În palma lui Dumnezeu

Cu ceva ani în urmã, pevremea când eram elev deliceu, am intrat la un momentdat într-o bisericã. La intrarem-a surprins o imagine, care îl reprezenta pe Domnul Iisus Hristos într-o posturã cât se poate de tristã... Credºi acum cã este, poate, cea mai tristã pecare am vãzut-o vreodatã. E o reprezen-tare destul de rarã, dar este posibil sã o fivãzut ºi dumneavoastrã pe undeva. Estevorba de Domnul Iisus Hristos Care stã într-o poziþie îngenunchiatã, ghemuitã, îm-brãcat într-o cãmaºã albã, pãtatã de stropide sânge. Într-o palmã þine trupul neînsu-fleþit al unui copil avortat, iar cu cealaltãpalmã îºi acoperã faþa, dar se observãtotuºi cã este foarte îndurerat ºi plânge.Aceastã imagine vrea sã ne arate ade-vãrul cã lui Dumnezeu îi pare rãu pentrupãcatele noastre, suferã pentru durerilenoastre. ªi dacã imaginea pe care amdescris-o vrea sã ne arate cât de mult plân-ge Dumnezeu pentru un anumit pãcat,respectiv pentru pruncucidere ºi pentrufiecare copil avortat, de fapt se întâmplã lafel pentru orice pãcat fãcut de om. Dum-nezeu ne þine în braþe ºi plânge pentrufiecare dintre noi atunci când pãcãtuim,pentru cã pãcatul nu este altceva decât ofaptã prin care ne auto-mutilãm, ne auto-distrugem, chiar ºi în cazurile în care pemoment ne provoacã plãcere.Vã propun sã facem fiecare dintre noiun exerciþiu de imaginaþie. Sã ne gândimla pãcatele noastre, la momentele ºi împrejurãrile în care le-am fãcut. În clipaaceea când sãvârºeam pãcatul, DomnulIisus Hristos era alãturi de noi, îndurerat.Ne þinea în palmã, aºa cum þine în palmelesale lumea întreagã ºi tot universul. Bu-cata aceea de pãmânt pe care ne aflam, încãperea aceea în care ne gãseam atuncicând am sãvârºit pãcatul nu era altcevadecât palma lui Dumnezeu. Pãcatul l-amfãcut chiar sub privirea îndureratã aMântuitorului.Pãrerea de rãu a lui Dumnezeu esteaceea cã nu suntem aºa cum ne-a fãcut Elsã fim. Îi pare rãu cã în loc sã-l cãutãm peEl cãutãm împlinirea ºi fericirea în altãparte, în lucrurile materiale, vremelnice.Vrem sã ne vinã bucuria de la fãpturi, dela lucrurile stricãcioase, de la persoaneleneputincioase ca ºi noi ºi nestatornice. Daradevãrata fericire ºi împlinire o gãsimdoar la El, doar atunci când suntem cu El,pentru cã doar El ne oferã Bucuria pe carenimeni nu o poate lua de la noi.

Anul IV, nr. 36ianuarie 2010

Publicaþie lunarã editatã de Protopopiatul Ortodox Fãgãraº

aparecu sprijinul

CMYK

Comoarã de spiritualitate

în haine româneºti

La alegerea partenerului deviaþã iubirea nu e un criteriusuficient.

(pag. 10)

sau... reþeta unui eºec sigur îneducarea copilului (

pag. 11)

...iar fetele pierd încet, încet,orice urmã de feminitate?

(pag. 13)

Ne numim creºtini, însã defoarte multe ori felul în care necomportãm, gândim ºi ceea cefacem aratã clar cã suntem creº-tini doar cu numele. Cine sunt,de fapt, creºtinii?

(pag. 2)

Cum sã vã distrugeþi, în mod practic, copilulDe ce bãieþii devinnesimþiþi...Cine suntem noi,creºtinii?

Editorial de Pr. Ovidiu Bostan

(pag. 5)

La ce sã fii atent(ã)când îþi alegi soþul/soþia

Din cuprins:

Ce pretindem ºi ce suntem,de fapt?

