Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Look up keyword
Like this
144Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
51 VERBE TRANZITIVE

51 VERBE TRANZITIVE

Ratings:

5.0

(1)
|Views: 16,464|Likes:
Published by aramisella

More info:

Published by: aramisella on Jan 27, 2010
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

08/03/2013

pdf

text

original

 
51 VERBE TRANZITIVE / VERBE INTRANZITIVE
A. STRUCTURI-TIP:(1)
Te-am mai
văzut
undeva.
(2)
 N-am mai
ajuns
la timp.
B. SOLUŢII:(1)
am văzut 
= verb tranzitiv(2)
am ajuns =
verb intranzitivC. COMENTARIU0. Prin TRANZITIVITATE se înţelege capacitatea unui verb de a avea în subordine (= de a fi regent pentru) un COMPLEMENT DIRECT (CD)
238
. în functie de această trăsătură, numită şi REGIMsintactic, verbele se împart în |a^ TRANZITIVE (= au sau pot avea un CD) şi (b) INTRANZITIVE(= nu au şi nici nu pot avea un CD):(aj)
 Nora
citeşte
o poveste
(tranzitiv). (a
2
)
 Ion
merge
la plimbare
(intranzitiv).OBSERVAŢIE. Verbele tranzitive al căror CD nu este exprimat (= cu valenţa de tranzitivitate libera)se numesc tranzitive absolute sau folosite absolut: (a
la
) Am mâncat
la ora opt.
0.1. în practica analizei gramaticale, clasificarea verbelor în tranzitive şi intranzitive are importanţă nuatât luată în sine, cât prin implicaţiile pe care le are în interpretarea corectă a altor cuvinte aflate înrelaţie cu verbul (vezi T 72 - T 74, T 80, T81).1. Verificarea în practică a tranzitivităţii uzează de mai multe mijloace, complementare de altfel,dintre care reţinem două:(1) Proba complementului direct exprimat prin pronume personal cu formă neaccentuată în acuzativ
(mă, te, îl, o, ne, vă, îi, le):
dacă acesta este
238
A
In cele de mai jos, tranzitivitatea este tratată în termenii şi conceptele uzuale. (Ca atare nu sunt luate în discuţieunele abordări foarte recente, deoarece potrivit acestora trebuie regândit ca interpretare aproape întreg grupulverbal, cu alte opoziţii, alte definiţii şi, se înţelege, altă terminologie. Vezi, de ex., Draşoveanu, 1997, p. 172-l84.253
 posibil pe lângă un verb dat şi generează o construcţie corectă în română, verbul supus analizei estetranzitiv; viceversa, dacă un verb nu admite unul dintre pronumele menţionate (= produce oconstrucţie imposibilă în română), respectivul verb este intranzitiv. Exemple:
