ee BIBLIOTECA Fae. 4 JUDETEANA SA [Nis se ror NEAMT h gmat ac: soo Fond .G.1.K." ANUL IL No. 2 (14) %&———-—— IANUARIE 1936 POSTSLUL —sREVISTA DIDACTIC ASI LITERARG:2 = ADMINISTRATIA: CERCUL DIDACI ryv¥eAPOSTOLUL REVISTA DIDACTICA SI LITERARA APARE ODATA PE LUNA SUB INGRIJIREA CERCULUI DIDACTIC PIATRA-N. Comitetul de conducere si colaborare: V. GABOREANJ, S. PURICE, C. LUCHIAN, V. SCRIPCARU, EUEFR. SAVESCU, ION DRAGAN, C. TURCU, V. ANDREI, I. TAZLAOANU, ELFR. MANOLIU, ALEX. GHEORGHIU, M. AVADANEI, D. HOGEA, V. DORNEANU, TEOFAN MACOVET; N. PODOLEANU, I. PAPUC, D. TIPA, M. STAMATE, I. RAFAILA, I. STROIA. ABONAMENTUL 60 LEL ANUAL, platibil in doua rate. Abonament de sustinere 200 lei anual. Cine achité acest abonament, face parte de drept din membrii cercului de colaborare al revistei. Corpul didactic primar din jud. Neamt, vor achita abonamentul in doua rate de cte 3o lei prin d-nii delegati insdrcinati cu plata salarului, Prima rati se va achita din salarul depe luna Noembrie, iar a Il-a rata din salarul depe luna Febe. Ceilalti abonati vor achita prin mandat postal = oe aheteiaty ep See eee SUMAR Sate gi dascall . «4 « » 5. « . GH. TULBURE wCalea unei viefi® . . . . . 4. =.» P. GHEORGHEASA Valori spirituale ........ Z. M. Ce poate realiza scoala, . . » . . CONST. LUCHIAN Tolstoi ca pedagog . . =... =... “Ds FIPA Scoala si caracterul . . . . . .. V. CIUBOTARU Gh. Cadere 54,52. eras 1 Javerdeanu 5° Pagina oficiald ,Sate si Dascali*) —— de GH. TULBURE A vorbi de sate insemneazd a da la ivealé anumite stari de lucruri profund intristatoare. A vorbi de dascalii satelor fasemneazd a infatiga o tagma de cdrturari acope* rita si ea de aceeagi tristete intunecata, Suntem un popor de sate. O spunem la toate rdsp4ntiile, dar fara sA trageni, consecintele logice ale acestei mari realitdti. Da, e. netaga- duit. Vatra faraneascd este pingura vestala pazitoare a for- melor cultuni noastre originale. Tot ce se cheama ,specificul. etnic“ este creatiunea satului. Tot ce né-a mai rdmas ca bogatie de suflet, comori de arta, de poezie, de credinti gi de virtualitati, toata aceasté mostenire de veacuri ddinu- ieste acolo, in cdsutele albe dela tara. Atdta timp cat ora- ele nu sunt agezdri curat rom4nesti grinzile de temelie ale statului romanesc sunt satele. Obiectivul firesc.al politicti noastre de stat ar trebui sd fie inchip firesc ridicarea -sa< tului. Si totugi, nimic n’a fost mai neglijat, mai uitat gi mai trddat tn tara aceasta, decdt satu). Dovada o avem tn fafa ochilor, E starea mizerabild, in care se gdseste satul roma- nesc din veacul al XX-lea. Din orice Jatura l-am priyi, sociala, culturala, sau economica, satul romAnesc este 0 a= gezare primitiva, un conglomerat de colibi daco slavoné, ta cari vestigiile civilizatiei moderne sunt aproape invizibile, Cat priveste aspectul gtiintii de carte satul nostri consti- tuie, acea vechie si netrecdtoare paid de rusine, care: rie dogoreste obrazul ori de cAteori’ vine vorba de cultura po- poarelor, La randul lor, cifrele statistice, cu o elocvent& uluitoare, ne-o desvelesc, in teat goliciunea ei. Din peste trei milioane de copii obligati sa tnvete carte in gcoala ‘sa- tului un milion si jumatate haiducesc gi astazi fn codrul analfabetismului. Cifra tnfatigazd problema culturii satésti in toata gravitatea ei. Un milion gi jumatate, de mici con- trabandisti, in flagrant conflict cu legea gcolara, insemneaz + 1) c& copilul f4ranului, in proportie pana la 50 So , nu simte setea invafaturii; 2) cd scoala nu-i farmecd gi nu-i poate strange pe toti la cuibul ei. Instructia noastra publica este, desigur, tandra, Abea e un veac decdnd avem un minieter *) Am gisit od esto deoscbit de important “6x reproducem articolul Sate gi Dascali, publicat de cttre di Gh. Tulbure fn excelenta rovists Familia (Seria I1f, Anul 11, Nr. 7-8 din Noembrie 1935) care apare la Oradea Articolul acesta este de e sinceritate surprinzitoare in co priveste oglindires crudei realitiji in care se sbate, azi, inva;Storul, scoala gi satul: I reproducem in intregime, sperénd ef facom un real serviciu, Dealtfel, credem c& acest articol ar trebui rispAndit cat mai mult posibil,al culturii, care alcdtuiegte programe, face legi, regulamente gi da directive. Dupa potopnl de legiuiri, ticluite la inteala, dupa cascada ofensivelor culturale, la care s’au sufulcat cateva generatii, satul romanesc il gaésim cufundat in ace- osdnda. In vreme ce copii plugarilor, feciorii pamAn- i rom4nesc nu cunosc slovele, copii celorlalte neamuri, de sub cerul tarii noastre, roiesc ca albinele si umplu gcolile. Tar scdrile invatdturii pe care se ajunge sus, in varful pi- ramidei sociale, le urcd abea 10 %lo Romani gi 70 %o copii ai altor neamuri. Ce fnseamnd..asta? Inseamné, cA tn impératia culturii elementul alcdtuitor si stapAnitor de tara este situat la coada. Inseamna, cd, datoritd sdrdciei de veacuri, astizi — maine nici preotu), nici dascdlul satului romanesc n’o s&-gi mai trimitd copiii la invataturd mai tnaltd. $i tn scurté vreme portile universitatilor, se vor deschide mai mult pentru cei de alt& rasa. diagnoz&, din care d-l profesor Gabrea a facut de- ductia, extrem de grava side alarmanta, cd structura gcoalei de ast&zi nu corespunde stucturii sociale si nationale a sta~ tului romanesc. devarul acestei afirmatiuni se poate verifica pe’n- treaga linie de jos, pand sus. Scoala primard de astdd, it ar fi de plind, nu este inca nici ea ceace ar trebui #4 fie: gcoala {dranului roman. Ea nu e plasmuitd aidoma pentru omul dela plug gi pentru nevoile lui. Nu este adevdrata coald a satului, a vietii lui sia sufletului lui. Creatiune sa- fonara gi hibrida, croita dupa teorii gi calapoade din alte fAri, ea pare mai mult o casa plind de mistere, tn care poate intra ,sd ia lumina“ orice copil, de orice rasd, gi din orice parte a lumii. Romanagul intra cu mare fricd in ea. Si chiar ci absolva cele patru clase primare el nu s’a smuls pen- tru totdeauna din primitivitate. Ramas fara continuitate si fara indrumare Ja varsta de 12 ani recade fatal tn abisul negtiintii din care a iegit. Mediul il inghite. Cursul com pli- mentar, al cdrui rost de practic indrumare este incd in fag4, intocmai ca gi cursurile de adulti, in loc sd raspunda unor necesitati organice, sunt mai degrabé niste mijloace entru pregdtirea unei atmosfere culturale in mediul satesc. diatul de ¢4ran rdmdne fara busola, tocmaila etatea, cand se pun temeliile sufletului gi se contureaza individualitatea. Tocmai cand se organizeazd gospodaria si se aseazd intreaga temelie a viitorului sdu de cetdtean, de factor productiv al tarii, Exact in epoca adolescentii, cd4nd vldstarul uman e mai accesibil pentru invatatura, exact atynci rupe contactul cu isvoarele culturii, pentru ca sd se intoarcd la coarnele plugului si e& pocneascd din bici pe Mnga boi Daca bine- inteles are boi. Cand insd n’are—gi acesta e cazul cel mai frecvent,—ramane gi el un fel de vita de jug, bicivit de alti, ea sf frimdote pimdntul, si se otraveascd cu fuicd gi s4 ge odihneascd fn mizerie,APOSTOLUL, 3 Din vina cui? Din vina unui destin fatal. Din vina unei serii de cauze genetice, cari privesc tnsasi obdrsia gi istoria satului romdnesc. Din vina atator ocdrmuiri paca- toase gi vitrege, Pe 2 cdror constiinté apasi cele mai odioase crime, sAvargite fata de acest sat. aoe * Tragicul acestui popor, cu atdta suflet, au fost inainte mergatorn lui fara suflet. Blestemul satului romanesc aw fost strainii gi tnstrdinatii, cari i-au carmuit soarta. Dacd in vechea Tard Romaneascd ciocoii si veneticii de ierigi-au croit raiui vietii din robia satelor, ciocoii pamdnteni gi ,bo- ierii de lume noua“ au stdruit in aceleagi conceptii paca- toase, socotind, la randul lor, cd ftdranul este o vita de munca, pentru care nu scoala este obligatoare, ci prostia. Daca soarta taranului trait sub stapaniri strdine a fost oropsitd, ea nu poate sa ne mire. Ungurii, Rugii si Austrie au inchis portile sc i-ale dreptatii dinaintea Romanilor din Ardeal, Basarabia gi Bucovina, veacuri dearandul. Dupa un asemenea tratament téranul ou poate sa fie, decdt aga cum fl vedem: un primitiv. Un nevoias, ramas de ritmul vietii. Un orbet, strain de sensu! culturi, Un patriarhal, inzestrat cu judecata limpede, cu sensibilitatiimpresionante, fn fond fnsd un