Un proverb chinez spune: “Dacă vrei un an de belşug, cultivă orez,Daca vrei 10 ani de belşug, cultivă o livadă,Daca vrei 100 de ani de prosperitate, cultivă oameni. “

Leadership-ul

reprezintă

influenţa pe care anumite persoane o exercită asupra altora învederea atingerii obiectivelor, într-un context organizaţional. Oabordare parţial diferită promovează specialistul Michael Frank care defineşte leadershipul ca fiind un proces de grup ce implicăinteracţiunea a cel puţin două persoane în vederea realizării unuiscop. Iar Jaques Clement, care a consacrat o lucrare bine apreciatăde specialişti leadershipului, îl defineşte de o manieră complexădrept procesul prin care o persoană stabileşte un scop sau odirecţie pentru una sau mai multe persoane şi-i determină săacţioneze împreună cu competenţă şi deplină dedicare în vederearealizării lor.La baza leadershipului se află

spiritul de echipă,

definit ca fiind starea ce reflectădorinţa oamenilor de a gândi, simţi şi comporta armonizat în vederea realizării unui scopcomun.Spiritul de echipă este rezultatul integrării a patru procese:•construirea încrederii între persoanele implicate;•stabilirea unei misiuni şi a unor scopuri clare la care aderă persoanele;•derularea de procese decizionale participative;•motivarea puternică, individuală şi de grup, pentru a contribui larealizarea ţelurilor comune.Fără spirit de echipă leadershipul nu există.Concretizarea lui o constituie faptul că în procesul de realizare ascopului leaderul este “urmat” de celelalte persoane în condiţiile unei puternice implicăricompetente, afective şi acţionale, cele care determină în fapt obţinerea rezultatelor scontate.Abordarea leadershipului s-a modificat sensibil în timp. În prima jumătate a secoluluiXX se considera că posedă leadership numai persoanele care s-au născut cu el. Este epoca încare leadeshipul era asociat marilor personalităţi. Concluzia pragmatică era descurajatoare:dacă nu te naşti cu talentul de leadership nu ai nici o şansă să devii leader. După 1950concepţiile teoretice şi abordările pragmatice în această privinţă s-au schimbat substanţial. Seconsideră că, deşi leadershipul presupune anumite calităţi native, printr-o pregătire adecvată se poate asigura realizarea unui leadership competent. Concluzia pragmatică este sensibil maioptimistă: printr-o pregătire adecvată orice persoană, care posedă un minimum de calităţi, poate să ajungă în situaţia de a exercita un management eficace.Edificatoare pe acest plan sunt cele afirmate de unul dintre cei mai mari specialişti dinlume în probleme de leadership, profesorul Warren Bennis, preşedintele Institutului deLeadership din California de Sud care în lucrarea sa “Becaming a Leader”, afirmă : “leaderiise fac, nu se nasc“.În teorie, orice membru al organizaţiei poate exercita inf1uenţă asupra celorlalţi. În practică însă, numai unii pot fi lideri. Oameni cu titluri ca manager, director executiv, maistrusau şef de departament joacă roluri formale sau desemnate de lideri. Ca parte a acestor roluride la ei se aşteaptă să-i influenţeze pe ceilalţi, dându-li-se autoritatea necesară pentru a-şidirija subordonaţii. Desemnarea unui rol formal de lider nu este o garanţie că există leadership.Leadership înseamnă să mergi dincolo de cerinţele formale ale rolului pentru a-i inf1uenţa pe

