DESPRE PASUL DOI iN DANSUL
ECUMENIC
Scopul declarat al diferitelor organisme ecu-
menice este sa faciliteze diferitelor culte religioase
cunoasterea reciprocd. Aceast& declaratie ar putea fi
luaté drept adevarata daca actiunile organizate s-ar
rezuma la mijlocirea unor intalniri si a unor vizite
reciproce, ca si cum forurile ecumenice ar fi agenfii
de turism sau de pelerinaj.
Dar, ct timp se face prezenta dorinta de uni-
te a bisericilor, prin activitatea lor aceste organisme
pregdtesc drumul lui Antihrist, c&ci 0 bisericd apa-
rutd prin unirea celorlalte, fara intoarcerea tuturor la
Ortodoxie, nu mai este Biserica lui Hristos, cea una,
sfanta, apostoleasca gi soborniceasci. Nu la acest con-
glomerat se referea Hristos cand spunea c& va fio
turmé si un pastor. Pastorul cel bun ar urma sa fie
El, si El nu poate fi capul acestui conglomerat. El
ne-a spus gi cum se poate ajunge la implinirea aces-
tei dorinte a Lui: ,,Am si alte oi, care nu sunt din staulul
acesta. $i pe acelea trebuie sit le aduc, si vor auzi glasul
Meu si va fi o turmd gi un pastor” (Ioan 10, 16).
Se poate intelege din cuvintele acestea c& ar
putea fi mai multe biserici surori egal indreptatite la
existent gi la adevar? Mi se pare cd nu. Hristos men-
tioneaz& un singur staul, la care trebuie s& se intoar-
127c& toti ceilalti din afara lui, primind invafatura Lui si
numai aga va fi o turma gi un pastor. Poate fi vorba
despre alt staul decat Biserica Ortodoxa?
Cat timp miscarea ecumenica se lupta gi in
mare masur4 a si reusit si acrediteze ideea existen-
tei bisericilor surori, cu o parte de adevar in fiecare
si cu un adevar complet ap&rut prin reunirea lor, or-
ganismele ecumenice pregatesc calea lui Antihrist.
Adevarul este unul, Hristos, si nu poate fi impartit,
aga cum a ramas neimpértita c&maga Sa. El este de-
plin doar in Biserica pe care a lasat-o El, gi ea a ra-
mas nemodificata. Din reunirea celor ce s-au ratacit
fiecare intru ceva nu poate iesi decat o ratacire si
mai mare.
Si mai ingrijorator este ci negocierile se fac in
directia obtinerii de compromisuri din partea Orto-
doxiei. Este si aceasta o dovada indirecta ca ea este
singura adevarata, c&ci numai pe ea se inverguneaza
satana sa o strice. $i straduinta lui incepe s& dea roade.
Primul pas a fost c&, initiind un dialog intre
ortodocsi si monofiziti, a obtinut in comisiile mixte
instituite o marturisire c& si monofizitii sunt orto-
docsi. Dac& monofizitii nu ar fi inc&patanati in a re-
fuza recunoasterea Sinoadelor Ecumenice incepand
cu Calcedonul (IV) si in a recunoaste cativa sfinti ai
ortodoxiei care au luptat impotriva ereticilor lor (pe
care noi i-am scos din lista ereticilor nominalizati in
marturisirea de credinta facuta de arhierei la hiroto-
nie si probabil cé suntem gata s& fi pomenim ca
sfinti), ni s-ar propune deja sa fim cu ei in comuni-
128‘e euharistica. Noi am facut marea cedare, bine cd
am impotmolit in refuzul unei mici cedari din
ea lor. Fiind o problema mai veche, despre ea am
i scris, deci nu mai insist, desi se pare cA niciodata
este destul.
Acum suntem in perioada de pregatire a te-
renului pentru al doilea pas: recunoasterea ca orto-
docsi si a nestorienilor. Cei care doresc s& conduc lu-
mea sunt oameni foarte degtepti, deci au imaginat un
prilej minunat pentru initierea acestui demers: tipa-
rirea unor scrieri ale Sfantului Isaac Sirul, apartinator
de Biserica Asiriana a Rasaritului, dar care este foar-
te apreciat de ortodocsi $i acceptat ca parinte filocalic.
$i identitatea persoanei si opera fi sunt intru-
catva controversate. Cu intelepciune gi discretie, Sfin-
Hi Parinti au valorificat in traditia Bisericii rugdciuni
si scrieri folositoare ale sale, numindu-l sfant, ins&, fa-
14 a fi sarbatorit in calendarul ortodox, este prezent
doar in sinaxarele detaliate. Dar nu despre aceste dis-
pute trebuie sa se scrie cand se are in vedere eviden-
tierea scopului cu care cercurile ecumeniste folosesc
prilejul tiparirii unor scrieri ale lui sau atribuite lui.