cetdtean de proasté calitate. Abia acum fncepem si ne dim seama, cat de inferior este tdranul nostru, ca material umen, in asemdnare cu tdranul altor neamuri. Ab‘a acum vedem, ca el nu mai este nici contri- buabil, nici producator si nici colaborator fn agricultura. Improprietarit si dotat cu drept de vot, el nu e decat un biet sardntoc, care-gi tarigte viata {ntre politicianism, al- coolism si calicie. Un besmetic, care, in loc sa-gi bat& co= pilul, cand lipseste dela scoala, colinda pela toate ugile, cu mainile varate ’n surtuc, s& ceard scutirea lui de Vinefa- cerile luminii. Suntem unica tard, in care, aldturi de bogatiile fabu- loase'a hp Yanjegte sinistru mizeria plugarului. Alaturi de darurile gi frumusetile unei naturi generoase strajuieste o tdrdnime plind de bube fizice si sociale. Suntem unica fara, unde problema sinatatii publice gi a vigilentil sanitare se rezolva cu inscenari teatrale, gi cu’ dispensare goale, Suntem unica fara cu ,codrii verzi de brad“ si cu’n milion de {drani tuberculogi, Suntem unica tara, in care guvernele rezolva problema agriculturii cu broguri gi cu scrisori caétre plugari. Suntem unica tara, ,eminamente agricola", in care lotul f4rancsc nu produce nimic. Intr’un astfel de mediu agricol si social nu-i mirare daca scoala a ajun o biata candelé ce palpdie a agonie.,. Oameni cu veleitati pedagogice enuntd sententios: gcum e invafatorul aga e scoala”. Noi, n’avem veleitati pe dagogice dar am cutreerat poate o mig de sate cu dascalij4 si scoalele lor. Si am vazut, ci dupd cum e satul asa e gi scoala. Problema scolara nu este ceva izolat, ceva indivi- dual. Este el invatdtorul sufletul scoalei, Prin el gcoala se poate indlta si poate si decada. Dar viata ci organic este mai mult in functie de sat, de cat de invafator. Intie scoala si sat existA raporturi de pdtrundere mai strdnse $i mai vitale, decAt intre scoala gsi personalitatea invafdtorului. Am vazut dascali excelenti, cari totugi nu reusiau si umple coala de copii. Orice pregatire pedagogicd si oricata dozd le entusiasm ar avea dascalul, daca nu l-a indragit satul, dac& nu existd o traditie in legdturile cu scoala, daca el nu intelege psihologia poporului, si dacd, mai ales, va sa- vargi greseli de tacticd 1 de conduita fata de mediul satesc, roadele muncii sale vor fi uumai de suprafaté. Problema gcoalei rurale, ar face aga_dar parte integranta din pro- blema f&rdneascd. Este o latura a marei probleme de ridi- care a satului. Mai mult dec&t orice, gccala este institutia prin care se manifesta dorul de progres si puterea de adap- tare a satului la cuceririle gtiinte. Daca sub aspectul social gi economic satul romdnesc a fost complect neglijat, starea lui inapoiata e fatal si se oglindeascé in domeniul cultural. Daca initiativa n’a lipsit, in schimb conceptia, dela care s’a pornit pe terenul acesta a fost fundamental gre- sita. Carmuitorii culturii au crezut—gi unii staruie sd creadi gi astazi,—ca asa numita problema a ,culturalizarii satelor“ se poate rezolvi cu entusiasme de ocazie, gi cu apostolate bugetivore. Ori, este elementar, cd aici e vorba de o ac- tiune colectiva si continua, care nu poate sd fie in functie de discursuri imprcvizate si de conferinte de ocazie, cicare in chip firesc, trebuie sé porneasca din s4nul satului insugi. O actiuve indelungata si perseverenté, pe care nici n’o poate duce la bun sfargit un singur dascal,— fie el chiar Nicolae, Apostol al lui Cezar Petrescu, — ci adeseori mai multe generatii de intelectuali ai aceluiagi sat, addnc pa- ¢rungi de rostul lor misionar. Coaceptiile false duc pe drumuri gregite. Si fn loc s& se formeze, dupd un plan Binechibzvit intelectualul satului intreagad problema s’a deplasat pe olinie marginal, straind de esenta gi rostu! ej, Cu deosebire rostul national al cul- turii satului a fost denaturat, cu gand obtuz gi poate vras- mas, de atdtia nerom4ni, rai rom4ni gi romani de contra- banda, cecotati la locurile de comanda in cultura gin literatura. Nu orice mAnA de imberb filfizon cultural e che- mat& sa: altoiascd pomul paduret dela tara. Chiar si acei, cari cu bund credintdé au prins plugul culturii de ccarne, lau pus gregit in brazda. Si tocmai aci este tragicul ches- tiunii. S’a facut dovada deplind, cA toatd avalanga de se- zatori, conferinte gi alte parodii de propaganda, cdzute asu- pra satelor, sunt simple platonisme si aventuri, cari n’au reugit de loc s& ridice satul pe o treapta de viata mai ci-APOSTOLUL _ vilizatia. De pe urmele Jor ne-am ales doar cu acéa*-falg& cultura a satului, pe care nimeni n’a zugravit-o mai plastic, decAt d-l H. Stahl, acest cdrturar cu nume strain, dar cu’n scris neaos romAnesc gi cu o admirabila intvitie a problemei: — Daca relele toate vin dintr’o gregita atidudine a noastra fata de problemi—spune d-sa *) — indreptarea nu poate fi decdt aceasta: in loc de a pune {tn frunte gcoala, menitd s& reformeze total satul, si punem dimpotrivd satul. Tar scoala s& nu rimdie, decat o unealta tn slujba ‘satului. Cu alte cuvinte satul nu este o hartie alba, pe care putem serie orisice. Satul nu este un cdmp de experientd, pe care putem fncerca orisice ,culturalizare“ voim, ci satul este o realitate coplesitoare, care ea singurd pune probleme, pe care noi suntem datori si le cunoastem ¢ntdi si sAle rezol- vim apoi. Trebuieste deci s& recunoastem cinstit, cA nu avem o culturd, gata facutd si bund de a fi dusd& la sat, casi cand cultura ar fi un lucru strain de sat, o marf& ora- genenscd, pe care oimportdm acolo pe caile ,culturalizarii“, ca s& tntrebuintém acest cuvant neplaicut si ca sunet sica fnteles. Nu ne trebue deci fn ruptul capului {cultura Ja sate“, ci dimpotriva o ,culturd sateasca“, adicd o cultura care sh crenscé firesc dinlduntrul satului, intemeiata pe toata traditia de veacuri a culturii noastre, care-a ajuns s& fie trup din trupul tnsugi al RomAniei, Si pe care numai cu foarte multé bagare de seam& o putem clinti din loc. Si fn nici un caz nu pentru ao r&sturna gica-o tnlocui cu altceva, ci pentru a-o ajuta s3 creasc3 mai dépatte spre trepte mai fnalte, pe cari le dorim sA fie din'ce tn ce mai bune si mai ale satului...” Reiese clar. c4 problema _culturii satului este fnainte de toate o problema sociald gi economicd. Ea nu se poate separa de structura organicd a satului, Sufletul ¢dranului, mentalitatea lui specificd, moravurile Jui si intreaga ‘lui fi- zionomie spirituald este o panzi find si complicatd, a c&rei urzeala tsi are legile ei. Nimeninu se poate apropia de ef fara si stndieze si s{ cunoascd aceste legi. Tar cme vrea s& lupte orbeste impotriva lor, pierde batalia din capul locului. * "6 Politica noastr& scolara n’a tinut nici ea prea mult& socoteala de psihologia tdranului-si de legile desvoltarii sa- tului. Dupa o serie de expediente si rataciri, tndrumatorii gcoalelor poporale incep acum a se desmetici si tind’ s& Grejeze o scoala adecvatd medivlui si rostului ei adevarat. Scoala de pan’ aci a fost un fel de institutie personal’ a ministerului, a unvi buget, a unui boier, a omului politic din partea locului, a oricui vreti; a taranului si a copiilor sai *) Adevitrate Culturé Siiteasca, v. revista ,Satul si Seoald*, Cluj 1984, pag. 284 gf urm,ae APOSTOLUL prea putin sau de loc. Abia acim tncepem a fntelege, cd nici num3rul dascalilor, nici numArn] salilor de clas4 si nici procentul frecventii nu rezolv’ definitiv problema culturii s&testi. Pentrucd, daca baiatnl de oluzar absolv’ cu emi- nent toate cele 7 clase orimare si ajuns fecior Ja plug tsi cultiva pamantul cu aceleasi mijloace primitive si ramdne tot-ne linia de viata’ patriarhal&. apucata din batrani, este cagiefnd w’ar fi dat pe Ia scoala. Problema ridicarii satu- Ini, de alta parte. rSm4ne tot deschic& atAta timp cAt scoa- Jele sunt lipsite de material si mai ales de farmecul covar- sitar pentru coniii | atdta vreme cAt nu este incd re- volvitd nici problema abecedarului bun si ieftin, jar cartea de scoalA formeaza doar object de specula si artiro! delux; si. mai ales atéta timp cdt nu este rezolvita problema cea mai important’, acees a existentii invat8tornlui, Or, aceasta latura a problemei este rezolvita intr’un chip degradator. Se stie, cd leafa de 1660 lei lunar, cu care porneste tand- rut absolvent ve dromul, prestrat cu spini al anostolatului, esté