa aceea, fiecare se intoarce la casa
sa unde se pune masa mare in curte, cinstita cu cele mai bune mancaruri si vinuri din camari.

Sfanta Fecioara din Sumuleu-Ciuc

Credinciosii de rit catolic au un mod aparte de a sarbatori Rusaliile. Aici exista o statuie a fecioarei
despre care se zice ca este facatoare de minuni.

In fiecare an, sute de pelerini din tara si de peste hotare se aduna in cel mai mare pelerinaj catolic din
Estul Europei. Ei se roaga Fecioarei pana in zori de zi. Multi poarta cu ei obiecte personale ale
persoanelor netransportabile, pe care le ating de statuia miraculoasa. Dimineata toata lumea se
indreapta, intonand imnuri si rugaciuni, catre Dealul Calvari, unde este asteptat rasaritul soarelui. In
lumana rasaritului, pelerinii incearca sa desluseasca vreun semn divin de la Fecioara Maria.

Pogorarea Sfantului Duh sau sarbatoarea cincizecimii

La 50 de zile de la Inviere si la 10 zile de la Inaltarea Domnului la cer, a fost trimis pe Pamant, in chip
de limbi de foc, Duhul Sfant Mangaietorul, “cel care din Tatal purcede”.

El a fost trimis de catre Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, pentru a binecuvanta neamul omenesc, pentru
a carui mantuire s-a jertfit Isus. Putini sunt cei care stiu de ce tocmai a 10 zi de la Inaltarea lui Isus a
coborat Sfantul Duh asupra apostolilor sub forma de limbi de foc. Nimic nu se face fara voia Domnului
in imparatia cerurilor, cu atat mai mult pe Pamant. Pentru ca Isus, cand s-a inaltat la Ceruri, a zabovit
cate o zi la fiecare dintre cele noua cete ingeresti ce apara hotarele celor noua ceruri de pana la
Dumnezeu. Abia in cea de a 10 zi, Isus s-a asezat la locul ce i se cuvine in Univers, la dreapta Tatalui.
Si abia atunci, devenind una cu Tatal, El a trimis pe Pamant Sfantul Duh, puterea ce leaga de-a pururi
dreptatea si bunatatea. La evrei Cincizecimea se mai numea si Sarbatoarea Saptamanilor – a celor 7
saptamani de seceris - pentru aducerea aminte de ziua in care Dumnezeu i-a inmanat lui Moise
Tablele Legii.

Crestinii insa o sarbatoresc ca Ziua Pogorarii Duhului Sfant. Caci coborand asupra apostolilor Sfantul
Duh si minunandu-se cei care erau in jurul acestora de darul ce li-l facuse Dumnezeu, numai in acea
prima zi s-au botezat peste 3000 de persoane, cifra foarte mare pentru acele vremuri.

Eliszar

Casa fulgerelor - de Eliszar la 15/10/2009, 22:24 - Cat

Casa fulgerelor

La nici 7 km de Sadu, in plana Marginime a Sibiului, un mic catun ne face sa insemnam locul pe harta
fenomenelor paranormale. Acolo, la Salistea Sadului, un deal poarta in sine, deopotriva istoria veche si
blestemul oamenilor din zona.

“Le-o crapat burta in ele si le-o ars maruntaiele”

De cativa ani de zile, o familie din Salistea Sadului traieste o adevarata tragedie care a culmanat, in
urma cu trei luni, cu disparitia celui mai tinar membru al sau. Totul a inceput in urma cu sase ani, cand
casa a devenit tinta predilecta a fulgerelor. De atunci cateva zeci de fulgere au lovit locuinta... Nimeni
nu poate intelege de ce, pentru ca imobilul are doua paratraznete ridicate mult deasupra locuintei,
tocmai pentru a o feri de astfel de evenimente neplacute. Vecinii insa spun ca motivul ar fi altul.

Ei sustin ca, pe la mijlocul anilor 1800, in locul unde se gaseste casa familiei Scheuleac s-ar fi aflat
casa unei vrajitoare care-I teroriza pe oameni. In cele din urma, acestia si-au luat inima in dintI si ar fi
mers la mastera acasa unde au crucificat-o si au dat-o prada focului, cu tot cu casa. Chiar inainte de
moarte, vrajitoarea i-ar fi blestemat pe ucigasii saI si ar fi blestemat locul unde mortii sale. De atunci
locul a fost ocolit de localnici, iar cei care s-au incumetat a trece, macar si prin zona, au platat greu
indrazneala lor: au murit lovitI de fulgere.

“De cei mortI sus pe deal nu cutezau multI sa se apropie. Numai ocnasii erau adusi sa-I ridice si sa-I
ingroape de cealalta parte a dealului, in padurea aia de colo, fara slujbe sau cele cuviincioase. Nici pe
cruce nu le puneau numele, ca se spunea ca-n felul acesta le elibereaza sufletele lovite de blestem”,
spune doamna Maria Calota, de 52 de ani, casnica. Tot de la dumneaei aflam ca familia Scheuleac este
singura care a cutezat sa sfideze traditiile si sa-si ridice casa tocmai pe locul blestemat. “Nimenea nu
stie nimic de ei, de unde van sau ce fac. Ne-am trezit cu ei ca aveau acte pe pamantul acela si au
ridicat acolo casa, ca sa tulbure spiritul vrajitoarei sa ne faca noua rau”. Pentru ca asta cred oamenii, ca
de cand s-a construit casa de pe deal, vrajitoarea s-a trezit din lumea de dincolo le tulbura viata. TotI
stiu ca “atunci cand fulgera pe deal, se vor petrece lucruri rele in sat”.

“Putini sunt, maica, care sa nu le fi omorit Satana vreun animal sau sa nu le fi dat foc la casa sau la
grajduri sau sa le fi rascolit ograzile si ogoarele”, ne spune tanti Ileana a lui Patru, femeie la 80 si de
ani. “Barbata-miu a fost din neamul ala, al vrajitoarei. Nu-tI spun ca si mie mi-a traznit doua vaci, in
grajd. Casa a ramas intreaga, da` la vacile alea le-o crapat burta in ele si le-o ars maruntaiele, ca n-am
mai avut nimic alege de pe urma lor”. SI tot ea ne spune ca intr-o noapte, dupa ce mai bine de doua
zile a fulgerat pe casa din deal, oamenii au gasit mai multe gropi din cimitir rascolite si cu oasele
imprastiate. “Eu la omul meu nu i-am mai gasit teasta si mana dreapta, arza-l-ar focu` pe ala de le-o
luat”, blesteama batrana. Pentru ca in zona se spune ca cel care are mana dreapta si capul unui mort
poate stapani sufletul mortului. Sunt credinte vechi, din timpuri demult apuse, pierdute sau pe cale de
a se pierde in negura uitarii.

“Lasa copilu` in pace ca nu-I de tine”

Am reusit sa stam de vorba si cu cei din familia Scheuleac. Oamenii sustin ca, dincolo de parerile
satenilor, nu practica nici o forma de vrajitorie. “Nu stiu nici macar sa-I descant pe aia mici”, ne spune
bunica familiei.

“Anu` trecut au zacut cu fierbinteala 10 zile. Ce le dadeam, pastile si injectii, de nici unele nu-si faceau
rostul. SI mi se rupea inima cand ii vedeam ca aiureaza si nu puteam sa fac nimica. Ca m-am dus la
biserica si m-am juruit la icoane ca daca-l scapa Dumnezeu, plec eu inaintea lor”, spune femeia cu
obida. “Iar aia din sat spun tot felul de vorbe fara rost despre noi. Avem cele mai sanatoase vite si
ogoarele noastre sunt mai manoase ca ale lor, macar ca ei le uda si noi nu facem nimica decat ce ne
ajuta Cel de Sus. Ca de aia ne-au iesit vorbe de vrajitorie, dar noi suntem cu totii credinciosi si ne
inchinam Sfintei noastre Treimi, asa sa ne ajute!”

Cand ii intrebam de unde van si de ce au ales tocmai acest loc, ezita cateva momente. Ne spune ca
locul le-a apartinut din batrani si ca au avut acte pe el din vechime. Recunosc ca se trag din femeia
arsa, dar spun ca vana a fost a satenilor.
“Buna noastra, saraca, vandeca si ea cu ierburi si cu ce mai stia. Dar oamenii i-au zis vrajitoare si au
omorit-o. Eu nu-I judec, ca numai Dumnezeu e Judecator, dar satul tot si urmasii lor, pana la a
douasprezecea spita, poarta pe umeri moartea ei. Am venit aici sa ne facem un rost, ca la oras nu mai
aveam de lucru si era pacat de copii”, incheie femeia. Apoi ne povesteste, plingind, cum, in urma cu
doar trei ani, a pierdut pe unul din nepotI, cel mai mare. “Mircea il chema, ca-I puseseram nume de
voievod mare. A disparut dintr-o data de acasa, fara sa spuna cuiva ceva si fara sa lase vreo urma.“

Se trezea noapte urlind si strigind ca a vazut-o si ca vane dupa el. Nu a vrut sa ne spuna pe cine a
vazut, ca se temea, dar l-am descusut noi si ne-am dat seama ca vorbea de spiritul vrajitoarei. Apoi
erau zile cand venea la mine, ma lua in brate si ma intreba: <Bunica, ce vrea de la mine?! De ce nu ma
lasa in pace?! Am vazut-o in gradina si in pivnita. Mi-e frica, bunica. Are o privire rea>. Intr-o
dimineata, cand ne-am trezit, l-am vazut in mijlocul bataturii, cu un cutit in mana. L-am strigat cu totii
dar parea ca nu ne aude. Numai ce a intors fata spre noi si ne-am speriat: avea privirea ratacita, ca si
cum nu ar fi fost a lui. Atunci s-a repezit ma-sa la el, l-a scuturat si i-a zis: <lasa copilu` in pace ca
nu-I de tine>; si a cazut Mircea in batatura si nu s-a mai putut misca pana seara. L-a dus taica-sau in
brate pana la pat. Seara nu-si amintea nimic. L-am dus la doctori, dar totI spuneau ca e lunatic si ca n-
au ce sa-I faca”.

“Au gasit-o oamenii in cimitir, pe jumatate ingropata”

La cateva sate de acolo, locuia o femeie mai in varsta, despre care se spunea c-ar sti sa dezlege
farmecele si facaturile. Au chemat-o oamenii sa le dezlege farmecele din casa.

“A venit pana la poarta, dar nu a cutezat sa intre. A inceput sa tremure si ne-a zis cu vocea aproape
stinsa, ca daca vrem sa traim cu totii, sa plecam fara sa ne uitam in urma, ca locul este blestemat. Atat
a spus si a luat-o la fuga. Dar n-a mai ajuns acaa. Au gasit-o oamenii in cimitir, pe jumatate ingropata
iar trupul ii mirosea a putregai”, spune tatal copilului disparut.

Numai ca dupa ce incropisera o gospodarie si cheltuisera tot ce aveau, oamenilor nu le-a venit sa plece
atat de usor. Au chemat un preot sa faca sfestanie si sa alunge demonii din casa.

“Nu ajunsese parintele la poarta, cand a inceput din senin sa tune si sa fulgere. Iar cand a dat parintele
cu aghiazma peste icoana din odaie, au pleznit geamurile de la camera de zi si de la odaie, de s-a
speriat si sfintia sa”, a continuat domnul Victor. SI ca un fel de prevestire a ceea ce avea sa se intample,
in noaptea urmatoare le-a disparut cainele, un dulau negru ca smoala si imens, pe care-l luasera de la
o stina unde statea mai mult nemancat.

Toata noaptea si toata ziua urmatoare au fost fulgere. Ba inca in sat s-au aprins cateva grajduri si-au
murit animale. Iar in ziua urmatoare, Lupul disparuse.

“Nu l-am mai gasit oricit l-am cautat. Numai Mircea nu a putut sa inchida ochii in noaptea ceea.
Spunea ca o vede… si ca-I furioasa si ne va pedepsi pentru ce am cutezat sa facem. Dar noi spuneam
ca-s cuvante fara noima ale unui copil si n-am luat seama la ele”, spune domnul Victor.

Apoi, la cateva luni dupa seara respectiva, baietelul s-a dus iar la bunica sa.

“Spunea ca vrea sa-si ia la revedere de la mine, ca simte ca o sa I se intample ceva rau in zilele
urmatoare. Zicea: <Bunica, eu nu mai pot. Ma chinuie in fiecare seara. Imi spune sa-I deschid usa ca
oricum ea are sa vana si atunci n-o sa ma ierte. Dar ce usa sa-I deschid bunica?>. Apoi ma stringea in
brate si zicea: <Bunica, eu sunt nebun? O sa inebunesc? Sa nu ma lasi sa inebunesc, bunica>, spune
batrana doamna si lacrimi ii curg siroaie pe fata. “Intr-o dimineata nu l-am mai gasit. A disparut si el la
fel ca Lupul, de-ar avea Dumnezeu grija de sufletul lui.

Paratraznete umane

Dar ciudateniile nu se opresc aici. Desi fulgerele lovesc deseori casa si tot ce e in preajma ei, nici unul
nu a afectat serios pe vreunul din membrii familiei Scheuleac. In schimb, cei care se gaseau, dintr-un
motiv sau altul, in vizita, au avut probleme serioase de sanatate. Acesta este si motivul pentru care
nimeni nu mai calca pragul casei familiei, iar imobilul si-a capatat, pe drept cuvant, denumirea de “casa
blestemata din varful dealului” sau chiar “casa fulgerelor”.

Domnul Victor Rares, specialist in studierea fulgerelor si a fulgerelor globulare sustine ca exista
persoane care, desi lovite de fulgere, nu patesc nimic sau aproape nimic. Domnia sa nu poate explica
fenomenul, dar il pune pe seama capriciilor naturii.

“Este la fel ca si flacara care coboara la mormintul Mintuitorului si care nu-I arde pe cei care o ating.
Brobabil ca in zona in care loveste fulgerul – casa de care spuneatI – exista un anumit magnetism sau
chiar o anumita incarcatura energetica ce are puterea de a izola efectul de fulger. Ca sa fiu mai pe
intelesul tuturor, e ca si cand doi magnetI, pusi fata-n fata pe acelasi pol, se resping. In acest caz, se
neutralizeaza reciproc. Fulgerul loveste, dar in clipa in care atinge solul, <celalalt magnet> il respinge.
SI atunci oamenii lovitI de fulger si care se gasesc in zona aceea speciala, nu patesc mare lucru, asupra
lor ajungind doar o mica cantitate energetica - pentru ca ceva ajunge -  functie de puterea fulgerului
respectiv. In urma impactului are loc un recul, ca sa-I spun asa. Acest recul loveste omul, dar voltajul
este mult redus”. Din pacate, domnul Rares nu ne-a putut explica de ce acel recul nu-I afecteaza deloc
pe membrii familiei Scheuleac. Domnia sa sustine ca ar fi vorba doar despre simple coincidente.

SI tot dumnealui are o explicatie logica despre faptul ca fulgerele lovesc cu preponderenta satele din
vale. Spune ca solul pe care sunt ridicate casele ar fi compus din granituri care, in urma eroziunii si a
miscarilor solului, s-au transformat in argile. “Sa va spun mai departe? Sa va intreb din ce se fac cei mai
buni conductori electrici? Din argila. Ori in sol exista electricitate naturala. Fulgerele nu fac decat sa
foloseasca solul ca pe un bun conductor. SI de aici la fenomenele relatate de dumneavoastra nu mai e
decat un pas”.

In schimb, domnul Ovidiu Bruma, parapsiholog, crede ca detine explicatia fenomenului. Dumnealui
afirma ca secretul este scris in genomul anumitor persoanelor respective. “Se stie deja ca AND-ul
fiecarei persoane este unic si inregistreaza capacitatile individuale ale fiecaruia. In cazul pe care mi l-
atI descris este clar ca avem de-a face cu o <scriere> a unor capacitatI de rezistenta la loviturile
fulgerelor, transmisa in familie. Oricum, nu e vorba de o respingere a fulgerului, ci corpul respectiv
functioneaza ca un conductor, lasind energia sa treaca mai departe, fara sa se opuna. Acesta e motivul
pentru care acelor persoane nu li se intampla nimic, dar cei din jurul sunt afectatI”.

“Am crezut ca iadul s-a deschis si vrea sa ma inghita”

O relatare bizara are si domnul Ticu Radu. Dumnealui spune ca intr-o seara a mers pe deal ca sa le
ceara socoteala celor de acolo pentru ca-I murise o vaca pe pasune, lovita de un fulger.

“Erau cu totii la masa. Tin minte si acum ca m-a frapat atmosfera din jurul mesei. Nimeni nu scotea un
sunet. Mai mult, in capul mesei, desi erau puse tacimuri, nu statea nimeni. Doar langa piciorul
scaunului era tolanit un caine imens, negru. Nu stiu de ce, dar in clipa in care am vazut cainele m-a
cuprins un tremur nervos. O frica stranie pusese stapanire pe mine si nu o puteam controla de nici un
fel. Domne, asa sa-mi ajute Dumnezeu dupa cum va spun eu adevarutl. O data s-a intors cainele ala
spre mine si-am simtit ca nu ma mai pot misca. S-a ridicat si a venit spre geamul pe care ma uitam eu.
M-a privit in ochi si atunci am inteles eu ca animalul ala era Diavolul. A deschis gura si a scos un urlet
lugubru, a moarte. SI numai ce s-a pornit o ploaie deasa, cu fulgere si traznete. Da` ploua numai pe
casa ceea si nu alminterea. Auzeam in jurul meu tipete neomenesti, de-am crezut ca iadul s-a deschis
si vrea sa ma inghita. Apoi un fulger m-a lovit si am cazut la pamant. Cand mi-am revenit, cateva ore
mai tirziu, eram pe pragul casei mele si singura dovada a faptului erau hainele mele ude”, si-a incheiat
povestea nea Ticu.

Numai ca specialistii pe care i-am consultat, sunt de cu totul alta parere. Ei spun ca exista situatii in
care frica autosugestionata poate bloca constientul unui om, acesta facand lucruri pe care nu si le mai
aduce aminte ulterior. In plus, hainele ude sunt puse tot pe seama senzatiei de frica amplificate de
legendele locale si de autosugestie.

Dincolo de epilog

Pentru a fi impacatI cu noi insine, ne-am adresat domnului Cornel Dumitriu, radiestezist si colaborator
mai vechi al nostru. La rugamintale noastre dumnealui s-a deplasat cu o echipa pentru a efectua
masuratori energetice. Chiar de la inceput, domnul Dimitriu a acuzat o stare de moleseala si o senzatie
de proasta dispozitie. In plus, oricit s-ar fi straduit, ansa nu arata nimic.

“Daca n-as avea experienta, as spune ca aici, pe deal, nu exista nimic viu, vizibil sau invizibil. Ori asa
ceva este impotriva legilor universale. Pana si ceva <mort> are energie, darmite un ditamai dealul plin
cu padure si animale?!”.

Pentru dumnealui era o singura explicatie: ceva sau cineva bloca ansa.

Indiferent ce spun unii si altii, ceva se petrece pe dealul din Salistea Sadului. E greu de spus daca e ceva
bun sau daca e ceva rau – parerole sunt subiective. Dar ceea ce se petrece e dincolo de logica umana si
de puterea noastra de intelegere. SI daca nu intelegem, ce facem? Spunem ca nu exista?!...

Eliszar

Trecere intre doua lumi la Piatra Craiului - de Eliszar la 15/10/2009, 22:16 - Cat
Trecere intre doua lumi la Piatra Craiului

Pentru cei mai multI, masivul Piatra Craiului este doar o pista de incercare a curajului, a aptitudinilor de
alpinist si nu in ultimul rand al simtului de orientare. Lipsa cabanelor si a adaposturilor (care sunt
putine) ii descurajeaza pe cei mai multI sa se aventureze pe traseele din Piatra Craiului. Poate ca acesta
este motivul pentru care zona a ramas inca necalcata de “pantofari”, asa cum sunt numitI cu dispret totI
cei care merg la munte ca sa bea si sa se distreze si nicidecum pentru a intra in comuniune cu natura.
Iar asta este bine, Piatra Craiului ramanind in continuare o zona destul de salbateca, amintind de
muntii de odinioara care nu puteau fi strabatutI din cauza copacilor si a fiarelor salbatice care domneau
pe aici.

Povestea uimitoare am aflat-o de la un localnic din Zarnesti si ne-am putut convige cu ochii nostri ca
este reala. Cei care ajung la Plaiul Foii pot gasi cu usurinta cararea care te duce direct pe munte, spre
Varful . Cu vreo jumatate de ora inainte de varf, ascunsa de privirile turistilor, se gaseste poate cea mai
ciudata grota din Romania. Se ajunge la ea doar parasind traseul marcat si ocolind mai bine de vreo
200 de metri versantul. Apoi se coboara o stinca abrupta, inalta de vreo 30 de metri. La poalele acestei
stinci se gaseste grota ciudata. Unii spun ca ar fi vorba de o pestera in toata puterea cuvantului, altii
spun ca e doar o grota ceva mai mare. Nimeni insa nu a patruns dincolo de intrare.

Nu ca nu ar fi vrut ci pentru ca nu se poate. Intrarea in grota este strajuita de un bloc de granit in care
apa sau altceva a sapat ferestre inalte dar inguste. Ferestrele au intre 10-15 cm grosime si sunt
suficient de distantate pentru ca nimeni sa nu se incumete, cu un tirnacop, sa le distanteze. Doar cei
care van cu lanterne puternice pot zari dincolo de pragul grotei. Iar ceea ce se vede, e fascinant.
Interiorul este aproape perfect rotund, iar spre capatul ei, pe un fel de piedestal necioplit, se poate
vedea o statuie de vreo doi metri si ceva inaltime. Chipul nu se poate vedea foarte bine, pentru ca este
intors catre ceea ce pare a fi fundul grotei, dar se poate vedea aproape perfect ca poarta itari iar in
mana are un fel de sabie curbata. In primul moment esti tentat sa spui ca ai de-a face cu o grota a
vechilor daci, dar apare intrebarea fireasca: cum a ajuns statuia inauntru? Cine a facut-o si pe cine
reprezinta? In Zarnesti sunt doua legende care incearca sa raspunda la intrebare.

Una este varianta cea mai raspindita, anume ca este statuia unui stapanitor al muntilor din primele
secole de dupa Hristos. Alta am aflat-o de la domnul Marian Udrea, profesor pensionar, care a cules-o
in tineretea sa de la un batran al satului. “Batranul cela stia povestea din tata in fiu si chiar daca nu o
crede nimenea, eu o transmit mai departe, asa cum am aflat-o. Se zice ca barbatul din grota ar fi
marele zeu dac Gebeleizis. S-a retras in aceasta grota unde era ultimul altar inchinat lui.

A zidit singur gura grotei si apoi s-a transformat in statuie, promitind ca va reveni candva la viata. SI
acum sa va spun ceva si mai straniu: Stinca aia e cunoscuta de multI ani de oamenii din zona, dar
nimeni nu a vazut grota pana acum vreo sase ani. Din cauza asta oamenii se tem si unii spun ca e
semn ca vechiul zeu s-ar trezi la viata”. Unii sustin ca in preajma stancii li se intampla tot felul de
lucruri ciudate. Gheorghe Turdeanu povesteste:

“Eram cu un prieten din Brasov si mersesem special sa-I arat grota. De cum am inceput coborirea pe
fringhie, am avut impresia ca nu suntem singuri. La un moment dat am auzit glasuri si am crezut ca
sunt turisti prin zona, dar nu am intalnit pe nimeni. In clipa in care prietenul meu, care venise cu
camera video, a incercat sa filmeze, am auzit din interior un ras inspaimintator. Camera a pornit de una
singura si nu am mai reusit sa o oprim decat dupa ce am plecat de acolo. SI pentru ca ciudatenia sa fie
si mai mare, desi camera a fost pornita, nu a inregistrat absolut nimic! Ca sa nu mai spun ca timp de
cateva saptamani am visat risul acela sinistru si ma trezeam din som leorca de transpiratie. Nu stiu ce o
fi sau n-o fi acolo, dar lucru curat nu e”.

Grota nu are nume si nimeni nu se incumeta sa ii dea vreunul… Dar grota este doar una dintre cele trei
ciudatenii din Piatra Craiului. Celelalte doua zone sunt situate nu departe de primul. Ambele sfideaza
logica, iar simpla lor existenta te face sa-tI pui intrebari. Prima ciudatenie este o alta stinca, numita La
Vanturi. Nu pentru ca acolo ar bate altfel vantul ci pentru ca ceea ce se intampla este contrar tuturor
legilor firii. In orice moment al zilei, daca lasi o bucata de hirtie sa cada de pe stinca, aceasta se va…
inalta.

Nu un metru sau doi, ci pana cand dispare din fata ochilor. Fenomenul nu este unic. In China mai
exista un astfel de loc, pe varful Huashan, terasa Jue Wian Tai (Intalnirea nemuritorilor, n. a.). In
vremurile de demult, oamenii mergeau pe acea terasa si isi scriau dorintele pe hirtie, apoi trimiteau
hirtia catre zeii nemuritori, pentru a li se implini dorintele. La noi lucrurile stau ceva mai simplu si cu
toate ca nimeni nu trimite mesaje zeilor, oamenii au venerat dintotdeauna locul, considerandu-l ca
fiind sfint. “Cand eram mici veneam aici si inaltam avioane de hirtie. Nu zmeie, ca altii, ci avioane. Era o
senzatie fantastica sa vezi cum avionul construit de tine se inalta si o lua in sus si nu in jos ca la altii.
Era ceva deosebit”, ne spune Marian Toader, in varsta de 45 de ani.
Doar ca, prin anii `90, un indraznet a vrut sa sara cu parasuta de pe stinca. “Era convans ca vantul il va
ridica si nu va avea nici un fel de probleme. In plus, era curios pana unde il va inalta. Din pacate, ceva
sau cineva a tinut parasuta inchisa. Poate chiar el, ametit de indrazneala proprie, a uitat sa actioneze
minerul sau chiar a lesinat in timpul saltului, din cauza stresului prea mare. Ideea e ca parasuta s-a
deschis la cativa metri de pamant iar el s-a zdrobit pur si simplu de stinci. Au pus oamenii o cruce
acolo, dar nimeni nu a mai incercat a doua oara. S-a spus ca muntele l-a pedepsit pe cel care l-a sfidat
si a incercat sa-I descopere tainele, dar eu cred ca altcineva a fost, din interiorul muntelui”, ne spune
tot domnul Udrea, neavand curaj sa rosteasca numele “vinovatului”.

Eliszar

Locul care a sfidat realitatea - de Eliszar la 10/10/2009, 10:41 - Cat

Locul care a sfidat realitatea

Dintre totI apostolii, cel care i-a influentat cel mai mult pe oameni a fost Toma. Nu pentru ca faptele lui
ar fi fost diferite de ale celorlaltI, ci pentru ca a cutezat sa ceara dovezi care sa-I intareasca credinta.
Ca sa creada, el trebuia sa vada. Asa suntem noi, oamenii acestui mileniu: avem nevoie de dovezi
pentru a crede ceva ce pare dincolo de puterile noastre de intelegere. Dar ce se intampla cand primim
dovezile cerute? Cum se transforma credinta din noi si ce se intampla cu noi insine? Cit de mult ne
schimba certitudinea unui lucru despre care nu am crede niciodata daca ni s-ar vorbi despre el?

Sunt intrebari la care incercam sa raspundem in materialul de fata.

Protagonistul intamplarilor de mai jos a fost parintele Alexe Sandru, in perioada anilor `60, cand
bisericile erau darimate iar calugarii si preotii inchisi sau imprastiatI prin tara. Parintele Alexe a fost
dintre cei care au preferat autosurghiunul, considerand ca este de datoria sa sa duca mai departe
credinta ortodoxa si traditiile mostenite de la inaintasi. Sa-l lasam pe sfintia sa sa ne impartaseasca din
propria experienta.

Satul Capatinii

“Dintre toate locurile prin care necazurile mi-au purtat pasii, cel mai mult mi-a placut in podisul
transilvan, acolo unde, departe de tumultul vietii cotidiene, exista un oc aparte, locuit de o mana de
oameni deosebiti. Satul se numeste Capetia si cuprande in jur de 30 de gospodarii”.

La Capetia, istoria pare a se fi oprit in loc. Oamenii detin pamantul impreuna, impreuna il lucreaza si
impreuna isi impart roadele. Nimeni nu se considera mai presus de celalalt si oricit de multe bogatii ar
avea cineva, continua sa duca aceeasi viata simpla: munceste si se roaga toata ziua, maninca la ore
bine stabilite, pentru ca “daca nu-I dai trupului de mancare, te pedepseste Dumnezeu, ca fara putere si
vlaga nu potI face lucruri bune pentru cei din preajma ta si deci nu esti placut Tatalui ceresc”, sustine
Aureliu Lungu, unul din cei 12 batrani care conduc destinele satului. Civilizatia nu a patruns in sat sau
cel putin nu l-a cucerit.

Oamenii se incalzesc cu lemne si gatesc tot cu lemne, iar casele sunt luminate cu luminari facute de ei
insisi, din cea mai curata ceara de albine. Uneori se intampla ca satul este lovit si de cate un necaz, dar
atunci sar totI ca unul sa-l ajute pe cel cu probleme. Cit despre invidie sau suparare, sunt vorbe
inexistentein vocabularul capetenilor. Pentru ca totI duc aceeasi viata si nimeni nu incearca sa ia din
averea vecinilor:

“Avem prea multe nu numai pentru asta viata, ci si pentru altele. DapaI de cesa ne calicim la mai mult,
ca nu putem termana nici ce ne-a dat Cel de Sus”, continua mos Relu, asa cum ii spun oamenii. SI tot
de la el aflam ca vatra satului este veche de peste 2.000 de ani. Casele s-au mai schimbat de atunci,
dar oamenii prea putin. Se pare ca satul s-ar fi numit Capatina si ar fi devenit, in timp, Capetia.

“Nu are nici o legatura cu Golgota (Dealul Capatinii, n. a.), pentru ca in trecut multe locuri mistice
purtau acest nume sau ceva legat de cap. Iar semnificatia religioasa era simpla: acolo era salajul zeului
local, indiferent de numele pe care il purta”, incheie nenea Relu.

Lana noastra cea de aur

“Aici e singurul loc unde mi-am gasit linistea. Mai mult, pot spune ca-l simt pe Dumnezeu prin
preajma. Nu e doar credinta ci realitatea de care sper sa ma bucur de acum incolo”.

Asa isi incepe bizara relatare parintele Alexe, cel care a trait intr-unul din locurile cele mai ciudate din
Romania. Ceea ce l-a frapat de la inceput pe domnia sa a fost ca totul era diferit de ceea ce cunoscuse
el. “Aici toate sunt altfel. Nu doar animalele, ci si plantele si chiar oamenii. Totul este mai mic. Ieri am
stat de vorba cu ciobanul satului. A fost, pot spune, distractiv. Aveam impresia ca suntem inconjuratI
de o turma de miei. Pana si batalii erau pe jumatate decat stiam eu”. L-am intrebat pe cioban de ce nu
improspateaza rasa cu oi mai mari, dar acesta a zimbit si mi-a raspuns ca niciodata nu ar schimba oile
lui pe altele.

“Oi mai nazdravane ca astea, nu o sa gasesti niciodatam parinte. Dau mai mult lapte si lana ca oricare
alta. SI nici una nu face mai putin de doi miei pe an. Asa ca de ce sa le schimb? Ca rasa asta noi o avem
asa din mosi stramosi, de cand ne-am pomenit pe aceste pamanturi. Ca spun cei mai batrani de pe la
noi, ca regilor daci nu le lipsea carnea de oaie din rasa noastra, iar vesmintele lor erau tesute din lana
lor”, mi-a spus ciobanul. Mai tirziu, aveam sa aflu ca pe aceste locuri au trait agatirsii, unul dintre cele
mai bogate triburi ale dacilor. Se pare chiar ca legenda linii de aur s-ar fi nascut aici, din vremurile
pelasge de dinaintea agatirsilor. SI nu are nimic ciudat in ea, pentru ca in realitate lucrurile stau cu otul
altfel.

“Oamenii au denaturat legenda. Niciodata nu s-a vorbit despre vreo oaie cu lana de aur ci despre lana
de aur. Ori traducerea a fost prost facuta. Este ca si cum ai spune in zilele noastre, despre o persoana
care se pricepe sa faca orice, ca <are miini de aur>. Doar n-o sa te asteptI sa vezi niscaiva miini de aur
la omu` respectiv?! Asa a fost si cu lana noastra cea de aur. Era vorba de calitatea acesteia, de faptul ca
totI vecinii o doreau si in special nobilimea si casele regale. Asta insemna ca lana avea un pret deosebit
si ca aducea o gramada de aur oamenilor de pe aceste meleaguri. Dar nu ca ar fi fost vreo lana de aur
sau ca oile ar fi mancat nu stiu ce minereu de aur si le-ar fi stralucit lana sau alte nazdravanii de le-am
mai citit si noi prin cartI”, imi spune rizind mos Leandru, un alt venerabil al satului din sfatul celor 12.
Atunci a aflat parintele Alexe ca si gainile din sat, despre care dumnealui credea ca sunt urgisite de
soarta, fac cate 2 – 3 oua pe zi si asta nu doar in timpul verii ci si in restul anului. Dar desi animalele
din sat sunt mai mici ca celelalte, oamenii de aici sunt totI unul si unul, voinici si plini de vitalitate, iar
viata le este mai lunga ca amirenilor de rand.

“TotI cei din satul nostru trec de suta de ani cum trec altii de 50”, mi-a spus intr-o zi mos Leandru.

Capetia nu a avut niciodata primar si oamenii de acolo nu au slujit niciodata grofilor sau altui nobil. Au
incercat ei, mai multI, sa-I supuna pe sateni, din tagma nobililor, fie unguri fie chiar romani – pentru ca
averea nu are nationalitate – dar totI s-au lasat pagubasi. Ba se spune ca cei care au indraznit si au ucis
cateodata din sateni, ar fi murit subit, iar averea I s-ar fi risipit, ca sa fie cu luare aminte pentru cei
care indrazneau sa ridice mana asupra oamenilor nevanovati.
Nici macar colectivizarea nu i-a atins pe cei din Capetia. E adevarat, comunistii au incercat sa le ia
pamanturile, dar dupa doar cativa ani nici o oficialitate nu mai avea curajul sa puna piciorul in sat. Nu
ca oamenii nu ar fi fost primitori sau s-ar fi impotrivit noii stapaniri, ci pentru ca se zvonea ca acolo nu
s-ar petrece lucruri tocmai curate. Cert este ca nici comunistii nu s-au atins de pamanturile
capetienilor si nici de traditiile lor.

Poiana care micsoreaza totul

La nici 20 de minute de sat, pe partea dreapta a dealului, se gaseste o poienita stranie, unde copacii
cresc oblic si sunt verzi in tot timpul anului. Dar nu verdele copacilor fascineaza, ci ceea ce se petrece
in interiorul acelei poienite. Pentru ca acolo, orice lucru pare mai mic decat este in realitate. La inceput
am crezut ca satenii se distreaza pe seama mea, dar ulterior m-am convans ca totul era adevarat. Am
masurat de mai multe ori o caramida, dar oricate masuratori as fi facut, in poienita caramida avea cu 2
centimetri mai putin”. SI mai era un fenomen straniu in poienita: trupurile omenesti nu stateau
niciodata drept ci inclanate in fata. Asta era si una din marile distractii ale localnicilor, care se adunau
la anumite sarbatori in poiana si organizau concursuri distractive. Parintele Alexa a participat la unele
din concursuri si s-a incredintat pe pielea sa ca ceva straniu se petrecea in zona.

