Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Look up keyword
Like this
8Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Politica de Cruciada a Voievozilor Romani

Politica de Cruciada a Voievozilor Romani

Ratings: (0)|Views: 695 |Likes:
Published by vlad

More info:

Published by: vlad on Jan 21, 2010
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

05/27/2013

pdf

text

original

 
Mihai Viteazul (n. 1558, Târgul de Floci sau Drăgoeşti[necesită citare] - d. 9 august1601, Turda) a fost ban de Mehedinţi, stolnic domnesc şi ban al Craiovei, apoi domnitor al Ţării Româneşti şi, pentru o scurtă perioadă în 1600, conducător de facto al tuturor celor trei ţări care formează România de astăzi: Ţara Românească, Transilvania şiMoldova.În anul 1601, în timpul unei şederi la Praga, a fost portretizat de pictorul Egidius Sadeler,care a menţionat pe marginea portretului aetatis XLIII, adică "în al 43-lea an al vieţii",ceea ce indică drept an al naşterii lui Mihai anul 1558.[1] Domnul Pătraşcu cel Bun,considerat multă vreme ca fiind tatăl nelegitim al lui Mihai, a murit în 1557. Împrejurareaca Pătraşcu să fi avut relaţii extraconjugale în anul morţii sale apare ca foarteimprobabilă, având în vedere faptul că a murit în urma unei lungi boli, pentru tratareacăreia a cerut medici de la Sibiu.[2] Ipoteza ca Mihai să fi fost fiul postum al lui Pătraşcua fost exclusă şi de Petre Panaitescu, cu argumente onomastice, genealogice, precum şi pe baza cronicilor de epocă.[3]Mama lui Mihai a fost Teodora Cantacuzino, de neam grecesc. Cronica lui RaduPopescu, foarte bine informată asupra carierei lui Mihai, menţionează că "mumă-sa aufost de la Oraş dela Floci [sic], care fiind văduvă ş frumoasă şi nemerind un gelep[comerciant], om mare şi bogat den [sic] Poarta Împărătească şi care în casa eizăbovindu-se câtăva vreme...".[4]Alte documente, aflate în custodia Academiei Române, precum şi specificaţiile dinCondica episcopiei Râmnicului, atesta că Mihai Viteazul s-ar fi născut la Drăgoeşti,localitate aflată pe partea stângă a Oltului, judeţul Vâlcea. Aceleaşi surse mai specificăfaptul că la Proieni, pe Valea Oltului, într-o veche biserică ortodoxă, s-ar fi cununat cuDoamna Stanca.[necesită citare]Mama sa, Teodora Cantacuzino, a fost soră cu Iane Cantacuzino, înalt dregător laConstantinopol şi apoi ban al Craiovei, din familia Cantacuzino.Armeanul Petre Grigorovici din Lemberg, unul din diplomaţii lui Mihai, a întocmit, probabil pentru informarea cercurilor austriece, o cronică a vieţii domnitorului, documentcare s-a pierdut în forma originală, dar care s-a păstrat în compilaţia lui StephanusZamosius.[5]La sfârşitul anului 1588 devine stolnic al curţii lui Mihnea Turcitul, iar în 1593 ban alCraiovei în timpul domniei lui Alexandru cel Rău. În septembrie 1593, cu ajutorul patriarhului Constantinopolului, dar şi al otomanilor, a devenit voievod al ŢăriiRomâneşti, efectiv de pe 11 octombrie.Aderă la "Liga Sfântă" creştină, constituită din iniţiativa Papei Clement al VIII-lea, dincare iniţial făceau parte Statul Papal, Spania, Austria, Ferrara, Mantova şi Toscana(Anglia şi Polonia au manifestat rezerve faţă de politica de cruciadă a papalităţii).Ulterior aderă şi Transilvania, considerată factor decisiv în atragerea în alianţă acelorlalte două state româneşti, Moldova şi Ţara Românească. Aron Vodă, domnulMoldovei semnează un tratat cu împăratul habsburgic la 16 septembrie 1594, oferind
 