egald-cn leafa mAturitorulni de strad&. Ainns dima 3 ani la titlul_definitiv tevatitornl primeste nn salar Ja fel cu soferv! prefectulni. Cifra nu face, decAt sd sintetizeze si ea tragedia culturala a satrlui. Mai mult decdt exp-esia eloc- ventS a unei rolitici scolare nenarocite. ea constituie stiz~ matul conceptiei culturale a unui stat democratic, tn care «talpa tari“ conteaz’ ca o simnld cifrd electorala, jar omul culturii ra un nomanagiu, tn fata ciruia prnea tril se strange fart mila. Nu se poate tacddui. ct leafa aceasta nu este in nici un ranort cu situatia sociala a invatatorului, cu intensitatea muncii Jui. cu natura intelectuala a slujbei si cu indicele de scumpete al traiului. In schimbul acestei lef de salahor iat’ echivalentul fle mune’, ce i se cere: S& tind cursuri 5-6 ore pe_zi. S& eonducd atelier de Iucru manual 3i de gospodarie, Sa cul- tive gridina gcalara si cAmoul de experient’. S% sSdeasch nomi roditori. S& corducd fisa_nedagoric’ a fiecXrui elev, Sa se ocupe de curateria scoalei sia elevilor. facdnd opera de asistent& sanitarA si nrotectie sociala. Sa intemeieze o baie tn sat. iar in lipsa ei s% spele cu mana proprie ve copiti murdari. pentry a le da tn chip practic notiunile ele- mentare de jgiend. S& confectioneze cu elevii materialul didactic si rechizitele -scolare, de cari are nevoie. Sa infiin- teze cantin&’. coonerativ’. muzen si bibliotecd scolar3. Sa conduc& cursuri de adulti, sf facd corvri si sezdtori Jiterare. S& ja parte-la cercurile cultnrale. SA dea concurs educatiei Fizice si organizatiilor prelimitare. SA ceteascd carti si re- siste ca.si._ se cultive si si se nerfectioneze in meseria sa. 4{a timpul-vacantei de vara, este trimis la felurite cursuri de perfectionare). Sa culeaga folklor, documente si alte tn- aémodri pentru’ monografia satului. Sa depund stdrvinte pentru. clddirea sau adaptarea localului de gcoala. Sa tindAPOSTOLUL_ c 7 -— rho contact permanent cu s&tenii si s4 le dea tndrumariin ros- furile lor gospodaresti si agricole. Sa nu credeti, cd cu aceasta gi-a facut tntreagd datoria. Mai trebuie s& poarte o lupta aprigd cu cn o legiune de dugmani, vazuti si neva~ zuti. Amintim numai cativa: Nepdsarea populatiei fat’ de gcoal3, Lipsa de tncredere cu care este intAmpinat fn sat strain. In novile tinuturi se mai adauga pealocuri pornirea dugm4noas4 a autoritatii comunale, tn special a notarilor de neam strain. Mai are s& lupte pretutindeni cu absenta de prestiziu a gcoalei. Cu propria sa lips& de prestigiu.. S’a tntrebat cineva ce autoritate poate s& inspire bietul dds- cAlut nou sosit, care se_prezinta sdtenilor cu coatele rupte si genunchii peteciti? Unde este prestigiul tavatitorului, care din prima zi se vede nevoit sd ceard tdranului pat, masa si bani pe credit ? Ce autoritate morala poate 8A aiba, fatr’un tinut minoritar. reprezentantul ideii de stat, primul agent al operii de unificare si de apropiere a elementelor strdine, c4nd el se infatiseaza fntr’o postur& jenanta gi de- gradatoare, care-I_pune in vadit4 inferioritate fata. de dae c&lul minoritar? Dar nu s’a ispravit. Mai are de luptat cu manuale proaste, cu perceptor, uneori cu organele de con- trol gf pe de asupea co foamea, Cand § mai rémine wreme nertru odihnd gi pentru datoriile Iui de parinte si cap de familie. *. Aruncat de soart& tntr’un sat de oameni améariti, to- zestrat cu o pregatire dubioasa. stipdn pe un modest bagai intelectual si purtand stizmatul nuei mucenicii ignorate, t&= narul tnvdtator, eu priviri de orfan, pus in fata unor aspre realitSti, este JAsat s& Iupte singur singurel cu acest cor plex de adversitati. Este firesc sa i-se para, cA toti vor 8: sting’ biata lum4ndricd, pe care o tine sfios in mand. Si acestui tandr i-se cere un suport moral de stdncd. O ner- manent4 vutere de autogalvanizare a elanului propriu. I se cere rabdarea lui Iov gi tnteleptivnea lui Solomon. I-se cere 88 fie eron gi mucenic. Lupta se di evident cu mijloace ine= gale. De aceea birvitorii sunt rari. Cand acest fnva{&tor cu atAtea sarcini pe umerii lui firavi se gdsegte slab, dezarmat si nepreparat de lupta, cand el n’are nici casa, nici masa. cAnd e silit s& se culce adesea mai flimAnd dec&t copilul t&ranuluj. s4 nu ne_mirdm, cd mizeria fl alungd uneori ta bratele disperdrii, Dar bratele desnAdejdii. sunt prea strin- gente. Si nenorocitul se refugiazd atunci fa bratele omulvi politic. care i-se prezint& tn postura miraculoasd de salvar tor. Cunoastem procesul acesta sufletesc. care se petrece sub ochii nostri. Ceace regretim profund este, cd trebuie s4 asistim neputinciosi la tragica Jui desfasurare. Bietul dasca] de unde s4 stie cd. shucinmul lui sufletesc pentru omul politic este un fleac? El n’are putinta si bdnuiascd, c& preocuparile lui de ordin morak gi cultural pe demago-8 ____APOSTOLUL gul fl lasd rece. El nv gtie, cd cultura cere o selectie a va- Jorilor, cata vreme politica uniformizeaz4 totul gi prin nive- Tare “coboara orice valoare personal’. Contrariat la tnceput, pe incetul tncepe fns4 ase familiariza cu noua_conceptie, ey nowa zeit’, care acorda vrivelegii agentului de club, -in- fererit de valoarea lui intelectuala. Dezamdagirea nu putea s& tnt4rzie. Trambulina politic’, in afard de meteahna unor eater, n’a adus corpului invdtdtoresc nici putinta de afirinare, nici un alt mijloc de evadare din iob3gie, Au ra- nas pin’ astazi o simpla masd de manevra. Din baltcaca Doliticjanismului nu puteau sd rdsara, decat florile raului, Jeaceea, alaturi de dascalul—mucenicne lovim de dascalul- trepadus. Alaturi de directorul abuziv gisim pe tnvatatorul hoinar. Alaturi de t4ndrul dascal, cu chivul ofilit pe care-1 gisiti vegnic tn mijlocul copiilor, intr’ cocioabé de barne F4r4. geamuri, cu mamaliga facutd pe 3 zile tnainte, cu grab bland si resemnat, aldturi de acest martir al datoriei avem ast4zi pe dascdlul tembel, smecher si cu tupeu, care-si bate joc de chemarea sa. Vrei s3-l insfaci de euler si s4-i aplici corectiunea binemeritataé ? Te pomenesti fatd tn fata cu o- il politic, care-ti sopteste avdsat: De Asta si nu te ingi. E omul meu“. Iat4 tipul nou, al dasc&’Julni de con- afacere,, pe care I-a plamadit politicianismul. In loc s& ja o' carte In mn, si sA ias& cu ea pe cAmp, in ceasurile li- bere, tn loc s& stea de vorb& cu satenii, el fuge din sat ziua si noaptea. Il g&sesti la oras. pe corso, cu tigara ’n gura, Ja'cafenea jucand table, fn tirg, la revizorat fara nici o-treabd, ‘sau discutand grav in anticamera prefectului. Il g&sesti pretutindeni numai Ja scoala nu. Licheluta didactica, ereatura omului politic, se sporeste ca buruiana cea rea. Bouruiana-aceasta ndnadeste tot mai mult firele de erdu eurat, -Si marea majoritate a racilelor. de cari suferd as- t4zi scoala, sé datoresc ei. In timnul din urma procesul de desmeticire pare a se intrezdri. Astentiam sa-1 vedem de- -sdvarsit, iar pe dascali pusi pe drumul ce duce la destinul lor adevarat, care nu poate fi politica, ci satul. * eo Paralel cu aceasta am dori sA se schimbe ceva gi in dina, care fabricd pe apostolii satelor. Pentru ca invata- torul s4_poata fi aceea ce trebuie s4 fie, un factor viu si. déterminant in procesul de civilizare al satului, el are ne- voie de o pregitire potrivitd. pe masura obiectivulvi sau. Or, pregitirea profesionall, cu care pardseste dascalul de astizi bancile gcoalei, s’a dovedit sdraca si nesuficienta. Un profesor ardelean, vorbind de datoria fnvatatorilor de a al- cdtui_monografia satului, spune negru pe alb, cd majoritatea lor.cu-si tndeplineste rostul social gi cultural. Ei av mani- fest& 2proape nici o infelegere pentru bogitia valorilor de culturd -sdteascA si nu figteleg sd dea invatimantului unAPOSTOLUL, raport organic cu satul. St& tntre comorile minunatului folklor rom4nesc, ani de zile, cu ochii tnchigi si cu urechile astupate. ,Preg&tirea de astdzi a dasc&lilor ignoreaz’, din nenorocire, multe laturi importante ale activitatii, care-i ag- teapta fn mijlocul tdéranilor“. Un profesor universitar face, fn aceast& ordine de idei, afirmatiuni ‘si mai grave. Dat fiind, c& ele pornesc din pana unui fost ministru -al.gcoa- Jelor, le g&sim interesante gi vrednice de a fi reproduse textual : —Nu e suficient — spune d-sa — 84 fabricdm la co- manda exact atatia invdtdtori de cati avem ‘nevoie ca s& ajunga tot la 50 de copii un dasc&l. Deocamdataé trebuie neaparat facut ca scoala primara s& inceteze de a fi 0 fic~ tiune. Ea exista adesea numai in statele de plata. Nu nu- mai din cauza politicii, cum se spune, ci mai totai din cauzd c& absolventii nu sunt destul de patrungi dé misiunea Jor. Nu au constiinta unui apostol, Ei privesc scoala maj mult ca mijloc de a c&pata o cotad din buget gi trdiesc- mereu cu gAndul de a trece dela sat Ja oras. CAnd politica gcolard a numarului va fi fnlocuiti cu politica bunvlui_ simt, -ba- zat& pe realitate, atunci multe se vor tndrepta...