Pana de curand se stia o singura lucrare a sa,
,Cuvinte despre nevointa”, cuprinsa in Filocalie, ca
al X-lea volum. Este o lucrare cu invatatura ortodo-
xa, in care sunt citati numai parinti recunoscuti de Bi-
serica noastra. Ce explicatie se poate da unei aseme-
nea scrieri care apartine unui episcop dintr-o parte a
Bisericii desprinsa de ortodoxie dupa al III-lea Sinod
Ecumenic de la Efes (431)? La acel sinod a fost ana-
129temizat Nestorie si cei care au primit ideile lui au
fost numiti generic nestorieni. Lipsa erorilor nestori-
ene in scrierea Sfantului Isaac Sirul, care, cel putin for-
mal, prin apartenenfa la Biserica locala, este inrolat
alaturi de nestorieni, a primit mai multe explicatii:
-in primul rand, fiind o lucrare cu referiri
prin excelent la aspectele practice ale vietii ascetice
in sihdstrie, nu au fost necesare referiri care s& facd
transparenta infelegerea dogmatica a autorului;
— tn al doilea rand, printre motivele mentio-
nate in literatura siriacd pentru demisia din epis-
copat la numai cinci luni de la intronizare se men-
tioneaza gi pozitia sa hristologic’ moderata, care il
facea sa fie banuit printre nestorieni chiar de
cripto-calcedonism;
— inal treilea rand, lazaristul caldeean (Bise-
rica Caldeeand a Ras&ritului este ramura asiriana
unit& cu Roma, precum la noi greco-catolicii) Paul
Bedjan dovedeste ca referirile bibliografice apar a fi
ortodoxe pentru c& au fost falsificate. El identifica
dou origini ale manuscriselor siriace ale acestei lu-
crri; una siro-orientala, de orientare nestorian4, in
care sunt citati frecvent Teodor al Mopsuestiei, Diodor
al Tarsului si Evagrie Ponticul; alta siro-occidentala,
de orientare monofizita, in care acesti autori au fost
omisi sau schimbati cu p4rinti agreati de ei, inclusiv
de ortodocgii calcedonieni si da mai multe exemple
in acest sens (Dar dac& exemplarul in care sunt citati
ereticii este o contrafacere nestorian& pentru a-i con-
sacra uzand de autoritatea numelui autorului?! Nu
130este exclus, nu stim care varianta a fost intai si de
cine a fost scris&).
Traducerea in limba greaca s-a facut dupa
manuscrise iegite din traditia siro-occidental4, la care,
cAnd nu erau de acord nici cu copistii monofiziti, au
mai adaugat inca unele modific&ri in acelasi sens,
pana s-a ajuns la varianta ortodoxa din toate puncte-
le de vedere. Interventia a fost facilitaté de primul
argument, adic& orientarea cu prioritate spre practi-
c&4, ceea ce face aproape absente consideratiile dog-
matice. Chiar citatele din autorii eretici nu sunt rele-
vante, pot ramane aga ad-literam, caci se refera doar
la aspecte practice valabile pentru orice nevoitor, deci
a fost suficienté neglijarea numelui sau inlocuirea
lui, far4 modificarea textului.
Aga se explicd ,,receptia ecumenic4 transcon-
fesional&” a primului volum filocalic cunoscut, con-
form expriméarii parintelui Ic4-jr. in introducerea pe
care o face la volumul II aparut la ,,Deisis” in anul
2003.
De ce s-a implicat p&arintele nostru Ic&-jr. in a-
paritia versiunii romanesti a volumelor II si III, re-
cent scoase la iveal& ca apartinand tot Sfantului
Isaac Sirul, pentru care nu mai sunt adevarate consi-
deratiile de mai sus?! Lectura lor da impresia cd ci-
testi alt autor decat al primului volum. Stilul nu mai
este deloc filocalic, ci doct, intelectual si aproape
modern.
As da un singur exemplu, poate nu cel mai
semnificativ, cAci nu am c&utat indelung gi insistent
131prin carte: ,,Prima placere a inteligentei in primirea
unei descoperiri inteligibile sta in contemplarea pur-
tarii de grija a lui Dumnezeu...Necuprinderea pla-
nului Sau e cu atat mai puternica cu cat feluritele
Lui judec&ti sunt inegale”. Nu ar fi scris aga autorul
primului volum. Mai mult, nici nu ar fi scris despre
aga ceva. Parc’ ne-am afla de data aceasta nu in fata
unui traitor, care se apleaca asupra celor simple si
trece cu voia sub tacere cele inalte, ci a unui savant
care scrie carti din carti, cu predilectie pentru cele i-
nalte despre care nu stie altceva decat c& starnesc in-
teresul cititorilor. Adesea este pur si simplu scolas-
tic, preocupat de categorisiri, sistematizari, de parca
ar fi scris un curs pentru studenti ai facultatilor de
teologie.
