Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Save to My Library
Look up keyword
Like this
233Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
23 PRONUME REFLEXIV

23 PRONUME REFLEXIV

Ratings:

5.0

(2)
|Views: 24,744 |Likes:
Published by aramisella

More info:

Published by: aramisella on Jan 27, 2010
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

02/19/2014

pdf

text

original

 
23 PRONUME REFLEXIV / PRONUME PERSONALA.
STRUCTURI-TIP:(1) Mă
duc la gară.
v
(2) Mă
duce la gară.
B. SOLUŢII:(1)
mă =
 pronume reflexiv
(2) mă 
= pronume personalC. COMENTARIU0. Confuzia aici în discuţie, în general dinspre pronumele reflexiv spre cel personal, are drept cauză principală identitatea formală a celor două pronume la toate persoanele în afară de a IlI-a - este vorba,fireşte, de formele neaccentuate - şi apariţia lor 
v
deopotrivă pe lângă un verb. De aceea deosebireaîntre ele se face prin mijloace sintactice.1. Pronumele reflexiv în română are două cazuri (dativ şi acuzativ), trei persoane şi ambele numere.Luând câte un verb-model la diateza reflexivă, în mod obligatoriu însoţit de un pronume reflexiv (îndativ sau în acuzativ), şi conjugându-l, de exemplu, la indicativ prezent, obţinem următorul inventar deforme:(1) în DATIV:
 îmi
(amintesc),
 îţi
(aminteşti),
 îşi
(aminteşte),
ne
(amintim),
(amintiţi),
 îşi
(amintesc).(2)
în ACUZATIV: mă
(gândesc), te (gândeşti),
se
(gândeşte),
ne
(gândim),
(gândiţi),
se
(gândesc).
OBSERVAŢIE. Forme accentuate, rar folosite, sunt doar la persoana a IlI-a:
 sie (şi)
 pentru dativ şi(prepoziţie +)
 sine
 pentru acuzativ.Inventarul de forme aici prezentat permite următoarele constatări de ordin practic:1.1. Pronumele reflexiv are forme proprii, exclusiv ale lui, doar la persoana a IlI-a, singular şi plural:D =
îşi (-şi, şi-, -şi-);
Ac =
 se (s-, -s-).
(a,) M* şi-a
închipuit aşa ceva.
(a
la
)
Se plimbă cam mult.
113Se înţelege că la această persoană, cel puţin teoretic, reflexivul n-are cu ce se confunda, căci formeneaccentuate mai are doar pronumele personal, dar acestea sunt diferite de ale reflexivului: D = îi
(i,-i, i-, -i-),
le
{le-, -le, -le-, li);
Ac = îl (-/, /-,
-l-),
o
{-o, o-, -o-),
îi (-/,
i-, -i-),
le
{le-, -le, -le-).
(b[) //
dă mai mult decât merită.
(b
la
) //
caută directorul.
La persoana a IlI-a nu există alte pronume reflexive decât
îşi
şi
 se (+
variantele lor condiţionatefonetic:
 s-, -s-, şi
etc).OBSERVAŢIE. Tot pronume reflexiv este considerat şi
 se
de la verbe impersonale (propriu-zise, pasive sau folosite impersonal): se
înserează,
se
doarme,
se
 poate,
se
consideră 
etc.
1.2. Pentru celelalte persoane, pronumele reflexiv are aceleaşi forme cu pronumele personalneaccentuat, la aceleaşi cazuri şi aceleaşi numere. Altfel spus, pronumele
îmi, îţi, ne, vă 
 pot fi reflexivesau personale (în dativ) si la fel, reflexive sau personale, cele în acuzativ
{mă, te, ne, vă). A
secompara:(a
2
)
 îmi
cumpăr un palton nou
(reflexiv în D).(b
2
)
 îmi
cumpără un palton nou
(personal în D).(a
2a
) Mă
 scol în fiecare dimineaţă la ora şapte
(reflexiv în Ac).(b
2a
) Mă
 scoală în fiecare dimineaţă la ora şapte
(personal în Ac).CRITERIU DE DEOSEBIRE: dacă pronumele dat are aceeaşi persoană (si acelaşi număr) cu verbul,este reflexiv, dacă are altă persoană decât verbul, este personal. (Excepţii nu există.)Exemple: Mă
trezesc devreme (mă 
= persoana I,
trezesc
= persoana I; —>
mă 
= reflexiv); Mă
trezeştedevreme (mă 
= persoana I,
trezeşte
= persoana a IlI-a; —>
mă 
= personal).CRITERIU SUPLIMENTAR: dacă trecem verbul "cu pronume cu tot" la persoana a IlI-a şi dacă aiciapare
îşi
sau
 se,
 pronumele este reflexiv
şi invers. Exemplu: mă
 pregătesc
 —» te
 pregăteşti
 — 
>
se
 pregăteşte.
(întrucât la persoana a IlI-a apare
 se,
care este în mod sigur reflexiv, înseamnă că şi
mă (te)
este tot reflexiv.)1.2.1. La plural, persoanele I şi II-a au aceleaşi forme la ambele cazuri:
ne
= dativ sau acuzativ;
vă 
=dativ sau acuzativ.
 