Creºtinii sunt oameni obiºnuiþi; nu aumai multe daruri sau înzestrãri decâtceilalþi. Numele de "creºtin" vine însã dela "Hristos", Cel care oferã puterea de a tedeosebi de cei mânaþi de duhul lumii, pu-terea de a birui rãul din suflet. De aceeacreºtinul ar trebui sã aibã ceva în plus faþãde cei care i-au întors spatele lui Hristos: oviaþã curatã. Sã fie cinstit, bun, corect, sã-iiubeascã pe cei din jurul sãu, astfel încâtoricine ar intra în legãturã cu el sã ºtie cã aintrat în vorbã cu urmaºul lui Hristos.Dumnezeu ne-a zis: "Fiþi sfinþi, pre-cum sunt Eu." Nu sunt vorbe goale. Elchiar ne dã puterea de a ne schimba. VineEl ºi schimbã rãul din noi, doar sã-Lchemãm ºi sã-L lãsãm sã facã asta: sã des-copere, sã cureþe, sã vindece. Din pãcate,aºa cum ne arãtãm noi astãzi în comporta-mentul nostru, nu facem altceva decât sã-iscârbim pe cei ce încearcã sã se apropie denoi. În loc sã le arãtãm dragoste, noi learãtãm cât de tare putem sã vorbim; în locsã le fim modele de curãþie, noi le trezimdezgustul prin cât de beþivi ºi desfrânaþiputem fi; în loc ca cinstea sã ne cãlã-uzeascã viaþa, minciuna e la noi acasã ca ºila cei care nu au de-a face cu credinþa. Badimpotrivã, mulþi necredincioºi sunt maicuraþi ºi mai cinstiþi decât cei care vin labisericã.Încã din Vechiul Testament, Dumne-zeu a lãsat oamenilor cele 10 porunci,cunoscute fiecãruia. Hristos ni le-a rezu-mat în douã:

1. Sã iubeºti pe Domnul Dumnezeul tãu din toatã inima ta, din toatã puterea ta ºi din tot cugetul tãu. 2. Sã-l iubeºti pe aproapele tãu ca pe tine însuþi.

Creºtinismul se bazeazã pe acestedouã porunci. Ele sunt piatra de temelie, încare se ascunde chiar Dumnezeu. Îm-plinindu-le, Îl vom afla. Creºtinul nu tre-buie decât sã le respecte pentru a se puteamântui. Noi facem aºa? Iar dacã nu facem,atunci ne mai putemnumi creºtini? Existã olege pe care nu o va puteapãcãli nimeni: atuncicând una zici ºi alta faci, încrederea celorlalþi întine se pierde ºi ce zici nuva mai fi crezut.

Cu Dumnezeunu se poate triºa

Hristos ne cere sã lu-crãm fiecare la mãsura lui. El nu a venitnumai pentru cei puternici sau foarte deº-tepþi sau învãþaþi. El a venit pentru toþi. Eleste Dumnezeu ºi este sufletul lumii, aluniversului. ªi tot El ne învaþã cesã facem pentru a ieºi dinrobia pãcatului, a durerii, anecazurilor. Trebuie doarsã-L întrebãm, sã fim sin-ceri, sã cãutãm sincer.Dacã vom încerca sã tri-ºãm, ne jucãm cu sufletelenoastre. Omul se plânge cãtoate în lume merg rãu.Sfinþii Pãrinþi spun clar:toate relele care vin, vindin cauza pãcatelor oame-nilor. Pentru cã dacãoamenii ar asculta decuvintele lui Dumnezeu,ar fi fericiþi.Aºadar, nu ne rãmânedecât sã luãm aminte lanoi înºine: suntem creºtinisau nu? Vrem sã fim feri-ciþi? Atunci sã ne încre-dinþãm viaþa în mâinile lui Dumnezeu ºi sã începem prin dorinþa sincerã de a respectacele douã porunci!

Pr. Marius Corlean

Viaþa în Hristos

Cine suntem noi, creºtinii?

