PY FA An. VI, Nr, 3—4 APOSTOLUL Revistd literarad, ¢tiintificd $1 educativa Apare lunar sub auspicilie Asociatiei invafatorilor Sin: SUC etet ewes Comuna Brosteni-Neam} Redactia : Scoala Normala de Invajatori — Piatra-Neamt At, OFFondatori: C. Luchian, V. Gaboreanu, V. Scripcaru, Eufr. Manoliu, V. Andrei, Alex, Gheorghiu, C. Turcu M. Avadanei, D. Hogea, T. Macovei, M. Stamate, I. Rafail, I. Stroia. Comitetul de conducere. I. Radu, V. Taranu, M. Avadanei, Gr. Vlad, V. Dobrescu, Cl. Dobre, C.T. Pricop, V. Gaboreanu, V. Scripcaru, Eufr. Manoliu, Sim. Purice, C. Turc1, Th. Ursu, Vultur Orendovici, Ioan Iliescu si Neculai Volmer, Au mai achitat abonamentul pe 1939: Gr. Hornoiu, Vv. Tonescu, Cap. D. Gheorghiu, avocat V. Soarec, Eufr. Savescu, Alex. Gheorghiu, avocat-A. Pralea, Pres: Petre Popescul tofi din Piatra-N., I. Sandescu — Brogteni; I. Ostahie, El, Gh. Man- cas, Virginia Gr. Laiu, Maria C. Rotaru, Al. Dabija, I. Popa, Tr. Serpisanu, V. Sopron, Mihai Pleofi si Gh. N&soi tofi din circ. Bargauani. I, Bordeianu, G. Catana, C. Bostan, I. Arhire, Nat. Grosu, V. Hizan, Gh. Idiceanu, Al. Savescu, Gh. Popescu, Al. Stefanescu, N. Gheorghiasa, I. Asoficai, Elis, Branza, Aristita Condurachi, I. Huma, Tat. Macovei, D-ca Pitaru, toti din circ. Bodesti. Gh. Brosteanu, Elis. Pugcagu, J. Alexandrescu, Pr. I. Nicolau, Donea Marin, Al, Zavate, Aur. Mancas, I. Crivet, P, Alexan, I. Cercelaru, T. Nastasi, El. Vidragcu, P. Voloc, toti din circ. Borlesti. Pavel Pristavu, Ana Manoliu, V. Achiriloaiei, I. Ciucanu, Fil. Balan, Virg, Focsa, N. Anitulesei, Grigore Ioan, Grinfescu Eugen, toti din circ. Galu. Eufr. Chelaru, P. Gheorghiu Lucia Mihailescu, Const. Teofanescu, N. Popovici, D-tru Ionita, I, Rajnetchi, M. Lungu, D-tru Trifan, Pr. M. Gavrilescu, I. Ieremia, Maria Grama, V. Petraru, C. Rusu, I. Cazacu, El. Dascalescu, V. Dascalescu, N. Gheorghiu, C. Ciobanu, tofi din circ. Girov. Gr. Grigorescu, Pr. M. Coroama, Aur. Grigorescu, V. Berbece, C, Balan, Laur. Popescu, Alex, Iliescu, C. Popa, I, Avasiloaiei, Gh. Trifan, V. Mitru, C. Reslescu, G. Balt&. G, Gheorghies, G. Revent, Emil Lacatusu, toti din circ. Hangu, Gh. Savinescu, V. Precupanu, Oct. Turcu, Victor Manolescu, Sim. Garbulet, Leonte Const., C. Vasiliu, N. ‘Dascalu, D. Amariei, D. Dominte, I. R&toi, Fi. Munteanu, Gh. Bahneanu, I, Gherasim, Adr. Hizan, toti din Pastraveni. (Va urma). Inscris Tribunalul Neamt Nr. 10.272 | 1938. CenzuratAn. VI, Nr. 3—4 MARTIE-APRILIE, 1940 APOSTOLUL Revista literard, stiintifica si educativa Director: PROF. VICTOR TARAKO BIBLIOTECA JUDETEANA NEAMJ De Bua 3 Am fost mort g1 iata traiesc in vecti vecilor, si am chelle mor{ii si ale infernulut’, Apocalipsa 1,18 Crestindtatea intreagd sarbatoreste, cu nespusd bucurie si veselie, cea mai stralucité biruinfé ce a putut vedea vreodata omenirea, biruinta asupra mortii. Si dacd toate biruintele pa- mantesti, repurtate de feluriti regi si tmparati, au avut farme. cul lor pentru contemporani si au putut misca neamurile ce erau martore la cAstigarea lor, cu toate acestea efectul lor a fost de scurta durata, amintirea lor trecand in domeniul istoriei. Numai biruinta asupra mortii, biruinfa care simbolizeaz& invingerea raului, prin puterea covarsitoare a binelui, a rimas gi va ramane vegnic vie in mintea si inima atator popoare. Si tot asa, odaté cu disparitia farmecului biruintelor pa- mAntesti, au disparut si eroii ce le-au repurtat, ramanand pos- teritatii numai amintirea numelui si faptelor lor trecatoare. Si asa a disparut farmecul acelor biruinfi, ca si numele celor ce le-au infaptuit, pentrucd lucruri omenesti si trecdtoare au fost Nu tot asa insd, sta lucru cu biruinta mortii prin inviere. Ea este o biruinfa ce poart&é un alt caracter si e saivar- gita nu de un puternic pamantesc, ci de cel ce este Regele Regilor, Domnul Domnilor, care zice despre Sine: ,Am fost mort si iata traiesc in vecii vecilor*. Cine este acest mare si atotputernic Rege? Cu tofi fl stim, cei ce fi purtim nu- mele. Este lisus Hristos si acum e ziua invierii Sale din morti, e ziua invingerii asupra pacatelor noastre si a iadului. Despre acest Rege s’ar putea spune mai mult decat despre toti2 APOSTOLUL regii pamantului, cdci El este iubirea pentru cei buni si groaza pentru cei rai. El este, dar, spaima si groaza pentru cei rai, pentru dusmanii Sai; bunatate si milostivire pentru cei buni, pentru prietenii Sai. In preajma acestui mare eveniment, este bine sa meditém o clipa asupra acestui adevar folositor noud tuturor, Cand vorbim de cei rai, trebue s& infelegem pe cei mai rai dintre cei mai rai, pe incepatorul rautatii in lume. Acestia sunt spiritele rele, contra carora Mantuitorul a luptat in toata vieata Sa pamateasca. Sfanta scriptura este plina de exemple ne- numarate de lupta ce Mantuitorul a purtat contra celor raifacatori. De aceea invierea Mantuitorului inseamna pentru ei nimicirea stapanirii lor asupra oamenilor. De aceea Ziua Invierii este o zi de groazd pentru Satana si ostirea lui din Jad, primii si cei mai aprigi dusmani ai Mantuitorului, adicd ai Binelui si ai Adevarului. Dusmani ai Mantuitorului existi nu numai sub pamant, ci pe pamant la vederea oamenilor. Primii dusmani ai Mantui- torului pot fi considerafi cei ce strdjuiau mormantul Sau. Cel ce este stalpul vietii si al mortii se scoala in revarsatul zilei din groapa, spre infricogarea celor ce-L pazeau. Cand soldatii se desmeticesc din frica lor, merg la farisei si carturari, alfi dugmani ai Mantuitorului, cadrora le spun cele intamplate. Tar acestia temandu-se ca nu cumva sa afle poporul de invie- rea Nazarineanului si astfel sa creada in EI, dau bani soldati- lor ca si spuna sfruntate neadevaruri. Si unii si altii_ tainuesc adevarul invierii. De ce? Pentru c& faptul invierii Domnului era spre groaza unora si altora. $i cu toatd tdinuirea lor, Hristos a inviat si vietueste si va vietui in vecii vecilor. Desi din acea zi s’au sculat mereu din toate colturile pa- méntului dusmani ai Mantuitorului, desi de 2000 de ani ei indreapta armele lor contra lui Hristos si a Bisericii sale, totusi Mantuitorul a stat si va sta ca invingdtor al mortii. Dulce si armonios suna azi in toatdé lumea clopotele tuturor bisericilor, iar creg- tinii se saluta cu tradifionalul : Hristos a inviat ! Oare se mai gasesc si astazi dusmani ai Mantuitorului Hristos? Negresit ca da! Lumea este plina de dusmani ai numelui de crestin; si dusmani ai religiunei crestine se gasesc pretutindenea fie intre oameni culfi, fie intre oameni inculfi, fie la orage, fie la sate. Toti acestia insd tsi vor da odat’ seama de aceast& nechibzuinta a lor si acel timp va fi atunci, cand le va sosi sfargitul, cand Domnul va apare inaintea lor drept si ne-APOSTOLUL 3 partinitor judecator! Atunci toti vrajmasii lui Hristos si ai bi- sericii Sale, toti dusmanii binelui si ai adevarului vor tremura inaintea stralucirii dreptului si infricogatului judecator. Cel ce astizi a inviat este in acelasi timp bucuria, bunatatea, milostivirea celor buni gsi dreptit Cat’ bucu- le n'a produs in sufletul indurerat al Sf. Fecioare infatisarea stralucitoare a Mantuitorului imediat dupa inviere. Cata placere n’a simfit sufletul Fecioarei atunci, cand a fost chemata pe nume de divinul lisus si al Ei prea iubit fiu. Cat de placut si migc&- tor a petrecut lisus cu ucenicii Sai! Elle aduce pace si bucurie ne- spusd dupa invierea Sa. Pretutindenea, deci, Cel inviat ras- pAndeste pace, bucurie, placere in inimile tuturor celora ce-L iubeau,4 APOSTOLUL Dar, oare, azi, sau schimbat lucrurile ? In interval de 2000 ani, cats’a scurs dela invierea Mantuitorului, iubirea Lui a patruns sufletele a mai multe milioane de oameni. Nu exista in cer gi pe pamant nimeni altul, pentru care s& fi batut inimile mai mult, si se fi facut atdt de multe jertfe ca pentru Mantuitorul Hristos. Daca am putea privi in inimile oamenilor din toate farile crestine, vom putea vedea ca lisus Hristos, astazi, ca in- totdeauna, este obiectul de iubire al tuturor celor buni, ca El apartine inimilor celor mai nobile. Este o iubire pentru iubire. Inima Mantuitoruluia batut cu pu- tere pentru toti desmostenifii soartei inainte de patima si dup& invierea Sa si n’a incetat de atunci s& baté pentru tofi cei ce-L cauta. Este o datorie sfanta pentru noi ca si inima noa- stra sd bata pentru Cel inviat si iubirea noastra pentru El s’o trecem drept cea mai scumpa mostenire fiilor si urmasilor nostri, Fericite de sute de ori fericite sunt sufletele acelea care-sj cauté multumirea si pacea in a iubi pe Domnul. Asa dar, astazi, Cel inviat, fiind spre bucuria celor buni spre intristarea celor rai, se cade si ne intrebdm gi noi in a- ceste vremuri grele cum stam fata de Mantuitorul Hristos? Aparti- nem noi prietenilor sau dusmanilor Lui? Voim sa fim oameni de omenie, de cuvant, de cinste, sau voim sa intram in gu- noiul pacatelor sau al farddelegilor ? Negresit ca cu totii dorim s& ne numérdm in ceata prietenilor Lui si sé zicem ca Sf. Am- brosie: ,,Ai nevoie sa fii vindecat de o boala, Hristos este medicul ; esti bolnav de friguri, El este izvorul rdcoritor; te temi de moarte, El este vieafa; doresti cerul, El este calea; voesti sa risipesti intunericul, El este lumina; cauti mancarea, El este hrana; gustafi si vedefi dar, ca bun este Domnul; fe- ricit barbatul care nddajdueste spre Domnul. Preot D. Nourescn. ProtopopScoala ne pregdteste pe compartimente bine diferentiate si ram4nem pana la sfarsitul vietii cu acest obiceiu de a privi realitatea imparfind-o conventional in diferite aspecte, dupa punctul de vedere care ne preocupad la un moment dat. Daca asemenea priviri fragmentare sunt absolut necesare operei de cunoastere, pe baze stiintilice, apoi tot asa de nece- sara este si sinteza acestor constatari intr’un tot unitar care s& formeze pirerea noastra despre acest lucru sau fiint’, despre acea categorie de lucruri sau fiinte. Aceste ganduri mi-au venit in minte totdeauna cand am cautat s&-mi precizez mie insumi nofiunea pe care o port in constiinfa mea despre sat si despre taran. Plecat dela tard, aga cum este majoritatea populatiei o- résenesti din Romdnia, iau contact cu satul sicu faranii destul de des — pentru a-mi putea da seama cat de putin ii cunosc. Sicum sunt convins c& nu fac o exceptie. in cauzd, mi-am propus sd recapitulez aci un intreg trecut, in care s’a pregatit fondul de intelegere a satului si a faranilor in constiinta celor care au trecut pragul varstei de 40 ani. Scoala ne-a deprins sd vedem realitatea prin textele citite. Rar a fost cazul si gasesc un profesor care sd ma fac sa privesc si si apreciez dupa propriile mele puteri. In satul care mi-a dat primele nofiuni despre scriere si citire, satul imi era prezentat de poeziile cartilor didactice, iar pe faraa trebuia sd-l vad dupa fantezia bardului dela Mircesti. Astfel trebuia sa ne tnchipuim ca in zilele de Pasti : In sunet de vioare, de cobza si de nai, Se ’ntoarce hora lina calcand pe verde plai.... $i scranciobul se 'ntoarce purtand in leganare Perechi imbrafigate cu dulce infocare. Degi noi fugeam ingroziti de oamenii descompusi de bau- turd, care se ‘ntorceau acasdé ducandu-si in pumni si injuraturi nevasta si coplii. Sau care dintre noi nu a repetat, cu glas sugrumat de emotie, urcat pe scena improvizata din banci gsiscoarte, poezia muncii faranesti plina de false imagini:6 APOSTOLUL Noroc bun! Pe campul neted ies romanii cu-a lor pluguri, Boi plavani in cate sase trag se opintesc in juguri, Bratul gol apasa’n coarne ; fierul taie brazde lungi, Ce se'nsira’n batatura ca lucioase negre dungi. Cu a lor pluguri? Care si unde? Atunci cand lucea pe mosia marelui proprietar, stiam si noi cd plugul acela cu fierul care ,taie brazde lungi* nu era allui; iar cand ara cu plugul lui, apoi instrumentul acela arhaic de lemn innegrit de vreme gi care era tras de doud mArtoage slabe si deselate, nu ne sa- tisfacea imaginatia formata de textele repetate in scoala. De dimineata si pana seara auzeam prin ograzi, pe ulite gi pe ogoare biestemul muncii grele si fara foloase prea mari. La scoala ins& repetam cu convingere: Sfanté munca dela fara, izvor sacru de rodire, Tu legi omul cu pamantul in o dulce infratire! Dar lumina amurgeste si plugarii cdtre sat Haulind pe langa.juguri. se intorc de la arat. In acest chip ni s’a format imaginea satului a cdruia vi- eata trebue sd fie linistita, plina de multumire, cum ne-o in- fatisa intr’o noapte de vara poetul {aranimii : Care cu poveri de muncad Vin incet si scartaind ; Turmele s’aud mugind Si flaca1i vin pe lunca haulind. Cu cofita pe’ndelete, Vin neveste dela rau; Si cu poala prinsa’n brau, Vin c4ntand in stoluri fete, dela grau. Dela g4rla’n palcuri dese Sgomotosi copiii vin ; Satul e de vuet plin, Fumul alb alene iese, din cimin. Si am, plecat de acasd purtand imaginea acestui sat poe- tizat. Multi o poarté poate si astézi. Prinsi in profesiuni ora- senesti fara legdturi cu satul si cu fdranii, au uitat tot ceea ce au vazut ei personal si au rémas cu satul lui Alecsandri, cu faranii lui Grigorescu si cu poezia acea faré nume gi fara text, pe care ne-o faurim fiecare pentru clipele de uitare. In aceste conditiuni este o nedreptate sd ni se aducd in- vinuirea ci am uitat satul. Adevarul este altul. Nu |-am uitat 2APOSTOLUL 7 Nl visdm in clipele de sbucium si lupta la care ne obliga vieata de oras, dar il visim aga cum ni |-a dat scoala si nu cum este el in realitate. Satul nostru este un colt de paradis pe care il dorim fiindcd nu-l putem avea. Elnu arenevoie de noi, ci noi avem nevoie de el. Sa-l uitim ? Dar cum s’ar putea una ca asta? Il avem mereu in minte, fl visim si fl dorim. Intoarcerea pe pamant Preocuparea de cele satesti a intrat din nou intr'un tempo accelerat. Toata lumea se intereseazd de faran, de agriculturd, de vieata satelor. Se scriu carfi, se fac studii, se intocmesc planuri. Ulti ani au fost consacrafti faranilor. Incercand sa ne explicam acest fenomen, am putut ajunge la credinfa ca nu-i vorba de ceva specific ari noastre, ci ge- neral. S'a spus chiar ca daca secolul al 19-lea a fost al mun- citorilur, apoi sec. XX, care incepe mai cu seam dela razboiu, este al fdranilor. Natiunile gi-au intors privirea spre lea- ganul dela care se trag. Taranii sunt la originea tuturor civi- lizatiilor. Eroii lui Homer sunt tofi farani. Jar din aceasti pa- turd isi trag gi astazi toate neamurile fortele de improspatare. Deci nu se putea ca noi Romanii si nu ne intoarcem privirile spre faran, dupa ce decenii in sir am vorbit de burghezii si de orasenii care ne lipseau. Astfel de intoarceri spre {arani nu sunt izolate in istorie. Ele formeaza serii ilustrate admirabil de arta plastic’. Scoala italiana incepand cu Caravage Manfredi si marele Michel Angelo ne-a lasat tablouri cu f&rani si vieafa {araneascd. Murillo a dat expresie copiilor de taran. In Germania, Albert Diirer si Holbein ne dovedesc aceeasi preocupare de faran, ca si lunga serie de pictori olandezi. Pictura francezi se intoarce la faran abea in secolul al 18-lea cu celebrele pasteluri ale lui Vateau, Boucher, Fragonard gi altii. In toiul acestei intoarceri pe pamant, gandul nostru trebue sa fie mereu atent, ca sd nu se strecoare din nou imaginea falsd cu care am plecat in vieafd. Studiile din ultima vreme inlesnesc o cunoastere reala si cel putin o imagine mai aproape de realitate. Punand in paralela poezia cu realitatea, vom cauta sa dam imaginea actuala a solului si faranului, aga cum o Poate cdp&ta cineva prin studii si observatii personale. Sufletul faranului este mai greu de infeles. El nu poate8 APOSTOLUL fi dat nici prin grafice si nici prin cifre. Pentru crdseni, ta- ranul a devenit, cum bine observa Pierre Mac Orlan, o fiint& fabricatdé in serie. Asta insé este o gresala. Jaranul este de- sigur un rod al pamantului, dar ca si celelalte roade el se di- ferentiazi prin complexul sentimentelor si al starilor create de insdsi fortele naturale ca si de traiul cu semenii sai. A cunoaste un téran inseamnd a cunoaste pe toti sia cunoaste {aranimea nu inseamna a putea spune ca cunosti fie- care faran. La noi in tara, satul si {aranul au preocupat din punct de vedere literar, dand nastere unei literaturi, fn care ne-a fost prezentat in cel mai perfect stil, liric. A preocupat si din punct de vedere politic, avand un socialism taranesc, un poporanism si un curent fardnist. Insfargit, in zilele noastre, prin lucrarile D-lui Blaga, el a facut obiect de studii filosofice. Ne propunem sa dam, in cele ce urmeaza, elementele ma- teriale absolut necesare unei clare infelegeri a {araénimii si a satului, pentru a putea incerca si inchegiamo imagine completa corespunzatoare gradului actual de cunoastere a acestora. Nu vom da nici imaginea firanului poetizat gi nici aceea a fa- ranului vazut de ordganul care fl cunoaste din spusele priete- nilor, ce au afaceri cu faranii, Ne dam seama de greutate, dar si de datoria de a incerca sa o invingem. Aceste elemente sunt date de cifrele care exprima situatia locuinfei, a hranei gi a sdnatafii {4ranului. Culegand cele mai noui date, vom da mai jos situatia taranimii sub aceste trei aspecte. Locuinta taranului Toti cei care poartd o imagine a satului si o cerceteze si sd vada ci vor gisi ascunsd undeva departe o vieafa patriar- hala, tr care locuinta devine ,camin” cu tot ceea ce se infe- lege cald si atragator in acest cuvant. Scaldate in soarele primaverii si ninse de florile caisilor, sau