Read without ads and support Scribd by becoming a Scribd Premium Reader.
See Premium Plans
 
CAPITOLUL I NOTIUNI INTRODUCTIVEObiectul măsurătorilor topograficeMăsurarea şi reprezentarea pe plan a formei şi reliefului Pământului a constituit o preocupare pentru om din cele mai vechi timpuri. Pe măsură ce cunoştintele omului s-auamplificat, iar societatea a trecut pe trepte superioare de dezvoltare, măsurătorile terestreau început să capete o importanţă sporită pentru tot mai numeroase domenii aleactivităţii umane.O ramură a stiinţelor măsurătorilor terestre o constituie
topografia.
Fără de şţiinţa măsurătorilor terestre, care cuprinde o totalitate de acţiuni cumetode proprii disciplinelor componente (astronomie geodezică, cartografie,fotogrammetrie, geodezie, gravimetrie, topografie etc.), executate în vederea determinăriişi reprezentării pe plan a formei şi dimensiunilor Pământului.În acelaşi timp însă, topografia mai are o direcţie importantă de activitate:transpunerea pe teren a lucrărilor inginereşti proiectate. Materializarea pe teren alucrărilor proiectate (proiectarea de drumuri, delimitarea de tarlale şi parcele, trasareaconstrucţiilor şi a lucrărilor de îmbunătăţiri funciare etc.) se realizează cu
instrumente şimetode topografice.
Prin urmare, topografia are de rezolvat două grupe mari de probleme:
efectuarea de măsurători şi calcule pentru obţinerea bazei topografice a unuiteritoriui;
transpunerea pe teren a proiectelor tehnice realizate pe baza planurilor si ahărţilor.Preocupările acestei stiinţe rezultă din însăşi etimologia denumirii sale, care provine din alăturarea a două cuvinte grecesti:
topos = loc
şi
 graphein = descriere.
Topografia rezolvă problemele care-i revin din stiinţă măsurătorilor terestre în strînsălegătură cu celelalte discipline componente cu care are numeroase instrumente şi metodede lucru comune.
Geodezia
se ocupă cu studiul formei şi dimensiunilor Pământului şi a metodelor  precise de derminare şi reprezentare cartografică sau numerică a suprafeţei lui pe porţiuni bine definite.În măsurătorile geodezice se ţine cont de curbura Pământului. Cuvintul geodezie provine din greceşte:
 geo =
 pământ şi
daiein
= împart, ceea ce arată că la vechii greci,geodezia însemnă împarţirea suprafeţelor terestre.
 
 Fotogrametria
reprezintă ştiinţa care se ocupă cu măsurarea exactă şi determinarea poziţiei în timp şi spaţiu a obiectivelor fixe, mobile sau deformabile şi cu reprezentarealor grafică, fotografică sau numerică pe bază de fotografii speciale numite fotograme.
Importanţa lucrărilor topografice
Lucrările de topografie aplicată sunt necesare aproape în toate ramurile economieinaţionale, astfel:
în agricultură, pentru lucrări de organizare a teritoriului şi de ameliorare a unor suprafeţe prin: amenajări de albii, desecări, irigări etc.;
în industria hidroenergetică sunt necesare lucrări topografice pentru determinareaamplasamentului barajelor şi hidrocentralelor, a suprafeţelor inundate de lacurile deacumulare, a capacităţii lacurilor etc.;
 pentru căile de comunicaţie – drumuri, căi ferate – lucrările topografice intervin atât laalegerea celor mai economice trasee, cât şi la amplasarea corespunzătoare a staţiilor şinodurilor de cale ferată precum şi a construcţiilor care deservesc materialul rulant;
în industria extractivă – cărbuni, minereuri – pentru determinarea planurilor destrăpungere a rocilor (galerii, tuneluri), pentru determinarea poziţiei şi mărimiistratului de zăcăminte, a amplasării construcţiilor şi instalaţiilor de suprafaţă etc.
1.3 Scurt istoric al măsurătorilor terestre
Din documente rezultă că popoarele antice, egiptenii, grecii, fenicienii, caldeenii,chinezii, aveau cunostinţe şi practicau măsurătorile terestre, preocupăndu-se dereprezentarea pe harta a unor suprafeţe mari ale Pământului.
Thales din Milet 
şi
 Pitagora, 
în secolul VI i.e.n., ajung la concluzia ca Pământul estede forma, sferica, deoarece Pământul considerat de filozofii acelei vremi ca un elementde bază, al naturii, alături de apă şi foc, nu poate avea decât o forma perfectă, ori formăgeometrică cea mai perfecta este sfera.
 Erastotene din Alexandria,
este primul (276— 194 i.e.n) care scoate în evidenţa formă sfericăa Pamântului şi care, cu o precizie destul de mare fară de mijloacele de care dispunea, adeterminat lungimea meridianului terestru, folosind un arc de meridian. El a observat cala solstiţiul de vara, atunci când în localitatea Syene (astazi Assuan) soarele segăseste proiectat în fundul puţurilor adânci, adică se află la zenit, în acelaşi timp, laAlexandria face un unghi care este 1/50 din lungimea cercului.
 
Măsurînd distanţa dintre cele două localităţi, a găsit 5000 stadii (o stadie aveaaproximativ 185 m) şi a dedus:5000 stadii x 50 = 250000 stadii.Aceasta înseamnă 46 250 km, rezultat care nu este de desconsiderat, având învedere mijloacele simple de măsurare.
 Heron din Alexandria
(sec. II i.e.n.) tratează în lucrarea sa
 Heronis Alexandria geometncorum et slereometricorum reliquae
numeroase probleme de geo-metrie practica(geodezie), printre care problema masurarii parcelelor si determinarii inaltimii punctelor.Epoca feudală, dominată de puternica influenţă a bisericii, a însemnat un regres pentrumăsuratorile terestre. Insăşi concepţia cu privire la forma Pământului a fost renegată
(Giordano Bruno, Galileo Galilei)
sub dominaţia inchiziţiei. Apar şi sunt acceptate teoriicare susţin forme şi dimensiuni ciudate şi arhaice: Pământul de forma unui dreptunghi sautipsii, unităţi de măsură variate şi arbitrare care nu contribuie cu nimic la cunoaştereaformei şi reliefului Pământului.Epoca modernă este marcată de o serie de realizări remarcabile, care fac ca executareamăsurătorilor terestre şi marine să capete o noua înflorire.
Search
Search History:
Searching...
Result 00 of 00
00 results for result for
  • p.
    • Notes
    Load more