Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Look up keyword
Like this
6Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Mihai Eminescu-Scrisoarea 1

Mihai Eminescu-Scrisoarea 1

Ratings: (0)|Views: 514 |Likes:
Aceasta este poezia scrisa de Mihai Eminescu
Aceasta este poezia scrisa de Mihai Eminescu

More info:

Published by: Dragos Florentin Mosoiu on Jan 30, 2010
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as TXT, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

04/21/2013

pdf

text

original

 
Când cu gene ostenite sara suflu-n lumânare,Doar ceasornicul urmeaz lung-a timpului crare,
ă ă
Cci perdelele-ntr-o parte când le dai, şi în odaie
ă
Luna vars peste toate voluptoasa ei vpaie,
ă ă
Ea din noaptea amintirii o vecie-ntreag scoate
ă
De dureri, pe care îns le simim ca-n vis pe toate.
ă ţ
Lun tu, stn-a mrii, pe a lumii bolt luneci
ă ă ă ă
Şi ndirilor dând via, suferinele întuneci;
ţă ţ
Mii pustiuri scânteiaz sub lumina ta fecioar,
ă ă
Şi i codri-ascund în umbr strlucire de izvoar!
ţ ă ă ă
Peste câte mii de valuri stnirea ta strbate,
ă ă
nd pluteşti pe mctoarea mrilor singurtate!
ă ă ă
Câte rmuri înflorite, ce palate şi ceti,
ţă ăţ
Strbtute de-al tu farmec ie singur-i ari!
ă ă ă ţ ă ţ ăţ
Şi în câte mii de case lin ptruns-ai prin fereşti,
ă
Câte fruni pline de gânduri, gânditoare le priveşti!
ţ
Vezi pe-un rege ce-mpânzeşte globu-n planuri pe un veac,Când la ziua cea de mâine abia cuget-un srac...
ă
Deşi trepte osebite le-au ieşit din urna sorii,
ţ
Deopotriv-i stneşte raza ta şi geniul morii;
ă ă ţ
La acelaşi şir de patimi deopotriv fiind robi,
ă
Fie slabi, fie puternici, fie genii ori neghiobi!Unul caut-n oglind de-şi bucleaz al su pr,
ă ă ă ă ă
Altul caut în lume şi în vreme adevr,
ă ă
De pe galbenele file el adun mii de coji,
ă
A lor nume trectoare le însamn pe rboj;
ă ă ă
Iar altu-mparte lumea de pe scândura trbii,
ă ă ă
Socotind cât aur marea poart-n negrele-i corbii.
ă ă
Iar colo btrânul dascl, cu-a lui hain roas-n coate,
ă ă ă ă
Într-un calcul fr capt tot socoate şi socoate
ă ă ă
Şi de frig la piept şi-ncheie tremurând halatul vechi,Îşi înfund gâtu-n guler şi bumbacul în urechi;
ă
Usciv aşa cum este, gârbovit şi de nimic,
ăţ
Universul fr margini e în degetul lui mic,
ă ă
Cci sub fruntea-i viitorul şi trecutul se încheag,
ă ă
Noaptea-adânc-a veciniciei el în şiruri o dezleag;
ă
Precum Atlas în vechime sprijinea cerul pe umr
ă
Aşa el sprijin lumea şi vecia într-un numr.
ă ă
Pe când luna strluceşte peste-a tomurilor bracuri,
ă
Într-o clip-l poart ndul îndrt cu mii de veacuri,
ă ă ă ă
La-nceput, pe nd fiin nu era, nici nefiin,
ţă ţă
Pe când totul era lips de via şi voin,
ă ţă ţă
Când nu s-ascundea nimica, deşi tot era ascuns...Când ptruns de sine însuşi odihnea cel neptruns.
ă ă
Fu prpastie? genune? Fu noian întins de ap?
ă ă
N-a fost lume priceput şi nici minte s-o priceap,
ă ă
Cci era un întuneric ca o mare fr-o raz,
ă ă ă
Dar nici de vzut nu fuse şi nici ochi care s-o vaz.
ă ă
Umbra celor nefcute nu-ncepuse-a se desface,
ă
Şi în sine împcat stnea eterna pace!...
ă ă ă
Dar deodat-un punct se mişc... cel întâi şi singur. Iat-l
ă ă
Cum din chaos face mum, iar el devine Tatl!...
ă ă ă
Punctu-acela de mişcare, mult mai slab ca boaba spumii,E stnul fr margini peste marginile lumii...
ă ă ă
De-atunci negura etern se desface în fşii,
ă ă
De atunci rsare lumea, lun, soare şi stihii...
ă ă
 