acoperite de troienii iernii si cu cununa fumului care te face sd ghicesti céldura vetrei dinduntru, casele satelor iti apar, in gand, invelite in poezia linistei, pe care zédarnic o cauti in Jumea oraselor. Deschizand insa o statisticd si anume cea mai recenté a oficialitatii dela noi, afli cd mai sunt incd 40.485 de familii care locuesc in bordeie, adica in pamant ca bivolii. Acest fel de a- dapost nu mai este cunoscut in farile civilizate, decat de sal- bataciunile care traiesc pe cont propriu, cdci cele din gradinileAPOSTOLUL 9 zoologice au adaposturi mai bune. Din totalul de 3.078.820 lo- cuinfe, recensdmantul a stabilit c& mai sunt: 1.073.304 construite din lemn 1.002.556 , » pamant 772.594 » » caramida 189.881 : » Piatra Cei care stau in bordeie reprezinta procentul 1.31°/, Din aceste locuinte, 624394 au ferestrele fixe, ceea ce presupune o imposibilitate de aerisire si numai restul de 2.454.424 au ferestre care se pot deschide in acest scop. Podelele de pe jos sunt intalnite numai la‘un numar de: 887.613 locuinte. Celelalte 2.188.207 sunt cu pamant pe jos, adica cu praf si microbi care nu pot ii impiedicati s& se pra- seasca in liniste. O instalatie cat de primitiva de latrine nu au decat un milion patru sute treizeci mii doudsute sase zeci si patru, restul de 1.600.000 nu cunosc acest lucru, care este dat in grija cai- nilor, a porcilor si nu mai stiu a cui. Drept acoperis, inc 400.000 case invelite cu paie. Oricat ar fi de poetic, ramane totusi un mijloc primitiv acest acoperig cu paie. Intr’o astfel de locuinta este tare greu si ne inchipuim ca se ascund suflete, care ar putea s{ semneze ganduri asa cum li se atribuie de Gh. Cosbuc in versurile lui: Eu mi-am facut un cantec, stand singura’n iatac Eu mi-am facut un cantec si n’ag fi vrut sa-l fac, Dar fusul e de vinad Ca se’nvartea mereu Si ce-mi canta ‘nainte Cantam pe urma& eu. In ,iatacul* acesta fara aer si lumina gi cu praful depe jos, nu se pot fauri decat ganduri negre, atunci cand foamea ai trigurile boalei mai dau ragaz si pentru astfel de lucruri. S& trecem deci Ja hrana. Hrana {aranului »in Romania nu se moare de foame“. Este si asta una din formule cu care aga zisii ,optimisti“, sau cate odata ,patrioti« gl ,nationalisti“ cauta sd-ti inchidd gura, cand incerci s& for- mezi obiectiuni in ce priveste hrana marei majoritati a popu- lajlei si in special a satenilor.10 APOSTOLUL Nu se moare de foame este adevarat, dar nici nu se tra- ieste sdtul atat cat cere un organism normal si care trebue si suporte eforturi fizice, diferente mari de temperaturi si sd a- sigure o procreatie care sa fie in conformitate cu nddejdile de de viitor ale neamului. S’au facut socoteli care au dus la rezultatul cd o familie mijlocie, compusa din patru suflete, consuma anual urmatoarele cantitati de alimente : De pe piata: 2 kgr. zahar 30, + sare 15, ulei 15 . orez 2 , peste (de cele mai multe ori conservat) 5, ofet 16-20 , carne Din gospodarie proprie: 50 kgr. faina de grau 350» » » porumb 2 banite fasole 60 kgr. cartofi 100 verze 30 kgr. rosii 300 stiuleti de porumb 60 de oud (la Paste) Aceste alimente ii asigura un regim care cuprinde maxi- mum 16 la suta proteine, fata de 55 la suta cat contine a- limentatia muncitorului din alte tari. Organismul cere insa caloriile necesare si omul trebue sa si le procure cu orice pret, deoarece ,,in Romania nimeninu moare de foame“. Acest serviciu fl face taranului cele 17.459 carciumi dela sate si o buna parte din cele 16.908 cArciumi din orase, destinate tot lui ca sa-si lase banii luati depe munca sau pro- duse vandute, In medie, la sate ar fi 8,000 de suflete la o carciuma, ceea ce n’ar fi mult, dacd nu s’ar compensa cu orasele unde media este numai de 250 suflete la o carciuma. Consumul de alcool in Romania pe aaul 1932 s’a ridicat la urmatoarele cifre: 288.296.405 litri vin 35.766.531 , bereAPOSTOLUL il 36.501.637 gr. dal. tuic&d 20.664.172 , , rachiu 8.521.174 , ,, spirt Cercetarile facute n’au deosebit consumul de sat si oras, dar se stie cé cea mai mare parte si in special alcoolul merge la consumul {ardnesc. In schimb, pentru bautura cea de toate zilele, faranul nostru sta cat se poate de prost. Alimentarea cu apa este complect primitivd. Ea se face din urmatoarele surse : 60.855 izvoare din care 31.855 captate si 28.743 ne- captate. Acestea sunt poeticele suvite de apa cu noroi, broaste si microbi, din care beau oamenii si animalele la un loc. Apa din aceste izvoare este bund, numai la 2923, restul proasta. Fantanile pictate de pictori si cantate de poeti, va a- mintiti versurile : Pe c&rarea inflorité care duce la fantana, In stergar si in catrinta merge sprintena romana, sunt in numar de 910.762, din care insd 109.014 dau o apa proasta. Tot ca locuri de alimentare cu apa, conteazi cele 143.548 gtiubee, benturi, burdufe gi alte locuri primitive. Pentru a ne da seama de grija ce se pune la alimen- tarea cu apd, vom menfiona ca s'au facut in fara urmatoarele analize : In Oltenia 1 analiza In Moldova a , In Dobrogea oy In Muntenia 20 In Basarabia 53 Asta si la sate si la orase. In schimb ni s’a recomandat inca din scoala ca: Bautura cea mai bund Este apa de izvor.., etc. Desigur ca da, dar fara microbi si de o calitate buna. Altfel cum vrefi si nu se compromité poezia si pe aceasta chestiune ? Traind intr’o locuinta in felul celei ard&tate mai sus, con- sumand hrana pe care ati vazut si apa in condifiile expuse a- cuma, sa vedem cum se prezinta {aranul sub raportul sinatatii sale.12 APOSTOLUL Sanatatea taranului La ultimul recensamant, populatia s’a cifrat la peste 19 milioane suflete, din care 15.201.000 traiau la sate. Procentual la tara, locuitorii satelor reprezinta 81 la suta. Populatia este destul de rara pentrua ingadui si a impune chiar o inmultire. In RomAnia traiesc 63 locuitori pe km. patrat fata de 258 locuitori in Belgia; 219 in Olanda, iar in cealalta extrema vine Rusia cu 6, 9 pe km. patrat si Norvegia cu 8, 6 pe km. patrat. Cresterea populatiei este la noi o necesitate nationala, Ea ins& cere o populatie sanadtoasa si o grija deosebita pentru nouii nascuti. Se stie cé ocupam locul intai din punct de vedere al na- talitatii. Vin pe lume peste 650,000 copii, ceea ce inseamna 35,9 la mie fafa de populatia existenta. Dar cum vin, asa pleaca, deoarece noi stim gi ca mortalitate tot in locul intai pierzand anual cca. 350,000 suflete, ceea ce inseamna 21 la mie. Plusul se reduce numai la 14 la mie. Din nascutii anual, 64.666 nu rezistd, fiind nascuti prea slabi. Sunt probabil acei pe care poetul i-a vazut, scriind acest minunat vers : Ea la brau-i poarta furca gi la san un pruncusor Cu gurifa lui lipita de al laptelui izvor. Dar sunt o pierdere reala. Restul mortilor sunt datorati cam urmatoarelor cauze : 21.000 tuberculozei 36.000 pneumonie si brancho-pneumonii 15.000 diaree (sub doi ani) 1,000 accidente din facere 724 septicemii puerperala 136 accidente in timpul facerii Morti din batranete nu sunt decat 56.794. Totalul tuberculosilor identificati era in 1929 de 55.000, din care peste 5000 intre 15-20 ani. Sifiliticii au ajuns la 176.710; iar cazurile de pelagra ating un procent de aproape 3 la mie. Nu vom continua cu acest tablou sumbru. Este cunoscut astazi cd zorile unor naddejdi de mai bine se arat&é. In trecut ins, se facea numai parada de vorba. Este suficient sa ardtém ca la 8 Aprilie 1889, adicd acum 50 de ani, ziarele dadeau urmatoarea informatie :APOSTOLUL 13 »Cincisprezece ambulante medicale pleaci astazi prin satele din Muntenia si Moldova. »Desi ele sunt prea putine, tot vor putea duce alinari populatiei nevoiase si bolnave a satelor noastre*. De atunci din timp, tn timp, am tot inregistrat asemenea stiri. Starea sanatatii ins nu s’a imbundtatit. Sub moul regim, breasla doctorilor va avea aci un camp mare si va trebui s&-si dea tributul de apostolat, pe care nu l-au dat pan& acum, Cateva complectari Ar fi incomplect tabloul daci nu am da cateva cifre, care s& ne arate si starea economica. S’a calculat ci minimum pe care ar trebui si-l aibé o gospodarie ar trebui sa fie: O vaca cu lapte; 1 pore pentru Craciun ; 10-20 gaini Cateva oi care si meargd in stana satului; 2 cai pentru tractiune ; Din numéaratorile facute, s’a gasit ins’ ci avem: 250.000 gospodarii fara nici o gaina ; 1.600.000 gospodarii fara niciun pore. 2.000.000 gospodarii fara nici o vaca. Media de teren pe muncitor revine la 1 ha. si 58 arii. Un faran lucreaz& 213 zile pe an. Stiinta de carte lasa si impresia unui deficit enorm. Anal- fabetii sunt raspandifi astiel : 72.5 Ja suté in Basarabia ; 40.70 la suté in Vechiul Regat ; 36.9 la suta in Transilvania. Asezarile administrative au dus la sate nereale, Astfel, satul Custura din Jud. Lapusna este compus dintr’o singuraé barac& de valatuci, in care traiesc6 suflete. Surtuchioi din Jud. Caliacra numara 2 cladiri, iar Costieni din Jud. Bacdu 3 case gi 16 suflete. Din produsele induStriale se folosesc in capitalé urmatoarele cantitati : 50 la suta din fierul beton ; 40 la suta din hartie ; 35 la suté ciment;14 APOSTOLUL 30 la suta textile ; 20 la suta din zahar; Aceasta pentru o populatie care reprezinté 4°/, din to- talul pe tara. Restul productiei merge la orasele de provincie si la sate unde locueste restul de 96 la suta din populatie, din care 81 la suta este in sate. Nu vom trage concluzii si nu vom arata consecintele. Am voit sd facem un tablou, in care cititorul sd gaseascai tot ceea ce fi trebue spre a intelege adevarul, Suntem aproape de zilete iertarii celei_ mari. Sa iertém gi noi trecutul, dar s4 nu uitém si sd intelegem ca a sosit momentul prielnic al unei schimbari si de metoda si de mentalitate. Sa curatim izvorul neamului de tot ceea ce il roade si s4-l redam viitorului, aga cum ni-l impune cea mai elementara grija de destinele pe care le-am primit dela inaintasi. In fiecare din noi traieste un plugar si fiecare gandim asa cum ii spunea Dinu Murgulet nepotului sau Matei Damian ; »Uite pamantul asta m’a facut sd asud ; am muncit toata vieata pentru el, de cele mai multe ori fara sé ma rasplateasca. M’am suparat gi l-am blestemat, — dar nu m’ag duce depe el, pentru nimic in lume. Nadajduesc ca tot asa o sa faci gi tu gi c& n’o sd mai pleci. Aici suntem nascuti si eu si maica-ta si parintii nostri si parintii parintilor nostri... .« Ni se pare cateodata ca il uitam, dar la primul vant de primejdie ni-l amintim. Paméntul gi faranul sunt una. Cine-si iubeste neamul fi iubeste gsi pe ei. Mircea Pienescu Prof. univ. e egw Curiozita 1) Veninul de garpe ¢1 albugul de ou cuprind substante compuse din aceleagi elemente chimice gi in aceeagi proportie. 2) Pentru o jumatate Kg. de mlere, albina parcurge 50 de Km. 3) Gainile din America dau un venit proprietarilor lor de 80 milioane dolarl anual, numal din vanzarea ouélor. 4) Agricultorii din Can da cultiva ceapa gl usturol {3ri miros. 5) Cantitatea de sare marin conjinuta de oceane se cifreazi la 12 miliarde gase sute milicane tone.eo Rapsedhi crepusculare *) Apune soarele 'ntr'o doard ; sd plece-ar vrea si-ar vrea sd stea, s‘ar ridica a doua oard: di rdde’n nas o cucuvea... Cu ochi hipnotici, il priveste — ca fldcdéri gemene'n amurg — din cand in cdénd, dacd clipeste si galbene efluvii,.. curg. In prag de poduri... si pe gard, pisicile filosofeazd gi... in magnetici ochi, ce ard, prezent istoric... memoreazd. Pitite in vreun sarcotag gi bandajate'’n clei si smoald, iar secolii-au trecut sirag, prezentu-i plin de... oboseald, Un greer chicoti in iarbd, simfindu-si poate aceeasi glumd ; el... smoala nopfii-ar vrea s'o soarbd, dar rdsuflarea i se curmd. Si el a fost candva mai.demn, cu alfi nenumdrafi pygmei ; dorm in cosciugele de... lemn Si-acuma ibigi.. scarabei. *) Din vol. Mozaic sentimental.16 APOSTOLUL Urmasii se gdndesc rdslefi : credinje, datine-au murit, .§i viafa curge'n alte viefi, c'un ras haotic... chinuit. Cand plansul pdsdrii de praad cobeste noaptea pan'departe, apocaliptica saradd, rdstalmaceste marea carte... E cartea morfilor si-a morfii; papyrtsul e scris nelogic ; iar zeii antici plang... ,,ilofii* apusul.,. paleontologic. Fulger Dan Sbor peste ape *) Pentru sufletul de ademeniri si cerul flimand Pentru invierile toate ce le-am purtat in génd, Peniru céntecul nerostit, in aurite ndstrape Inchin ofrandé sborul meu pe ape. Sa fie peste zdri de-azur De hulubi albé fluturare Si pentru de-apururi visatul meu ev pur crepusculard invitare. Ton Moldoveanu *) Din vol. Sbor peste ape.Un rapert al poetulu: G. Cosbuc despre cateva geoli din Silimdu-ne a psi tot mai sus in viitor, este bine a ne intoarce pri- virile din cand in cand gi la straéduintile din trecut ale oamenilor alegi a neamului nostru. Cred cA cetitorii ,Apostolului* vor lua cunostinfi cu placere despre raportul din Noemvrie 1902, pe care marele poet G. Cogbuc il adreseaza Ministrului Haret, asupra inspectillor facute la cdteva scoli din Jud. Neamt. lata textul autograf al acestui raport: Duminecd, 18 Noemurie, am fost tn judeful Neamtu in satul Radiu, ca sé iau parte la tntrunirea cercului cultural. Fiindca revisorul scolar nu primise telegramele noastre — el era in in- Spectie prin judef — am cdutat sd-i dau de urmd prin telefon. Afland cd e la Rédiu, am plecat din Piatra cu trésura, dar, drumul find prea lung, am ajuns térziu in Rédiu, dupé inche- ierea sedinfei. Am gasit pe d-l Nicolau, revisorul scolar, in curtea primérieir vorbind tdranilor. Se trudea sa-i convingad despre folosul unvi bdnci poporale tn sat. Sdtenii insd erau nedumerifi si incepurd sd plece. Am rugat atunci pe primar s’adune oamenii in primd- rie, ca sd le vorbesc si eu — cdci eram amorfit de frig $i nu puteam vorbi in curte. Le-am ldmurit ce sint bdneile popo- tale, am stat de discutie cu ei, rdspunzdnd la nedumeririle $i obiectiunile lor, si astfel, in unire cu d-l revisor, i-am convins si &am induplecat. — S’a constituit societatea ; am ldsat pe stiteni 3d-i dea insisi ei un nume. Astfel am pus baza béncii »Tovdrdsia* : s'au inscris 52 de sdteni cu 147 lei cotisafii lunare. lotodatd, facénd cu d-I revisor apel la sdteni, i-am convins ed le trebue local de scoala. S'auadunat 50 de lei dela sdteni ry Sau legat sdtenii sé dea ajutor cu bratele, cu carul, cu ce vor putea, ca sé se vadd cu scoald. Proprietarul din sat ne-a fagdduit tot lemnul necesar clddirii ; primarul, om. cu multé tra- gere de inimd, ne-a promis cé va cduta sd agoniseascé macar or’o mile de lei pentru scoald, din banii comunei, si totodata sd18 APOSTOLUL dea si terenul trebuincios din propriul sdu padmant. Va aldtur, Domnule Administrator, Procesul-verbal ce s’a luat, ca un act comemorativ. A doua zi, Luni, am asistat dela 9-12"/, la lectiile divisiilor J-iV la scoala, cu un singur invdfdtor, din Mdstacan. Invd{a- torul Baciu, presedinte al cercului cultural, e priceput intr’ale scoa- lei si destoinic. Un lucru bun am observat aici: copiii cetese foarte frumos ca intonare adevdarata. Dupé amiazi am cercetat scoala din Borlesti, Aici am obser- vat doud lucruri. Unul, cd bdefii din divisia ] nu stiu nimic. Causa este noul orariu. Divisia I vine la scoalé numai de 4 ori pe sdptdmand, Luni, Marti, Mercuri si Vineri. Cand se intampld sd fie sdrbdtoare Vineri, copiti de Mercuri pana Luni nu vad scoala, gi uitd tot. Mai adaogd apoi, ca nu vin re- gulat la scoald, si pofi pricepe ce progres se poate face. Acest lucru l-am observat la toate scoalele, si tofi invdfatorii s'au plans de acelag lucru, Al doilea. Invdtdtorul V. Scorteanu, de 30 de ani in serviciu, n’aude bine si nu vede aproape de loc. La tabla isi virdé capul in mana copilului,ca sé vada ce scrie. Dupa legea pensiilor, are sé mai serveascd 5 ani, $i nu stiu ce-o sd mai facd el atata vreme cu gcoala. De altfel, copili ras- pundeau bine. InteresGnda-ma dac’a pus in aplicare legea obligdrif tava- famintului si dac’a incasat amenzile pentru necercetarea scoalet, am aflat un lucru rdu. Amenzile de pe Septemurie nici pand astdzi nu s’au incassat din causa negligentii perceptorilor. ,Co- pilul cénd a gresit, atunci trebue pedepsit« zice maxima, gi tot asa ar trebui sai se facd tdranului. Sd-I amendezi in De- cemurie pentru pacatele din Septemvrie, n’are nici un rost. Aud, ca multi tdrani sint bucurosi sa dea amenda, edci cu 2-3 lei si-au ,,rdscumparat bdiatul pe 3 luni“ si vor face gi de-aici inainte tot asa, cé mai bine dau 3 lei decdt sd-si trimitd copilut da scoala, Luni seara am inspectat cu d-l revisor scriptele, registrele si cassa societdfii economice ,,Nddejdea“* din Ruseni, comuna Borlesti. Societatea e infiintatd abia de 8 luni: incasafi sint 2674 lei, gi iesifi din cassd 2599 lei. Restull-am gasit numerar in cassd. Seriptele le fine tnvdfdtorul Gr. Teodorescu. Am facut atent pe tnvdfdtor sd nu dea bani cu imprumut pentru ori ce capricii si intreprinderi nechibzuite — cum s’a intamplat la unele banci, care au ajatat la ruina, nu la progresul imprumutdtorilorAPOSTOLUL 19 — ci numai pentru nevoi mari si pentru tntreprinderi de naturé eurat agrard. Scriptele se tin dupa modelul format de revisor in unire cu invdfatorii, nu dupd modelul dat de d-l Dumitrescu Bumbesci. Intr’ acest cere (al Rusenilor) toate comunele au bdnci, Mar{i la 19 Noemwrie am asistat la lecfiile scoalei din Roznov, Aici am gadsit un cor admirabil pe doud voci, Dela Roznov am trecut la scoala din Sevinesti, un sat mare si romé- nesc curat. Dupdé amiazi am visitat scoala, cu 2 tnudfatori, din Zdnesti. La