Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Save to My Library
Look up keyword
Like this
23Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Intre Adevar Si Legenda, Manastirea Bucium

Intre Adevar Si Legenda, Manastirea Bucium

Ratings: (0)|Views: 1,831 |Likes:
Published by badrianiulian

More info:

Published by: badrianiulian on Jan 19, 2010
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

06/28/2013

pdf

text

original

 
Intre adevar si legenda
 
Manastirea Bucium
Ultima manastire ortodoxa distrusa de tunurile Mariei Tereza a devenit, astazi, loc de pelerinaj.Mii de oameni vinsa se roage in poiana cu zeci de martiri, aflata la poalele Fagarasilor 
 
Prin satele insirate pe sub culmile Fagarasilor circula o legenda care creste si ia amploareasemeni avalanselor de zapezi. Mergand la Manastirea Bucium, un veritabil loc de pelerinaj, multioameni zic ca portile din tabla albastra ale lacasului sunt, uneori, pazite de doi calugari care ii oprescsa intre pe oamenii prea incarcati de pacate, nepregatiti sa se arate in fata lui Dumnezeu. Odatamisiunea implinita, paznicii imbracati in sutana dispar, facandu-se nevazuti. “Sa fie ingeri?”, seintreaba credinciosii care curg intr-acolo din toata tara, “sau poate duhurile calugarilor arsi de vii inbiserica?”. Singurul lucru sigur e ca locul are o magie deosebita, un magnetism care face ca cel carevine o data sa se lege pe viata de manastirea aceasta, destul de modesta ca infatisare, dar cu oiradiere spirituala care sterge barierele dintre real si ireal.
 
E o dupa-amiaza calda de primavara si ocolul manastiresc e plin de credinciosii care n-au maiincaput in biserica. Desi turlele argintate se profileaza pe silueta gigantica a Muntilor Fagaras, incaacoperiti de zapezi, nimeni nu ridica privirea spre stralucirea zilei de mai. E ceasul maslului, cea maiputernica dintre slujbele zilei, si se citesc toate cele douasprezece evanghelii. Intr-o liniste neclintita,oamenii asculta cuvintele rostite de preot, care strabat si afara, prin usile deschide ale bisericii. Seslujeste si se va sluji neintrerupt, pana spre ceasurile doua din noapte. Asa e in fiecare zi:
rugaciune
neintrerupta, ca in Muntele Athos, incepand cu utrenia, de la 7 dimineata, apoi cu liturghia, maslul,parastasele pentru morti, slujba vecerniei si miezonoptica. La Bucium, calugarii au ragaz cel multpatru ore pe noapte. Aici, toata lumea tine post strict tot anul, fara carne in farfurii.
 
Patrund in biserica plina pana la refuz. Glasul parintelui (pe numele sau Modest Mihai) sunamai mult a mustrare, vorba - a porunca. “Spuneti dupa mine de trei ori: <<Iertati si binecuvantati,parinte!>>. <<Iertati si binecuvantati, parinte!>>“, repeta intreaga suflare, fara ca cineva sa ridiceprivirea din pamant.
 
“Ajuta-ne, Doamne! Ajuta-ne, Doamne!” 
“Trebuie sa stai cel putin trei zile aici, sa participi la toate slujbele, ca sa pricepi ceva din loculasta”, imi spune un barbat cu fata palida, barba alba si ochii adanciti in negrul orbitelor. Ii daudreptate, desi locul pare mai degraba banal: o poiana piezisa, cu o biserica alba in stanga, cladireacu chiliile in dreapta si alte cateva acareturi haotice. Nimic deosebit, nimic “duhovnicesc”, ca inMoldova, cu exceptia masei aceleia de credinciosi, veniti cu automobile si autocare din toata tara.Ceva mai departe, imprejmuite cu un gard de plasa, sunt temeliile vechii biserici a manastirii, in careau fost arsi de vii, din ordinul generalului austriac Adolf Bukov, douazeci de monahi localnici,impreuna cu cativa calugari fugiti aici de la Berivoi. (Luasera cu ei si clopotele bisericii, in nadejdeaca glasul lor avea sa rasune, candva, din nou.) Inceputa la Sambata, starpirea ortodoxiei a mutatgurile de tun ale imperiului Mariei Tereza pe toate locurile in care se aflau manastiri. Pamantul tare sipietros de la Bucium e plin de martiri si de sfinte moaste. A scapat numai staretul, spune legenda,care, prin rostirea unei tainice rugaciuni, a deschis o stanca uriasa spre miazanoapte, zavorand inmaruntaiele pietrei odoarele bisericesti. Insa mai apoi a fost prins, decapitat si aruncat intr-o fantanaadanca, din care pana in ziua de astazi izvoraste o apa dulce si buna, tamaduitoare de boli.
 
