Read without ads and support Scribd by becoming a Scribd Premium Reader.

Language:

Download

Go BackAdd Note

Link

Embed

Save for later

AUDIT INTERN

- o funcţie care aduce plusvaloare -

NOŢIUNI GENERALE

Scurt istoric

Cuvântul audit îşi are originea în latinescul audio, audire: a asculta şi acunoscut în decursul vremurilor multiple interpretări, înţelesuri care nu au maiavut de a face cu etimologia.În ciuda acestor denaturări istorice, totuşi procesul de audit, respectivauditul intern se regăseşte ca făcând parte din viaţa unei întreprinderi în perioadarecesiunii economice americane de la începutul secolului al XX-lea. Atunci eranevoie ca auditorii financiari, externi, să se bazeze pe o serie de lucrări efectuatede personal independent, dar angajat al întreprinderii, fără ca acest personal săîntocmească sinteze şi să exprime concluzii.Personalul întreprinderii a căpătat abilităţi, ce-i drept canalizate pe funcţiacontabilă, dar utilizarea acestor profesionişti şi pentru întocmirea altor lucrări aavut ca efect percepţia pozitivă asupra a ceea ce efectuau în cadrul întreprinderii.Auditorii externi utilizau aceste ajutoare numai pentru lucrările dinsistemul financiar şi contabilitate, dar cu timpul domeniul de competenţă s-alărgit, auditul intern devenind o funcţie a întreprinderii, ca oricare din funcţiileconsacrate.Pornind de la aceste experienţe, activitatea de audit intern este relativnouă, date semnificative privind organizarea şi desfăşurarea profesiei de auditor intern fiind înregistrate în anul 1941, când a apărut Institutul Internaţional alAuditorilor Interni (IIA – Institute of Internal Auditors) în Statele Unite aleAmericii. Cu această ocazie s-a observat necesitatea dezvoltării acestei profesii,cele mai multe păreri degajând încredere în viitorul profesiei, managerii avândnevoie de rezultatele muncii auditorilor interni.Un pas important s-a realizat în Franţa, când în anul 1960 s-a înfiinţatInstitutul Francez al Auditorilor şi Consultanţilor Interni (IFACI), ulterior cele

mai importante contribuţii la evoluţia auditului intern fiind aduse de şcoala şi practica franceză în domeniu. Evident că IFACI este afiliat la IIA, care la rândulsău are peste 85000 de specialişti în mai mult de 120 de ţări din întreaga lume.IFACI a contribuit, nu numai în Franţa, la modul de înţelegere a rolului şilocului auditului intern, precum şi la poziţionarea funcţiei de audit intern încadrul oricărei entităţi.Acest lucru s-a observat şi prin faptul că auditorii interni au început să fiespecialişti cu experienţă, depăşind în majoritate vârsta de 30 de ani, sporindgradul de încredere în rapoartele acestora. În acelaşi timp a crescut diversitatea pregătirilor profesionale, a profilelor, a atragerii de experţi datorită evoluţieifuncţiei şi a competenţei profesioniştilor.Totodată, economia reală a impus renunţarea înţelesului auditului internlegat numai de funcţia finaciar-contabilă şi creşterea acoperirii acestuia prinataşarea funcţiei de audit intern la direcţia generală a unei entităţi. Auditul interneste subordonat conducătorilor entităţilor devenind un instrument puternic dedepistare a riscurilor din organizaţiile în care funcţionează.Pe plan mondial auditul intern cunoaşte şi alte grupări ale organismelor naţionale, de multe ori apelându-se la criterii geografice sau de limbă, cum ar fiConfederaţia Europeană a Institutelor de Audit Intern şi Uniunea francofonă aAuditului Intern.Evoluţia funcţiei de audit intern a avut ca rezultat pozitiv mai multerevizuiri în anii 1981, 1991 şi 1995, ultima care a intrat în vigoare la 1 ianuarie2002 constituind o revizuire totală a tot ceea ce se obţinuse în domeniul profesiei până la acea dată, iar preocupările de revizuire continuă tocmai datorităcomplexităţii activităţii.Până în anul 2000 la noi în ţară nu exista nici o reglementare cu privire laauditul intern, această activitate nefăcând parte din cultura organizaţională şinici din cerinţele proprietarilor de entităţi. Deseori se confunda conceptul deaudit intern cu ceea ce se practica, adică un control intern, şi acela obligatoriunumai pentru entităţile cu capital de stat sau majoritar de stat.Odată cu trecerea la aplicarea Standardelor Internaţionale de Contabilitateşi auditarea situaţiilor financiare, prin aplicarea directivelor europene, în anul2000, printr-un ordin al ministrului finanţelor, s-au introdus reglementăriminimale referitoare la auditul intern, foarte teoretice, cu stângăcii de traducereşi interpretare, dar a constituit o deschidere necesară învăţării şi acomodării cucerinţele unei noi profesii, dar şi mai complexe.

Acel cadru a obişnuit auditorii care s-au încumetat să practice auditulintern cu cerinţele codului deontologic, dar şi cu regulile de organizare şiexercitare, cadrul de reglementare având neajunsurile începutului, inclusiv deoperare cu termeni insuficient clarificaţi din punct de vedere metodologic şi practic.Cu toate acestea mai multe entităţi care erau supuse auditului financiar s-au conformat voluntar organizând compartimente de audit intern, iar în băncilecomerciale la presiunea Băncii Naţionale a României s-au elaborat primelemanuale de audit intern.Rezultatele au fost destul de anevoioase, însă s-au putut constata preocupări de îmbunătăţire a activităţii de control datorită începerii inspecţiilor de audit intern şi verificării sistemului de control intern de către auditoriifinanciari.Din anul 2003, în România auditul intern este reglementat şi monitorizatde Camera Auditorilor Financiari, organism de utilitate publică fără scoplucrativ, iar responsabilii pentru organizarea activităţii de audit intern,coordonarea lucrărilor/angajamentelor şi semnarea rapoartelor de audit interntrebuie să aibă calitatea de auditor financiar. Numai entităţile care aplică Standardele Internţionale de Contabilitate şiauditează situaţiile financiare au obligaţia constituirii cadrului organizatoric pentru funcţionarea auditului intern, ca urmare numărul entităţilor este destul demic, dar pe măsură ce tot mai multe entităţi vor îndeplini criteriile prevăzute deactele normative, acestea vor aplica şi standardele de audit intern.De aceea, Camera Auditorilor Financiari din România a asimilat integralstandardele internaţionale de audit intern şi a elaborat norme de audit internnecesare organizării şi exercitării activităţii, sub forma normelor de calificare şia celor de funcţionare, precum şi a modalităţilor practice de aplicare.Aceste norme profesionale cuprind ultimele versiuni ale standardelor internaţionale şi constituie baza pregătirii profesionale a auditorilor interni, dar şi a celor interesaţi de această profesie: cadre universitare, formatori, studenţi,experţi.Camera Auditorilor Financiari din România în calitatea sa dereglementator şi supraveghetor al profesiei va trebui să asigure dezvoltareaauditului intern din toate punctele de vedere şi să constituie organismul naţionalcorespondent al celor similare din multe alte ţări.