Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Save to My Library
Look up keyword
Like this
32Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Tema II Notiunea de Conflict

Tema II Notiunea de Conflict

Ratings: (0)|Views: 4,902|Likes:
Published by Alina Vlad

More info:

Published by: Alina Vlad on Jan 21, 2010
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

05/31/2013

pdf

text

original

 
CONFLICTE
Ş
I NEGOCIERI ÎN ORGANIZA
Ţ
II
 Prof. univ. dr.
MIHAI GOLU
TEMA II NO
Ţ
IUNEA DE CONFLICT: COORDONATE DE DEFINI
Ţ
IEDe
ş
i constituie o caracteristic
ă
esen
ţ
ial
ă
 
ş
i inextricabil
ă
a naturii
ş
i societ
ăţ
ii, fiindexpresia fireasc
ă
a legii contrariilor, a raporturilor dual-polare (adesea antagonice),conflictul nu beneficiaz
ă
nici pân
ă
în prezent de o în
ţ
elegere
ş
i defini
ţ
ie unitare, unanimacceptate.Înainte de a fi integrat în limbajul filosofic sau
ş
tiin
ţ
ific, termenul
ş
i-a dobânditvaloarea designativ
ă
în contextul experien
ţ
elor cotidiene
ş
i al cunoa
ş
terii empirice. Iar înceea ce prive
ş
te modul de evaluare a locului
ş
i rolului conflictelor, acesta a cunoscutimportante schimb
ă
ri de-a lungul istoriei.Astfel, defini
ţ
iile
ş
i interpret
ă
rile no
ţ
iunii în cauz
ă
se distribuie pe dou
ă
axe:
axaextins-restrâns
 
ş
i
axa pozitiv-negativ
.În primul rând, unii autori iau termenul de conflict în sens extins, folosindu-l pentrudesemnarea oric
ă
rei diferen
ţ
e, opozi
ţ
ii, neîn
ţ
elegeri etc., iar al
ţ
ii îl folosesc în sens restrâns,asociindu-l exclusiv cu atributul violen
ţ
ei, explozivit
ăţ
ii.În cazul al doilea, de asemenea, unii autori confer 
ă
conflictului un rol exclusiv pozitiv, al
ţ
ii – unul exclusiv negativ, destructiv.În dic
ţ
ionarele lingvistice nu întâlnim o preocupare special
ă
pentru introducereaunor criterii riguroase de diferen
ţ
iere
ş
i delimitare.Iat
ă
, de pild
ă
, accep
ţ
iunea pe care o dau termenului „conflict” dou
ă
dic
ţ
ionare alelimbii române – Mic dic
ţ
ionar enciclopedic (1978)
ş
i Dic
ţ
ionar enciclopedic ilustrat (1999):
„neîn
 ţ 
elegere, ciocnire de interese, dezacord, antagonism, ceart 
ă 
 , discu
 ţ 
ie (violen
 ţă 
 )”,
 În Grand Larousse (vol. 3, 1990), în dreptul cuvântului „conflict” g
ă
sim: 1) lupt
ă
 armat
ă
, b
ă
t
ă
lie între dou
ă
sau mai multe puteri care-
ş
i disput
ă
un drept; 2) opozi
ţ
ie violent
ă
 de sentimente, de opinii, de interese; 3) situa
ţ
ie care opune dou
ă
tipuri de jurisdic
ţ
ie(conflict de atribu
ţ
ie) sau dou
ă
tribunale de acela
ş
i ordin (conflict de jurisdic
ţ
ie) care pretind a se sesiza în aceea
ş
i cauz
ă
(conflict pozitiv) sau, dimpotriv
ă
, refuz
ă
fiecare s
ă
sesesizeze (conflict negativ); 4) expresie a exigen
ţ
elor interne ireconciliabile, ca de exempludorin
ţ
e
ş
i reprezent
ă
ri opuse sau,
ş
i mai specific, for 
ţ
e pulsionale antagonice; 5) conflictcolectiv de munc
ă
– litigiu care opune un grup de salaria
ţ
i patronului (angajatorului) învederea ap
ă
ă
rii intereselor.În fine, dic
ţ
ionarul Webster (1986) prezint
ă
, de asemenea, mai multe sensuri pe carele acoper 
ă
termenul „conflict” ,
ş
i anume: 1) b
ă
taie sau lupt
ă
, îndeosebi de durat
ă
;
ă
zboi;2) dezacord sau opozi
ţ
ie acut
ă
de idei, interese etc.; ceart
ă
zgomotoas
ă
; 3) tulburareemo
ţ
ional
ă
rezultând din ciocnirea impulsurilor opuse sau din incapacitatea de a conciliaimpulsurile; 4) coliziunea unor corpuri aflate în mi
ş
care. Noi consider 
ă
m c
ă
, din punct de vedere
ş
tiin
ţ
ific, în definirea conflictului la niveluman, trebuie s
ă
ne ghid
ă
m dup
ă
cinci coordonate principale:
semantic
ă
, psihologic
ă
,psiho-social
ă
, dinamic
ă
 