(a,) Ne
amintim cu drag de voi
(Vă
amintiţi cu drag de noi).
(a
3ii
) Ne-am
 supărat pe voi (V-aţi supărat pe noi).
Distincţia cazuală se poate realiza fie prin trecerea la persoana a IlI-a, unde cele două cazuri au formedistincte (îşi
(amintesc) =
dativ; se
114
(supără) — 
acuzativ), fie prin trecerea la singular, a oricărei persoane
(îmi
amintesc -
dativ; mă
 supăr 
- acuzativ).1.3. O confuzie frecventă, în sensul interpretării greşite a pronumelui personal drept reflexiv, vizează pronumele personal (în dativ sau acuzativ) de pe lângă o serie de verbe şi expresii unipersonale caformă:(b
3
)
 îmi
 place muzica;
 îţi
trebuie un costum nou;
 Ne-a
venit o idee salvatoare; Nu
convine situaţia;
 îmi
 pare bine;
Ţi-e
dor de copii; Mi-era greu şi rău.
(b
3a
) Mă
doare capul.
în toate exemplele de mai sus, pronumele însoţitor este PERSONAL, nu reflexiv, fapt ce poate fidovedit în mai multe feluri:(1) Toate verbele însoţite sunt unipersonale, ceea ce înseamnă că au numai PERSOANA A IlI-a,singular sau plural. Acest lucru se observă imediat ce încercăm să conjugăm un asemenea verb:schimbarea formală după persoană priveşte nu verbul, ci pronumele personal în dativ sau acuzativ
(mă doare (capul), te doare, ne doare, vă doare; îmi place, îţi place, ne place, vă place;
comp. cu
mă  plimb, te plimbi, se plimbă 
etc).Prin urmare, pronumele
îmi, îţi, mă, te, ne, vă,
fiind de altă persoană decât a III-a, nu pot fi reflexive.(2) Trecând aceste pronume la fprma corespondentă de persoana a III-a, obţinem
îi, le
 pentru dativ
(îi place, le place),
respectiv
îl, o, îi, le
 pentru acuzativ
(îl doare, o doare, îi doare, le doare),
adică pronume personale, nu reflexive.2. Această identitate de persoană (şi număr) a pronumelui reflexiv cu verbul însoţit NU este o simplăcoincidenţă, dar NU poate fi încadrată nici la ACORD: pronumele, prin definiţie, nu se acordăsintagmatic
69
cu nici o parte de vorbire, nici în persoană şi număr 
70
şi nici în altceva.Identitatea obligatorie de persoană (şi număr) se explică şi se motivează prin:
69
Tipul de acord - SINTAGMATIC (=
in praesentia) I 
PARADIGMATIC
(in absentia) -
opunetranşant adjectivul pronumelui. Acesta din urmă are obligatoriu aceleaşi categorii cu ale substantivuluiînlocuit şi deci absent din structură
(Elevului
îi place gramatica
(dativ, masculin, singular) -
Acestuia
îi place gramatica
(dativ, masculin, singular)). Numai verbul la modurile (numite tocmai de aceea) PERSONALE se acorda în număr şi persoană cu pronumele sau substantivul-subiect. (Substantivul nu cunoaşte categoria persoanei, dar, în raport cuverbul la mod personal, ocupă poziţia unui pronume apersonal, adică exclusiv de persoana a III-a,singular sau plural.)115(1) acordul (sintagmatic) în persoană şi număr al verbului-predicat cu subiectul (substantiv sausubstitut): eu (pers. I, sg.)
mă 
plimb
(pers. I, sg.); tu (pers. a H-a, sg.)
te
plimbi
(pers. a Ii-a, sg.) etc;(2) identitatea obligatorie ca persoană şi număr a pronumelui reflexiv cu subiectul, ca urmare acoreferenţialităţii lor 
71
. în acest sens spunem că reflexivul (în acuzativ sau dativ) este ipostaza deobiect a subiectului sau dedublarea subiectului în obiect
72
: eu (pers. I, sg.) mă (pers. I, sg.)
 plimb;
tu(pers. a Ii-a, sg.) te (pers. a
II-a,
sg.)
 plimbi
etc.Persoana impusă verbului de subiect prin acord (1) este, fireşte, aceeaşi cu persoana impusăreflexivului de subiect (2): eu (pers. I, sg.) mă (pers. I, sg.)
plimb
(pers. I, sg.).Se vede astfel că pronumele reflexiv are aceeaşi persoană atât cu subiectul, cât şi cu verbul-predicat,încât verificarea identităţii de persoană cu a unuia sau cu a altuia duce la acelaşi rezultat. în practicaanalizei gramaticale se recomandă centrarea atenţiei asupra verbului, nu asupra subiectului, deoarecesubiectul este adesea neexprimat (= inclus sau subînţeles), în timp ce verbul pe care-l însoţeştereflexivul este în mod firesc şi obligatoriu prezent.OBSERVAŢIE. în cazul reflexivelor impersonale
(se zice, se spune, se călătoreşte, se cuvine, se poate
etc), forma verbală trimite prin acord la poziţia unui subiect de persoana a IlI-a, singular, poziţieobligatoriu neocupată în română printr-o unitate lingvistică determinată. La ipostaza de obiect aacestui subiect inexprimabil trimite reflexivul de persoana a IlI-a (singular)
 se,
la fel ca verbul
 