(a,)
a citi - (cartea aceasta)
o citesc
(cu plăcere)
 — 
>
TRANZITIV;
a iubi
- te
iubesc
 —> TRANZITIV;
a constitui - (ceamai mare surpriză)
a constituit-o
(sosirea lui din concediu)
 —» TRANZITIV;
a dovedi
-
(nevinovăţia)
şi-a dovedit-o
(cu prisosinţă) — 
» TRANZITIV;
a merita - (pedeapsa)
ş i-a m e r i t a t-o —» TRANZITIV;
a ploua -
mă plouă—»TRANZITIV;
a continua - (lecţia)
o vom conţinu
a
(data viitoare)
 —» TRANZITIV;
a ţine minte - nu
ne
mai
ţinemint e —» t r anz i t i v;(b^
a veni -
*mă
vine
-» INTRANZITIV;
a sta -
*îl stă-» INTRANZITIV;
a deveni
- *te devine -»INTRANZITIV;
a-şi da seama/ - *şi-\
seama-» INTRANZITIV.OBSERVAŢIE. Utilizarea pronumelor neaccentuate cu acuzativ
{mă, te, îl 
...) ca mijloc de verificare atranzitivităţii se bazează pe faptul că aceste pronume, ca funcţie, nu pot fi altceva decât complemente directe.Cele mai multe verbe din limbă sunt tranzitive. Cât priveşte cele intranzitive, deşi reduse ca număr, nu pot ficlasate decât aproximativ pe sfere semantice sau întrebuinţări sintactice. La modul general se poate spune că suntintranzitive de regulă VERBELE DE MIŞCARE
(a merge,
a alerga, a fugi, a sosi, a veni, a ieşi, a intra
etc), DE STARE
{a fi, a exista, a sta, a şedea, a rămâne
etc), DE DEVENIRE
{a deveni, a ajunge, aieşi
etc), alte categorii
(a mira, a conta, a paria, a insista, a stărui
etc).Din punctul de vedere al întrebuinţării sintactice, pot fi aproximate ca intranzitive auxiliarele predicative («copulativele»)
(a fi, a deveni, a părea, a rămâne
etc), precum şi o serie de verbe cuforme unipersonale şi însoţite de dativ
(a-i trebui, a-i plăcea, a-i conveni, a-i da prin cap, a-i trece prin minte, a-i reuşi
etc).Trebuie remarcat că acelaşi verb, în funcţie de sensul cu care se foloseşte, poate fi tranzitiv sauintranzitiv.Verbul
a ajunge,
de exemplu, poate fi (1) tranzitiv, cu sensul "a prinde (din urmă)"
(n-a ajuns trenul 
-
nu l-a ajuns)
sau (2) intranzitiv, cu sensurile: "a sosi"
(a ajuns la gară),
"a deveni"
(a ajuns inginer),
"a fi suficient"
(Pentru câte vrea să cumpere, nu-i ajung banii).
Un verb uzual ca
a plăcea
apare în trei tipuri de construcţii:
254
(a) INTRANZITIV, însoţit de un DATIV şi urmat de subiect sau subiectivă:
îmi
 plac
 fetele; îi
 place
 gramatica (îmi
 place
 să înot);
 