ş
i
instrumental
ă
 
(importan
ţă
, rol).
Coordonata semantic
ă
se refer 
ă
, pe de o parte, la stabilirea originii etimologice atermenului, iar, pe de alt
ă
parte, la identificarea
ş
i specificarea func
ţ
iilor sale designativ-conotative. Etimologic, cuvântul conflict provine din latinescul „conflictus”, participiusubstantivat al verbului
confligo, ere
, care desemna faptul de „a se lupta”, „a se bate întreei”, „ciocnire”, „
ş
oc”, „lupt
ă
împotriva cuiva”. A
ş
adar, din perspectiv
ă
semantic
ă
; no
ţ
iuneade conflict are o sfer 
ă
larg
ă
de cuprindere, incluzând nu un singur „element” sau
 
„fenomen”, ci mai multe, de esen
ţă
diferit
ă
. Aceasta impune, ca în cursul cercet
ă
rilor 
ş
ianalizelor, pe de o parte, s
ă
se caute
ş
i s
ă
se desprind
ă
notele comune tuturor fenomenelor  pe care le subsumeaz
ă
semantic termenul, iar pe de alt
ă
parte, tr 
ă
s
ă
turile diferen
ţ
iatoarespecifice fiec
ă
rui fenomen concret.În acela
ş
i timp, coordonata semantic
ă
presupune
ş
i o delimitare a conflictului de altefenomene care exprim
ă
diferen
ţ
e
ş
i opozi
ţ
ii, ca de pild
ă
incidentul (eveniment f 
ă
ă
oimportan
ţă
deosebit
ă
, dar care poate antrena complica
ţ
ii sau dificult
ăţ
i în rela
ţ
iileinterumane), disputa sau controversa
ş
tiin
ţ
ific
ă
, polaritatea (coexisten
ţ
a unor st
ă
ri de semncontrar), ambivalen
ţ
a (coexisten
ţ
a în aceia
ş
i structur 
ă
a dou
ă
st
ă
ri opuse – ex. sentimentulgeloziei). În realizarea acestei delimit
ă
ri ne ajut
ă
coordonatele psihologic
ă
 
ş
i psihosocial
ă
.
Coordonata psihologic
ă
eviden
ţ
iaz
ă
tr 
ă
s
ă
turile diferen
ţ
iale
ş
i definitorii aleconflictului
ş
i structura sa intern
ă
. Tr 
ă
s
ă
turile esen
ţ
iale ce diferen
ţ
iaz
ă
conflictul defenomenele men
ţ
ionate mai sus sunt urm
ă
toarele:a) con
ş
tientizarea de o parte sau de ambele p
ă
ţ
i implicate a incompatibilit
ăţ
ii„elementelor” care le opun; b) prezen
ţ
a inten
ţ
iei cel pu
ţ
in la una din p
ă
ţ
i de a aduce atingere sau de a leza fizic, psihic, profesional sau social cealalt
ă
parte;c) existen
ţ
a
ş
i resim
ţ
irea de c
ă
tre p
ă
ţ
ile implicate a unei tensiuni aversive;d) prezen
ţ
a ac
ţ
iunii (verbale sau fizice) de finalizare a inten
ţ
iei
ş
i de ob
ţ
inere avictoriei (câ
ş
tigului);e) diversitatea sferelor 
ş
i nivelurilor psihice
ş
i sociale de apari
ţ
ie
ş
i manifestare.Aceste tr 
ă
s
ă
turi le reg
ă
sim în defini
ţ
iile date conflictului de diver 
ş
i cercet
ă
tori. Iat
ă
 câteva dintre acestea:1)
„Conflictul este lupta între valori
 ş
i revendic
ă 
ri de status-uri, putere
 ş
i resurse încare scopurile oponen
 ţ 
ilor sunt de a neutraliza, leza sau elimina rivalii”
(L.S. Coser, 1967, p. 8);2)
„Conflictul este o rela
 ţ 
ie în care fiecare parte percepe scopurile, valorile,interesele
 ş
i conduitele celeilalte p
ă 
 ţ 
i ca antitetice celor ale sale”
(J. Burton, 1988, p. 17);3)
„Conflictul este o incompatibilitate a scopurilor, astfel încât atingerea scopuluide c
ă 
tre unul dintre cei implica
 ţ 
i atrage dup
ă 
sine reducerea
 ş
anselor celuilalt de a-
 ş
iatinge scopul s
ă 
u”
(M. Deutsch, 1998, p. 227);4)
„Conflictul este o situa
 ţ 
ie în care oameni interdependen
 ţ 
i prezint 
ă 
diferen
 ţ 
e(manifeste sau latente) în ceea ce prive
 ş
te satisfacerea nevoilor 
 ş
i intereselor individuale
 ş
iinterfereaz 
ă 
în procesul de îndeplinire a acestor scopuri”
(Donohue
ş
i Kolt, 1992, p. 2);5)
„Indivizii sunt în conflict când sunt obstruc
 ţ 
iona
 ţ 
i sau irita
 ţ 
i de un alt individ sau grup
 ş
i reac
 ţ 
ioneaz 
ă 
inevitabil la aceasta într-un mod benefic sau costisitor 
(E. Van deVliert, 1997, p. 5).Din punct de vedere psihologic, constat
ă
m c
ă
orice conflict izvor 
ăş
te
ş
i se deruleaz
ă
 în jurul unei
probleme
cu implica
ţ
ii motiva
ţ
ional-afective în con
ş
tiin
ţ
a „adversarilor”.Problema ca atare apare sub forma unui disconfort, a unei tensiuni produse de altul/al
ţ
iiasupra propriei tale persoane
ş
i nu are obligatoriu o baz
ă
obiectiv
ă
, putând fi pur 
ş
i simplu oexperien
ţă
subiectiv
ă
(cineva ne este antipatic
ş
i-l transform
ă
m în „obiect” de conflict f 
ă
ă
 un motiv serios anume). Problema poate fi de natur 
ă
 