Astãzi, mai mult ca niciodatã, se simte nevoia ca noi, creºtinii, sã înþelegem cine suntem ºi ce facem pe acest pãmânt. Noi ºtim cã ne numim creºtini, însã de foarte multe ori felul în care ne com- portãm, gândim ºi ceea ce facem aratã clar cã mai degrabã doar numele îl mai purtãm ºi cã singura diferenþã dintre noi ºi cei necredincioºi este faptul cã noi ne auto-intitulãm creºtini, eventu- al cã mergem (din când în când) la bisericã ºi… cam atât.

Creºtinii nu se deosebesc de ceilalþioameni nici prin pãmântul pe care trãiesc,nici prin grai, nici prin haine; fiindcã nulocuiesc în oraºe proprii, nu se folosesc deun dialect paralel ºi nici nu duc o viaþãparalelã. Învãþãtura lor n-a fost gãsitãprintr-o invenþie sau cugetare a unoroameni curioºi, nici nu promoveazã vreodoctrinã omeneascã, ca alþii.Locuind în cetãþi greceºti ca ºi barbare,cum s-a hãrãzit fiecãruia, ºi urmând obice-iurilor locului în ce priveºte hainele, regimulhranei ºi restul vieþii, aratã o vieþuire minu-natã ºi recunoscutã de toþi ca nemaivãzutã.Locuiesc în þãri proprii, dar ca niºte emi-granþi, iau parte la toate treburile publiceca niºte cetãþeni ºi suportã toate îndatori-rile ca niºte strãini. Orice pãmânt strãin leeste patrie, ºi orice patrie le este strãinã.Se cãsãtoresc toþi, nasc prunci, darnu-ºi aruncã odraslele. Stau la o masã co-munã, dar nu ºi la un pat comun. Sunt întrup, dar nu vieþuiesc dupã trup. Petrec pepãmânt, dar au cetãþenia în cer. Se supunlegilor hotãrâte ºi prin vieþile lor biruielegile. (…)Sunt necinstiþi ºi se slãvesc în necin-stiri. Sunt umiliþi ºi sunt îndreptaþi. Suntdefãimaþi ºi binecuvânteazã; sunt ocãrâþiºi cinstesc pe cei ce-i ocãrãsc. (…)Simplu spus, ceea ce este sufletul întrup aceasta sunt creºtinii în lume. Sufletule rãspândit ca o sãmânþã în toate mãdu-larele trupului, iar creºtinii sunt rãspândiþi în cetãþile lumii. Sufletul locuieºte în trup,dar nu este din trup; iar creºtinii locuiesc în lume, dar nu sunt din lume. Sufletulnevãzut e deþinut într-un trup vãzut, iarcreºtinii sunt cunoscuþi cã sunt în lume,dar cinstirea pe care o aduc lui Dumnezeurãmâne nevãzutã.Trupul urãºte sufletul ºi se rãzboieºtecu el, deºi nu e cu nimic nedreptãþit de el,pentru cã e împiedicat sã se bucure deplãceri, ºi pe creºtini lumea îi urãºte, deºinu e cu nimic nedreptãþitã de ei, pentru cãse împotrivesc plãcerilor.Sufletul iubeºte trupul care-l urãºte ºimãdularele lui; iar creºtinii iubesc ºi ei pecei ce îi urãsc pe ei. Sufletul e închis întrup, dar el þine la un loc trupul; ºi creºtiniisunt deþinuþi în arestul lumii, dar ei þin laun loc lumea.Sufletul nemuritor locuieºte într-uncort muritor; iar creºtinii locuiesc ºi ei încorturi stricãcioase aºteptând nestricã-ciunea în ceruri. (…)Într-o atât de mare poziþie i-a pus Dum-nezeu, pe care nu le este îngãduit a o pãrãsi.

Epistola cãtre Diognet

Cum trãiesc creºtinii în lume

Hranã pentru suflet

Calea mântuirii ne desprinde de pãmânt spre Cer, ca pe unii ce ºtim cã de la Dumnezeu am ieºit ºi iarãºi la Dumnezeu ne-ntoarcem ºi lãsãm lumea. Fericit cine se-ntoarce...