“ Fara si impartdsim pe de a intregul acest punct de vedere. suntem totugi de convingere, cd dascalul ‘slab pre- gatit si rdu platit constituie, nu un factor de productie cul- turala, ci maidegrab4 o sfidare a fasagi ideii de educati Imperativul categoric al vremilor noastre cere oame: cu alt& structur’ sufleteascd gi cu un alt suport moral. A- cesta nu-i poate da, decdt o alt& scoala normala, cu o alt& programa, in care sd intre si problema ridicdrii satului, pe cale economica gi: sociala, cu toate ramificatiile ei. Atunci cand termina scoala fnvdtitorul de maine va trebui s&-gi cunoascd amdountit cAmpul de operatii. -Fiecare dascal ar trebui sa fie la noi un fel de Popa Tanda. Deaceea -soco- tim, -cd, tnainte de toate, artrebui 94 dispard din gcoala normala atmosfera de semanatorism leginat side romantism visitor, care se mai p4streazd din cele trecute vremi. dispara poetizarea nebuloasd a unei pregiatiri, care trebuie sa fie pozitiva simasiv, ca stanca. Avem nevoie de das- cali cu pregatire practic’ si cu simtul addnc al realitatilor satuluj, gata si dea viept cu ele si sa le birvie, iar nu de copilandrii ratati si dezorientati, cum ne vin multi, cu ve- Jeitati de reformatori, de gazetari si de politicieni, dar cari 4n mijlocul plugarilor se simt “stingheri gi straini. Munca de fiecare zi a invdt3torului va trebui indreptata -spre--ei, spre cei fara leac si fara cdlauzd, spre tradatii tuturor re- gimurilor. Adevaratul invatator este numai acela, care fa- telege s&-si confunde destinul cu al satului. Cel ce nu tn- telege aceasta religie, n’a tnteles nimic din chemarea lui. Dar-un lucru au trebuie uitak Oricdt ar fide capabil10 ae __APOSTOLUL gi de identificat cu rostul sdu, opera integrala de ridicare a satului nu se poate sprijin1 numai pe umerii tnvdtato- rului, Un singur stalp nu este deajuns pentru cladirea, de care vorbim. Ca s& fie solid si trainicd ar trebui sd se razime cel putin pe trei stdlpi: preotul, notarul gi invata- torul. Cunosc sate, a cdror populatie era vestita de oameni rai, stricati gi chiar hoti de drumul mare. Un dascal inte- lept gi avtoritar, mand in mAnd cu notarul, i-a transfor- mat pe fncetul intr’un sat de_gospodari model gi de oa- meni cu frica lui Dumnezeu, Ridicarea satului tncepe dela formarea conducAtorilor sAi firesti. Aici este alfa gi omega culturii poporului. Infratirea acestor trei frati de cruce con- stituie piatra de temelie a tnfloriri satului. Numai din stra- dania lor darz4, unité tn aceeagi brazd&, poate sd rasara primenirea unor stari rele gi ndravuri tnriddcinate. Numai ea poate sd schimbe fata satului, prin fofaptuiri reale gi de lung durata. Iar menirea tnvatatorului aceasta este: s& schimbe fata satului S& creieze acolo o nova forma orga- nicé de culturd-pe toate tardmurile. Adevdratul carturar dela sat se deosibeste, cum vedeti, de cdrturarul dela oras. deosebire radicala. El este mai mult un tdran luminat, care tr&ieste cot la cot cu obstea satului si nu se desprinde prin nimica de viata lui. Invdtdtura din scoala normala poate fi cat de vastd, cat de patriotic’ si de pedagogica, daca spiritul ei fl tnstrdineaz& pe dascal de cei nevoiagi gi nestiutori, care-] agteapta, daca ea-] face sd se simt& des- mostenit gi, ajuns acolo, in sat, el rémdne un izolat, un pantalonar mandru gi dispretuitor, zadarnica este toata scoala lui 9i toatd fnvdtdtura lui. Dec&t aga, ar face mai bine s& plece din sat..Taria noastra de veacuri, stanca de care s’au sfarmat toate valurile dugmanilor tn trecut, a fost legdtura Str4ns4 si nezdruncinata dintre cdrturari si popor. Legdtura aceasta, care mai ales aici tn Ardeal a fost mai adanca gi maj sincer4, de cAt pretutindeni, astazi tncepe sd slabeasca. Ast&zi .Amicii satelor“ trebuie transi cu arcanul spre a sé“constitui in societati aparte. E pacat si e caraghios. Agteptém deci nova gcoalA normala, care si dea invata- torifor pregatirea de care au _neanaratd nevoie pentru a fi adev4rati stalpi ai satului. Si mai agteptim sA se nascd ace] ministru rom4n, care si scoaté pe preoti, pe profe- sort gi pe fnvatdtori din politica si s8-i redea exclusiv altarului. catedrei si destinului lor. In fine mai asteptim sf se schimbe cAteva articole din legea invatamantului_pri- mar, in special cele orivitoare la transferdri si la deta- s&ri. cari astdzi constituie o adevaratd plagi a gcolii. Si in fine 0 série de alte schimbari in organizarea si admi nistratia gcolara, ‘de care nu e locul s& vorbim acum. ee Educafia unui popor, ridicarea lui in cultura este o opera. anevojoasd, care se face numai pe fncetul gi paralela cu anumite prefaceri de ordin social si economic. Cultura nu se face cu risipa de vorbe. Sufletul unui neam ae-al- cdtuieste fardmita cu férdamig¢d, Fiecare din noi suntem da- tori si dim.din sufletul nostru atdta cét putem,. tn~locul unde ne-a aruncat soarta, pentru a spori fardma de cul- turd gi de traditie pe care am mostenit-o, pentru a {ntari si a ridica spre culmile Juminii sufletul taranului fara de care nici un lucru mare nu se poate face*—cum annnea Alexandru Papiu Ilarian la 1860. e GH, TULBURE »Calea unei vieti“. Este tito) unet carti al cérei autor « d-l medic Panaite Zosin Dup& insngi titlul co i s’a dat, se poate tntelege ugor, oh aceasté carte este un tratat de pedagogie practica. Degi este o luerare de stiinté, totugi datoritS. metodei sub care este tratath — exemple si observatii nenumirate— 0 face sb fie inteleast side cei maj modesti cXrturari gi deci cu atét mai ugor do tavétatorii nostri »Calea unoi victi*, este cel mai pretios auxiliar al orfotrul invititor si tata de familie si un nepretuit sfituitor gi indrum&tor pentru orice tinir, Este o carte unick in limba romfneascd, Toate chestiunile de pedagogie ce preocups. azi lume peda- gogilor suvt tratato pe fntelesul tuturor, intr’o limb& curath si sib © forma atrig&toare gi calda. Cartea este imp&rtith in 4 capitole: 1) Copiliria gi adoles- centa, II) Tineretea, TIT) Virilitatea, FV) Maturitatea gi bAtrinetea, Ca si se poatt vedea importanta acestei opere pedagogice, dim titlo] catorva capitole : Cine n’a fatemejat.o cast gi n'a creseut un copil, n’a trait, Curiozitatea gi ateatia la copil, Puterea predis- pozitiilor si partea educatiei .. Educatia si instructia pozitivé. Degtep- tarea: instinctulni sexnal,.. Domolirea pornirilor sexuale,,. Diversele tipuri intelectuale ., Indrumarea spre 0 carierd.,. Alegevea carierei, Diferite cariere, Pregitirea carierei alose, Perfectionarea carierei, Practicarea carierei.,. Primul pas tn viata sociali,,. Legiturile derude- nie, de conostint# si prietenie... Dragostea gi prietenia. CAsktoria si c&snicia, Atitudini: religionse, morale, politice, filosofice,.. Activitatea publica si culturals. Activitatea politic. Popularitatea,., Igiena sufle- teascé si trupeascd. Intelepciunea, Batraneta Retragerea Eto., etc. Cartea e scrish pentru fiul stu adoptiv. Este fa felul oi »Emil* al Rousseau; dar dup& umila noastrd parore, e cu mult mai clari, mai sincer’ si mai sistematic’ de cat aceasta, Lucrarea cuprinde 309 fete gi cost& 150 lei, Se poate comanda Ja Iasi, la autor, care e medio la spitalul Sf, Spiridon sau Ia orice librarie, P, GHEORGHEASAa APOSTOLUL OBSERVAND VIATA Vatori_ spirituale. dia ,L "Education Enfantine“, de F. GARCIN ExaminAnd armele materiale cu cari este dotat omul. spre 4 sustine Jupta fari rigaz in contra infinitului mare gi infinitulni mic, nimeni n’ar putea si anunto o victorie. Observati cum a fnasmat natura fiintele spre a-gi proteja sckparea lor; un simplu vierme poate sk giureasc’ pimantnl, spro a-gi face un adipost ; © c&rtité are puterea de a scobi cu unghiile sale galerii protec- toare, fn mijloval cérora se plimba