cognitiv
ă
 
(perceperea
ş
i interpretareaatitudinii
ş
i comportamentului celuilalt ca bloc
ă
ri
ş
i obstruc
ţ
ion
ă
ri ale scopurilor noastre),
afectiv
ă
(antipatie, ostilitate, repulsie, team
ă
),
motiva
ţ
ional
ă
(dezacorduri
ş
iincompatibilit
ăţ
i de trebuin
ţ
e, interese
ş
i idealuri)
ş
i
axiologic
ă
(dezacorduri
ş
iincompatibilit
ăţ
i între sistemele
ş
i ierarhiile de valori asimilate
ş
i integrate în structura defond, bazal
ă
a personalit
ăţ
ii individuale
ş
i de grup).Ca reac
ţ
ie la problem
ă
, se na
ş
te comportamentul de conflict, a c
ă
rui form
ă
 
ş
istructur 
ă
pot varia în limite foarte largi, de la o simpl
ă
expresie verbal
ă
la agregate verbo-
 
motorii complexe. Între problem
ă
 
ş
i comportament nu exist
ă
o coresponden
ţă
biunivoc
ă
, ci,în func
ţ
ie de contexte
ş
i persoane (grupuri), probleme diferite pot provoca acelea
ş
icomportamente, iar aceea
ş
i problem
ă
poate genera comportamente diferite. Tipul
ş
icaracteristicile comportamentului devin indicatori obiectivi esen
ţ
iali pentru evaluareagravit
ăţ
ii
ş
i efectelor conflictului.Coordonata psihologic
ă
presupune, a
ş
a cum am men
ţ
ionat,
ş
i analiza structuriiinterne a conflictului. Aceasta se prezint
ă
sub forma unui
program inten
ţ
ional-finalist
 care include patru componente principale,
ş
i anume: a) componenta cognitiv
ă
; b)componenta motiva
ţ
ional
ă
; c) componenta afectiv
ă
; d) componenta executiv
ă
.a)
Componenta cognitiv
ă
rezid
ă
în percep
ţ
ia problemei sau a situa
ţ
iei conflictuale
ş
i interpretarea/evaluarea ei (implicarea gândirii). În dinamica real
ă
a acestei componentesunt posibile trei situa
ţ
ii: 1) de percepere
ş
i interpretare/evaluare adecvat
ă
a problemei; 2) o percepere
ş
i interpretare/evaluare în
hiper
(supraestimarea importan
ţ
ei
ş
i mizei problemei);3) o percepere
ş
i interpretare/evaluare în
hipo
(subestimarea importan
ţ
ei
ş
i mizei problemei).Impunerea ca dominant
ă
a uneia din cele trei situa
ţ
ii este condi
ţ
ionat
ă
de factorisubiectivi interni (tr 
ă
s
ă
turi de personalitate, înc
ă
rc
ă
tura anterioar 
ă
de frustra
ţ
ii
ş
ineîmpliniri, starea de s
ă
n
ă
tate mintal
ă
 