Duºmanii

Pe o asemenea mãritã cale, nimeni nupoate merge singur, de nu va veni mai întâi în obºtea Bisericii ca sã fie condus demâna nevãzutã a Mântuitorului prin pre-oþi, ucenicii Sãi vãzuþi, trimiºi de El înfiecare rând de oameni. Cãci au zis Pãrinþiide demult cuvântul acesta: cine vrea sã semântuiascã cu întrebarea sã cãlãtoreascã;pentru cã omul, care s-a hotãrât sã iasã dincalea pãcatelor sau din gâlceava fãrã-delegilor, se va trezi deodatã cã i se vor ri-dica împotrivã trei vrãjmaºi, unul dupãaltul. Iar vrãjmaºii mântuirii sunt aceºtia:lumea, trupul ºi diavolul. Pe aceºtia îi aratãca atare toþi Sfinþii Pãrinþi.

Ruºinea de a fi bun

Prin "lume" se înþelege categoria pã-catului, adicã turma oamenilor necredin-cioºi, cei ce din toatã voia s-au unit cu sfa-turile dracilor. E lumea pentru care nu s-arugat Mântuitorul (Ioan 17, 9). E gura sa-tului, gura vecinului ºi, de multe ori, guraºi faptele celor dintr-o casã cu tine. Aceº-tia, sau lumea, îþi iartã orice ticãloºie aiface, oricât ai da îndãrãt cu sufletul, dar nute iartã nicidecum sã le-o iei un pas înainteºi sã te faci mai bun. Oamenii aceºtia ailumii au o ciudatã ruºine de a fi buni. Bu-nãtatea ta îi arde, ºi se trudesc sã te scoatãde vinã cu tot felul de ponoase."Lumea" e veacul viclean, placul oa-menilor ºi slava deºartã. Gura lumiigrãieºte ale stãpânitorului ei. De aceeaavem poruncã: "Nu iubiþi lumea, nici celedin lume: pofta trupului, pofta ochilor ºitrufia vieþii, care nu sunt de la Tatãl." (1Ioan 2, 15-16)

Plãcerea se plãteºte cu durere

Cine vrea sã biruie aceastã primã pie-dicã în calea mântuirii, are la îndemânãaceste trei: rãbdarea, iertarea ºi rugãciu-nea. Cu arãtarea rãbdãrii suntem datori înprimul rând pentru cã, mai înainte de aveni la calea lui Dumnezeu sau laostenelile mântuirii, fãceam ºi noi alelumii, umblând în fãrã-delegi ºi chinuind pealþii, ºi astfel ne-am bãgatdatori; deci acum trebuiesã plãtim ale noastre celede atunci, ca pentru rãb-dare sã dobândim mân-tuirea de la Dumnezeu.Aºa trebuie sã plãtimacum cu durere cele cele-am fãcut odinioarã cu plãcere. (…)Cãci multe din cele ce ni se întâmplã,ni se întâmplã



spre îndrumarea noastrã,



sau spre stingerea pãcatelor trecute,



sau spre îndreptarea neatenþiei prezente,



sau spre ocolirea pãcatelor viitoare.

Cel ce socoteºte aºadar cã pentru unadin acestea i-a venit încercarea, nu serãzvrãteºte când e lovit - mai ales dacã econºtient de pãcatul sãu - nici nu învi-novãþeºte pe acela prin care i-a venit încer-carea, cãci fie prin acela, fie prin altul, el aavut sã bea paharul judecãþilor dum-nezeieºti...Nebunul însã roagã pe Dumnezeu sã-lmiluiascã; dar venind mila nu o primeºte,fiindcã n-a venit precum a vrut el, ci precumDoctorul sufletelor a socotit cã e de folos.ªi de aceea se face nesimþitor ºi se tulburãºi uneori se rãzboieºte aprins cu dracii, al-teori huleºte pe Dumnezeu; astfel, arãtân-du-se nemulþumit, nu primeºte decât bâta.