(b) INTRANZITIV CU REGIM PREPOZIŢIONAL (cu un complement indirect): // place
deCarmen;
(c) TRANZITIV (rar şi popular):
O
 place
 pe Nora.
OBSERVAŢIE. Uneori construcţia tranzitivă este în variaţie liberă cu cea intranzitivă:
Mi-l amintesc pe Ion
(tranzitiv) -
îmi amintesc de Ion
(intranzitiv);
Mi-o aduc cu drag aminte pe Ioana
(locuţiuneverbală tranzitivă) /
îmi aduc cu drag aminte de Ioana
(locuţiune verbală intranzitivă)
239
(2) Contextul "cineva... ceva": dacă un verb dat răspunde pozitiv, adică introdus în acest contextgenerează construcţie corectă în română, este tranzitiv, iar dacă nu se poate folosi în această situaţie,este intranzitiv:(a
2
)
a luca: cineva lucrează ceva
 —> TRANZITIV;
a căuta: cineva caută ceva
-» TRANZITIV;
aconstitui: cineva constituie ceva
-^TRANZITIV;(b
2
)
a trebui: * cineva trebuie ceva
 —> INTRANZITIV;
a fugi: *cineva fuge ceva —>
INTRANZITIV;
a conveni: *cineva convine ceva
-> INTRANZITIV (aici,
a conveni * a stabili).
 Nu pot fr verificate prin acest criteriu două categorii de verbe:(1) verbele IMPERSONALE, pentru că ele, prin definiţie, sunt lipsite de subiect (pronumele
cineva
din contextul "cineva ... ceva" fiind pe poziţia subiectului):
*denva plouă ceva; *cineva ninge ceva;
(2) auxiliarele predicative toate, care, după cum se ştie, apar în structuri cu două nominative (cândsunt folosite personal) şi ca atare pronumele
ceva
nu este aici pe poziţia unui CD, ci a unui NP înnominativ.Acestea îşi dovedesc însă intranzitivitatea prin imposibilitatea combinării cu un pronume personalneaccentuat în Ac - primul criteriu
(*îl este, * îl devine,
*
îl rămâne, *îlpare).
La nivelul frazei, asemenea verbe cu regim oscilant (tranzitiv / intranzitiv) ridică probleme în privinţa aprecieriisubordonatei (completivă directă / completivă indirectă), lipsind un indiciu clar. Cel mai adesea dăm câştig decauză completivei indirecte, deoarece complementul echivalent este prepoziţional:
îmi aduc aminte
că ţi-amtrimis un pachet -
îmi aduc aminte
de (trimiterea...) -»COMPLETIVĂ INDIRECTĂ.255
1.1. în raport cu tranzitivitatea se caracterizează verbele propriu-zise, locuţiunile verbale şiinterjecţiile predicative (verbale):
Nu ţine minte
exemplele
(locuţiune verbală tranzitivă);
Nu-şi dăseama
de gravitatea situaţiei
(locuţiune verbală intranzitivă);
Iată-/
 pe Ionel 
(interjecţietranzitivă);
Hai
la o plimbare
(interjecţie intranzitivă).Toate celelalte părţi de vorbire rămân în afara clasificării în discuţie.1.2. Tranzitivitatea / intranzitivitatea caracterizează un verb în totalitatea formelor sale flexionare,adică rămâne constantă indiferent de mod, timp, număr şi persoană. în acest sens spunem cătranzitivitatea / intranzitivitatea face parte din notele de conţinut ale verbului.1.3. Singura categorie - şi nu în totalitate - care impune anumite restricţii tranzitivităţii esteDIATEZA. Vom reţine aici următoarele:(1) Orice verb tranzitiv (la diateza activă) prin trecere la diateza pasivă se INTRANZITIVIZEAZA şica atare nu mai poate avea în subordine un complement direct:
 Ionel 
a citit
o carte
(tranzitiv) -
Cartea
a fost citită
de Ionel 
(intranzitivizat). Vom numi de aceea verbele la diateza pasivăINTRANZITiVIZATE (prin diateză)
240
.OBSERVAŢIE. Asimilabil din acest punct de vedere diatezei pasive este participiul variabil (folositadjectival):
Cartea
citită
aseară m-a impresionat mult.
în fapt, la participiu este greu de spus dacă esteintranzitivizat (ca verb) sau este atranzitiv (ca adjectiv).(2) Tot intranzitivizat se manifestă orice verb însoţit de un PRONUME REFLEXIV ÎNACUZATIV
{mă, te, se, ne, vă, se):
Mă supăr
 pe tine;
Se uită
cu mirare.
Spre deosebire de diateza pasivă, aici nu e vorba de o blocare a tranzitivităţii, ci de consumarea valenţei de tranzitivitate încadrul formei verbale prin pronumee reflexiv în acuzativ, care este ocupantul poziţiei de complementdirect
241
.Deosebim două situaţii:(a) Dacă verbul este folosit şi fără pronume reflexiv, tranzitiv fiind, putem considera că apariţiareflexivului îl intranzitivizează:
mă spăl, mă duc, mă derajnez 
etc.(b) Dacă verbul este folosit numai cu pronume reflexiv sau ca activ este intranzitiv, spunem că verbuleste REFLEXIV INTRANZITIV:
 se căieşte, se cuvine, se pare, se doarme, se călătoreşte, se întâmplă 
etc.
240
Pentru situaţia "bitranzitivelor", vezi T 52.
 