“Am incercat sa castig concursul de facut flotari, pentru ca inainte de a intra calugar am fost acrobat.
Mi se parea chiar nelalocul meu sa particip, pentru ca eram sigur ca voi castiga. Numai ca, in clipa in
care am incercat sa pun bratele pe iarba, am simtit o forta care ma respingea. Eram ca un magnet
respins de un altul, cu aceeasi polaritate. Aveam 110 kg si inca mai aveam ceva muschi, dar nu am
reusit sa ma lipesc de pamant. Asta in timp ce ei, localnicii, faceau flotari pana spre 100 fiecare, chiar
daca eu, privindu-I, la inceput nu dadeam doi bani pe ei…”

In privanta poienitei, parerile sunt impartite. Desi totI specialistii accepta existenta unor cimpuri stranii
de forte, efectul acestora e considerat diferit. Ana Maria Damian considera ca nu este nimic straniu si
ca doar acceleratia vravitationala ar fi diferita de cea normala. Din aceste considerente, ochii vad
eronat, la propriu.

“Esta ca si cum ai privi printr-un binoclu intors: ai impresia ca totul este mult mai departe decat este in
realitate. Asta se intampla si cu cei care patrund in acel loc”, sustine domnia sa.

Nu de aceeasi parere este domnul Timofti Valeriu, un reputat energo-terapeut din Moldova de peste
Prut. Dinsul este sigur ca locatia reprezinta vortex reversibil, mai exact un cimp sferic de forta, cu
diametrul pe suprafata poienitei. Fortele de la suprafata sunt distorsionate de cele din adancime care,
la randul lor, sunt perturbate de liniile de forta telurice creind ceea ce se numeste un haos disturbator
neregulat reversibil. Din acest motiv uneori oamenii pot sa se incline in fata intr-un unghi de 65 de
grade cu pamantul si sasi mentina echilibrul, in timp ce, alta data, cei care vor sa treaca prin poiana,
trebuie sa mearga inclanatI in fata, pentru a nu fi aruncatI in spate. Singurul lucru vizibil e
comportamentul celor care ies din perimetrul poienitei si care se manifesta ca niste oameni betI,
ametitI, desi nici nu au pus gura pe bautura.

“Pe tine nu te trecem, ca e pacat mare”

Cei din Capeteni se mai mandreau cu ceva: spuneau ca ei cunosc secretul trecerii in lumea cealalta si ca
ori de cate ori li se face dor de cate cineva drag si care a decedat, trec prin poarta respectiva si isi alana
dorul.

“Am stat de vorba cu mai multI localnici, dar nici unul nu a vrut sa imi arate unde e trecerea. Spuneau
ca eu nu as putea face asta, ca e periculos pentru mine si ca nu m-as mai putea intoarce in lumea celor
vii. SI chiar daca insistam si le spuneam ca-mi asum riscul, imi replicau ca ei nu au voie sa puna in
pericol alte vietI si ca nu pot raspunde in fata lui Dumnezeu decat pentru propria lor viata”.

<Nu te supara pe noi parinte>, “mi-a spus unul dintre ei”, <dar noi asa am prins din mosi stramosi si
altminterea nu putem face. Asta e datoria noastra dintii, sa nu punem in pericol alte vietI si sa pazim
adevarata credinta in acest sfint loc. Putem sa-tI aducem stire de la ai taI de dincolo, dar pe tine nu te
trecem, ca e pacat mare>. “M-am prefacut a accepta situatia, dar am incercat mereu, in zadar, sa aflu
pe unde treceau satenii in lumea de dincolo”.

Trinitatea stranie

Credinta oamenilor este cea ortodoxa, lucru destul de straniu tinind cont de localizarea lor si de
credintele populatiei din jur. Ba mai mult, capetienii se mandresc ca nimic nu le-a alterat credinta.

“Cand am intrat prima data in biserica lor, am fost extrem de impresionat: picturile crestine de pe
peretii bisericii se impleteau cu sculpturile pagane sau cu alte simboluri necrestine. Singura deosebire
e faptul ca satenii acorda o mai mare cinste Mariei Magdalena si Sfintului Ioan Botezatorul. Ba, as putea
spune ca Inaintemergatorul Domnului are un loc special in credinta localnicilor, in fiecare casa fiind cel
putin o icoana care sa-l reprezinte. Pe tavanul bisericii e pictata o trinitate stranie: Dumnezeu Tatal,
Sfintul Duh si Sfintul Ioan Botezatorul. Iisus este pictat doar in dreapta Altarului, iar Maica Domnului si
Maria Magdalena sunt prezentate in cateva icoane prinse in stinga…”.

Biserica mai prezenta si alta ciudatenie in afara simbolurilor: orice matura, cazma, lopata sau ceva
asemanator, poate sta in echilibru pe coada, fara sa cada, pana ce e luata din nou in mana.
“Credinciosii pun asta pe seama sfintalor din biserica. Eu nu stiu ce sa spun, dar ceva este acolo, ceva
nevazut si dincolo de puterea mea de intelegere”, continua parintele Alexe.

Al 12-lea membru al Sfatului

Casele din Capeteni sunt asezate de-o parte si de alta a unei vaI line, care face un unghi de 20 – 23 de
grade. Pana si valea in sine e bizara: oricit de mult ar ploua sau ar ninge, apa nu balteste niciodata si
nici nu se scurge din deal la vale. Ba mai mult, daca pui o minge in vale si o impingi, ea urca singura
pana la deal, pentru a cobori si a urca din nou. “Nici chiar vantul nu ii poate schimba traiectoria, ci doar
daca e oprita de cineva”, sustine parintele Alexe. Oamenii spun ca asa a fost dintotdeauna si ca la
originea fenomenului ar fi patronul spiritual al satului respectiv, adica Sfintul Ioan Botezatorul. SI poate
influentat de ei, parintele Alexe a inceput sa creada ca acolo, la Capetia, ar fi fost adus capul
Botezatorului dupa ce a fost retezat.

Cand vremurile s-au mai asezat, parintele Alexe a revenit printre mireni si a slujit la cateva parohii,
pana in anul 1984 cand a disparut brusc, fara sa lase nici un semn, fara sa spuna cuiva ceva. De atunci
nimeni nu a mai luat legatura cu el. “Eu aveam 5 ani si nu prea mi-l amintesc asa de bine. Stu doar ca
era un barbat mare, impunator si cu vovea poruncitoare”, ne spune domnul Daniel Sandru, nepot, cel
care ne-a trimis cateva copii dupa unele foi din jurnal. “Am incercat ani de zile sa gasesc satul de care
spunea bunicul, pentru ca eram convans ca bunicul este acolo, dar nu am reusit. SI poate ca as fi crezut
ca jurnalul e doar o incercare de roman de-a sa daca nu aveam doua fotografii. Intr-una era bunicul
meu, in fata bisericii din Capeteni, iar intr-alta era el alaturi de 11 membri din sfatul batranilor. Ani de
zile am crezut ca cel de al 12-lea facea fotografia, dar in ultimul timp ma intreb tot mai des daca nu
cumva ultimul membru era tocmai parintele Alexe, bunicul meu?! Cat despre sat, poate ca inca nu sunt
destul de curat ca sal gasesc, dar stiu ca e acolo si intr-o zi voi ajunge acolo.

Eliszar 
Misterele din Muntii Bucegi - de Eliszar la 08/10/2009, 12:07 - Cat

1. Drumurile subterane de sub munti

Romania misterioasa de ieri si de azi

In fiecare zi, indiferent ca e vara, toamna, pramavara sau iarna, sute de persoane vin sa traverseze
zona Bucegilor. Unii vin pur si simplu pentru munte, altii vin atrasi de legendele ce cuprind intreg
tinutul  Bucegilor. Iar altii vin in cautarea comorilor ramase prin pesteri, din cele mai vechi timpuri, asa
cum spun legendele locale. Pentru ca in zona Bucegilor trece un lant de drumuri subterane, cunoscute
doar de cateva persoane, la ora actuala. In vremuri de restriste, inca din vremea dacilor, obstile
tramiteau femeile si copiii aici, tramiteau comorile ce le aveau si porneau la lupta impotriva
invadatorilor. Pe sub munte se poate ajunge dintr-o parte in alta a muntilor.

Legendele locale vorbesc despre o serie de comori in zona: o comoara ascunsa sub Sfinx, o comoara
ascunsa in apropierea varfului Omul, alte comori ascunse in diverse pesteri din zona. Dar, pana ce
aceste comori vor fi scoase la iveala, cea mai mare comoara ramane cea spirituala si frumusetea
muntilor din zona, trecutul istoric al acelor locuri. Oare cati stiu ca initierea preotilor daci se facea aici,
unde exista celebrul Kogaionon, identificat cu Omul, din insasi traducerea numelui sau, Capul lui Ion,
acel Ion al carui nume l-au preluat voievozii nostri in  “Io... voievod?”.

Sau cati stiu ca ostile de elita ale Tarii Romanesti se antrenau pe platoul Bucegilor? Acei “rosii” care se
numeau asa din cauza hainelor pe care le purtau si care erau folosite in lupta doar in cazuri extreme,
ele constituind cavaleria de elita a domnitorului. Sau cati stiu de Izvorul Tamaduitor al lui Zamolxis care
se gaseste la capatul unei poteci care, de cele mai multe ori scapa ochiului acelui turist venit acolo doar
ca sa faca gratare si sa bea votca sau bere racata la apa de izvor? Si de multe ale locuri aflate la vedere,
dar care ascund atatea secrete ale poporului nostru.

Popor crescut sub protectia Dragonului si a Lupului, simboluri ale libertatii, popor plamadit din durere
si vegheat de Pasarea Phoenix, pasarea renasterii. Uitati-va in jurul vostru. Ce mai vedeti acum? Unde
sunt Lupii si Dragonii de demult? Ce a mai ramas din poporul asta? Ce ne-a mai ramas in afara de
speranta, singura care renaste de la an la an si ne ajuta sa trecem peste timp mosteniri spirituale pe
care nu le are nici un alt popor din lume.

Dar astazi nu vom vorbi despre nimic din toate astea. In numarul acesta vom discuta despre tunelele
de sub munti…   In anul 105 armatele romane conduse chiar de imparat, patrundeau in teritoriul
dacilor, ocupind cetate dupa cetate. Era al doilea razboi si Traian era decis ca de data asta sa supuna
definitiv Dacia. Din aceste considerente nu se grabea, preferind sa construiasca de fiecare data pe unde
trecea cetati si  castre care sa asigure spatele armatei sale.

La un moment dat, intre romani si Sarmizegetusa nu mai era nici o cetate. Cu toate astea, in munti, pe
loc deschis, la intilnirea a doua piriuri, s-a dat o lupta pe viata si pe moarte intre cele doua osti. Era
sfarsitul toamnei. Dacii erau condusi personal de Decebal, iar romanii de unul dintre generalii lui
Traian, cel care, dupa cucerirea Daciei, urma sa devina pramul guvernator al noii provincii romane.
Lupta a fost ingrozitoare si a durat toata ziua. Spre seara, balanta incepuse sa inclise spre romani, din
cauza numarului mare de luptatori de profesie pe care ii aveau.

La un moment dat, marele preot dac, Vezina, a fost vazut cazind in lupta. Atunci dacii au inceput sa
sovaie, vazind in asta un semn din partea marelui lor zeu, Zamolxis. Ca sa nu piarda de tot lupta,
Decebal a dat ordin de retragere si…    armatele dacilor au disparut in cateva minute ca inghitite de
pamant. degeba  au trimis romanii trupe in urmarirea fugarilor. Acestea se intorceau toate cu acelasi
raspuns: in fata lor nu exista nici un fel de dusman…   

A urmat o pauza de cateza zile, pauza care a fost cat pe ce sa salveze soarta regatului dac. Pentru ca,
profitind de ea, Decebal a realizat o lovitura care a ramas in analele razboaielor: a incercat sa mute
centrul operatiunilor la sud de Dunare, pe teritoriu roman. La vremea respectiva nimeni nu a putut
intelege cum, in conditiile unei ierni cumplite, cum a fost cea din 105, Decebal a ajuns, intr-un interval
de timp extrem de scurt – mai putin de 2 zile – sa strabata muntii Daciei, ajungind la locul de intalnire
cu aliatii sai si trecand Dunarea ca sa atace castrele romane de pe teritoriul actual al Bulgariei. Din
pacate, in urma unor tradari din rindul nobililor daci, Traian a aflat secretul miscarilor rapide de trupe:
Decebal s-a folosit de tunelurile subterane care traversau muntii dintr-o parte in cealalta.

Dupa batalia de la Adamclisi cand fiecare dintre aliatii infranti ai dacilor se retrageau spre locurile lor
de bastina, dacii condusi de Decebal au cazut in cateva ambuscade organizate de romanii care ii
asteptau in tunelurile de trecere. Neasteptindu-se la asa ceva, mare parte din trupele repliate au fost
nimicate, putini fiind dacii care au ajuns din nou la Sarmizegetusa. Dupa acest atac, Traian a ordonat
astuparea tunelelor pe care le descoperise. Cu toate astea, multe au ramas necunoscute de cotropitorul
roman, fiind folosite mai tirziu de domnitorii romani. Asa au fost trecerile subterane din zona
Bucegilor.

Cei mai populari munti ai Romaniei sunt strabatuti de la un capat la altul de treceri subterane, putini
fiind cei care cunosc existenta acestora. Despre existenta tunelurilor aveau cunostinta numai sacerdotii
daci si unii nobili, acestia din urma cunoscand doar anumite treceri strategige si nu pe toate. Ducand
mai departe mostenirea spirituala a inaintasilor lor, preotii daci au transmis novicilor secretele
trecerilor de sub pamant, secrete preluate de preotii crestini, paznici ai comorilor spirituale si nu
numai, ale acestui popor si retransmise mai departe doar calugarilor  virtuosi. Pentru ca aici, in
interiorul Bucegilor, exista o parte din secretul existential al nostru, al romanilor, ca popor.

Pe vremea domnitorilor din dinastia Basarabilor si a celor de dupa ei, platoul Bucegilor era interzis
oamenilor de rand. Acolo se antrenau ostile de elita ale domnitorului. Oare de ce, din toate locurile
posibile din tara asta, domnitorii au ales ca loc de antrenament tocmai platoul Bucegilor? De ce nu un
loc la cimpie, unde antrenamentul calare se putea desfasura in conditii mai bune? Simplu. Pentru ca, in
vremuri de restriste, tezaurul roman era adapostit in tunelele din zona, iar “rosii” aveau ca sarcina
prioritara, paza comorilor.

Mai mult, legendele locale vorbesc si despre existenta unui tezaur deosebit. Un tezaur acumulat si
pastrat in zona de-a lungul a zeci de generatii de conducatori. Se spune ca fiecare din acestia trebuia
sa sporeasca tezaurul pe durata domniei lui si nu avea voie sa foloseasca niciodata odoarele de pret
din tezaurul sfant. Cei care nu au tinut cont de asta au fost loviti de un blestem cumplit, ei si familiile
lor fiind risipite in vint. Se spune ca acest blestem a lovit cele doua ramuri conducatoare din familia
Basarabilor, respectiv ramura Draculestilor si cea a Danestilor, multi domnitori din aceste familii
murind asasinati, ei si familiile lor, pentru incercarea de a folosi tezaurul tarii in scop personal.

In ultimii ani, in zona Bucegilor s-au efectuat masurari energetice care au constatat existenta unor
campuri de forta extraordinara si a unor treceri subterane care traverseaza muntii dintr-o parte in
cealalta. Mai mult, aceleasi masuratori au aratat existenta a doua treceri subterane care merg din zona
Bucegilor pana in apropiere de Pestera Ursilor din Carpatii Occidentali, acestea fiind intretaiate din cand
in cand de diverse tunele mai mici sau mai lungi.

Ceea ce este uimitor e altceva. Privite de sus (ipotetic) aceste tunele nu strabat muntii haotic ci sub
forma unor linii care configureaza imaginea unui lup imens, avand gura deschisa, ca atunci cand se
arunca asupra prazii. Capul lupului este in Muntii Apuseni iar coada coboara pana in apropiere de
Pietrosita, judetul Dambovita. Intrebarea logica este daca aceste treceri subterane au fost facute de
mina omului sau daca au fost doar descoperite si folosite de oameni? Este o intrebare la care,
deocamdata nu are cine sa raspunda. Poate doar misticii, care au avut curajul sa afirme ca totul a fost
construit de Zamolxis atunci cand Marele Zeu a decis sa apere acest pamant sfant si pe cei ce-l
locuiesc.

Eliszar

2. Atac in Bucegi sau efecte ale exploziilor solare?!

Alarma in Bucegi

O creatura ciudata ataca animalele de casa

Bucegii sunt cei mai circulati munti ai României. Asta din cauza ca sunt foarte accesibili si sunt relativ aproape de capitala,
motiv pentru care multi turisti ii prefera. Si totusi, de catava vreme, linistea drumetului solitar este pusa in pericol de o aratare
ciudata, care tulbura locurile. Cu toate ca pana acum au fost mai multe persoane care au vazut straniul animal, oficial nu s-a
luat nici o pozitie. Fie din cauza ca autoritatile locale au auzit prea multe povesti de acest gen fie prefera sa inchida ochii
pentru a nu da o lovitura turismului din zona.

Prima relatare despre monstru a fost in urma cu un an si ceva, cand, intr-o seara, gospodaria unui locuitor din Poiana Tapului
a fost atacata. I.M., povesteste:

“Era asa, putin dupa asfintit, prin august, pe la sfarsit. Iesisem din casa pentru ca auzisem zgomote in grajd, la vaca. Luasem
cu mine lanterna, ca nu mergea instalatia electrica. In clipa in care am intrat in grajd si am indreptat lanterna spre locul unde
aveam vaca, am vazut asa, ca un fel de caine imens care a sarit pe mine...”

La inceput, domnul I. M. a crezut ca era ursul, pentru ca in perioada respectiva se pregaetsc de hibernare si mai coboara prin
sate. I-a pus lanterna in ochi si a inceput sa tipe, in speranta ca-l va speria si va fugi. Nu se stie din ce motiv, dar aratarea a
fugit mai departe dupa ce l-a trantit la pamant.

“Am mai apucat sa-l mai vad o data. Avea parul cenusiu si un fel de coama alba, ingusta. S-a oprit in mijlocul ograzii si a
scos un urlet cumplit, de mi s-a ridicat parul pe ceafa. Nu mai auzisem niciodata asa ceva in viata mea si sunt om la 60 de ani,
domnisorule...”

S-a incuiat in grajd si a stat acolo pana dimineata. Atunci s-a uitat si la vita care zacea moarta. Vaca avea unul din picioare
smulse. Murise din cauza sangelui pierdut. Vecinii pagubasului sunt convinsi ca acesta s-a intilnit cu un urs, pentru ca “...
numai un animal puternic putea sa smulga piciorul in halul ala...”

A doua relatare este de data mai recenta si apartine unui grup de studenti la geografie care faceau un traseu prin Coltii
Morarului la inceputul verii.

“... La un moment dat, cand mai aveam mai putin de 50 de metri pana sus, am remarcat undeva, inspre dreapta, un animal
ciudat. Statea sprijinit de o stinca, ridicat pe picioarele din spate. Parea imens. Cred ca avea in jur de doi metri si o privire
cumplita. S-a uitat cateva clipe la noi si apoi a disparut printre brazi in salturi uriase, cum n-am crezut ca e in stare vreun
animal. Unii au spus ca sigur fusese un lup cenusiu solitar si am coborit sa pana la locul cu pricina.” Aici au gasit urme de
sange si capul unui minz destul de dezvoltat. Cum ajunsese minzul in locul acela, unde oamenii trebuiau sa foloseasca
pitoane si fringhii, ramane o enigma.

Cei care coboara din Babele in Pestera si merg in amontele raului, pot vedea, dupa ce trec de o bucata de padure, o mica stana
solitara unde 9 caini imensi isi fac datoria de paznici ai turmei. Stana a fost atacata pana acum de doua ori de ciudata creatura
care, ciudat, in loc oi, a preferat de fiecare data sa plece cu cate un porc din cei crescuti de ciobani pe langa turma. Nici prima
data si nici a doua oara nu au avut ciobanii cu ce se apara.

Au trimis instiintare la vanatori sa impuste fiara, dar nimeni nu a venit. De fiecare data a venit numai in noptile cu luna plina,
de unde si credinta oamenilor ca nu ar fi lup ci varcolac, despre care, in credinta populara, se spuna ca iese la vinatoare doar
in noptile in care luna este plina sau este acoperita cu un halou rosiatic. Se zice ca acel halou trezeste instinctele criminale in
legendarele creaturi si le fac sa atace chiar si oamenii, fara a se teme de ceva.

“Prima data eram numai eu cu un baietan, nepot de-al meu, de vreo 16 ani. Am auzit cainii ca dadeau glas si am iesit cu
bitele, c-am crezut ca a venit ursul la stana. Dar ce-am vazut atunci n-am mai vazut in viata mea. Cainii dadeau roata unui lup
mare de tot care tira o scroafa de vreo 70 de kile ca si cum ar fi tinut in dinti o piine. Era atat de mare ca nici unul din caini nu
a avut curajul sa-l atace. Parca le transmitea ceva ca sa-i tina departe, ca noi avem caini faini care ataca ursul. Dar pe asta nu
l-au atacat...”

Mihai Dumitrache, fost profesor de biologie care actualmente locuieste in Busteni, crede ca animalul este un hibrid intre lup
cenusiu si un caine de casa de rasa mare, poate chiar un ciobanesc.

“Sa nu uitam ca acelasi lucru s-a intâmplat si in Australia, acum cateva sute de ani, cand colonistii au adus niste caini mari
care sa vineze lupii ce atacau turmele de oi. Din incrucisarea lupilor salbatici cu animalele de casa a rezultat rasa dingo, una
din cele mai feroce. Ca inaltime, cainii dingo erau mai mari decat ambele rase din care se trageau. E posibil ca si creatura asta
sa fie un astfel de hibrid...”

Treptat, de cateva luni, intre specialisti mai circula o varianta stranie care incearca sa descifreze enigma. Varianta care, la
prima vedere pare de-a dreptul absurda. Se afirma, nici mai mult, nici mai putin, ca uriasul lup ar fi, in fapt, o reminiscenta a
vechilor ursi de pestera care au trait in pesterile din Bucegi in urma cu cateva milioane bune de ani.

Cum in ultimii ani intr-o serie de tari localnicii au descris aparitia unor animale despre acre se stia ca disparusera de mult de
pe Terra, este foarte posibil ca si in pesterile din Bucegi sa mai existe un urmas al acelor creaturi fioroase. Este mai curand o
poveste dar turistii sunt incantati si vin in numar mare la Pestera Ialomicioarei, acolo unde speologii au descoperit oseminte
apartinind ursilor disparuti...

Deocamdata nimeni nu a putut aduce o marturie palpabila despre existenta monstrului din Bucegi, singurele relatari
apartinind celor care s-au intilnit cu el s-au l-au zarit. Poate ca, cineva, o data, va fi mai norocos si il va fotografia. Pana
atunci insa, sigur vor trece ani buni. Si cine stie, poate ca autoritatile vor da o lege de protectie a animalului. la fel ca unele
tari in care a fost zarit Yeti si care au dat legi si decrete pentru protectia misteriosului om al zapezilor...

Eliszar
 3. Lacul misterios din Bucegi

Lacul misterios din Bucegi

Desi de mai bine de 2000 de ani crestinismul a invins ultimii zei pagani, in unele zone amintirea
acestora este inca foarte puternica. Oamenii cred deopotriva in Dumnezeu si in sfantii din calendar, dar
se inchina si altor fiinte cu puteri supranaturale, constienti de puterea acestora. Un astfel de loc se
gaseste ascuns intre crestele Bucegilor, inconjurat de mister si de legendele locale.

Lacul atlantilor

Departe de privirile curioase ale turistilor, intr-o zona in care viperele isi au un habitat favorabil, un lac
apare si dispare dupa legi bizare, dincolo de orice putere de intelegere. Dar fiecare aparitie a lacului
dintre munti e insotita de moartea sau disparitia unor persoane. Poate e doar o coincidenta, dar
localnicii sunt convinsi ca e mai mult decat atit. Oamenii spun ca nu exista o anumita periodicitate a
aparitiilor. S-a intamplat sa apara si de cite doua, trei ori pe an, iar in alti ani sa nu apara niciodata. De
fiecare data aparitiile si disparitiile lacului sunt insotite de anumite semne. Inainte de aparitie, vremea
se strica dintr-o data si timp de 2 zile vantul bate atit de puternic incit oamenii nu-si scot animalele la
pascut.

Apoi, in noaptea respectiva, o grandina puternica se abate peste locul respectiv, iar a doua zi undele
lacului scalda muntii. Pentru una sau chiar mai multe zile. Pana in clipa in care lacul isi primeste
ofranda vie. Despre lacul ciudat circula mai multe legende. Una dintre acestea spune ca pe locul
respectiv ar fi fost un templu vechi, ridicat chiar de catre atlanti. Si ca preotii respectivi sacrificau
fecioare in cinstea zeului lor. Le aruncau in unda limpede si rece ca gheata a lacului, iar spiritul lor
parasea trupul, acest invelis din carne si sange, pentru a se infatisa dinaintea marelui zeu si a-i sluji.
Alti localnici spun ca pe locul respectiv ar fi trait o vrajitoare sadica. Locuia intr-o casa ridicata in
mijlocul lacului, unde ducea copii pentru tot felul de facaturi si vraji rele. Sufletele copiilor chinuiti s-au
revoltat si ajutati de zina lacului, au inghitit vrajitoarea, cu casa cu tot. Numai ca puterea masterei a
fost atit de mare, ca uneori lacul revine in locul ce i-a fost dat spre existenta, isi ia vama un suflet de
om si apoi dispare iarasi in neant. Oricum, indiferent de cercetari, nimeni nu a descoperit altceva
decat... legende.

Inec sau sacrificiu ritualic?!

Cu toate ca oamenii ocolesc locul si-l considera blestemat, fiecare aparitie a lacului s-a lasat cu o
moarte sau o disparitie.

“E asa, ca un cantec de sirena, care-i insala pe oameni. Aia de apuca sa-l auda, se duc intins acolo, ca
prinsi de vraja. In ultimii ani au murit aproape numai turisti, dar si doi localnici. Pe unii i-au gasit
inecati in undele apei, pe altii nu i-au mai gasit de loc. Dar cei gasiti aveau figura senina, ca si cum
moartea i-a surprins in cel mai frumos moment al vietii. Daca ma ascultati pe mine, va spun eu ca i-a
vrajit ceva si s-au aruncat singuri in apa”, sustine domnul Toc Ion, din Poiana Tapului. Dincolo de
aceasta teorie profana, exista opinia domnului George Mironescu, medicul legist care a autopsiat
cateva din trupurile gasite in undele lacului. Pe dumnealui l-a intrigat un amanunt, in aparenta
nesemnificativ.

“Toti <inecatii> care mi se aduceau de sus, suferisera in prealabil un stop cardiac. Adica murisera de
inima si dupa aceea se <inecasera>”.
Un astfel de amanunt nu a parut important pentru anchetatori, mai ales ca nu o data, apele reci de
munte, au provocat accidente din acestea. Pentru cei care sustin existenta unor puteri nevazute in
zona, acesta e doar semnul ca victimele sunt ritualice si ca nu e doar o pura coincidenta moartea lor
prin stop cardiac.

“Numarul celor care mor in acest fel este extrem de mic, comparativ cu cei care se scalda in apele reci
de munte. In plus, cei care fac stop cardiac in aceste conditii, au avut in trecut probleme cu inima ori
mostenite de la parinti ori capatate in timp. Ori la cei inecati in lac, aceste antecedente cardiace lipsesc
cu desavirsire. Atit respectivii cit si parintii lor, s-au bucurat de o sanatate de invidiat. E clar ca stopul
cardiac nu a fost provocat de  cauze naturale ci de interventia unor entitati nevazute”, sustine doamna
Mioara Florea, medium din Busteni, care a studiat mai multe fenomene paranormale petrecute in
Bucegi. Domnia sa sustine ca in muntii respectivi s-ar gasi mai multe puncte de tangenta catre alte
lumi, lacul fiind unul dintre ele.

“Daca iadul exista cu adevarat, atunci cu siguranta ca pe acolo  e intrarea”

In ce ii priveste pe localnici, acestia spun ca unii dintre ei au incercat sa vada despre ce e vorba, sa fie
de fata la momentul umplerii lacului. Dar fie nu s-au mai intors fie au declarat ca nu au vazut nimic.
Varga Remus a fost printre acestia din urma. In 1997, la 25 de ani, a plecat cu Mihnea, prietenul sau
cel mai bun, sa vada minunea umplerii lacului.

“Imediat cum au inceput vanturile, ne-am imbracat bine, ne-am luat o sticla de palinca la noi si ceva de
mancare si am purces la drum, inainte sa se lase noaptea si sa inceapa sa bata grandina”. Numai ca
lucrurile nu au mers asa cum s-au asteptat cei doi. La un moment dat s-a pornit o ploaie deasa de nu
se vedea la un metru, iar peste intreg locul s-a lasat o negura ciudata.

“Am auzit vaietele din adincul pamantului. Nu am ce sa va povestesc. Asa ceva depaseste puterea de
intelegere a orisicui. Mi se facuse  parul maciuca in cap de frica. Parea ca geme insusi pamantul si cere
viata de om. Daca iadul exista cu adevarat, atunci cu siguranta ca pe acolo  e intrarea”, povesteste
Remus. In ce priveste negura, sustine ca era ceva ciudat in legatura cu ea.

“Aveam impresia ca e vie, ca din ea ma privesc fiinte nevazute. Ba chiar simteam atingeri, dar la vremea
respectiva le-am pus pe seama fricii. Nu stiu cit a durat totul, dar la primii zori, negura s-a ridicat si
lacul era deja acolo”.

Doar  Mihnea nu mai era de gasit. Disparuse, se pare, o data cu negura.

“Atunci am inteles ca vocile l-au ademenit si ca el a fost ofranda pentru cine stie ce zeu pagan care
stapaneste lacul”.

Eliszar

4. Misterioasa apa a dacilor

Misterioasa apa a dacilor

Intre lacurile Bolboci si Scropoasa se afla cele Sapte Izvoare, socotite prin traditie apa sfanta a dacilor.

* Cercetarile stiintifice facute la Sapte Izvoare au confirmat ca apa din Muntii Bucegi este foarte pura si
poate sta alaturi de celebrele produse din Occident: Evian sau Perrier

Foarte aproape de zona Cheilor Zanoagei, Intre lacurile Bolboci si Scropoasa, pe valea superioara a
Ialomitei, se afla cele Sapte Izvoare, despre care se spune ca sunt „apa sfanta“ a dacilor. Scrierile vechi
pomenesc chiar ca Insusi Zamolxe si-a ostoit setea la aceste izvoare si asa a devenit zeu. Oamenii de
stiinta vorbesc si ei despre aceste izvoare si spun ca ele sunt ascunse vederii trecatorului obisnuit,
tainuite Intr-un loc anume, Intre stIncile si padurile de pe versantul estic al Muntilor Bucegi. Ei au
dovezi ca cele Sapte Izvoare sunt sursa celei mai pure ape din Intreaga Europa.
Un loc ascuns Intre stIncile si padurile de pe versantul estic al muntilor s-a transformat In ultimii ani In
loc de pelerinaj al pasionatilor de istoria dacilor. Cunoscut de localnicii din satele dImbovitene sub
numele de Sapte Izvoare, locul este situat Intre lacurile Bolboci si Scropoasa. Cele sapte izvoare sunt
socotite prin traditie drept „apa sfanta“ a dacilor. In mod surprinzator Insa, cercetarile stiintifice facute
la Sapte Izvoare au confirmat o parte a legendelor tesute In jurul acestui loc, aprinzInd imaginatia
persoanelor care studiaza acest fenomen.
Apa lui Zamolxis
Cele sapte izvoare din Bucegi sunt situate extrem de aproape de zona Cheilor Zanoagei, Intre lacurile
Bolboci si Scropoasa, pe valea superioara a Ialomitei. Simbolul celor sapte izvoare este inscriptionat pe
scuturile de lupta dacice, sculptate pe Columna lui Traian si pe replica acesteia de la Bucuresti. Scrierile
vechi pomenesc despre o apa din care a baut Zamolxe Inainte de a deveni zeu. Datele stiintifice care
descriu acest obiectiv vorbesc despre Sapte Izvoare ca despre sursa celei mai pure ape din Intreaga
Europa. Debitul este de peste 100 de litri pe secunda, iar sursa de apa nu a secat niciodata. Testele
magnetometrice au aratat ca In Intreaga zona a izvoarelor exista anumite anomalii ale magnetismului.
Apa certificata international
Sursa din Bucegi a facut obiectul unor studii de laborator Inca din 1927. Primele analize au confirmat
ca apa de acolo este extrem de pura. In 1930, studiile asupra apei au fost reluate In Romania si
preluate cinci ani mai tIrziu de o societate franceza. Rezultatul este de fiecare data acelasi: toti
indicatorii calitativi ai apei de la Sapte Izvoare au un standard de calitate extrem de ridicat, nivelul de
bacterii fiind aproape de zero In timp ce nivelul maxim admis este de 5. De asemenea, cantitatea de
azotati si azotiti este egala cu zero. Au urmat studii realizate In perioada martie 1981 - februarie 1982
de societatea Hidrotehnica. Imediat dupa aflarea rezultatelor, Ceausescu a cerut ca zona sa fie Inchisa,
iar accesul la rezultatele analizelor strict limitat. Dupa Revolutie, analizele au fost reluate In Bucegi. Si
de aceasta data, studiile de la Institutul Fresenius din Germania si cele ale Laboratoarelor Larex au
stabilit ca apa din Muntii Bucegi are parametrii necesari pentru a sta alaturi de celebrele produse din
Occident: Evian sau Perrier.
Munte al misterelor dacice
Sapte Izvoare nu este singurul obiectiv de acest gen din respectivul masiv muntos. Pe platoul Muntilor
Bucegi, la peste doua mii de metri altitudine se afla mai multe vestigii transformate In adevarate
enigme. Unul dintre ele este plasat chiar pe vIrful cel mai Inalt al masivului, la peste 2.500 de metri.
Alaturi de izvoare, Sfinxul si Babele sunt teatrul supozitiilor ca pe platoul din Muntii Bucegi era plasat
enigmaticul Kogaion, locul sacru al geto-dacilor.

Legenda si dovezile stiintifice despre apa de la Sapte Izvoare nu au ramas neexploatate. Dupa 1990, un
grup de oameni de afaceri din judetul DImbovita a lansat pe piata apa din Bucegi. S-au investit atunci
aproape zece milioane de dolari In lucrari de captare si de aducere a apei la o statie de Imbuteliere.
Obiectivul Intregii investitii era ca apa sa fie adusa din munte direct prin conducte la statia de
Imbuteliere din localitatea Moroeni, astfel IncIt lichidul sa intre In contact cu aerul de la suprafata
numai cInd consumatorul deschide dopul sticlei de apa plata. La vremea lansarii, s-a stabilit chiar si un
pret pentru apa minune: 12.000 de lei pe litru. In scurt timp, produsul a fost inclus In programul
national „Fabricat In Romania“.