Ai impresia ca teologi ai lor au completat ori-
ginalul cu ideile lor, dogmatizandu-l mai mult decat
avea in obicei autorul sfant. Este de mirare c& nu au
fost oferite spre publicare pana acum, c&ci nu se poa-
te sA nu se fi stiut despre existenta unor manuscrise,
de exemplu despre cel din biblioteca particulara a
catolicosului caldeean din Teheran. Pare c& acum se
foloseste deliberat o oportunitate creata de interesele
ecumenice amintite.
in noile volume, aproape toate citarile, cu ex-
ceptia celor scripturistice, se rezuma la Evagrie Pon-
ticul (mai ales din ,,Capete gnostice”), Diodor al Tar-
sului si Teodor al Mopsuestiei, ultimul numit de fie-
care data Fericitul Talcuitor si avut la mare evlavie
ca ,barbat plin din belsug de darurile harului, cdruia
132i s-au incredinfat tainele ascunse ale Scripturilor spre
a povatui pe calea adevarului toata plinatatea Biseri-
ci, care mai mult decat tofi parinjii ne-a luminat cu
intelepciune pe noi, r&s&ritenii, care n-avem o inteli-
genta pe m&sura stralucirii scrierilor sale insuflate de
Duhul lui Dumnezeu. C&ci noi nu respingem cuvin-
tele lui — s& nu fie! — ci, mai degraba il primim ca pe u-
nii dintre apostoli, iar pe oricine se impotriveste cu-
vintelor sale, se indoieste de interpretarile sale sau $o-
vaie in fata afirmatiilor sale, il socotim ca strain de pli-
n&tatea Bisericii si rtacit de la adevar” (Cuvaintul 39).
lat&-ne gi eretici dac& nu respingem condam-
narile facute de Sfintii Parinti ai Bisericii Ortodoxe!
Se vorbeste mult despre monada, in lumina invata-
turilor lui Evagrie, de parca am. citi o carte de gnoza,
dar niciodat& nu este amintité Maica Domnului, nici
macar in rugaciunile frecvent prezente prin text, do-
vada a nestorianismului ascuns.
ata diferent’ fata de Sfantul Efrem Sirul, care
in secolul IV, inaintea acestor erezii, a fost numit ,lira
Duhului Sfant” si pentru cele 11 extraordinare ruga-
ciuni c&tre Maica Domnului, adevarate culmi ale po-
emului ortodox, din care s-au inspirat apoi Sfantul
Grigorie Palama gi toat& ortodoxia, numai sirienii
le-au dat deoparte, pentru c& au devenit si au ramas
nestorieni.
Nu mai este adevarat nici faptul c& de la acesti
autori eretici sunt luate doar sfaturi practice, inofen-
sive chiar pe coordonate ortodoxe. Cartea are atatea
erezii dogmatice, incat un ortodox ar trebui s4 se spo-
133vedeasc4 dup ce a citit-o. Voi incerca s& spicuiesc
cateva.
Cuvantul 39.4. ,, Aga cum atunci cand a hot&-
rat pentru Adam moartea a facut-o sub aparenta u-
nei osande pentru pacat, si asa cum pedepsind Paca-
tul a aratat c& acesta exista, tot aga ldsand sa se inte-
leag& cé Adam a primit moartea ca pedeapsa pentru
greseala sa — desi nu acesta era scopul Lui — El si-a
ascuns adevarata taind si sub infatisarea unui lucru
infricos&tor si-a pecetluit gandul Sau dintotdeauna cu
privire la moarte gi scopul intelepciunii Sale: chiar
daca la inceput este dureroas4, rusinoasa gi aspra,
moartea este trecerea noastra spre lumea minunata
si slavitd; fara ea nu ar fi existat mod de trecere de
aici dincolo.
Dar pentru c& exista pacatul, Creatorul nu ne-a
Spus ca aceasta moarte va fi pentru noi pricina unor
bunatati sia unei vieti mai slavite, ci ne-a aratat-o ca
pe un lucru care aduce nenorocirea si destramarea
noastra. Tot aga, cdnd i-a izgonit pe Adam si Eva din
Rai a f&cut-o sub inf&tisarea exterioara a maniei,
prefacandu-Se c& spune: «Fiindca ati calcat porunca,
veti fi scogi afara din rai», ca si cum acesta din urm&
ar fi fost luat de la ei fiindc& de acum erau nevred-
nici sa locuiasc& in el. Dar in toate acestea st&tea pla-
nul dumnezeiesc care facea si conducea totul spre
scopul dintru inceput al Creatorului. Nu neascultarea
a introdus moartea in casa lui Adam si nu calcarea
poruncii l-a scos din rai, cAci este evident ci Dumne-
zeu nu i-a creat pe Adam gi Eva ca s& ramana in rai,
134care este doar o particicé a pamantului, ci pentru ca
$4 le supuna tot pam4ntul. De aceea nu spunem ca
a izgonit de aici pentru c& incdlcaser& porunca, in-
trucat si daca nu ar fi incalcat-o, n-ar fi fost lasati pen-
tru totdeauna in rai”.
