Welcome to Scribd. Sign in or start your free trial to enjoy unlimited e-books, audiobooks & documents.Find out more
Download
Standard view
Full view
of .
Look up keyword
Like this
6Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Fundam. Psihologiei I Sem. I

Fundam. Psihologiei I Sem. I

Ratings:
(0)
|Views: 96|Likes:
Published by alinaioana_74

More info:

Published by: alinaioana_74 on Jan 20, 2010
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

04/02/2011

pdf

text

original

 
 
1. FUNDAMENTELE PSIHOLOGIEI 1,2
OBIECTIVE 
 
Fundamentele psihologiei 
este una dintre disciplinele care contri-buie, în mod esenŃial, la dezvoltarea orizontului de cunoştinŃe al  studenŃilor, la orientarea lor în spaŃiul teoretic şi, deopotrivă, în cel al cercetării ştiinŃifice. Sinteza pe care o prezentăm vizează următoarele
 obiective principale
: să releve cu pregnanŃă schema logică internă a psihologiei generale ca nucleu comun şi cadru de referinŃă al tuturor celorlalte ramuri particulare ale cunoaşterii psihologice; să facilitezeînsuşirea, în spirit modern, a principalelor noŃiuni referitoare la natura şi esenŃa psihicului, în general, a celui uman, în special, să ofereelementele de bază ale metodologiei cunoaşterii psihologice şi să capa-citeze studenŃii cu schemele logico-operaŃionale necesare efectuăriiindependente a unei cercetări ştiinŃifice în domeniu.
SEMESTRUL I
 
1.1.
OBIECTUL PSIHOLOGIEI 
 
1.
 Psihologia
, ca ştiinŃă independentă, s-a constituit relativ târziu,„certificatul ei de naştere” fiind semnat în 1879, prin înfiinŃarea, laLeipzig, de către savantul german Wilhelm Wundt, a primului laborator  bazat pe utilizarea metodei experimentale. Pentru prima dată,fenomenele vieŃii psihice erau scoase din sfera simplelor descrieri şispeculaŃii filosofice şi incluse în programul cercetării ştiinŃificesistematice, aplicându-li-se operaŃiile măsurării, cuantificării şi criteriileobiectivităŃii şi cauzalităŃii.Foarte curând, însă, aveau să apară divergenŃe în legătură cudefinirea şi circumscrierea obiectului noii ştiinŃe. Deşi denumirea părea să impună de la sine identitatea acestui obiect – 
 psihe
= psihic,
logos
= vorbire, deci: psihologia = ştiinŃa despre psihic, s-a dovedit că,în realitate, modul de înŃelegere a naturii şi structurii interne a psihicului uman nu a fost câtuşi de puŃin unitar. Astfel, s-au configurattrei orientări diferite şi în mare măsură opuse, şi anume:a) orientarea care reducea psihicul uman la conştiinŃă şi caresusŃinea că obiectul psihologiei îl reprezintă studiul conştiinŃei(respectiv, al proceselor psihice conştiente);
 