Eliszar
 5. O creatura ciudata a speriat ursii de la Predeal
O creatura ciudata a speriat ursii de la Predeal

 
Nici unei fiinte dotate cu inteligenta nu ii plac atat de mult enigmele, ca omului. Daca nu are parte de ele, omul le cauta. Si in
orice fenomen mai putin normal, el vede o enigma. Ce se intampla, totusi, daca enigma chiar exista?

 
Nori vinetii deasupra Clabucetului

 
Turistii aflati in saptamana de dinaintea Pastelui la Predeal au putut remarca un fenomen cel putin ciudat. Astfel, in ziua de
14 aprilie, intr-o dupa amiaza de luni, zona Clabucetului a fost acoperita pentru mai bine de 10 de minute de niste nori vinetii.
Matei Coman din Constanta, aflat in vacanta la Predeal cu familia, povesteste: “Totul s-a Valentincut asa, dintr-o data. De
unde era un soare orbitor de pusesem patura sa fac plaja cu ai mei, s-a pornit dintr-o data vintul. In cateva minute nori grei au
acoperit virful muntelui de spuneai ca este noapte, numai ca norii erau vinetii, nu negri, ca cei de ploaie.” Lumea s-a
inspaimintat, crezind ca va porni o tornada ca cea de la Facaeni. Toti erau ingroziti si asteptau sa inceapa furtuna. Mai ales ca
evenimentul parea anuntat de o serie de fulgere care brazdau cerul, fara a lovi, insa, pamantul.

Apoi, dintr-o data, s-a lasat o liniste inspaimintatoare. Nu se mai auzea nimic. Nici macar scirtiitul facut de telescaun. Si asta
era doar acolo, deasupra Clabucetului, pentru ca dincolo de marginile norului se vedea soarele, care era peste toti ceilalti
munti. In scurt timp a inceput sa ploua, cu picaturi mici si dese.

“Nu mai vazusem niciodata asa ceva, parca ploua cu apa calda. Si nu doar mie mi s-a parut, ci la toata lumea, ca multi au
inceput sa strige ca e ploaie acida.”

La cateva minute dupa ce se pornise, ploaia a incetat brusc, iar cei cativa turisti prezenti pe munte au putut sa constate cu
uimire ca apa nu baltise. Mai mult, se scursese aproape instantaneu in pamant, de parca ar fi fost absorbita de ceva ascuns.
Nici macar iarba nu pastra urmele ploii. Dar cei mai multi au socotit ca asta se intampla din cauza temperaturii pamantului
care, spuneau ei, vaporizasera instantaneu picaturile calde de ploaie.

 
Ursii au atacat Cabana Clabucet

 
Dupa ce norul s-a retras, toti au pus fenomenul pe seama purei intamplari si pe faptul ca la munte deseori vremea e
capricioasa. La cateva zile dupa ciudata ploaie, animalele din imprejurimi au inceput sa se comporte anormal. Astfel, cainii
devenisera foarte furiosi la trecerea oamenilor pe strada, cei care reuseau sa iasa de dupa gard atacand turistii, fara sa le pese
de loviturile de picior si pietrele care ii loveau. In zona garii, mai multi martori oculari au povestit ca se stringeau stoluri de
ciori care se asezau, efectiv, pe sirmele de inalta tensiune si pe stilpii de semnalizare electrica.

Lucratorilor de la caile ferate le era teama de un accident.

“Ciorile astea sunt niste pasari nenorocate si periculoase, domn’e. Ciugulesc tot ce nimeresc. Ca nu o data am gasit ciori
prajite de curentul de inalta tensiune, lucru care arata ca au incercat sa rupa sirmele. Erau atat de multe ca imi era teama sa nu
rupa vreun fir de la vreun semnal. Toata ziua era afara si dadeam cu pietre dupa ele, dar degeaba, ca tot se intorceau.”

Pana si ursii, iesiti de ceva vreme de la hibernare, aveau un comportament agresiv. M. C., prietena cu administratorii Cabanei
Clabucet plecare (cea de sus, de la telescaun, n. a.), spune ca prietenii sai sunt aproape in pragul falimentului din cauza
vizitelor tot mai dese ale usilor la cabana din virful muntelui. Acestia vin aproape seara de seara, distrug mobilierul, sparg
geamurile si nimeni nu le poate face nimica. Oamenilor le e teama, ca sunt ditamai namilele, iar oficialitatile nu iau nici o
masura impotriva animalelor, intrucat acestea sunt protejate prin lege.
 

“Dar pe noi, ca oameni, cine ne protejeaza? Ca in viata mea nu am auzit ca ursul sa atace oamenii in casele lor. Nici macar
angajatii nu mai pot locui acolo de teama animalelor.”

 
Doamna Iustina G., specialista in comportamentul animalelor, sustine ca agresivitatea acestora este ceva normal in conditiile
in care anotimpurile au luat-o razna.

“Ursii, de exemplu, la trezirea din hibernare, au perceput automat instalarea verii si atunci organismul lor s-a manifestat
furios, incercand sa recupereze fizic timpul pierdut prin hibernare.”

 
Urs sau om preistoric?!

 
Dar nu toata lumea ia de buna aceasta parere. Nicusor Mogos, tehnician, spune ca de cativa ani buni, in zona turistica a
Clabucetului este semnalata o creatura stranie, pe care mai multi localnici au vazut-o de la departare, dar de care nu s-a putut
apropia nimeni. Creatura este descrisa a fi humanoida, acoperita de par brun-cenusiu si depasind doi metri inaltime. Alearga
foarte repede si scoate niste strigate infioratoare. Dumitru Florian, care avea o pereche de caini de vanatoare de toata
frumusetea, sustine ca acea creatura i-a omorit unul dintre caini.

“Auzisem de la vecinii mei ca a aparut monstrul, asa ca l-am luat pe Corbul si pe Felix si am plecat cu pusca ca sa dau de el.”

Domnia sa era convins ca are de-a face cu un urs lovit de turbare. S-a dus in locurile unde fusese semnalata prezenta
monstruoasa si a pornit pe urmele ei. La un moment dat cainii au inceput sa dea semne de enervare si s-au oprit brusc.

“Cand am privit inainte, la nici o suta de metri am vazut oribilitatea aceea paroasa si imensa. Domn’e, eu sunt om trecut prin
padurile românesti. Am vanat si cerbi si mistreti, dar si ursi, lupi si alte jivine salbatice. Dar asemenea strigat pe care l-a scos
creatura, nu mi-a fost dat sa intilnesc in vanatorile mele. Am tras foc dublu in directia aceea, dar se vede treaba ca l-am ratat,
pentru ca a inceput sa fuga. Si atunci mi-am asmutit cainii pe urmele aratarii.”

Cei doi caini au luat urma vanatului. Dar glasurile lor se auzeau din ce in ce mai departe si mai stins. Cand a ajuns langa
cainii sai, pe domnul Dumitru l-a apucat disperarea. Unul dintre caini zacea pe o parte, ranit la git, zbatindu-se intre viata si
moarte. Al doilea disparuse complet.

“Poate ca l-a luat aratarea cu ea, nu stiu ce sa cred. Nici al doilea caine nu a mai trait mult. De atunci am jurat ca eu cu mina
mea il impusc cand o sa-l prand. Pentru ce mi-a facut el la cainii mei o sa-mi simta plumbul intre coaste, asa sa stiti.”

Oamenii au botezat aratarea Capcaunul si au incercat de mai multe ori sa-l gaseasca, dar fara nici un folos. Au pus si capcane,
dar aratarea a ocolit capcanele si a devorat mancarea pusa acolo ca momeala.

“Parca ar gandi. Nu pot sa cred ca exista in libertate un animal feroce, care poate gandi asemenea oamenilor. Ar fi dezastruos.
Inseamna ca suntem la un las de a fi distrusi de o alta specie”, spune Codrin Istrate, profesor de biologie.

Acesta considera ca aratarea mai poate fi si unul din oamenii preistorici pe care publicatiile din intreaga lume i-au semnalat in
ultimii ani in preajma muntilor, in special din Europa si Asia. In ce ii priveste pe turisti, localnicii i-au avertizat degeaba,
pentru ca o posibila intalnire cu strania creatura pare sa-i atraga mai mult decat ii sperie pericolul de a fi atacati. Acestia urca
in fiecare zi cu aparatele de filmat in mina sau avand camerele de luat vederi atirnate de gat, doar cu speranta ca vor putea
inregistra pe pelicula ce nu a mai vazut lumea de cateva mii bune de ani.
Autor: Eliszar

Oameni din neamul zmeilor - de Eliszar la 04/10/2009, 21:29 - Cat

Oameni din neamul zmeilor

Tinutul momarlanilor continua sa fascineze. Intamplari uluitoare i se releva ascultatorului, in special

celui foarte interesat. Intamplari care par desprinse din Star Trek sau din basmele romanilor, numai ca
spuse putin altfel.

“Din cer vor veni ca sa ne ia si sa ne duca acasa”

Undeva, pe o culme insorita, in afara drumurilor de masina (cel mai apropiat drum de acces e la 8 km –
exista un catun straniu. Locul sa tot aiba vreo 20 si ceva de case. Case simple, de oameni gospodari.
Fara curent electric, fara telefon, fara masini. Ca multe alte sate de acum cateva sute de ani. Oamenii
de aici spun ca nici macar buletin nu au, pentru ca nu au nevoie de asa ceva. Niciodata nu pleaca
nicaieri si nici nu au nevoie de altii ca sa-si duca viata patriarhala. Banii nu au valoare acolo, pentru ca
oamenii se supun unui sfat al batranilor care imparte roadele fiecaruia dupa nevoi si dupa dreptate. Si
nimeni nu e nemultumit de ceea ce are. Putini sunt cei care intra in vorba cu strainii si mai ales cu
presa. N

u pentru ca sunt convansi ca presa denatureaza uneori adevarul, ci pentru ca se tem de straini. Spun ca
strainii nu aduc decat necazuri si ca din cauza strainilor s-au pierdut traditiile atat de frumoase ale
acestui popor. De ce am ales tocmai catunul Zalmos? In primul rand pentru ca o astfel de denumire
arata perpetuarea vechii noastre limbi, fiind, probabil, legata de stravechiul cult al lui Zamolxis. Iar in al
doilea rand, pentru ca oamenii de aici au o istorie ciudata. Ei sunt convansi ca intemeietorii catunului
au venit din... cer.

Nu au date istorice, nu au documente, au doar legende si povestiri, care mai de care mai fantastice. In
primul moment ai impresia fie ca interlocutorul isi bate joc de tine fie ca a innebunit de-a binelea. Dar
daca ai rabdare si ii asculti, nu poti sa nu iei seama la coerenta povestirii, la siguranta povestitorului si
la amanuntele relatarii si sa te intrebi daca nu cumva esti pe punctul de a dezlega una din miile de
enigme care se regasesc pe acest pamant binecuvantat de Dumnezeu. Si apoi, la ce ar minti acei
oameni morocanosi, suficient de mindri pentru a nu primi nimic de la nimenisi care nu se amesteca
deloc cu strainii? Pentru ca acolo, la Zalmos, oamenii se casatoresc doar in cadrul comunitatii. Nimeni
nu a plecat vreodata si nimeni nu a fost acceptat vreodata din afara comunitatii.

“Ne-au lasat stramosii cu juramant sa nu plecam niciodata de aici si sa-i asteptam, pentru ca vor veni
candva sa ne ia. Din cer vor veni ca sa ne ia si sa ne duca acasa”, spune mos Dragu, unul dintre stalpii
comunitatii.

Un Noe autohton de 116 ani

Petrecerile lor sunt simple, cu masa plina de carne fiarta sau fripta, cu placinte de toate felurile. Se
distreaza fara muzica si beau in cinstea stramosilor din cer.  Religia lor e simpla: se inchina unui
Creator universal, care da viata si moarte tuturor fiintelor si isi fac semnul crucii cu fata catre cer. Dar
crucea lor e putin ciudata, e curbata. Degetele descriu un arc de cerc larg, pornind de la frunte pana la
piept, apoi un alt arc de cerc, de la umarul drept la cel sting. Cat il priveste pe cel deceda, dupa ce a
inchis ochii, mortul este ars de comunitate, iar cenusa e imprastiata in apa unui izvor, pentru a ajunge
sub pamant.

Oamenii spun ca focul arde camasa trupeasca si permite sufletului sa se inalte si sa ajunga mai repede
in lumea de dincolo. Asta este si cauza pentru care la priveghiul unui mort se maninca si se bea, in
cinstea mortului, pentru bucuria renasterii respectivului. Nu exista biserica ci doar un salas bizar, pictat
cu tot felul de figuri geometrice, puncte, spirale, cercuri, triunghiuri, ce par aruncate fara noima pe
pereti dar care, in mod sigur reprezinta ceva – probabil ce reprezinta pentru multi dintre noi sfintii
pictati in biserici.

Nimeni nu stie exact cand a luat fiinta catunul, dar toti povestesc ca si cum s-a fi petrecut ieri, despre
ultimul descendent al celor care care au coborit din cer si au infiintat catunul. Imi arata casa, ramasa
nelocuita si pe care actualii locuitori ai catunului o venereaza ca pe o relicva sfinta. Andrei il chema pe
batran si oamenii spun lucruri ciudate despre el, cum ca avea puteri mari. 116 ani spun ca a trait mos
Andrei si ca la varsta lui arata ca la 60 de ani, fiind la fel de vioi si sanatos. Numai cand a murit si i-au
ars trupul, spun oamenii ca focul a avut o culoare albastra si mirosea a tamiie si nicidecum a carne
arsa.

”Nnoi suntem urmasii zmeilor”

Vazand ca ne-a captat atentia, interlocutorul nostru isi da drumul la gura:

“Sa stiti domniile voastre, ca stramosii nostri, care au infiintat satul asta, au fost zmei. Noi stim asta de
la batranii nostri si ei de la batranii lor. Ca oamenii cred ca zmeii erau rai si omorau si furau. Nu e
deloc adevarat. Astea au fost manciuni scornite de invidiosi. Da, e adevarat, zmeii puteau sa zboare,
dar nu faceau rau nimanui. Ba ii mai si protejau pe oameni de alte rele mai mari”, spune inciudat
povestitorul. Si continua cu mindrie

”Iar noi suntem urmasii zmeilor”. Apoi ne ia cu el sa ne arate, la marginea catunului, o stinca inalta de
vreo 30 de picioare si pe care spune ca se opreau zmeii din zbor. Adevarat, peretele e perfect vertical,
iar sus e o platforma neteda de cateva sute de metri patrati. Il cred pe povestitor, pentru ca nu am cum
sa urc din lipsa de echipament.

“Oamenii din vale au o balta mai mare, care nu seaca niciodata si careia nu i-au dat de fund. Ei spun ca
acolo isi adapau zmeii caii”.

Apoi imi arata la baza stincii un arbust mic, spunind ca acela creste doar acolo la ei si ca batranii
faceau din el un fel de ceai.

“Cel care stia sa prepare ceaiul si apoi il bea, era luat de zmei si dus in imparatia lor. Pentru ca ei, aici,
la noi, numai se opreau. Imparatia lor era in alta parte si nimeni nu s-a intors ca sa povesteasca cum
e”.

Cat priveste partea cu rapitul femeilor, omul recunoaste ca e si nu e adevarat. Ca zmeii luau femei, dar
numai pe cele care voiau si numai pe cele care beau din ceaiul acela.

“Ca ceaiul le schimba sangele si aveau si ele sange de zmeu”. Numai ca dupa ce zmeul le lua pe
fecioare, le tineau pana zamisleau prunc, apoi le aduceau pe ele inapoi si opreau pruncii, ca sa le fie
urmasi.
Stapani asupra lupilor

Oamenii din preajma Zalmos-ului se feresc sa-i vorbeasca de bine sau de rau pe localnici. Pentru ca,
spun ei, acolo se petrec lucruri ciudate si fapte care nu pot fi explicate. Iar daca asta o spune un
momarlan, adica el insusi o persoana ciudata, atunci inseamna ca misterul e mare. Spun ca oamenii de
sus ar vorbi cu lupii si ca ar avea putere asupra acelor lighioane legendare. Nimeni nu stie prin ce
vrajitorie sau cu ce putere stapanesc asupra lupilor. Nu exista momarlan care sa nu fi avut niscaiva
probleme  cu lupii si care sa nu fie convans ca totul e din cauza locuitorilor cei ciudati.

M. R., cioban cu cateva sute de oi, spune ca o data, mai demult, a avut probleme cu un localnic din
Zalmos. “Ma credeti sau nu, peste cateva zile au navalit lupii peste mine si mi-au omorat aproape o
suta cincizeci de mioare. Toate cu miei in burta. Domn`e, dar una nu au mancat. Si atunci de ce le-or
omorit, va intreb eu, decat daca erau trimisi. Va spun eu ca zalmostenii i-au trimis, altfel nu se poate”.

Alt cioban, dupa ce lupii i-au distrus mai bine de jumatate de turma, a vrut sa se urce cu neamurile si
sa se razbune. “

Au plecat cu ciomege si cu niscai pusti si aveau peste 30 de caini din cei mari, ciobanesti. Numa ca, la
jumatatea drumului, au fost atacati de sute de lupi. De unde or fi venit, nimeni nu stie, dupa cum
nimeni nu stie incotro s-au dusara dupa aia. Nici unul din caini nu a supravietuit atacului, da` de
oameni nu s-au atins. Unul care a apucat sa traga cu pusca spre lupi, fara sa raneasca pe cineva, s-a
trezit pus la pamind de doi lupi fiorosi”, ne spune tanti Marioara.

“Si-au dat seama oamenii ca nu-i lucru curat si s-au intors. Si dupa aia nu le-a mai atacat lupii
turmele”.

Oare ce se ascunde in spatele acestei povestiri? Cine erau zmeii si de unde veneau ei? Probabil ca asta
nu vom afla niciodata. Cu toate astea, catunul e plin de amintirea lor: Via Zmeilor, Grota Zmeilor,
Izvorul Zmeilor. Oamenii ni le arata pe toate si pentru fiecare din ele au cate o poveste. Si cum sa nu
aiba, cand ei insisi sunt convansi ca se trag din zmei? Cine nu s-ar mindri cu astfel de stramosi?!

Eliszar

 Portile Raiului din Romania - de Eliszar la 26/09/2009, 20:45 - Cat

Portile Raiului din Romania

Se spune ca Raul ar stapani cea mai mare parte a Pamantului, folosindu-se de slabiciunile omenesti si
de greselile savarsite de muritori. Si se mai spune ca, de la an la an, tot mai multe porti ale Iadului se
deschid catre lumea noastra si tot mai multi luptatori ai Intunericului se revarsa prin ele. Cu toate
acestea, lumea nu a fost cucerita de diavoli. Pentru ca oricit de puternici ar fi acestia, li s-au opus forte
mai puternice decit ale lor. Pentru ca la fiecare poarta a Satanei, o alta poarta se deschide pentru a face
loc ingerilor, singurii in stare sa tina piept raului din lume. Despre trei din aceste porti aflate pe
teritoriul Romaniei vom vorbi in materialul de fata.

"Pe-un picor de plai pe-o gura de rai"

La poalele Muntilor Fagaras, o apa miraculoasa atrage mii de credinciosi in cursul anului. Bolnavi fara
de leac sau fara prea mari sperante de vandecare, van sa bea apa miraculoasa din Izvorul Tamaduirii.
Pentru ca acolo, la Simbata de Sus, Dumnezeu a lasat sa coboare harul sau divan pentru ca oamenii sa
se bucure de el si sa preamareasca puterea Parintelui Ceresc. Desi mostre de apa au fost prelevate si
studiate in laborator de nenumarati oameni de stiinta romani si straini, nu s-a descoperit nimic in apa
miraculoasa care sa justifice efectele sale cu adevarat dincolo de orice putere de intelegere. Sunt
nenumarate marturiile celor care au beneficiat de miraculoasa apa. Irina M. din Poiana Tapului, suferea
de o depresie nervoasa din cauza stresului prea mare de la serviciu si de acasa. A fost adusa de parintii
sai. Dupa sapte zile, fata si-a revenit complet dar, la sfatul preotului, a renuntat la serviciul pe care-l
avea in favoarea unui alt loc de munca.

Ileana S. o fetita de doar 12 ani din Busteni, bolnava de epilepsie, s-a vandecat complet dupa ce a venit
timp de 12 vaneri la rand.

Localnicii din imprejurimi insa, isi au povestile lor. Ei spun ca izvorul vane direct din Rai si ca din cauza
asta puterea sa vandeca aproape toate bolile. Unul din calugarii manastirii sustine ca nu o data, mireni
sau calugari s-au intalnit cu fiinte ce posedau forte supranaturale. Si chiar daca Biserica, in sine, nu a
luat nici o pozitie oficiala, martorii intalnirilor nu se sfiesc sa vorbeasca. Mirea Niculaie, 53 de ani,
spune.

"Ma intorceam de la un unchi pe care-l ajutasem sa-si repare acoperisul. Mai era putin pana la asfintit
si ma grabeam ca sa nu ma pranda noaptea pe drum. La un moment dat, dinspre o poienita, am auzit o
muzica nemaipomenita. Niciodata nu mai ascultasem asa ceva. Am crezut ca o fi vreo formatie de pe la
Bucuresti sau din strainatate, venita in excursie si m-am apropiat sa-i ascult mai bine".

Dar desi muzica se auzea tot mai tare si mai clar, domnul Mirea nu vedea instrumentistii. In schimb
simtea o liniste interioara puternica. "

Auzeam melodia ca si cum venea din adancul pamantului. Nu exagerez cand va spun ca aveam
impresia ca pot zbura. Simteam ca daca as vrea, as putea sa zbor, dar ceva mai presus de mine ma
oprea sa fac asta. Era ceva care ma oprea sa folosesc forta pe care o simteam in mine. Niciodata nu am
mai trait ceva asemanator, nici inainte si nici dupa".

Domnul Mirea a ramas ore in sir ascultind muzica divana. Apoi, dintr-o data, muzica a incetat la fel de
straniu iar barbatul si-a vazut de treburile lui. Localnicii spun ca locul a fost mereu incarcat de energii
benefice si ca bolnavii, din toate timpurile, au gasit leac si alinare nu doar in Izvorul Tamaduirii, ci in
insasi magia locului respectiv. Ei spun ca nu o data, in biserica, alaturi de calugari, in preajma icoanelor
sau inaintea altarului, au fost vazuti ingeri veniti sa slujeasca Domnului. Calugarii insa, se tem sa
vorbeasca deschis despre asta. Ei spun doar ca puterea lui Dumnezeu e mare si ca totul este posibil. Si
mai recunosc ca in zona se petrec lucruri dincolo de puterea de intelegere a muritorilor.

Dincolo de coincidente

O alta zona pe care specialistii in energetica o recunosc ca fiind traversata de energii benefice, este
zona Gradistea, in preajma vechilor cetati. O veche legenda locale spune chiar ca aici s-ar fi aflat in
urma cu 2000 de ani, intrarea in lumea subterana a lui Zamolxis si ca pe acolo s-ar fi retras ultimii
luptatori din fata armatelor cotropitoare ale Romei. Imediat dupa 1990, o echipa de specialisti din
Basarabia a analizat cetatile vechi, incercand sa descopere misterul mesterilor de acum doua milenii.

Atunci s-a constatat un lucru, anume ca toate cetatile au fost construite pe niste platouri ciudate. In
mostrele de pamant prelevate s-au descoperit mici granule de otel pur, metal care a fost obtinut doar
spre sfirsitul secolului XX. Mai mult, pe platourile respective apa nu baltea niciodata, ceea ce insemna
ca se scurge undeva in adanc. Din pacate, nu s-a putut face mai mult, din lipsa echipamentelor
performante dar si din cauza lipsei de colaborare cu autoritatile romane, care la vremea respectiva
aveau cu totul alte prioritati. Si totusi, cei care merg in zona, incercand sa descopere fabuloasele
comori ale inaintasilor, spun ca simt prezenta unor entitati nevazute. Mai mult, cei care au stat mai
multe zile in zona, spun ca au auzit zgomote stranii, zanganit de arme si strigate ce pareau scoase de
doua armate inclestate intr-o lupta pe viata si pe moarte. Unii au vazut chiar prezente stranii. In urma
cu trei ani si jumatate, membrii unei expeditii arheologice romano-britanice, au avut ghid, timp de
aproape doua saptamini, pe un localnic. Barbatul avea in jur de 45 de ani si cunostea foarte multe
legende si intamplari deosebite. Florea Damian, profesor de istorie si participant la expeditie,
povesteste:

"Am mers la Gradistea ca sa verificam veridicitatea unei harti facute prin 1700 si despre care se spunea
ca ar fi fost copiata de pe o harta originala, valaha. Harta indica locatia exacta a unei cetati
subpamantene construita pe vremea dacilor si in care se spunea ca s-ar fi retras ultimii supravietuitori
ai razboaielor cu romanii. Obtinusem copia dintr-o arhiva austriaca, particulara. Nu-mi mai aduc
aminte cum l-am angajat pe acel barbat, dar stiu ca ne fascina pe toti cu povestile lui. Din pacate,
harta nu mai corespundea cu modificarile geologice. Cel putin asta am crezut noi si am fost convansi
ca din cauza asta nu gasim nimic".

Expeditia a fost un esec aproape total, cu exceptia unor monede descoperite, a citorva varfuri de
sageata si a unor bucati de ceramica. Cu toate astea, inainte de termanarea expeditiei, s-a petrecut un
lucru bizar: ghidul a disparut fara urme.

"A disparut si el si copia de pe harta. Si ca un facut, copia medievala din colectia privata, a disparut si
ea", sustine domnul Damian.

Convinsi fiind ca ghidul le-a furat harta ca sa se imbogateasca, l-au reclamat la politie. Numai ca
raspuncul primit de la autoritati nu a fost cel asteptat: nici o persoana nu corespundea descrierii lor.
Unii membri ai expeditiei au fost convansi ca au avut de-a face cu un escroc, dar domnul damian crede
altceva. "Eu sunt un om de stiinta. Eu nu cred in coincidente, ci doar in fapte. Nu pot sa cred ca ambele
copii ale hartii au disparut, pur si simplu. Cred ca ne-am apropiat prea mult de adevar si cineva
protejeaza acel secret. Dar cine si de ce, asta nu pot sti".

"Simteam un foc intens si auzeam o voce puternica"

Marius Dragomir, din Bucuresti, a fost martorul unei intamplari miraculoase. "Era in 1994, intr-un
cantonament organizat de maestrul meu. Imediat dupa antrenament, m-am dus sa ma spal la un izvor
si imediat cum m-am aplecat, am apucat sa vad ceva ca o sageata neagra care se repede asupra mea".
Marius a fost muscat de o vipera cu corn, chiar de git. Nu se mai punea problema supravietuirii, cand,
pe drum a trecut o caruta manata de un batran. Batranul i-a dat deoparte pe colegii baiatului si a
inceput niste descantece bizare. "Colegii imi spuneau ca vorbea incoerent si ca facea tot felul de semne
pe pamant, in jurul meu. La un moment dat, un coleg a inceput sa rida si sa-l faca nebun, dar in clipa
urmatoare nu a mai putut scoate un sunet. Atunci ceilalti si-au dat seama ca <mosul> are puteri
deosebite si l-au lasat sa-si faca treaba. In timpul descantecului simteam un foc intens si auzeam o
voce puternica. Eram inconjurat de o mare de lumina si urmam vocea fara sa inteleg ce-mi spune, dar
stiind ca ma va scoate de acolo". Marius si-a revenit in cateva ore, iar despre mos nimeni nu a mai aflat
nimic.

"In viata mea nu am vazut femeie mai frumoasa ca aceea"

In timpul unei puternice furtuni de vara, un fulger a lovit un cioban. Tovarasii acestuia l-au luat si l-au
dus intr-o pestera din apropiere. L-au dezbracat complet si l-au intins pe niste piei de oaie. L-au
crestat in podul palmei si cu sangele lui i-au facut o cruce mare, pe piept si una pe frunte. Au aprins o
cetina de brad si au ars cateva fire  din parul victimei. Apoi au taiat un miel, i-au scos maruntaiele si au
pus carnea pe o piatra din interior. A doua zi, dinaintea pesterei, ciobanul isi astepta tovarasii.
Dezbracat, ca stramosul sau primordial, dar teafar. Astfel de intamplari sunt foarte dese pe Ceahlau,
muntele sfint al romanilor. Ciobanii si localnicii sunt obisnuiti cu astfel de lucruri. Pentru ei nu e nimic
ciudat, pentru ca ei s-au nascut si au trait inconjurati de minuni. Ei spun ca aproape fiecare pestera a
muntelui ascunde secretele sale si nu mai incearca sa dezlege enigmele. Prefera sa se bucure de
beneficiile respective decit sa despice firul in patru si sa vada cine e in spatele acelor forte
necunoscute. Marin Voinea, etnolog din Piatra Neamt, spune ca zona e plina de povesti cu ingeri.

"Nicaieri in Romania, nu veti gasi mai multe intamplari cu ingeri ca in preajma Ceahlaului. E ca si cum
intreg muntele ar fi locuit de ingeri. Personal eu sunt fascinat de aceste povesti, pentru ca dau senzatia
de real. Culeg toate povestile de acest gen si stau de vorba cu fiecare martor in parte, incercand sa
analizez situatia la rece si sa verific fiecare amanunt, pentru a inlatura mistificarea".

Am stat de vorba cu ciobanul respectiv. Om simplu, fara prea multa carte, dar sincer. Spunea ca isi
aduce aminte doar de o femeie foarte frumoasa, care s-a apropiat si l-a atins cu miinile pe trup, intr-o
mingiiere usoara.

"Domnule, eu in viata mea nu am vazut femeie mai frumoasa ca aceea. Am vrut sa o intreb cine este,
dar nu puteam sa scot nici un sunet. Apoi a inceput sa vobeasca, tot mai suierat si am simtit ca
explodez pe dinauntru. Mi s-a incetosat privirea si m-am trezit dimineata, tremurand de frig. Am iesit
sa ma tavalesc in roua, ca asa trebuie si noi stim asta bine, din mosi stramosi, ca pe multi i-a lovit
fulgerul de-a lungul timpului si la fel s-au vandecat".

Sihastrii dintre doua lumi

La randul sau, domnul Balko Mirel, medium, pregateste o lucrare despre harta energetica a Romaniei si
rolul tarii noastre in energetica terestra. Domnia sa spune ca Ceahlaul este al doilea cel mai puternic
nod energetic din Romania, dupa Bucegi. Dar muntele moldav are ceva in plus fata de confratele sau
din Carpatii Meridionali.

“Aici legatura cu oamenii este mult mai puternica. Dar ceea ce oamenii numesc <ingeri> sunt doar
reprezentanti ai unui alt univers, paralel cu al nostru. Mult mai evoluati, fireste, dar se pare ca destul
de legati de noi. Ca si cum sarcina lor ar fi nu doar sa ne supravegheze ci sa ne si ajute ori de cate ori
aveam reala nevoie de ei”.

Pe seama acestor reprezentanti din universul paralel pune domnul Balko vandecarile miraculoase si
toate intamplarile mai ciudate. Mai mult, domnia sa sustine ca majoritatea sihastrilor din munti sunt in
legatura directa cu cei din lumea de dincolo, trecand foarte des pragul dintre cele doua lumi,
pregatindu-se pentru evolutia spirituala alaturi de acei <ingeri>, in lumea lor.

“Numai asa se explica faptul ca desi Ceahlaul este <populat> cu sute de sihastrii, putini sunt turistii
care reusesc sa intalneasca vreunul. Acesti sihastri traiesc mai mult in lumea de dincolo si din cauza
asta nimeni nu-i intalneste cand traverseaza muntele. Pe vremuri chiar am organizat o expeditie,
alaturi de alte persoane ca mine, incercand sa facem o harta a sihastriilor din Ceahlau. Am batut muntii
de la un capat la altul, timp de 10 zile, dar nu am gasit nici un sihastru. Parca intrasera cu totii in
pamant. Si asa si era, doar ca la vremea respectiva nu puteam simti atat de bine energiile primare si
nici nu aveam inca o cultura energetica”.

Eliszar

Monument impotriva alcoolului - de Eliszar la 16/09/2009, 13:33 - Cat

Monument impotriva alcoolului
Nu este nicidecum o gaselnita reportericeasca, ci un monument sucevean care poate fi vazut in
localitatea Vama. Denumit si “Crucea juramintului”, monumentul a fost construit de comunitatea locala
cu mai bine de 100 de ani in urma.

Localnicii povestesc ca in acele vremuri, la Vama existau mai bine de 40 de carciumi, nu o data oamenii
intrind si uitand sa mai iasa cu zilele. In tot acest timp pamantul raminea nelucrat, vitele nemincate si
neadapate, casele se paragineau si oamenii saraceau de la o zi la alta. Asta pana in anul 1894 cand
primarul si preotul satului, au decis sa ia masuri pentru a stirpi pacatul bauturii. Urmarea a fost
ridicarea, in acelasi an, a unei sfinte cruci, in chiar curtea bisericii, astfel incat toti trecatorii sa o poata
vedea si sa se teama de afurisenia preotului si de pedeapsa Domnului. Legenda spune ca la temelia
monumentului ar fi fost ingropat un butoias cu vin din cel mai bun. Pe una din fetele monumentului
sunt sculptati sase ciorchini cu struguri, iar pe cealalta  scrie:

“Aceasta S. Cruce s-a asezat intru amentirea zilei de 1/13 Septemvrie 1894 ca semn al parasirei
Rachiului prin staruinta si jertfele binevoite a poporului din Vama”.

Pavel Tudoran, de 78 de ani spune ca la inaltarea Crucii a adunat preotul pe toti oamenii din sat si ca
s-ar fi rostit juramint greu, cu blestem pentru cei care vor continua sa bea fara masura. Oricum, scopul
monumentului a fost atins, oamenii revenindu-si din betie ca dupa o lunga perioada de convalescenta,
iar carciumile disparind aproape cu totul.

Eliszar

Misterul oamenilor legati de sat - de Eliszar la 16/09/2009, 13:31 - Cat

Misterul oamenilor legati de sat

Se spune ca e bine, cit esti tinar, sa calatoresti, sa vezi cit mai multe din cele ce se intampla prin lume,
apoi sa te asezi la casa ta si sa-ti intemeiezi o familie. Daca lucrul asta era usor in secolele trecute,
astazi calatoriile sunt apanajul celor cu bani sau a celor care au un serviciu pe masura si care necesita
deplasari. Si totusi, exista persoane care niciodata in viata lor nu au depasit hotarul satului natal. Nu
pentru ca asa au vrut ei, ci pentru ca asupra lor a fost aruncat blestemul singuratatii. In materialul de
fata vom cunoaste pe cativa dintre acesti singuratici pe care plecarea din sat ii poate costa viata. Oare
sa fie doar fobii pe care acesti oameni nu stiu sa le controleze? Sau chiar exista acele forte malefice al
caror unic scop este sa distruga viata oamenilor? Sa fie vorba de “simple” dereglari mentale care
transforma complet viata unei persoane sau diavolul, chemat din strafundurile Iadului de oameni rai,
pun stapanire pe trupurile si pe mintea celor insemnati de blestem? Unde se termana misticismul si
unde incepe realitatea?! Care este granita dintre lumea reala si cea nevazuta si ce se gaseste acolo?
Sunt intrebari pe care le vom dezvolta in materialul de fata.