neturburat’, gazela scap& do urmiritori prin agilitatea picioarelor sale, pastrea este protejath prin posesiunea spatiului nemirginit, hipopotanul este linistit sub chiurasa pielei sale, loul este st&pAnul, datoriti ghiarelor sale teribile, isr elefantul fi bate joc de toti ceilalti pe care-i edrobegte fn inelele trompei sale. Omat soseste pe Inme gol, mai slab de ct o richiti, govie, tremor’ sub o suflare, Zilele sale sunt la dispozitia infinituhii mic, pe care nici un ochi nu-l poate ziri, Degetele sale sunt incapabile si deschida fo pémfnt o gauri care ar putea si-i fie un refugiv, cel mai modest dintro pstrupede fntilnit in drnmul siu, poate si-l tnvings fart greutate. Dar el este In picioare, cu frontea c&tre Jumina, pe cand celelalte vietnitoare sunt fntinse eu botul c&étre pamant. Dramvl sdu se deschide printre Inmini, pe cand celelalte se miscd Intr’o tntunecime eternk. Dorpul” siu este gubred, dar el poart& fm sine puteree gindirei. toate asalturile mor la picioarele veintei sale, Creierul sku a multiplicat puteren degetelor, creind uncltelo: pirghia spiritolui séu si nobleta inimei sale 1-an ridicat pe drumul idealulut, pant'n vecinutatea Creatorului. ‘Aceste forte imateriale ve cari el le numeste abnegatie, devotament, sacrificiu, iubire gi mil’, orgoliu si iertare, au in- genunchist pamantul fn serviciul trebvintelor sale, “ * “El, aga‘de sgircit servit la distribuirea puterilor fiziee, v’a fucetat de a creste, de a se inobila priu fortele sale spirituale, Dact el este atpanul, aceasta se datoreste puterilor sale de virtute, dack el este regole, aceasta numaj prin lumina spiritului stv gi perfectionarea nefncctata a moralitatii sale. Ori, noi trecem printr’o perioads stranie, S’ar zice ch omul vrea s& se lepede de valoarea 8a spiritualé, Nesocotind intaetatea spiritului si scoborand puterea calit&tilor morale, f-si adund toate preorupirile tn grija unicé a unei bune sthri materiale, Nu! influenta spirituala, nu trebue sil fac& po om si uite grija co-o datorost corpulni sin, cultivarea idealului nu trebue ef subjuge fizicul pind la absolut, care con- dace la inliturarea oricrei satisfactii. Nici’an ordin superior no ne coidamn& si stim fn cadrele unei vieti vegetative, Dar in sthimb, trebue oa toate cerintele igienei, ale sporturilor, aleAPOSTOLUL roy 13 were plicerile materiale si acapareze toat’ bundvointa tm detrimentul spiritului ? Observeti acest tineret care tnainteazi in viajS, fara. sd-gi acorde un singur minut de reculegere. Gandul- sin n’apertine nici respectului ce-l datoreazd ascendentilor, nici iubirei. péman- tului natal, nici culturei personalitdtei. Toti acesti,tineri cetdteni de lume, jurd pe umanitate, prosternind egoismul lor la. picioa rele vitelului de aur, Desinteresarea n’are ce cduta fn inima lor, regulele morale au cedat locul goanei nesfargite dup& bani, spre a alerga in automobile, spre a strabate spatiu) in avion, spre-s desface ecranu] unui cinematograf, spre a primi vorbele maginale ale T, F. F, Toate acestea trebuesc, in socictatea noastr’ schim= b&toare, pentru a-obtine necesarul in existenfa normala; dar: ne putem lipsi spre a gandi, a medita, a iubi, a se ruga, pentra ® practica onestitatea, dreptatea, intr’un cuvant, virtutile cari con~ stituesc forta realé a omului, spiritualitatea sa, Der vai! magina zdrobeste spiritualitatea, Viata interioar’d fuge in fata avalangei exclusive a placerilor, Spiritul a stiuf tatr’e zi si captiveze animalul si sd-] subjuge ; astizi magina a inloonit animalul, iar omul este servitorul siu, El se complace tn greutitei materiale. Desimea perdelei caro voaleaz’ orixontul sperantelor sale vaste, nu-l face si dea inapoi+ Nn mai‘exist’ ascenziuni de urmarit ; deliciile materiale ajung spre ai” nutri ambitiile, Care for{i va elibera secolul nostru din subordonarea mate~ riald in care se gasegte, si-i va reda constiinta valorilor spirituale? Care forjé va seobori vifelul de aur de pe altarul vel ooupt gi-l va reduce la rangul siu de servitor ? Cat de mandri vom fi-dack aceasté fora va vaste din educatia noastra din gcoli! Buourig noastra va fi maro, daci din inaltimea catedrelor va seobort razele cari fac si renascA un ideal, care s& arate spiritalui calea Viefei pe cure nici’o influent& n’ar fi trebuit s'o. tndop&rtese, Traducere de.Z. M. e Ce poate realiza scoala. we poate reaiza scoala. Un ‘distins cérturar al {arii noastre, d-1 Prof. I. Simionescu, constatd cu durere cd nu existé viata in gcolile noastre. Unul din cusururile scoalei de azi, este izolarea ei de viafé. Ce este in afaré de programe, nu numai cd nu-e-insistent accentuat, dar nici mdcar pomenit in orele sau in: timpul ‘liber. Cei mai mulfi dintre elevi n'au urechi Pentru nimic ce nw-esie in carte si in scoald. N’au ochi sd observe ceia. ce zilnie vad, n‘au niciun interes pentru ceiace este mai deosebit. Cei mai buni elevi sunt considerafi acei ce nu spur nimic mai mult decdt litera cdrjii, acer ce nu gGndese. mai mult gna incurcd cu intrebéri pe dascal, ori acei cari stau in tacere $i Pasivitate in timpul explicarit lectiilor,APOSTOLUL Intr’o astfel de clasa vei intélni compuneri Ia fel, probleme identice, munca uniformd (desen, I. manual etc), toate care duc la distrugerea valorii si impedicarea desvolidrei personalitatii copilului. [ntr’un articol publicat de Adolf Ferriére, directorul biaroului international de educafie dela Geneva, am fost vizati noi, Roménii, asupra rutinei ‘ce domneste in invdféméntul romdnese. Noua filozofie a educafiei pretinde scoalei de azi si aiba mai multé grijé de a face din elevi puteri creatoare, folosind predispozitile si spontanietatea lor, atunci cand ei singuri isi ranifesta dorinja de a-si pune in valoare toata fiinfa lor, toatd eugetarea lor, contribuind astfel la desvoltarea liberd a persona tapi lor. Peutru reglizarea acestor lucruri, scoala trebuie sd acorde o mai larga infelegere a sufletului copilului si o mai bund pretuire a vietii. »De voim via{d, sd ne asezdm in viafd, sd vedem pe copit waga cum este, asa cum doreste sd fie; sd-i asculiam bdtdile winimii, palpitarile dorintelor, sd-l asezdm intr’o atmostera ca- spabila sd sustind si si facd sd creasca micul organism fizic n»gi moral.” (John Dewey). Taté céteva forme prin care s‘ar da mai multd viafa gcolii a. Atelierul de lucru manual, impodobit cu lucrdri_per- sonale de ale elevilor, din orice material gi de orice fel. (Unde nu sunt atelicre, lucrdrile sé se expund in clasd, in dulapuri cu geamuri, pe polife, pe perefi etc.) 2. Biblioteca clasei, alcdiuité cu concursul elevilor (con- tribufii banest dela cei avufi, carfi adunate dela elevi, abona- mente la reviste, etc.) Se vor selectiona carfile dupd gradul de desvoltare al copiilor, varstd. sex, regiune, si:apoi se vor pune in. circulofie. Biblioteca desvolté gustul de citit si dé loc la comentéri gi la complectarea cunostiinfelor. 3. Cooperativa gcolara si Casa de economie, prin care se pregdteste spiritul de economie, ordine, solidaritate, filantropie, responsabilitate si administrarea bunurilor altuia. 4, Gradina de zarzavat, de pomi gi de flori, formeazé spiritul de solidaritate, de munca in comun, de ordine este pe lénga ocazia ce fi-o dau la predarea noilor lectii de St, Naturale. 5., Desenele libere, din imaginafie, din memorie, ori cele &eografice, aunt mijloace de cunoasterca aptitudidilor, de for- marea spiritului estetic, de aplicare asupra lecfiunilor la geografie, istorie st. naturale, etc. Aceste desene sti impodobeasca un col din sala de clasd. 