Arma iertãrii întoarce rãulspre bine

Cine vrea sã biruie lumea e dator sã iaarma rar folositã a iertãrii, oricâte necazuriar pãtimi de la oamenii lumii acesteia, caunul ce vede cã fraþii sãi stau legaþi într-orobie strãinã, în întunericul necunoºtinþeide Dumnezeu ºi de ei înºiºi.Cine vrea sã biruie lumea se roagã Ta-tãlui sãu în ascuns sau în gând, pentru ori-ce fiu al lui Dumnezeu, oricât de întu-ne-catã purtare ar avea ºi oricâte rele i-ar face.Cãci rãbdarea rãului, iertarea fraþilor ºirugãciunea în ascuns au mare putere înain-tea lui Dumnezeu, cãci pentru ele biruie El în locul omului, întorcând spre bine celepornite de la lume cu rãutate.Stãruind în acestea te-ai fãcut pricinãde mântuire ºi pentru fratele tãu din lume.Rugãciunea nu judecã, ci sesmereºte, aducându-ne amintegreºelile noastre, nu ale lumii.Rugãciunea adevãratã cere iertarealumii, nu osândirea ei. Iar asuprasmereniei vrãjmaºul nu poatenimic.Deci, fãcând aºa, ori de câte ori întâmplarea o cere - dar ºi cândn-o cere - ajutat de Dumnezeu,treci cu bine peste prima piedicã apotrivnicului pe care þi-o ridicã încale prin fraþii tãi din lume,care sunt mai slabi de înger (1Tesaloniceni 5, 14).

Rãbdarea rãuluinu este o slãbiciune

Cine are darul dragostei, al rãbdãrii ºial gândului smerit, în vremea de luptã -dacã luptã dupã lege, iar legea estedragostea - poate vedea lucruri minunate, întoarceri neaºteptate la Dumnezeu. Aºade pildã, noi nu ºtim tainele lui Dum-nezeu: pe cine mântuieºte din lume ºi pecine osândeºte. Dacã pe cel ce se sãlbã-ticeºte asupra ta, din pricina întunecimiisale, îl ºtie Dumnezeu cã se va mântui,mântuirea lui o va face ºi cu ajutorul tãu,prin aceea cã-þi dã darul rãbdãrii, al iertãriidin inimã ºi al rugãciunii. Astfel pentrusmerenia ta îl va birui Dumnezeu ºi vaalunga duhul potrivnic dintr-însul. Dacã însã fratele acela mai are de chinuit înrobie strãinã, sau chiar îºi va pierde sufle-tul, la purtarea ta cea dupã Dumnezeu,rãutatea lui va creºte ºi se va sãlbãtici cutotul împotriva oamenilor ºi împotriva luiDumnezeu. Prin urmare, nicidecum sã nuuitãm cã ostaºi ai lui Dumnezeu suntem.Deci fii destoinic, suflete, ºtiind Cui crezi,cu ale Cui arme baþi rãzboi, Cine îþi ajutã,- ca sã nu piardã Dumnezeu pe cinevapentru neiscusinþa ta. De aceea au zis Pã-rinþii cã pricina mântuirii este aproapele.Cei ce biruie lumea nu sunt nicidecumo adunare de neputincioºi, o turmã deinactivi, oricât s-ar pãrea rãbdarea rãului oslãbiciune a binelui, ci ei sunt ostaºii Îm-pãratului, care prin rãbdarea Crucii a biruitnu numai lumea, ci ºi toatã stãpâniamorþii. Mântuirea e cununa acestei biru-inþe. Iar despre nevoinþa care dovedeºterãbdarea ºi credinþa sfinþilor, putem spunecã e singura cale îngãduitã ºi în stare sãmistuie puterea rãului ºi sã o facã fãrã rostºi fãrã vlagã în lume.

Pãrintele Arsenie Boca -Cãrarea Împãrãþiei

Lupta mântuirii:

Fii destoinic, ºtiind Cui crezi,cu ale Cui arme baþi rãzboi