Blestem de mama

Cel mai cunoscut caz este al lui Herban Gherasim, de felul lui din Cerbal, un satuc din Muntii Poiana
Ruscai. Pierderea sotului in timpul primului razboi mondial a determanat-o pe mama lui Gherasim sa-
si concentreze toata dragostea si atentia asupra fiului sau. A facut din acel copil telul si unicul sau scop
in viata, alintindu-l si rasfatindu-l prea mult. Din pacate, copilul s-a dovedit a fi rau iar purtarea sa i-a
scandalizat pe toti consatenii. Isi batea mama din senin, lovind-o cu ce-i pica in mana si injurind-o. Nu
avea inca 23 de ani, cand femeia l-a blestemat sa fie singur, sa nu mai amarasca pe nimeni altcineva
asa cum face cu ea. Apoi femeia a incetat sa mai bea si sa mai manince, trecand in lumea de dincolo si
purtind blestemul pe care-l aruncase copilului pe care-l purtase in pintece. Iar cum blestemul de mama
e crunt, Gherasim s-a trezit dintr-o data impotent. M

ai mult, ajunsese de risul satului si orice a facut, totul a fost in zadar. Pana la urma s-a dus la o
vrajitoare de pe a ei ca sa-si afle leacul. Si a aflat ca blestemul poate fi invins doar daca va construi
singur un drum, o moara si un zid de jur imprejurul morii. I-a spus vrajitoarea ca acolo, la moara,
pietrele o sa le invirta diavolul care il chinuie pe el si ca atunci o sa scape si el de necaz.

Ani de zile Gherasim a muncit de unul singur sa construiasca drumul dinspre Cerbal spre Piriul Zlasti.
Oamenii acre treceau prin zona il auzeau vorbind cu cineva nevazut: “Gata ma, hai, na,  apuca de colea
si ridica. Hai ma, sa te vad cat esti de tare, ca tu ai puterea dracului, ma. Ia-l pe ala mare si cara-l, ma.
Hai, ca de aia nu e nici o muiere pe langa tine, ca esti dat dracului, ma. Da` lasa, ca dupa ce-om
termana aici, o sa ma insor si eu, ma”. Oamenii isi faceau cruce si plecau mai departe, tematori, fara sa
priveasca inapoi, de teama ca diavolul lui Gherasim sa nu se repeada asupra lor. Dar dupa ce a
termanat drumul, puterile l-au parasit si nu a mai putut construi nici moara si nici zidul care l-ar fi
dezlegat de blestem. A murit singur si chinuit, fara mostenitori si fara ca cineva sa-i aprinda o
lumanare la pat, cum se cuvine oricarui crestin.

Simona Atodiresei din Iecea Mica, judetul Timis, nu stie din ce cauza nu-si poate parasi satul. Cand
incearca sa plece, chiar si la rudele din satele vecine, o apuca o stare de neliniste din care nu mai scapa
decat in momentul in care isi ia gindul de la plecare. De fiecare data cand a incercat sa-si invinga
starea, rezultatul a fost acelasi:

“Ochii mi se impaienjeneau si vedeam ca in ceata, iar urechile incepeau sa-mi tiuie. Apoi cadeam dintr-
o data intr-un lesin lung”.

Isi revenea doar dupa ce era dusa acasa. Oamenii spun ca de vina ar fi mama fetei care a apelat la
vrajitorie ca sa ramana insarcinata si ca asa a avut-o pe Simona. Ba unii circotasi sunt gata sa jure ca la
nasterea Simonei s-a intunecat dintr-o data cerul pentru citeva zeci de secunde si ca toti ciinii au
inceput sa urle lugubru, a moarte. Si totusi fata nu are nimic rau in ea. Ba mai mult, se poate duce la
biserica si poarta chiar o cruciulita cu Mintuitorul. Doar ca nici puterea Divina si nici Iisus nu o pot ajuta
pe fata sa depaseasca hotarele satului.

“E ca si cum, prin fire nevazute, viata ei elegata de locul respectiv. Toata energia isi are originea in locul
nasterii si orice departare de el blocheaza functiile vitale. E cam la fel ca aria de acoperire a
telefoanelor mobile, daca vreti o comparatie exacta”, sustine Maria T., medium, care ne-a prezentat
cazul.

Tot dumneaei considera ca e posibil ca legarea Simonei de locul natal sa aiba cauze universale. “Daca la
nasterea ei, in chiar locul unde a iesit din pintecele matern, a avut loc intersectia a doua universuri iar
locul nasterii a fost punctul de tangenta al universurilor, atunci e posibil ca perturbarea cimpurilor de
forta sa fi dus la modificari de ordin nu doar energetic ci chiar si fizic la copilul care tocmai se nastea.
Eca un fel de alergie la alte energii decat energia locului de nastere”, sustine mediumul M.T. O solutie a
problemei nu cunoaste nimeni, deocamdata.

“Avea ochii rai de mi s-a zbarlit parul de pe mine”

Ceva asemanator i se intampla si Anisoarei T. din Buduslau, judetul Bihor. De fiecare data cand vrea sa
plece din localitate, este atacata sistematic de un ciine agresiv. Totul a inceput inca de cand avea trei
ani si a vrut sa plece cu bunica sa la o ruda din satul vecin. Ciinele a aparut din senin si a atacat doar
fetita, iar singurul mod de a o scapa pe micuta de furia animalului a fost intoarcerea acasa. De atunci
ciinele o urmareste peste tot, oriunde s-ar duce.

“Acum doi ani am fost la Oradea, la niste rude. Traversam strada cand m-am trezit culcata la pmint si
muscata rau de tot. M-au dus oamenii la spital dar acolo nu au avut ce sa-mi faa”.

Ciinele o ataca doar cand este singura si intotdeauna din spate. O singura data a reusit sa se intoarca
exact in clipa cand sarea pe ea.

“Avea ochii rai de mi s-a zbarlit parul de pe mine. Frica asta mi-a dat putere sa-l arunc de pe mine si
sa o iau la fuga. Am intrat in prima casa si am rugat pe cineva sa ma insoteasca pana acasa”.

Bizar este faptul ca desi femeia sustine ca a fost atacata de nenumarate ori si exista chiar si martori
pentru unele din atacuri, niciodata nu i-a ramas vreo urma de pe urma muscaturilor.

“Ma durea tare de tot, zile intregi, unde isi infigea coltii, dar niciodata nu am vazut vreo rana sau vreo
picatura de sange”.

Inchisa de propria mama

Sa-si inchida propria fiica a fost cea mai grea hotarire pe care a trebuit sa o ia o femeie din Turcesti,
judetul Rimnicu Vilcea. Si nu pentru ca ar fi un parinte denaturat, ci pentru a-si proteja propria fiica de
minia vecinilor, care o considera pe adolescenta incarnarea unui diavol. Desi parintii au dus-o la mai
multi medici, toti au declarat acelasi lucru, anume ca fata este clinic sanatoasa. Mai mult, fata este in
clasa a patra si este foarte buna la invatatura. Din pacate, o forta rea si nevazuta pune uneori stapanire
pe copila si o face sa atace orice fiinta vie, indiferent ca e alt copil, animal sau pasare. ?ntr-o zi a intrat
in grajdul vecinilor inarmata cu o bita si a omorit in bataie vaca gestanta a acestora.

“Cand a venit veterinarul sa se uite la animal, a ramas ingrozit. Vitelul era facut terci in burta ei. Nu mai
traia nici unul. Ne-am dus la ma-sa si la ta-su sa vorbim cu ei si au chemat-o oamenii pe fatuca s-o
intrebe de ce a omorit animalul. Si fara sa-i pese sau sai para rau de fapta ei, a spus ca i-a placut cand
auzea mugetele animalului si cand a vazut sangele imprastiat pe jos”.

La ora actuala mica fetita a ajuns sa fie spaima satului, ucigind cu bestialitate orice animal intalneste in
cale. In ograda familiala nu mai exista nici macar o pasare, pentru ca fetita-demon le-a ucis pe toate.

“Le sare cu picioarele pe burta pana le ies matele si le bate cu bita pana le imprastie creierii” se plinge
mama “diavolitei”. De teama ca oamenii din sat sa nu-si faca singuri dreptate, mama fetei a inchis-o pe
aceasta in casa si nu-i da voie sa mearga nici macar la scoala, fara sa o insoteasca. A fost cu ea si la
preoti si la babe descintatoare, dar nimeni nu a reusit sa-i spuna ce are fetita ei. recent, un psiholog
din Bucuresti, M. T., impresionat de cazul acesta, le-a facut o vizita parintalor disperati. Concluzia
specialistului a fost stranie, dar fara echivoc:

”Fata este un caz de personalitate dubla, dar nu am mai vazut asa ceva. A doua existenta sustine ca a
venit sa aduca saminta raului pe Pamant si ca nu e om. Si cel mai bizar e ca tot ceea ce spune e coerent
si are logica. Daca nu se va gasi mai curind o cale de a izola cele doua personalitati, mi-e teama ca
aceasta a doua personalitate se va suprapune complet peste prima si nu stiu ce va iesi pana la urma.
Mi-e teama ca sunt depasit de situatie”.

“Stiu ca nu voi pleca niciodata de aici”

Sunt cuvinte notate in jurnal de o tinara de 35 de ani care in urma cu doar o vara nu a mai suportat
presiunea psihica si a ales moartea ca pe o eliberare. Tinara R.G. din localitatea Braniste, judetul
Dambovita, nu a reusit niciodata sa-si infringa propriul destin, desi a incercat din rasputeri. A ales
sinuciderea nu din lipsa de respect pentru sfintenia vietii, ci pentru ca a crezut ca in felul acesta va
triumfa asupra celui care ii controla viata. “Pana acum mi-a fost frica sa spun cuiva. Nimeni nu o sa ma
creada. De altfel, mi-a si spus ca in afara de mine nimeni nu-l vede. Dar vreau ca lumea sa stie
adevarul despre mine... stiu ca se spune despre mine c-as fi o ciudata, dar ei nu vad, ei nu inteleg ca e
pe urmele mele mereu...”... “Ieri a venit din nou la mine. Eram singura si trista. Mi-a spus sa nu ma mai
chinui singura, pentru ca i-am fost lui sortita. L-am intrebat de cine, dar a inceput sa rida si aplecat”...
“A trebuit sa scot toate icoanele si crucile din camera. La inceput nu am vrut, dar nu mai imi dadea
deloc pace. Ma urmarea si in somn si ma chinuia. A trebuit sa-i fac pe plac, ca sa nu ma mai
chinuiasca...”...“Astazi am vrut sa ma duc la biserica. Nu am spus la nimeni, dar cred ca-mi citeste
gindurile. Cand am vrut sa ies din curte a aparut. Era furios si ma ameninta. Mi-a fost teama si m-am
intors in casa...”. Asta a fost ultima insemnare din jurnalul fetei, cu trei zile inainte de sinucidere.
Probabil s-a temut sa ca va fi oprita sa-si duca la capat gestul fatal.

Eliszar

 
Comoara regelui Solomon se gaseste la Brasov?! - de Eliszar la 15/09/2009, 15:30 - Cat

Comoara regelui Solomon se gaseste la Brasov?!

Stema Brasovului este o coroana asezata pe un trunchi de copac. Desi multi incearca sa dea Brasovului
o roigine saseasca, orasul exista de dinaintea dacilor, numele lui fiind tradus cu <Orasul lui Cronos>
(zeu al Timpului la vechii greci). dar nu despre istoria Brasovului vom vorbi acum, ci despre o legenda
cel putin la fel de veche.

La marginea Brasovului, in padure, se gasesc 5 stanci enorme pe care localnicii le numesc <Intre
Chetrii> sau <Pietrele lui Solomon>.

Legendele zonale spun ca, pe vremuri, imparatul Solomon si-a gasit aici sfarsitul, incercand sa sara cu
calul de pe o stanca pe alta. Mai mult, batranii spun ca pe una dintre stanci s-ar mai vedea si acum
urma copitei calului. Lasand deoparte legendele si analizand izvoarele istorice, se pare ca, intr-adevar,
Solomon ar fi fost un rege maghiar care, invins de bulgari la sud de Dunare, s-a refugiat la vlahii din
Schei (cartier brasovean). Se spune ca la poalele acelor stanci si-ar fi ascuns Solomon tezaurul si ca pe
stanci ar fi construit o capela. Unii batrani din Scei sustin ca imparatul Solomon, mort in urma saltului
de pe stanci, ar fi fost ingropat in “gradina lui Timan”, actualmente cimitirul “Sfanta Treime” de Pe
Tocile.

Potrivit altor legende locale, Solomon ar fi ocupat tronul dupa ce l-a ucis pe mostenitorul de drept,
care era fratele sau. De durere, mama sa l-a blestemat ca atunci cand va fi zarit de vreu om, sa moara.
Cand un scheian din cei vechi l-a vazut, i-a anuntat pe toti locuitorii urbei ca un rege e in muntii lor.
dar atunci Solomon a murit iar coroana i-a cazut de pe cap la radacina unui copac batran. In slava,
“tocuile” inseamna “fuga”, legenda transmutandu-se in realitatea zilnica sub numele de Tocile. La ora
actuala, de sarbatori, brasovenii se aduna la “Pietrele lui Solomon”, iar unii dintre ei afirma ca fantoma
regelui decedat in urma cu sute de ani ar mai apare, din cand in cand prin locurile care-i poarta
numele.

Eliszar
 

Sunt lituanienii urmasii romanilor?! - de Eliszar la 15/09/2009, 15:13 - Cat

Sunt lituanienii urmasii romanilor?

Originea micului popor care avea sa joace un rol important in istoria Poloniei si a imperiului sau, a
preocupat pe o serie de cronicari si cercetatori. Stapanind o tara destul de mare, cavalerii lituanieni au
format esenta razboinicei nobilimii polone, delimitandu-se totusi, de ceilalti nobili, atat prin cultura pe
care o posedau si spiritul razboinic innascut, cat si prin aceea ca se considerau urmasii unui popor
nobil.

Constransi de invazia slavilor, vlahii s-au retras putin cate putin din fata invadatorilor, creind un stat
puternic de tip militar, care nu a scapat totusi de influentele baltice.

In anul 1571, Joachim Cureus  afirma ca prusienii provin dintr-o radacina comuna de la Carpati.
Polonezul Stanislas Sarnicki afirma si el ca lituanienii sunt romani. Tema originii lituaniene este reluata
in anul 1632 de Fridericus Menius, care, la randul sau, combate originea romana a lituanienilor,
prusienilor si livonienilor, in favoarea unei origini valahice. Sa-i lasam pe cronicari sa vorbeasca...

Iata ce ne spune Peucer: “ Asadar, valahii au stat retrasi atat timp cat au ascultat in liniste de imparatii
Constantinopolului – si, dimpotriva, au iesit la lumana cand, marindu-si numarul prin alaturarea cu
sarmatii, si starniti de catre acestia, au inceput sa se opuna imperiului.” Sa nu uitam ca sarmatii, triburi
de origine dacica, nu s-au impacat niciodata cu ideea cuceririi de catre romani a unei parti din Dacia.
La mai bine de 1000 de ani de la cucerirea Daciei de catre romani, sarmatii ii considerau pe bizantini,
urmasii directi ai romanilor, deci dusmani neimpacati.

“ Iar ca acesti valahi impreuna cu sefii sarmati au umplut de-a valma, prin noi colonisti, Lituania si de
acolo Livonia si Borusia vecina, ne stau marturie vestigiile limbii celei vechi...” afirma acelasi Peucer.

La randul sau, Joachim Cureus scrie:

“...Locuiau intr-adevar candva, in Prusia, populatii, si sunt pana acum relicve ale lor – care se foloseau
de o limba cu totul deosebita de cea beneta sau sclavona, precum si de livoniana in multe privinte...”.

Oricum, Cureus afirma ca aceaste populatii “ au migrat din Valahia in aceste regiuni nordice golite
atunci de slavo care s-au raspandit ei insisi in Germania si Polonia...”. Prima migratie a valahilor are loc
prin 430 din pricina hunilor lui Atila. Condusi de oameni intelepti, valahii s-au retras din fata hunilor,
ocolindu-i si ocupand teritoriile pe care acestia deja le abandonasera. In felul acesta, s-a ajuns la
paradoxul ca ei sa fie si in fata si in spatele cotropitorilor. Multi istorici s-au intrebat de ce, dispunand
de o tehnica militara deosebita si fiind in numar foarte mare, valahii nu s-au opus hunilor. S-au retras
ei de frica? Categoric nu. Valahii s-au dat deoparte din fata hunilor, facandu-le loc acestora, pentru a
se razbuna pe romani, pentru a permite hunilor devastarea Imperiului Roman.

“ S-au retras mai tarziu in regiunile vecine ale Budinilor, pe care in parte, insisi hunii le stapanisera
candva – si care astazi se numesc Moscovia, Rusia, Podolia si Polonia...” 

Incercand sa arate originea romana a lituanienilor,  Menius  arata ca insasi denumirea tarii vine nu de la
l`Italai ci de la lituos, niste buciume facute de valahi din scoarta copacilor...

Eliszar
 

Dealul straniu de la Padurea Baciului - de Eliszar la 15/09/2009, 15:02 - Cat

Dealul straniu de la Padurea Baciului

Dealurile de la Padurea Baciului au iesit in evidenta in ultimii 20 de ani, prin numarul mare de obiecte
zburatoare neidentificate care au survolat zona si prin actiunea unor fenomene ce depasesc sfera
normalului. Din multitudinea de dealuri misterioase din jurul Clujului, unul a intrigat in cea mai mare
masura specialistii. Dealul in cauza are forma unui trunchi de con aproape perfect si este ceva mai mic
decat celelalte.

Latura trunchiului de con este de circa 60 – 70 de metri, iar inaltimea nu depaseste 50 de metri.
Unghiul de inclinare este foarte mare, ajungand la 72 de grade, ceea ce il face foarte greu accesibil.
Primul lucru straniu la dealul in cauza este faptul ca, privit de la distanta, acesta nu isi arata forma
reala, cea de trunchi de con, pierzandu-se intre cele din jurul sau.

O alta ciudatenie este data faptul ca orice busola inceteaza sa mai functioneze normal in locul
respectiv, aratand permanent Estul, pe o raza de mai bine de 100 de metri de jur imprejurul zonei, iar
telefoanele mobile nu functioneaza deloc desi display-ul indica semnal maxim. Cei cu spirit de
observatie nu pot sa nu remarce ca, spre deosebire de celelalte dealuri, pe acesta nu cresc decat cativa
copaci si acestia pe poale, iar varful dealului este practic o terasa pe care apa de ploaie nu balteste
niciodata, ca si cum s-ar scurge intr-un imens rezervor subteran.

Cu toate ca foarte putini au avut curajul sa compare dealul cu un imens aerodrom, localnicii afirma ca
deseori de sub pamant se pot auzi zgomote stranii, iar oile, animale frecvent intalnite aproape la
fiecare pas, ocolesc dealul ciudat. Ce anume transmite animalelor teama de a ocoli zona, nu se stie.

Eliszar

Cei mai batrani romani - de Eliszar la 15/09/2009, 14:30 - Cat

Cei mai batrani romani

Fiecare popor se poate lauda cu mostenirile sale spirituale. Cu oamenii si obiceiurile sale. Noi, romanii,
ne mandrim cu batranii nostri, acei batrani verzi amintiti in legende si de existenta carora nimeni nu a
stiut de-a lungul anilor. Va prezentam doar cativa dintre cei mai batrani romani amintiti in actele
oficiale romanesti din ultimii 200 de ani.

In timpul guvernarii generalului Marcy, se mentiona, intr-un raport, existenta unui taran roman, PetrutI
Ciortan, din orasul Caransebes, in varsta de 185 de ani. In acelasi timp, unul din fiii saI din a treia  
casatorie, avea varsta de .… 90 de ani.
 In manastirea Kukus din Cehia, se gaseste o pictura in ulei care
reprezinta un barbat si o femeie foarte batrani. Tabloul are urmatoarea inscriptie, in limba germana:
“Iovas Rovin, de 172 de ani si sotia sa, Sara, de 164 de ani, de rit grecesc, casatoriti de 147 de ani,
amandoi nascutI si domiciliatI in Kodo( c ), din districtul Caransebesului, cu copii adevaratI, cel mai
tanar baiat de 116 ani si acesta are 2 stranepotI, unul de 35 de ani si altul de 27 de ani; zugravit in 25
august 1728. “

In 1759, in satul Poiana din judetul Hunedoara, are loc o mare ancheta pentru dovedirea notabilitatii
familiei Popa, contestata la vremea aceea de un nobil maghiar, Nicolae Csiszar. Cu aceasta ocazie sunt
ascultatI 54 de martori dintre care, ultimul, Toader Giurgiu, din satul Voia, avea 150 de ani. Acesta
spune: “ Cum sa nu fi cunoscut pe raposatul popa Stefan, care mie mi-ar fi putut fi copil, fiindca eu
sunt un om asa de batran, ca pe vremea cand, sub imperiul turcesc, s-a introdus in Transilvania darea
pe portI, eu eram atunci deja gospodar cu casa cu fum si am dat eu insumi darea dupa poarta; cu atat
mai sigur a dat popa Stefan. Pe fiul sau, Avram, l-am cunoscut foarte bine si pe tata lui popa Stefan, pe
popa Luca, l-am cunoscut foarte bine, fiindca am trait impreuna in mare prietenie. Din multI copii ai lui
popa Luca, unul, Ioan, s-a asezat ca preot la Bobalna si fiul acestuia, Atanasie, noua romanilor din
Transilvania ni s-a pus episcop…

Deci la varsta de 150 de ani, mos Toader din Voia, da informatii ca un om cu judecata matura.

In zona Nasaudului, traia un taran in varsta de 120 de ani, Tanase Todoran a lui Danila, din satul
Bicigiu. Acesta avea 120 de ani cand, la 10 mai 1763, pe platoul Mocirla de langa satul Salva, in
prezenta generalului Buccow, a episcopului de Blaj, Petru Pavel, si a 2 batalioane de infanterie si 8
companii de cavalerie, chemate sa depuna juramantul ostasesc, a luat cuvantul si a spus: “ De 2 ani
suntem catane, adeca graniteri si carte n-am capatat de la inaltata imparateasa, ca suntem oameni
liberi. Ne-am scris iobagi, dam dare, facem slujbe catanesti, copiii nostri vor merge pana la marginea  
pamantului sa-si verse sangele, dar pentru ce? Ca sa fim robi, sa nu avem nici un drept, copiii nostri sa
fie tot prosti, or vor invata ceva or ba? Asa nu vom purta armele, ca si sfanta lege sa ne ciufuluiasca
tisturile. Jos cu armele! AlungatI afara paganii din hotarele noastre! AuzitI crestini romani – numai
atunci vom sluji, cand vom vedea carte de la inaltata imparateasa, unde-s intarite drepturile noastre;
pana atunci nu, o data cu capul. Ce da gubernia si cancelaria din Beciu, e nimica: is minciuni goale de
azi pe maine. “ Pentru curajul sau mos Toader a fost tras pe roata. Cu toate astea, cuvintele lui au fost
ascultate de batalioanele romanesi care s-au rasculat impotriva curtii de la Viena. Rascoala a fost
innecata in sange, dar Maria Tereza a fost in cele din urma obligata sa le recunoasca drepturile. Pentru
ca nu mai avea ostasi la marginea de rasarit a imperiului.

In 1839, ziarul de limba maghiara <Erdelyi Hirado> din Cluj, reproducea un articol despre un batran
din Pestis, Ion Groza, in varsta de 120 de ani, care “ ar fi putut traI inca mult timp daca, impiedicandu-
se intr-o buturuga, nu s-ar fi ranit mortal la cap cu coasa ce o avea in mana. “ Batranul Groza lasa in
urma lui un fiu de 100 de ani si un nepot de numai… 80 de ani” care de 50 de ani este jude
domnesc…”

Un istoric maghiar scria, intr-o monografie a judetului Arad, urmatoarele cuvinte despre 2 tarani
romani: “ In 1789, in cursul unei vanatoare in satul Cuied, un domn a intrat in casa unui taran roman.
Batranul gospodar insusi povesteste ca nemtii I-au alungat pe turcii din Boros Ineu; asadar s-ar fi putut
sa aiba 130 de ani. In cursul indelungatei sale vietI, n-a iesit niciodata din hotarul satului si in viata lui
pentru intaia data vede un domn…”   …” La 1 ianuarie 1894 moare un pastor din Madrigesti, in varsta
de 107 ani, dupa altii de 120 de ani, care in viata lui o singura data a iesit din satul sau, cand a fost in
Gurahont, sa vada trenul, ce fusese pus in circulatie in 1890.”

Papiu Ilarian, povesteste ca in 1852, in muntI inca mai existau oameni de pe vremea lui Horea. …” intre
altii, exista un popa batran  care a fost si capitan sub Horea. …

L-am lasat la urma pe cel mai batran cunoscut in actele romanesti ale vremurilor. Este vorba de iobagul
Lupu Basa din satul Carpinet, judetul Bihor, de care aminteste si urbariul domeniului Beius, din anul
1600. Cu ocazia unei anchete din 9 noiembrie 1619, in care se cerceta daca preotul Parvu este scutit
de slujba ostirii si de dari, conform unui act semnat de insusi imparatul Sigismund, sunt audiati peste
20 de martori batrani din 6 sate, dintre care cei mai multi erau trecuti de 100 de ani. Toti depun
marturie in favoarea preotului Parvu, ultimul dintre ei fiind Lupu Basa, a carei varsta, de 225 de ani este
consemnata de 2 ori in documentele intocmite. Mos Lupu aminteste despre rolul sau in constructia
bisericii din Carpinet si depune, la randul sau, marturie despre actele eliberate de Cancelaria
imparateasca si prin care preotul Parvu si urmasii sai erau scutiti de slujba ostaseasca si de plata
darilor pe veniturile obtinute pe pamanturile bisericii.

Eliszar

1 Misterul de la Pestera Muierii - de Eliszar la 07/09/2009, 17:35 - Cat

Misterul de la Pestera Muierii

Romania misterioasa

Pestera Muierii

Putine lucruri atrag atat de mult interesul oamenilor ca pesterile. Poate din cauza localizarii lor
subterane si a intunericului care le stapaneste. Sau poate din cauza formatiunilor calcaroase de diverse
forme care se pot vedea in fiecare din aceste caverne. Basme si legende venind de dincolo de mitologie
vin sa adauge o umbra de mister acestor adaposturi preistorice ale oamenilor. De la an la an, noi
descoperiri vin sa elucideze aceste mistere.

Undeva, pe traseul turistului ce trece prin judetul Valcea, in imprejurimile Bailor Olanesti, se gaseste
una dintre cele mai vizitate pesteri din Romania – Pestera Muierii.

O legenda locala spune ca in vremurile vechi aici traia o zana a padurii care-i ajuta pe toti cei care se
duceau la ea. Aducea barbatii plecati de langa neveste, ajuta sa rodeasca pantecele femeilor sterpe, le
ajuta pe fetele batrane sa se casatoreasca. Intr-o zi, la zana a  venit un tanar de o frumusete rapitoare
care isi cauta norocul in lume. Iar zana, calcand traditiile si juramintele sale, s-a indragostit de tanar.
Numai ca acesta a parasit-o intr-o buna zi. Mult l-a plans zina pe tanar. De durere s-a stins iar trupul
ei a fost mistuit de o flacara venita din pamant. De atunci pestera s-ar numi a Muierii.

Dar, dincolo de ceea ce vede turistul grabit si poate obosit din cauza drumului parcurs pana atunci,
mai exista ceva. Mai exista o zona care nu e vizitata decat de cei care stiu de existenta ei.

Pornind de la descoperirea unui text scris pe o bucata de argila, in limba romana, si datat in anul 176.
d. H., in anul 1992 cativa inimosi arheologi amatori au descoperit o zona aflata la 20 de metri, sub
pestera turistica. Textul respectiv era parte dintr-o ofranda pe care sotia unui demnitar roman o
aducea unui zeu al fertilitatii. Din cauza deteriorarii placutei de argila, numele zeului a ramas
necunoscut, din el vizibile fiind doar primele doua litere, respectiv Z si I. Cum in pantenonul dac si cel
roman nu se cunoaste un zeu al carui nume sa inceapa cu “Zi”, s-a presupus ca era vorba de un zeu
local al fertilitatii, stiut fiind faptul ca in perioada respectiva, inca se mai resimteau urmarile
razboaielor dezastruoase din 102 si 106, cand murisera foarte multi barbati.

Cautarile au durat mai aproape 2 luni. De multe ori, descurajati, au fost la un pas de a-si strange
lucrurile si a pleca. Pana la urma cautarile lor au avut o finalitate care a depasit pana si asteptarile lor.
La 20 de metri sub zona vizitalila au descoperit un incapere ciudata. Cu o lungime de circa 25-30 de
metri si o latime de aproape 15 metri, incaperea subterana era diferita de tot ceea ce vazusera ei
inainte. In mijloc, se gaseste o formatiune calcaroasa asemanatoare  unui falus de aproape 1, 5 metri.
Ceea ce este extrem de interesant e faptul ca falusul nu a fost cioplit in calcar ci format de depunerile
din pestera. Mai exact este vorba despre o stalagmita ciudata. Desi in mod normal stalagmitele “cresc”
de jos in sus, dezvoltandu-se pe verticala, de data asta este vorba despre o stalagmita care s-a
dezvoltat pe orizontala. Circumferinta falusului este de aproximativ 40 de centimetri iar orientarea sa
este catre intrarea in pestera.

Chiar inaintea lui, se mai vad urmele unui altar. Din pacate, din cauza vicisitudinilor vremii, din altar au
mai ramas doar cateva pietre, altarul fiind cioplit din andezit, roca ce nu se gaseste in zona respectiva.
De o parte si de alta a simbolului falic se gasesc niste intranduri in peretele pesterii, sapate de mana
omului, cate 7 pe fiecare parte. Existenta unor cercei si a altor cateva podoabe de femeie arata ca in
acele intranduri se adaposteau femeile care veneau sa se roage zeului respectiv. Iar faptul ca aceste
podoabe erau din cositor si bronz si abia cateva din argint, arata ca la serviciile zeului apelau in special
femeile din categoria sociala mai defavorizata. Nu se stie daca preotii acestui cult erau femei sau
barbati dar, tinand cont de similitudinile altor culte cat si de specificul zonei, s-a presupus ca era vorba
de barbati. Mergand pe firul legendei, arheologii au incercat sa refaca, macar in parte, traseul parcurs
de femeile care veneau la pestera.

Femeile nemaritate sau cele fara rod, cele sterile, erau aduse de tatii lor sau de soti. Imbracate in haine
de sarbatoare, acestea erau duse pana la intrarea in pestera de unde erau preluate de preotii zeului.
Dupa ce treceau printr-un ritual de purificare, erau conduse in fata altarului. Aici fiecare depunea
ofranda sa si facea rugaciunile de rigoare catre zeu. La sfarsitul rugaciunii, marele sacerdot incepea
ritualul prin care ruga zeul sa coboare pe pamant si sa aduca fertilitatea pentru femeia in cauza. Apoi,
ii dadea femeii sa bea o licoare special pregatata pentru acest caz. Licoarea continea o serie de
analgezice si halucinogene si o adormeau. Inainte de a o adormi era condusa in lacasul din stanca ce ii
era destinat. Sub efectul bauturii femeile traiau intr-o stare de semiadormire timp de 3 zile.

In tot acest timp, ca urmare a efectului halucinogenelor, aveau impresia ca s-au intalnit cu insusi Zeul.
Se pare, totusi, ca zeul se folosea de preotii sai, de reprezentantii sai terestri pentru a se impreuna cu
femeile. Nu se cunosc foarte mult amanunte, dar tinand cont de faptul ca lacasul de sub pamant nu a
fost distrus de oameni, inseamna ca cei mai multi erau multumiti de efectele rugaciunilor si ale
ritualurilor.
Eliszar

Aprodul Purice a existat cu adevarat - de Eliszar la 07/09/2009, 17:29 - Cat

Aprodul Purice a existat cu adevarat

Toata lumea cunoaste intamplarea cu Stefan cel Mare si Aprodul Purice cand, in toiul unei batalii cu un
uzurpator sprijinit de turci, marele domnitor isi pierde calul. Atunci, un paj din garda domneasca
(aprod, n.a.), pe numele sau Purice, descaleca si isi ofera calul. Dar cum Stefan era prea scund pentru a
incaleca fara ajutor, tanarul se ghemuieste pentru a-si ajuta voievodul. “Sarace Purice, de-oiu scapa eu
si tu, atunce ti-i schimba numeli din Purice in Movila”. Putini stiu ca totul s-a petrecut aidoma celor
spuse de cronicar. Batalia s-a dat cu oastea lui Hroit – Hruet la Scheia, iar dupa lupta domnul Moldovei
il face boier si mare armas pe salvatorul sau. Mai mult, la 26 februarie 1491, Stefan intareste dreptul
lui Purice, numit intre timp  spatar, asupra a doua sate, cumparate pentru suma de 150 de zloti, iar doi
ani mai tirsiu, il numeste pircalab. La circa 100 de ani de la acele evenimente, neamul Movilestilor
conduce Moldova iar unul dintre ei, Simion, este chiar domn al Tarii Romanesti pentru putin timp,
uzurpand, cu ajutor polon si tradarea boierilor, scaunul lui Mihai Viteazul.

O enigma nedezlegata - drumul dobrogean al matasii - de Eliszar la 07/09/2009, 17:28 - Cat

O enigma nedezlegata

Drumul dobrogean al matasii

Multi dinstre istoricii nostri - si nu numai - s-au intrebat de multe ori daca drumul caravanelor inspre
si dinspre Orientul indepartat, respectiv catre China, nu trecea pe teritoriul de astazi al Romaniei.
Citind manuscrisele chinezesti, s-a constatat ca drumul dinspre China catre Bizant ocolea Marea
Caspica, atingea Mediterana apoi, prin Anatolia, direct la Constantinopol, de unde se incarcau corabiile
pentru Europa. Dar mai era un drum. Acesta trecea peste Caspica, ajungea in Crimeea si apoi, peste
Marea Neagra, ajungand la tarmul ei rasaritean, de unde mergea tot catre Constantinopol. Multi istorici
incearca sa scoata Dobrogea din circuitul matasii, pe simplul motiv ca tarmul dobrogean nu apare pe
nici o harta. Dar lucrul e de la sine inteles si de bun simt, tinand cont de vremurile respective. oare sa
nu se fi intrebat nici un mare istoric ce rol au avut cetatile construite de genovezi pe tarmul Marii
Negre? De ce niste negustori ca genovezii au venit in <pustiul> dobrogean ca sa construiasca cetati?
Ce sa apere? Ce profit scoteau? De ce nu le-au parasit pur si simplu? De ce, atunci cand turcii au
amenintat Chilia si Cetatea Alba, genovezii le-au predat romanilor? Raspunsul este simplu. pentru ca o
parte din incarcaturile pretioase sosite in Crimeea luau drumul dobrogean pentru a ajunge in Europa.
Mai intai tot pe calea marii, apoi, cand turcii au devenit stapani ai Mediteranei si Bosforului, pe uscat,
folosindu-se de avantajele pe care domnitorii romani le acordau negustorilor straini. Iar daca drumul
dobrogean nu apare pe vreo harta e din cauza secretului pe care genovezii l-au tinut despre drumul lor
secret. poate ca, o data, peste ani si ani, drumul romanesc o sa apara pe hartile lumii, asa cum i-a fost
menirea sute de ani.