6. Colaborarea elevilor la pregétirea lectiilor cum ar fi cele de stiinfe, la care elevii pot aduce materialul intuitiv (muzeul), precum gi la formarea problemelor ce preocupu satul, oragul, oeupatia parinfilor, avufia regiunii etc. 7. Sedintele saptamAnale, (sdémbdta) in care timp sti se facd. si educafia elevilor. Iatd ce-ar cuprinde aceste sedinfe :APOSTOLUL ___ By a) Deprinderi de bund puriare (in scoala, acasd, pe stradd, Iv biserica). b) Deprinderi igienice (curd{enia corpului, imbrécdminte) ¢ # artistice (impodobtrea clasei cu lucrarile eele mai reusite). Comunicarea rezultatului purtdrit in timpul sdptiménii, @ progresului invdfaturii etc. e) Sedinfele de judecatd (conducerea de sine a élasei). F) Societéfi sportive (strajérismut). ) Corespondenja interscolard. Fatarsit ca mijloc de realizare in scoala sunt gi serbarile gcolare, cu care prilej copiii cei mai dotafi, au ocazia si se manifeste public. Serbdrile scolare sunt gi ocazit de strénad colaborare intre scoald si familie. «In aeest fel scoala s'ar incadra in ritmul viefit $i ar inldtura cusurul pomenit de d-l I. Simionescu. C. LUCHIAN Tolstoi ca pedagog. S'a scris in toate revistele cu ocazia fmplinirei a 25 ani dela moartea lui Tolstoi, tot felul de articole, fnsa nici unul nu a scos in eviden{a calitatea de pe- dagog a eroului dela lasnaia Poliana. * Dintr’o familie de nobili rugi_se nagte in anul 1828 la lasnaia Poliana, Leon Nicolaevici Tolstoi. Urmeaza scoala de ofiteri_ pe care o absolveste la 1851 Din acest moment cfiterul de artilerie’ duce viata in desfrau pana cand scarbit se retrage din armata plecand in {éarile occidentale unde studiaza patru_ani. Reintors in Caucaz spre a studia viata oameni- lor nefntinati-— aga ii credea— dupa o bucata de vreme, plecé la Moscova, unde zgomotul si viata de placert il determina sa plece la locul natal —lasnaia’ Poliana: Aici Tolstoi scrie studii filosofice, pedagogice, literare . a, cari vor apare complecte peste cativa ani in 95 volume sub directia publicistului Vladimir Tehertkov. * * Lupta lui Tolstoi a fost toata viata contra clasei16 AP OSTOLUL din care se ndscuse, crescuse gi in care a trebuit sd irdiascd toata viafa. Oficialitatea il indispunea gi deaceea ducea o jupta-vecinica. impotriva-i fara a fi stingherit caci chiar Tarul il luase sub ocrotirea sa. Siguranfa tot- teauna era pe urma sa gi raporta tot ce facea colosul dela Jasnaia Polisna curtii dela Petrograd. Biserica care se indepartase dela adevarata doc- trina. preconizata de Isus gi Apostoli —dupaé cum gandea Tolstoi— excomunica pe ateu indepartandu-l pentru totdeauna din randurile credincinciosilor. Tolstoi nu se lasa intimidat ci preconizd gasirea normei de viata in evanghelisti si mai ales in apostolul Pavel care spunea: fericit e acela ce flamanzeste si tnsatogeaza& de dreptate. Nu dezarmeaza inaintea oficialitatii de stat, cerand insistent sa fie arestat_pentru scrierele sale, pentru faptele sale gi a su fi arestati cei ce impartasesc ideile gi dugi in zdpezile Siberiei. Scrierile lui Tolstoi nu sunt numai un indemn la supunere a altora, ci insugi si-a croit viata dupa cre- dinfa sa, urmand pildele cu resemnare, transforman- du-se fn cel din urma {aran, punand mana pe coarnele plugului, locuind intr’o cadmarufé scund’, mancand cateodatd pe zi, ba, ajunse acolo cd voia s4 imparta averea intre locuitorii satului, daca familia nu s’ar fi opus; intrand in conflict, care nu se apland pana la sfarsitul vietii. Pus s& judece {aranii_ce se rasculase in contra Tarului..ii achité pe tofi si pentru care motiv fu dat afara. ek * In toata doctrina sa, se poate urmari un singur bun: iubeste pe aproapele tau, ajuta si D-zeu iti va ajuta, pentru ca sa fii fericit in lumea viitoare. Dela acest percept moral Tolstoi trece la apli- carea lui in societate, ajuténd pe tofi {aranii din jurul lui, mergand in casele lor sa le dea hrana trupeascad gi sufleteasca. Noaptea tarziu se gasea prin bordeiul unui om, unde le citea din biblie gi acolo cu ei traia viataAPOSTOLUL i 1? intens. Iar cAnd venea acasi sau era adus —aceasta se intémpla de cele mai multe ori— spunea ca intra fn iad. Aceleasi principii le-a aplicat in invafamant unde a functionat o bucata de vreme: inva{amant liber, de placere, bazat pe moralitate gsi religiozitate. Scoala dela lasnaia Poliana facuta de Tolstoi, intrejinuté si aplicand principiile scoalei moderne, inflacéra fiii satulvi si-i facea dornici de fnvafatura. Pentru a ne da seama de felul cum intelegea sa facd educatie, voiu povesti urmatoarea int4mplare a Jui Tolstoi. Intr’una din zile un revizor scolar veni sa inspecteze scoala dela fasnaia Poliana gi intrand in clas, vazu in mijlocul salii_o movilaé de copii: Revizorul strigd la ei sa se linisteascé si intreb’ pe un scolar de d- invafator. Nu mare fi fu mirarea, cAnd dupa ce coniii se asez& in banci, in mijlocul salii tolanit la dugamea, statea Tolstci. Revizorul il intreba: »Ce faci acolo ?* lar Tolstoiraspunse: ,invdt cu copii”. In urma raportului intocmit de revizor Tolstoi nu mai putu intra in clas. Totusi seara cu cérticica in mana, Tolstoi se ducea pela cascle gcolarilor sdi, invatindu-i buchele entru a putea deslega cuvintele sfinte si pline de feles ale Mantuitorului. In toate scrierile sale se vede grija pe care o urta educatiei poporului, pentru care igi jertfise tot impul si indemnul pe care il punea spre a ridica poporul sau, prin cultura, de sub impilarea aristocratiei, Biandetea tui era o revarsare binefacatoare asupra sufletelor cei injelegeau gandurile gi-i urmareau chemarea. In zile de sirbatoare iesea pe cAmp unde faranii Ml Inconjurau spre a le exvlica din Sf Evanghelie. De aici ura neimpacaia a preotilor impotriva Iui Tolstoi. Scoala dela lasnaia Poliana pune in aplicare rincipiile lui J. J. Rousseau: respectarea individua- itatii copilului si educatia negativa. Nu cautaé a face din copii zei dar nici nui lasd fn voia soartei. Tolstoi stimula interesul pentru invafatura gi cduta a le clarifica in mintea ‘copiilor, Cauta a da copiilor38 _____APostoL ur mai multe realitati si nu vorbe goale, care sa-i farmece pentru moment, fara a lasa urme temeinice. lar in ceiace priveste dreptul la viata, inca din scoala caduta ai indruma pe calea adavarata a mandriei civice. Toate principiile pe care Rousseau le prescrisese pentru elevul sau, Emil, In ceiace priveste educatia poporului imita in- tocmai pe Pestalozzi caci se gasea in secolul luminarii si educafiei poporului cand tofi erau indrumati spre cercetare, liberand natiunea de sub tutela in- crederii in autorita{i si prejudecati. Punctul principal al educatieila Tolstoi era iubirea si credinfa ceeace preconiza si Pestalozzi. ,Inaltarea naturii omenesti la umanitate prin iubire si credin{a, e scopul suprem al educatiei*. Copilul trebuia sd aib’ perceperea intuiliva a iubirei c4ci numai atunci se va naste in sufletul sau germenul acestui sentiment. ,Numai cine a fost ivbit, poate sd iubeasca” spunea Petalozzi si pe acest prin- cipiu s’a bazat Tolstci cand a infeles sa fie prieten cu copiii. Inca multé vreme va trece si scoala dela lasnaia Poliana, va lumina ‘peste-veacuri prin metodele peda- gogice intrebuintate si prin caldura sufletului celui ce a infeles gi iubit pe copii. * * * Nefiind inteles o viata intreagd de cei ce-l in- conjura batranul Lew. Nicoldevici Tolstoi fuge de acasé, intovdrdsit de doctorul Mocovitchi. si fica sa Alexandra Livrona, fara o cale precisd. In drum se imbolnaveste gsi in gara Astapovo inchide ochii la 7 Noembrie 1910. D. TIPAAPOSTOLUL ; 19 Scoala si Caracterul. De protutindeni si chiar dela cei ce ar trebui 8% vorbeascd thai putin, se ridic’ protesttri si nemultumiri tmpotriva tofatisirilor din ‘ce fo co mai tmbicsito si mai complicate fn grentiti, ale viefii noastre publive economice-financiare, intelectuale, sociale, morale ; iar lipsa de putere ca si ne scape mai curand de aceste greutati pe care abia le mai putem tnaura, dovedese o& ne gisim fntr'o aya de complicati crizA de cugetare serioas’; tne&t si sin- gurile puteri ce ni-au mai rémas, tn loc s& Je fudreptim cu hoté- rire si curaj, fn directia actiunii constructive, din contr’, le cheltvim per’c4 tnadjns, fér& nici un profit, nici pentru noi, nici pentru socictatea fn mijlocul ctreia tréim si pentru care singur’ ® bine sé tréim. Ne ametim de frumusetea vorbelor gsi n’avem curajul 84 'nlocuim vorba cu fapta noastraé, Ne incfnté vorba cA scoala pre- gateste viitorul {arii, degi efectele scoalei asupra muncii ce trebue 8& se desfgsoare pentru progresul acestei tiri, nu se tocmai vid, In scolt ne striduim si dim certe gi cunostinte cat de multe, dar fark prea multi griji de a le gi lega aceste cunogtinte de aloxtuirea sufletease’ a copiilor nostri. Ori rostul gcoalei nu esto si vAre fn cap cunostinte seui, u nemiluita, ci fn special s&{ se ocupe de sufletul gi inima elevului, cAutand a-i forma si caracterul. Regele Carol I a spus de mult, la inaugurarea unei scoli primare in Bucuresti, un mare adevir. Adresindu-se sutelor de profesori adunati 1a solemnitate, le-a epus : »Ag dori cain scoala pe care o ridicati acum sé dati mai Puftne cunostinte elevilor, dar sa le formati caracterul ! Pentru cd, eeeace nu poate face un ocean de invdtati, poate face o picdturd de caractere!