 b) orientarea care susŃinea că elementul esenŃial şi determinant alvieŃii psihice a omului este inconştientul, acesta trebuind, chipurile, săreprezinte principalul domeniu de preocupare al psihologiei(psihologia abisală sau psihanaliza elaborată de S. Freud);c) orientarea care susŃinea că adevărata şi autentica realitate psihologică o constituie reacŃiile externe de răspuns (secretorii şimotorii) la acŃiunea diverşilor stimuli din mediu şi, ca atare, obiectul psihologiei trebuie să fie studiul comportamentului (behaviorismul,creat de savantul american J. B. Watson, 1912/1913).2. În prezent, au fost depăşite limitările şi absolutizările pe carese bazau orientările menŃionate . Astfel, se admite că sfera noŃiunii de„psihic uman” este mai largă decât sfera noŃiunii de „conştiinŃă”, eaincluzând într-o relaŃionare de tip sistemic trei componente:inconştientul, subconştientul şi conştientul, toate împreună formânddomeniul de studiu al psihologiei.Pe de altă parte, planul subiectiv (psihic) intern şi planul obiectiv(comportamental) extern nu se mai rup artificial unul de celălalt şi nuse mai opun ca entităŃi antagonice ireductibile; dimpotrivă, serecunoaşte şi se afirmă unitatea indisociabilă a lor sub egida principiului unităŃii „conştiinŃă-activitate”.
 Finalmente, psihologia se defineşte ca ştiinŃa care studiază, cuajutorul unor metode obiective specifice, organizarea psihocompo-rtamentală sub aspectul determinismului, mecanismelor şi legilor devenirii şi funcŃionării ei, în plan animal şi uman, în unitateacontradictorie a individualului, particularului şi generalului, univer- salului
. Această definiŃie stabileşte, în mod real, sfera de cuprindere adomeniului şi justifică diferenŃierile şi delimitările existente îninteriorul lui: a) psihologia animală şi b) psihologia umană.Psihologia umană are, la rândul ei, o
latură generală,
care neoferă tabloul global al organizării psihocomportamentale a omuluinormal (mediu), făcând abstracŃie de vârstă, sex, context socio-cultural, ocupaŃie (profesie) etc., şi o
latură particular-diferenŃială 
,care se centrează pe studiul şi explicarea ipostazelor concrete în carese poate afla organizarea psihocomportamentală funcŃie de: vârstă,sex, mediu socio-cultural, activitate profesională, nivel de dezvoltare,natura deviaŃiilor şi tulburărilor patologice: psihologia genetică şi adezvoltării, psihologia vârstelor, psihologia şcolară, psihologiamuncii, psihologia militară, psihologia creaŃiei, psihologia artei, psihologia sportului, psihologia comercială şi economică, psihologiasocială, psihologia medicală, psihopatologia etc.
 
 1.2.
 
 SPECIFICUL CUNOAŞTERII PSIHOLOGICE. METODELE PSIHOLOGIEI 
 
1.
 
 Specificul cunoaşterii psihologice
.
Modelul tradiŃional alcunoaşterii ştiinŃifice constituit sub autoritatea mecanicii şi fiziciiclasice formula cerinŃa ca orice domeniu, luat ca obiect de studiu, să posede proprietăŃi nemijlocit observabile şi perceptibile, care să poatăfi măsurate şi cuantificate.Psihicul ca atare este lipsit de asemenea proprietăŃi, el nu arenici lungime, nici grosime, nici volum, nici greutate, nici miros, nicigust. Singura dimensiune care se recunoştea proceselor şi trăirilor  psihice era durata; dar, numai pe baza ei, nu era posibilă construireaunui sistem complet de coordonate şi măsurători, care să fie tratabilmatematic.Acesta era principalul argument invocat de marele filosof german, Immanuel Kant, pentru a respinge, în mod categoric, posibi-litatea desprinderii psihologiei de filosofie şi constituirea ei într-o ştiinŃăindependentă.În aceste condiŃii, ca unică modalitate de obŃinere a datelor necesare descrierii conŃinuturilor şi stărilor psihice interne (aleconştiinŃei) era considerată metoda introspecŃiei (privirea cu propriulochi interior spre ceea ce se petrece în momentul dat pe scenaconştiinŃei şi relatarea verbală a
 
celor constatate). Psihologia bazată peutilizarea exclusivă a acestei metode a primit denumirea deintrospecŃionistă şi ea s-a afirmat puternic în ultimele două decenii alesecolului XIX şi în primele trei decenii ale secolului XX (Th. Lipps, N. Ach, O. Kőlpe, E. Titchener).Pentru a satisface cerinŃa observabilităŃii nemijlocite, behavioris-mul a aruncat peste bord lumea subiectivă internă a conştiinŃei,reŃinând ca obiect al cunoaşterii psihologice reacŃiile de răspuns alesubiectului la stimulii obiectivi din afară. Dar, aşa cum se va remarcaulterior, procedând astfel, behaviorismul a constituit o „psihologie fărăsuflet”, o psihologie nu a „omului subiect”, ci a „omului robot”.Ieşirea din acest impas metodologic este posibilă numai în măsura încare se admite că o cunoaştere ştiinŃifică poate să aibă nu numai uncaracter nemijlocit, ci şi unul mijlocit, observarea obiectuluirealizându-se indirect prin intermediul unor efecte şi fenomene princare el se manifestă şi se exprimă.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->