Eliszar

 
2 Romanul care asteapta Potopul - de Eliszar la 04/09/2009, 17:11 - Cat
Romanul care asteapta Potopul

Romanul care asteapta Potopul

Cristian Sabin are varsta de 53 de ani si este de profesie inginer constructor. La ora actuala este
proprietarul unei mici firme de profil care se ocupa cu ridicarea de case de vacanta in zonele muntoase,
in special in Prahova. Dintotdeauna a avut o pasiune deosebita pentru aparatele de zbor.

“Hobby-ul meu il datorez regretatului Doru Davidovici, care a tinut un semanar la liceul la care predam,
ca profesor de atelier, in 1986. Atunci am avut deosebita onoare sa fiu printre cei care au discutat cu el
in afara semanarului. Mi-a vorbit despre miturile stravechi ale omenirii, despre credintele ancestrale ale
diverselor popoare si despre intalnirile lui cu obiecte zburatoare neidentificate. Era perioada cand isi
lansa <Lumi galactice>. Si acum mai am in biblioteca cartea cu dedicatia de la el...”

Intalnirea cu Doru Davidovici si-a pus definitiv amprenta pe evolutia vietii tinarului profesor de atelier.
“Mai intii au venit intrebarile, apoi raspunsurile pe care nu le gaseam. Iar un raspuns genera o alta
intrebare. M-am trezit cautind in arhive tot felul de informatii mai mult sau mai putin vechi.” Parerea
lui personala este ca Pamantul se indreapta, inevitabil catre o catastrofa mondiala. Dealtfel, considera
ca autodistrugerea este faza finala a oricarei generatii tehnologice si ca singura evolutie pozitiva si
continua este cea spirituala. Cel care il asculta ramine socat de legendele si relatarile domnului Sabin.
Domnia sa spune ca, pana la ora actuala, au avut loc 14 Apocalipse si ca de fiecare data locuitorii
planetei au disparut pentru a face loc altei specii. “Valurile oceanelor au inghitit de fiecare data zonele
de uscat. Pamanturile s-au scufundat sub ape si vechile continente au disparut pentru a face loc altora
noi. De aceea apar, pe fotografiile facute din satelit tot felul de constructii ciudate la sute sau chiar mii
de metri adincime...”

Domnul inginer a studiat schimbarile de clima din ultimii 100 de ani si impactul lor asupra mediului.
Concluzia sa a fost una cumplita: indiferent de masurile care se vor lua, in urmatorii 20 de ani apele
oceanelor se vor inalta cu pana la 30 de metri si va avea loc un alt sfirsit al lumii. Pentru acest sfirsit se
pregateste din 1993. Undeva, in apropiere de Moeciu, si-a cumparat citeva zeci de hectare de pamant.
Este imperiul sau verde, cum ii place sa-l denumeasca. Aici s-a retras de cativa ani buni si de aici isi
conduce afacerile. Doar cand este obligat paraseste locul si atunci pentru foarte putina vreme. Afacerile
sunt conduse de cei 2 fii ai sai. Iar el incearca sa finalizeze o constructie pe cit de inedita pe atat de
bizara. Este un aparat de propulsie, un hibrid intre o nava de zbor si o corabie, construit integral din
fibra de carbon, cu o grosime de 43 de centimetri, avind o rezistenta extrem de mare. Ciudata
constructie are o forma aproape rotunda, cu un diametru de 9,8 metri in partea ei cea mai larga si o
inaltime de 3,5 metri.

Tot aici se pot vedea 16 hublouri facute din sticla speciala, comandata in Suedia, care rezista la
presiuni foarte mari si la lovituri puternice. Partea inferioara a sa este construita aidoma fundului unei
corabii din Evul Mediu. Aici se gaseste si rezervorul care are o capacitate de 4500 de litri, ocupand,
practic, aproape jumatate din capacitatea navei. deocamdata nava e compartimentata in 5 incaperi.
rezervorul este construit dintr-un aliaj special de otel si titaniu, putand sa reziste la temperaturi de
citeva mii de grade Celsius.  Una este destinata camerii de comenzi, unde deja se gasesc citeva
computere si o serie de aparate a caror utilizare nu ne-a fost destainuita. O alta incapere este destinata
necesitatilor zilnice, fiind folosita ca baie.

A treia incapere este destinata pentru depozitarea alimentelor si a apei potabile. Din acest punct de
vedere, domnul Sabin a pus la punct un dispozitiv de reciclare a tuturor deseurilor vegetale, inclusiv a
urinei, obtinind, printr-un procedeu chimic, apa. Ultimele doua incaperi sunt folosite, cel putin
deocamdata, pe post de locuinta. “Probabil ca asta va fi si destinatia lor finala. Nu stiu, mai sunt inca
multe de pus la punct. S-ar putea ca eu sa nu mai traiesc pana atunci, dar fii mei vor duce la capat
acest proiect. Pentru ca ei stiu ca e spre binele lor si ca este singura sansa de a se salva pe ei si pe
copiii lor.”

Recunoaste ca, deocamdata, nu stie cit sus si de repede va zbura nava sa dar testele pe care le-a facut
in laborator, cu o naveta identica, la scara mica, pastrind strict proportiile, “... au fost mai mult decat
multumitoare.”

Intr-una din cele doua ultime incaperi, domnul S. C. a depozitat citeva zeci de mii de CD-uri
inregistrate cu tot felul de informatii, incepind de la filme documentare si pana la proiecte stiintifice.
Sau pur si simplu CD-uri cu muzica din toate stilurile si din toti anii. Aceasta este baza de date pe care
este hotarit sa o salveze. “E bine ca, in cazul unei catastrofe puternice, sa mai ramana ceva care sa
arate ca am existat si noi, ca specie.”

CD-urile sunt depozitate in citeva lazi metalice, captusite cu o banda de cauciuc natural pentru a le
etansa perfect si a pastra continutul intact, indiferent ce se va intampla cu pilotii. Si pentru ca nava nu
putea purta alt nume decat cel predestinat, inginerul a botezat-o, simplu, ARCA. O arca ce pare ca
asteapta cu nerabdare un sfirsit care se incapatineaza sa mai vina.

Eliszar

Blestemul capelei de la Banloc - de Eliszar la 04/09/2009, 17:03 - Cat

Blestemul capelei de la Banloc

De multe ori, in scurta noastra viata, suntem martorii unor evenimente deosebite. Unele din aceste
evenimente le traim intens, pe moment, ca o bucurie sau ca o tristete intensa. Altele le traim, pur si
simplu, la nivel de masa populara, ca popor ce se bucura de diverse realizari sau care impartaseste din
durerile conationalilor sai. Iar altele, pur si simplu, ni le amintim toata viata, desi nu am fost
protagonistii lor ci doar niste martori.

Spre sfarsitul anilor 1700, groful Karatsonyi construia in apropierea conacului sau de la Banloc o capela
ciudata, in stil egiptean. Acolo se retragea de fiecare data si facuse un mic centru spiritual. Vecinii
vorbeau ca groful isi vinduse sufletul Diavolului si ca acolo se intilnea cu stapanul Intunericului de unde
primea poruncile si bogatiile pentru care se vinduse. Unii afirmau chiar ca l-ar fi vazut pe Karatsony
stind de vorba cu Satana si ca acesta nu avea coarne asa cum era zugravit in toate bisericile si era un
barbat deosebit de frumos si bine legat, cu niste ochi albastrii care pareau ca arunca fulgere si pe fata
caruia puteai citi forta pe care o reprezenta, forta Infernurilor. Dar spionomania care-i cuprinsese pe
toti s-a sfarsit in ziua in care un nobil ungur venit din Buda si care se intorsese speriat de la capela, cu
o teama cumplita pe chip, luase foc din senin in fata oamenilor. In chinurile cumplite, barbatul a urlat
din toate puterile in ungureste: “Fii blestemat, Karastonyi.”

“S-a nascut un porc cu cinci picioare la Gospodarie si de sub o closca o iesit un pui cu cap de serpe.
Da’ lumea zicea ca sunt prostii si ca numai fricosii se tem de asa ceva. Numa’ cit a fost cutremurarea or
vazut ca era semn de la Dumnezeu.” In ziua aceea satul era la cimitir, la un mort.

“Si deodata, a inceput pamantul a se cutremura si a salta, de parca diavolul incerca sa iasa la suprafata.
Tati ne-am spariet si am luat-o la fuga, de-am crezut ca venise sfirsitul lumii. Numa’ ca nimic nu s-
antimplat, doar crisma s-o surpat peste betivi.” isi aminteste Maria G.. Din vechea capela a mai ramas
dupa cutremur doar un turn, marturie a ceea ce a fost inainte acolo si o gramada de legende care mai
de care mai bizare.

Atunci toti au fost convinsi de intelegerea grofului cu Diavolul si nimeni nu s-a mai incumetat sa traga
cu ochiul sau urechea la cele ce se intamplau la Banloc. Toata viata groful a adunat in capela bogatii
nenumarate si a depozitat o serie de obiecte ciudate de tezaur, picturi bizare si obiecte de cult a caror
poveste nu o stia nimeni. Dupa moartea grofului, capela a ramas in paragina. Putini erau cei care se
incumetau sa calce acolo, mai ales ca se zvonea ca fantoma lui Karastonyi ar fi bintuit capela. In
perioada interbelica domeniul a intrat in proprietatea reginei Elisabeta a Greciei, fosta principesa
romana care s-a retras aici cu iubitul sau, un general cazac. La propunerea ei, capela a fost
transformata in biserica.

Dupa confiscarea tuturor proprietatilor de catre comunisti, un activist ateu plin de zel a hotarit ca in
incinta fostei biserici sa se organizeze un birt pentru sateni. Si asta a fost capela egipteana pana in
anul 1991 cand, in urma unui cutremur, s-a prabusit peste betivii din interior. Unul dintre sateni,
povesteste ca inaintea evenimentului, timp de citeva saptamani s-au aratat tot felul de semne ciudate
si oamenii au avut vise prevestitoare.

Eliszar

 
Atac in Bucegi sau efecte ale exploziilor solare?! - de Eliszar la 04/08/2009, 18:06 - Cat
Alarma in Bucegi

O creatura ciudata ataca animalele de casa

 
 
Bucegii sunt cei mai circulati munti ai României. Asta din cauza ca sunt foarte accesibili si sunt relativ aproape de capitala,
motiv pentru care multi turisti ii prefera. Si totusi, de catava vreme, linistea drumetului solitar este pusa in pericol de o aratare
ciudata, care tulbura locurile. Cu toate ca pana acum au fost mai multe persoane care au vazut straniul animal, oficial nu s-a
luat nici o pozitie. Fie din cauza ca autoritatile locale au auzit prea multe povesti de acest gen fie prefera sa inchida ochii
pentru a nu da o lovitura turismului din zona.
 
 
Prima relatare despre monstru a fost in urma cu un an si ceva, cand, intr-o seara, gospodaria unui locuitor din Poiana Tapului
a fost atacata. I.M., povesteste:
“Era asa, putin dupa asfintit, prin august, pe la sfarsit. Iesisem din casa pentru ca auzisem zgomote in grajd, la vaca. Luasem
cu mine lanterna, ca nu mergea instalatia electrica. In clipa in care am intrat in grajd si am indreptat lanterna spre locul unde
aveam vaca, am vazut asa, ca un fel de caine imens care a sarit pe mine...”
 
La inceput, domnul I. M. a crezut ca era ursul, pentru ca in perioada respectiva se pregaetsc de hibernare si mai coboara prin
sate. I-a pus lanterna in ochi si a inceput sa tipe, in speranta ca-l va speria si va fugi. Nu se stie din ce motiv, dar aratarea a
fugit mai departe dupa ce l-a trantit la pamant.
“Am mai apucat sa-l mai vad o data. Avea parul cenusiu si un fel de coama alba, ingusta. S-a oprit in mijlocul ograzii si a
scos un urlet cumplit, de mi s-a ridicat parul pe ceafa. Nu mai auzisem niciodata asa ceva in viata mea si sunt om la 60 de ani,
domnisorule...”
 
S-a incuiat in grajd si a stat acolo pana dimineata. Atunci s-a uitat si la vita care zacea moarta. Vaca avea unul din picioare
smulse. Murise din cauza sangelui pierdut. Vecinii pagubasului sunt convinsi ca acesta s-a intilnit cu un urs, pentru ca “...
numai un animal puternic putea sa smulga piciorul in halul ala...”
 
A doua relatare este de data mai recenta si apartine unui grup de studenti la geografie care faceau un traseu prin Coltii
Morarului la inceputul verii.
“... La un moment dat, cand mai aveam mai putin de 50 de metri pana sus, am remarcat undeva, inspre dreapta, un animal
ciudat. Statea sprijinit de o stinca, ridicat pe picioarele din spate. Parea imens. Cred ca avea in jur de doi metri si o privire
cumplita. S-a uitat cateva clipe la noi si apoi a disparut printre brazi in salturi uriase, cum n-am crezut ca e in stare vreun
animal. Unii au spus ca sigur fusese un lup cenusiu solitar si am coborit sa pana la locul cu pricina.” Aici au gasit urme de
sange si capul unui minz destul de dezvoltat. Cum ajunsese minzul in locul acela, unde oamenii trebuiau sa foloseasca
pitoane si fringhii, ramane o enigma.
 
Cei care coboara din Babele in Pestera si merg in amontele raului, pot vedea, dupa ce trec de o bucata de padure, o mica stana
solitara unde 9 caini imensi isi fac datoria de paznici ai turmei. Stana a fost atacata pana acum de doua ori de ciudata creatura
care, ciudat, in loc oi, a preferat de fiecare data sa plece cu cate un porc din cei crescuti de ciobani pe langa turma. Nici prima
data si nici a doua oara nu au avut ciobanii cu ce se apara.
 
Au trimis instiintare la vanatori sa impuste fiara, dar nimeni nu a venit. De fiecare data a venit numai in noptile cu luna plina,
de unde si credinta oamenilor ca nu ar fi lup ci varcolac, despre care, in credinta populara, se spuna ca iese la vinatoare doar
in noptile in care luna este plina sau este acoperita cu un halou rosiatic. Se zice ca acel halou trezeste instinctele criminale in
legendarele creaturi si le fac sa atace chiar si oamenii, fara a se teme de ceva.
 
“Prima data eram numai eu cu un baietan, nepot de-al meu, de vreo 16 ani. Am auzit cainii ca dadeau glas si am iesit cu
bitele, c-am crezut ca a venit ursul la stana. Dar ce-am vazut atunci n-am mai vazut in viata mea. Cainii dadeau roata unui lup
mare de tot care tira o scroafa de vreo 70 de kile ca si cum ar fi tinut in dinti o piine. Era atat de mare ca nici unul din caini nu
a avut curajul sa-l atace. Parca le transmitea ceva ca sa-i tina departe, ca noi avem caini faini care ataca ursul. Dar pe asta nu
l-au atacat...”
 
Mihai Dumitrache, fost profesor de biologie care actualmente locuieste in Busteni, crede ca animalul este un hibrid intre lup
cenusiu si un caine de casa de rasa mare, poate chiar un ciobanesc.
 
“Sa nu uitam ca acelasi lucru s-a intâmplat si in Australia, acum cateva sute de ani, cand colonistii au adus niste caini mari
care sa vineze lupii ce atacau turmele de oi. Din incrucisarea lupilor salbatici cu animalele de casa a rezultat rasa dingo, una
din cele mai feroce. Ca inaltime, cainii dingo erau mai mari decat ambele rase din care se trageau. E posibil ca si creatura asta
sa fie un astfel de hibrid...”
 
Treptat, de cateva luni, intre specialisti mai circula o varianta stranie care incearca sa descifreze enigma. Varianta care, la
prima vedere pare de-a dreptul absurda. Se afirma, nici mai mult, nici mai putin, ca uriasul lup ar fi, in fapt, o reminiscenta a
vechilor ursi de pestera care au trait in pesterile din Bucegi in urma cu cateva milioane bune de ani.
 
Cum in ultimii ani intr-o serie de tari localnicii au descris aparitia unor animale despre acre se stia ca disparusera de mult de
pe Terra, este foarte posibil ca si in pesterile din Bucegi sa mai existe un urmas al acelor creaturi fioroase. Este mai curand o
poveste dar turistii sunt incantati si vin in numar mare la Pestera Ialomicioarei, acolo unde speologii au descoperit oseminte
apartinind ursilor disparuti...
 
Deocamdata nimeni nu a putut aduce o marturie palpabila despre existenta monstrului din Bucegi, singurele relatari
apartinind celor care s-au intilnit cu el s-au l-au zarit. Poate ca, cineva, o data, va fi mai norocos si il va fotografia. Pana
atunci insa, sigur vor trece ani buni. Si cine stie, poate ca autoritatile vor da o lege de protectie a animalului. la fel ca unele
tari in care a fost zarit Yeti si care au dat legi si decrete pentru protectia misteriosului om al zapezilor...
 
Eliszar

 
Melodii intr-o limba care nu exista - de Eliszar la 04/08/2009, 17:51 - Cat
Melodii intr-o limba care nu exista

 
 
Unii spun ca avem o singura viata, altii spun ca avem mai multe vieti, pentru ca Dumnezeu ne da
posibilitatea sa ne indreptam. Dar, indiferent de adevar, noi o traim si o simtim pe cea prezenta. O
privim prin ochi de copil nevinovat, apoi prin dorintele de adolescenti si tineri, prin lupta pe care o dam
la maturitate sa-i smulgem cat mai mult, in special din visele pe care inca nu ni le-am vazut implinite
si pe care unii dintre noi nici nu le vom vedea implinite, pentru ca, la final, sa privim viata doar prin
ochii mortii, asteptindu-ne plecarea si sperand ca vom mai trai iar si iar. Cu toate astea, exista oameni
care nu vor reusi niciodata sa se bucure de viata. Fie pentru ca s-au nascut cu probleme fie pentru ca
au avut probleme dupa ce s-au nascut sau in timpul vietii.
 
 
Micul artist autist
 
 
Lucian Godacu este autist, deci printre cei asupra carora Dumnezeu a tras – nimeni nu stie de ce – o perdea care nu-i va da
voie, poate niciodata, sa se bucure de viata. Are 11 ani si locuieste doar cu bunica sa dinspre mama intr-un mic sat minier din
zona Baia Mare. Ambii parinti au murit cand el avea aproape un an, intr-un groaznic accident de circulatie, cand se intorceau
de la niste rude dintr-un sat vecin. Masina in care erau membrii familiei Godacu a fost izbita de un T.I.R. Cei doi parinti ai lui
Lucian au murit instantaneu, la fel ca si soferul T.I.R.-ului si nimeni nu-si explica cum a fost posibil ca micutul sa
supravietuiasca accidentului. Unii medici spun ca micutul a simtit pierderea celor dragi si ca in urma socului ar fi devenit
autist. Altii spun ca la varsta aceea socurile si emotiile nu pot fi traite atat de intens incat sa produca astfel de probleme. Nu a
facut niciodata scoala. Bunica sa e prea saraca si nu si-a permis cheltuielile respective, mai ales ca Lucian avea nevoie de o
scoala speciala.
 
Cu toate astea copilul a invatat sa scrie si chiar sa cateasca. E mai greu cu pronuntia, dar micutul nu se da batut. De cateva
luni Lucian traieste un experiment terifiant de care nu-si da seama, dar care o inspaiminta pe bunica sa – care ne-a si scris in
aceasta problema. Din septembrie, copilul a inceput sa... cante. Trecand peste faptul ca un autist nu poate interpreta melodii,
ciudatenia vine de acolo ca melodiile nu sunt in limba româna ci intr-o limba necunoscuta. Femeia s-a speriat, mai ales ca
melodiile cantate de Lucian aveau o nota oarecum duhovniceasca, fiind molcome si incarcate de tristete. “Maica, mie mi-o fo
frica ca s-o scrintit Lucian, da` popa nost zice ca copilu` ii intreg. No, atunce, ce poate fi?”
 
 
Limba care nu exista
 
 
Valentina Mihaileanu, lingvistul care s-a deplasat cu noi la fata locului, a fost la rindul sau uimita de ceea ce auzea. Lucian
folosea cuvante de sorginte germanica si ungara, iar pe alocuri cuvante pe care nu le-a inteles nici doamna Mihaileanu.
 
“Am analizat vechimea cuvantelor si am determinat folosirea in timp a acestora. Apoi, am tinut cont ca era o contopire de
cuvante germane si maghiare. Cand am intocmit graficul temporar de folosire a cuvantelor cheie, am tras concluzia ca acele
cuvante necunoscute pot fi de origine cumana sau chiar pecenege”, sustine doamna Mihaileanu.
 
Melodiile sunt un fel de imnuri inchinate lui Dumnezeu precum si imnuri in care sunt cantate faptele unor eroi necunoscuti
care au ajutat la raspindirea crestinismului printre pagini. Chiar daca au fost identificate textele cantecelor, nimeni nu intelege
cum a ajuns Lucian la asemenea cunostinte.
 
“Limba in care canta nu este una recunoscuta ca atare. Probabil e un limbaj local care a apartinut unor colonisti sau unor
bastanati amestecati cu colonisti maghiari sau germani. Faptul ca nu s-a descoperit nici un manuscris scris in limbajul acesta,
arata ca grupul care il folosea nu era unul foarte important, ci mai degraba oameni nestiutori de carte, oameni care au fost
izolati ca urmare a vremurilor turburi de atunci si care, nemailuind contact cu patria mama, s-au barbarizat, creind un limbaj
propriu, nou”.
 
Cativa specialisti in hipnoza au propus sa incerce sa afle cum a ajuns Lucian la cunostintele respective, majoritatea fiind
convinsi ca au de-a face cu un caz de personalitate multipla. Din pacate, lipsa unor certitudini in aducerea copilului la normal,
au facut-o pe bunica sa, care este tutorele legal al copilului, sa refuze un astfel de tratament neconventional care poate
inrautatii starea lui Lucian.
 
“Daca asa o fo voia Domnului, faca-se voia Sa. El mi-o smintit copilu` si El e drept. Daca asa trebe, eu nu ma impotrivesc
Lui.”
Pana la majorat, cand va putea lua decizii singur, Lucian va ramane un simplu autist din nordul tarii care va canta intr-o limba
care nu exista.
 
Eliszar

 
Blestemul dinozaurilor vii - de Eliszar la 24/07/2009, 11:23 - Cat
Un ou de dinozaur poarta in el blestemul trecutului

 
In urma cu sute de milioane de ani, tot ce exista pe planeta avea niste proportii uriase. De la imensii dinozauri si alte reptile
asemanatoare lor si pana la ferigile si copacii din care se hraneau si care, se pare, atingeau cu mare usurinta inaltimile
batrinilor sequoia. Cercetatorii au pus dimensiunile uriase pe seama densitatii stratului de ozon, care era de sapte ori mai mare
decit la ora actuala. Dar a urmat catastrofa meteorica si uriasii stapini ai lumii au eclipsat, pierzind puterea definitiv in fata
noilor specii, mai mici, dar mai mobile si mult mai adaptabile la schimbarile climaterice.
 
 
Cu putina vreme in urma, cercetatorii francezi si cei români descopereau in Bazinul Hategului urmele unor dinozauri ciudati,
asa numitii dinozauri pitici, care cu greu puteau ajunge la 1, 5 metri inaltime. De atunci s-au spus multe si s-au facut si mai
multe, oamenii din zona incercand, care mai de care sa descopere oase sau chiar oua de dinozauri. Ba unii sunt convinsi ca
daca or sa gaseasca mai multe oua de dinozauri si le pun la incubator or sa iasa din ele micile progenituri. Prin comertul
subteran cu oase de dinozauri, a intrat si domnul Aurelian Dobrescu in posesia unui ou de dinozaur. A platit pe el 1.500 $ dar
nu-i pare rau, pentru ca stie ca valoarea intrinseca a oului e mult mai mare. “Am vrut sa le dau oamenilor mai mult, dar m-am
gandit ca stric pretul pietei. Le-am dat cit mi-au cerut si toata lumea a fost multumita.” Cel putin asa parea atunci. Pentru ca
necazurile au inceput abia mai tarziu sa apara.
 
Oul ciudat
 
Oul si-a ocupat un loc binemeritat in camera care adaposteste biblioteca domnului Dobrescu. Camera e spatioasa si este
dotata cu o biblioteca imensa din lemn de nuc, veche de 120 de ani, care adaposteste o serie de editii rare atit din colectiile
românesti cit si din aparitiile editoriale straine. Printre multe altele, cunoscatorii pot sa vada o biblie scrisa la Paris, in anul
1884, invelita in piele rosie si avind paginile gravate manual. Singura, Biblia reprezinta o avere imensa. Aici, in acest habitat
de colectie, si-a gasit locul si oul de dinozaur, protejat de un bazin facut din sticla securit.
 
Si totusi, necazurile au intrat pe usa bibliotecii o data cu oul de dinozaur. La o saptamana dupa ce a fost adus, un incendiu
izbucnit pe neasteptate a distrus un corp de biblioteca cu tot cu carti, paguba insumand aproape un miliard de lei. Apoi
domnul Dobrescu a inceput sa constate ca de fiecare data cand era in biblioteca, il cuprindea o stare de neliniste si molesala,
in acelasi timp. “Pana atunci biblioteca era locul meu de retragere, locul unde imi incarcam bateriile. Dintr-o data, totul s-a
schimbat. Ajunsesem aproape sa nu-mi mai doresc sa vin in biblioteca. Plus ca, ori de cite ori luam oul in mina, ma treceau
fiori si simteam cum ma parasesc puterile. Puneam totul pe seama emotiei de a tine in mina ceva vechi de peste o suta de
milioane de ani, dar nu era asa.”
 
Fugarita de un dinozaur carnivor
 
Si ceilalti prieteni apropiati ai domnului Dobrescu care il vizitau in biblioteca au inceput sa se planga de aceleasi simptome.
Iar cei care, in afara sa, au luat oul in mina s-au imbolnavit brusc, fara o explicatie logica.
“Cumnata mea, saraca, a fost cuprinsa de temperatura mare si avea cosmaruri si ziua si noaptea. Timp de aproape o
saptamana a fost intr-o stare de semi-constienta. Iar cand visa urla.”
Dupa ce boala a trecut la fel de brusc precum s-a si instalat, femeia a povestit ca, in cosmarurile ei era fugarita de un dinozaur
carnivor care o ajungea din urma si incepea sa-i sfirtece carnea de pe pulpa. Un alt prieten al domnului Dobrescu, dupa ce a
pus mina pe oul de dinozaur,  a inceput sa auda tot felul de glasuri si strigate. Uneori erau atit de reale, incit omul se ridica
din pat si se ducea dupa ele. Asa era sa fie lovit de un camion si numai vigilenta soferului si frinele masinii l-au evitat in
ultima clipa.
“Ciudat era ca el, care in viata lui nu avusese nici o problema, devenise somnambul. Atunci cand era sa aiba accidentul, el nu
vazuse strada si oamenii de pe strada, ci credea ca este pe o cimpie verde, imensa si plina de flori.”
Abia dupa ce i s-a imbolnavit nepotul a decis domnul Dobrescu ca trebuie sa scape de ou. Si l-a vindut la o licitatie pe
Internet, cu o suma de aproape 20 de ori mai mare decit pretul initial. Deontologia profesionala l-a oprit sa urmareasca
evolutia celor care au cumparat oul, dar e convins ca au probleme. Cat il priveste pe dumnealui si familia sa, totul a reintrat in
normal dupa ce a scapat de ou. Nici la ora actuala nu intelege exact ce s-a intamplat dar, totodata, nu vrea sa dea nici o
explicatie mistica evenimentelor. Chiar daca acestea nu pot fi explicate pe calea logicii. Dar fiecare om are logica lui. Si
propriul destin.
Eliszar

 
O creatura ciudata a speriat ursii de la Predeal - de Eliszar la 17/07/2009, 14:29 - Cat

Leaganul Civilizatiei si-al Nemuririi - de Hafial la 07/06/2009, 15:39 - Cat

Leaganul Civilizatiei si-al Nemuririi

Civilizatia si istoria au inceput acolo unde locuieste azi neamul romanesc.

(W. Schiller, arheolog american)

Noi, suntem Leaganul Civilizatiei Europene, am fost Leagan Suprem Superior al Spiritualitatii Divine,
aici s-au " nascut " si deprins initiatoarele Invataturi ale lui Zalmolxe, aici, Preotii Pelasgi au fost Initiati
si-si potoleau setea cu Apa Vie, in grote, din izvoare tamaduitoare, mai apoi Vracii au profetit in
oglinda apelor vii si-au gasit leacuri pentru trup si suflet de-a lungul timpului, aici la noi a existat si
zic ca inca mai exista credinta in nemurire, mostenirea noastra dacica, Devenirea, la noi, in spatiul
mioritic, " in perioada feudala, alchimistii din Ţarile Romane au urmarit realizarea elixirului care in
basme promova tineretea fara batranete si viata fara de moarte ", si tot aici, pe pamantul Zeului Stancii,
al Fulgerelor, in Tara Lupilor, e Vf Omu si Osia Cerului, Axa Lumii.
Despre Axa Cerului, Crucea Cerului, Axa Lumii, s-au scris si s-au facut numeroase studii si cercetari.
Desi fiecare analiza, cercetare-n parte, prin vocea celor ce argumenteaza si vin cu dovezi de tot felul,
inclusiv descoperiri ce intaresc afirmatiile in sine, sustin ipoteze, locatii si teze fascinante la prima
vedere, toate au ca numitor comun acelasi subiect, teorie : existenta Axei Lumii in spatiul carpato-
danubiano- pontic, pe plaiuri mioritice, aici, la noi, in tara noastra, Dacia Nemuritoare. Gradina
Edenului e " semnalata " ca existand in sud-vestul Daciei, din nou descoperirile arheologilor vin in
sprijinul acestei ipoteze : bratari de aur in chip de capete de vipera din specia Amodites, pescari si
vanatori grota Hotilor ( vechime de 10 000 de ani ), Adamclisi ( Adam Clisi a?" pamantul lui Adam,
Pamantul Omului, Adam=om, tradus din ebraica ), pesteri locuite cu zeci de mii de ani i.e.n ( 100 000
a?" 40 000 ani i.e.n. ), teoria ce susttine existenta Evei-Havva pe Vale si la nord de Pison ( rau Sfant )
identificat ca fiind Dunarea, deci in regiunea Havila-Valhia, respectiv, Dacia Nemuritoare, Dackha-
stramosul oamenilor s.a.m.d.

Maximul Energetic al Intregului Pamant, prin care trece  Axa Lumii e localizat de istorici, cercetatori,
arheologi, oameni de stiinta, etc, de pe intreg cuprinsul lumii si care s-au aplecat de-a lungul anilor si
istoriei, numeroaselor studii in materie, ca existand pe teritoriul nostru. Fie in Muntii Bucegi pe Vf
Omu, fie in Masivul Godeanu, Mehedinti, in Muntii Buzaului sau in Vf Gugu din Masivul Ţarcu ( Banat ).

Cele mai pertinente ipoteze sunt cele sustinute si argumentate de catre :

- N Densusianu : "centrul populatiunii neolitice din Europa, al oamenilor nascuti din pamant, a fost in
zona Portile de Fier-Muntii Bucegi-Muntii Buzaului. "
Axa Cerului, Crucea Cerului a?" Vf Dumbrava-Bucura, langa Vf Omu, in jurul Sfinxului exista un halou
de Lumina uneori vizibil, si in intreaga zona s-au semnalat fenomene inexplicabile aparent, precum
incarcarea energetica cu efecte absolut si incontestabil benefice organismului, aici fiind localizat
Muntele Sacru Kogaionul, Poarta Kogaionului facand legatura cu Universul.

- Herculane a?" Cel mai puternic punct energetic din lume : istoricul V Parvan, bioenergeticianul Iulian
Urziceanu, gen V Dragomir care a demonstrat existenta acestui fenomen pe cale astro-geodezica si
gravimetrica in Godeanu creand un camp magnetic atat de puternic incat campul gravitational capata
ondulatii.
Apa Vie, Apa Nemuritoare a Dacilor,  Apa Vietii, Apa Pura, este existenta pe teritoriul tarii noastre
( Manastirea Sambata de Sus, Fantana din Runc-Alba, Muntii Bucegi-Kogaion- intre Lacul Bolboci si
Scropoasa, Barlad, 7Izvoare Herculane, Comarnic-Prahova, etc ) prezinta un scop ridicat pentru
intreaga lume, dovada imbutelierea secretizata a Celei mai Pure Ape din Europa in Valea Prahovei, de
catre o firma din Campina si experti NATO din Berlin, dovada proprietatile terapeutice demonstrate in
timp ale acestei Ape,
" Se vorbeste in legendele romanesti de o populatie misterioasa, blajinii, rohmanii, rucmanii, despre
care se spune ca: "sunt blajini, sunt sfinti, locuiesc la capatul lumii ("dincolo de Boreas") aproximativ de
apa Sambetii; toti sunt sihastrii; tara lor se numeste Macarele (Macaron nesoi a?" adica Insulele
Preafericitilor). Portile raiului sunt aproapea?La Rohmani se gaseste apa vie si apa moarta."

" Pe versantul estic al muntilor Bucegi in zona Cheile Scropoasa, la 1300 m altitudine, se gaseste una
din cele mai mari surse naturale de apa minerala naturala necarbogazoasa din lume. Sursa este
cunoscuta de peste 2000 de ani sub denumirea de "7 Izvoare".
Legenda spune ca de aici au baut apa Zalmoxe si dacii cei puternici.
Aceste 7 izvoare au fost considerate multa vreme "izvoare ale nemuririi". "
" Da, am zis-o si o voi repeta pana voi putea fi auzit, ca misiunea noastra este sa dam stiintelor
arheologice pe omul Carpatilor preistoric, anteistoric. "
(Cezar Bolliac)

Sursa: sfinx777

Testamentul Lupului Alb - de Hafial la 07/06/2009, 15:37 - Cat

Testamentul Lupului Alb

Poate ca ar trebui sa ne amintim ca suntem generatie de Daci Liberi, ca Spiritul Marelui Lup Alb
vegheaza, asa cum Sfinxul in tacere si prin taceri ne vorbestea? Suntem Stapani pe deciziile noastre,
daca dorim cu original, si nimeni nu ne poate manipula sau constrange la nimic, o farama din Spiritul
Marelui Lup Alb ajunge sa nea? trezim, sa ne redescoperim spiritul de Luptatori, sa nu mai permitem sa
fim umiliti, sa nu lasam ca valorile sa ne fie calcate-n picioare, sa ne opunem ingradirilor si niminicieia?
o farama si-acea farama din Spiritul Marelui Lup Alb se afla-n fiecare pui de Dac !