Se pune, asadar, in planul initial al lui Dum-
nezeu lumea c4zuta, ascuns insa printr-un fel de si-
Tetlic, ceea ce este, daca nu erezie, cel putin o hula la
adresa lui Dumnezeu.
Cuvantul 39.5. ,,...Fiindcd stia dinainte incli-
natia noastra spre tot felul de rele, El a facut in chip
iscusit din urmarile lor vatamatoare un mijloc de in-
trare in bundatatile viitoare gi de indreptare a starii
Noastre stricate”.
Poate un mod de trezire, de chemare la in-
dreptare, la pocdinta, dar nu de intrare in rai prin a-
ceste urmari pac&toase.
Cuvantul 39.8. Iata un citat din Teodor de
Mopsuestia, fericitul lor ticluitor, nu talcuitor: /An lu-
mea viitoare cei care au ales aici binele vor primi
mAangaierea celor bune impreuna cu laude, iar cei rai
care s-au intors toata viata lor spre fapte rele, odata
ce gandirea lor va fi indreptata prin pedepse si frica
de ele, vor putea alege binele, c&ci vor fi invatat cat
de mult au p&c&tuit staruind in rau si nefacand bine-
le. In acest fel vor putea primi si cunoaste o invata-
tura mai buna decAt cea a fricii de Dumnezeu, se vor
deprinde sa se tina de ea de bunavoie gi aga se vor
invrednici de mangaierea generozitatii lui Dumnezeu.
| C&ci Hristos nu ar fi spus: «Pana nu vei da cel din
135urma banut» daca nu ar fi fost cu putinta pentru noi
s& ne izbavim de pacate pl&tind pentru ele prin pe-
depse. Nici nu ar fi spus c4 o slug’ «va fi batuta mult»
iar alta «va fi batut& putin», dac& pedepsele date du-
pa masura pacatelor noastre nu vor avea un sfarsit”.
Oare, nu pentru asemenea invataturi a fost
condamnat Teodor al Mopsuestiei la Sinodul V Ecu-
menic (553) de la Constantinopol?
Cuvantul 39.10. Mai explicit vorbeste despre
apocatastaza dasc4lul sau, Diodor al Tarsului, con-
damnat gi el la acelagi sinod: ,,Exist& o rasplata ha-
razita ostenelilor, si care e vrednica de dreptatea Cre-
atorului, dar loviturile pe care le vor primi cei rai nu
vor fi vesnice. $i pentru ei viata viitoare in nemurire
nu va fi fara de folos. Daca vor fi lovifi pentru scurta
vreme, dupa cum gi merit, pe masura ticlosiei gi ra-
ului pe care l-au sAvarsit, odata ce vor fi primit o
rasplatire pe m&sura faptelor lor gi vor fi suferit pu-
tind vreme, desfatarea lor in nemurire va fi pentru
totdeauna”.
Tata si purgatoriul catolic!
Capitolul 60 din prima sut& de capete despre
cunoastere: ,,Dorinta unui suflet ii este de ajuns (pen-
tru mantuire, N.n.) chiar si fara fapte”, cum spune fe-
ricitul lor talcuitor Teodor: ,,Dar cei ce fin de lege ra-
mén in bucurie, chiar daca se intamplA sa lucreze rau,
ca niste oameni ce sunt”.
Pe ici pe acolo, vag, se las& a se intelege, ca la
catolici, cA ne-ar putea fi accesibila spre cunoagtere
firea lui Dumnezeu. De exemplu, in capitolul 2 din
136prima sutd de capete despre cunoastere: ,,Adevarul
este ascuns in fiinta Lui de ochii a tot ceea ce a cre-
...La timpul cuvenit adevarul li se va descoperi si
”. Scolia 34 din a doua suta de capete despre cu-
Noastere exprima mai direct acest lucru: ,,Desf&tarea
duhovniceasca este adevarata cunoastere a firii dum-
nezeiesti”. Consider suficiente aceste cateva exemple.
Hanun ben Yohanna Ibn As-Salt face o sin-
teza a ideilor lui Mar Isaac, din care selectez cateva.
Prima intrebare: Dumnezeu l-a creat pe
Adam pentru viata sau pentru moarte?
