In martie 1481, calugarii manastirii din San Donato di Scopeta i-au comandat luiLeonardo o compozitie avand ca tema “Inchinarea magilor”. Nu a dus pana la final lucrarea; dinea nu a ramas decat ebosa. Cand se hotaraste sa opreasca lucrul pleaca la Milano. FlorentaMedicilor, ambianta in care traia si lucra nu s-au aratat deloc favorabile dezvoltarii insusirilor luiLeonardo: faptul ca Lorenzo nu-l aprecia prea mult, se arata interes pentru o arta idealizanta, lipsaunor comenzi erau tot atatea motive ca el sa nu fie multumit. La 30 de ani paraseste Florenta siintra in slujbalui Lodovico Sforza, fiind atras de marile lucrari de irigatie aflate in perspective.Intrea anii 1495-1497 a realizat o mare compozitie murala pe peretele din fundalultrapezei manastirii Santa Maria delle Gratie, din Milano, atingand culmea maiestriei sale artistice:”Cina cea de Taina”. Atunci cand i s-a comandat sa execute aceasta lucrare, in sufletul lui trebuiasa se fi trezit emotia ca, in sfarsit, avea prilejul sa infatiseze o tema care ii putea prilejui redareaunor aspect deosebit de variate si complexe ale psihologiei umane.In 1499 paraseste Milano care era ocupat de francezi si ajunge la Mantua unde face portretul Isabellei d’Este. Continuindu-si seria de peregrinari, in martie 1500 ajunge la Venetia siin aprilie la Florenta. Dupa doi ani, timp in care lucreaza intens la crearea aparatului de zbor, paraseste Florenta si intra in slujba condotierului Cesare Borgia.In martie 1503, Leonardo a inceput sa lucreze celebrul portret cunoscut sub numele de“Mona Lisa” sau sub cel de “Gioconda”. Pentru istoria mondiala a portretului, acest tabloureprezinta o importanta etapa in evolutia posibilitatilor de a reda pe panza continutul sufletuluiomenesc.Intre 1506-1507, apoi intre 1508-1513, Leonardo se afla din nou la Milano, in slujbaregelui Carol al XII-lea al Frantei. Locuieste la familia Melzi dand lectii de arta tanaruluiFrancesco, care se va atasa de el pana la moartea acestuia.In 1913 pleaca la Roma si intra in serviciie Vaticanului unde devenise papa, sub numelede Leon al X-lea, un reprezentant al familiei Medici, Giovani, cu care Leonardo era in relatii bune. Dar iluziile sale n-au durat prea mult caci noul papa nu a avut o atitudine prea diferita de acelorlati protector, nepierzand nici un prilej de ai persifla incetineala la lucru.La invitatia regelui Francisc I, paraseste patria si, insotit de elevul sau Francisco Melzi, sestabileste in Franta, in Castelul Cloux, aproape de Amboise, unde isi traieste ultimii ani. Cu partea dreapta a corpului paralizata, Leonardo zacea, presimtindu-si sfarsitul. In ziua de 2 mai1519 inima a incetat sa mai bata.A incetat freamatul neastamparat, setea necuprinsa de a sti, de a afla, de a se cheltui faracrutare in explorarea naturii si a sufletului omenesc. In lupta lui neistovita pentru a cunoaste, aintelege si a crea frumosul, a intervenit, pentru prima oara, o oprire.Intre artistii teoreticieni ai Renasterii cu multiple preocupari, cum sunt Cennino Cennini,Leon Battista Alberti, Piero della Francesca, Leonardo da Vinci detine un loc aparte prinmultilateralitatea directiilor cercetarii, prin rigoarea gandirii, intelegerea evenimentelor surprinzatoare si insolita stabilire a legaturilor intre atatea fapte diverse, multiple si instabile princare este, probabil, superior marilor genii ale omenirii: Aristotel, Descartes, Kant si Goethe.
2