Imaginea mitica a Lupului Alb - capetenia lupilor, era respectata cu sfintenie de catre stramosii nostrii
ca pe cel care a fost salvatorul dacilor, din cetatea Sarmisegetuza asediata de romani si in general cel
care-i ajuta in orice moment de cumpana. Este surprinzatoare similitudinea intre legenda Lupului alb si
legenda zeului Apollo. cesta isi avea templul pe insula Alba ( Leuke), pe malul Marii Negre ( actuala
Insula a Serpilor). In fiecare toamna Apollo se retragea in * misterioasa tara a hiperboreenilor, unde
domeste aprigul Boreas * pentru a petrece iarna. El era conducatorul acestor  hiperboreeni si era
denumit Lycantropul , adica Lupul, in mitologie ramanand cu denumirea de * Lupul Luminos *.
Pentru a contracara credinta in puterea magico-mistica a lupului, crestinismul primitiv l-a investit pe
Sfantul Petru (Samedru) cu atributele de pastor al lupilor , care sunt considerati cainii sai, precum si pe
fratele sau , Apostolul Andrei, care se spune ca a propovaduit Evanghelia Mantuitorului in * teritoriile
lupilor *, printre care si Dobrogea. (Dumitru Manolache - Sfantul Apostol Andrei si protocrestinismul in
spatiul romanesc. Lupii mielului)
Se pot banui cel putin doua izvoare ale acestei ipostaze de patron al lupilor: una poate dacogetica -
daca locuitorii Daciei vor fi practicat intr-adevar Lycantropia (cuvant grecesc insemnand transformarea
unui om in animal. In Evul Mediu, Lycantropia era una dintre acuzatiile pentru care erau arse pe rug
vrajitoarele. In psihiatrie este asimilata cu dedublarea personalitatii).

O alta ipostaza este in mod sigur alano-oseta, stiind ca alanii au stationat un rastimp destul de lung pe
teritoriul fostei Dacii si ca urmasii lor - osetii din Caucazul de nord, au avut in epica lor precrestina un
cult al zeului Tutyr , venerat ca pastor al lupilor.  ( Victor Kernbach - Universul mitic al romanilor).
Pentru poporul roman imaginea lupului persista ca o dominanta mitica. In patru substraturi mitice se
reia si se verifica imaginea sacra a lupului: Substratul aborigen local , cel al lupului neolitic; substratul
indo-european , cel al lupului dac si daco-celtic; substratul neo-indo-european , cel al lupului latin
ingemanat cu cel dac intr-o sinteza daca-romana; substratul iudeo-crestin primitiv, care preia si
rastalmaceste aspectele zoomitologice ale lupului din celelalte trei substraturi mitice precedente intr-o
viziune de bestiar apocaliptic. ( Romulus Vulcanescu in Mitologie Romana)

Semnificative sunt cuvintele bocetului cules de catre Constantin Brailoiu :

Si-ti va mai iesi / Lupul inainte / Ca sa te spaimante / Sa nu te spaimanti, / Frate, cum sa-l prinzi / Ca
lupul mai stie / Seama codrilor / Si-a potecilor / Si el te va scoate / La drumul de plai / La-un fecior de
crai. - Sa te duca-n paradis / C-acolo-i de trai / In dealul cu jocul / C-acolo ti-e locul / In camp cu
bujorul / C-acolo ti-e dorula?

Sursa: sfinx777

 
Caz bizar la Bistrita – o treapta se incalzeste fara explicatie - de Eliszar la 12/03/2009, 21:58 - Cat

Enigma marii sarate de sub Vilcea - de Eliszar la 04/03/2009, 21:47 - Cat

Enigma marii sarate de sub Vilcea       

“S-a crapat pamantul si o lumina a tasnit in noapte”

In anul 1992, mina de la Ocnele Mari era inchisa dupa mii de ani de exploatare. La nici 10 ani, un deal
intreg era inghitit de pamant si forma un val de saramura care inunda casele localnicilor. A fost
inceputul unui Armaghedon care s-a abatut asupra oamenilor. Unii au plecat, s-au mutat cu totul in
zone mai protejate. Altii insa, nu vor sa paraseasca locul unde stramosul a batut primul tarus si a pus
prima caramida. Dar acesti ultimi curajosi, putini, traiesc o poveste de groaza permanenta. Pentru ca
pamantul freamata. Se misca la propriu, de parca cineva ar zgudui subteranele. Oamenii sunt speriati.
Spun ca asta s-a inrtamplat doar in ultimii ani si ca pamantul de acolo ar fi blestemat sa inghita tot ce
e viu.

“Domnule, am 63 de ani si am vazut multe. Nu ma pierd usor cu firea. Dar acolo, in maruntaiele
pamantului se petrece ceva rau si nimenea nu poate face nimic”, spune domnul M. D., care a lucrat mai
bine de 20 de ani la ocnele de sare. Dumnealui spune ca in 1986, la o surpare de teren, a aparut din
adancuri un cadavru ciudat, aproape perfect conservat de sare.

“L-am vazut cu ochii mei. In noaptea aia eram de serviciu si imi amintesc totul de parca s-ar fi
inrtamplat acum. La un moment dat s-a auzit un zgomot infernal, de parca s-ar fi deschis o usa
metalica. Scrasnea pamantul de parca era fier pe fier. Apoi o data s-a crapat pamantul si o lumina a
tasnit in noapte. Cand ne-am uitat sa vedem ce e, am vazut un barbat ciudat. Avea in jur de 2 metri si
ceva si era imbracat ciudat. Pielea era de o culoare aproape aurie. Ceea ce ne-a uimit pe toti a fost
senzatia ca acel barbat era inca viu. Avea ochii larg deschisi iar fata sa, desi cu trasaturi frumoase,
inspira teroare. Unul dintre colegii mei chiar a facut o gluma si spunea ca asa trebuie sa fi aratat
Stapinul Intunericului dupa caderea sa pe Pamant. Nu stiu daca a fost o simpla coincidenta sau mai
mult, dar la cateva zile dupa, pe colegul asta l-au descoperit mort. La autopsie medicii au spus ca avea
toate organele interne imprastiate, ca si cum ceva ii explodase in interior”.

Lucrarile au fost sistate imediat. La cateva ore, o echipa de la Bucuresti s-a prezentat la fata locului. Au
izolat zona si au inceput sa faca cercetari. Nimeni nu stie ce au cautat si nici daca au gasit sau nu ceea
ce au cautat, dar lucratorii din echipa care facuse prima descoperire a fost amanuntit anchetata de
Securitate.

“Ne-au intors pe toate partile cu tot felul de intrebari despre familie si prieteni. S-a zvonit atunci ca
mortul era un sppana si ca de asta era implicata Securitatea, dar eu sunt convins ca nu e asa. Ce
sppana vine imbracat cu haine care pareau vechi de sute de ani, isi pune un inel imens pe deget si
poarta un pumnal incrustat cu pietre scumpe? Ca noi ne-am si mirat de pumnalul ala care nu avea pe
el nici un pic de rugina”.

“Moartea nu ii atingea”

Oamenii nu au aflat nimic despre identitatea celui aruncat afara, dar de atunci au aparut tot felul de
variante si povesti legate de identitatea sa. Domnul Catalin Vornicu, pasionat de istorie, are o teorie
proprie. Domnia sa spune ca, in urma cu peste 3.000 de ani, Vilcea facea parte dintr-un ansamblu
religios pelasg.

“Imperiul era condus de o dinastie de natura divina. Toti regii aveau si titulatura de <zeu> si purtau
acelasi nume, respectiv Salmos (I, II s.a.m.d. pana la XXVI). E posibil ca barbatul descoperit sa fi fost
unul dintre vechii regi sau poate ca facea parte din vechiul ordin de lupta zamolxian. A existat un astfel
de ordin de lupta care sprijineau centrul politic de la Sarmizegetusa. Pentru ca Sarmisegetusa a fost
mostenire pelasga. Egiptenii insisi au fost ingroziti de faptele de arme ale unui astfel de grup de
cavaleri, la atacul cetatii Aqad. Se spunea despre ei ca au puteri supranaturale si ca moartea nu ii
atingea. Multi au inteles prin asta ca erau nemuritori, dar eu sunt convins ca era vorba de faptul ca
trupurile le ramineau intacte dupa moarte”.

 
Diavolul din adancuri

Alte teorii nascute intre timp, sustin ca locul a fost dintotdeauna ciudat. “Pe vremuri, aici erau adusi
raufacatorii, cei care trebuiau sa plateasca pentru relele facute, cei blestemati de societate. Stiti care
era primul lucru pe care il faceau ocnasii cand patrundeau in subterane? Se rugau. Se rugau sa iasa
teferi de acolo. Nu pentru ca le-ar fi fost teama pentru sanatatea lor. Ci pentru ca unii dispareau fara
urme acolo, de parca s-ar fi evaporat. Nu era vorba de vreun accident ci de lucruri pe care oamenii nu
si le puteau explica. De aceea, printre ocnasi, se spunea ca subteranele de acolo sunt stapanite de
Diavol iar diavolul isi lua din cand in cand obolul”.

Intr-o cronica de la 1812, se vorbeste despre un preot trimis de la Tismana ca sa-i spovedeasca pe
ocnasi. Acestia refuzau sa mai patrunda in adancul pamantului dupa ce mai multi tovarasi de-ai lor
fusesera luati pur si simplu de langa ei. Intr-un raport catre staretul sau, preotul descria teama
ocnasilor si dadea detalii precise despre ceea ce vazusera oamenii in adancuri. Diavolul era descris ca
un print al adancului, care se plimba prin subteran fara sa paseasca si care putea face sa dispara, doar
cu suflarea, pe oricare dintre cei de dedesubt. Cei care au incercat sa i se impotriveasca au disparut
fara sa mai apara vreodata. Dar, cu toate acestea, preotul era sceptic in privanta acestor aparitii
satanice. El spunea ca ocnasii au halucinatii din cauza hranei neindestulatoare si a aerului imbacsit. Cat
despre disparitiile ciudate, era convins ca e vorba de ceva mai lumesc, adica de razbunari, de lupte
intre ocnasi, pentru supravietuire, iar mortul era ingropat in imperiul de sare.

Pamantul viu de la Valcea

Oamenii spun ca pamantul este viu, la propriu. Ca se cutremura si apar crapaturi in el pentru ca sa
dispara aproape instantaneu. Maria Leuca, povesteste. “Eram cu sotul meu si ne intorceam de la o fina
a noastra. Sa tot fi fost in jurul prinzului, dumineca. La un moment dat, cand am trecut pe langa o
sonda parasita, cand am simtit cum ni se misca pamantul sub picioare, de parca ar fi fost o coala de
hirtie batuta de vant. Abia am apucat sa ne prindem de schela, ca au si aparut crapaturi de jur
imprejurul nostru. Iesea un fel de abur albastru, urat mirositor, ca a trebuit sa ne tinem respiratia. A
durat cateva minute si apoi crapaturile s-au astupat de parca n-ar fi existat si totul a reintrat in
normal”. Sotul femeii a fost puternic impresionat de ce li s-a intamplat. “Cand s-a crapat pamantul, am
avut impresia ca cineva ne priveste din adancuri. I-am auzit respiratia si am simtit o senzatie de
moleseala si-mi venea sa dorm. Dar ceva ma tinea treaz. Poate ca era instinctul de conservare, nu stiu
ce sa zic. Dar ceva era acolo, in adancuri”, a incheiat omul, facandu-si cruce. Altii spun ca uneori, la
diverse ore, se aud mugete din strafundurile pamantului. “Cand se intampla asta stim ca undeva,
pamantul se va surpa. Si ne rugam sa nu fie pamanturile noastre si nici cele pe care avem casele
ridicate. De cele mai multe ori nu sunt victime, dar sunt si cazuri in care animale si uneori chiar oameni
sunt inghitite de adancuri”.

Marian Petrea si-a vazut casa inghitita cu tot cu animalele din batatura. Isi aminteste si acum cu groaza
de moment. “Era spre asfintit si dadusem de mincare la vite si la porci. Numai deodata ce se inroseste
cerul si devine singeriu. Cand am vazut asta am zis ca nu-I lucru curat. Apoi au inceput vitele sa se
agite si sa mugeasca, iar ciinele sa urle si sa se repeada in lant. Mi-am dat seama imediat ca vine
cutremurul si am luat-o la fuga spre capul satului cand a inceput sa se scufunde pamantul. Facea un
uruit ca de moara, de nimenea nu mai auzea nimica. Am vazut cum toata agoniseala mea se scurgea in
adancuri, dar nu-mi era gindul la asta ci la cum sa scap de acolo”.
 

Timp de trei zile si trei nopti, prin crapaturile ramase au iesit flacari. “Or fi ars lucrurile mele sau
altceva, nu stiu. Dar stiu ca in zona noastra nu sunt acumulari de gaze. Iar cei care au venit sa
analizeze dupa au pus totul pe seama golurilor de sub pamant. Hai ca inteleg surparea din pricina
golului, dar e normal ca dupa surpare sa ramina groapa acolo, nu?! La mine nu s-a intamplat asta, ci
pamantul s-a inchis pur si simplu la fel ca inainte, de parca nu s-ar fi crapat vreodata. Atunci unde s-a
dus ditamai casa cu tot cu gospodarie?! Asta nu o pot intelege. Ca dupa am adus un excavator si am
sapat vreo 8 metri, dar n-am gasit nici o urma, de parca n-ar fi existat niciodata”. Referitor la asta,
domnul Ion Mateescu, geolog, spune ca e posibila o oarecare explicatie logica.

“In Vilcea, dupa cum se stie, exista acei celebri trovanti, acele formatiuni formate pe fundul marilor
ancestrale si care s-au ridicat o data cu fundul marii, ajungind la suprafata, pe dealurile din zona.
Ridicarea acelui fund de mare nu s-a facut constant, centimetru cu centimetru, ci au fost fortate de
modificarile geologice. Cand doua straturi geologice aflate in expansiune, se intilnesc, se imping una
pe cealalta. Pana la urma cea mai puternica trece deasupra iar cea mai slaba trece dedesubtul primeia.
Asta cred ca se intampla si in zona Ocnele Mari, dupa cele pe care mi le-ati spus. Deci acea casa nu a
disparut pur si simplu, ci se afla in adancuri, sub placa puternica care a iesit la suprafata”. Dar localnicii
sunt sceptici si spun ca stiinta nu poate da un raspuns adecvat. “N-om avea noi multa carte, dar stim si
noi ca acele intilniri dintre doua placi geologice nu se petrec in cateva minute ci sunt proces a mii de
ani sau chiar mai mult. Ori la noi totul se petrece la nivel de minute”.

Dincolo de superstitii

Cel mai greu le-a fost localnicilor in 2001 si apoi in 2004, cand doua valuri de saramura au maturat
zona, lasand in urma lor un mic desert de sare. Ei spun ca de cand acea mumie a fost scoasa la
suprafata, nimic nu mai e cum trebuie sa fie. “o fi fost vreun mare rege de demult si blestemul lui ne-a
lovit, asa cum este cu blestemul faraonilor. Ca de atunci toate s-au stricat pe la noi si oamenii saracesc
pe zi ce trece iar unii dispar fara urma. Domnul S.D. inginer chimist, spune ca blestemul a fost adus de
cei care au exploatat sarea.

“Domne, traim in secolul satelitilor, nu mai puteti crede in superstitii. Ce blestem domne?! A fost din
cauza ca aia au vrut sa faca economie de motorina. Ca aici stiti cum se scotea sarea? Se introducea apa
in subterane si apoi era extrasa saramura. Ori, ca sa nu se surpe peretii, se baga si o pelicula
protectoare de motorina. Cum n-au mai bagat motorina, ca voiau sa faca economie, cum s-a ales
praful de tot. Au inceput sa se surpe galeriile si sa inghita case si toate alea… . Pai asa se vad si
focurile alea. Sunt produse de motorina veche. SI se vad pana arde complet motorina. Hai domne ca
sunteti oameni seriosi, nu va mai luati dupa unii si altii cu blesteme si faraoni si mai stiu eu ce”, incheie
dumnealui.

Marea din adancuri

Dincolo de ipotezele deja existente, mai exista una, care poate parea fantezista daca nu ar fi opinia
unui cercetator. Domnul Nicoara Rusescu, geolog, a fost mereu pasionat de modul de formare a
reliefului din România, in special din zona Vilcei, de unde este dumnealui de fel. Si desi opinia sa nu
este imbratisata de nici un alt geolog, sustine ca el are dreptate si ca evenimentele din urmatorul
mileniu ii vor confirma teoria.

“Stim deja cu totii ca teritoriul României a fost o mare ancestrala. Unii spun ca fundul marii s-a ridicat
treptat, iar marea s-a retras. Eu insa stiu ca nu este asa. Da, e adevarat ca mare parte din mare s-a
retras in fata uscatului, dar in zona asta, lucrurile s-au petrecut altfel. Aici nu avem de-a face cu o
ridicare a fundului ci cu o suprainaltare geologica. Placa geologica care a format dealurile dimprejur s-
a ridicat, pur si simplu, peste ultima bucata de mare. Ce vreau eu sa spun e ca bucata asta de mare din
Vilcea inca exista la adancimi foarte mari, iar cavernele de sare nu sunt decit mici portiuni din acea
mare sarata, prinsa intre roci”. Nu stie daca Vilcea este in pericol de a se scufunda si nici nu-si poate
sustine teoria cu dovezi puternice. Singura lui “proba” consta din componenta straturilor geologice din
Vilcea care sunt complet diferite fata de cele din preajma judetului sau. “Diferenta geologica nu poate fi
explicata decit prin teoria mea. Iar disparitiile ciudate de case arata doar ca placa este inca activa si ca
in adancuri se petrec transformari bizare. Inca”.

De jur imprejurul Ocnelor Mari, exista lacuri imense cu apa sarata. Totul se intinde pe zeci de hectare.
Oamenii deja nu se mai tem ca intr-o zi ar putea fi inghititi de pamant. Se uita cum vin tot felul de
straini pe acolo, cu tot felul de aparate care mai de care mai ciudate. Toti fac calcule si masuratori. Si
toti angajeaza ghizi dintre localnici pentru a ajunge in diverse zone. “Nimenea nu ne spune pentru ce
vin. Zic unii ca vor sa consolideze terenurile, dar cine sa-I creada? Noi stim ca pe ei ii intereseaza ce-I
acolo, in adancuri, acoperit de sare, nu viata si bunastarea noastra. Nu pentru noi vin ei si sapa si fac
masuratori si tot cauta ceva, numai Dumnezeu stie ce o fi in adancuri. Dar se vede treaba ca ce cauta ei
merita, pentru ca nu se uita la bani”, incheie doamna Leuca.

In ultimii ani, un peisaj al disperarii s-a lasat peste intreaga zona. Totul pare lipsit de viata. Pentru ca
pofta de viata a disparut din inimile celor de acolo. “Domnule, noi traim intre doua lumi. Noi suntem pe
pragul dintre viata si moarte, dar nici asa nu plecam de aicea. Ca aicea este viata noastra si daca Bunul
Dumnezeu asa o vrea, aicea o sa fie si moartea noastra, alaturi de cei dragi”.

Eliszar

 
Secretele Bucurestiului - de Eliszar la 28/02/2009, 23:23 - Cat
Secretele Bucurestiului

Bucurestiul necunoscut, Bucurestiul misterios, Bucurestiul pitoresc - Curtea boiereasca de la Dudesti-

Cioplea

Din ce in ce mai putini bucuresteni cunosc istoria capitalei noatre plina de povesti interesante unde
adevarul se impleteste cu incredibilul si istoria gliseaza spre fabulos, ramanand opaci la frumusetea,
misterul si fascinatia unui oras (este adevarat, chiar si astazi plin de violente contraste) de vremuri,
dispretuit si iubit in acelasi timp. Un oras care i-a vrajit pe multi straini de-a lungul timpului, in asa
masura incat statornicindu-se aici, nu l-au mai parasit niciodata, confirmandu-se parca versurile
celebre de alta data:

"Dambovita unda dulce, Unda cu celebrul dar, Cine te-a gustat vreodata Va sa plece in zadar:
Dambovita apa dulce, Cine-o bea nu se mai duce!"

Trecem impasibili pe anumite strazi, nestiind ca la cativa zeci de centrimeti sub pasii nostri dorm uitate
de vremi ramasitele zidurilor unor cladiri vechi ce alta data au fost fala acestui oras, trecem grabiti pe
langa palate si case unde au trait oameni care au facut istoria Romaniei, trecem cufundati in
problemele zilnice prin locuri ce alta data erau mandria acestui oras (pe care multi l-au supranumit)
"Micul Paris"...

Spre surprinderea unora dintre noi, in Bucuresti inca mai exista zone neatinse de viscolul vremurilor (si
de ignoranta si rautatea oamenilor) care, restaurate cu grija si competenta ar putea intra in circuitul
turistic al capitalei, devenind obiective istorice si culturale de mare interes atat pentru bucuresteni, cat
mai ales pentru oaspetii straini. Un astfel de loc, foarte putin cunoscut, este curtea boiereasca a lui
Constantin Dudescu ce facea parte dintr-o foarte bogata familie a secolului al XVIII-lea, ansamblu care
a ramas printr-un miracol aproape intact , acum fiind singurul exemplar de acest gen care mai exista
pe intregul cuprins al Bucurestilor. Constantin Dudescu se tragea dintr-o veche familie de boieri valahi,
primul cunoscut fiind Dumitru din Dudesti mare vornic, din vremea lui Mihai Viteazul.

Istoricul Emanore Hagi Mosco, in cartea sa "Bucuresti. Amintirile unui oras", aparuta la editura
"Fundatiei culturale romane" in anul 1995, face o scurta istorie a acestei familii, precum si o descriere
amanuntita a curtii boieresti de la Dudesti-Cioplea, asa cum se prezenta ea in ani 1940-1959. Pentru
cei care nu stiu cum aratau aceste asezari boieresti bucurestene, trebuie precizat ca, incepand cu
secolul al XVI-lea si terminand cu secolul al XVIII-lea, ele erau adevarate fortarete unde modul de viata
rural al boierului era transplantat in orasul Cetate de Scaun de pe malurile Dambovitei. Cea mai
sugestiva descriere a unei astfel de curti boieresti (intamplator ea a apartinut tot familiei Dudescu si
era asezata nu departe de manastirea Mihai Voda, cam pe locul unde se afla acum ceea ce a mai ramas
in urma demolarilor de pe strada Apolodor), a facut-o in operele sale scriitorul Ion Ghica, vestitul Bei
de Samos.

Potrivit afirmatiilor sale, ea era o "...adevarata cetate, un stat in stat: nici politia, nici justitia domneasca
nu indraznea sa treaca pragul portii...".

Curtea, cat o mosie, avea o lungime de un kilometru si era inconjurata de ziduri puternice, inalte de
7m, sustinute pe alocuri si de contraforturi, cu foisor de paza la poarta, asemanator probabil cu cel de
la Mogosoaia. Casa cu ziduri de un metru grosime, era construita din caramizi subtiri, bine arse, legate
cu mortar hidraulic in straturi groase, peste vaste pivnite boltite cu parter inalt si etajul cu o suprafata
de aproape 1000 metri patrati. In cuprinsul acestui adevarat domeniu se afla un paradis propriu (asa
cum aveau toate marile case boieresti din vremea aceea), dependinte pentru toate categoriile de
slujitori, brutarie, croitorie, cizmarie, hambare pline cu provizii, ghetarie, grajduri pentru douazeci-
treiezeci de cai si soproane pentru zece-cincisprezece trasuri si carute, fanarie, lemnarie, gradina de
zarzavat, livada, crescatorii de porci, pasari, vite si alte animale. In bucataria mare ca la manastiri, in
vatra careia se puteau frige boi intregi, se pregatea mancare separata pentru boieri si norod.

Lady Elizabeth Craven, englezoaica venita in vizita la principele Nicolae Mavrogheni (1786- 1790),
aminteste si de parcul englezesc al boierului Dudescu, in mijlocul caruia se afla un helesteu plin cu
pesti, despre care, insa, nu a avut o impresie foarte buna, asemanandu-l cu o gradina de zarzavat a
unui vicar din Anglia. Tot scriitorul Ion Ghica mai face o descriere plina de pitoresc a unei case
boieresti tipice pentru secolele XVII-XVIII:

"Casele boieresti erau ziduri tari ca de cetate, in cate patru si sase caramizi, cu odai multe si mari, cu
pivnite adanci si boltite, cu beciuri si un rand de odai deasupra, cu pod din sterasina pana-n sterasina;
grinzile erau ca ursii de pod de groase; la cheresteaua unei case mergea un parchet de padure seculara
intreaga; pardoseala salilor si a tinzilor era de caramida pusa pe michi, invalitoarea de sindrila batuta
pe sapte si noua, inalta aproape de doua ori cat casa, ca sa nu tina zapada si ca sa se poate scurge apa
mai lesne. Corpul principal se compunea dintr-o sala de mese, de colo pana colo, cu odai in dreapta si
in stanga, cu tinzi in cruci prin care se comunica cu celelalte parti ale edificiului, case cu scosuri in
toate partile si cu sacnasiu, fiecare odaie cu ferestre spre trei parti ale lumii, tavanele erau de stejar,
streasina scoasa de o jumatate de stanjin ca sa tie vara umbra, s-o apere toamna si primavara de ploi
si iarna de viscol si de zapada, curtea era inconjurata de zid bolovanit, inalt si gros, poarta cu bolta, cu
doua scanduri de usi de stejar ferecate, cu foisor deasupra, unde pazea ziua si noaptea arnauti; sub
gang era o odaie pentru pazarghidean in timp de ciuma. Din pridvor, o galerie deschisa ducea la
biserica, caci fiecare casa mare avea biserica in curte sau in corpul casei intr-un colt."

Pana prin anii '80 trecatorul mai putea admira pe strada Mircea Voda la nr.5 (in curtea casei Eliad
construita in anul 1863 si care a apartinut unui foarte pitoresc personaj bucurestean, Atanase Eliad) un
zid gros care s-a mentinut pe o mare portiune, din caramida ingusta si prevazut cu metereze pe unde
se putea trage cu flinta. Aceasta nu era altceva decat o ramasita din zidul imprejmuitor al unei case
boieresti, probabil din secolul al XVII-lea sau al XVIII-lea, pe locul careia s-a ridicat casa Eliad. De fapt,
Bucurestiul acelui timp nu era altceva decat un mare sat cu majoritatea caselor din lemn, cu gradini,
livezi si vii imense, cu ulite intortocheate, plin de izvoare, balti si iazuri mlastinoase, unde numai
curtile boieresti, bisericile, manastirile, hanurile si bineinteles Curtea Domneasca erau construite din
caramida si piatra.

Revenind la curtea boiereasca a Dudestilor, trebuie mentionat faptul ca, in secolul al XVIII-lea, ea era
situata cu mult in afara orasului, adica pe una dintre numeroasele mosii ale familiei. Astazi se mai
pastreaza, pe o mare intindere zidul imprejmuitor cu poarta originala, conacul (destul de transformat)
din mijlocul curtii, construit pe locul unuia mult mai vechi (pivnita este anterioara conacului), cuptorul
de paine si biserica aflata in afara incintei. Adresa acestui monument de arhitectura este strada Ilioara
nr. 15, aici functionand o intreprindere, si se afla chiar vis-a-vis de scoala de soferi Ilioara. Privind
aceste vestigii (care asteapta o soarta mult mai buna) lesne ne putem imagina viata opulenta a acestei
vechi familii de valahi care au contribuit si ei la istoria unui Bucuresti pitoresc, fascinant si misterios.

Cred ca nu este lipsit de interes, ca in incheiere sa adaug cateva cuvinte despre ultimul reprezentant al
Dudestilor, Nicolae Dudescu, personaj pitoresc si contradictoriu al sfarsitului de veac XVIII si inceputul
celui urmator, care, in ciuda fabuloasei sale averi, a murit sarac datorita stilului sau nechibzuit de viata.
Imprietenindu-se cu un aventurier francez, contele de Lagarde, Dudescu s-a lasat tarat prin
strainataturi unde a trait in risipa si lux. Excentric, rafinat si oriental, bogatul boier avea obiceiul sa
ofere, cu discretie, bijuteri de mare pret femeilor frumoase. Ion Ghica mai povesteste ca Nicolae
Dudescu, incercand sa duca la bun sfarsit o misiune diplomatica la Paris, a folosit metode nu prea
ortodoxe, dar deosebit de eficiente, citam: "...Madame de Recamier nu s-a ridicat niciodata de la masa
lui fara sa gaseasca sub servet un diamant sau un rubin".

Intorcandu-ne la curtea boiereasca de la Dudesti-Cioplea, imi permit sa sugerez ca acest monument de

arhitectura si istorie, alaturi de alte cladiri si chiar zone intregi ale vechiului Bucuresti, ar trebui grabnic
si competent restaurate, oferindu-li-se astfel o noua viata, reinviind atmosfera unei lumi pitoresti si
fascinante, demult apusa si integrandu-se perfect in circuitul turistic al unui Bucuresti straniu si
misterios, asa cum l-au zugravit in operele lor literare scritori romani de mare valoare, daca ar fi sa ne
oprim la un Mateiu Caragiale, Eugen Barbu si Petre Dumutriu. Aceste spatii unice pe tot cuprinsul
Capitalei, pot deveni gazda generoasa al unui complex muzeal si hotelier cu toate ingredientele
necesare: un muzeu care sa sugereze viata unei familii de boieri din veacul al XVI-lea pana in veacul al
XIX-lea, un mic hotel construit in spiritul epocii (pe locul vechilor dependinte), restaurant cu crama in
pivnita conacului, sali de expozitii, magazine etc.

Eliszar

Harta zonelor radioactive periculoase din Romania - de Hafial la 09/02/2009, 14:35 - Cat
De mai bine de 10 ani Fundatia Hobby ClubJules Verne inventariaza si marcheaza zonele periculoase
radioactive din Romania.

In perioada dintre cele doua razboaie mondiale, in zona Stei si Ciudanovita apare o firma germana care
exploateaza piatra pentru constructii, pe care o imbarca in trenuri si o duce in Germania. Din acest
moment apar primele probleme. Piatra nu era nimic altceva decat minereu de uraniu. Dupa pierderea
razboiului, se opreste exploatarea. Dar, nimeni nu a stiut realitatea. Exploatarea s-a facut in regim de
cariera.

Oamenii din zona au inceput sa duca acasa bolovani de acolo, si i-au folosit la constructia caselor. In
perioada Razboiului al-II-lea mondial, exploatarea stagneaza; dar imediat apar rusii. Aveau
documentatie de la nazisti, aveau nevoie de uraniu, aveau la dispozitie o tara cu multe datorii de
razboi. Asa ca Romania a pus la dispozitie tot teritoriul. S-au creat acele SOVROM-uri ( societati
Sovieto-Romane ) care exploatau totul. Ei au adus utilaje perfomante pentru acea perioada, au adus
ingineri.  Muncitorii erau din Romania. Cand nu erau suficienti aduceau detinuti politici.

Asa s-a lucrat pana in 1957 cand s-au desfiintat SOVROM-urile,iar inginerii lor au plecat cu toata
documentatia.   Romanii au continuat exploatariile pentru rusi, singuri, dar in 1964 se cam incheie
datoriile de razboi si exportul de uraniu se micsoreaza. Se inchid multe mine. Nici acum nu se ia nici o
masura. Totul se uita.  In 1974 Ceausescu se cam cearta cu prietenii din CAER. Este o perioada de
nehotarare.

Exportul de uraniu scade in continuare. Urmeaza un alt val de inchideri. Nimeni nu lasa documentatie.
Ultimul val de inchideri are loc in perioada 1990-1992.  Export la rusi nu se mai face, in tarile
europene nu este cerere. Apare controlul international pentru energia atomica. Apare o oscilare de
inchidere-deschidere la cateva exploatari, dar in prezent totul este clar. Expoatarile facute de
Institutiile de Cercetare (Institutul de Studii si Exploatari Miniere apoi Institutul de Prospectari si
Exploatari Geologice) au fost abandonate, desi aveau plan si la microproductie. Dupa plecarea
echipelor de la Institut, urma sa vina Intreprinderea Miniera. Dar a venit ... revolutia din 1989. Acum nu
mai este de gasit nici o Companie miniera,... pentru ca s-au desfintat. Aceste valuri in exploatare au
dus la aparitia multor situri parasite.

Inginerii si muncitorii au murit destul de repede, asa ca nu prea a avut cine sa povesteasa.   De la rusi
am luat modelul ca toate exploatarile de materiale strategice ( aur, cupru, uraniu) sa fie in subordinea
Ministerului de Interne. De aceea, pana in 1990 era o problema ca sa scrii ceva intr-o lucrare stiintifica,
mai ales sa si  publici ceva referitor la aceste materiale. Pana si tezele de doctorat contineau putine
date. Importul de aparatura dozimetrica pentru masurat radioactivitatea era interzisa (doar cateva
laboratoare specializate au fost dotate, dar nu cu aparatura deosebita). In anul 1997, s-a dat din nou
aceasta lege, pe care nu o respecta insa nimeni!     La inceput, cand a demarat colaborarea cu
canadienii, am avut ceva probleme cu Serviciul Secret. Acum s-au lamurit, ne ajuta chiar, mai ales ca au
si ei un serviciu de protectia mediului ( asa cum au cei de la FBI sau CIA ). Si acum suntem  in NATO, nu
este asa?!    

De la canadieni am invatat sa lucram corect. Ne-au trimis multa documentatie. La inceput si ei au fost
putin cam sceptici. Au spus ca ce facem noi este problema guvernului. Dar, dupa ce au constatat
realitatea  ne-au ajutat cu tot ce au avut. Si nu numai atat, dar au implicat si pe alti colegi, unii chiar
din Statele Unite care au, cel putin o universitate terminata. De altfel nici voluntarii nu au viata mai
usoara.

Iar la HCJV toti sunt voluntari, nu avem nici un salariat. Finantarile sunt foarte mici si rare. Norocul este
ca ne ajuta institutiile  guvernamentale, dar nu cu bani. Iti dau cateva exemple: forestierii ne dau voie
sa folosim cabanele din munte, Primariile ne ajuta cu mijloace auto pentru deplasare in zona, Protectia
Civila ne imprumuta aparatura dozimetrica ( nu prea performanta dar ne descurcam cu ea) si vin cu noi
la masuratori, Institutul de Igiena ne face analize la probele pe care la ducem, fara sa ne ia bani,
Universitatea Tehnica din Timisoara ne face analize chimice pentru metale grele si ne trimite studentii
in practica, Calea Ferata ne da un vehicul special  drezina).

Sursa: Istoria uraniului

 Apar diverse articole in presa scrisa:
Zona radioactiva

Dincolo de saracie, in Ciudanovita pandeste un pericol mult mai mare. Fostele mine de uraniu din zona
au fost inchise necorespunzator, inca o oara apa contaminata din puturi se poate infiltra in apa freatica
a fantanilor si a izvoarelor din zona. Inchiderea minelor a inceput in 1992 si a continuat in 1997, dar s-
a realizat doar partial si iresponsabil, fara ecologizare (izolarea minereului radioactiv). Din acest motiv,
zona Ciudanovitei este puternic radioactiva. Haldele de steril (in cifra de 35 in zona Natra, Lisava,
Dobrei si Ciudanovita!) nu sunt stabilizate si la fiecare ploaie apele ce se scurg de pe ele transporta
material radioactiv in paraul Jitin, care traverseaza zona locuita.