toate aceste scoale arhiva, harfile si tablourile si tntreg materialul Casei Scoalelor e in ordine exemplaré — pe semne, de frica revisorului. Scoala bund, ca local. Invatamintul merge bine, dar partea educativd, mai ales cea patrioticd, e a- Proape nuld, Am _ insistat mult asupra tnvdfdémintului istoriei, am indemnat invafdtorii sd se invirteascd mereu — fie la isto- Tie, fie la cetire, la geografie, si chiar la artimetica pe langa patriotism si Romdnism si am facut insumi lecfii de istorie na~ fionald in scoald, ca sd ardt invdfdtorilor cum poti aduna pe langa un simbure atdtea cunoscinfe de care avem nevoe, pentru ¢a sa ne infelegem rostul scoalei romanesti. Ar face tnvd- tatorii si nu pricep cum. Ei stiu, cd nu fac bine, cum fac, dasand pe copii sa invefe pe dinafard o bucatd de cetire ori o poesie absolut neinfeleasd de gscolari si numind acest lucru ,tn- vafdamintul istoriei. Eu am sd-mi pregdtese lecfiile anume gi sd deschid ochii invdfdtorilor, nu numai cum trebue, ci. mai ales cum pot sd desvolte sentimentele patriotice si sd concentreze cunocintele istorice pentru ca sd ai folos de ele. G Cosbut Ministrul Haret scrie urm&toarea rezolutie cu data de 28 Nov. 1902: »Noul orar cere ca cepiii din orice divizie si vie la scoala in toate zilele. Cum se face ci la Neam{u li se cerenumaide patra ori? G. T. KirileanuValearea marlurnicr subpimantene Pe langa stirile istorice ori linguistice, marturiile arheologice sunt tot atat de prefioase pentru luminarea unui trecut si pen- tru justificarea prezentei permanente a unui popor pe un a- numit teritoriu. La noi, cercetarile in acest domeniu, incepand dela O- dobescu, au sporit considerabil, mai ales in anii din urma. Preistoria Daciei oglindeste urmele unui trai omenesc inca din epoca pietrei cioplite — paleolitic— precum si a unei civilizatii impresionante in epoca urmatoare a pietrei lustruite — neolitic — care culmineaza spre sfarsitul acestei epoci, la 3000-2000 i. H. cu perioada eneolitica — de arama si piatri’ — caracteri- zatd mai cu seama prin ceramica pictatié. Faptul ca aceleasi caracteristice ale ceramicei pictate si anume ornamentarea geometrica— meandru gi spirala ori antropomorfismul redat in statuete de lut sau de os'), ca si forma asemanatoare a vaselor*) —se intalnesc pe o sfera care depdsegte cu mult hotarele actuale ale {arii noastre, ne duce la concluzia ci pentru timpurile a- celea vechi, o delimitare intre popoare deosebite nu se poate face decat pe sfere sau zone de civilizajie. In cuprinsul zonei care atinge Cracovia la nord, Dunarea vestica (panonica), taie in arc Serbia si atinge Salonicul la sud, Marea Neagra Ja est si tinutul de peste Bug, se cunosc o multime de statiuni pre- istorice ce prezinta o unitate de cultura*) uimitoare. Trdstiturile in forma de meandru sau de spirald nu vor fi fost aplicate numai in ceramica ci si in lemn, acesta fiind si necesar si la indemana. De altfel, la toate popoarele primitive cele dintdi crestaturi geometrice s’au facut gsi in lemn: linii benzi, spirale, cu deosebirile caracteristice dela popor la popor. De aceea va trebui sa tinem seama si de o civilizatie a 1) C. C, Giurescu. Ist. Rom. ed. Ill, p,, 23-24, 2) Xenopol. Ist. Rom. ed. Viaidescu I, 36. 3) Andriegescu. Contrib. la Dacia inainte de Romani. V: Giurescu op. © 23-51 g! Xenopol, op. c. p. 36.APOSTOLUL 21 lemnului in vremuri anumite, cu aceeasi unitate de cultura si cu aceleasi caracteristice pe care le prezinta si ceramica, desi azi asemenea urme nu le putem avea decat in agezirile lacustre, Sapaturile din ultima vreme au dat de straturi mai vechi de civilizatie a ceramicei altfel ornamentate: cu incizii ori caneliri') incat cronologic se pare cé ceramica ornamentata se prezinta astfel: liniar, in incizii, caneliri, in spirala sifn mean- dru, din care linii s’au putut alcdtui si ornamente mixte. Dela simplu la forme mai complexe. Ornamentarea in caneluri este de retinut, pentrucd aceasta forma constitue un argument care se impotriveste tezei civili- zatiei germanice. Stilul gotic de mai tarziu nici nu admite a- cest fel de ornament.(?). De remarcat mai este si faptul cd ornamentatia face parte integranta din corpul obiectului, tie a desemnului geometric, fie a cromaticei. In mod caracteristic nu se afla podoabe a- plicate in zona de civilizatie amintita. Pe de alta parte, modelul gi felul de ornamentare al va- selor vechi de pamént, de exemplu, se datoreste si unui gust specific local, gust transmis peste generatii, fie in practica a- cestui mestesug —cum ar fi de pilda si anumite vase de lemn: cupe, racle, incondeieri de oud sau cusdturi— care prezinté un format si motive aproape identice cu vasele de lut giasite la Vidra (Vlasca) sau cu ceramica de tip Bucuresti dela Lacul Tei(®) ori cu descoperirile dela Neam{(*), —fie in alegerea si folosirea obiectelor asemanatoare ca tip si ornamentare chiar daca acestea au fost lucrate de alte maini, in lut sau in lemn, Aceasté de- ductie formeaza de fapt si o problema a continuitatii unei ci- vilizatii specifice si cu toata rezerva pe care o fac arheologiis nar fi lipsita de interes stiintific cercetarea materialului nostru etnografic cu raportari la materialul arheologic, pentru a observa mostenirea formelor gi a gustului, ceea ce constitue fenomenul trdirii autohtone. S'ar ajunge astfel la o noua metoda de cer- 1) Radu Vulpe. Descoperirile arheologice dela Izvoare—Neamt, in Anuarul liceului ,Petru Rares“ pe 1935-36; V: Const. Turcu : Preocuparide cultura regional, Piatra-N, 1939. Bogate relicve din aceste saipaturi se afl’ Ja muzeul arheologic din Piatra-Neamt, sistematizate, gllintific de Pr. C Matasa, un vrednic gi pasionat cercetator in domentul arheologiei. 2) Larousse: cannelure. 3) C, C. Giurescu, Ist. Rom. ed. ll p. 23, 26. 4) Pr. C. Matas. Cercotiri din preistoria jud. Neamt: Extras din Bul. Mon. Ist. 1938.22 APOSTOLUL cetare, aceea a recompunerii vechii civilizatii bastinase si cu material dela suprafata — metoda cunoscuta de altfel in linguistica. Cum intr’o sfera de civilizatie atat de cuprinzdtoare dupa cum s'a ardtat mai sus, cei mai vechi locuitori binecunoscufi au fost Tracii, tot ei au fost si mostenitorii civilizatiei aceleia stravechi, careia iau dattot mai multa stralucire. Amintirea unor vremuri stralucite a Tracilor si a unora din semintiile lor se oglindeste in poemele homerice, in stirile lisate de istorici, dar mai cu seam in descoperirile arheologice de data recenta. Din asemenea méarturii, care nu mai pot fi puse la indoiala, s’a constatat ca ramura nordica a Tracilor, cea mai viguroasi, mai raspandita gi mai de valoare, era aceea a Getilor sau Dacilor care se in- tindea cu 2000 ani i. H. in cuprinsul nordic al sferei tracice, formand o zona getica intre Bug, Dunarea panonica, izvoarele Nistrului, Muntii Balcani si Marea Neagra. Raspandirea Getilor se constata si peste aceste limite. Nu putem vorbi insa despre o expansiune a lor, mai cu seama spre rasdritul sterp, ci. numai de o roire a lor din cauza navalitorilor, cum a fost, de pilda, in vremea Scitilor. Fiind neamul cel mai de elita intre multe alte neamuri ale Tracilor, Getii au fost si factorii cei mai autorizati de a- firmare a unei civilizafii originale in cuprinsul sferei tracice, putand astfel sd intemeieze si ei unitatea de cultura in epoci vechi. De altfel, aceasta unitate era determinaté si de mediul geografic, care indeplinea toate conditiile unitatilor de vieata. Sunt fenomene sociale care se petrec in timp si prezinta analogii concludente: cultura si civilizatia greaci se datorau Ateneenilor, iar eroismul grecesc Spartanilor. Latium a impus limba romana, iar Roma a impus cultura si civilizatia latina. La noi, in vremuri mai noua, fiecare provincie a dat aportul s&u caracteristic: linguistic, national, literar etc., ducand la unitatea de limba, de simtire ori de expresie pentru toti Ro- méanii. Getii au determinat o astfel de unitate in lumea lor tra- cicd, de aceea au si fost in stare mai tarziu si se constitue politiceste in regate puternice sub Dromichete, Buerebista gi Decebal. Trageau granite politice in urma unui lung proces de pregatire sufleteasci, pentru apé&rarea zonei lor de civilizatie, ceea ce nu au isbutit si faci Tracii de sud. Considerand sub o singuré denumire sfera de civilizatie tracicd si pentru timpuri mai tarzii, aceasta nu poate ramane hotaritoare, c&ici a trebuit s& se atingi ulterior, ori s& se intre-APOSTOLUL 23 taie reciproc cu alte sfere de civilizatie, fenomen social iardsi inevitabil si nu totdeauna nefericit: la sud Grecii si Mlirii, la nord Germanii, la rasarit Slavii si Scitii iar la apus Celfii. Intinderea Getilor in cuprinsul acestei sfere si statornica Jor asezare au fost conditionate de sol, adic’ de mediul geo- grafic, de satisfacerea cerintelor organice si de superioritatea culturii lor ; aceste conditiuni au lipsit in mare parte Tracilor de sud, unde se aflau locuri staéncoase, iar Grecii reusird sd-si afirme ei cultura lor superioara. Numai imprejurari prea vitrege au silit pe Geti sa depdseasca limitele zonei lor vitale. Din aceste impletiri de civilizatie, urmeaza sa cesprindem specificul nostru strabun, pentru a putea evidentia o cultura proprie si a stabili partea de contributie la vechile cultiri, mixte. In monumentala sa operd, Getica, V. Parvan facand o determinare a civilizatiei locale si a culturilor mixte care s’au succedat, constata perfecta continuitate cu civilizatia locala straveche, a bronzului, de exemplu, si cu civilizatia vestica a Italiei si a Europei centrale, iar formele getice desi schimbate mai tarziu, dupa anul 300 i. H, sunt totusi o simpla evolutie si completare a vie{ii locale mai vechi“. (Getica, 448-9). Neadmitand influenta sudic& greco-iliricd, greco-italica, ori greco-scitica pentru Getii din Carpati, V. Parvan contureaza originalitatea si eflorescenta protoistoriei getice ,,in mijlocul for- melor de vieata protoistorica ale vecinilor“. (Getica, 453, 479). »Cu domnia lui Buerebista se incepe civilizatia getica moderné, care, pe baze vechi getice si cu inrauriri celtice, gre~ cegti si romane, va sta la temeliile culturii daco-romane. Ci- vilizatia getici din epoca a doua si a treia a fierului(La Tene) se va pastra prin populatia dela fara — si pe dedesubtul cele; romane, spre a da barbarilor de dupa 270, veniti in Dacia cu © cultura inferioar’, primele elemente ale unei civilizatii sudice @udica pentru barbari), nu in formele exclusiv si general romane qi in cele locale daco-romane. Si in acest timp, ceramica, ar- mele, podoabele, locuintele din Dacia pana in sec. V d. H. se tesimt mereu de vechile forme getice din La Téne III‘. (Getica 482)'. Mai mult chiar, dupa cum atat de judicios observai d-l Gh. Br3tianu, fiindc’ secolul If roman trecea printr’o gro- zava crizd economica si socialé, provocata de razboaiele civile mai ales, in mod firesc s’a produs o reactiune victorioasd a 1) V: V. Parvan: Dacia, Buc. 1937, p. 133.24 APOSTOLUL vechilor civilizatii atinse de stépanirea romana, precum gi 0 renastere a traditiilor locale, pornind nu numai dela o epoca preromana, ci chiar din preistorie, fenomen care se constaté deopotriva la Gali, Celti si la Daci. Asa se explicd intoarcerea la formele vechi a artei in ceramicd sau supravietuirea tehnicei autohtone din La Téne('). yCeea ce se obisnueste astazi a se numi arta epocii na- valirilor sau arta irano-goticd nu este altceva decat o fuziune a preistoriei europene cu orientalismul, care s’au intalnit din- colo de limes, dupa ce se vor regasi, sub efectul marei crize, inlauntrul granifelor sale*.*) Daca Dacia a fost in acele indepartate vremi ,,un adapost de curente contrarii de civilizatie*, totusi caracterul autohton al epocilor a persistat natang in timpul penetratiei si dominatiei unei civilizatii straine, ori rendscut si infloritor ia timpul cri- zelor sociale prin care erau nevoiti si treaci vecinii sau sta- panitorii vremelnici. In primul caz, ,Taranii protoistorici ai Daciei ramaneau in- trun fel de perpetuu ev neolitic servindu-se mai departe de piatra dura, silex ori roce eruptive; de os, de corn sau de lemn pentru nevoile gospodariei lor. Metalul nu-l foloseau decat pentru arme gi podoabe, iar dintre uneltele uzuale doar pentru seceri si securi. De aceea, La Téne se suprapune = in Dacia—de-a-dreptul neoliticului, iar varsta metalului incepe aici in a doua perioada a fierului (300 i. H. — 50 d. H.) — (Getica p. 393); in al doilea caz, Getii, cu vechea lor zestre, la care s’a adaos bo- gatia culturalé primitd mai mult involuntar, isi afirma o re- nascuta civilizatie, mai cu seam& in vremea niavalirilor din rasarit. In alte parti, din occident mai ales, pe cand_,,locuitorii cetifilor isi impodobeau losuintele cu chipurile zeilor gieroilor din Olimp gi din Capitol, satenii pastrau incd olaria rustica a timpurilor preromane“*). Aga s’au petrecut lucrurile si pentru Dacia evului mediu. Bronzul, V. Parvan confirma ci si epoca bronzului a avut un caracter autohton propriu, desi acest metal nu era prea u- 1) Gh. L Bréttianu. O enigma gi un milracol istoric: poporul roman Buc. 1940; pp. 102-103. 2) Gh. I. Brétianu op. c, p, 89. 32 nw ” meAPOSTOLUL 23 zitat, si da astfel pentru protoistoria Daciei urmatoarea impartire : Bronz III (1400-1000 i. H.). Bronz IV (1000-700 i. H.) Fiex I-Hallstatt (700-300 iH.) si Fier II—La Tene—(300 i, H.—50 dH.) stabilind ci Dacia trece direct dela Bronz IV in La Tene Il, pe cand in Bronz Ill si Fier I se desvolt4 o cultura mixta greco- geticaé si greco-scitica. Multimea statiunilor in Dacia din Bronz IV, indicate de V. Parvan, araté cd aceasti zona a fost foarte populata in aceasta perioadd, mai ales ca tot atunci infloreste si varsta aurului in Dacia (Getica, 292 ; 683 ; 715). Fierul. Desi Dacii cunosteau mestesugul fierului, ei nu cdutara sd-i dea curand o desvoltare mai insemnati, potrivit firii lor conservatoare si greu adaptabile la forme noua de ci- vilizatie. Faptul ca cetafile dace se afld tocmai in regiunea minelor de fier din Transilvania, ar fi un indiciu pentru con- statarea unei civilizatii a fierului, proprii Dacilor, cum socoate Parvan (Getica, 299), desi aceleasi cetati sunt asezate in acelasi loc din epoca bronzului. Cu venirea Scifilor razboinici, meste- gugul in fier ia o mai mare desvoltare, mai ales in ceea ce priveste construirea armelor de lupta; iar ca material civilizator gi productiv, fierul a fost adus in Dacia de Celti; fabricatele de fier, cum ar fi cuiele — de pild&’— au inceput sé fiefolosite din plin si de populatia rurala getic&’. (Getica, 296 ; 299). V. Parvan documenteaza pe larg o inraurire vestica si sud- vestica, aCeltilor si a Italo-Ilirilor. Dupa influenta italo-iliricd se va constitui o noua arta geticé din prima epoci a fierului (Getica, 312), fenomen cunoscut si pentru epoca bronzului in Dacia. In analiza descoperirilor arheologice din epoca fierului dacic, V. Parvan desparte elementele scitice de acelea autohtone si constatéa cd pe valea Muresului, de exemplu, (Tg. Mures, Aiud), acolo unde Scitii apar mai numerosi, tocmai a- colo fierul (hallstatt-ul) dacic este mai bogat si mai autentic (Getica. 