1
Despre «blocatorii» tranzitivităţii şi obţinerea prin aceştia a unei "intranzitivi-tăţi contextuale", veziDraşoveanu, 1978, p. 12.256OBSERVAŢIE. Pronumele reflexiv în dativ
(îmi, îţi, îşi
etc), ca unul care nu poate ocupa poziţiacomplementului direct, nu are nici o legătură cu tranzitivitatea.
(A aminti
şi
a-şi aminti
 pot avea deopotrivăcomplement direct:
 Printre alţii \-a amintii şi
pe prietenul
meu - Printre alţii şi \-a amintit şi
pe prietenul
meu)
242
.
242
Pentru alte aspecte ale tranzitivităţii, vezi T 52.257
T52 VERBE MONOTRANZITIVE / VERBE BITRANZITIVE
STRUCTURI-TIP:(1)
 Instructorul ne-a
 îndemnat
 să-l urmăm.
(2)
 Instructorul ne-a
 învăţat
 să-l urmăm.
SOLUŢII:(1)
a îndemnat 
= verb mono tranzitiv(2)
a învăţat 
= verb bitranzitivCOMENTARIU0. Excluzând un număr foarte restrâns de verbe (vezi mai jos), toate celelalte, utilizate ca tranzitiveRELATIVE (= cu valenţa de tranzitivitate satisfăcută), au UN SINGUR COMPLEMENT DIRECT şide aceea se numesc MONOTRANZITIVE sau SIMPLU TRANZITIVE (a
lucra, a avea, a citi, a iubi,a urî 
etc).0.1. Când spunem că un verb mono tranzitiv are un singur complement direct, îl înţelegem pe acesta înoricare din următoarele realizări:(1) Complement direct SIMPLU, adică exprimat printr-un singur substantiv (pronume etc), care poatefi DUBLAT sau NEDUBLAT în planul expresiei prinr-un pronume personal neaccentuat în acuzativ
{mă, te, îl, o, ne, vă, îi, le),
respectiv:(la) NEDUBLAT:
Şi -
a v â n d u t maşina; A întâlnit un om
deosebit.
(lb) DUBLAT printr-un pronume personal neaccentuat, fie prin ANTICIPARE (= pronumele personalneaccentuat se află ÎNAINTEA complementului direct "de bază"), fie prin RELUARE (= pronumele personal neaccentuat se află ca poziţie după complementul direct "de bază"): L-a m căutat pe profesor 
la şcoală 
(/- = complement direct anticipat;
 pe profesor =
complement direct "de bază"); Pe profesor l-a m căutat
la şcoală (pe profesor =
complement direct "de bază"; /- = complement direct reluat).Această dublă exprimare a complementului direct constituie o trăsătură specifică limbii române.258Se observă imediat că aceste "două" complemente directe (cel de bază + cel "reluant" sau"anticipant"
243
) sunt"două" numai la nivelul expresiei, al formei, nu şi ca înţeles. în acest plan, alconţinutului, ele constituie o singură unitate, întrucât ambele se referă la unul şi acelaşi obiect. (înexemplele date, /- şi
 pe profesor 
trimit la aceeaşi persoană.)Spunem de aceea că, sub aspectul conţinutului, acest complement direct este unul singur, adicăsatisface o singură valenţă de tranzitivitate, singura pe care o are verbul monotranzitiv.(2) Complement direct MULTIPLU, adică exprimat prin două sau mai multe cuvinte coordonate,fiecare în parte complement direct, dar cu alt înţeles, acesta la rându-i nedublat sau dublat prin pronume personal neaccentuat, respectiv:(2a) NEDUBLAT:
 De ziua lui
a primit
cărţi, bomboane, ciocolată
 şi 
un stilou.
(2b) DUBLAT prin ANTICIPARE sau RELUARE:
l-am
întâlnit
în gară 
pe Ion, Vasile
 şi 
Măria; Pe Ion,Vasile
 şi 
Măria
i-a m întâi-
n
i t
în gară 
în cazul (2
 b
) nu se dublează (prin anticipare sau reluare) fiecare component în parte, ci ÎNTREGUL(complement direct), văzut ca un plural (comp.
Caietul
 şi 
cartea
le-am cumpărat ...
cu
Obiectele
le-am cumpărat...).
Deşi componentele complementului direct multiplu sunt diferite ca înţeles, datorită coordonării, elecontează ca o singură unitate, ocupă adică o singură poziţie sintactică
244
. Prin urmare, şi complementuldirect multiplu satisface o singură valenţă de tranzitivitate, unica pe care o are verbul monotranzitiv.OBSERVAŢIE. Se înţelege că valenţa de tranzitivitate poate fi ocupată şi de o completivă directă, ca poziţie alternativă (= ori complement direct, ori completivă directă, nu şi una, şi alta). Dacăsubordonata (= completiva directă) este coordonată cu un complement direct (M ă n â n c ă
pâine
 sau

Activity (144)

You've already reviewed this. Edit your review.
1 hundred reads
1 thousand reads
Andra Simionov liked this
Jane Colodei liked this
Laura Serfezi liked this
Vlad Simion liked this
Bogdan Eu liked this
Roxy Lobont liked this
Diana Daranuta liked this

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->