alţii. Calitatea de manager nu conferă automat şi statutul de leader, după cum calitatea deleader nu implică neapărat şi asumarea funcţiilor managementului.John P. Kotter în lucrarea "What Leaders Really Do" arată că “noţiunea de leadership ediferită de cea de management, dar nu în felul în care cred majoritatea oamenilor. Conceptulde leadership nu e nici mistic nici misterios, nu are nimic de a face cu "charisma" sau altetrăsături de personalitate exotică, nu este un spaţiu rezervat celor aleşi, nu este nici maiimportant ca managementul şi nici un înlocuitor. Mai degrabă leadership-ul si management-ulsunt două sisteme de acţiune distincte şi complementare, fiecare având funcţii proprii şiactivităţi caracteristice. Ambele sunt necesare pentru succes într-un mediu de afaceri volatil sidin ce in ce mai complex. Majoritatea companiilor de astăzi sunt mai mult gestionate(managed) si mai puţin conduse (lead). Ele au nevoie să-şi dezvolte capacitatea de a-şiexercita leadership-ul. Companiile de succes nu aşteaptă ca liderii să vină spre ele. Ele caută înmod activ persoane cu potenţial de a deveni lideri şi, în timpul carierei lor îi pun în situaţii proiectate pentru a le dezvolta potenţialul. În timp ce îşi îmbunătăţesc abilităţile de a conduce,companiile nu trebuie să piardă din vedere faptul că o situaţie de leadership puternic şimanagement slab este mai rea decât reversul. Adevărata provocare este combinarea abilitaţilor de leadership cu abilităţile de management, folosindu-le pentru o echilibrare reciprocă.Bineinteles nimeni nu este în acelaşi timp un foarte bun lider şi un foarte bun manager. Unele persoane au capacitatea de a deveni excelenţi manageri dar nu sunt la fel de buni ca lideri.Altele au un mare potenţial de leadership dar pentru o varietate de motive au mari dificultăţi îna deveni manageri capabili. Companiile inteligente pun în valoare ambele tipuri de persoane şise străduiesc să le facă să conlucreze în echipă. Când este vorba despre pregătirea de persoanecare vor avea sarcini executive, multe dintre companii ignoră literatura recentă în care sespune că o persoană nu poate să şi gestioneze (manage) si să şi conducă (lead) eficient. Acestecompanii încearcă să dezvolte lideri-manageri. Un management bun aduce ordine siconsistenţă în domenii cheie precum calitatea şi profitabilitatea produselor.Leadership-ul prin contrast se lupta cu schimbarea. Unul dintre motivele pentru care a devenit atât de important în ultimii ani este faptul ca lumeaafacerilor a devenit din ce în ce mai competitivă şi mai volatilă.Schimbările tehnologice rapide, competiţia internaţională în creştere,modificările demografice sunt unii dintre factorii ce au contribuit laaceastă evoluţie. Schimbările majore sunt din ce în ce mai necesare pentrua supravieţui şi concura cu eficacitate într-un mediu nou. Cu câtschimbările sunt mai mari, cu atât e nevoie de mai mult leadership. Aceste funcţii diferite -lupta cu complexitatea si lupta cu schimbarea - stabilesc activităţile specifice pentru leadershipsi management. Fiecare sistem de acţiune implică decizii referitoare la nevoile ce trebuiesatisfăcute, crearea de reţele de persoane şi relaţii ce pot realiza un program (agenda); un astfelde sistem implică apoi şi încercarea de a asigura ca aceste persoane pot pune în aplicare toateaceste acţiuni. Dar fiecare realizează acest lucru în moduri diferite. Managementul dezvoltaaceasta capacitate de atinge planurile prin organizare şi coordonare - crearea unei structuriorganizatorice şi a unui set de posturi pentru a îndeplini cerinţele planurilor, angajarea de persoane calificate, comunicarea planurilor către angajaţi, delegarea responsabilităţilor şirealizarea de sisteme pentru a supraveghea implementarea. Activitatea echivalenta aleadership-ului este de a ghida (align) oamenii. Aceasta înseamnă sa comunice noua direcţie pentru cei care pot crea grupuri ce inteleg viziunea şi sunt dedicaţi transpunerii acesteia înrealitate. In final, managementul asigură îndeplinirea planurilor prin control şi rezolvarea problemelor - monitorizarea rezultatelor prin rapoarte, întâlniri şi alte instrumente;

identificarea abaterilor; apoi planificarea şi organizarea pentru rezolvarea problemelor. Pentruleadership, realizarea unei viziuni cere atât motivarea cat şi însufleţirea oamenilor - reunirealor pentru a se deplasa în aceeaşi direcţie, in ciuda obstacolelor majore in fata schimbării…”Elliot Jacques şi Stephen Clement consideră chiar că nu se poate discuta de leader însine, ci de leader managerial, leader politic etc. Referindu-se la leaderul managerial subliniazăcă în fapt leadershipul are în vedere operaţionalizarea rolurilor ce revin managerului încalitatea sa de titular al postului de conducere exercitat.Relaţiile prin care leadershipul managerial se concretizează sunt în acelaşi timp şirelaţii manageriale. Ca urmare, leadershipul se exercită în cadrul responsabilităţilor şicompetenţelor manageriale implicate.Mai concret, aşa cum subliniau cei doi specialişti americani menţionaţi,”esenţaierarhiei manageriale se află în rolurile managerului care întotdeauna conţin ca una dintrecomponentele sale majore leadershipului. Un bun management include un competentleadership ca o parte integrală a sa, fără de care managementul ca atare nici nu există”.Atât managementul cât şi leadershipul eficient sunt esenţiale pentru succesul pe termenlung al organizaţiei.

DETERMINANŢII LEADERSHIPULUI

Leadershipul presupune un minimum de calităţi native, care, printr-o pregătireadecvată pot fi sensibil potenţate, ceea ce se reflectă în amplificarea substanţială a influenţeileaderului asupra celor din jur, subordonată atingerii anumitor obiective.Leadershipul managerial are un fundament atât formal, cât şi informal. Fundamentulinformal rezidă în autoritatea cunoştinţelor şi abilităţilor de specialitate şi de management pecare le posedă leaderul. Acest fundament se construieşte în timp, ca urmare a cunoaşterii decătre componenţii grupului a calităţilor persoanei respective, a formării de convingeri privindvaloarea lor ridicată. Fundamentul formal al leadershipului îl reprezintă autoritatea saucompetenţa formală a managementului ce decurge din poziţia sa managerială. Autoritateaformală se obţine de către o persoană imediat, o dată cu atribuirea postului managerialrespectiv. Pentru a deveni efectivă şi eficace este necesar să fie dublată însă de autoritateainformală. Numai împreună asigură fundamentul necesar pentru un leadership managerialeficace.Există trei factori determinanţi:

1.Caracteristicile native ale persoanei sau leaderului

reprezintă un prim determinant.Menţionez câteva dintre cele mai importante calităţi personale pe care se bazeazăleadershipul:Inteligenţa este prima dintre acestea. Inteligenţa nativă se reflectă încapacitatea de a formula obiective eficace şi atractive pentru ceilalţi, încapacitatea de a stabili modalităţile eficace de atragere a altor persoanela realizarea obiectivelor, în sesizarea acelor argumente care, odată prezentate, atrag şi conving pe ceilalţi să se implice în derularea proceselor de muncă necesare.Esenţială este considerată şi o altă calitate - charisma - mai puţin abordată în literaturamanagerială din România şi reprezentând abilitatea unei persoane de a inspira sau a amplificaimplicarea altor persoane în derularea anumitor acţiuni.Mulţi autori vorbesc pur şi simplu de leadership-ul carismatic, deşi sunt multe