381). Sa nu fie aceasta un rezultat al getizarii Scitilor, care in urma s'au numit poate Agatirsi? Daca Getii ar fi fost inclinafi mai mult spre megtesugul tn fier, altfel s‘ar prezenta tehnica autohtond de mai tarziu. Dar, mtocmai ca si pentru bronz, ei au continuat sd tradiasci mai comod in varsta pietrei, a ceramicei, a osului a gi lemnului — de atunci si pana azi—. De altfel, silexul si rocele eruptive au format materialul puleolitic pe care il prelucrau vechii oameni ai locurilor noastre,26 APOSTOLUL construind armele si uneltele lor primitive. In nordul Moldovei. la Casla-Nedjimova pe Nistru, sapaturile facute au dat de cremene cioplita (7). In neolitic si in eneolitic a fost o infloritoare ci- vilizatie a ceramicei mai ales — dupa cum s’a amintit — iar mai tarziu, bronzul gi fierul nu scapa mestesugului getic. Dar Gefii nu uita niciodata indeletnicirile lor tradifionale si numai dupa chipul formelor vechi de civilizatie pornesc la infaptuirea alteia noua. ata de ce ,pdnd azi* este un fel de a intelege continuitatea unei civilizatii pe acelasi teritoriu, in forme si ornamentafii autohtone, oricare au fost prefacerile istorice de mai tarziu. Si aceste prefaceri de altfel, care diadeau mai de multe ori un caracter de nesiguran{a vremurilor, f4ceau pe lo- cuitorii bastinasi ca, dela un timp, sd nu mai porneasca la con- structii masive in piatrd, sau in metal; si nicichiar in lemn. »In timp ce Apusul la ad&post, sau in orice caz mai ferit, clidea catedrale minunate si palate impundtoare, noi ridicam din barne si din pamant, pe locul celor arse sau dardmate, alte biserici modeste si alte bordeie, Era zddarnic sd construesti in mare gi sa faci planuri pe termen lung, a doua zi putea sd vinad iarasi prapadul. Carul cu doua oisti, gata oricand sé porneasca pe caile bejaniei, ramane un simbol elocvent gi dureros al im- prejurarilor in care traéiau strdamosii. Din acel indelung rastamp de nesiguranté, pe care nu l-a putut sterge ultimul secol de relativa liniste si continuitate, vine, se vede, acea tendinta spre provizorat, acea greutate de a construi pe termen lung, care se observa inca —din pdcate — in societatea noastra (‘ Pentru bronzul si fierul dacic, atat cat a putut sd ajunga la o desvoltare autohtonaé in complexul de influente care veneau trecator din rasarit ori metodic din apus, se observa o ,,perfecta continuitate a civilizatiei vechi locale“ (Getica, 446) cu firestile disparifii ale unor forme proprii si suprapuneri ale celor din urma; fenomen la care se poate lua in considerare si moda imprumuturilor. Analogii care se petrec de altfel si in linguis- tic si in istorie ori in alte domenii din lumea_fizico-na- tural: retrageri, influente, transformari si renagteri. In anumite imprejurari se produc si reactiuni victorioase ale vechilor ci- vilizafii, dupa cum s’a amintit (, in chip spontan si organic y C, C. Glurescu, Ist, Rom, ed. I, p. 17. mi BD 3 Ct"Gh. Bratianu. O enigma... pe 84.APOSTOLUL 27 Tara si confundam aceste reactiuni cu initativele romantice ale particularilor sau ale oficialitatii — laudabile uneori. Forme ale civilizatiei dintr’o epoca veche se ivesc in epoci ulterioare si in Dacia ca gsi in alte parti ale lumii. »Precum in Irlanda ori in Anglia, ornamentatia epocii La ‘Téne celtice reapare in miniaturile din secolul VII ori VII, in Danemarca la sfarsitul secolului X, 0 piatra cioplita — acea din Jellinge — inconjura chipul rudimentar al lui Hristos, cu motive decorative din varsta fierului. Precum in Norvegia, stra- niile chipuri ale unui stil animal foarte vechi se incalcesc in sculpturile corabiei dela Oseberg si pana sub portalul de lemn al bisericilor din secolul XI, (')* tot aga in Dacia, motivul spiralei si al meandrului din ceramica va trece in motivele decorative ale bronzului siapoi ale fierului cum atestaé Parvan (Getica, 465). Astfel, vieafa care s’a scurs neintrerupt pe aceste Jocuri a pastrat un aspect traditional, care se intoarce pana la neolitic chiar in epoca fierului III (50 d. H.), la sate mai ales (Getica, 469). Tot in aceast&é epoca se continua mestesugul in lemn si os. Cu toate acestea se poate vorbi de o metalurgie autohtona in fier, argint si aur; si chiar de o monetarie dacica. Cu aceste consideratii de ordin general, putem afirma ca istoria unui popor purcede dela un inceput de vieata omenea- sca, oricat de primitiva am socoti-o noi, vieati care se con- tinud pe acelasi pamant. In ceea ce ne priveste pe noi, ne socotim in drept sa vorbim de o straveche continuitate a elementului autohton, pornind dim epoci preromane ; iar ad&ncurile ne sunt marturie ce vin s& inldture metodele si principiile dupa care se alcdtuesc ori se ticluesc nenumarate tratate de istorie conventionala. Aceste marturii — recunoastem — nu pot sta la dispozitia niciunuia dintre vecinii asezafi mult mai tarziu in jurul nostru, ori infiltrati in vechea mass& autohtond, pentru ca ef nu se cuprind in sfera de civilizatie cu ataét de adanci radacini sub- paméntene, Acestia sunt un rezultat al unor strémutari tarzii de neamuri ,starnite din pustiuri«, care au poposit in aceste parti ale lumii si s’au asezat apoi cu sila pe anumite arii de pamant cu populatie si civilizatii stravechi. Victor Taéranu Profesor 1) Cf. Gh, Bratianu. O enigma... p. 89.Seader J. Flelan (Urmare) Administratia boiereascd Dupa ce-am trecut de sapte ani, am inceput sé-mi dau seama mai bine de tot ceea ce se petrece imprejurul meu si astfel am putut saé-mi dau seama de teroarea feciorilor boieresti. Acesti feciori boieresti erau niste servitori boieresti, avand insarcinarea a executa datoriile pe care le aveau faranii c&tre boier si erau recrutati dintre oamenii cei mai rai si mai cumpliti, care de in- data ce se vedeau in functie de fecior boieresc, deveneau tigri turbati chiar cdtre rudeniile gsi fratii lor. Caci atunci incd nu era constitutie ci putere absolutd, astfel c4 taranii era tratati mai rau ca animalele. Iar_feciot boieresti, care umblau in bande calari, cu biciul pe uméar si vataful in frunte, erau spaima locuitorilor. De multe ori, acesti sbiri, dupa ce se imbatau, ca sa petreacad, o luau calare pe camp simaltratau pe cine intalneau in cale, chiar de-ar fi fost copil ori om batran. Astfel, odata feciorul Vasile a Axiniei, fiind beat, intalneste pe minorul Vasile St. Oana si cu toate c4 minorul nu era impus la muncile a- gricole prevazute de regulamentul organic, el fl lud la bataie. Si l-a batut asa de rau, incat l-a schilodit de tot, asa ca peste cafiva ani a si murit. Iar agresorul a fost pedepsit numai cu o bataie sdravana, data la curte de administrator si cu excludere pentru totdeauna dintre feciorii boieresti. De pe la 1859 incepu a figura in capul bandei de feciori boieresti un anume Cruceschi, un Neamt tanar gsi frumos, care usese adus de administratorul Wolf, care si el era Neamt; iar mosia era a boierului roman, Neculai Mile, din Iasi. Acest Cruceschi tinea locul vatavului Gh. Savin la executari si era cu mult mai crud si mai salbatic. I] vedeai aproape tn fiecare zi in fruntea unei bande de 5-6 cAlareti, trecand in goana cailor, care parci sburau si oprindu-se deodata, ca prin farmec, la casa celui pe care avea gandul sd-1 schingiuiasca. Intr'o clipa desc&lecau cu totii de pe caisi tabarau ca pa-APSOTOLUL 29 strile de prad& pe nenorocitul taran. Se parea atunci ca toata puterea iadului era cu dansii si nici prin vis nu fi-ar fi trecut cai va veni vreodata sfarsitul acestei puteri infernale, cdreia parca nici Dumnezeu n’avea ce-i face. Dar Dumnezeu, care indelung rabda si curand rasplateste, s'a indurat de suferintele norodului Sau si prin domnitorul sfant, Al. I. Cuza, a facut ca acesti calai sa fie inlaturafi prin legea ruralé din 1864. Si indataé dupa aceea, praful si pulberea s'a ales de toti acesti sbiri. Astfel, cel mai cumplit dintre ei — Gh. Simionici — a cazut prada nebuniei, care il facea sa-si rupa carnea depe corp; iar Gh. Simion a Nechitei cade bolnav si un duh rau il sdrobeste, de-i ramane seacd o mana si un picior, Si trai mai multa vreme asa schilod, dispretuit si de copii. Jar tanarul Cruceschi n’a scdpat nici el de urgia lui Dum- nezeu. Caci trimitand administratorul Wolf pe feciorul boieresc Ton David Olteanu la Iasi, sa ducd o mare suma de_ bani sti- panului sau N. Mile, numitul Cruceschi s’a luat calare pe urmele lui, cu gand de a-l asasina gsi a-i lua banii. Dar negisind loc prielnic, isi urmari victima pana la Pagcani, unde, ajungandu-l, ii spuse s4 se intoarcé cu banii inapoi, ca stipanul N. Mile a venit la Crac&oani, prin Roman. Feciorul, nebaénuind nimic din infernalul plan al lui Cruceschi s'a intors, Si pe cand treceau prin codrul Siretului, Cruceschi, pe la spate, descarcd un foc de pistol cu alice in capul lui Jon David. Dar avand caciula groasé pe cap, n’a fost lovit mortal. $i dandu-si el seama de pericol, a Iuat-o la goana in galopul calului. Cruceschi gonea gi el in urma lui, dar nu 1a _putut ajunge pana la pod la Moldova, unde erau mai mulfi carausi. Aici Cruceschi incepu sé se desvinovafeasca spundnd ca a lovit din gresala peste tragaciu. Bine, fie asa. Dar atunci de ce a intors pe fecior cu banii inapoi? Caci stapanul nu venise la Cracioani cum spusese el. Prin aceasta, facdndu-se dovada vinovatiei lui, a fost dat judecatii si n’a mai auzit ni- meni, nici pana azi, de numele lul. Cailitoria la Jidegti In vara lui 1860, prin Iulie, lelica Anita era dusa la secere, la boieresc, pe mosia Jidesti, iar badica Gheorghe ramiasese acasi, urmand si se ducd mai tarziu cu caruta cu boii, sa a- duct cereale Ja velnifa la Cricdoani, dupa datoria ce o avea prin Regulamentul Organic. Si neavand ce face, glumeste el odatd citre mine, ci are s4 m& ia si pe mine, cdnd va pleca.30 APOSTOLUL Eu am luat gluma’n serios. Asa ca’ntr'o sambata dimineata, cand badica se pregdtea de plecare, eu eram in picioare gata de drum si nu m’am lasat, desi bunica nu voia deloc sd ma lase. Vazand, el bddica, atata stdruinfi din partea mea, n'a mai avut ce face, ci m’a luat in caruta si pe-aici fi-i drumul! Vai, cu cata bucurie gsi curiozitate priveam tot ceea ce se desfasura inaintea ochilor mei! Caci Ia etatea aceasta de 8 ani si5 luni, pe care o aveam atunci, tot ce vedeam erau lucruri noi pentru mine. De multe ori sdéream din cdrufa si mergeam pe jos, alergand incoace si'n colo, pentruca si cercetez mai de-aproape cele ce vedeam, Cand am ajunsaproape de Versesti, pe unde trecea drumul cel vechiu al Romanului, am vazut pentru prima oard stdlpii telegrafului si nu ma mai sdturam privind sarmele si paharele verzi de care erau legate. Si pentrucd credinta poporului pe atunci era ca telegraful e drumul dracului, mereu ma uitam cand la pahare, cand la sarma, si vad n’oiu vedea vreun drac? Nu l-am vazut nici pe saérma, nici pe pahare, dar era s& dau de el oleaca mai incolo, Caci, cand am ajuns la parauy Jidestilor, mi-a aratat badica o coasta plini de oameni si de femei care secerau gi mi-a zis: —- Iacata, acolo secera lelicd-ta Anita. Eu atunci am si sdrit din cdrufa si pe coasta, la deal! Dar cum fugeam pe coasta, la deal, dau de niste fete si baitani care secerau si care, cand ma vad, ma intreaba : — Al cui esti tu, mai? — A lui Ion Gavril — raspund eu — (adicd a mosului). — Aha, esti fap dela Ghinddoani atunci ? Caci aga eram porecliti noi Ghindadoanii — Pe el, mai! Si odata se fac cé se reped ca totii dupi mine — Eu nu maistau pe ganduri si-o iau la vale de-mi scdparau picioa- rele. Ei numai s'au facut ca fug; dar un drac de caine, pe care nu-l vézusem pana atunci, vazandu-ma ca fug, s’a luat dupa mine cu limba scoasa. Si dac& n’ar fi auzit badica tipetele mele si n’ar fi iesit inaintea cdinelui, nu stiu z4u ce svar fi ales de ism&nufele mele cele noui noute ! Si iaca aga.! Eram s& dau de dra- cul, tocmai acolo unde nu ma asteptam! Am scdpat insi ieitin, aga cd nu m’am ales decat cu o spaima sdravind. Mi-a trecut inst indaté si spaima, cdci deoparte si alta a drumului erau pline lanurile de barbati si femei, flacai si fete, care prin glume, strigiite, cantece si rasete pline de veselie, prefacuserd toatd intinderea aceea neméarginita intr'un adevarat raiu, in careAPOSTOLUL 3 Ingerii erau chiar ei seceratorii cei harnici si plini de veselie, Cioban la miei In vara anului 1861, avand mogul vreo cafeva miei, s’a gandit sA ma tocmeasc’ pe mine cioban fara simbrie. Si fiindca avea si Vasile Andrei vreo cativa, am facut o singura turma, care numara 13 miei si-o oaie stearpd! Si la turma aceasta grozava erau doi ciobani, caci V. Andrei, odata cu oile, a dat gi pe baiatul sau Ion, care, ce-i drept, era mai mic decat mine, dar bun de harjoana si dracii. Asa ca noi ne fineam mai mult de nazbatii, iar mieii umblau mai mult de capul lor, prin o- goarele si sAmanaturile oamenilor. Cu chipul acesta ovazul lui D-tru Negru si fasolele lui Vasile Leonte au fost pascute aproape de tot de turma noastraé. Dar aceste ispravi, cu toate ca eram ciobani fara simbrie — nu puteau sa rémana neplatite. Si plata venea cand nici nu ne asteptam. Astfel intr’o zi, ce ne vine noud tn minte ? Ne punem sumanele in cap si incepem a ne tavali prin ovasul lui D. Negru de-l facem una cu pdmantul. Dar tocmai pe cand eram noi mai veseli, hop de dupa un damb gi Vasile Andrei. Eu fiind mai mare si maiiute de picior, am scipat cu fata curata, dar bietul Ion a luat o chelfaneala, de-ti venea sa-i plangi de mila. Dar vorba cantecului: ,Chele ra si rapanoasa, ori o bate ori o lasé*! Aga si noi: Cu toata calcavura ce-o mancase lonica, nu ne-am invatat minte sa ne cumintim si sa avem grija de miei, ci de adoua zi am gi inceput driciile noastre. Astfel ru mult dupa cea dintdi intamplare, ne jucam in voie pe vale iar mieii, tot in voie, pasteau fasolele de pe ogorul Mariei lui Costache Ifrim. Intr’un tarziu s’a dus Ion sai in- toarcd. Dar el nu se grabea de loc, ci mergea alene prin pa- pugoi si ma tot striga pe mine sd-mi spuie ceva. Eu insa inghetasem aproape, caci vazusem pe Vasile Andrei venind tupilus prin papusoiu si avand in mani un hahdu mai mare decat el. Si deodata se arunca fara veste, ca un vultur, {n spatele baiatului si incepe sd-1 bata fara nicio mila, ca pe un talhar. Eu, auzind cum ii huia spinarea de lovituri, m’am Ingrozit aga de tare, incat fugeam la deal mai dihai decat un lepure gi nu m’am oprit decat in varful Osoiului, unde am stat pana noaptea. Dar n’a scdpat numai cu aceasta bietul Ionica, cl a mai luat si dupa aceea cateva scdrmaneli. Eu, in toata vara n‘am luat ins& decat o biataie. de la bunica. Dar aceea a {Acut cat toate ale lui, caci bunica, daca era vorba de bund, nu32 APOSTOLUL mai gaseai alta ca dansa. Dar pentrucd se temea si nu se a- leaga din mine un rau, cand faceam cate una mai boacadnd ma batea crunt cu nuiaua care, zicea, cd aceea e naga mea. No- rocul ei insd ci ma batea numai atunci cand faceam cate una mai gogonata, caci altfel, dac’ar fi stat sa ma bata pentru toate abaterile mele, nici mancare n’ar mai fi avut timp sa facd. Caci, in vara asta mai ales, cu tot renumele de sfant ce- mi iesise — am facut o stamboala de pozne, din care voiu povesti cAteva din cele mai deochiate. Avea Ionel Darloman, din Balfdtesti, un card de capre si vreo zece iezi. lar {apusorii cei mai sburatacifi veneau pana in fafa casei noastre. Si noi — eu cu Ion a lui Vasile Andrei, ii prindeam si-i bateam cu nuiaua pana ce ni se ura. Aceasta n’o faceam din rautate, ci pentruca ne era drag cum tipau iezisorii, cand ii loveam cu nuiaua. $i i-am batut noi aga mult timp, pana ce intr’o zi prinde bunica de veste si-mi intoarceo sfanté de bataie, ci a facut cat bataile tuturor iezilor pe care ii batusem eu. Mai mult incd’. M’a amenintat ci ma va spune lui Ionel Darloman, care era un om foarte furios si rau, asa ca vreun an de zile, de cate ori ma duceam la slatinaé — care era chiar langé gradina lui — mi se taiau picioarele de fric Nu mult dupa aceea, intr’o zi de lulie, dupa ce scot mieii in tarina, ma duc in ograda la Stefan Th. Aftanase, care era dus in jos la boieresc, cu toti ai casei, asa cd ograda si casa erau pustii. Ma uit in casd pe feresti, ma uit prin ograda si neavand ce strica, ca sé nu ies din ograda fara sa fac vreo pozna, am desfaicut prispele, care erau de latunoi, am aruncat scAndurile in toate partile prin ograda si-am naruit farna din prispe, cu Picioarele, Si dupa ce slargesc eu trebusoara asta, m’a prins o frica grozava, asa cd n’am mai iesit pe Poarta pe unde intrasem, ci pe din dosul casei, peste ardul acoperit si greude sarit si-am luat-o tupilus prin papusoi, cdci, de, eram si eu oleacd de talhar acum. Dupa vreo doua sdptaémani, in dimineafa de 14 August, cand trec cu mieii pe la poarta lui Stefan Th. Aftanase, fl vad c& iese din parau yi vine spre mine cu vorbe blande si fru- moase. Eu, ca cel ce ma simfeam cu musca pe caciula, infeleg despre ce-i vorba si incep a ma da inapoi. Dar atunci, vad ca iese socrul lui — Th. Andrei — care era si cambeat si o ia la fuga dupa mine, de clefatea glodul ce se faécuse din ploaia din noaptea trecuta. Eu, vazand primejdia, sar ca gandul peste gard si pe de departe, prin gradini, ies inaintea mieilor. Am scdpat cu fata curaté deocamdata; dar eram aga de infricosat, intocmai ca un criminal urm4rit pentru crima lui. Sidin varful dealului, ascultam cu inima cat un purice, cum se sfaidea Th. Andrei gi Stefan Aftanase, cu mosul meu. Am _ véazut mai pe urma cum a adus Stefan Aftanase pe nevasta lui Gh. Ciudin, care spunea ci m’a vazut cand am sstricat Prispele. Cand am vazut eu una ca asta, nu mai putea de fricd, dar si de ciuda, cici eu credeam c& nu ma vazuse nimeni. (Va urma)Vile aAt a SCOLARA Educatia strajereasca | Semnificafia _inalfart »Vieata strajereascd isi aseazd cea dintdiu piatri de teme- He, prin solemnitatea ridicarii Pavilionului National. Sub aripa tricolor inaltata pe varf de catarg, se vor desfisura de acum Incolo toate probele vredniciei strajeresti“, (T. Gh. Sidorovici, Brazda noua). Steagul, de-a-lungul veacurilor, pentru toate popoarele, a fost un simbol si o realitate. Un simbol, in sensul puternic, dinamic al cuvantului. Se vorbeste in filosofie despre spiritualizarea materiei, prin ,ali- pirea de infatigerile acesteia (materii), a sguduirilor adanci ale flinfei noastre“. Drapelul, pentru noi, este sufletul nostru ca fara si neam. A renunta cat de putin la semnificatia aceasta, drapelul ar deveni o simpla meterie, iar noi ne-am deprinde cu desfacerile din vieata farii, ai cdreia fii suntem, fari nicio mustrare de constiinta. Spiritualizarea aceasta trebue inteleasd in sensul ei salva- tor. Nu spiritualizarea individual, legdtura sufleteascd de lucru- tlle mele personale, cici aceasta este efemerd; nu spiritualizarea universala, uitarea realitatii nationale pentru universal, cici a- ceasta este redusa si fara temeiu. ~»Spiritualizarea durabila si intinsa, care despoaie materia de brutalitatea ei rezistenta si nimic zicdtoare, si o topeste in valurile sufletesti, — a acelei vieti pe care in stare pura, n’o triesc decat ingerii Cerului si Dumnezeul lumii — singura spi- ritualizare de aceasta natura este cea nafionald* (I. Petrovici. Cercetari filosofice. ed. II. 1926). Aceasta spiritualizare saindtoasd, fara a o limita numai la {naltatoarele clipe ale ridic&rii Pavilionului National, trebue s& © Iistim a ne incdrca sufletul, in mod permanent, cu marile e- mojll, ca de aci, mai departe, fiecare si putem fi regeneratoare {nepuizabile de vieatd curat romdneasca pe intregul cuprins al {Url noastre scumpe,34 APOSTOLUL Steagul a fost si rdiméne o realitate, prin insdsi semnifica- fia sa. Pavilionul acesta nu reprezint&é o idee abstract; e] reprezinta cea mai puternicd realitate pentru noi tofi: Tara in care tréim, in