Raspuns: Opinia unor stiutori este cA Dum-
nezeu |-a creat pe Adam pentru viata si c& a meritat
moartea din cauza neascultarii lui. Opinia lui Isaac
este cd Adam a fost creat pentru moarte si cd neas-
cultarea lui este cauza hot&rarilor Providentei si voii
lui Dumnezeu fata de el si urmasii lui.
A treia intrebare: Este drept ca pedeapsa lui
Dumnezeu pentru un pacat trecdtor s& fie vegnicd?
R&spuns: Opinia unor stiutori este c& pe-
deapsa lui Dumnezeu este dreaptd, fara nici o urm&
de indoial&. Opinia lui Isaac este cA Dumnezeu este
milostiv si cd bunatatea lui neschimbabila este mai
presus de o asemenea pedeapsa (adicd nu exist pe-
deapsa vesnica, ci pana la urma toti vor fi iertati —
N.n).
Avand in vedere abundenta ideilor catolice
intr-un exemplar ,,descoperit” in biblioteca particu-
lara a catolicosului unit cu Roma, ar putea fi vorba
de o contrafacere cu aceasta orientare, atribuita sfan-
137tului aga de bine primit in ortodoxie. Intentia ecu-
menica transpare.
in introducerea facut&, p&rintele nostru editor
ar fi trebuit s4 atraga atentia asupra acestor devieri
dogmatice, daci vrea s& apere Ortodoxia, cdci sunt
si cititori cArora le scap& asemenea abateri subtile si
le-ar putea primi ca adevarate. Dar nu aceste ras-
punsuri neclare sunt problema volumelor oferite de
parintele Ica-jr. cititorilor nostri, c&ci gi la alti sfinti
ai Bisericii Ortodoxe se gasesc pozitii neclare cu pri-
vire la unele probleme, dar continudm sa ii avem de
sfinti si sA ne folosim de majoritatea covargitoare
ortodoxa a invataturilor lor. Dac& imi amintesc bine,
Sfantul Serafim de Sarov cand a fost intrebat cum de
a scris Sfantul Grigorie de Nyssa lucruri neclare des-
pre apocatastaza a raspuns ca atunci nu s-a rugat, ci
a scris ca de la el.
Daca erau publicate numai scrierile Sfantului
Isaac, aceste cateva neintelegeri nu ar fi fost dauna-
toare, mai ales dac& erau pusi in garda cititorii, pen-
tru c& oricine stie ca gi sfintii au imperfectiuni (unii
in latura practica, alfii in intelegerea lucrurilor), c& si
ei au avut nevoie de mila lui Dumnezeu pentru a se
méntui. Asa cum opinam mai sus, poate nici nu a-
parfin sfantului, ci unor teologi ai lor care ulterior
au ,imbunatatit” textul spre a-l face mai militant
pentru ideile lor, data fiind distantarea Sfantului de
problemele aflate in disputa.
Marea problema este ca se foloseste prilejul
tiparirii acestor volume pentru a fi lasat Sebastian
138Brock, un om de stiinf4 protestant care nu are habar
de dogme, s& ne spuna ca a numi nestorian& Biserica
Asiriana a Ras4ritului este o eticheta nefericita, in-
trucat ei sunt ortodocsi. Ceea ce spune el despre is-
toria Bisericii este blasfemiator: ,, Aproape cA nu mai
trebuie spus cd 0 astfel de imagine este o caricatura
extrem de pernicioasa ale carei rad&cini stau intr-o
traditie istoriografica ostilA care a dominat practic
toate manualele de istorie a Bisericii din vechime
pana astazi. Aga se face ci «Biserica nestoriana» a
devenit denumirea standard pentru vechea Bisericd
oriental& care in trecut se numea _,Biserica Rasari-
tului”, iar azi ,Biserica Asirianad a Rdsaritului’.
Numeasc&-se pe sine cum va vrea ea, chiar cu
numele pagan de asirian, dar din punct de vedere
dogmatic, intre crestini, tot nestoriand ramane!
Sebastian Brock continua cu injuriile: ,,Reali-
tatea din spatele diviziunilor cauzate de controver-
sele hristologice privitoare la relatia umanitatii si
divinit&tii in Hristosul intrupat este insA mult mai
complex4 decat sugereaz& caricatura ei populara”.
Asadar, ii dam prilejul acestui anglican s4 ne spuna
ca istoria Bisericii noastre este o caricatur& folclorica.
Ma tem c& editorul stia — sau ar fi trebuit sa stie si s4
tind cont — c4 nu face un bine Ortodoxiei publicand
in anexa studiile acestea ecumeniste. Putea publica
miacar fara ele.