ş
i fizic
ă
)
ş
i de factori contextuali externi (prezen
ţ
asau absen
ţ
a unui public – o injurie primit
ă
în public, de exemplu, se suport
ă
mai greu decâtîn absen
ţ
a acestuia, influen
ţ
ele
ş
i „înt
ă
ririle” venite din partea altor persoane, îndeosebi,importante sau pre
ţ
uite, gradul de permisivitate-restrictivitate fa
ţă
de rela
ţ
ii conflictuale propriu subculturii c
ă
reia îi apar 
ţ
in cei angaja
ţ
i în conflict).Rolul componentei cognitive nu se reduce numai la perceperea
ş
iinterpretarea/evaluarea problemei, ci el const
ă
 
ş
i în identificarea localiz
ă
rii conflictului; 1)
 în sinele propriu
(
„sunt prost dispus
 ş
i nu
 ş
tiu de ce”, „l-am ofensat sau l-am jignit pe X,nu
 ş
tiu ce mi-o fi venit”, „n-am reu
 ş
it s
ă 
-mi termin lucrarea pentru c
ă 
X nu m-a sprijinit cum ar fi trebuit”)
; 2)
 în cel
ă
lalt
, când se ia act de exteriorizarea de c
ă
tre partener a st
ă
riide conflict (
„El (ea) este nervos (nervoas
ă 
 ), indispus (indispus
ă 
 ), nemul 
 ţ 
umit (nemul 
 ţ 
umit 
ă 
 )”
; 3)
 în rela
ţ
ia interpersonal
ă
(
„L-am salutat pe X 
 ş
i nu mi-a r 
ă 
 spuns la salut”, „Orice spun eu X respinge sau critic
ă 
”, „X m
ă 
bârfe
 ş
te sau m
ă 
vorbe
 ş
te de r 
ă 
u”
 etc.).Implicarea gândirii în analiza/interpretarea problemei introduce
ş
i o dimensiune previzional
ă
, fiecare partener (adversar) emi
ţ
ând anumite presupuneri în leg
ă
tur 
ă
cu ceea cear putea s
ă
se întâmple, dac
ă
va întreprinde ceva împotriva celuilalt. În multe cazuri,ostilitatea interpersonal
ă
este provocat
ă
de cauze imaginare, rezultate din gândirea
ş
iinterpretarea negativ
ă
a celor din jur (persoane hiperconflictogene, hipersuspicioase). b)
Componenta motiva
ţ
ional
ă
este expresia rela
ţ
ion
ă
rii „problemei” cu st
ă
rile proprii de necesitate ale partenerilor, îndeplinind astfel rolul de declan
ş
are, direc
ţ
ionare
ş
isus
ţ
inere a conflictului. Dac
ă
lu
ă
m ca reper piramida lui A. Maslow, putem constata c
ă
,teoretic, obstruc
ţ
ionarea satisfacerii oric
ă
reia din cele opt grupe de motive devineconflictogen
ă
. Dar înc
ă
rc
ă
tura conflictogen
ă
cea mai mare o poart
ă
frustrarea sauîmpiedicarea satisfacerii motivelor biofiziologice, de securitate ale Eu-ului (ex. lezarea prestigiului, atentatul la statut)
ş
i de autorealizare.Trebuie s
ă
men
ţ
ion
ă
m faptul c
ă
, de pild
ă
, în cadrul motivelor Eu-lui
ş
i al celor deautorealizare, se desprind la unele persoane tendin
ţ
e puternice (accentuate) de putere, dedominare, de intoleran
ţă
 
ş
i agresivitate, care se cer a fi desc
ă
rcate sau satisf 
ă
cute numai prin intrarea în conflict cu cei din jur. Asemenea persoane simt efectiv
nevoia
de a se certa,de a agresa, de a provoca scandal. Nesatisfacerea acestei nevoi este tr 
ă
it
ă
sub forma unui puternic disconfort
ş
i dezechilibru psihic interior.

Activity (32)

You've already reviewed this. Edit your review.
1 hundred reads
1 thousand reads
Vasile Eftodii liked this
MrSwaiter liked this
vlas17 liked this
Ceban Victoria liked this
Ion Goiman liked this
kristina liked this

You're Reading a Free Preview

Download
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->