astfel un motiv în plus lui Mihai Viteazul să decidă, cu acordul boierilor, intrarea înalianţa antiotomană.Aderarea Ţării Româneşti la "Liga Sfântă" a condus la izbucnirea (13 noiembrie 1594)unei revolte antiotomane soldată cu suprimarea creditorilor levantini şi a întregiigarnizoane otomane staţionată în Bucureşti. Pe acest fundal, Mihai porneşte o ofensivăgenerală împotriva Înaltei Porţi, atacând cetăţile turceşti de pe ambele părţi ale Dunării(Giurgiu, Hârşova, Silistra ş.a.). Urmează o serie de victorii împotriva tătarilor şi turcilor (Putineiu, Stăneşti şi Şerpăteşti) culminată cu incendierea Rusciukului. După modelulvictorios al lui Mihai, Aron Vodă porneşte o campanie similară. Datorită recunoaşterii casuzeran a lui Sigismund Bathory de către Aron Vodă şi succesorul său, Răzvan Ştefan,Mihai trimite o delegaţie de boieri la Alba Iulia pentru a reglementa diplomatic relaţiilemunteano-transilvănene. Nerespectând porunca domnitorului, delegaţia de boieri condusăde mitropolitul Eftimie semnează un tratat cu Bathory prin care Mihai devenea locţiitorulacestuia pe propriul său tron. Puterea revenea astfel Sfatului Domnesc alcătuit din 12 boieri de rang înalt. Comandând o armată de cca. 16.000 de ostaşi, la care se adăugau cei7.000 de transilvăneni conduşi de Albert Kiraly, Mihai Viteazul obţine victoria laCălugăreni - 13/23 august 1595 (evocată în mod strălucit în poemul "Paşa Hassan" deGeorge Coşbuc). Contraofensiva otomană îl forţează să se retragă în munţi, aşteptândsprijinul lui Sigismund Bathory. Între timp, Ştefan Răzvan este înlocuit de pe tronulMoldovei cu Ieremia Movilă, domn fidel polonezilor. Mihai Viteazul începe (cu sprijintransilvănean şi moldovean) eliberarea oraşelor Târgovişte (5-8 octombrie 1595),Bucureşti (12 octombrie 1595) şi Giurgiu (15-20 octombrie 1595).În 1594 şi în anii următori Mihai Viteazul a condus o campanie militară în sudul Dunării,cucerind cetăţile Isaccea, Măcin, Cernavodă, Rasgrad, Babadag, Târgul de Floci, Silistraşi chiar Rusciuc, Şiştova, Nicopole şi Vidin. Potrivit istoricului Nicolae Iorga[6], călăreţiilui Mihai Viteazul ajunseseră până la Adrianopole în est şi Plevna în vest. Aceastăacţiune a fost coroborată cu cea a voievodului moldovean Aron Tiranul care a readus substăpânirea sa Bugeacul, în aceeaşi perioadă. În 1601 Mihai Viteazul a preluat acesteteritorii o dată cu instalarea sa pe tronul Moldovei, astfel încât Dobrogea şi gurile Dunăriis-au aflat sub stăpânirea sa până la moarte. Drapelul Ţării Româneşti în vremea lui MihaiÎntreaga creştinătate balcanică l-a privit ca pe un eliberator, iar după moartea sa, înhârtiile găsite sub pernă, s-a aflat o scrisoare în care aceşti creştini îl numeau „Steaua lor răsăriteană”. Pierderile suferite în urma campaniilor antiotomane, precum şi dezastrele provocate de ostaşii sultanului, au adus Ţara Românească la o stare critică din punct devedere financiar. Cu visteria golită, Mihai se vede silit să aplice o soluţie pe cât denepopulară, pe atât de vitală supravieţuirii statale: "aşezământul" sau "legarea ţăranilor deglie" prin care rumânii (ţăranii fără pământ din Valahia) erau siliţi să rămână pe moşia pecare se aflau în acel moment. După câteva confruntări pe linia Dunării, Mihai decideînceperea negocierilor cu otomanii. Finalizate printr-o pace (1597-1598) prin care, înschimbul acceptării suzeranităţii otomane şi a plăţii tributului, Înalta Poartă recunoşteadomnia voievodului pe întreaga durată a vieţii sale. În paralel, domnitorul valah încheieun tratat şi cu Casa de Habsburg (Mânăstirea Dealu, 30 mai/9 iunie 1598) orientat

Activity (8)

You've already reviewed this. Edit your review.
1 hundred reads
1 thousand reads
CrissCris liked this
Hobjila Camelia liked this
Vincze Daniela liked this
Neofotis Andreea liked this
Radu Martin liked this
nicoleta_88 liked this

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->