care ne simtim bine si de care suntem legati prin atatea si atatea jertie, prin atatea si atdtea randuri de oameni, fii naturali ai acestui pamant intarit prin oasele lor, fii ai cerului nostru albastru apropiat de noi prin sufletul lor. Steagul acesta, care la neamurile dinaintea epocei crestine reprezenta puterea zeilor sau a diferitelor forte din naturé si lumea animalelor, prin crestinism isi capaté intreaga sa sfin- fenie in spiritualizarea ce i s'a dat. In acest sens, dupa cum in perioada de martirism a lumii crestine, fiecare igi ridica ochii c&tre steagul cu chipul Sfantu- lui luat drept ocrotitor si stapanit de Sf. Cruce, pleca la lupta cu credinta puternic’ c& ,in hoc signo vinces*, ceea ce in- semna ca unirea tuturor de aceeasi lege in jurul steagului a- celei legi, nu putea fi decat tarie, victorie, glorie, tot asa sitn epoca de eroism crestin a tarilor romanesti, tineau piept urgiilor dugmane, strans inchegate in jurulsfintelor steaguricu aceleasi chipuri de sfinti pe ele, ostile cele neinvinse ale atator Ba- sarabi si Musatini, ,datatori de leyi si datini*. Subt inraurirea vremii, popoarele ridicandu-se in spre con- turari de {ari trainice, fiecare neam a inceput a se distinge prin culorile drapelului, iesite din specificul national. Asa la noi, in urma pacii dela Adrianopole, deci dupa 1830, Moldova apare cu steagul ei, galben gsi rosu, iar in Muntenia, avand culorile galben si albastru. In 1843, pentru prima oara apare drapelul nostru de astazi, rosu, galben si albastru, iegit din cele doua drapele romanesti, purtat de Campineanu in fruntea societafii nationaliste, care cerea unirea Ardealului, Munteniei si Moldovei intr’o singura fara. In fata lumii, acest drapel apare in 1848, la Paris, purtat de tineretul universitar de acolo. Dar purtarea acestui drapel era semnul revolutiei. Toti cej din f&rile rom&nesti de sub st&épaniri straine, care indrézneau s& poarte acest tricolor, erau amarnic pedepsifi. Tocmai in 1863, dupai unirea Principatelor Roméne, Domnitorul Alexandru Ioan Cuza a decretat ca oficial drapelul acesta, care avea apoi sd fie purtat de bravii ostasi ai Regelui Carol I in crancenul razboiu pentru independenta Romaniei, de eroii Regelui Ferdinand I in luptele crancene din razboiul pentru Intregirea neamului, iar astazi de toata fara cea noua, mare gi tare a Marelui Rege Carol II, pe drumul eternei noastre consolidari,APOSTOLUL 35 Astazi, semnificatia steagului nostru s'a largit pe masura realitatii ce-o reprezinta si care este tara celor 20 milioane de locuitori. Drapelul acesta simbolizeazd pentru noi tofi: Credinta noastra strabuna, Patria, Tronul, Regele, Pe acest drapel depun ostasii juramantul de credinté c& vor sti sd apere tot ceea ce reprezinté el; pe acelasi drapel depun juramantul comandantii strajeri, c& vor sti sé fie adeva- roti strajeri ai neamului, ai tari. Acest drapel este purtat cu tot onorul; este salutat de Intreg poporul. Sub faldurile lui se traieste astazi adevdrata vieatt, in duhul cel nou, de ordine, disciplina, armonie, munca pentru binele obstesc, lepadarea de tot ce este egoist si putred in sufletul nostru, pentru dragostea de credin{a, pentru Tara si Rege. Sub stdpanirea falnicului nostru tricolor, se duce pe in- (insul {arii vieaja cea sindtoasa de infelegere si roditoare fri- {letate intre fiii curati ai neamului nostru si fiii strdini ca origine, dar fii buni ai aceleeasi tari, cimentandu-se astfel blocul de ne- clintit al farii romAnesti. Munca dusd subt falfairile mandrului nostru drapel are 0 singura calauza, o singura lumina ce ne proecteazi calea si mai mult In viitor: Marele nostru Strajer, Marele nostru Rege, iar alaturi Maria Sa Mihai, Marele Voievod de Alba Iulia. Un singur ideal: fortificarea neamului romanesc, inchegarea soumpei noastre fari intr’o cetate crestineascd inexpugnabila. In aceasté credinfa temeinicd, vind peste noi furtuni, vind nouri grei, noi tofi strans uniti in jurul acestui scump simbol al {arii noastre, vom sti si invingem, Prin ridicarea Pavilionului National, in sufletul fiecdruia, {n adancul cunostin{ei noastre se sguduie un resort. Este resortul congtiintei nationale, este glasul de veci al neamului, al farii, care ne chiamé mereu pe drumul firii noastre: Dumnezeu, Na{lune, Rege. Regele nostru este singurul si marele nostru conductor pe drumurile mari ale istoriei nationale, Astazi, cand prin ridicarea Pavilionului National, noi vedem cele trei culori trecand dincolo de catarg, peste muntii cei in- wApeziti, peste tot pamantul remanesc, imbratisand intreaga fara Wl aprinzand inimile intregului popor in vépaile aceleeasi mari oredinte, Patria, gandurile noastre isi iau sborul liber, si drept omaglu de devotament depus la treptele Tronului, trimit tuturor bucurla si céldura unei curate urdri: Triiasc&i Marele nostru Strajer, Majestatea Sa Regele Carol II. Traiascd Straja Tarii. N. Viddulesca Comand. Centrului Sf. GheorgheSe vorbeste astazi tot mai des de principiul localismului educativ. Ca principiu e vechiu, ca nume gi metodi e insd nou. De abea de curand a fost introdus in programele analitice ale scolilor noastre si n’am putea spune ci a trecut de faza experientelor educative. Orizontul local, locul deci in care se naste si creste viitorul membru al societatii omenesti, a capatat in pedagogie gi un rost educativ, Rostul acesta, fard indoiala il are natura de mult& vreme, dar iarasi mai mult ca totdeauna cadrul na- tural e chemat astazi si ia parte la formarea sufleteascd a e- levului, la formarea individualitatii lui, cum se spune in chip obignuit. Fara a fi un specialist in materie, vom observa cd acest cuvant ,individualitate* nu mai poate avea acelasi inteles ca altddata. Individualismul, curentul ideologic care a stépanit aproape un secol si jumatate politica, economia, morala, educetia isi traieste sub ochii nostri ultimele zile. Pretutindeni aproape, individualismul se pregiteste de duca, luand cu el o epocd romantici in care fiecare profesor se visa un Rousseau, dup& cum fiecare elev trebuia sa fie un Emil. Dupé socotinta nu prea veche, elevul era dus de mana in mijlocul naturii si se regdseasci pe sine, incepand cu cdutarea drumului spre propriul sau adapost. Apelul la naturd era mai degraba un protest contra so- cietatii omenegti coplesita de rele si o evadare din c&tusele ei. In desigul pddurii sau pe indltimile muntoase, omuletul trebuia si se simtdé cat mai singur, cat mai rupt din mediul social, cdci numai astfel crescut, neatins de miérul stricat al omenirii inrdite, virtutile i se desvoltau nestingherite si viitorul om se putea pastra bun, dupa refeta secolu!ul XVIII. Metoda aceasta de educafie s'a dovedit ins& fragila, cu toat& autoritatea de care se bucurd incd geniala opera a lui Rousseau,APOSTOLUL 7 Omul n’a iesit mai bun din aceastd rupere din gloata, ci mai egoist. Iubirea de sine n’a dat peste margini ca o oal& cu lapte tn clocot, si inunde cu. dragoste lumea, cum socotea marele maestru al pedagogiei moderne. Deprins sé trdiasci deoparte, si se vadd numai pe el, individul va cduta s& stea deoparte si mai tarziu, cand, acum gata format, va lipsi dela marile chemarisociale ale vremii lui. Daca scopul educatiei a oscilat pana astazi intre pre- gitirea pentru profesiune si educatia pentru educatie a unui copil ,scop in sine“, produsul scolii a fost in deobste acelasi. Nu putem ascunde faptul cé scoala de ieri ne-a. dat un {ntelectual care a absentat dela datorie, oricand comunitatea romaneasca, a facut apel la sacrificiul lui. Scopul suprem al educatiei nu poate fi binele propriu ca binele tuturor, far binele tuturor inseamnad in primul rand pen- tru noi binele comunitatii romanesti. Aceast’ comunitate e organismul viu care cuprinde rosturile vietii membrilor ei si care inlesneste acestora desavarsirea virtutilor si aptitudinilor, organe sanatoase ale unui trup sdndtos. Se mai poate vorbi acum de un pericol al oprimiérii si Indbusirii individului de c&tre colectivitate ? Hotarit, nu. C&ci trupul natiunii nu-si poate vatama méadularele fara pedeapsa suferinfei intregului organism. La randul lor, nici ma- dularele nu pot s& se razvrateasc& contra trupului gsi sa-i vrea pieirea, ca in cunoscutul apolog al lui Menenius Agrippa. Spiritului singularist si egoist de ieri i se face loc avantului altruist si solidarist de astazi. Aceasta e chemarea vremii si scoala romaneasca a inteles 8 rispunda din plin acestei cheméari. Institutia strajeriei dela noi si cele similare de aiurea au rasdrit din aceastd trebuinté noua de a da un rost individului, adicd de a-l creste si a-l incadra in aceast4 ,,unitate diversi“, care e natiunea. Daca aceasta natiune e un organism viu gi rodnic, pa- mAntul locuit de ea, teritoriul national, nu mai este justificat numai de existenta unui ,,contract*, fie el si ,,social. Purtand in mormintele stiute sau nestiute oasele strd- mogilor sau pulberea lor, p&mAntul reflecteazi alaturi de rodul mlnunat si nevazut al puterii dumnezeesti, stradania lungului qlr de generatii care inseamnad tocmai aceasté nafiune trecuta, prezenta gi viitoare. De aceea simfim, far sa ne putem lamuri cauza, aceastd legitura puternica de pimant, de colful natal al pa-38 APOSTOLUL mantului. Numai hoardele nomade nu simt ceea ce Roménul exprima prin cuvantul dor‘. A te smulge din aceasté sfanta legituri, ar fi fapta de renegat sau de trédator, sau mai degrabé ar insemna moarte sufleteasc’, céci din acest pdamant ca un alt mitic Anteu, in- dividul isi trage puterea lui de lupta. »Omul, spune un invatat francez (Charles Maurras), nu este mare lucru in ordinea politicd sau civild, el nu isbuteste in nimic acolo fara ajutorul grupului stu. Din familie, din tara de mosie, din meserie, din sat sau din oras, din provincie, din sindicatele federate si confederate ii vine taria puterii sale de rezisten{a“, La temelia sufletului sau, spiritul regiunif natale ca si ingerul cel bun, fi va sta de pazd, indreptandu-i pornirile, spri- jinindu-i alunecdrile si ldmurindu-i implinirile. «*s Dar ce este regiunea ? Termenul acesta ne aminteste de altele: finut, judet, provincie si fara. S& incercdm s& lamurim aceste numiri pentru a intelege mai bine pe cel dintaiu. Tinut, in infelesul vechiu romanesc, era diviziunea admi- nistrativa. moldoveneascd, dup& cum judet era corespondentul muntenesc al aceleeasi notiuni.Se spunea finutul Neamt si se infelegea prin aceasta patrulaterul administrativ, in hotare mai mari ca ale judefului Neamt de astézi, carmuit de cei 2 parca- labi traitori in Targul Neamf{. Dupa 1866, numirea de judet se intinde in amandoua principatele. Tard nu e o notiune numai cu infeles de stat, a alcatuirilor politice de acest fel. In acest inteles se spunea: Tara Moldovei, Jara Romaneasca. Jara se spunea ins& odinioard si se mai spune si astazi inca, acelor unit&ti geografice si etnice care se intalnesc pesupra- fete destul de restranse, pretutindeni, dar mai ales in depresiunile intra — si subcarpatice romanesti. Asa intalnim fara Barsei, a Oltului, a Hafegului, a Vrancei gs. a. Sunt, dupa fericita exprimare a unui bun cunoscator al lor, sunitati de vieafi de origine striveche, in care sistemul muncii, organizarea comunitatii, obiceiurile, spiritul, chipul fizic romanesc s’au plimadit in forme deosebite‘. Constiinta acestor deosebiri traieste in popor cu intregul simt al diversit&tii si al relativitafii lucrurilor romanesti si omenesti. Unitatile acestea geografice si etnice au originea in alcituirile politice romanesti din evul mediu,APSTOLUL 39 Dupa trecerea puholului navdlitor, Romanii incep a se organiza pe bazd de mivi autonomii locale. Cele mai micierau cnezatele sau judetele, cele mai mari voivodatele sau ,{&rile« ne spune I. Conea in a sa ,Tara Lovistei“. Sau sunt niste mici ,romanii« cum le numeste prof. Iorga, din unirea carora au rds&rit principatele sau provinciile. In- globate in noile alcaturii politice, ,tarile« au ramas la rolul mai modest dar mai trainic de centre de vieata etnica si geogratica. Unele au ajuns diviziuni administrative ; altele, putine e drept, s'au sters pe incetul din amintirea bastinasilor. E cazul wCampului lui Dragos‘ dinspre Tazliul Neamtului, a caruia a- mintire doar documentele o mai pastreazd. Provincille s'au desvoltat teritorial si au evoluat sufleteste deseori in climate politice deosebite, fara inst a contrasta prea mult fn manifestarile lor de vieafé. Prin transhumanta, prin emigrari dintr’o provincie in alta, prin razboaie chiar, contactul gi schimburile au fost necontenite gsi astfel unitatea spirituala, linguisticd si etnica, asigurata, In lumea aceasta patriarhala, de productie economicd re- dus, de plugarime putind, cu o agriculturi fara trebuinti de spor, cu pastori care cutreerau cu turmele numeroase, pendular, munfii, dealurile si sesurile, alte diferentieri de cat acelea pe care ni le-a dat epoca formarii neamuiui si statelor romanesti, nu apar. Aceste diferentieri vor rasari mai tarziu, cand, dupa 1829 prin pacea dela Adrianopol, portile farilor noastre se deschid, puterile productiei agricole cresc scurtand drumul turmelor prite de semanaturi, adancurile pimantului incepa fi sfredelite In cdutarea bogatiilor, iar cosurile fabricilor se inmulfesc tot mai mult, Lemnul padurilor, podgoriile, livezile, sarea si petrolul dealurilor, holdele campurilor si pestele baltilor dau imaginea buchetului de noua man& a pdmantului romanesc. Felurimea productiei economice nu ne d& numai masura Intefirii muncii, dar ne arat&é c& pe intinsul.acestui paméant ro- manesc, au iesit la iveala fasii de vieafé nou’. Acestea sunt regiunile : ale muntilor, depresiunilor, dealurilor, sesurilor, lun- cllor si baltilor. Izvoare de productie deosebite, ele intregesc economiceste unitarul organism al statului. In sAnul fiec&rei regiuni, prefaceri adanci au schimbat vechile indeletniciri omenesti.40 APOSTOLUL P&storul muntelui e acum lucratorul pd&durii sau plutasul nahlapilor ; prisicarul sddegte pomi, altoieste vita de vie sau invarte guruburile sondelor, iar vanatorul de dropii tamadaian a ajuns priceputul agricultor al holdelor Baraganului. Fiecare, zi de zi, se incadreaz& in rostul de muncé al re- giunii lui. Spre alte zari, pornesc doar viitori cdrturari, prisosul de brate, sau cei impinsi de dorul pribegiei. Ceilalti se silesc tot mai mult, generafie de generatie, si ocupe statornic locul hotarit de legile liniei de vieaté ale unui neam. Pentru a ajunge muncitorul in fabrica, agricultorul brazdei, carturarul catedrei, al barei sau al laboratorului, fiecare trebue s& urce culmea intelegerii rostului sdu. Rostul acesta nu poate fi niciodata infteles, daca in fiinfa fiectruia n’a p&truns pe por- tile deschise ale spiritului, adierea intéritoare a trecutului, sau privelistele largi ale culmilor sau sesurilor natale. »Pe masura ce carfile nu ma mai puteau incalzi — spune ganditorul francez Maurice Barrés, — impresiunile se ridicau foarte confuze dar patrunzatoare din acea bisericd lorena, unde intram in fiecare zi, din acele morminte care o inconjurau sau din acea. populatie greoaie robotind din greu pe plugurile stramosesti. Imi descoperii astfel o sensibilitate noua gsi adancd ce-mi paru fermecatoare. Astfel fiinta mea a putut atat de mult sad fasi din acele tinuturi*. Regiunea reia deci in statul nostru modern, rolul jucat de »farile* sau finuturile de odinioara in Principate. Capatand o functiune economica, regiunea nu yi-o pierde pe acea spirituala. Pe spatii geografice mai extinse, regiunile mostenesc bunurile spirituale ale unitatilor geografice si etnice de odinioar&, Unite prin acelasi fir al traditiei, vom regasi in fiecare regiune trasaturi de vieata proprii, in obiceiuri, in limba, in stil de vieata. Regiunea dep&seste trecutul prin spiritul creator: mai contemplativa si mai static’ tara, mai pozitiva dar mai di- namica regiunea de astazi. Individualitatea regiunii creste si se ]amureste in pas cu desvoltarea statului intreg. lata de ce gradul de desvoltare al unui stat e ardtat prin gradul de desvoltare al centrelor sale de vieaté economica si spirituala. »Regionalismul* acestor centre, care inseamna totalitatea manifestarilor ei, nu are nimic comun cu regionalismul psihoza politica rastrité in statul romaresc dupa unirea cea mica delaAPOSTOLUL 4t 1859 ca si dupa unirea cea mare din 1919, Regionalismul acesta provincial era determinat de rezistenta la unificare a unor pro- vincii ramase prea multd vreme in climate sufletesti si politice deosebite, cum si din pornirea grabita spre centralizare a puteri- lor conducdtoare in statul proaspat alcétuit. Regionalismul acestora e negativ, regionalismul centrelor noastre de vieatad e creator. Primul refuz& colaborarea, cel de- al doilea o cere ca pe un drept natural. Nevoile de vieata ale regiunii se exprima prin centrul vital al statului sau prin cel local, Firesc lucru ar fi ca regiunea sé fie si diviziune administrafiva in stat, pentru ca nevoile ei, putinta ei de individualizare s&-i fie mai inlesnite. Acest fapt ins& nu e totdeauna cu putintd, suprafata variatd a regiunilor si legaturile si distantele spre orasul — capitala, fiind in cele mai multe cazuri piedici de netrecut. Problema nu se pune astfel ins&. Judetele sau tinuturile ad-tive pot cuprinde o regiune sau mai multe, iar capitalele de judet ajung astfel punctele spre care converg rosturile de a- firmare si trebuintele de exprimare ale regiunilor. Desigur, capitalele noastre