Ca toti protestantii, pune gi el in fata ratiunea
si indrazneste s& reproseze c& formula sinodala de la
Calcedon este ilogica: ,,Definitia calcedoniana, care
139vorbeste de Hristosul intrupat ca fiind in doua
firi/naturi gi alcdtuind o singur& hypostasis si o sin-
gura prosopon, departe de a fi acceptaté drept media
fericit& intre doua extreme, a fost vazut& de multi
drept un compromis (dar enuntul pentru afirmarea
caruia au luptat Sfinfii Parinti sinodali nu era un
compromis care si impace extremele eretice ca o
medie, chiar dac&é 2 cu 1 apare cumva la jum&tatea
dintre 2 cu 2 gi 1 cu 1 — N.n), nesatisf&cator si ilogic
intrucat, spuneau unii, doua firi/naturi implica si
doua ipostase, iar o singura ipostasa implica si o sin-
gura fire/natura (0 fi logic pentru mintea omeneas-
ca limitata asocierea fire-ipostas, care nu ingdduie
dect fie 2 cu 2, fie 1 cu 1, dar 2 cu 1 arat& tocmai ca
nu este omeneste, ci dumnezeieste — N.n). Acuza de
lips de logica la adresa definitiei de la Calcedon a
fost facuta atat de teologi ai traditiei orientale ale-
xandrine (!), ca Sever al Antiohiei, cat si de teologi ai
Bisericii Asiriene a Ras&ritului, cum a fost catolicosul
Mar Ishoyabb II (628-646), care remarca urmatoarele:
/Degi cei adunati la Sinodul de la Calcedon
au avut intentia de a restaura credinta, totusi si ei au
alunecat de la adevarata credinja: datorit&é vocabula-
rului lor slab invaluit in sensuri obscure ei au fost o
piatra de poticneala pentru mulfi. Desi potrivit opi-
niei mintilor lor prin méarturisirea celor doua firi
pastrau adevarata credin{a, totusi prin formula «o
singura qnoma (hypostasis)» ei au ispitit mintile sla-
be (0 asemenea minte slaba este chiar catolicosul -
N.n.). Drept urmare, a apdrut o contradictie, caci
140prin formula «o singura qnoma» au stricat marturi-
sirea celor «doua firi», in timp ce prin cele «douad
firi» respingeau «unica qnoma». Aga ca ei stéteau la
o r&scruce govaind: s-au departat de binecuvantata
ceat& a ortodocgilor, dar nu s-au alaturat adunarilor
ereticilor, in acelasi timp daramau gi zideau, nea-
vand o temelie pentru picioarele lor. Nu gtiu de ce
parte s&-i numér, fiindc& terminologia lor nu sta in
picioare, dupé cum da mirturie firea si Scriptura,
fiindca in acestea pot fi gdsite multe qnome intr-o
singura natura, dar nu a existat si nu s-a auzit vreo-
data de diferite firi intr-o singura qnoma”.
Parc{ Dumnezeu trebuia sa fie neaparat cum
a mai auzit el despre cele din creatie! Pentru mintea
lui cea slab& m&rturisirea de la Calcedon a fost,
intr-adevar, o piatré de poticneala. Iar Brock il ci-
teaz& ca argument al infelegerii sale rat&cite cu pri-
vire la cele sAvargite la Calcedon. Din punctul lui de
vedere, daca s-ar fi facut atunci un compromis logic
si satisfac&tor in a-i impaca pe tofi, nu ar mai fi contat
dreapta credinta. Nu este exact ce se incearca acum
in dezbaterile ecumenice? Numai c& Sfinfii Parinti
nu au negociat adevarul de credint& lasat Bisericii
spre pastrare gi pilda lor trebuie s4 o urmam si noi
astazi.
Rezumand, Abdisho de Nisibis (+1318), cate-
goriseste indeajuns de lamuritor:
— siro-iacobiti necalcedonieni pentru care in
Hristosul intrupat exist’ o singura kyana/fire si o
141singura qnoma/ipostasd sau parsopa/persoana
(monofizitii — N.n.);
- melkiti calcedonieni pentru care sunt doud
kyana gi o singura qnoma sau parsopa (ortodocsii -
N.n.);
~ siro-orientali din Biserica Asiriana a Rasa-
ritului care invafa c& sunt doua kyana, doud qnoma
si o singura parsopa (nestorienii — N.n).
Daca ar traduce corect parsopa prin fafa, nu
prin persoani, ar fi de la sine inteles ci Hristos era o
singura fafa si toat4 discutia s-ar muta unde trebuie,
deci cu privire la ipostas sau qnoma. Greseala asiri-
enilor: nu infeleg cA pentru om, cand Dumnezeu
creeaz& un nou ipostas firii, il creeazi pe modelul
ipostaselor din Sfanta Treime, deci ca persoana, si,
ca urmare, ipostasul este personalizat, orice ipostas
este persoana.