“ Titn Maiorescu a luptet si el pentru a se promova fn gcoli acelas adevar, Si inc’ alti cativa oameri de scoala. Dar se vede treaba c& au fost prea izolat si au rémas simple sclipiri de soare fn Intunericul etern. ~Scoala gi Caracterul', nu este numai o tmpreunare de ouvinte, Inate la intimplare, ci este un titlu pornit dintr’o jude- oath adincé si o inim& caldi, acela pus ce Férster —marele pedagog elvetian— pe admirabila lui lucrare de educatie gi {u- drumare: ,,Scoala gi curacterul", Scoala ar trebui si dea —pe angi culturs— gi caractere, Rar tng s’a vazut dascali pitrungi de acest adevir, de aceasth misiuue grea, dar tot po att de necesaré unei natiuni care rive negte si-si vad& copiii erescind solizi la trup si suflet, In ceasul de pe urma, pan’ mai este posibil de tndreptat ceva, trehue si ne trezim la realitate! De dimineata si pan’ seara #4 nu avem de gind alti preocupare deuat aceasta: »Ce trebue si mai facem pentru a intiri ideea gi a acfiona30 APOSTOLUL sub toate formele, in scopul transformarii gcoalelor to cilitoare alo sufletalor gi inimilor, pentru ridicarca omului Ja indltimea eare-i poste da numele de om adevirat, caracter intreg gi cinstit, profund cinstit !“ Altfel ne prabusim cu tofii gi nu ne va mai ridica nici o for{é din lume. Fa{& de indolenta genera]a, care bautue pretutindeni fn fara asta ai care a scoborit atat de mult nivelul unei vieti morale, slabind orice organizare, ar trebui si ne tngrozeasch lipsa de caractere din ziua de astazi gi care nu so datoreste decit lipsei de pregitire sufleteascé a caracterelor | ath adevarul, iat’ cheea izbivirii Natiunii noastre | La luorn, dase’li romani ! Lupta e grea, dar izbanda va fi framoast, VASILE N, CIUBOTARU Delapipirig +_Gheorghe Cadere In ziua de 2 Ianuarie 1936, a fost inmormantat in satul Buhalnita, cel mai batran dascal din judetul Neamt, Ghe- prithe Cadere. Ceea ce a fost acest invatator, care a murit fericit, se arati foarte bine in urmatoarele cuvantari: a Domnului Leon Mrejeriu, in numele Asociatiei Invatato- rilor si a judetului si a Domaului S. Purice, revizor scolar, in numele Ministerului Instructiunii Publice, Cuvéntarea tinutd de d-1 Leon Mrejeriu—Prefectul judetului Neamfu— la inmormdntarea invdtdtorului pensionar si fost primar Gh. Cddere, din Buhalinita, in ziua de 2 lanuarie 1936. Intristaté adunare, Cuvintele scripturii ,Omul ca iarba, zilele Ini ca floarea cimpului“, araté nu-numai cat de scurtd este viata noastra pimdateasci, dar gicit dé firavd este si c&t de pe neasteptate se poate curma, La pragul mormastului se incheie toate jupeci- file in legatura cu pamAntescul din noi gi este prilej de gandire care si treacd peste mormant gi si intre fn vesnicie. ‘ Dac& la fiecare sfargit de viatd pimanteasci-a semenilor nostri, am cugeta mai adanc asupra rostuluiAPOSTOLUL a4 fostru pe pamant, am fi mai buni, mai milosi, mai harnici, mai cumpatati, mai cu omnnie, Ura, rautatea, razbunarea, lenea, destranarea, zavis- tia, minciuna, s’ar topi fn sufletele noastre si ne-am apropia de D zeu si de fnvdtaturile evangheliei, care ne indeamnd citre inbirea de oameni. catre mila de cel in suferint’, cdtre rabdare, citre iertare, cdtre bundtate. Si miririle, si hainele si banii, si destétarile tru- pesti sunt desertadciuni; toate me parasesc la pragul mormantului, Ceea ce rim&ne, ceeace se ridicd deasupra Intului omenesc, este scdnteia aceea a Dumuezeirei, care ln- mineazi gi incalzeste fapta de bine. Faptele bune ne poart’ numele prin vreme; ele ne tnsotesc si dincolo de mormant. Bundtatea sufletului este cea mai fualtd treaptd a scirii pe care omul se poate ridica citre D-zeu, De altfel la mormant ajungem toti: azi altii, maine noi si vesnic o lume nowd rdsare din {&rdna trimantatd de inbire, de patimi, de suferiote, de su- doare, de lacrimi gi de nadejdi, a Gh, Cadere a fost un om, in cel mai trumos gi mai complect inteles al cuvantului, fn toaté Junga sa viata de 83 ani. Invdtétor, e1 siva tacut datoria cu toata stralucirea 54 ani, pana Ja adauci batranete; in clipa din urma muncind cu acelas avant, cu aceiasi intelegere gi cu acelas devotament ca si in zina dintdiu. Pentru dansul faovatitoratul n’a fost o slujb’ care produce mijloace de traiu, pentru dAnsul gcoala a tost. o parghie de ridicare a poporului, pe care cu intele- gere, si cu birbateascd hotdrare I’a slujiteu adevdrata vitejie, Cand Cercurile Culturale, care, in afara de gcoalé, lucrau pentru propasirea Cultural, mnrala gi econo- mica a satelor, s’au legiferat, au gasit pe Gh, Cadere cu cercul cultural ,Pionul* organizat incd din 1884— 1885 si in plind activitate, ca si cel de la Brogteni al altui invatdtor model, ca si el, Mihai Lupescu. Toate aceste cercuri ca si cel din Putna a lui Itimescu, gi» i APOSTOLUL altele, au inspirat pe Haret in infiintarea si organi- zarea lor. Serbarile gcolare ale lui Gh. Cadere, menite sa ridice populatia Vaii Bistrita, imi sunt cunoscute de la 1901—cAnd insumi am luat parte la o pilduitoare serbare orgaoizaté de Gh, Cadere. N’a fost ramura de activitate culturala gsi sociald pe care Cadere si n’o fi imbratisat cu hotardre gi avant, In scoald a muncit cu suflet,—Cladirea localuluj de scoala din Buhalnita e opera sa gi-i poarté cu mau- drie numele: In domeniul economic a tatiintat, si condus Banca si Soc, Cooperative. In domeniul folcloristic a fost un culegator gi publicist iscusit gidevotat—luptaad astfel pentru raspandirea gsi pastrarea traditiilor de limba, de credinta gi datini din batrani, Atatea randuri de elevi ai lui, care azi sunt gos- popari frontagi—unii ia varsta fnaintatd, iar alfii ajangi in slujbe si demnitati publice, igi pot aminti cu res- pect gsi recunogtinta de fostul lor invafitor si de stra- duintele luj pentru luminarea satelor, Ca primar, prim cet&tean al comunei, Gh, Cadere a fost model prin munca gi cinstea sa, El a purtat gi la comuna sufletul sau de invatator. Munca stiruitoare st rodaicd desfagurata in toate domeniile propagirij satenilor din regiunea unde a lucrat, cinstea sa neumbrita de nici o scddere, demnie tatea sa intemeiaté pe datorie, pe jertia pentru binele general, pe moralitate vrednicd de admiratie, pe o casnicie gi gospodarie model, l’auimpus ca pe un om de mari merite, ca pe un adevirat apostol in slujba culturii si propasirii poporului, Dar incdé uoul din marele merite ale lui Gh, Ca- dere este acela de a-si fi intemeiat o familie model. Daca pe viata si organizarea tamiliei se razima in- treaga clidire a statului, apoi Gh, Cadere a inteles adauc acest Iucru gi gi-a facut cu stralucire datoria c&tre tara sa, EI gi tovariga sa au pus in serviciul {arii, prin munca lor, prin grija lor, prin jertfele de fiecare ceas, Be fiii lor: preoti, profesori universitari, magistrati, avocafi, medici, iar d-l Victor Cadere Ministrn pleni-APOSTOLUL ___ 23 potentiar si fete gospodine si vrednice gi gineri alesi, cu care se poate mandri ori ce familie, Raporturile dintre membrii familiei Cadere sunt vrednice de admiratie. P&rintii, intr’o atmostera de demnitate si moralitate clasic’, iubindu-si copiii, iar acestia cu un nefarmurit respect, dragoste si recunog- tintd, facind bucuria pdrintilor la toate ocaziiléimpor- tante din viata lor, In coltul de miazd noapte al judetuluigiin cel de miazi zi, intre altele, dowd familii de {invatatori ; Gh. Cddere si I. Mironescu, pot ti Iuate ca pilda de iubire parinteascd pentru urmagii lor, oameni alegi gi de recunostinté si dragoste fiiascd pentru parinti. Prin cresterea aleasi ce sotii Cadere au dat’o fiilor lor, ci au cinstit o regiune—a Véaii Bistrita, a judetului si au adus insemnate servicii {&rii, Asa dar: Gh. Cadere a fost un om ales prin in- susirile sale, un invdtdtor model, un gospodar cu re- nume, primar in serviciul datoriei, un pdrinte de fa- milie, care a ridicat renumele Vaii Bistrita si a jude- jului Neamtu si a dat ,arii pe copiii sai, cari, prin pregatirea, prin capacitatea gi munca lor, contribuie Ja propagirea farii fusdgi. Tinerimea trebuie si aiba in Gh, Cadere un mos del, care si indemne la mnnca gi Ja jertfa pentru bi- nele general, parintii sa-gi creascd