departamentale n’au ajuns sd implineasca aceasta organica si necesara functiune fn statul actual. Un cen- tralism justificat la vremea lui si fals inteles de intelectualitatea noastrd, mand inca spre capitala farii valorile locale. De aceea, orasele noastre lancezesc supte de actiunea ten- taculara, cum fi spunea un poet belgian, a centrulai. O vieata culturalé a. oraselor e inca firavd, iar despre o trasdtura originala a manifestarilor lor, cum e cazul in Franta, la noi desigur incd nu se poate vorbi, Faptul nu trebue sd ne alarmeze. Nici un fapt nu-i viabil daca rasare pripit si nu putem spune ca statul nostru se ga- seste la capatul desvoltarii sale, si putem astfel socoti ano- malie lancezirea provinciala. Ne gisim insi pe drumul firesc al desvoltdrii naturale. Aruncand hainele de imprumut si inlocuind sterpele noastre framantari cu actiunea masivé de zidire nationald care e ca- racterul zilelor ce strabatem, noi ne-am integrat odaté mai mult pe linia fireascd si necesara a destinului nostru, »Fiecare la postul sdu“ nu e o obisnuita comanda mili- tara, ci e un evident imperativ al vremurilor de astazi. Ceta- feanul noului stat nu mai poate fi un ,cum di Dumnezeu"* spirit hranit cu literatura anarhic.libertara a veacului defunct. Pretutindeni, integrarea individului in natiune, incepand42 APOSTOLUL cu pregatirea aleas&. a tineretului, e grija de cdpitenie a foru- rilor conduc&toare. Sistemul taberelor de vara e pretutindeni prac- ticat. Punctul de plecare tn noile tendinte nu poate fi decat pam4ntul patriei si problemele ei, cdci spusa lui Fr. Ratzel, marele antropogeograf, e mai actuali ca oricdnd: ,Orice ins trebue sd cunoasca intai ce are fn tara lui‘. E vorba de cunoasterea integralé a problematicei natio- nale ? Nu. Mai degrab& cu Rousseau vom spune cd: vom des- volta gustul (elevului !) ca sd iubeascd (cunostintele !) dandu-i metode, ca si le fnvefe, atunci cand acest gust va fi mai bine desvoltat. Regiunea, ,patria cea mici“— cum fericit o numeste pro- fesorul Nisipeanu in a sa .Geoprafia fn tablouri<—, sté deci la indemana bunului pedagog, s& trezeascé in elev prin cu- noasterea si iubirea ei dragostea de a cunoaste patria cea mare si interesu] de a cunoaste Iumea! Din comnaratie, sen- timentul sdu national va iesi mtarit si limpezit. Nici jignit de nefavoarea comparatiei, dar nici infumurat de avantajarea ei, ci numai lumurit si fncurajat fn pornirea lui de munca si jertfa. Importanta educativa a studiului geografiei in genere si a regiunii in special nu e o descoperire noua. Ea a fost ardtataé de multa vreme, cum am mai spus, si constitue Joc comun fn pedagogia didacticdé. Nu vom aminti aci decat ca, tn afaraé de formarea si intarirea sentimentului patriotic, cadrul natural geo- grafic contribue Ia desvoltarea tuturor facultatilor sufletesti ale elevului. Sentimentul estetic are la indeman& contemplarea artei naturii, iar formarea sentimentelor morale—sociale e sporité prin cunoasterea legii de bazi afenomenelor geografice, legea corelafiilor organice, iar in formarea sentimentului religios insusi Rousseau punea mai mult temeiu pe contemplarea naturii decAt pe invifarea oricdrei dogme. Functia institutiei sensibile, judecata, rationamentul, conceptia cauzalitatii, imaginatia, vointa, toate aceste functiuni intelectuale ies crescute din cercetarea deasd si atent&é a naturii. Ca un pui crescut si intarit in culcusul cald al cuibului natal, preg&tit si-si ia sborul spre asezarea mai apropiaté sau mai departata de locul parintesc, astfel tandrul nostru, rod al unei educafii care s’a silit sd scoata din el in primul rand un bun Roman, ajunge elementul de munca, ordine si moralitate al regiunii lui, sau fruntagul ce va face podoaba neamului. Unul ca acesta va putea repeta vorbele lui Ruskin, peAPOSTOLUL 43 care, nu ne putem opri s4nu Je punem incheiere randurilor noa- stre: ,Cand te gandesti la patrie, te gandesti la dantelele muntilor, la apele vijelioase ale fluviilor, la semicercurile alba- stre ale golfurilor limpezi, la vaile serpuitoare seminate cu campii.., la satele tngirate pe drumuri, la coloanele de fum din orase gsi care se fnalfaé in azurul cerurilor de seari. Si cu cat aceasté viziune va fi mai frumoasa, cu atat vei iubi mai mult patria a cdrei imagine ea e. Si cu atat se va naste o tendint&é mai terma de a pastra aceste frumuseti... O nafiune nu e demna de solul si peisajele ce a mostenit, decat atunci cand, prin toate actele gi artele ei, ea le face si mai frumoase pentru copiii ei*. Victor Andrei Profesor Final De ce mi-e sufletul atat de trist, In noaptea care cade géanditoare? De ce mi-a fost ursit de ursitoare Sd plang etern, sé sufar ca un Crist ? De ce mai cat in urmé ani de bine, Cand totul stiu cé nu-i decét genund? De ce mé'nchin mereu I'aceeasi lund, La un eter ce-l simt bétand in mine ?.. Degeaba'n creer pliméddesc blesteme, Sclipite 'n ochi, sdrace de speranfd... Incrustd-mi lume vieafa ‘ntr'o romanfé, Cand moartea o veni ca sd md cheme... Paul Dermdnescu el. VIlI-a lic. P, R.Glas Dé-mi, Doamne, apa primului’ izvor S’o soarba lécomia, raion Doamne, via, doa ‘a struguri negri in pridvor, Sd-mi bajbai lutul In bezna lor ; Sa md innec in zeama otrdvitd Cu tot avutul. Dé-mi, Doamne, apoi Lumina ultimilor zile, Sa renasc in fara cu secetd gi cdmile, Cu ochiuri de ape si copaci goi. Pe urma asinului sfant Sd-mi sfdrdm lutul de pietre si pamént. Const. N. Constantiniu Primdvara Ca o barca ce pluteste Lunecénd in largul marii, Ma4ndru scare se iveste La chemarea primdverii. Din pddurea ‘nmuguritd, Pe sub crengi de brazi, apare O copila margarita Culegénd floare cu floare. Florile-si deschid coroana Raspandind mirosul fin, Ascunzénd sub a lor umbra Un mic picur de suspin. Copilasi cu céte-o floare Sar si cdntd pe afard, Azi e zi de sdrbdtoare : Inceput de primévard, Gicé Dumbrdveane cl. Vin.APOSTOLUL 45 Cantece i Treci pddure sl te’ndeasa Numai loc de casd-mi lasd, Loc de-o casd sl-o cdrare Sd cobor la méndra’n vale. Sdract cardrile mele, Au crescut ierburi pe ele ; Las sé creascd, sd’nfloreascd, Numai méndra sd-mi trdiascd, if Tragefi voi boi dinainte, Ca voi suntefi cei de cinste ; Tragefi voi boi din tanjald, Ca voi suntefi cei de hala Trageti voi boi dela rudd, Ca voi suntefi cei de trudd, iG La bdadija meu la poarté, Dou fete mari se cearté, Una-i hada dar bogatd, Una-i frumoasd sdracd. Cea bogaté zice-asa: —Badea pe mine ma ia, Ca-mi da tata patru boi Si-o turma mare de oi. Cea sdracd zice-asa : —Badea pe mine mé ia, Nu da badea ochii mei Pe cei patru boi ai tdi, Nu da badea gura mea Pe intreaga turma ta—. Bela Natu Const, din satu! Galgs, Jud. Arad Tudoreanu Gh, abs, dipl. Doing ——— Cand eram de-un an si-o lund, Ma suiam pe-o rdaddcind, Stergeam arma de rugind. Cand eram de-un an de dol, Treceam granifa cu boi, Cand eram de anii tofi Eram capitan de hoti. Sintr'o zi pela razori Luai calea codrilor. Cuculef, penifa surd, Pica-ti-ar limba din gurd, Ca m’ai blestemat pe lund Sd nu duc o viaté bund, Si m’ai blestematu rau Sa trdiesc numai la greu. Decét slugd la ciocoi, Mai bine cioban la oi, Tot cu bata pe zdvoiu, 24-i, Radule, din cimpoiu Doina noastré de nevoi, Zé-i, Radule, legdnat Si cu dor amestecat, Sa curgda frunza de fag ; Zé-i, Radule, dupé mine Sunt bdtran gi stia mat bine ; Cucule, nu mai cénta, Cacti se rupe inima, Cand ma vdd legat colea De mé vede ceata mea. Auzitaé tn com. Brusturoasa- Bacda— dela locuitorul N. Hogea Col.de Volmer Nicolaie, vill n,Educatia sindtatii | Cu toate directivele date de programele analitice ale scoa- lelor, cu toaté ofensiva sanitar pornita in ultima vreme, omul continua si p&c&tuiascd impotriva sdnatatii sale. Mogteniri du- reroase, indiferente prezente, ironii patriarhale, toate acestea ingdduie pacatul social concretizat in forme si chipuri nenu- méarate : birouri imbacsite de fumul figdrilor, ziduri umede, sobe stricate si infundate de ani de zile, usi ldsate vraiste pentru strabaterea curentilor, podele imbibate cu tind uleiat&, sertare ori pupitre care ascund depozite de mancéri stricate, la un loc cu resturi de haine vechi, de carpe, hartii si bucdfi de iuft, la care se adauga toaté acreala ce musteste din corpul nespilat, din hainele slinoase, din parul valvoi al tuturor acelora in care roade nu numai vremea dar si profesiunea si frica si.., lenea. Pentru iubitorii de sinatate, spicuim cateva sfaturi practice. Favus. Favus este o boala a parului, datorita unei ciuperci microscopice ; este molipsitoare si se capat& in urma folosirii hainelor, a caciulilor sau a palariilor celor bolnavi, precum si prin scarpinatul cu unghiile. Aceasté contagiune se face in familie si in scoald. Copiiloy le cade p&rul, lasand pe cap locuri goale, smocuri albe, pecetj galbene si cu miros intepator, Cei atingi de aceast& boala trebue si se arate medicului si sd urmeze un tratament special de raze Roentgen gi desinfectare cu tinctura de iod gi alcool. (Dupi Dr. N. Vat&émanu). Raia, Combaterea se face la tara prin spalarea corpului intreg cu legie facuti din lemn de fag, ori din crengile si cucu- ruzii rasinoaselor, Tratamentul cel mai nou, dupa metoda lui Comessati, intrebuintaté in Italia gi Rusia, se bazeaz& pe proprie- tatea sulfului nascand si a anhidridei sulfuroase ce rezultd din descompunerea hiposulfitului de sodiu printr’o solutie diluata de acid clorhidric. Reactia se face chiar pe piele aplicandu-se succesiv solutia de hiposulfit de sodiu 4°/, si o solutie de acid clorhidric 4°/,, Aceste lotiuni se fac de doud ori pe zi, doud aile consecutiv gsi vindecarea este completa. (Dupa Présse Me- dicale, Dr. P.). Doctorul Anonim,Educatia gtiintificd gi practic | Aratul 7: semanatul Este fara indoial4 c& pentru lucrarea campului nuv-i suficienta simpla indeletnicire ori deprindere, ci educatia practic joaca rolul precumpanitor. Pe langi anumite scoli se afla te- renuri de agricultura si locuri demonstrative care au scopul de a forma tocmai aceasta educatie agricola. Natural cd azi nu mai sunt cel putin astfel de terenuri destinate special, care si fie ldsate in paragina, Orice petic de pamant p&rdsit da un calificativ rau gospodarului. Dar pimdantul nu trebue si fie folosit nici in chip speculativ pentru a-l stoarce repede si avar de toate resursele lui. Produsul pémantului cultivat si contribue la economia nafionala. Intrebuintarea bratelor de munca si cre- area industriei romanesti trebue sa devina un postulat. Un mijloc potrivit pentru aceasta il formeaza cultivarea inului si a canepei. Jnul. Pentru cultivarea textilelor, cel mai bun loc este acela arat prima data (felina) toamna, pentru ca pamantul sd se poata marunfi bine, iar ierburile netrebnice si degere, Primavara grapam aratura si semanam la sfarsitul lunii Aprilie in regiunea de munte, iar la ses mai devreme.SdmAnfa de in sa aib& miros curat, sa fie aleasd de alte seminte rele, ca torfelul, sa alunece ugor in mana, iar culoarea sd fie cafenie deschis. Si nu fie mai ve- che de un an si sé se dea 130-150 kg. la ha. pentru fuior gi 70-80 kg. la ha. pentru sdmanfa. Inul care rasare dupa 8-10 zile trebue plivit de buruieni, iar dupa inflorire ne gandim la cules, Pentru fuior fin fl culegem fnainte de a se coace, prin smulgere, Il lésAm s& se usuce gi apoi il punem la topit. Topitul inului este operatia cea mai gingast, de aceea trebue si cunoastem precis si zilnic temperatura apei. La 15° topirea fine 15 zile si cu fiecare grad in plus, sctdem o zi de topire pan& la 25°, cand topirea tine 5 zile. — In apa stdtdtoare se topeste mai usor, iar dupd aceasté operatie inul se usuc& bine si se trece la melifat. Melifatul se face si in vara urmatoare, avand grija s& pdstram inul in loc uscat gi resfirat ca si nu mucigaiascd. Cultura inului trebue sa fie ocupafia de predilectie pentru s&teni, iar pentru intelectuali prilej de propaganda side exem- plificare, pentru a deveni tot mai mult Romani, CincinatusEducatia moral gi religioasa dn noaptea imvrers ———— De sus din clopotnifa batrana ies dangzite lungi si anunfa lumii actul cel mai suprem, iar glas de clopote chiam& pe cre- dinciosi, si preamareascd pe Acela ce a adus mantuirea.,. Si satul doarme invaluit in liniste adancd. E atdta pace in vazduh si pretutindeni se jveste mana dibace din vremurj imemoriale, ce a creat in seard tablourile de munte, unde nu intalnesti nici praful ulifelor, nici trufia oamenilor gi nici sgo- motul oragului. Doar adierea de vant de primavara mai fosneste binecuvantand parca micutile crengi din salcamii de pe mar- ginea drumului, iar jos in vale Bicazul tsi varsd apele in ba- trana Bistrita, aurarul de alta dat’, ce alunect grabita peste Pietre, soptind cAntecu-i neinteles, nemulfumita parca de felul cum infeleg unii rostul vietii, ce ne-afost dat& ca s’o traim, si nu sa-i criticim legile. Pe cer stelele obosite clipesc din ce in ce mai des, ca apoi sa se sting& pierind in albastrul nesfarsit al seninului, peste care maini nevdzute au fesut intunericul. Soapte tainice se aud pe drum. Sunt credinciosii ce trec grupuri-grupuri cu pasi grabiti, la biserica din poala dealului, atrasi de acelasi mister, cuprins in dogma Sfintei Invieri. In biserica intunecoasd, luminaté slab de candele, se stre- coaré unul cate unul credinciosii, asezandu-se in liniste la lo- curirile lor. Tacerea culmineaza.,. Usile imparatesti se deschid gsi preotul in vesminte scumpe aurite’n fir apare cu faclia mantuirii. Deodata biseriea se umple de zeci sisute de lumini scan- tietoare si flacdrile lor palpaitoare joaca vesel. Cadelnita réspandeste nori de fum de tdméie, iar credin- ciosii cu facliile aprinse urmeaz& pe preot. Clopotele vesele ci au inteles ceva din tainicul acestei seri raspandesc glas dulce, iar convoiul iese afaré in cantec de bucurie si preamarire. Momentul sacru se apropie si multimea de glasuri ves- teste mAntuirea: Christos a inviat din morfi, cu moarte pe moartea calcAnd, si celor din morminte vieafi diruindu-le*... Melodia se revarsa lin peste satul trezit in faptul Invie-APOSTOLUL 49 rii, pierzndu-se departe in vale. Cateva pasirele trezite din somn isi infratesc ciripitul lor cuimnul ce se fnalfi catre ,Cale, Adevéar si Vieafa*. Sunt si ele fiinfe din marea ceatd ce in fan- tezia-I uriasi Domnui a creat-o, au inteles venirea Lui pentru »Pace voua“ si de accea si-au infrdtit cAntecul cu al nostru. Si ce frumos e in aceasta seara cuprinsa In tdcere si se- nin! Ochi, minie si inim& sunt atrase spre: Lumina din Lu- mina lui Christos, iar gandul meu sboara repede in trecut, ru- pand usile a 19 secole. E intuneric besna. Custozii abia se mai zaresc in razele palide dela focul ce lumineaz& slab mormantul. Deodaté un sgomot mare se aude si cantec nou de biruinf&é strabate bolta luminata. Si cete, cete de ingeri sboara'n falfairi usoare, alunecdnd printre stelele noptii ce-si trimit razele vesele ale luminii ce ,poate de mult s’a stins in drum“, trambifand ; Ziua Invierii... si va veseliti popoare. Soldatii vad, cad la pa- mant. Un Arhanghel coboara din lumi nevazute si ridic& piatra, Biruitorul mortii a sfarmat portile iadului si acum iese din mormant, Sutasul vede, ridici mainile sus spre cer gi zice puternic: ,Cu adevarat, Fiul lui Dumnezeu a fost Acesta“l E primul crestin cdci e primul ce a crezut in Inviere. Clipele trec, strajile se schimba... Si tot aga mi se des- fasoaraé in minte momente din vieata pimanteascd a Mantuito- tului, asa cum le-am auzit dela mos Puscasu, odihneasca-l Domnul, acestea fiind povestile lui in serile de clacd din anii trecufi, tot aga de exacte, ca si cele invatate la Religie..... In haine de sarbatoare si in cantari sfinte, oamenii sar- batoresc in fiecare an marea biruinfaé a Domnului. Sunetul lung de clopot chiama credinciogii la rugd de 19 secole. De departe, din mormantul lui Isus, doud cuvinte fac s& vibreze aerul strabatand pana la noi. Sunt cuvintele Lui: ,Pace vouad*! Sunt cuvintele ce ar trebui sa cuprindd azi lumea ce-i stapanité de un génd opus Aceluia ce s'a jertfit pentru mantuire, gandul ce tinde sa distrugd popoare si fari., Sa fim patrunsi de intelesul acestor cuvinte si si nu uitiém noi strdjerii ca suntem ,armata alba“, ,armata pacii*. Simbol sd ne fie aceasta noapte sfanta, in care portile iadului se sfarma si pamantul e invaluit in haina noua a_,Invierii Domnului*. Gribincea Nicolaie cl, Il n.Amintift-va, acum un an, in ziua de Si. Gheorghe, a murit un profesor. Ca un z&branic cenugiu amurgul isi resfira alene tainele sale deasupra orasului. Ultimele raze de soare se ghemuira grabite fntr’un manunchiu de foc, ce apoi disparu in haos. $i nimeni nu tulbura linistea aceasta sepulcrala. Dela geamul sau, de unde urmarise cu privirea asfintitul soarelui de primavara, Dimitriev se deslipi usor si scruté cu privirea mrejele odaii sale. Era aceeasi. Un pat intins intr’un colt, imbracat in mantie alba de cergaf, o masufa de brad langa dansul, vioara si arcusul, o candela deasupra gi, incolo nimic, nimic.... Un moment pri- virile sale mai insistara spre uga deschis&d. Dar nimeni nu venea sa-i tulbure linistea apasdtoare. Pe urméa, obosit isi trase pleoa- pele si lunec& pe perina moale. $i se las purtat de ganduri spre zarile copilariei sale atét de sdruncinate.. . Mai intai, copil mic si sburdalnic in stepele intinse ale Basarabiei, Dimitriev incd de pe atunci simfise puterea nevoaii- Ramas orfan lao varst% crud, el, prin munca neprihdnita de-a-lungul anilor, izbutise s4 se inscrie elev la Conservator, Copilul acela minunat simtise intrinsul vocatia aceea sfanta de a inveseli sufletele cu cantecul .. Sia muncit cum nimeni altul n’ar fi facut in locul sau. Si a ajuns sa-si castige singur painea, predand vioara si muzica Ja diferite scoli. Dar tocmai sand drumul ii deschidea orizonturi mai largi spre un trai fericit, cand reusise sd invingd oarecum soarta, tocmai atunci se sgudui sanatatea si fericirea incetdé de a mai exista in vieata lui Dimitriev. Nici orele cu elvii sai normalisti, nici discufiile din cancelaria gscoalei, nici chiar chestiunile familiare nu-i mai aduceau zdmbetul pe buze, Inchis in zalele sufletului stu, Dimitriev totusi nu inceta de a munci cu ravna la postul ce ii fusese incredintat. Stand adesea din zori si pana’n seara intre normalistii sai, Dimitriev o clipa nu pierdea fara dea nu activa, fie la pregatirea corurilor, fie la a- ranjarea orchestrei, fie la orele de clas&. Si o asa de stransd prietenie se legase intre el si elevi, c&é nimic n’ar fi putut si oAPOSTOLUL 51 sfarme. Iar cand era vorba de coruri, cu care sd se iasii pe scend, Dimitriev si elevii sdi erau una si aceeagi fiinta. In sala In care se pregateau corurile, nici musca nu mai bazaiagi nici suflarea nu se auzea. Ci ei se infelegeu numai din priviri. Iar cand Dimitriev ridica mana gi parul fi cddea valvoi pe frunte, toate inimile se inalfau, toate gurile se desclestau, iar viersul se scurgea dulce si usor ca undele unei ape intr’o noapte vrajita de Mai Si totul vibra ca un imn al dumnezeirii. ioe Gh. Dimitriev + 1939 Clipele acelea petrecute impreund legasera amintiri ne- sterse intre el si normalisti. Erau poate clipele cele mai dulci si totusi cele mai du- ioase din vieata lor de internat. Erau clipe in care toate teoremele sburau, in care vorbele se uitau, c4nd limbile straine fugeau si greul nu mai exista. Cand canta Dimitriev ,Legenda‘ de Ceaikowski, nel52 APOSTOLUL ochii nu sé mai clinteau, Asa de sublima era melodia ce iesea din coardele viorii sale... $i totusi melodia aceea, elevii nu i-o mai ascultasera de aproape un an de zile. De un an de zile Dimitriev nu mai poposise fn mijlocul lor si de un an de zile nu le mai auzise glasul. »Ce-or fi faicand oare elevii mei, scumpii mei elevi!