Dac& folosim limbajul lor, ipostasul este
qnoma, nu parsopa, deci cele de mai sus ar trebui
rescrise astfel:
~ monofizifi, pentru care in Hristosul intrupat
exist o singura kyana/fire gi o singura qno-
ma/ipostasa/persoana, implicit o singur& parso-
pa/ fata;
— ortodocsi, pentru care sunt doud kyana/firi
si o singur4 qnoma/ipostas4/persoana, implicit o
singur& parsopa/ fata;
~ siro-orientali din Biserica Asiriana a Rasa-
ritului, care invata c& sunt doua kyana/firi, doua
qnoma/ipostase/persoane si o singura parsopa/ fata.
142Prin marturisirea celor doud qnoma ei devin, asa-
dar, nestorieni, cdci nu este suficient ca unic& s& fie
parsopa/fata pentru a fi ortodox; important este ce
se infelege a fi in spatele ei: acceptand doua qnoma
nu mai poate fi vorba doar de ipostasul divin intru-
pat, ceea ce face imposibila mantuirea.
Dupa ce la Sinodul lor din 486 s-au separat
de ortodoxie, pozitia nestoriana s-a radicalizat tot
mai mult. Initial, se vorbea despre qnoma numai cu
privire la Persoanele Sfintei Treimi, dar, incepand cu
renumitul lor teolog Babai cel Mare (+ 628), se vor-
beste explicit si despre o qnoma a umanitatii lui
Hristos, formula Sinodului din 612 purtand ampren-
ta lui Babai: ,,cele doud kyane gsi qnomele lor”.
Degeaba se straduieste Sebastian Brock
Pe parcursul a aproape 20 de pagini s&-i scoatd
non-nestorieni pe asirieni. El insusi trebuie s& ad-
mita ca ,,Biserica Asiriana a RAs&ritului se afla indu-
bitabil in zona antiohiana a spectrului hristologic”,
zona in care au ap&rut si au ramas dominanti
Diodor, Teodor si Nestorie. Mai trebuie s& admit si
c4 Nestorie este respectat in Biserica Asirian&, ali-
turi de Diodor gi Teodor ca unul dintre cei trei das-
cli greci comemorati liturgic. De la Nestorie au
chiar si o anaforal euharistica. Sigur c& nu vorbesc
de funie in casa spanzuratului, deci nu amintesc de
Nestorie aga de des ca de Teodor, din moment ce nu
doresc sa fie numiti nestorieni, dar nici nu il tin de
eretic.
143Publicarea acestui al II-lea volum face loc sub
forma unui lung epilog si unui studiu intocmit de
Dana Miller care ,,demonstreaz& c& pe vremea Sfan-
tului Isaac nu se poate pretinde istoric cd Biserica
din Persia era nestoriana in sensul doctrinar al cu-
vantului”, deci, pe o alta cale ni-i scoate tot ortodocgi
pe asirieni.
De fapt, aceasta este viclenia amintita: tipari-
rea unei noi scrieri a Sfantului Isaac Sirul, cu care
am putea fi de acord in baza tradifiei din jurul pri-
mei scrieri a sfantului, pentru ca s4 ni se poaté pune
in atentie demonstratia de ortodoxie a nestorienilor
si sd ne implanteze unora ideea c& ne-am putea uni
cu ei; sau s4 ne obignuim cu gandul.
Ba chiar gsi parintele Ic&-jr. adaug& un vast
studiu introductiv echivoc din acest punct de ve-
dere. imbratisand ideile protestantilor de mai sus,
parintele nostru scrie gi el ci la Sinodul general din
486, care a marcat separarea asirienilor de calcedo-
nienii din Imperiul Roman, s-a adoptat ,nu nesto-
rianismul, cum scrie in vechile manuale gi studii
confesionale, ci prima méarturisire hristologica strict
diofizita de tip antiohian — Hristos e doua firi gi o
singura persoana, si-si reafirma fidelitatea fata de
Teodor al Mopsuestiei si traditia gcolii antiohiene”.
Insistenta de a nu-i arata nestorieni se vede
mai departe: ,Biserica Rasaritului din Persia trebu-
ind astfel s& fie numita mai degraba teodoriand de-
cat nestoriana. Fixarea pe formula diofizismului
strict: Hristos e doua kyane/physeis si o unica
144parsopa /prosopon, nu insa gi o unic&d qnoma/hypostasis
si dezvoltarea ulterioar4 in formula pretins nesto-
riana, Hristos e doua kyane, doua qnome gi 0 unica
parsopa (De ce, p&rinte Ic&, doar pretins nestoriana
si nu nestoriand, si ce diferenta dogmatica este, pa-
rinte, intre ce numiti diofizism strict, care neaga uni-
ca qnomi, si nestorianismul explicit care afirma doua
qnome? N.n.), se explicd prin doua serii de impre-
jurari: in primul rand prin avansul si propaganda
intensa in Persia a sirienilor iacobiti anticalcedonieni
monofiziti...; in al doilea rand, prin crizele interne
provocate de deviationismul sau inclinatia spre cal-
cedonism...” (Henana, Sahdona si, tacit, poate chiar
Sfantul Isaac Sirul — N.n.).