impersonal.2.1. Dintre modurile nepersonale, pot fi însoţite de pronume reflexive doar infinitivul şi gerunziul
73
:
înainte de a
se
culca, bea o cană de lapte; Culcăndu-se prea târziu, se scoală dimineaţa obosit; Dăndu-şi seama de greşeală, m-a sunat imediat; E o mare plăcere
a-ţi 
aştepta musafirii în poartă 
71
Nici în acest caz nu este vorba de acord (al pronumelui reflexiv cu subiectul).
72
"Pronumele reflexiv ţine locul obiectului asupra căruia se exercită direct sau indirect acţiunea verbului şi caree identic cu subiectul verbului." (GLR, 1963, voi. r, p. 152).
73
Numai acestea se caracterizează în raport cu categoria diatezei (activă, pasivă, reflexivă):
a bate / a fi bătut,-ă, -i, -e / a se bate; bătând /fiind bătut, -ă, -i, -e / bătăndu-se.
Supinul şi participiul, cele mai apropiate formeverbale de părţile de vorbire de tip nominal (substantive, adjective), nu se combină cu un reflexiv şi, de altfel,rămân în afara categoriei de diateză.116
Ca forme verbale nepersonale, ele nu realizează opoziţii de persoană şi număr marcate desinenţial (=nu au desinenţe) şi de aceea nici nu indicăm în
analiză 
aceste categorii. Prin urmare, aici nu se poatevalida calitatea de reflexiv prin identitatea de persoană cu verbul, el neavând-o.Acest lucru nu înseamnă că verbele la aceste moduri nu se pot raporta / nu se raportează la o persoanăgramaticală, una dintre cele trei (pers. I, a Ii-a, a IH-a, singular şi plural), ca subiect. Verbele lainfinitiv sau gerunziu trimit întotdeauna la un subiect exprimat sau neexprimat, care poate fi acelaşi cual verbului la mod personal, în subordinea căruia se află infinitivul sau gerunziul, sau diferit de alacestuia.în primul caz, subiectul ocupă explicit o singură poziţie sintactică, de regulă pe lângă verbul la mod personal:
Ion
a plecat Jară a se gândi prea mult 
(subiect identic, exprimat (o singură dată) =
 Ion); Amrecitat poezia fâră a mă încurca deloc
(subiect identic, neexprimat (inclus) = [eu]).în cazul al doilea, subiectul verbului la mod personal şi cel al infinitivului (gerunziului) ocupă două poziţii sintactice distincte:
 Retrăgându-se
Ion,
nici
ceilalţi
n-au mai rămas (Ion
= subiect algerunziului;
ceilalţi =
subiect al verbului la mod nepersonal);
înainte de a mă adresa în scrisdirectorului, aţi crezut că doar glumesc
([eu] = subiect neexprimat (inclus) al infinitivului; [voi] =subiect neexprimat (inclusv) al verbului la mod personal).Prin urmare, stabilirea calităţii de reflexiv sau personal a pronumelui neaccentuat ce însoţeşte ungerunziu sau un infinitiv se bazează pe IDENTITATEA / NONIDENTITATEA de persoană (şinumăr) a pronumelui cu subiectul verbului la mod nepersonal (gerunziu sau infinitiv).A se compara:(1)