La un pas de moarte

Am ajuns la Ciudanovita datorita unui om care a fost la un pas de moarte din pricina radioactivitatii:
Mircea Golosie, presedinte al Hobby Club Jules Vernes. Acest club nu avea ca domeniu de activitate
probleme de mediu pana in 1999. Se ocupa de turism si de sustinerea activitatilor stiintifice si de
cerecetare. In acel an, Mircea Golosie s-a imbolnavit grav, inca o termen medicii nu reuseau sa-i puna
un diagnostic. "Timp de o luna si jumatate am facut marcaje montane intr-o zona radioactiva. Nu stiam
ca este radioactiva, fiindca nu era marcata in nici un fel. Medicii au crezut ca am SIDA, fiindca am slabit
23 de kilograme intr-o luna. Apoi si-au dat seama ca mi-am pierdut imunitatea din pricina
radioactivitatii. Pot spune ca mi-am revenit printr-o minune, fiindca medicii nu aveau ce sa-mi faca",
spune Mircea Golosie. De atunci a pornit un razboi cu autoritatile responsabile cu inchiderea si
ecologizarea minelor, care isi fac treaba inconstient, nepasandu-le ca pot pune in pericol vieti umane.

Case radioactive

Primele exploatari de uraniu din tara noastra au fost deschise in perioada interbelica, de catre nemti, la
Ciudanovita si Stei. La finalul razboiului, acestea au fost preluate de rusi, care au deschis si altele, noi.
"Se castiga foarte bine, se murea mult, rusii nu puteau transporta cat excavau. Depozitau minereul
unde aveau loc, bineinteles, cu gandul ca o timp il vor lua de acolo. In 1964, rusii au plecat, inginerii de
mine au murit si nimeni nu mai stie unde sunt haldele. In '89 a venit revolutia, minele au inceput sa se
inchida, dar haldele radioactive au ramas printre munti, nemarcate. La Ciudanovita sunt oameni care, in
necunostinta de pricina, au folosit ca materiale de constructii pietre si nisip din haldele radioactive",
spune Mircea Golosie.

Autoritatile ascund

"In Timis, Arad, Caras-Severin si Hunedoara sunt in jur de 90 de situri radioactive identificate. Prin
eforturi sustinute am reusit abia anul asta sa convingem autoritatile sa monteze panouri de avertizare,
pentru ca macar localnicii si turistii sa stie sa se fereasca. Credeti-ma, am vazut corturi montate pe
halde radioactive, pentru ca turistii, mai selectionat strainii, nici nu se gandesc ca un asemenea loc se
poate sa nu fie marcat! Am impresia ca autoritatile nu vor sa recunoasca aceste zone, de frica Uniunii
Europene. Europa dar ne poate ajuta sa ecologizam corect aceste zone si nu vrea decat ca ele sa fie
identificate si sa fie marcate corespunzator", sustine Mircea Golosie.
Indiferenta

Hobby Club Jules Vernes a contactat in anul 2000 guvernul Canadei, care a trimis in zona doi voluntari
de la Corpul de Voluntari Canadieni: Bill Blackman, geolog, si Harry Whyttaker, chimist, ambii ingineri
militari. "Acesti oameni au venit aici trei ani la rand si nu au avut cu cine vorbi din partea autoritatilor",
spune presedintele clubului.
Clubul a primit din partea canadienilor aparatura in valoare de 10.000 de dolari, care include un
radiomentru MIP 21, echipament pentru un laborator mobil, filme foto si alte dotari. "Am pus la
dispozitia autoritatilor toate aceste echipamente, inclusiv masuratorile efectuate de noi. I-am scris
domnului Lucian Biro, secretar de stat si presedinte al CNCAN (Comisia Nationala pentru Controlul
Activitatilor Nucleare - n.r.), dar nu am primit nici un raspuns. Anul asta am vorbit si cu doamna
Cornelia Garboni, de la Agentia de Mediu din Timisoara, careia i-am trimis si o scrisoare-raport cu
masuratorile si concluziile noastre in zona. A organizat apoi o conferinta pe aceasta tema la Resita, la
care nu m-a invitat", spune Mircea Golosie.

Nivel depasit

In unele locuri din zona Ciudanovitei, nivelul radiatiilor depaseste de 20 sau chiar de 30 de ori nivelul
de alarmare. Radiometrul lui Mircea Golosie masoara radioactivitatea in cicli (sau dezintegrari) pe
secunda (cps). La o valoare de 200 de cps este nivelul de alarmare. Una dintre haldele provenite de la
galeria de la intrarea in colonie are un nivel de radioactivitate de la 3.000 la 3.500 cps, drumul de
intrare la halda mare - 950 cps, din nou pe marginea acestuia sunt bolovani care au nivele de
radioactivitate situate intre 3.000 si 6.000 cps!

Bolovani de 9.999 cps

Intr-un raport referitor la zona Ciudanovita tiparit in anul 2002, raport realizat cu ajutorul unor experti
din mai multe tari, membrii Hobby Club Jules Vernes au avertizat asupra pericolului reprezentat de
nivelul mare al radioactivitatii in zona: "Perimetrul blocurilor (de locuinte - n.r.): 60 - 82 cps.
Perimetrul scolii din Colonia Ciudanovita: 40 - 60 cps. In gara coloniei, unde mai este inca buncarul de
incarcare pentru vagoane: sub rampa, la sol, de la 1.000 la 5.400 cps; sub rampa, la inaltimea de un
metru, de la 902 la 4.500 cps; peron gara, pe aleea de beton, 100 cps. Pe sosea, de la 150 la 220 cps.
Nisipul de pe sosea din zona de incarcare prezinta valori neomogene, cuprinse intre 250 si 350 cps,
pana la 1.600 cps. Am gasit bolovani in pondere de 0,7 kg la care am gasit valori de 9.999 cps
(valoarea maxima pe care o poate masura MIP 21 - dozimetrul portabil). Pentru a continua studiile in
aceste zone ar fi utila o colaborare si cu alte institutii abilitate. Pentru o eventuala colaborare, Hobby
Club Jules Vernes ofera logistica formata din autolaborator ARO, radiometre portabile, echipamente
pentru prelucrat documente foto". Brosura a fost trimisa mai multor institutii autorizate sa se ocupe de
acest domeniu: Agentia Regionala de Protectie a Mediului Resita, Agentia de Dezvoltare a Zonelor
Miniere Anina si Comisia Nationala pentru Controlul Activitatilor Nucleare. Mircea Golosie nu a primit
dar raspuns din partea nimanui. Toti cei platiti din bani publici pentru a se ocupa de aceste probleme
aparte de grave s-au facut ca ploua, cu o nepasare criminala, fara sa tina seama ca era vorba de vietile
unor oameni care locuiesc in zonele analizate! Autorii raportului l-au mai trimis o data, in anul 2004,
dar nici de aceasta data nu au primit nici un raspuns! 

Sursa: Banateanul din 29 noiembrie 2004

 Fa final PROTV realizeaza un reportaj in emisiunea Romania te iubesc!

 La Ciudanovita, in Caras Severin, radioactivitatea este atat de mare, incat oamenii se sting de tineri, iar
cei ce se nasc vin pe lume cu malformatii.

Pana in anul 2000 aici erau mine de uraniu, dar dupa inchiderea lor nimeni nu s-a deranjat sa masoare
pana la ce nivel au ajuns radiatiile in zona. S-au cheltuit insa sute de miliarde de lei pentru
ecologizarea zonei.

In cimitirul Ciudanovita anii trecuti pe crucile de metal arata ca multi dintre cei care s-au prapadit nu
aveau mai mult de 50 de ani. Toti au lucrat in minele de uraniu din muntii Banatului.

Cancerul, leucemia, imbatranirea timpurie, copii cu malformatii - sunt boli frecvente la Ciudanovita.

La Ciudanovita, peste doua sute de suflete traiesc uitate de lume, in suferinta si saracie. Nu au unde sa
plece. Raman intr-un loc contaminat care ii omoara in fiecare zi cate putin.
 

Surtsa: PROTV

La Ciudanovita, in Caras Severin, radioactivitatea este atat de mare, incat oamenii se sting de tineri, iar
cei ce se nasc vin pe lume cu malformatii.

Pana in anul 2000, aici erau mine de uraniu, dar dupa inchiderea lor nimeni nu s-a deranjat sa masoare
pana la ce nivel au ajuns radiatiile in zona. S-au cheltuit insa sute de miliarde de lei pentru
ecologizarea zonei.
 

Sursa: PROTV

Alte Surse: ucigasul din adancul pamantului, zone poluate, La Ciudanovita pana si laptele este iradiat,
romania prezenta pe harta europei radioactive, efectele radiatiilor de uraniu

Baba Novac - de Hafial la 10/10/2008, 15:11 - Cat

Baba Novac

In zilele de demult, Imperiu Otoman dispunea de o forta militara care zdrobea fara drept de apel orice
armata europeana. Frica si groaza semanate de turci au dat de fapt un imbold fara anterior dezvoltarii
diplomatiei in Europa acelor timpuri. Sigurul conducator de osti care infrunta cu vitejie si succes
puhoiul otoman din secolul 16 a fost Mihai Viteazul. din nou cel mai destoinic general al sau a fost un
batran haiduc sarb care l-a urmat pe Viteaz deopotriva in moarte, legende si inimile oamenilor.

Inca din decursul anilor sai de tinerete Mihai Viteazul, fiul lui Patrascu-Voda, avusese de nenumarate
ori ocazia sa cunoasca starea de spirit a supusilor crestini din provinciile Imperiului Otoman. Caderea
sub dominatie turceasca a popoarelor din Balcani alaturi de transformarea acestei regiuni in villayet-uri
coincidea cu instalarea de catre turci a unui regim de opresiune caracterizat prin biruri aspre, jafuri si
toata seria de violente imaginate. Lipsite de posibilitatile organizarii unor armate regulate, popoarele
din sudul Dunarii au apelat la haiducie drept exclusiv forma de lupta care le era la indemana.

Haiducia in Balcani a aparut sub forma unui fenomen social generalizat in Serbia, Bulgaria, Macedonia
si nordul Greciei, pentru a inflori mai apoi si in tarile romane. Spontana la inceput, miscarea
haiduceasca din Balcani avea sa cresca in intensitate de-a lungul secolului 16, pentru a se constitui
intr-o adevarata rezistenta armata cu caracter popular. Haiducia a fost cea mai activa si eficace forma
de lupta, care a reusit sa mentina in constiinta maselor populare cutuma razbunarii, cea care a devenit
in Balcani o adevarata traditie, precum si nadejde in libertate alaturi de redobandirea independentei
propriilor state.

Aceste detasamente de haiduci cuprindeau in randurile lor o serie de razboinici experimentati, duri,
manati in lupta de o ura fara margini impotriva cotropitorilor turci. Insufletiti de victoriile in serie ale lui
Mihai Viteazul, gruparile haiducilor cunosc un reviriment fara anterior. Organizati in cete mici de 15-30
calareti, ei atacau si se ascundeau mai usor. Fiecare ceata avea propriul steag si era condusa de cel mai
experimentat razboinic. Cateodata cetele se uneau in detasamente mari si atacau chiar orase si cetati,
cum au facut deseori in timpul domniei lui Mihai. Exista unele documente in acest sens care certifica
faptul ca numeroase solii ale balcanicilor sosite la Curtea Domneasca de la Targoviste aratau
domnitorului roman ca daca el ar trece Dunarea, " sarbii, bulgarii si albanezii, care sunt de aceeasi
religie cu dansul, s-ar uni bucurosi cu el".

Era, deci, firesc ca actiunile lui Mihai Viteazul in politica sa externa sa acorde o atentie staruitoare
problemelor din sud-estul Europei. Tot firesc era ca popoarele balcanice strivite de sistemul
pasalacurilor sa vada in victoriile de ecou ale voievodului valah o excelenta prilej de a da la randul lor
lovituri aprige Imperiului Otoman.
 

Baba Novac - General la 80 de ani

Despre acest erou legendar avem putine insemnari, cu precadere cele privitoare la inceputul activitatii
sale. Potrivit documentelor cronicarului Szamoskozy (Ioachim Craciun, Cronicarul Samoszkozy si
insemnarile lui privitoare la romani (1566-1608), Cluj, 1928), Baba Novac s-a nascut in satul Poreci,
situat pe o insula a Dunarii, in imediata apropierea a cetatii Semedria din Serbia, in jurul anului 1520.
Viata si faptele lui Baba Novac se pot imparti in trei mari perioade distincte : copilaria in satul de pe
malurile Dunarii, haiducia din Balcani si perioada traita in oastea Tarii Romanesti. In satul Poreci
cunoaste de mic copil, umilintele, cruzimea si nedreptatea unor stapanitori straini. Se pare ca a invatat
putina carte in chiliile manastirilor din apropiere, odata ce stia sa citeasca si sa scrie in slavona. Tanarul
Novac devine astfel si un luptator spiritual, un autentic aparator al dreptei credinte ortodoxe in fata
turcilor care-i fortau sau mituiau pe locuitorii din Balcani sa treaca la Islam. Aceasta rezulta si din
faptul ca l-a avut alaturi de-alungul intregii sale vieti, pe preotul Sasca, cu care de altfel a impartit
tragicul sau destin.

Arta manuirii armelor a invatat-o de mic copil, in anturajul unui razboinic sarb, capetenie a unui grup
de razvratiti locali. Pe langa abilitatea sa in lupta, izvoarele vremii noteaza ca Baba Novac era un masiv
de om, de o statura impozanta, care se folosea de forta sa fizica neobisnuita pentru a baga spaima in
dusmani pe campul de lupta. Forta sa herculeana, alaturi de vitalitatea sa neobisnuita explica faptul ca
la varsta de 80 de ani inca se afla in saua calului si participa in lupta inarmat cu sabie si secure. Mintea
sa era intodeauna limpede, in ciuda anilor inaintati, Baba Novac fiind capitan al unui grup ce insuma 5
000-8 000 haiduci. In armata voievodului Mihai, avea rangul de general alaturi de fratii Preda si Stroe
Buzescu, banul Mihalcea, banul Manta si banul Udrea.

Din pricina saraciei si a darilor pe care nu le putea achita, precum datorita faptului ca a muncit din greu
timp de 3 ani la ridicarea cetatii Semendria fara a fi platit, Novac se gandeste la pribegie… Baladele
populare ne spun ca unul dintre motivele care l-au determintat in tinerete pe Baba Novac sa devina
haiduc, este faptul ca era recunoscut drept un barbat dintr-o bucata care nu "scotea caciula in fata
nimanui". Autoritatile turcesti au trimis un grup de 10 ieniceri care l-au prins si l-au batut crunt pana
cand Novac, intr-un intrare de suparare, s-a ridicat si s-a repezit asupra tortionarilor sai pe care i-a
invins fara drept de apel. Pe capetenia grupului a ucis-o izbind-o repetat de pamant pana cand i-a
sfaramat oasele. Dupa o asemenea fapta tanarul Novac se refugiaza pe Valea Timocului unde
organizeaza o banda de haiduci alcatuita din romanii timoceni, sarbi si bulgari. Aflat la conducerea
acestei cete de luptatori dornici de razbunare, Baba Novac zdrobeste pe turci la Cladova, cetatea
timoceana Florentin si la Vidin.

O mare parte a activitatii sale o desfasoara in vilayet-ul Bosnia, pe muntele verde al Romaniei (U
zelenoj gori Romaniji). B. P. Hasdeu arata ca "Pe blestematul masiv tara noastra, Baba Novac a petrecut
vreo 40 sau 50 de ani, catre care adaugandu-se alti vreo 20 sau 30 din viata sa de la Poreci, rezulta ca
Baba Novac era octogenar, cand victoriile lui Mihai Viteazul, au desteptat nadejde in sufletul sau,
chemandu-l din codrii Bosniei spre un alt camp de lupta, intr-o alta Romanie"

Dupa cativa ani de lupte in Bosnia, rastimp in care face multe zile negre turcilor, Baba Novac este prins
de acestia. Impresionati de curajul si de forta sa, turcii ajung sa-i propuna sa-l faca aga la Istanbul,
lasandu-i si privilegiul de a-si pastra credinta ortodoxa. Sarb original pana in maduva oaselor, Novac
refuza si selectiona inchisoarea, prilej cu care invata sa vorbeasca turceste si greceste. Evadeaza dupa
doi ani de captivitate si revine in partile Bosniei unde se reapuca de haiducie.

"Pe unde Novac mergea/Asa turcii jos pica/Cum pica vara iarba/Cand o atingi cu coasa"

In aceeasi perioada in Balcani isi desfasura activitatea un alt capitan de haiduci. Originar din Dalmatia,
raguzan dupa generatie, haiducul Deli Marcu conducea la randu-i un grup de 1 500 de luptatori. Intre
cei doi eroi se va lega o stransa prietenie si vor lupta impreuna pe multe campuri de batalie sub
comanda lui Mihai Viteazul. Vestea ca domnitorul Valahiei, Mihai, fiul lui Patrascu Voda, a intors armele
contra Semilunii, a ajuns imediat la urechile celor doi razboinici. Prima intalnire dintre acesti eroi are
loc undeva in zona Varsetului unde, la ora pranzului, Mihai Viteazul insotit de capitanii Ghetea, Racea,
Vasile Marza, Simion si Patru din Copaceni, este intampinat cu bucurie de capeteniile sarbesti banul
Sava, capitanul Dochian, cneazul Dusan si haiducul Baba Novac. Mihai cunoscuse darzenia rasculatilor
sarbi. Dupa echipamentul de lupta, calitatea armelor si experienta de lupta, domnul roman isi daduse
seama ca sarbii sunt soldati excelenti. "Ne sunt frati si pot apara tara din coasta, pot scufunda corabiile
turcesti care vin pe Dunare, pot hartui drumurile Balcanilor", explica Mihai Viteazul capitanului Vasile
Marza.

La sfarsitul adunarii voievodul Mihai a primit juramantul de credinta din partea tuturor conducatorilor
rascoalei antiotomane a sarbilor. Sub panza cortului, razboinicii sarbi si-au scos sabiile la picioarele
voievodului. detaliat miscat, Mihai isi scoate sabia asezand-o deasupra paloselor sarbesti. Juramantul
este intarit de episcopul Teoharie al Varsetului. Baba Novac a fost puternic impresionat de
personalitatea lui Mihai Viteazul. Batranul sarb l-a iubit si pretuit toata viata pe ilustrul conducator
roman. La un moment dat, garda personala a Viteazului era alcatuita din haiducii sarbi ai lui Novac.
Conform izvoarelor, sigurul regret al lui Baba Novac era legat de varsta sa, haiducul octogenar
marturisind de nenumarate ori ca si-ar fi dorit sa-l fi intalnit pe Viteaz cand era mai tanar…Dintre toti
capitanii straini care servisera in armata lui Mihai Viteazul, figura lui Baba Novac se detaseaza net. Daca
scotianul John Smith, albanezul aga Lecca, polonezul Valentin Walawski si secuii Moise Szekely si Albert
Kiraly nu erau in fond decat niste mercenari, lefegii interesati doar de banii domnitorului, Baba Novac
este singurul capitan ne-roman care a ramas alaturi de Viteaz fara bani, animat doar de pretuirea fata
de domnitor si de lupta impotriva dusmanilor acestuia.
In toate marile batalii ale Viteazului, bratul lui Baba Novac era in toiul luptei. Niciodata nu s-a lasat
impresionat de superioritatea numerica a dusmanului. Ataca cetatea Plevnei alaturi de doar 1200
haiduci. Cu cesta prilej reuseste sa ia multi prizonieri, printre care sotia si cei doi copii al bogatului
pasa Mohamed Mihailoglu. "Tinuta cu omenie si nesiluita de haiduci"- cum spune cronicarul Balthasar
Walther – turcoaica si copii sai sunt rascumparati de otomani contra sumei de 500 000 galbeni. In
primavara anului 1595, in fruntea a doar 600-700 haiduci, Baba Novac trece Dunarea si marsaluieste
pana in Muntii Sarplanina, unde asteapta oastea condusa de Hasan Pasa care traversa muntii pentru a
face jonctiunea cu armata sultanului langa Sofia. Intr-o amabuscada, Baba Novac ataca si distruge
intreaga armata turcesca luandu-i acesteia toti caii, camilele, tunurile si o mare suma de bani.
Majoritatea turcilor sunt ucisi in munti.

Episodul victoriei de la Selimbar se lega de Baba Novac. Haiducul sarb nu mai suporta tratativele
episcopului Malaspina, sol al lui Andrei Bathory si ataca prin surprindere. In cele trei momente
definitiva de la Selimbar, mana dreapta a domnitorului a fost Baba Novac. Aflat in linia intai, s-a batut
si a invins toti capitanii de oaste ai armatei ungurilor. Stefan Lazar, Peter Huszar, Stefan Csaki, Moise
Szekely si Gaspar Kornis sunt umiliti de batranul de peste 80 de ani. Armurile invinsilor sunt depuse
personal de Novac la picioarele lui Mihai Viteazul. In anul 1600, timis de Mihai in Banat, Baba iese
victorios intr-o serie de lupte. Ajuns in Moldova, in urmarirea lui Ieremia Movila, ocupa aceasta
provincie romaneasca si cucereste Iasul. Lupta neobosit pana in Hotin si Camenita. Alaturi de Mihai, la
Miraslau repurteaza o victorie istorica. La Naieni, langa Ploiesti se lupta cu polonezii. Luptele de la
Sarata si Bucov il au din nou in cel dintai plan.

Nedreapta moarte a unui erou

In timp ce Mihai Viteazul se afla la Viena, in ianuarie 1601, nobilii unguri din Transilvania pregatesc o
rascoala. Astfel, conducatorul nemesilor maghiari, capitanul Stefan Csaki, inamic personal al lui Baba
Novac, trimite un corp de oaste sa atace prin surpindere tabara lui haiducului la Lipov , in Banat. In asta
miscare, Csaki urmareste sa se razbune personal pe batranul sarb pentru infrangerea de la Selimbar in
timp ce nobilimea ungureasca urmareste sa-l lipseasca pe Mihai de cel mai pregatit general al sau. In
urma unui simulacru de proces, Baba Novac si preotul Sasca sunt invinuiti de colaborare cu turcii (!) si
osanditi la moarte.

Sadismul nobililor unguri iese inca o termen la ivela pe rand de 5 februarie 1601, cand Baba Novac si
prietenul sau de o viata, preotul Sasca, sunt adusi in bazar din mijlocul cetatii Clujului, actuala bazar
Unirii din Cluj Napoca. Calaii primesc ordinul de a face supliciul batranului haiduc cat mai indelungat si
dureros, pentru ca nemesii sa se poata delecta mai mult timp cu chinurile luptatorului pe care l-au urat
cu o dementa neomeneasca.

La ora 10 dimineata, Baba Novac este adus in lanturi pe platfoma de executie. Calaii au inceput
ingrozitoare executie prin jupuirea de piele a celor doi eroi. Baba Novac este legat, apoi, de doua grinzi
si spanzurat deasupra unui rug, calaii aruncand din cand in cu apa peste el pentru a-i prelugi chinurile.
La fel ca Horea, eroul motilor din Apuseni care avea sa sfarseasca torturat de nemesi, Baba Novac nu
scoate nici un tipat sau vaiet de durere. Impresionat de cruzimea torturii cat si de bravura cu care
infrunta chinurile cumplita batranul trecut de 80 de ani, cronicarul italian Ciro Spontoni consemneaza
ca supliciul si moartea lui Baba Novac au durat o ora si jumatate…. Sadismul nobililor maghiari nu se
opreste aici. Csaki ordona tragerea in teapa a trupurilor lipsite de viata ale celor doi dupa care, aceiasi
nobili se pun pe un ospat urmat de o betie. A doua zi compun o poezie intitulata "Cand a rabdat Baba
de frig in gerul iernii", in care comenteaza batjocoritor modul in care corbii au mancat din cadavrul lui
Novac…
Cronica adminstrativa a orasului Cluj, consemneaza la randu-i ca: "Am dat tiganilor pentru ca au
schingiuit, au torturat, au fript si au tras in teapa pe Baba Novac si pe preot, celor doi calai, 3 florini.
Am platit lui Luca Aksi pentru ca a cioplit teapa pentru Baba Novac, 20 de florini" .

Dupa victoria de la Guraslau, Mihai Viteazul este din nou stapan pe Transilvania si Tara Romaneasca.
Primul intregitor de tara poposeste la Cluj la inceputul lunii august 1601. Ungurii din Cluj se supun pe
loc armatei lui Mihai, o parte din nobilii vinovati de moartea lui Novac reusind sa fuga la timp, iar
ceilalti devin lingusitori si se inghesuie sa jure credinta noului stapan al Transilvaniei. Mihai oficiaza o
comemorare solemna, urmata de o pomana in amintirea eroului sarb. Pe Bastionul Croitorilor din Cluj,
Mihai Viteazul arboreaza toate steagurile castigate in lupta de Baba Novac. Vestea mortii sale
ingrozitoare i-a impresionat pana si pe turci, sultanul Mehmet al III-lea apreciind intr-o nota personala
ca sfarsitul unui astfel de razboinic trebuia sa fie pe campul de lupta, nu schingiuit de alti ghiauri lasi…
Pe teritoriul mosiei daruite fiilor sai de catre Mihai Viteazul, se inalta astazi cartierul craiovean Brazda
lui Novac.

Batranul si legendele

"Baba Novac/ Sare Dunarea-n ciomag/ Dincolo la Calafat/ Unde zace un turc legat/ Si-altu-n tapa
alinat"

Oamenii din trecut nu au uitat lupta si sacrificul haiducului sarbo-valah pentru libertate. Baba Novac a
intrat in legendele si inima popoarelor crestine din Balcani si nordul Dunarii fiind, de altfel, unul dintre
putinii eroi despre care s-au scris balade si cantece inca de pe vremea cand era in viata. Parca pentru a
pecetlui prietenia istorica si fratia de credinta care-i leaga pe sarbi de romani, in Serbia zilelor noastre,
Baba Novac este unul dintre cei mai slaviti eroi nationali alaturi de Milos Obilic, Marko Kraljevic, Lazar
Hrebeljanovic si alti luptatori ai panteonului razboinic sarb. In baladele sarbesti, Baba Novac, numit
Starina Novac, este deseori descris in compania fiului sau cel mare, Gruia. Deopotriva in baladele
sarbesti si romanesti este relatat episodul caderii in prizonierat al lui Gruia, cel care este intemnitat de
turci la Istanbul. Batranul Novac purcede spre eliberarea fiului sau pe care reuseste sa-l faca scapat din
inchisoarea orasului folosindu-se de diverse viclesuguri. In timpul evadarii ei sunt surprinsi de
gardienii inchisorii si dupa o lupta scurta in chiar inima Imperiului Otoman, cei doi Novaci, tata si fiu,
reusesc sa fuga cu bine in Tara Romaneasca.

Figura eroica a haiducului a ajuns la asemenea dimensiuni in folclorul romanesc incat se cunosc pana
in prezent nu mai putin de 101 cantece vechi despre Novacesti! Numarandu-se printre cele mai
impresionate balade populare romanesti, ciclul epico-narativ al Novacestilor a aparut ca un raspuns al
valahilor impotriva expansiunii puterii otomane si a asupririi aduse de acestia. In unele cantece
batranesti actiunile Novacestilor se petrec in Campia Dunarii, Banat, Oltenia sau Tara Hategului. In
aproximativ toate baladele sarbesti despre Novac si fiul sau Gruia, acestia apar inca o data alaturi de
Muntele Romanija ceea ce, conform lingvistului croat Petar Skok, ar avea legatura cu numele etnic al
megleno-romanilor si istro-romanilor din Bosnia. In universul epic bulgar, Baba Novac nu apare
niciodata exclusiv ci alaturi de alte personaje, cu precadere haiduci nationali bulgari. Sub numele de
Stari Novac, Debel Novac si Hajdut Novac, batranul vultur al Balcanilor omoara orice turc iesit in cale si
elibereaza sate intregi de tarani bulgari.

Eroii crestini din cesta parte a lumii au un statut apropiat sfintilor, sfinti de care ii apropie jertfa lor
muceniceasca pentru credinta ortodoxa alaturi de lupta impotriva paganilor turci. Indiferent de numele
ce i s-a atribuit, Baba Novac este patronul spiritual a neamuri intregi de haiduci balcanici care se vor
naste in viitor pe aceste meleaguri, precum si parintele cel mai indraznet si iubit al taranilor asupriti
din Balcani. Nu trebuie decat sa aruncam o privire asupra toponimiei localitatilor din tara noastra,
Serbia, Muntenegru, Bulgaria, Bosnia-Hertegovina, Grecia pentru a descoperi sute de orase si sate
care-i poarta numele. Romanii de odinioara l-au cinstit nu doar in balade si amintiri pe marele erou.

Multe asezari din tara noastra poarta numele haiducului, precum Baba Novac din Satu Mare, comunele
Baba din judetele Alba, respectiv Maramures, Novac(Dolj), Novaci (Ilfov, Gorj), Novacesti (Alba, Prahova,
Satu-Mare), precum multe alte sate numite Novac si Novacesti risipite in toata tara. In istoricul orasului
Novaci din Judetul Gorj, este notat faptul ca in aceste locuri a poposit o bucata de vreme, Baba Novac
impreuna cu 5 000 de haiduci sarbi, atunci cand a luptat sub steagul Tarii Romanesti. Intr-o lume
care-si pierde in viteza valorile, cultura, istoria si identitatea, eroul octogenar ramane inca printre noi
pentru a ne aduce aminte lectia uitata a vitejiei, a sacrificiului, a dragostei de tara si credinta…

sursa: descopera

3 Cucuteni leaganul europei - de Hafial la 24/09/2008, 14:56 - Cat

Cucuteni leaganul europei

Un original Eden egalitarian ar fi inflorit in partea central-estica a Europei acum aproximativ 7 000 ani.
Savantii occidentali se declara fascinti de complexitatea si atributele stravechii culturi Cucuteni de pe
teritoriul Romaniei. In prezent lumea stiintifica a ajuns sa recunoasca cultura Cucuteni drept prima
civilizatie a Europei.

Arheologii au denumit-o Cucuteni dupa satul cu acelasi nume din apropierea Iasiului, unde in anul
1884 s-au descoperit intaiele vestigii apartinand acestei culturi. Apoi urme ale civilizatiei Cucuteni s-
au descoperit pe teritoriul Ucrainei langa Kiev in anul 1897, unde a fost denumita Trypilia, ignorandu-
se cu buna stiinta ca era vorba de una si aceeasi civilizatie Cucuteni, descoperita precedent in tara
noastra.

Artefactele sunt alcatuite din statuete de lut si vase din acelasi material.
"Nici la ora actuala nu se cunoaste semnificatia simbolurilor pictate pe vase, precum si rolul statuetelor
care reprezinta forme umane si animale. Mai mult decat atat, nu cunostem cu exactitate modul cum
acei oameni isi tratau mortii, in ciuda excavatiilor recente nu am descoperit nici un mormant sau loc de
crematie" declara Lacramioara Stratulat, director al Complexului Muzeal National din Iasi, in cadrul
conferintei de tipografie premergatoare expozitiei din Vatican.

Cultura Cucuteni a precedat cu cateva sute de ani toate asezarile umane din Sumer si Egiptul Antic.
Conform descoperirilor, oamenii culturii Cucuteni au fost primii care traiau organizati in asezari mari.
Aceste proto-orase de Cucuteni erau alcatuite din cladiri aranjate in cercuri concentrice. Cultura
Cucuteni se intindea pe o suprafata de 350 000 kilometri patrati, pe teritoriul actual al Romaniei,
Republicii Moldova si Ucrainei. Productiile lor artistice erau dominate de linii repetate, cercuri si spirale
care creau un efect de iluzie optica pe vasele care erau impodobite in acest mod unic.
Nici una dintre statuetele antropomorfice descoperite nu prezinta trasaturi grotesti sau furioase. Rarele
statuete masculine au fetele acoperite de masti, in timp ce statuetele feminine sunt au picioare lungi si
zvelte, sunt gratioase, fara masti si prezinta tatuaje pe corp.
Nu exista statuete cu sclavi inlantuiti sau figurine sacrificate, un semn clar al unei civilizatii egalitariene
si pacifiste, conform opiniilor istoricilor.
"Cunoasterea aprofundata a acesti culturi este foarte importanta…Suntem mandri ca aici a aparut cea
mai importanta si avansata cultura neolitica din intreaga lume" afirma Romeo Dumitrescu, presedintele
fundatiei Cucuteni pentru Mileniul trei, din Bucuresti.

Sursa: Descopera

Iisus, marele initiat din Dacia! - de Hafial la 29/08/2008, 16:20 - Cat

Iisus, marele initiat din Dacia!

Numeroase voci, uneori avizate, alteori neavizate, se pronunta ca Iisus Christos nu a existat ca erou
istoric, fiind doar o inventie evreiasca. Ateii mai moderati si cu putina stiinta de carte, sustin faptul ca
inexistenta unui Iisus istoric este sustinuta de cvasi-totala lipsa a informatiilor despre persoana sa in
documentele istorice ale vremii (in afara Evangheliilor a caror existenta nu o pot contesta).

Noi spunem ca nici unii nici ceilalti nu au dreptate.

Avem anumite rezerve in a crede ca evreii se tem atat de mult de o "inventie" si mai selectionat o
inventie de-a lor, cu care ar trebui sa fie mandri. Avem rezerve in a crede si faptul ca Isus lipseste cu
desavarsire in literatura vremii, deoarece exista o sumedenie de autori care-l mentioneaza foarte clar
ca erou istoric. Acest lucru il mentioneaza pana si evreii, acuzandu-l dar de vrajitorie. O traditie din
secolul I sau II mentioneaza pe "Yeshu" care " practica vrajitoria si uimea Israelul" (B Sanhedrin, 43,a; cf
Mircea Eliade, Istoria ideilor si credintelor religioase, vol II,p.305, ed1992). Apoi, avem marturia lui
Flavius Josephus, istoric roman de nationalitate evreiasca, care afirma ca in acea epoca traia un om pe
nume Iisus, care avea o purtare foarte buna si virtuti puternice ( cf. J. Duquesne, Iisus, Ed.
Humanitas,1995, p245).

Mai mult, el este pomenit si de catre cei mai inversunati dusmani ai crestinismului, romanii. Tacitus de
exemplu, ne confirma faptul ca Iisus a fost osandit la moarte in vremea cand guvernator al Palestinei
era Pontius Pilat (Anale 15, 44). Alte marturii in legatura cu Iisus le avem de la Pliniu cel Tanar,
(Scrisori, 10,96) si Suetonius (Viata lui Claudius, 25,4). Sa nu mai punem la socoteala faptul ca o
"inventie evreiasca" nu putea beneficia de "acte in regula" a condamnarii sale la moarte. Acest
document exista, precum si altele cum sunt Marturia paganului Lentullus, proconsul al Tyrului si
Sydonului in vremea imparatului roman Tiberius; Epistola femeii lui Pilat, pe numele sau Procula,
adresata prietenei sale Pulvia, in care se relateaza despre ultimele evenimente din viata lui Iisus si alte
patru epistole ale lui Pilat catre imparatul Romei. Atata zarva pentru o "inventie evreiasca"? - ne indoim
in mod serios.

Urmarind atat relatarile istorice despre Isus, cat si cele evanghelice, avem anumite rezerve in a crede ca
Iisus ar fi fost evreu asa cum afirma M. Eliade si ca divinitatea careia i se inchina el si o numea Tata, era
Yahwe al evreilor.
Sa purcedem si sa vedem dovezile-..!

