P. 1
Boala si psihoterapii

Boala si psihoterapii

Ratings: (0)|Views: 445|Likes:
Published by badrianiulian

More info:

Published by: badrianiulian on Jan 19, 2010
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

08/19/2013

pdf

text

original

 
1.II.
 
Starea de normalitate
1.A. Concept genera
Un lucru semnificativ este şi faptul în Sfânta Scripturăcuvântul
normal
nu apare nici măcar o dată. Şi totuşi conceptul denormalitate a dat mult de furteologilor, filozofilor, psihologilor,medicilor, sociologilor etc. Definirea conceptului a îmbrăcat diverseforme de-a lungul vremii, fiind de regulă o funcţie a domeniului ce a încercat să îl expliciteze. Astfel, conceptului de normal i se recunoaşte, în general, o latustatică şi una dinami, una teoretică şi unapractică, precum şi faptul că se leagă de un anumit finalism sau scop.Despre noţiunea de normal,
Dicţionarul Explicativ al LimbiiRomâne
defineşte: "care este aşa cum trebuie să fie, potrivit cu stareafirească, obişnuit, firesc, natural", "sănătos", "care este conform cu onormă".La fel,
Random Hause Webstrer 
 s Dictionary,
defineşte starea denormalitate ca: "starea conformă cu standardul sau cu tipul comun,uzual, natural", "sănătos", "liber de anomalii mentale", "liber de boalăsau malformaţii" sau ca stare conformă cu o normă egală cu "mediacaracteristicilor umane".Din aceste definiţii de dicţionar se pare că avem dea face cu oavalanşă de sinonime care încearcă să definească
normalul
ca o stareconformă cu un scop, sau capabilă să îndeplinească optim un scop. Laorice lucru, acţiune sau stare s-ar referi normalul, acestea sunt
 
conforme noţiunii numai în măsura în care se înscriu în medie şi pot să-şi îndeplinească optim rolul ce la revin.Din aceste definiţii, identice în mare sură, conceptul de
normal
trece şi se defineşte în mai toate laturile vieţii umanului şi nunumai. Am văzut că omul este privit ca normal în momentul în careeste liber de anomalii mintale sau fizice, când se înscrie într-o medie şiatunci când îşi îndeplineşte scopul existenţial. Aici lucrurile se despart.Aşa cum am afirmat normalitatea are o latură statică şi una dinamică.În latura statică se cuprinde conceptualizarea stării de normalitate,care este aceeaşi pretutindeni şi în toate timpurile, iar în laturadinamică se cuprinde totalitatea elementelor modale care determinăspecificitatea şi complexitatea persoanei umane. Astfel ceea ce enormal într-un anumit loc, nu este normal în altul, sau ceea ce estenormal într-un anumit timp nu este normal în altul, ceea ce estenormal într-o anumită cultură nu este normal în alta etc. Laturadinamică este dată în mare măsură de scop, care nu este unul fix cipoate suferii interpretări.Astfel, detaşându-ne de lumea materială unde normalul poate fimai uşor definit, poate fi cuprins în anumite limite iar ca scop putemspune că îmbracă de multe ori haina necesarului şi a previzibilului, înlumea spirituală normalul depinde de mai mulţi factori atât de naturăobiectivă cât şi subiectivă.În ceea ce priveşte omul, aşa cum am mai afirmat, normalul sereferă atât la sine cât şi la relaţiile lui cu semenii, relaţii din care iaunaştere toate domeniile socialului, economicului, politicului etc. Dacăprivim numai omul în sine, normalul privit din latura statică ar însemnasănătate, libertate faţă de boli mintale şi fizice, înscrierea într-o sumăde caracteristici medii precum şi atingerea finalismul urmărit, iar dinlatura dinamică, normalul îmbracă întreaga paletă a gândirii filozoficelegate de scopul pentru care există omul, la sensul final al vieţii.Dacă ar fi să aruncăm o privire asupra conceptelor filozoficereferitoare la scopul vieţii umane, la normalitatea ei am găsi o întreagă
 
paletă discursivă. Astfel, la Socrate normalul reiese din întrebarea:"cum trebuie să trăim pentru a trăi conform binelui" şi "orice om cumintea sănătoasă are în vedere prin actele sale un rezultat pe care-lconsideră bun"
1[1]
, la Platon normal este să trăim după lumea ideilor, laAristotel normal este să trăim după
fiinţa ca fiinţă
, şi să ne mulţumimcu "justa măsură"
2[2]
, stoicii consideră normal că "omul care doreşteceea ce nu depinde de el este un sclav"
3[3]
, epicureii consideră normală"ataraxia" şi "înţeleptul este fericit şi sigur de fericirea sa, pentru că nuse teme de nici o pierdere"
4[4]
, la Decartes normal este ca "omul săvadă clar pentru a acţiona bine"
5[5]
, la Kant normal este să trăim dupăaceea "voinţă bună" căci "voinţa bună îşi dă sieşi lege"
6[6]
şi că estenormal să ne punem cele trei întrebări fundamentale: "ce pot cunoaşte?; ce trebuie să fac ?; ce-mi este îngăduit să sper ?", la Freud estenormal trăim şi duinconştient ca realitate a "mecanismelorascunse care sunt adevărata realitate"
7[7]
, la Kierkegaard este normalca "fiecare dintre noi (
) să se străduiască fără încetare să devină
tot maisubiectiv"
8[8]
, la Nietzsche este normal ca omul să trăiască cu aceea"voinţă de putere" străduindu-se să fie şi ceea ce nu poate fi, adicăsupraom, iar ajungând la filozofia contemporană aceasta considerănormal să se: "renunţe parţial la cultul raţiunii", să se "accentuezepreferinţe pentru factori extraraţionali", să se folosească de "acţiuneanaturalismului şi a modelelor ştiinţifice pozitive", să provoace polemici în jurul psihologismului, logicismului etc. şi să aibă o "orientare tot maipronunţată spre problemele vieţii sociale şi ale tehnicii"
9[9]
.
123456789

Activity (41)

You've already reviewed this. Edit your review.
1 hundred reads
1 thousand reads
AlinaVoinea liked this
editalaura liked this
Anna Tanase liked this
camilina14 liked this
crindelumina liked this
Diaconu Mihai liked this
mac_macmoni liked this
Ghenof Cristina liked this

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->