 Fără a-mi aminti exact detaliile, am reuşit totuşi să fac faţă 
(subiectul infinitivului, identic cu alverbului la mod personal = [eu], pers. I, sg.;
-mi
= pers. I, sg.; — 
> -mi =
 pronume reflexiv) -
 Fără a-mi trimite aici cele solicitate, nu veţi avea gata lucrarea în timp util 
(subiectul infinitivului identic cual verbului la mod personal = [voi], pers. a II-a, pi.;
-mi =
 pers. I, sg.; —»
-mi -
 pronume personal).(2)
Chiar oprindu-mă din când în când, am ajuns la timp
(subiectul gerunziului, identic cu al verbuluila mod personal = [eu], pers. I, sg.;
-mă 
=
pers. I, sg.; —>
-mă =
 pronume reflexiv) -
Chiar oprindu-mh cu forţa, tot nu mă veţi depăşi,
(subiectul gerunziului, identic cu al verbului la mod personal =[voi], pers. a II-a, pi.;
-mă =
 pers. I, sg.; — 
> -mă 
= pronume personal).117Alte exemple cu pronume reflexive:
 Nebăgându-te în treburile lor, te vor lăsa în pace
([tu] -
te); începa
obişnui cu noua situaţie
([eu] -
mă); Ce-aţi rezolvat supărându-vă pe mine?
([voi] - vă);
Mai găndeşte-te înainte de
a-ţi 
da demisia!
([tu] -
 ţi); L-am întâlnit plimbându-ne prin parc
([noi] -
ne)
14
.
OBSERVAŢIE. Considerat la modul absolut, adică nu în relaţie explicită cu vreun subiect anume, ci doar ca odisponibilitate relaţională virtuală, infinitivul ca formă-tip sau formă-simbol a unei paradigme verbale (=«etichetă», «nume»)
75
, aşa cum apare în dicţionar, când este însoţit de un reflexiv, acesta este de persoana a IlI-a:
a
se
duce, a
se
uita,
a-şi
aminti,
a-şi
da seama,
a-şi
imagina
etc
76
.
în vecinătatea acestuia se află şi infinitivul predicativ cu valoare de imperativ:
 A
se
agita înainte deîntrebuinţare!; A nu
se
 fuma în sală!; A nu
se
călca pe iarbă!
2.1.1.
Un statut aparte, ca poziţie şi persoană, are pronumele reflexiv în gruparea
"a putea +
infinitiv(fără a)":
nu
 pot 
scula
devreme, te poţi
baza
 pe el,
 se
 poate
descurca
 şi singur, ne putem
duce
 şinoi,
 puteţi
da
seama,
nu-şipot 
rezolva
treburile
etc.
77
Deşi pronumele reflexiv aparţine verbului la infinitiv, el ocupă obligatoriu poziţie în faţa lui
a putea
şiare aceeaşi persoană (şi număr) cu acesta, ca şi cum i-ar aparţine lui.Faptul că reflexivul este al infinitivului, nu al lui
a putea,
se poate uşor verifica:

Activity (233)

You've already reviewed this. Edit your review.
Adrian liked this
Bogdan Radu added this note
BUn
1 thousand reads
1 hundred reads
apostol_dania liked this
Balan Adi liked this
Balan Adi liked this
Balan Adi liked this
traxduby liked this
Marius Popa liked this

You're Reading a Free Preview

Download
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->