“Ei, asa-i ca pare de necrezut?”, ma intreaba barbatul cu barba alba si ochi nefiresc de negri side adanci. “Doar v-am spus ca nu puteti intelege locul acesta dintr-o data. Se petrec aici minuni tari,ce nu pot fi gustate asa, pe nerasuflate.” De pilda, episodul cu acel mare chirurg din Bucuresti,bolnav de cancer la stomac, caruia i s-a dat de trait o singura luna. A imbratisat crucea asezata pelocul martiriului, s-a rugat plangand, cu capul sprijinit de catapeteasma si, dupa cateva zile petrecutela Bucium, tumora a inceput sa se retraga. La fel si batranul Gheorghe Boer, omul care a scapat de ograva operatie, rugandu-se la crucea miraculoasa. I-a implorat apoi pe monahi, oferind si 35 de
1
 
milioane de lei, numai pentru ca atunci cand i-o veni sorocul sa aiba cinstea de a fi ingropat printremoaste, in cimitirul manastiresc de peste parauasul Buciumului. Este primul si ultimul ominmormantat in manastire, dupa reinfiintarea ei din anul 1990. Sau femeia aceea din Targoviste, pecare “nici patru barbati zdraveni nu puteau sa o tina de maini si de picioare, asa o putere sezvarcolea intr-insa”, si care, auzind un maslu, s-a linistit ca prin farmec. A plans doua zile intregi,multumind cu siroaie de lacrimi Domnului c-a scapat-o de corvoadele satanicesti, apoi s-a intorsacasa “cu sufletul senin precum cerul”...
 
Rugaciunile Parintelui Sava
De pe treptele de piatra ale bisericii, o scena deosebita imi retine atentia. De la poarta, dintr-unmicut paraclis in care se savarsesc spovedaniile, porneste spre cladirea chiliilor un calugar a caruiivire ii face pe oameni sa dea navala din locurile in care se afla prin curte, intr-o incercare febrila dea-i saruta mana sau barem de-al atinge. “Ajutor de la Domnul, Cel Care a facut cerul si pamantul!”,spune monahul cu glas de tunet, aproape lovindu-i in frunte cu degetele unite a blagoslovenie. Maiintai de toate, mi s-a parut enorm. O statura foarte inalta, pieptul lat si voinic, cu mantia fluturandu-ipeste umeri. Pletele aramii nu si le poarta legate la spate, ci revarsate pe grumazul puternic, pieleafetei ii e rosie, ochii - albastri si are o stransura piezisa, incrancenata a maxilarelor, insusiri ce te duccu gandul spre un salbatic voievod din vechime. In fata lui te simti, fara voie, mic si neinsemnat. Maaplec asupra unei femei ingenuncheate si o intreb soptit cine este parintele. Ea imi raspundeaproape mirata: “Cum, nu stiti, e Parintele staret Sava Lazea...” - si atunci imi amintesc ca maiauzisem de acest om, de forta deosebita a rugaciunilor sale, de viziunile care au uimit de cinci ani dezile intreaga Tara a Fagarasului, aducand spre curtile manastirii siruri neintrerupte de credinciosi.
 