« Dimitriev igi desficu genele si masura din nou odaia. Afara era intuneric si trasurile uruiau gribite pe strad’, Se ridic& ugor pe coate, isi ciuté vioara, 0 acorda si apoi incepu sd cAnte.... ,Legenda*. »Poate aripele vantului s’or indura si mi-or fura cantecul sa-l ducd si normalistilor mei‘. Si cAntecul incepu iar dela capat, mai dulce si mai sublim spre a termina cu acelasi glas de durere cu care fncepuse, lar melodia blanda se pierdea in linigtea noptii. Frant de oboseala, Dimitriev adormi cu vioara aldturi si iarasi se visa intre elevii sai. Iar luna proaspat rasarita ii in- cununa fruntea cu un nimb de argint. eo * * Dimineata, cand soarele se arunca vapaie pe ferestruica deschisé spre strada, un c&pusor alb si rotund ca un ghem de argint se strecuri usor in camera bolnavului si apropiindu-se de pat, il clatina de barbie : — Taticule, taticule! Bund dimineata. Ce mai faci ? Cum ai dormit, taticule? Dar Dimitriev nu raspunse nimic ingeragului aceluia, ci strangandu-l dulce spre dansul, fl séruta moale pe frunte. — TAticule, de ce esti aga de trist! Mamica zice c& esti bolnav. De ce, taticule? Si copilul prinse sa-1 desmierde pe ochi, pe frunte, pe obraji, peste tot cu manuta lui alba gi catifelata. — Nuri aga, taticule, ci ai si-mi cumperi un costum de strajer? Spune, taticule, ce taci?... Mama zice ca si-fi sdrut mana gi sd-fi urez mulfi ani... Ce plangi, taticule ! Te doare! — Nu, Danut. Dar Da&nut scuturandu-si pletele albe pe umeri, imbratisa pe dupa gat pe taica-sdu si planserd tmpreund. — TAticule, au venit niste oameni ca s& te vad... SA vind? — Da, Danuf. Spune-i mamicai s4 vina si ea.APOSTOLUL 53 Abia dupa ce iesise Danuf, Dimitriev isi aduse aminte ca eraziua lui si cd trebuiasa vind colegiisa-lvada si sa-l ureze, Se ridicd incet din pat, se imbrécd tot atat de incet gi rémase acolo tacut. Inconjurat de colegii sai, parc’ se simtea mai bine si mai tanar. Dar, catre seara, cand soarele isiretragea razele luminoase spre creste, Dimitriev cézu gteu si inert pe bratele unui coleg. Respiratia i se opri brusc, obrajii se imbujorard, mainile sale cautard trupul plipand al copilului, iar din adancul sufletului ultimele cuvinte umplura tacerea odaii. $i impreunandu-gi mainile pe piept se ruga : Doamne, Dumnezeule, iarté-ma pe mine robul Tau si ma mantuieste * Si zicdnd aceste cuvinte, Dimitriev isi dete duhul... lar dinspre apus, de unde ultimele raze solare mai staruiau incd, se porni un vanticel de primavara gi lacrimile naturli se tm- pletira cu lacrimile celor dimprejur. eo * Ca un trasnet s’a intins vestea mortii sale. Invaf&torii au mers sd-si ia ramas bun dela lutul celui mai scump dintre profesorii de muzica ; normalistii l-au zugravit in insemnarile lor personale {inandu-l acolo pentru totdeauna, iar profesorii I-au invaluit in cea mai sincera dvrere. Si cand a fost scos pe umerii elevilor sdi din biserici, natura a inceput a-si cerne puzderii de picuri de margéritare peste trupul neinsufletit. Si toate colfurile zarii l-au plans, iar noi l-am asezat intre apostolii nostri... AL Iftimie, vil n.Taind De doud nopfi mereu te chiamd, Intre mormintele obscure, Ecoul glasului de-aramd, Din domul vechiu cu turnuri sure, Si tact de - atunci.... gandiri profunde Se risipesc tn alte sfere, Técerea-i umbra ce ascunde O urmé stinsé de durere. GéGndirile ifi par mai strani, Intr'o chemare morméntald, Cand umbrele din mii de cranii Tsi spun povestea lor fatala. S@ stii ce-i vieata, n'ai cuvinte, S’o definesti, asa-i de tristd.... De-o tnfelegi ea tot te minte, lar de-o trdiesti,eanu existd. De doud nopfi mereu te chiama, A morfii tristé simfonie, Tu o auzi sl nu fi-e teamd, Cael stit aceasté melodie. Tarziu, metalica vibrare, Din domul vechtu cu turnuri sure, Va plange - amara ei uitare, Printre mormintele obscure, Acasandret Petre Cls. VI n.Educatia artistica. | Domnul Cu catalogul subsuoard, in pasi méarunfi si grabifi de domnisoara, domnul profesor de desemn se duce la ore, Usa clasei a gasea se deschide si la comanda gefului de clasd, tofi elevii intind braful drept strigind: s&nitate! Iar do- mnul, cu un glas stins, ne raspunde : sdndtate! Se face apelul. O fire plind de bunatate si intelepciune. Sub doua sprin- cene fin arcuite, ochii lui mari sclipitori aruncd priviri pa- trunzdtoare, sub a cdruia putere usor se descoperd cele mai ascunse taine ale elevului. Si parca te-ar dojeni, dar nu’ndrazneste, .. In parul lui negru de poet de altddata, anii viefii au in- ceput sd-si cearna fulgii albi. Sub nasul fin ascutit, o mustafé neagra, insufld respectul, iar doud cute pornite de deasupra narilor inspre birbie, pe fata-i palid’, fi da o infatisare de nobil al altor vremuri. Vocea domnului profesor, ca un fognet de frunze uscate, patrunde in sufletul fiecdruia ca o binecuvantare parinteasca, iar zambetul lui e primit cu atata suflet de noi toti, incat involun- tar zambim ca drept rdspuns, E diriginte la clasa noastra. Noi ii impartisim toate dorin{ele noastre, iar domnul diriginte, privindu-ne cu aceeagi blandete, ne incurajeaza gi ne da sfaturi pirintesti. A fost ca noi gsi ne infelege. $i domnul profesor, cu o expresie mai senina ca Intodeauna, cu aceeasi pasi mirunfi si grabifi de domnisoara, se indreapta spre cancelaria profesorilor, Dumbraveanu Gh. cls, Vin.56 APOSTOLUL CARTI Introducere, Literatura, asa cum o infelegem in chip obis- nuit, continua si se imbogatea- | sc4 cu volume gi broguri, in care abunda principii, ideologii, pastisari, plagiate, ori blesteme impotriva formelor moarte Sunt carti ajutdtoare studiilor de is- torie, ori de sociologie, atunci cand au pretentie de literaturad si... ciudat, studiile stiintifice se pierd, muite din ele, in infle- xiuni literare. Astfel se incalecd domenii de gandire side suflet, fara putinfa de unificare intr’un cuprins, ori decadenta scrisului se uniformizeaza in tirade reto- rice. Cirfile masive care sa sta- Paneasca un intreg domeniu spi- ritual ne lipsesc. De aceea aler- gam azi din nou dupa Iliada, Divina Comedia, Don Quijote, Faust etc. iar in panteonul ro- manesc, amintirea noastra staruie asupra acelora care au compus capodopere artistice ori stiinti- fice : Eminescu, Cogbuc, Goga, V. Parvan, O. Densusianu, G. Marinescu... Desi activitatea ge- niilor si savantilor pomeniti era multiplé, operele lor cuprind, fiecare in parte, anumite domenii in care nu se incruciseaza toate manifestarile cele mai capricioase ale vietii. Cu privire la literatura, atat in trecut cat si astdzi, lumea e sortité si asiste la nesfargitele tdlazuiri literare, tot mai sgomo- toase ori mai fantastice gi din care poezia a fost nevoitd s&-si ia sborul fn caiutarea altor pi- scuri, ori s& ramana cu aripi frante in vartejul plodicios al ro- tativelor tipogratice. REVISTE CRONICI ySomnul si visele“, studiul mai vechiu al savantului roman N. Vaschide, in traducerea d-lui Ton Samarineanu, a vazut in- sfargit lumina soarelui romanesc. O enigma gsi un miracol is- toric : poporul roman. In Edi- tura Fundatiilor Regale, mica enciclopedie ne aduce studiul D-lui Gheorghe Bratianu, cu pri- vire la originile poporului ro- man ; ingenioase si savante note marginale, la masivele tratate ale diferitilor savanti care ne mai privesc inca drept o enigma si un miracol, Diferentialele Divine, Opera filosofica a lui Lucian Blaga face parte din trilogia cosmologica gi cuprinde o sintez& a_teoriei sale cosmice. Flora Romaniei de I. Simio- nescu. Opera masivd, mai de mult aparuta, incheie tot o tri- logie, dupa Tara Noastra si Fa- una Romaniei, prin care auto- rul gi-a consacrat autoritatea de savant. Cunostinte pretioase, clare si precise, dar mai cu seama neasemanat de atragatoare, dau toata stralucirea acestei trilogii. Trilogii. Asa este intitulaté opera D-lui S. Mehedinti, in care ilustrul profesor vorbeste despre stiinta, scoala si vieata poporului roman. Am amintit cdteva cari re- cente de cultura generald, indis- pensabile gsi iubitorilor de stiinfa din provincie. Gandirismul, de Gh. Vrabie, cuprinde istoricul, doctrina si realizarile celei mai bune revisteAPOSTOLUL literare, care de aproape doua- zeci de ani tine aprins& faclia unui crez de superioara gandire cregtina si simtire artistica. Insemnirile unui belfer, vol. HW de loachim Botez, cuprinde ca gi intaiul volum portrete si amintiri, care privesc o lature meschina a sufletului omenesc, invaluité in umor si pitoresc. Studii istorice greco-roma- ne, asa se intituleaza cele doua volume de opere postume ale lui Demostene Russo, de mare valoare documentara. lata cateva carti pentru imbo- gatirea cunostinfelor si satisfa- cerea gustului critic. In orasele din provincie, mis- carea literara, mai ales, vrea sa se find in pas cu ritmul metro- polei. Cateva orase : Targovigtea. D-l N. M. Po- pescu a publicat un studiu in- teresant: ,Mognenii Racareni ot Boanga si satul lor Racari‘, din | Dambovita. Soroca. D-! Paul Vatamanu ne da_,Figuri sorocene“, lucrare editaté sub auspiciile Caminului cultural judetean ,Emanoil Ga- vrilita“. Este o frumoasd preo- cupare, care poate fi luaté ca pilda si pentru alti. Timisoara. Aici, Institutul so- cial ,Banat-Crigana* a dat la iveala 0 bogaté monografie a comunii Sarbova. Chisinau. D-1 Gh. Bezviconi ne da un studiu interesant din istoria culturala a provinciei de peste Prut, intitulat ,Carturarii basarabeni*, Piatra-Neamt. Pr. C. Matasa 57 tice, din Iulie-Sept. 1938, intitu- lat ,Cercetari din Preistoria Ju- detului Neamf, cu o prefaté de Radu Vulpe; iar D-l C, Tureu publica a doua fascicola din »Preocupaéri de cultura regio- nala*, In gencral, se observa o nein- trecuta harnicie cdrturdreascd, ca un semn al vremii. Adundm asidyuu tot ce oferd neobositele cercetari pe pamdantul strdamogilor, sub pa- mant sau gi in cerul nostru cre- tin. In marele depozit al natiunii, adue gi cdrturarii_ mari gi mici toata zestrea lor: bogatd in ma- rile resedinfe, mai simpla dar tot atdt de prefioasd in micile agezari romdnesti. Dar ined ceva : poate vom gdsi rdtdcitd undeva si poezia. acea rard si miraculoasd expresiune a sentimentului si a imaginafiei, care prilejueste omului si momente de trdire spirituald. Cateva popasuri ca incheiere : Soe aul Corabia cu tufanici, poezii de Radu Gyr. Din caierul des- tinului se toarce firul vietii yi din tesetura acesteia efemera isi face moartea podoabele ei. Cu o seninatate clasicd, poetul a reusit sa ne dea simfonia fu- nebra a naturii, in sanul careia o lume legerdara isi doarme somnul vegnic. Cand a murit gridina,la ce bun astai-vard Zorile luminil din trambite can- tara?.., Urcioare cu roua, poezii de Gh. Tuleg. Placute prin bogatia de imagini si de coloare care a dat publicitatii extrasul din| se armonizeazi in pitorescul Buletinul Comisiunii Mon. isto- | priveligtilor din natura,58 Mozaic sentimental, poezii de Fulger Dan. Un bogat volum de versuri, cum atat de modest a- daug& autorul. Folosind un ales vocabular modernist, autorul a- gterne valul de poezie peste forme, lucruri, vieata si intam- plari cu o neintrecuté elegantaé de expresie, in care se impletesc armonios coloarea gi sonoritatea, reusind sa dea vieata si amploare lucrurilor neinsemnate si for- melor reci. Asa ne explicim si titlul sugestiv al volumului, din care am redat in revista poezia . Apus _ paleontologic crepusculare). (Rapsodii Sbor peste ape, de Ion Mol- doveanu. Un suflet discret si prin aceasta nedefinit se des- prinde din toate poeziile. Un suflet care a purtat nostalgia locurilor copilariei si mirajul cantecului pur (/n mers). Retinem: Scrisoare, Pdménteand trecere, Ultima daruire, toate stapanite de presentimentul mortii. Din lumea cugetarii, de Th. L TJucanovici, Satu Mare. Dupa cum ne spune si titlu, volumul cuprinde franturi smulse din cugetari zilnice, ori din suspine trecdtoare, redate pe struna lui Alecsandri, Eminescu si Cosbuc, »Dacii* este reflexul credincios din Nunta Zamfirii si ,Moartea lui Fulger*. Versurile sunt re- comandabile pentru recitat la serbari ocazionale. — Proza artistica este, azi, intra- devar o raritate. Abunda bio- grafiile romanfate, ori tratate de sociologie literard, care se nu- mesc romane. Ionel Teodoreanu a ramas la primul volum din La Medeleni, Cezar Petrescu la APOSTOLUL Intunecare ; M, Sadoveanu, cu nesfarsitele ospete copioase ale stramosilor, s’a risipit in timpul din urma prin scrieri banale, Rebreanu, singurul care putea sa creeze epopeea faranimii roma- nesti dupa Jon si Rascoala, a pornit in cercetarea temelor me- tafizice gsi psihiatrice, Putem vorbi de o proza literara dar nu artistic’. De aceea, poate se im- pune sa mai recitim pescriitorii neconsacrafi inc& : Gib. Mihdescu, G. Viadescu s. a. E surprinzator c&in ,epoca romanuluiromanesc* D-| Bratescu-Voinesti a ramas la nuvela. In aceasta atitudine a d-sale descoperim un simt critic, care trebue si duc& la o totala selectionare aepicei noa- stre pierdute in volbura feno- menelor sociale. R Convorbiri Literare, O revi- sta impunatoare prin cuprins si tehnica. O adevadraté renastere plina de mandrie pentru un tre- cut bogat in manifestari artistice. D-1 I.E. Toroutiu, directorul re- vistei, a stiut sd-i dea toata stra- lucirea si tinuta academica unica | la noi. Gandirea. Revista care si-a impus doctrina si a_determinat un curent literar: Gdndirismul. Colaboratorii revistei sunt azi recunoscute talente si consacrate valori literare : Numarul pe A- prilie 1940 este inchinat D-lui Nichifor Crainic, teoretician si artist al doctrinei acestei reviste. Revista Fundatiilor Regale- Revista ermeticd cu o specifica receptivitate pentru productiu- nile artistice, cu studii serioase dar fara caldura, dupd cum si compunerile in prozd sau in ver-APOSTOLUL 59 suri sunt schelete fara poezie. Interesante sunt contributiile is- torice-literare sau critice (Cen- tenarul lui T. Maiorescu—Martie) ori ,Contributiuni la precizarea nofiunii de ,sat“ gsi _,oras“, de d. M, Simionescu—Ramniceanu in numarul pe Aprilie, 1940. Insemnari iegene. Un dublet al revistei ,Viafa Romineasca«, cu duh moldovenesc dar si cu ségefi taioase. Familiara prin schitele d-lui Sandu Teleajen si poeziile d-lui Gr. Bargauanu; caustica dar de o sdndtoasd in- terventie in diversele aspecte ale fenomenelor sociale prin pana d-lui Gr. T. Popa, care a impri- mat mai adanc o anumita ideo- logie acestei reviste. Schita Bo- boloc, din ultimul numar pe Apri- lie, semnaté de Paul Gore (un pseudonim, desigur) este 0 a- mara demascare a insului inco- herent si megaloman, inconsec- vent si ridicol, fie ca-l surprin- dem in arta sau stiinfaé, fie in dolitica (bobolocismul). Revista Generald a Invata- mantului. Pastreaza aceeasi ati- tudine sobra cu folositoare ar- ticole, constatari si indrumari pedagogice. Remarcdm studiul d-lui P. Georgian ,Contributie la istoria scoalei_romAnesti«,— din numarul 1-2/1940, Preocupari Literare. Revista in care abunda subiectele de compozitie literari, folositoare mai ales pentru elevi. Se remarca si contributiile istorice literare, ori studii folklorice carora li se da o just interpretare, cum sunt acelea semnate de d-nii Gh. I. Neagu si Al. Epure, in numarul pe Aprilie, 1940. Viea{a Basarabiei. Revista re- gionala si, prin aceasta, cu atat mai importanta, mai ales ca