Indiferent de cauzele provocatoare, impor-
tante poate pentru oamenii de stiinfa laici interesati
doar de istorie, pentru Biseric& este importanta con-
cluzia dogmatica la care s-a ajuns. Din acest punct
de vedere, nu conteaza nici pentru asirieni dac& sunt
mai mult teodorieni decat nestorieni, dupa cum nu
conteaz4 pentru copti dac& sunt mai mult severieni
decat eutihieni. Parinfii Bisericii Ortodoxe i-au nu-
marat si pe unii si pe altii tot la eretici.
Sigur c in Imperiul Bizantin, prin statutul pe
care il avea imparatul, nu numai Biserica era pre-
zenta prin punctul ei de vedere in politica statului,
cel putin prin legislatie, ci gi politica imperial& in-
cerca sd se foloseascd de Biseric& in afirmarea ei in
teritoriile cu probleme. Dar miezul dogmatic al
acestui fruct amar gi nedorit ram4ne adevarat. Daca
145poate fi vorba despre vreo balbaiala sinodala provo-
cata de presiunea imparatului spre un compromis
care s{ aduc& pacea si si nu-gi piarda influenta
intr-o parte a imperiului, aceasta a fost la Sinodul al
V-lea de 1a Constantinopol, convocat de imp4ratul
Justinian cu un asemenea scop.
Ce au hot&rat Sfintii Parinti a fost corect si
atunci, dar lucrurile au fost putin fortate, cAci, pen-
tru a da ceva satisfactie si a-i castiga pe alexandrini,
s-au dezgropat lucruri mai vechi si au fost puse in
discutie personalitati antiohiene care nu mai erau in
viata, dar indiscutabil eretice, candva condamnate si
apoi reabilitate, ca sa se dea atunci ceva satisfactie si
s& i pastreze aproape de politica imperiala pe siri-
eni. Aceasta ,dezgropare a mortilor” a fost singurul
lucru discutabil, care a nemultumit atunci gi Biserica
Romei, mai neutra cumva ca interes in acest conflict.
Dar la sinoadele precedente de la Efes gi de la
Calcedon, Sfintii Parinti au dat rezolvare exclusiv
abaterilor dogmatice, cu toate riscurile asociate po-
liticii imperiale (atunci au ap&rut amelkitii ca nuanta
politica, dar din motive strict religioase).
Ce comuniune putem avea cu cei care ne
numesc pe noi eretici dac& nu ne lepadam de Parin-
fii Bisericii noastre? Dac& noi suntem oglinda in care
gi coptii gi asirienii se vad a fi ortodocsi, conform
principiului c4 doua drepte paralele cu a treia sunt
paralele intre ele, ar trebui sa se recunoasca si intre
ei ca ortodocsi. Ecumenistii si-i ageze, deci, la masa
tratativelor pe copti si pe asirieni. $i unii si alfii sunt
146intre cei numiti de Hristos a fi in afara staulului gi
nu se pot intoarce decat ascultand de glasul Lui,
care se face auzit intr-o singura Biseric&’, aceea care
este sfanta, apostoleasca $i soborniceasca.
Asadar, in afara cunoasterii reciproce, singu-
rele dezbateri corecte si necesare fn intrunirile ecu-
menice ar fi: care este Biserica cea adevarata la care
trebuie sa ne intoarcem tofi?
Din pacate, nu este asa, deci, din pacate, exis-
ta planuri ascunse: unificarea religiilor, care, alaturi
de globalizarea politic’, ingaduie intronizarea lui An-
tihrist, despre care se stie cA va fi deopotriva lider
politic si religios, adic stap4n deplin al lumii, peste
trupurile si peste sufletele supusilor sai. Cei care nu
vor s4 fie supusi lui, nu pot vedea cu ochi buni si cu
liniste in suflet cele care se intampla acum in lume,
un fel de preambul al sfarsitului proorocit. Totul in-
cepe sA semene ingrijorator de mult cu vremurile din
urma. Traim inceputul sfarsitului si stim ca sfarsitul
va avea loc aga cum se contureaza, caci Dumnezeu
Iinsusi a dat m&rturia aceasta, dar trebuie s& aiba loc
fara invoirea noastra, impotriva vointei noastre si noi
s4 murim impotrivindu-ne lui. Amin.