Femeia care-mi vorbeste are un chip pamantiu, pe care abia-l ghicesti prin faldurile negre alenaframei, se numeste Maria si vine zilnic din Fagaras, fiindca - zice ea - nu mai poate trai fara“parintele”. “Cand incepe sa se roage in biserica, simti ca te topesti, te faci micut ca furnica. Se vedecum se roaga din el Duhul Sfant, e puterea de foc a Duhului Sfant care topeste si curateste,dezleaga pe toti, iarta pe toti, vezi in el o dragoste mistuitoare, ce nu poate fi doar omeneasca. Amvazut de multe ori cum i se schimba chipul si ochii in timpul slujbei. Zic femeile: <<Vai, ce se-ntampla? Uite ca acuma are ochii negri, nu-i mai are verzi. Uite-i ca-s albastri!>>. Se schimba, setransfigureaza, ca si cum n-ar mai fi el, ca si cum alta putere ar glasui prin pieptul lui.” Un alt peleriningenuncheat este Adrian M., prosper om de afaceri. Are peste 50 de ani, dar pare de 30 sau maidegraba un adolescent razator, plin de viata. Din clipa in care sotia sa a fost ucisa de cancer, a fostsigur ca va muri si el, fiindca a iubit-o mai mult decat pe sine insusi. Dar n-a fost numai tristetea ce-iardea maruntaiele ca o necrutatoare molima, slabindu-l din zi in zi, au fost si ispitiri, vraji puternice,farmece de moarte. “Daca nu-l intalneam pe Parintele Sava, acum n-as mai fi fost aici, in fata dvs. Elm-a salvat de la moarte!...” Isi dezveleste pulpele picioarelor, aratandu-mi niste rani cumplite, incanevindecate. “Ma lovea cineva nevazut. Parca ma izbea cu un par, simteam cum vine spre mine,auzeam tropot de copita prin casa si nu ma lasa sa inchid un ochi. Pana intr-o zi cand, la capatulputerilor, am ajuns aici...” Vorbeste de o slujba in care fiecare cuvant al parintelui ii picura liniste insuflet. Apoi, despre o saptamana de
rugaciune
, urmata de o vindecare si o nesfarsita recunostintapentru aceste tinuturi insufletite de rugaciunile Parintelui Sava.
 
Viziunile lui Mos Ilie
Adevarata intemeietoare a Manastirii Bucium e insa o femeie, pe care am gasit-o in pangarulmanastirii, vanzand cu zambetul pe buze lumanari, suveniruri si icoane. O cheama Elisabeta Sandru,are 85 de ani si o vitalitate extraordinara. Lucreaza si azi, cot la cot cu salahorii, negasindu-si odihnadin zori pana-n noapte. Are degetele asemeni unor crengi noduroase, cu articulatiile umflate dinpricina trudelor si a acului cu care a cusut in singuratate sute de vesminte preotesti, imbracandmonahi din Fagaras si pana in Sfantul Munte. Se poate spune, de altfel, ca ea este aici staretul
2
 
nevazut, omul care se ocupa de treburile “prea lumesti” - gospodarie si administratie -, lasandu-lecelor cinci vietuitori inaintati in varsta bucuria ascultarilor duhovnicesti si tihna rugaciunii.
 
Dar sa o luam cu inceputul. Cu multi ani in urma, Elisabeta Sandru a cunoscut, impreuna cusotul ei, un om care ii citea gandurile. Mai bine zis “ii raspundea” la ganduri, la orice indoiala pe careo avea. “Numai daca ma gandeam: <<Oare sa merg acolo sau dincolo?>>, el imi raspundea: <<Du-te acolo>>. Imi citea mintea ca pe o carte deschisa...” Se intampla in anul 1950, la ManastireaSambata, omul acela se numea Ilie Burla, dar lumea i-a spus dintotdeauna doar intr-un singur fel:Mos Ilie. Elisabeta Sandru il descrie ca pe un barbat cu plete si barba albe, putin adus de spate sirezemat intr-un bat, dar cu o putere fizica nefiresc de mare. Cincisprezece ani, 5465 de zile incheiatea tinut post negru, mancand o singura data pe zi, doar paine si legume nefierte, dupa apusulsoarelui, rugandu-se cate sapte ore zilnic, in genunchi, si - daca nu avea timp, continua a doua ziramasitele de canon din ziua respectiva. Credea ca nu va rezista, dar dupa cei cincisprezece ani amai trait asa inca treizeci si cinci. Acest Mos Ilie le-a povestit o viziune de-a sa din timpul razboiului.Nascut in anul 1884, in Bucovina de nord, la Storojinet, a fost, in vremea Primului Razboi Mondial,ostas in armata austriaca, aruncat de soarta pe frontul sangeros al Rusiei. Intr-o dimineata de iarna,regimentul sau a fost incercuit intr-o mlastina inghetata si in doar cateva minute si-a vazut toticamarazii secerati de gloante. Nu si-a pierdut o clipa cunostinta. Statea singur, in picioare, inconjuratnumai de morti, se uita la zapada inrosita de sange, la mantaua sa ciuruita, si in cele din urma ainteles ca nu murise, ca gloantele nu l-au atins. Atunci s-a intamplat minunea: deodata, a coboratspre el Insusi Mantuitorul, insotit de doi ingeri luminosi, iar deasupra lor, fara sa atinga pamantul,statea Maica Domnului cu ochii plini de lacrimi. Si Maica Domnului Il implora pe Mantuitor: “Iarta-i,Doamne, si de data asta!”, iar Mantuitorul ii spunea lui Mos Ilie: “Vezi cum plange Maica Mea...”,iar Mos Ilie a inceput s-o roage pe Maica Domnului sa nu mai planga, caci tot ceea ce Ea ii vaporunci el va face. In clipa aceea, i s-a aratat, pana in cel mai mic detaliu, locul din MuntiiFagarasului. Mantuitorul s-a ridicat incet cu ingerii spre cer - El putin mai sus, ingerii mai jos - si de laun turn la altul, de sub picioarele lor, crestea din pamant o frumoasa biserica. “Vei scapa cu viatapentru a inalta aceasta biserica in locul pe care ti l-am aratat, iar aceasta biserica sa o zidesti<<PENTRU PACEA LUMII INTREGI>>! Va trece un timp si-ti voi trimite la o manastire din munti doitineri care sa te ajute.” Si i-a aratat pe cei doi soti Sandru, apoi s-au mistuit in tainele vazduhului.Ostasii l-au gasit asa, in picioare, cu privirea urcata spre cer, trebuind sa ii taie cizmele de la glezneca sa i le poata dezlipi de picioarele inghetate. Scapase.
 