re- vista aceasta este astazi si or- gan al Societatii scriitorilor din Basarabia. Flori de munte, Revista scoa- lei normale de fete din Piatra- Neamt. Minunata ca aspect si tehnicd. Bogata in folklor. Atra- gatoare prin scrisul stilat, poetic gi sugestiv al d-rei Dumitrescu, conducatoarea spirituala a revis- tei. Numarul pe Martie cuprinde un bogat material si cu rezerva unor termeni improprii ca: che- stiuni transcendentale (1)... revista se ingirue printre cele mai bune publicatii regionale de acest fel. Curentul Magazin. ,/n ne- cunostinta de cauzd*, numarul din 6 August, 1939, ilustreaz’ articolul d-lui Pamfil Georgian cu clisee ce reproduc vase prei- storice aflate in sdpdturile dela Neamt ca fiind gasite in Attica gi la Micene ?? Calendarul ostagului pe 1940- Editat de Regimentul 15 Doro- bani, sub ingrijirea d-lui Lt. N. Nohai, are un bogat cuprins semnat de intelectualii orasului Piatra Neamt. Alte reviste consultate : Poporul Romdnesc, Gara Chi- tila Ilfov ; Satul, revista de cul- turaé pentru popor, Bucuresti, Calea Floreasca, 13. Tinerimea Roménda, Bucuresti, Schitul Ma- gureanu, 4. Afirmarea, Satul-Mare str. Moldova, 53, Invdfatorul Ba- nafean, organ al Asociatiei In- vafatorilor din jud.Severin, Lugoj. Economia Nationald, revista e- conomica, statistica si financiara, Bucuresti, str. Maria Rosetti 33. Buletinul Grafic, revisté de cul- turé profesionala. Buc. str. Anastasie Panu, 41. Scoala Ta- ranului, revista pentru cursuri si60 APOSTOLUL scoli superioare tardnesti, Buc. str. Latina, 8. Apostolul, revista literara, sti intifica si educativa. Apare sub auspiciile Asociatiei invafato- rilor din Neamt. Revista regi- onalé cu recenzii favorabile in »Convorbiri Literare“, An. XXIII, Nr. 1-2; ,Romania Literara“ Nr, 51 din 31 Martie, 1940. ,/n- semndri Jegene“, an. IV, Nr. 4 din Aprilie 1940, evidenteaza, cu buna dreptate, si scdderile re- vistei, de care nu se poate sd nu ftinem seama. Alte reviste si ziare ne semnaleazi numai. * * Trei maegtri: N. Tonitza, No- na Ottescu, Nae Ionescu. Pictu- ra, armonia muzicala si cugeta- rea logicé au fost vaduvite de cei mai ilustri maestri ai lor. Trei dascali. La Neamt s’au stins din vieata, unul dupa altul, invatétorul Gheorghe Dorofte din Hartesti-Margineni; invafa- toarea Felicia Popovici din Pia- tra Neamt si invatatoarea Na- talia Condurachi din Podoleni. Alti doi dascili. In zilele din urma, alfi doi dascdli nemteni, din cei mai tineri au luat dru- mul vesniciei: invataétorul Gheor- ghe Gheorghiu, din com. Han- gu si invatatoarea Profira-Lu- erefia Neamfu Dorneanu din Tg. Neamt. Uitarea se asterne grea si repede peste numele dasca- lilor. Cine vorbeste despre ei ? Cine trimite macar cateva date biografice ? Ramane in urma ins& rodul muncii lor duse in tacere, zi cu zi. Despre Gheorghe Gheorghiu aflam dintr’o nota a d-lui insti- tutor Gr. Vlad, urmatoarele : In ziua de 10 Martie, 1940, iarasi durerea a coplesit sufletele noastre, caci a fost dus la locasul de vegnici odihna Gheorghe Gheorghiu, invatétor din Com. Hangu. Absolvent al Scoalei Normale »Gheorghe Asachi* din Piatra-N., fiul Preotului Constantin Gheor- ghiu din Hangu, dupa ce a profesat la scoala din Varatec, acest judef, timp de 17 ani,aa- vut dorinfa de a veni in comuna sa natald, pentru a-si desfasura inca activitatea sa de invatator, pana si-a dat obstescul sfarsit, fiind multumit c4 a putut si el ca gi tatal sdu, sa lumineze prin cunostintele sale, multe generatii de copii si sateni. A lasat prea indurerati pe fratii si surorile sale, dintre care unii ocupa demnitafi destul de inalte in societate; dar a lasat incé un mare gol, care nu se poate complecta, atat in inima colegilor, cat si a scolarilor, care l-au iubit si pretuit, pentru bu- natatea sufletului sau. Ostas devotat, plecat pentru apdrarea {arii, a contractat o raceala, in aceasté iarnd, care l-a imobilizat multé vreme la pat, ftira a se mai putea reface. Revista ,Apostolul* cu durere inscrie in paginile ei gi aceasta pierdere, Cronic: locale Strajeresti. Duminica, 17 Mar- tie, 1940, s’a ridicat Pavilionul National al stolului de strajeri dela liceul comercial de baieti in prezenta oficialitatilor militare si civile si cu participarea de- legatiilor dela stolurile strajeresti locale, in frunte cu unmare nu- mar de membri ai _corpului didactic. Dupa serviciul divin, s’a facut investirea centuriilorAPOSTOLUL de d-l prof. L. Roic, comand. strajer, iar d-l prof. Stefan Vita, directorul liceului comercial, a rostit o impresionanta cuvantare ocazionala, dupa care s‘a des- fasurat defilarea centuriilor stra- jeresti. § La Scoala normala de baieti, fn cadrul stolului strajeresc s'au tinut in cursul lunilor Martie si Aprilie o serie de gezitori sdp- | témanale cu teme literare yi istorice, comunitatile de munca si exercifiile de aparare pasiva : 2. Ill, 1940 : Ceremonial stra- jeresc ; sezdtoare data de cen- turia. VI cu programul : a) Raportul, b) Deviza si Crezul c) Imnul nostru. 2) Program ar- tistic, a) Starea sociala a Ro- méanilor pana la sc. latinista — Chirila Valeriu ; b) La noi, solo voce Olteanu Dumitru; c) Corifeii gc. latiniste — Belai Nechita ; d) Marsul lui Iancu — cor; c) Ur- mari'e sc. latiniste — Pascaru Haralambie ; f. (Rasunetul — cor siorchestra ; g) Desteptarea Ro- mAniei rec. — Mares Dumitru. h) Hora Daciei — orchestra ; i) Lectura din discursul lui Bar- nutiu — Sova C.; j) Marsul ,F. R. N.“ cor si orchestra; k) Imnul Regal ; 1) Cunoi este Dumnezeu; m) Stingerea. 9. IH, 1940: Ceremonial, Lu- crari la A, P. 23.111. 1940: Ceremonial. Cen- turiile IV si V au organizat o sezatoare cu programul :1)Deviza si Crezul, Imnul Nostru, 2) Pro- gram artistic, a) Cuvant — D-I prof. V. Popescu; b) Inal{’, Doam- ne, Lumea Ta — rec. — Popa Victor ; c) Marsu! Gimnasticilor — cor — cls. V-a; d) Arif na- tionale — solo violina — Taban IV-a; e) O scrisoare delaMuse- 61 lim — Sello — rec —Stamate Ill-a; f) Ne’ndeama trecutul—rec, Gospodarul V.; g) Orfanul—solo —Stamate II{; h) Pe campiile Galitiei — rec.— Balaban III; i) Arii jonale — Taranu si Nes- tian V ; j) Cavalul — solo — Huma Mihai V; 1) Imnul Regal — cor cent. V, III,;m) Stingerea — cor — cent. V, IIL. 30, Il. 1940: Ceremonial strajeresc.Activitate strajereasca. 6. [V. 1940 : Ceremonial strai- jeresc. Activitatea strajereasca. 13. IV. 1940: Ceremonial si sadirea pomilor, = § Centuria V-a a gcoalei nor- male de fete a organizat, sub conducerea d-nei prof. Z. To- mulescu gsi d-rei_ prof. M. Du- mitrescu, o aleasa serbare care a avut loc la 31 Martie a. c., in sala de festivitati a liceului de baieti, cu un bogat program ar- tistic (coruri, recitari, jocuri na- tionale). S’a reprezentat piesa Striana de Alfred Mogoiu. Ve- nitul a fost destinat cantinei Caminului cultura! ,,Gh, Asachi*. Serbarea a fost precedatide cu- vantul ocazional al d-rei prof. M. Dumitrescu. §. Centuria Vill-a a liceului comercial a organizat, la fel, o serbare strajereasca cu un bogat program artistic : coruri, recitari si piesa _,Sfdrsitul Paméntului*, de V. Eftimiu, care s'a_desfa- surat in zilele de 6 si 7 Apri- lie a. c. tot in sala de festivi- tati a liceului de baieti. Cuvan- tul introductiv a fost finut de D-I prof. St. Vita, comand. sto- lului_ gi directorul liceului co- mercial. —Venitul a fost des- tinat pentru fnzéstrarea ostirii si si pentru fondul stolului straje- resc,62 Camine culturale. § In cursul lunilor Martie si Aprilie, c&mi- nele culturale din oras si-au tinut aduniarile generale pentru votarea bugetelor si fixarea pro- gramelor de viitor. Domnul Alexandru Gheorghiu, presedin- tele Caminului cultural central »V. Conta“, demisionaénd din aceasta calitate, in locul d-sale a fost ales presedinte d-1 prof. A. A. Rotundu, directorul liceu- lui de baieti. Cu acest prilej a fost remarcatd stdruitoarea gi bogata activitate desfdsurata de a-l Al. Gheorghiu, pentru buna reputatie a Caminului central gi pentru buna funcfionare a Caminelor afiliate, organizate de d-sa. § Festivalul Eminescu. Sub auspiciile Caminului central »V. Conta“ s’a organizat un fes- tival pentru comemorarea mare- lui poet. Corul Caminului, sub conducerea d-lui prof. A. Cirillo, stralucita conferintaé a d-lui prof. Victor Savin si recitarile ucazio- nale au incununat de succes sfortérile acestui Camin. § Biblioteca ,V. Conta‘ a Caminului central s’a deschis in localul gscoalei primare de baieti nr. 1, si se afla sub con- ducerea d-lui_ prof. Victor Jaranu. § Caminul cultural ,,Gh. Asachi“, din anexa Darmanesti, a organizat o serbare culturala- artistica in ziua de 25 Martie a. c,, care a avut loc in localul Caminului, cu un program variat de coruri, recitari si orchestra, in prezenta membrilor corpului didactic dela gcolile normale. Serbarea a fost precedaté de conferinta d-lui prof. Virgil Do- brescu: Solidaritatea nafionald, APOSTOLUL In aceeasi zi a fost si praznui- rea hramului anual si a ctitorilor bisericii, in amintirea cdrora familia Henry Juvara a oferit masa pentru participanti. § Cdminul cultural ,Sf. Ni- colai* a organizat o serbare crestineascd, duminica 14 Aprilie a. c. la care a conferentiat cu- noscutul profesor universitar, d-l St. Berechet, despre _,Sérd- mosii si posturile*. Corurile sco- lare au fost conduse de d-na prof, Popovici. Asociatia profesorilor se- cundari din Piatra-Neamt in- scrie fn cronica acestui an si ea o manifestare culturala, datorita d-rei_ prof. Maria Dumitrescu care, in seara de 30 Martie a.c., a conferentiat despre ,,/nceputu- rile poeziei moderniste tn lirica romaneasca“, Conferinta, viu aplaudata, a fost urmata si de exemplificari artistice. Apararea pasiva. Cu in- cepere dela 7 Aprilie a. c. se tin in fiecare duminica sedinfele practice de aparare pasiva, la care sunt obligati sa participe toti cetatenii. Pentru membrii corpului di- dactic, cursurile vor incepe la 2 Mai, a. c. in sala de festivi- tati a liceului ,Petru Rares“ si vor dura pana la 5 Mai a, c.in vederea eliberdrii brevetelor A.P. Gruparea_ invatitorilor seriitori. D-l Mircea Ispir, se- cretarul Asociatiei Generale a Invatatorilor, un vrednic fiu al judetului nostru, a luat initia- tiva laudabila de a grupa intr’un manunchiu pe tofi invafatorii cérora Dumnezeu le-a harazit si nobilul narav al scrisului. Multora li se va parea poateAPOSTOLUL eam hazardata aceasta initiativa gi vor zambi ironic: ,,Invafatorii scriitori* ?! Ei da, uite c& sunt! Pentru cei sceptici si gata ori- cand de zeflemea siironii ieftine, finem s& amintim ca multe din condeiele fruntase_ ale gruparii »Simposion dela Cluj, ,,Jconar“, dela Cernaufi, precum si ale altor cenacluri, sunt ale unor invafatori. Si multe din ele si-au castigat definitiv un loc in lite- ratura: B. Jordan, V. Copilu- Cheatra, George Drumur, Octav Sargefiu etc. Cine poate ins& sti daca in vagdunile muntilor in locuri uitate si de Dumnezeu si de lume, nu vor fi alii si mai talentati poate, dar pe care de- partarea de centrele culturale gi lipsa de relatii ti impiedica de a se afirma? Tocmai aici isi afla ,,Gruparea invatatorilor scriitori* marele ei rol: Sa descopere pe toti cei alesi de Dumnezeu si sa le in- jesneasca afirmarea. Aceasta va fi posibil prin editura, ,,Biblio- teca invafatorilor“, o alta creatie a d-lui Mircea Ispir, care va avea de scop editarea operelor meritoase ale invafatorilor. Prin aceasta ,,Gruparea inva- {atorilor scriitori’ va indeplini o freald si frumoasa functiune culturalé si va insemna cea mai inalta treapta pe scara realizari- lor invatatoresti. — Bine, bine — vor zice unii— dar nu_ exist’ o ,,Societate a scriitorilor romani“ care pri- meste pe oricine se afirma pe ogorul literaturii, fara a fine seama de profesiunea cireia fi apartine? — Aga e, nici vorba: Dar pen- tru_a fi primit in ,,Societatea scriitorilor, trebue sa te fi afirmat mai intai ca atare. Ce posibilitati de afirmare are insa 63 un biet invafator pierdut in cine gtie ce vagdunad? Care-i editura, care-i revista care sd-i publice creatiile lui, cand stiut este ca pentru a fi posibil asa ceva, e nevoie mai ales de relatii decat de talent. Prin urmare, in conceptia ini- fiatorilor ei, ,Gruparea invafa- torilor scriitori nu apare ca o concurenta a ,,Societatii scrii- torilor", ci ca o pepiniera care va cduta sd creeze conditiile prielnice desvoltarii talentelor din tagma invafatoreascé. Cand aceste talente vor fi ajuns la maturitate ,,Societatea scriitori- lor va putea si le primeascd in gradina ei. Invafatorimea a dat literaturii romanesti un pisc: pelon Crean- ga. Daca n’ar fi fost un Emi- nescu care sa-l ducd pe sus la »Junimea*, acest pisc al litera- turii romanestin’arfiexistatastazi. Dorim ca ,,Gruparea scriitori- lor invafatori“ sa aiba acelasi noroc si si descopere in rancu- rile inva{atorilor ma&car un ta- lent la inaltimea nemuritorului . povestitor dela Humulesti. Pentru a-si putea fmplini a- ceasté frumoasa misiune, initia- tiva d-lui Ispirtrebue sdse bu- cure de sprijinul tuturor colegi- lor invajatori. M. David-Ghinddoant Invat&torii la datorie, Vre- murile de astizi impun intregii suflari romanesti, deci si , vafatorilor Neamului*, sacrifi cat mai mari, fn scopul apararii Patriei si a tuturor straduintelor de mai inainte. Scoala nationalé isi urmeazii cu perseverenta drumul ei legal, desi o buna parte din invafa- tori stau de veghe la hotare, conducénd cu sufletul cald gi64 intelegdtor pe camarazii lor os- tasi, care s’au alimentat sufletes- te din caldele lor indrumari, ce- tateni liberi, ieri, si ostasi, as- tazi. La indeplinirea rolului gcoalei, in lipsa de la catedre a _colegi- lor nostri, astézi sub arme, s'au asociat membrii alesi ai paturii infelectuale, ca: preogi, pensio- nari etc. care insufletiti deacelasi dor de bine, pun osteneala lor, mai mult ca oric&nd, in servi- ciul scoalei noastre. Noi nu putem decat sa le pas- tram o adevarat& recunostinta. Conducatori in spiritul nou al vremii, fn. ,Straja Tarii*, in »Caminele Culturale* si in toa- te institutiile, care au la baza un ideal sfant, ei lupta eroic pentru binele Patriei. Ne mandrim ca astizi, in vre- muri de nebanuita scumpire a | traiului, invatatorii au dat dova- da de un spirit de solidaritate, APOSTOLUL prin cotributia eroicd la cumpd+ rarea si renovarea ,,Casei Inva- tatorilor*, cladire de o mare va- foare, pe care ramane imprimat pe veci cuvantul : ,Solidaritate*. Banca Invatatorilor nu este altceva, decat aplicarea practica a maximei: ,Prin noi insine*! Prin staruinta colegilor nostri, opera de ajutorare a familiilor concentratilor, din toate unghiu- tile tarii, isi ajunge frumosul Scop. Toti uniti sub steagul ,,Aso- ciatiei“ si stransi in jurul rev: tei ,Apostolul*, revista asocia- tiei_noastre, invatdtorii vor sti sa fie un corp de elita. Ne facem cea mai placuta da- torie de a trimite tuturor cole- gilor invatatori, aflati in orice parte a farii, salutul nostru fra- tesc de ,Sandtate*, iar cu oca- zia Sfintelor Pasti, crestinescul salut de: ,Hristos a Inviat* | Grig. Vlad Din toata lumea. 1. In India se afld 40 milioane paria, oameni care nu-s primiti tn nicio clasd sociala. 2. Broasca festoasa trdiegte somnoroasd st plictisita 300 ani, lar unele insecte mor fericite dupd 24 ore. 3. Primul balon cu pasageri a decolat in 1783, la Paris. 4. Praful de puscd a fost inventat de Chinezi in sec. I ¢, H. si a fost intrebuintat intai de Englezi tn lupta de la Grécy (1346) 800 m, a lungime. . Un vierme de matase deapdnd tntr’o gogoase un fir de 6. Un muritor nu poate vedéa decdt cca. 2500 stele. 7. Intr’o mind din Anglia funcfioneazd si astdzi o magind cu aburi construita de James Watt acum 123 ani. 8, In America se intrebuinfeazd la construirea caselor cd- rdmidd de sticld. 9. Moscova are 9 gari, cu pe zi. 95 trenuri si 40.000 cdldtori 10. In Sahara tréiese totusi o jumdtate milion de oament. 11. Cu acul de safir se pot canta 2000 pldci de patefon. 12, Saint-Verain din Alpi este comuna situatd la cea mai mai mare tndltime, avdnd o altitudine de 2040 m.Vrefi sd facefi pe musafirii dumnevoastra sa se uimeascd ? Facefi asa < luafi niste piatrd aera, 0 fardmifati si 0 punefi cu ofet ca sd se topeased (disolve), Dupd ce s'a topit bine, scriefi pe coaja unui ou oricé dorifi. Puneti oul in apd si tl fierbeti vreme de aproape 15 minute. Scoatefi-l si-l dafi persoanei pentru care afi seris. Cand va desface'coaja oulul, va vedea seris pe albusul oului intdrit si va citi ceea ce afi scris pe coaja, Putefi scrie glume, dorinfe si chiar profefit, Lehinceanu Ioan, viii n. Teorema : (eroare) Sd se demonstreze cd lungimea unui cere este egald cu diametrul sdu. Trofin Alexandru, cl. VI n. ‘ ARITMOGRIF. A Din armata noastra: 15.11 5 8/9) 6 9 Unitate militara _ 1 5/14) 5 10 5 4 25... Sunt oamenii dela 41 la 50 ani 1 13 4.11.18 Q, Golonelol a gasit . . . ce-a Inlooalt ranitli 18 9/19 Crema soldatilor 1 51011/914 5 411.9 « face’ préipad 10'17{ 2) 9 11 Il gasiti la tun 29 2,6911 15 Fac ordine in tara 7/11) 413 9 2 Om celebru it 4| 8 914 9 Armata a facut manevra . . . 717/12, 3 9 P Este intrebuinjaté de armate 9} 340 518 5 Ge sont in armatd oamenli pan la 26 anl © 10/17) 2.17 14 + + + protejeazd Infanterla pentra a Inainta B Cautand explicarea cuvintelor si citind dela A la B, veti gisi numele unui mare fabulist roman. ' Ghiurea Gh. CL IV n. PROVERB ASCUNS aT ; Citind aceste litere intr’o fal C | ABA] E a PALA| RIE "| ordine, vefi gdsi un pro- E|c| LIN Ee LS| verb,” stiind ‘ca patratele | innegrite despart doud be cuvinte. Ghiurea Gh. Cl. IV n