Caracterele tipologico-raseologice ale lui Iisus

Beneficiem de doua descrieri amanuntite ale lui Iisus: una a lui Lentullus , functionar roman in regiunea
Tyr si Sydon si alta a guvernatorului Iudeii, Pontius Pillat, ambele adresate imparatului de la Roma. Sa
dam cuvantul lui Lentullus care ne spune: "(Iisus) este de o statura mijlocie si de o frumusete fara
seaman, uimitoare, si seamana cu mama lui, care este cea mai frumoasa femeie din lume. Parul lui este
ca aluna coapta si ii cade pana la umeri, se imparte in doua prin mijlocul capului, dupa obiceiul
locuitorilor din Nazareth. Fruntea lui este lata, exprimand inocenta si liniste. Nici o pata sau zbarcitura
nu se vede pe fata lui rumena. Nasul drept, buzele subtiri, expresia nobila, nu arata nici un argument
pentru vreo critica logica, din nou barba lui bogata si de aceeasi culoare cu parul sau, este lunga si se
desparte in doua pe la mijloc. Ochii sunt albastrii vineti, blanzi si senini." (diacon Gheorghe Babut,
Vamile Vazduhului, Istoria despre Christos, Documente istorice, ed. Pelerinul Roman, Oradea, 1993, p.
116).

Prin urmare nimic din caracterele tipologico- rasiale ale evreilor. Faptul este dovedit de afirmatia lui
Pontiu Pilat: "Trecand intr-o zi pe langa lacul ce se cheama Siloam am vazut acolo mare multime de
popor, din nou in mijlocul ei pe un tanar-Mi s-a sustinut ca este Iisus. Era tocmai ceea ce putin ma
asteptam sa vad, atat de mare era deosebirea dintre el si ascultatorii lui- El parea fi cam de vreo 30 de
ani. N-am vazut in viata mea o privire atat de senina si de dulce, un contrast izbitor intre el si
ascultatorii lui, cu barbile lor negre si fetele incruntate"(ibidem, p. 121)

Urmarind cele relatate de cele doua oficialitati romane, tragem concluzia ca Iisus nu era evreu! Dar
carui generatie putea apartine el?
Ne lamureste in aceasta privinta Eugen Delcea si Paul Lazar Tonciulescu care vorbind despre tartarienii
plecati spre Sumer din "Tara Soarelui Rasare" (Dacia) spun ca, sumerienii, "in acord cu prezumtiile
sumerologilor", aveau ochii mari, buzele subtiri, nasul drept sau putin acvilin si pielea alba, fiind de tip
brahicefal (cu fruntea lata) - descriere ce se potriveste perfect tipului uman geto dacic. La asta se
adauga portul barbii lungi si a pletelor ( Eugen Delcea/ Paul Lazar Tonciulescu, Enigmele Terrei. Istoria
incepe in Carpati, ed. Obiectiv, Craiova, vol I, p. 63). din nou I. I. Russu completeaza: "-dacii erau asa
cum este vreo in totalitate poporul roman, inca o data brahicefalii europoizi (a se intelege tartarienii -
n.n) cuceritori ai Sumerului la mijlocul secolului al IV-lea, nu puteau fi decat cu parul castaniu" (ibidem,
p. 64).
Prin urmare ca si caracteristici tipologice, Isus se incadreaza tipului uman carpato-dunarean si
nicidecum tipului semitic!

Zamolxe in predicile lui Iisus

Urmarind cu atentie textele crestine, putem observa ca epitetele pe care le da Iisus lui Dumnezeu nu
sunt caracteristice credintei yahviste. Trei dintre epitetele pe care le atribuie Iisus parintelui sau divin,
atrag atentia in mod special: Dumnezeu, Tatal si Omul.
Ioan ne spune in Evanghelia sa: "Si eu am vazut si am marturisit ca el este Fiul lui Dumnezeu"
(Ioan,1:33). Cine este aceasta divinitate careia i se inchina Iisus stiuta fiind diferenta flagranta dintre
Dumnezeul Vechiului Testament si cel al Noului Testament ? Ne lamureste arheologia si scrierea
geniala a lui N. Densusianu "Dacia Preistorica". uite ce spune Densusianu:" Cuvantul arhaic de "deu" sau
"deul" il aflam intrebuintat, ca un termen national, in tinuturile pelasge ale Traciei si Mesiei, si in
timpurile Imperiului Roman. -In Muntii Rhodopului un veteran ridica la anul 76 d. Chr., un altar lui DEO
MHDYZEI (MHDVZEI Desj., MHDIZEI Ren.), unde ultimul cuvant ne prezinta numai o forma alterata a lui
Domnudzei sau Domnidzei, rom. Dumnedeu (Dumnezau - n.n). ( N. Densusianu, Dacia Preistorica, Ed.
Arhetip, 2002, p. 214). Mai mult, acelasi autor ne atrage atentia ca forma combinata "Deu -
Dumnedeu" care ne duce cu gandul la formularea evanghelica Domnul Dumnezeu o aflam si azi in
traditiile populare romanesti (loc. cit. nota 2).

Observam ca Dumnezeu intr-o forma sau alta este o denumire nationala a divinitatii supreme pelasge
traco-dace Zamolxe, singurul zeu al Daciei, din cele mai vechi timpuri pana azi. Spunem aceasta cu
atat mai mult cu cat Isus in Evanghelii apare si cu denumirea de Mesia, din nou zona din sudul Dunarii
locuita de asemenea de daci se numea Moesia (a se citi Mesia), o dovada in plus ca Iisus era de obarsie
dacica inca o data formarea s-a spirituala s-a desavarsit aici. Mai trebuie amintit si faptul ca numele lui
Zamolxe ca parinte eponim al moesilor ar putea fi Messios.
Cel mai des intalnit epitet al lui Dumnezeu in predicile lui Iisus, este "Tatal " care, aflam tot de la
Densusianu, era un alt nume al lui Zamolxe. (op.cit, p.208-210). De notat in acest sens este si faptul ca
lui Zamolxe ii erau dedicate ca locuri de cult si inchinaciune varfurile muntilor, pe teritoriul actualei
Romanii existand numeroase inaltimi ce poarta denumirea de tartar, tatal sau tatar (op. cit. p. 209-
210, nota 6). Atragem din nou atentia asupra unui fapt si anume acela ca Iisus in toate momentele
principale ale vietii sale pamantesti a fost legat de masiv: Schimbarea la fata se petrece pe masiv,
moartea sa se petrece pe masiv, nasterea lasa de banuit ca s-ar fi petrecut tot pe masiv, intr-o grota.

Una dintre cele mai fregvente denumiri pe care si le dadea siesi Iisus, era ceea de Fiu al Omului. Poate
ca cesta denumire e cea mai misterioasa din tot cuprinsul Noului testament, cu referire la Iisus. Cine
era acest om ? in nici un caz denumirea nu se refera la Iosif - logodnicul Mariei, ci mai degraba la
aceea fiinta celesta la care face referire Daniel: "M-am uitat in timpul viziunilor noptii si uite, cu norii
cerului a venit Unul ca un Fiu al Omului" (7:13). Pentru a ne lamuri mai bine, este cazul sa amintim inca
un nume sub care Isus apare in Evanghelii: "Fiul lui David" ca si precizarea lui Marcu referitoare la cesta
titulatura: " Si invatand in Templu, Iisus zicea: Cum zic carturarii ca Hristos este Fiul lui David? Caci
insusi David a zis intru Duhul Sfant: Zis-a Domnul Domnului meu: Sezi de-a dreapta Mea pana voi
pune pe vrajmasii tai asternut picioarelor tale". Deci, insusi David il numeste pe el Domn; de unde dar
este Fiul lui" (Marcu 12:35-37). Bizar nu?

Permiteti-ne sa facem o mica divagatie pentru a afla cine este acest David despre care vorbeste Isus.
Urmarind putin mersul istoriei vedem ca aceasta nu a confirmat niciodata existenta regelui David ! Ba
mai mult, cartea Psalmilor atribuita lui David in Vechiul Testament, face nota discordanta cu intreg
continutul Vechiului Testament avand mai degraba un caracter esenian. Numai ca-. Esenienii erau
discipolii dacilor fiind singurii dintre evrei care s-au "incapatanat" sa ramana la traditia primordiala din
Carpati, ai dacilor care in calitate de locuitori ai davelor se numeau "davi". Si uite cum o exclusiv semn
poate schimba o intreaga istorie!

Acum sa revenim si sa vedem de ce insusi Iisus isi spunea "Fiul Omului". Densusianu vine si ne
lamureste si in aceasta privinta: "cuvantul Om reprezenta in antichitate o inalta putere divina" (op. cit.
p. 255, nota 2). Si mai departe tot el ne lamureste spunand: " Varfurile cele mai inalte ale acestui masiv
(Bucegi - n.n) poarta azi numele, unul de Caraiman si altul de Omul, si amandoua au fost odata
consacrate divinitatilor supreme ale rasei pelasge, unul lui Cerus Manus si altul lui Saturn numit Omul"
(op. Cit. p. 226). Numai ca Densusianu face eroare de a nu-si da seama ca cele doua zeitati sunt una si
aceeasi mare divinitate a preistoriei Zamolxe, careia i se inchina si Iisus.

Concluzia care se impune alaturand cele doua atribute ale lui Iisus, Fiul Omului si Fiul lui David ar fi o
dubla legitimare a acestuia: Iisus Fiul Daviei (Daciei) (care) se inchina lui Zamolxe, Tatal, zeul dacilor.
Mai mult, aceasta denumire de Fiu al Omului ne-ar putea indica si ce anume a facut Iisus in perioada
asa numita "alba" a vietii sale, perioada dintre 12 si 30 de ani in care nu se stie nimic despre el.
Urmarind cele spuse pana acum precum si alte informatii ale istoriei sacre vom vedea ca cel mai
probabil, in aceasta perioada, Iisus si-a desavarsit formarea spirituala de Fiu a lui Dumnezeu /Zamolxe
in Dacia, mai exact pe Varful Omu si in grota Ialomicioara, grota marelui preot al lui Zamolxe. De ce?
Pentru ca - geografia sacra a antichitatii se reduce la-Dacia, inca o data momentele nasterii lui Christos
si a mortii lui Iisus sunt legate de o grota- grota care peste tot este legata de initierile misterice. Mai
mult moartea lui se petrece pe cruce si are o dimensiune mistica pronuntata, cruce care, ne spune
Eliade devine Axis Mundi - axa lumii. Numai ca pentru antici, Axa Lumii se afla in regiunea polului
getic, in Hiperboreea dacica, tara lui Zamolxe.

Dacii . Poporul model din predicile lui Iisus

Iisus Christos, initiatul dac desavarsit se delimita foarte clar de evrei, carora li se adresa numindu-i "Voi
evreii" . Sa ne oprim acum putin asupra Predicii de pe masiv si a Fericirilor pe care Iisus le-a enuntat
atunci si sa vedem daca exista vre-un model viu pentru acestea.
Mai intai sa incercam sa punem unul langa altul, doua mesaje sacre: Evanghelia dupa Matei si Herto
Valus a antichitatii pelasge. uite ce spune Iisus in Predica de pe masiv:
"Ferice de cei saraci in duh, caci a lor este Imparatia cerurilor!
Ferice de cei care plang, caci ei vor fi mangaiati!
Ferice de cei blanzi, caci ei vor mosteni pamantul!
Ferice de cei care flamanzesc si inseteaza dupa dreptate, caci ei vor fi saturati!
Ferice de cei milostivi, caci ei vor gasi mila!
Ferice de cei cu inima curata, caci ei vor vedea pe Dumnezeu!
Ferice de cei impaciuitori, caci ei vor fi chemati fii ai lui Dumnezeu!
Ferice de cei prigoniti din pricina dreptatii, caci a lor este Imparatia Cerurilor!
(Evanghelia dupa Matei, 5:3-10)

Sa privim acum comparativ, un mesaj antic numit Herto Valus, care cuprinde invataturile preotilor
zamolxieni catre norod. Textul este versificat:
"bucurosi cei ce-s cutezatori
Ca a lor este victoria
In plaiurile cele sfinte
bucurosi cei ce plang, ca aceia
In dalbe ceruri s-or mangaia.
bucurosi cei blanzi, ca aceia
Vor mosteni intreg pamantul.
bucurosi cei care flamazesc
Si inseteaza dupa stiinta,
Ca aceia se vor satura
Si niciodata n-or mai rabda.

bucurosi aceia care muncesc,

Pamantul facandu-l gradina,
Ca ei vor culege roadele
In Gradinile Cerurilor

bucurosi vor fi si cei milostivi

Ca aceia se vor mantui
bucurosi cei curati in suflet
Ca s-or alimenta doar cu lumina

bucurosi facatorii de pace,

Ca Fii cerului s-or chema
bucurosi cei prigoniti pentru
Dreptate, ca a lor este Raiul.

(Herto Valus, Cartea Secreta; cf. Adrian Bucurescu, Dacia vrajita, Ed. Arhetip, 1999, p. 95 - 96)
-si textul continua mai departe in acelasi ton cu fericirile Noului Testament. Acestea erau Legile
Belagine, scrise versificat, aceleasi pe care Iisus, le-a invatat pe muntele sacru al getilor, Omul, in grota
marelui preot Zamolxe si pe care apoi le-a transmis iudeilor pentru ai readuce la traditia primordiala,
hiperboreana.

Se mai impune o precizare: prima dintre fericirile lui Iisus chiar daca nu-si gaseste paralela in textul
Belaginelor, are o paralela in lucrarea lui Herodot, care vorbind despre daci ne lamureste si asupra
provenientei acestor legi inaltatoare : "Zamolxe (marele preot- n.n)-a cladit o imobil pentru adunarile
barbatilor, in care ii primea si ii punea sa benchetuiasca pe fruntasii tarii, invatandu-i ca nici el, nici
oaspetii lui si nici unul dintre urmasii acestora nu vor deceda, ci vor merge intr-un anume loc
(Imparatia cerurilor, Preidis, Pleroma -n.n), unde vor trai pururi si vor avea parte de toate bogatiile"-"
(Herodot, Istorii, IV, 95; cf. Trad. Cornel Barsan, Revansa Daciei, ed. Obiectiv, Craiova, 1997, p. 50)

Am scris acest editorial, poate destul de intortocheat si misterios, in nadejde ca macar unii dintre
urmasii ramanilor( fii lui Ra(m), Rama, si Ram), a tracilor si dacilor liberi sa se trezeasca, iar ei la randul
lor sa trezeasca si pe altii facand cunoscuta adevarata istorie a acestui generatie stravechi si maret, dar
oropsit de la inceputurile sale si pana in prezent.
Vor veni vremuri si mai bune, dupa vechile profetii! Sa fiti siguri de asta! Doamne ajuta!

Autor: ZAMOLXE

Bibliografie:
1. Mircea Eliade, Istoria ideilor si credintelor religioase, vol II, 1992 ;
2. J. Duquesne, Iisus, Ed. Humanitas, 1995;
3. diacon Gheorghe Babut, Vamile Vazduhului, Istoria despre Christos, Documente istorice, Ed.
Pelerinul Roman, Oradea, 1993;
4. Eugen Delcea/ Paul Lazar Tonciulescu, Enigmele Terrei. Istoria incepe in Carpati, Ed. Obiectiv,
Craiova, vol I;
5. N. Densusianu, Dacia Preistorica, Ed. Arhetip, 2002;
6. Adrian Bucurescu, Dacia vrajita, Ed Arhetip,1999;
7. Cornel Barsan, Revansa Daciei, Ed. Obiectiv, Craiova, 1997.

 
Populatia din Apuseni acum 4500 de ani! - de Hafial la 29/08/2008, 16:04 - Cat
Dovezile arheologice arata ca, in urma cu mai bine de 4500 de ani, in zona Muntilor Apusenilor, o femeie a suportat, cu
succes, o operatie pe creier.

Resturile scheletului unei femei, care a fost descoperit in urma cu cam 35 de ani in apropierea localitatii Livezile, din judetul
Alba si care dateaza inca de la inceputul Epocii Bronzului, a scos la iveala detalii deosebit de valoroase. Cercetatorii de la
Muzeul National al Unirii, din Alba Iulia, au declarat ca femeia a fost operata pe creier si, mai mult, ca operatia a fost un
succes, aceasta supravietuind interventiei.

"In anii '80, cand s-a fact practic restaurarea acestei calote craniene, s-a constatat ca ea prezinta un orificiu creat artificial,
printr-o interventie umana. Nu obtii o astfel de retezare perfecta printr-o lovitura cu o sabie de bronz", a spus cercetatorul
Horia Ciugudean, explicand ca operatia este cunoscuta sub numele de trepanatie, adica deschiderea cutiei craniene si ca
interventia a avut ca interes drenarea unei infectii.

"Cel care a facut aceasta interventie nu numai ca a facut-o de-o maniera tehnica ireprosabila, dar operatia a reusit si
pacientul a supravietuit", a mai declarat Horia Ciugudean.

De curand, dupa o expertiza efectuata de un grup de antropologi scotieni, a fost confirmat faptul ca este vorba de o
interventie chirurgicala si ca este cea mai complicata operatie de acest gen descoperita pana acum in Europa.

Sursa: Realitatea.net

 
4 Dacia hiperboreana - de Hafial la 29/08/2008, 14:00 - Cat
Dacia hiperboreana
Hiperboreea... o legenda, un tinut fabulos, despre care vorbesc miturile Greciei antice. O civilizatie straveche care continua
sa fascineze... un spatiu care, ca si Atlantida, este mutat dupa voie, fara sprijin mitologic sau istoric, in diferite locatii care
mai de care mai nastrusnice. Respectivii domni ar face bine sa mai arunce ochii peste relatarile antichitatii pentru a vedea ce
marturii exista despre aceasta tara. Majoritatea istoricilor moderni, dupa "cercetari laborioase", sunt de acord ca
Hiperboreea este plasata undeva in zona Polului Nord, sau oricum dincolo de paralela de 65° latitudine nordica. Tot ce se
poate ....numai ca la Polul Nord nu este sol fertil si nici nu se fac doua recolte pe an, cum spuneau Hekateu si Diodor din
Sicilia!

Plasarea Hiperboreei in Extremul Nord nu este decat o interpretare fortata a mitologiei grecesti si nu se bazeaza pe nici un
fel de documente istorice! S-a incercat, de asemenea, "implantarea" Hiperboreei in Arhipelagul Britanic sau in Islanda
urmand ramura celtica a europenilor care se presupune a fi descendenti ai hiperboreenilor. captivant dar neconform cu
realitatea deoarece celtii au aparut cam tarziu pe firmamentul istoriei pentru ai cataloga popor neocolit "scoborator" din
hiperboreeni!
Datorita multitudinii de teorii emise de-a lungul timpului cu referire la amplasamentul geografic al Hiperboreei si al
hiperboreenilor ma simt indreptatit sa intreb: Prin aceasta stramutare a Hiperboreei, dupa opiniile unuia sau a altuia dintre
cercetatori, nu se incearca de fapt a se ascunde regiunea geografica in care era plasat acest taram mitic, cu original? Nu se
incearca manipularea mentala prin ignorarea izvoarelor antice si publicarea a cat mai multor teorii cu privire la ipotetica
localizare geografica a Hiperboreii? si asta in pofida faptului ca autorii antici sunt unanim de acord asupra locului unde se
afla aceasta Hiperboreea! Nu cumva se mizeaza pe faptul ca atunci cand da de o news de genul "Hiperboreea era la Polul
Nord ", cititorul neavizat uita sa-i mai consulte pe cei care au vorbit de ea in cunostinta de cauza si citeste uimit noua
teorie, unii chiar intrebandu-se "cum de nu m-am gandit la asta?"! Si iaca cum curiosul nostru, nu mai poate gasi adevarul
prin hatisul de ipoteze care mai de care mai atragatoare si uneori chiar "probate" istoric.

Eu sunt ardelean ! Stiti cum sunt ardelenii? Stau stramb si judeca drept si pe indelete. Asa facand lucrurile, am ajuns la
concluzia ca toate aceste teorii sunt falsuri grosolane, fondate doar pe imaginatie, cu suport material ioc! Am luat (tot pe
indelete), marturiile antice la puricat si s-a ivit cu totul altceva si in alta parte....nu-i la Polul Nord ! V-am innebunit cu
dovezile ? Vi le prezint si dumneavoastra ca sa va convingeti singuri!

Putina ordine prin ...Hiperboreea!

Pe langa istoricii "profesionisti" ai Occidentului, care plaseaza Hiperboreea dupa bunul lor plac, mutand-o ba in Islanda, ba
in Groenlanda, ba in Arhipelagul Britanic exista si unii autori mai "modesti" sa spunem, dar care marcati de bun simt, nu
fabuleaza ci examina izvoarele istorice si isi formuleaza concluziile in conformitate cu acestea. Intre acestia mentionam o
pleiada de autori precum Nicolae Densusianu, Vasile Lovinescu, Mioara Calusita Alecu si...Rene Guenon, din operele carora
ne-am inspirat in prezentul analiza.
Nicolae Densusianu demonstreaza cu lux de amanunte unde se afla aceasta mult discutata Hiperboreea, in lucrarea sa de
exceptie "Dacia Preistorica", in care acorda un spatiu destul de larg hiperboreenilor. El demonstreaza cu probe in regula, ca
Hiperboreea anticilor nu era alta decat Dacia, care era centrul cultului apolinic, aici aflandu-se insula cea sfanta a lui Apollo
si a lui Ahile.
Vasile Lovinescu demonstreaza de asemenea cu "acte in regula " ca Hiperboreea era Dacia in studiul sau "Dacia
Hiperboreana", incheiat in 1936 si publicat in foileton in revista franceza Etudes Traditionnelles. Studiul va aparea ca volum
abia dupa razboi, mai intai in limba italiana, apoi in limba franceza si abia apoi in limba romana. Curios nu, ce scop avem
noi pentru istoria nationala ?!. Sa nu uitam ca studiul lui Lovinescu va aparea in limba romana abia in 1994!
Mioara Calusita Alecu vine si ea cu date noi si stupefiante dar fondate istoric nu fabuland precum occidentalii. Ea ne
demonstreaza ca celebra Tula, din hiperboreea, pamantul cel mai nordic cunoscut de greci, nu era alta decat actuala Tulcea,
oras din Delta Dunarii.
Exista totusi si occidentali de bun simt.Unul dintre ei, Rene Guenon, in corespondenta lui cu Vasile Lovinescu, afirma, dupa
ce studiaza materialul trimis de asta din urma, ca Dacia ar putea fi centrul traditiei hiperboreene "trebuie sa va spun (lui
Lovinescu –n.n) ca ideea ca Dacia a fost una din etapele centrului traditiei hiperboreene, pentru o anumita epoca, nu mi se
pare deloc neverosimila; dificultatea ar fi aceea de a preciza perioada la care s-ar putea raporta" inca o data in alt loc acelasi
autor se pronunta textual "traditia dacica ar reprezenta in orice caz o continuare a traditiei hiperboreene sub o forma mult
mai pura decat cea a celtilor" (sac!)

Marturii istorice despre Hiperboreea

Marturiile anticilor ne dau de inteles ca dacii erau hiperboreeni si locuiau in Hiperboreea.
Astfel Pindar, in Olimpicele sale, ne vorbeste despre Apollo care dupa ce a terminat de construit zidurile Troiei s-a intors in
patria sa natala de la Istru, la hiperboreeni (VIII,47); or in toate traditiile antice, Istrul desemna Dunarea, ceea ce
demonstreaza doua lucruri special de importante:
1) - Apollo - zeul luminii solare, era de obarsie traco - dacica ;
2) - fapt si mai important – traco-dacii de la Dunare au fost constructorii vestitei cetati Troia. (in acest sens pledeaza si
descoperirile arheologice care atesta ca piesele ceramice descoprite in stratul Troia VII, sunt identice cu cultura dacica
Cucuteni cu centrul de iradiere in Moldova).
Tot aici, trebuie sa il mentionam si pe Clement din Alexandria, care facand referire la marele preot dac Zamolxe, spunea ca
este hiperboreu (Stromata,IX.213). Concluzia care se impune este ca si marele zeu Zamolxe, era tot hiperborean din nou
adoratia de care avea parte ca zeu national, este o depozitie convingatoare ca locuitorii din nordul Dunarii erau hiperboreii,
inca o data tara lor era Hiperboreea.
Stabon confirma localizarea geografica a Hiperboreenilor si a tarii lor, spunand ca primii care au descris geografic partile
cunoscute ale lumii stravechi i-au plasat deasupra Pontului Euxin (Marea Neagra) si in nordul Istrului (Dunarea) (Geografia
XI.62)
Alte scrieri antice ne spun ca hiperboreenii sunt tot una cu pelasgii care locuiau in nordul Traciei. "Hiperboreii sunt pelasgi,
locuitori ai nordului Traciei" (Apolloniu Rhodiu).

De la Macrobius aflam ca nu doar Dunarea era un fluviu hiperborean ci si Donul asiatic ( Comentar la Somnul lui Scipio,II.7).
Aceasta este o depozitie in plus ca habitatul pelasgo-dac nu se reducea doar la Dacia carpato-danubiano-pontica, ci se
intindea pana in Asia, unde izvoarele antice ii plaseaza pe massageti in timpul antichitatii clasice.

De asemenea, Pliniu cel Batran ne spune ca poporul Arimphaeilor (arimi cum ii numea Nicolae Densusianu), locuitor langa
Muntii Ripaei (Carpati), in Tracia, era de generatie hiperboreu (Istoria Naturala,VI.7).
Avem marturia lui Ovidiu, poetul roman exilat la Tomis (Constanta), ca este constrans sa-si petreaca viata in stanga
Pontului Euxin sub Axis Boreus (Tristele, IV,41-42); din nou in alt loc acelasi Ovidiu, ne vorbeste despre Cardines Mundi sau
axul boreal din tara getilor ( Tristele, II,19, 40, 45).
Martial, adresandu-se soldatului Marcellinus care pleca in expeditie in Dacia ii spune: "tu mergi acum sa iei pe umerii tai,
cerul Hiperborean si stelele Polului getic" si tot Martial numeste triumful lui Domitian asupra getilor "Hiperboreus
Triumphus" ( Epigrame, VIII,78).
Vergilius scria despre Orfeu care "singuratic, cutreiera gheturile hiperboreene... si campiile niciodata fara zapada din jurul
muntilor Ripaei (Carpati)" (Georgicele, Iv,5,5 17).

Avand in vedere doar aceste marturii ale autorilor antici vedem ca localizarea geografica a Hiperboreei nu e la paralela de
69° latitudine nordica ci cea de 45°, latitudine nordica, la care se afla in antichitate Dacia si la care se afla actualmente tara
noastra!

Hiperboreea lui Apollo era...Dacia

Dupa legendele antice, Hiperboreea era localizata dincolo de punctul de unde sufla vantul de nord, Boreas. Sa analizam un
pic aceasta afirmatie mitica.
Zeii grecilor, nu traiau prea departe de tara acestora.. Ei salasluiau in Dacia, tara din care plecasera de fapt, aheii spre Elada
( actuala Grecie). Acolo, la nord de Istru, traisera titanii si tot acolo, vestitele amazoanele aveau o tara in care conduceau
numai femeile. Tot de peste Istru sufla si vantul de nord- Boreas, care trecea peste Marea Neagra, strabatea stramtorile
Bosfor si Dardanele, ajungand in Grecia!
"La nord de Tracia", scrie Herodot, "ce fel de oameni locuiesc, nimeni nu poate sa stie; atat dar se pare ca dincolo de Istru
exista pamant nelocuit si infinit" .
Toate aceasta ne arata ca limita orizontului geografic al grecilor antici, se intindea doar pana la Dunare (Istru)
De altfel si respectabilul istoric Arthur Weigall este de aceeasi opinie cand referindu-se la expeditia lui Alexandru Macedon
la Dunare, spune: "Era aventura indrazneata, care ar fi putut prea bine pune capat carierei sale (a lui Alexandru Macedon –
n.n) inca de la inceput ... (expeditia –n.n) fusese intreprinsa in mare parte pentru a putea afirma ca el traversase marele
fluviu care fusese ca o bariera pentru aventurile septentrionale ale lui Filip si formase linia admisa intre lumea cunoscuta a
grecilor si nordul nestiut. Alexandru insusi, considera acest fapt ca fiind de mare importanta, caci pe tarmul marelui fluviu
(Istru/ Danubius/Dunarea – n.n) el celebra un impresionant serviciu religios, oferind sacrificii lui Zeus, Herakles si divinitatii
Dunarii"
Legendele cele sacre ale antichitatii clasice plasau patria lui Apollo in Hiperboreea(Aristotel chiar numindu-l Apollo-
hiperboreu). Tot in Hiperboreea se nascuse si mama sa Latona/Leto/Letea, pe o insula vestita in toata antichitatea pentru
cultul ei inchinat lui Apollo. Aceasta insula se numea Leuke (Alba) actuala Insula a Serpilor din dreptul varsarii Dunarii in
Marea Neagra. Pe aceasta insula se afla cel mai mare si mai vestit templu a lui Apollo din toata antichitatea despre care
vorbeste Hecateu Abderita.

Tot de hiperboreeni se leaga si istoria infiintarii templului apolinic de la Delos precum si a celui din Delphi
Ca centrul cultului apolinic se afla in Hiperboreea dacica, ne-o dovedeste si faptul ca cei mai cunoscuti profeti apolinici
Olen si Abaris erau hiperboreeni. Olen a fost conducatorul hiperboreenilor care au fundat templul lui Apollo din Delphi
precum si primul poet hieratic al Greciei, unde la dus apostolatul sau pentru credinta apolinica. El a compus mai multe
imnuri sacre in onoarea lui Apollo, in care amintea si despre hiperboreenii care mergeau in pelerinaj la Delos insotind
femeile pioase care erau inchinate templului de acolo. Tot lui i se atribuie si infiintarea hexametrului (ritm de vers)
Abaris, alt profet apolinic din partile Hiperboreei, a starnit o adevarata senzatie in randurile grecilor prin viata frugala si prin
dreptatea-i caracteristica. Numai ca aceste doua caracteristici sunt aplicabile si anahoretilor geto-daci, acelor ktistai si
capnobatai despre care vorbeste Strabon care duceau o viata de meditatie si apropiere de Zeu. In ceea ce priveste dreptatea,
aceasta este trasatura de baza prin care Herodot ii desparte pe daci de ceilalti traci. El spune: "dacii sunt cei mai viteji si mai
drepti dintre traci". Acest Abaris, calatorind prin tinuturile Greciei in timpul apostolatului sau pentru intarirea credintei
apolinice introdusa de Olen, arata tuturor o sageata de aur despre care zicea ca e simbolul lui Apollo. Este foarte captivant
de stiut ca dacii vedeau sageata ca pe un simbol zamolxian, prin urmare Apollo si Zamolxe par a fi unul si acelasi zeu. In
sprijinul acestei ipoteze, pledeaza si epitetul de "hiperboreu" atribuit atat lui Zamolxe - dupa cum aflam din scrierile lui
Clement din Alexandria, cat si lui Apollo - dupa cum aflam din scrierile lui Aristotel.

Hiperboreea – polul spiritual al lumii

Polul getic, este o denumire asociata cu Hiperboreea in toate textele antice care se refera la acest subiect. El defineste de
fapt ideea de Centru al Lumii, ca pol spiritual, asemanator Insulei Fericitilor din mitologia greaca, adica locul unde pamantul
este in stare sa comunice cu cerul, de fapt un spatiu mitico geografic, cosmic si teluric in acelasi timp.
Sub acest aspect era perceputa Hiperboreea de catre grecii din epoca antichitatii clasice. De fapt, marturia lui Pindar ne
lamureste in acest sens: "nimeni, nici pe pamant, nici pe mare, nu putea descoperi calea minunata care duce spre tinuturile
hiperboreilor" (Piticele, X.29). Aceasta depozitie ne spune si altceva dar, ea marturiseste despre orizontul limitat al
cunostintelor geografice elene; ceea ce se afla in nodul Dunarii era pentru ei inca la inceputul perioadei clasice un mister si
tinea de geografia mitica nu de geografia reala.
Conform aceluiasi Pindar, hiperboreenii erau o semintie sfanta, scutita de maladii si batranete, care nu cunosteau razboiul
(dar, il vor invata mai tarziu devenind unii dintre cei mai aprigi luptatori ai antichitatii).
Prin urmare, Pindar si nu numai el, ne descopera o Dacie/Hiperboreea, mistica in care oameni duceau un trai paradisiac de
inceput de timp, de epoca de aur a omenirii
"Pe-un picior de plai
Pe-o gura de paradis..."
. Miorita noastra nu ne induce in gresala! Aceasta balada a geniului popular, fie ea antica, fie medievala, valorifica o traditie
foarte veche confom careia Dacia/Hiperboreea era un tinut paradisiac, plaiul teluric devenind in ordinea lucrurilor sacre,
gura de paradis.
As dori sa mai mentionez ca Medicii lui Zamolxe erau renumiti in toata lumea antica si mai priceputi decat grecii in tratarea
diferitelor afectiuni cum ne spune Platon: "Vazand ca Harmide e de aceeasi opinie cu mine prinsei inima, imi regasii
increderea in mine, putin cate putin, ma inflacarai si ii zisei: tot asa si cu descantecul cesta, Harmide: l-am invatat in oaste
de la un doctor thrac, unul din ucenicii lui Zamolxe, despre care se spune ca au puterea sa te faca nemuritor. Acest trac
spunea ca doctorii greci au mare dreptate sa faca observatia de care pomenii. Dar, adauga el, Zamolxe, regele nostru , care
este zeu, spune ca precum nu se cade sa incercam a vindeca ochii fara sa ne ocupam de cap, ori capul fara trup, tot astfel
nu se cade a incerca sa vindecam trupul fara sa vedem de suflet, si ca tocmai din pricina asta sunt multe maladii la care nu
se pricep doctorii greci, fiindca nu cunosc intregul de care ar trebui sa se ingrijeasca. Caci daca cesta ar merge rau,, este
peste putinta ca partea sa mearga bine" (Charmides)
La cesta adaugam si faptul ca cam toti marii invatati ai Greciei antice au fost initiati in Tracia cei mai cunoscuti fiind
Aristotel si Pitagora!
Inchei afirmandu-mi credinta ca Dacia a fost intr-o vreme, pierduta pentru noi in negurile istoriei, centrul spiritual si
cultural (civilizator) al lumii vechi. Daca am privi cu luare aminte trecutul, si astfel sa invatam din el, credinta mea este ca
am putea redeveni ceea ce am fost candva. Numai ca asta se poate doar prin revenirea la valorile fundamentale ale
neamului nostru, nu prin adoptarea docila a "normelor" europene sau americane care ne fura ochii in fiecare zi !

Autor: Zamolxe

Bibliografie:
1. Nicolae Densuşianu, Dacia Preistorică, Ed Arhetip, Bucureşti, 202
2. Alexandru Doboş, Dacia contra Antichrist, ed. Obiectiv, Craiova, 2004
3. Eugen Delcea, Secretele Terrei.Istoria începe în Carpaţi, Ed Obiectiv, Craiova 2002
4. ***** Oriensis,Ed Aion, Oradea, 2006
5. Mioara Căluşiţa Alecu, Înţelepciune Străbună, Ed Miracol, 2002