Dupa ce a ascultat aceasta marturisire, Elisabeta Sandru s-a hotarat sa-l ajute pe Mos Iliepentru tot restul vietii, spre indeplinirea planului sau dumnezeiesc. Chiar arhitectura de azi a bisericii,cu turla mare pe mijloc, reprezentandu-L pe Mantuitor, si doua mai mici, insemnand ingerii, respectaintocmai poruncile mosului. Multa lume a intrebat-o de ce. De ce a avut atata incredere in acest taransarac si fara carte, iar ea a raspuns mereu, ca in toata viata ei, nici o clipa nu s-a indoit. Mai intai,cum spuneam, fiindca ii raspundea la ganduri. Cand venea la dansul ii iesea inainte, in drum,spunandu-i: “Stiam ca vei veni”. Si, cu toate ca era nestiutor de carte, era vizitat ca un duhovnic,foarte multi oameni oropsiti ii bateau la poarta ca sa ii ceara sfaturi, ba chiar si unii preoti - intre ei,insusi mitropolitul Balan al Ardealului - aveau convingerea ca omul acesta nu face un pas pe pamantfara porunca divina. Si chiar daca era plin comunism, cei trei s-au inslatat aproape de satul Bucium,hotarati sa purceada neintarziat la zidirea manastirii. Greutatile insa de-abia aveau sa inceapa...
 
Cararea cu povesti 
Intr-o alta viziune, lui Mos Ilie i s-a aratat intreaga istorie a manastirii, de la inceputuri pana azi.In aceasta privinta, nimeni n-a avut vreo indoiala: multe dintre vedeniile sale au fost confirmatestiintific. I s-au aratat limpede templul dacic care-a fost aici si preotii care slujeau intr-un fel debiserica - “Da, o biserica de pamant, cu turle si altar” - foarte asemanatoare ca forma primelor bisericicrestine. Mos Ilie sustinea ca acesti sacerdoti barbosi, imbracati in panza ca de sac, ca si intregul lor ritual religios, nu erau prea deosebiti de ceea ce vedem astazi in vechile manastiri romanesti. Inlimba de pamant de peste paraul Buciumului - loc indicat de Mos Ilie drept vechi cimitir al dacilor - aufost gasite, intr-adevar, ramasite de oseminte ale traitorilor dinainte de Hristos. L-a vazut apoi pe
3

Activity (23)

You've already reviewed this. Edit your review.
1 hundred reads
1 thousand reads
Grigore Violeta liked this
Andrei Munteanu liked this
Dan liked this
Mitu-Creţu Gh. liked this
ladyzar liked this
Dan liked this

You're Reading a Free Preview

Download
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->