De atunci şi pân astzi colonii de lumi pierdute
ă ă
Vin din sure vi de chaos pe crri necunoscute
ă ă ă
Şi în roiuri luminoase izvorând din infinit,Sunt atrase în via de un dor nemrginit.
ţă ă
Iar în lumea asta mare, noi copii ai lumii mici,Facem pe pmântul nostru muşunoaie de furnici;
ă
Microscopice popoare, regi, oşteni şi învai
ăţ ţ
Ne succedem generaii şi ne credem minunai;
ţ ţ
Muşti de-o zi pe-o lume mic de se msur cu cotul,
ă ă ă
În acea nemrginire ne-nvârtim uitând cu totul
ă
Cum c lumea asta-ntreag e o clip suspendat,
ă ă ă ă
C-ndrtu-i şi-nainte-i întuneric se arat.
ă ă ă ă
Precum pulberea se joac în imperiul unei raze,
ă
Mii de fire viorie ce cu raza înceteaz,
ă
Astfel, într-a veciniciei noapte pururea adânc,
ă
Avem clipa, avem raza, care tot mai ine înc...
ţ ă
Cum s-o stinge, totul piere, ca o umbr-n întuneric,
ă
Cci e vis al nefiinei universul cel himeric...
ă ţ
În prezent cugettorul nu-şi opreşte a sa minte,
ă
Ci-ntr-o clip gându-l duce mii de veacuri înainte;
ă
Soarele, ce azi e mândru, el îl vede trist şi roşCum se-nchide ca o ran printre nori întunecoşi,
ă
Cum planeii toi înghea şi s-azvârl rebeli în spa'
ţ ţ ţă ţ
Ei, din frânele luminii şi ai soarelui scpai;
ă ţ
Iar catapeteasma lumii în adânc s-au înnegrit,Ca şi frunzele de toamn toate stelele-au pierit;
ă
Timpul mort şi-ntinde trupul şi devine vecinicie,Cci nimic nu se întâmpl în întinderea pustie,
ă ă
Şi în noaptea nefiinii totul cade, totul tace,
ţ
Cci în sine împcat reîncep-eterna pace...
ă ă ă
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .Începând la talpa însşi a mulimii omeneşti
ă ţ
Şi suind în susul scrii pân' la frunile crieşti,
ă ţ ă
De a vieii lor enigm îi vedem pe toi muncii,
ţ ă ţ ţ
Fr-a şti s spunem care ar fi mai nenorocii...
ă ă ţ
Unul e în toi, tot astfel precum una e în toate,
ţ
De asupra tuturora se ridic cine poate,
ă
Pe când alii snd în umbr şi cu inima smerit
ţ ă ă
Neştiui se pierd în tain ca şi spuma nezrit -
ţ ă ă ă
Ce-o s-i pese soartei oarbe ce vor ei sau ce gândesc?...
ă
Ca şi vântu-n valuri trece peste traiul omenesc.Fericeasc-l scriitorii, toat lumea recunoasc-l...
ă ă ă
Ce-o s aib din acestea pentru el, btrânul dascl?
ă ă ă ă
Nemurire, se va zice. Este drept c viaa-ntreag,
ă ţ ă
Ca şi iedera de-un arbor, de-o idee i se leag.
ă
"De-oi muri - îşi zice-n sine - al meu nume o s-l poarte
ă
Secolii din gur-n gur şi l-or duce mai departe,
ă ă
De a pururi, pretutindeni, în ungherul unori crieriŞi-or gsi, cu al meu nume, adpost a mele scrieri!"
ă ă
O, srmane! ii tu minte câte-n lume-ai auzit,
ă ţ
Ce-i trecu pe dinainte, câte singur ai vorbit?
ţ
Prea puin. De ici, de colo de imagine-o fşie,
ţ ă
Vre o umbr de gândire, ori un petec de hârtie;
ă
Şi când propria ta via singur n-o ştii pe de rost,
ţă

You're Reading a Free Preview

Download
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->