copiii cu grtija cu care gi i-a crescut e], pentru a fi folositor: f{arii, co- Piii sa-si iubeascd parintii gi sa le tacd bucurie cum au facut copiii lui Gh, Cadere, iar familia sa, sd aiba in durerea ei mangdierea ca sotul, parintele, socrul a fost un om care si-a facut cu stralucire datoria cdtre familie, catre comund, catre judet si catre fara, ~ Astfel, faptele lui Gh. Cadere trec de prngul mors mantului, tree peste el siti vor purta numele pe ari- pele vremii. Asociatia invafatorilor din judetul Neamta st Pre- fectura judetului, slivind memoria sa, depun c&te o coroand ca dovadd a recunoasterii meritelor ‘lui Gh, Cadere, ca invafitor gi ca primar, Fie-i vegnicé amintirea,Intristata asistenta gi indoliata familie, Rand pe rand dispar marile personalititi si tnaintasii nostri din fnvétimantol primar, Posteritatea, obiectivé si nepartinitoare fi va aseza pe fie- eare, la locul siu in cadrul istoriei scoalei primare dela noi, Intre acegtia va fi asezat gi fostul nostru inaintas Gh, Cadere, care tot timpul cat a profesat,--a dominat cu mare antoritate gi strilucit prestigiu nu numai viata interna a scoalei, ci insusi viata sociala din judeful nostro, Gh, Cidere s’a ndscut la 1852, Februarie 14, tn comuna Buhalnita. Cursul primar ’a urmat in satul sau natal, Cursul gcoalei socundare I'a facut la gcoala normala din Iasi, pe care l’a terminat in anul 1873, obfinand diploma cu No, 7. Dupa absolvire a fost numit invatitor pentru prima dati in comuna Galu acest judet pe data de 80 Sopt. 1873, unde a functio- nat-un an, Pe 1 Septembrie 1875 a fost transterat ca invatitor fn satul stu natal, unde a profesat aproapo 40 de ani, Ministerul Instructiunii Publice pentru merite bine dovedite im gcoala gi afari de scoala, i-a acordat ,RAsplata muncii pentru Invatamant, cu decretul Regal No, 318 din 19—5—1902. Cu Ch, Cidere scoala primer& piorde po unul dintre rarii ei slojitori alegi si admiratori. Dragostea, pasiunea lui secret&, a rdmas in toate timpurile, fm toate tmprejuririle : scoala, Dacé.a admis s& treaci in cadrele de rezerv’ nu a ficut-o niciodat& fard dorinfa lui intima, cald& de a se intoarce la dansa gi de @ lua parte cu tot sufletu) la ridicarea ei gia slujitorilor, El care a eunoscut-o in alte vremuri cand fnvi{itorul era la cheromul admi- vistratiei comunale gsi cand gscolile se numarau pedegeto in judet, Despre problema ce este un fnvdtitor sunt mai multe de- finitii: unii cred c& este un apostolat, alfii cd este o pozitiune de. lupts ; altii c& este o moserie lucrativa. Toate aceste detinitii sunt dupa caz, mai mult sau mai putin adevirate, Nici-una nu epuizeazd insé, notiunea, Exact ramane numai ca a fi invatitor @ o chestiune de temperament ndscut, Te nasti invatitor, nu devii. In invij4mant nimeni nu te poate finea. Cu atdt mai putin impune. Totnl © in functie de tine tnsuti, Gh. Cadere a fost un tnvdtitor. Cu toat’ inima, cu tot svfletul. Activitatea fostului coleg Cadere, s’a desfagurat f, bogata si tn domeniu] social, economic gi moral, Prin felul D-sale de viat& sobré si ordonaté a fost o pilda vie pentru sateni, care in marea majoritate l’au urmat gi l-au copiat. Pe tarfim economic, a cladit scoala din acect sat gis’a ocu- pat de ea pan& in ultimele lui clipe. Pentru aceasté dragoste ne- mérginits, Ministerul Instructiunii Publice prin Decizie a hotardt 9% acest Jooag de lumin& giculturs aé-i poarte numolo gooala pri-AROSTOLUL __ 26 mari ,Gh, Cidero", A infiinfat bane& popular’ gi cooperativi, institutii care in acest sat si-au atins pe deplin scopul, Co viat& moralé, ce exemplu mai frumos au putut si ia sitenii dela el, decdt excelenta educatie dat& propriilor sai fii, care au dus faima in numele Buhalinitei si peste hotarele tari, Dar cl nu s’a ocupat numai de. proprii sai fii, ci a fost si sfatuitoru] si sustindtorul altor feciori ai satului Buhalnita, care aa impauzit colturile arii. Der cate serii de copii, care azi sunt in toaté firea n’a trecut pe mana lui in sei 40‘de ani de dascilie ‘si azi se mandresc ca au fost clevii lui Gh, Cadere, A fost.un mare iubitor al porziilor populare, de care s’a ocupat in deaprospe stringanudu-le gi publicindu-le iu gazetele din Filticeni s1 Piatra-N, Gh, Cidere a fost printre primii dasoali sub care s’au infintat cercurile culturale si pecare le-a frecventat on f. mare punctualitato, Si acum: iubite coleg, cind lumina zilei ffi mai’ Inmineaza chipul, eu ffi urez drum linigtit si cérari pline de flori, céci me- riti 4 fii fericit si pe lumea cealalta gi pus dea dreapta Tatalui pentru opera co a-i cladit fn accesté viaté pimanteascd, Sa-ti fie farana usoaré si Dumnezeu sé te orte, iar familiei si-i fii vegnic in minte, Dumnezeu si-l erte. La inmormfntare’a luat parte un imens numar de sdteni de pe toata vaiea Bistritei, in mumele carora a vorbit Fr. Romanescw gi un mare numar: de.colegi, in numele caérora a vorbit d-1 Subrevizor gc.'Gr. Vlad, + loan Juverdeanu. in ziua de 7 Decembrie.a. c. a fost inmormAantat la Sanatorul ,Bisericani* invajdtorul loan Juverdeanu, rapus deo boala care nu iarta, dobandita in timpul cat a functionat in Basarabia unde printre alte greutati, a avut si nenorocirea, ca multi alti colegi ai. sai, sa nu. pri- measca salarul pe 7 luni in timpul anilor 1930-1932. Cospul Didactic Primar regreté adanc’ pierderea unui distins gi nobil invajator, care a fost'si un profund cunoscator a muzicei noastre religioase gi nationala. O delegatie a colegilor sai, in frunte cu Domnal Grigore Vlad Revizor Scolar, l-a condus la mormant intr’o profunda jale. Inca unul dintre tinerii gi bunii slujitori ai gcolii este rapit dintre noi, Ministerul Instructiunii si Asociatia Inva{atorilor si-au spus cuvantul de ,Adio!* prin glasul D-lui Grigore Vlad, ‘iar colegii dela scoala sa, prin acel a D-lui Vasile Afloarei,26 APOSTOLUL INFORMATIUNI Ministerul Instructiunii cu ord. No. 128957|935, aduce multumiri pentru activitatea extrascolara (munca depusa ,pentru organizarea si participarea la corul invafatorilor) urmatorilor membri ai corpului didactic din Judetul Neamt: Eugenia Mrejeru, Victoria Gaboreanu, Zoe Focsa, Maria Dimitriev, Maria Iliescu, Elena Vulovici, Teo- dora Adascalifei, Maria Posmoganu, Virginia Cazacu, Elena Bostan, Ana Stefanescu, Domnica Pitaru, Ana Gatej, Elena Gatej, Eufrosina Manoliu, Natalia Luchian, Alex. Tarhon, Maria Petrescu, Eleonora Lefter, Maria Istrati, Ana Panaitescu, Zenobia Zugravescu, Ecat. Teofanescu, Vasile Gavoreanu, V. Florea, Gavril Cristea, Valeriu Vaideanu, C. Bostan, Ion Iliescu, N. Arhip, V. Vasiliu, N. Cazacu, Const. Luchian, V. Scripcaru, 1. Tomulescu, loan Purcaru, Teofan Macovei, Alex. S$tefanescu, Mihai Cojocaru, C. Apos- tolescu, D. Panaitescu, Laurentiu Popa, C. Cazacu, loan Cazacu, C. Tica, loan Blaga, Gh. Filip, Pr. C. Cojocaru. eo * Coristii sunt convocati la sediul cercului didactic din Piatra-N., in ziua de 18 lanuarie 1936 ora 2 dup amiaza, pentru continuarea repetifiitor. * * % Se aduce la cunostinta invdfdtorilor care au cerut inspectie speciala pentru inaintare la gr. Il, sd inainteze de urgenf{a Inspectoratului scolar Piatia-N., actele intocmite conform instructiunilor din circulara No. 7240 din 14XIl, 1935, altfel nu li se pot face nspectiile cerute.Se primeste colaborarea oricdrui membru al corpului didactic primar sau secundar, precum si a persoanelor ce sprijina cultura $i inva- {amantul primar. Subiectele tratate vor fi in sensul programului anuntat. Articolele vor fi scrise citef, pe o singura pagina, in marimea de % coala. Pentru a se putea publica articolele intr'un singur numar al revistei, nu vor fi mai lungi de 4—5 fete. Recenziile vor fi reduse la 2 pagini. Articolele nesemnate, nu se publica. Manuscrisele nepublicate nu vor fi inapoiate, Articolele pentru publicat, se vor trimite pana la 20 ale lunii. Comitetul de conducere al revistei, isi ia angajamentul cd va scoate revista un an, oricare ar fi riscurile. Apeleaza insa la concursul colegilor intelegatori. = stnimecinamninisdeimaemsentaaeemaaimaansesemmmmemesieeemememmen ee eel REDACTIA SI ADMINISTRATIA REVISTEI ,,APOSTOLUL” CERCUL DIDACTIC PIATRA-N. La aceasta adresa se vor trimite schimbul de reviste, carti, manu- scrisele, recenziile, precum si orice corespondenta referitoare la redactia $i administratia revistei. A IMPRIMERIA EFULU.