PROIECTAREA SI CALCULUL ELEMENTELOR DE CONSTRUCTII DIN LEMN

CERINTELE UTILIZATORILOR – ISO 6241/1984 SI STAS 12400/85

•STABILITATE SI REZISTENTA (FIABILITATE STRUCTURALA; •SIGURANTA LA FOC; •ETANSEITATE;

•EXIGENTE HIGOTERMICE; •AMBIANTA ATMOSFERICE; •EXIGENTE ACUSTICE; •EXIGENTE VIZUALE;
•EXIGENTE DE IGIENA; •ADAPTAREA LA UTILIZAREA SPATIILOR; •DURABILITATE; •ECONOMIE;

CERINTA DE FIABILITATE STRUCTURALA IMPLICA:

SIGURANTA STRUCTURALA; APTITUDINE PENTRU EXPLOATARE; DURABILITATE;

PROPRIETATILE MECANICE ALE LEMNULUI

REGULI GENERALE La proiectarea constructiilor din lemn trebuie respectate toate cerintele de
rezistenta, stabilitate si durabilitate, adoptandu-se solutiile constructive eficiente si masurile de
protectie contra putrezirii care sa asigure o buna conservare in timp a materialului folosit. Totodata,
trebuie luate masurile necesare astfel incat aceste constructii sa fie ferite de temperaturi ridicate.
Temperatura maxima a mediului inconjurator in care pot fi exploatate eficient constructiile din lemn se
limiteaza la +55˚C, avandu-se in vedere si normele in vigoare cu privire la preintampinarea pericolului de
incendii. Deasemenea, la alegerea sistemului constructiv trebuie sa se tina cont si de calitatea si de
umiditatea materialului folosit; in cazul in care materialul lemnos are o umiditate mare, si nu exista
posibilitati de uscare in timp util, trebuie adoptate sisteme constructive la care uscarea lemnului nu
provoaca deformatii periculoase sau eforturi unitare suplimentare. In cazul elementelor constructive
executate din mai multe piese sau cu sectiune compusa, imbinarea acestora va trebui sa asigure o
repartizare rationala a eforturilor in toate piesele componente. In acest sens, legaturile utilizate pentru
realizarea imbinarii trebuie sa fie de acelasi tip si cu aceleasi caracteristici geometrice si elastice. Pentru
a tine cont de influenta negativa a eventualelor defecte din zona imbinarii, tipul si numarul legaturilor se
vor stabili folosind principiul fractionarii. Astfel, o atentie deosebita trebuie acordata elementelor
intinse. In vederea evitarii aparitiei unor solicitari suplimentare in imbinare, efortul trebuie transmis
centric, conditie obligatorie in cazul elementelor intinse. Dispunerea legaturilor intr-o imbinare trebuie
sa fie simetrica in raport cu axa elementului.
In cazul constructiilor de lemn nu se tine cont in calcul de eforturile suplimentare ce iau nastere din
cauza variatiei de temperatura, respectiv in urma uscarii si umflarii lemnului. Se neglijeaza deasemenea
in calcul efectul favorabil al fortelor de frecare, luandu-se in considerare insa efectul defavorabil al
frecarii care poate duce la aparitia unor eforturi suplimentare. Stabilirea corecta a dimensiunilor
elementelor constructiilor de lemn supuse la diferite solicitari implica cunoasterea proprietatilor
mecanice, respectiv a rezistentelor materialului lemnos din care sunt realizate. FACTORI CARE
INFLUENTEAZA PROPRIETATILE MECANICE ALE LEMNULUI: - CARACTERUL SI NATURA SOLICITARII; -
VITEZA DE INCARCARE SI DURATA SOLICITARII; - STRUCTURA, DEFECTELE, STAREA DE UMIDITATE;
Proprietatile mecanice ale lemnului se determina in laborator prin incercari facute pe masini de incercat,
in anumite conditii prevazute de norme, pe epruvete mici, cu dimensiuni standardizate si executate
dintr-un lemn fara defecte. Rezistentele astfel determinate nu pot fi considerate ca valori reale ale
eforturilor in diferite elemente de constructie deoarece acestea contin diferite defecte care reduc
considerabil proprietatile mecanice ale lemnului. Dimensiunile mari ale sortimentului lemnos folosit in
mod curent in practica constructiilor din lemn, in comparatie cu dimensiunile epruvetelor standardizate,
fac ca neomogenitatea materialului lemnos sa se manifeste mai puternic, fapt care conduce
deasemenea la micsorarea rezistentelor. In aceste conditii valorile obtinute in cadrul incercarilor
mecanice efectuate in conditii de laborator pe epruvete standardizate trebuie corectate cu factori
semnificativi.

COMPORTAREA LEMNULUI LA DIFERITE SOLICITARI: - INTINDERE: (paralela cu fibrele); - curba

caracteristica are caracter curbiliniu; Pentru lemnul de rasinoase, incercarile mecanice efectuate in
conditii de laborator au aratat ca valoarea medie a rezistentei la rupere la intindere in lungul fibrelor se
situeaza in jurul a 1000 daN/cm2, iar valoarea modulului de elasticitate variaza intre 110000daN/cm2 si
140000 daN/cm2. Curba caracteristica de comportare a lemnului la intindere are pe toata lungimea ei
un caracter curbiliniu, fapt care demonstreaza lipsa limitei de proportionalitate (intre eforturi unitare si
deformatii specifice).

Curba caracteristica a lemnului

Intindere in lungul fibrelor 1400

1200

1000

e f o rt u l u n it a r (d a N / c m ^ 2 )

800

600
400

200

10

12

14

deformatia specifica (10^-3)

Valoarea rezistentei de rupere la intindere centrica paralela cu fibrele este semnificativ micsorata la
barele cu dimensiuni mai mari, fata de valoarea obtinuta pe epruvete standardizate datorita, pe de-o
parte unei manifestari mai puternice a neomogenitatii materialului, iar pe de alta parte, datorita
defectelor de noduri si devierii fibrelor lemnului in regiunea acestora. Experientele de laborator au
aratat ca in cazul in care suma diametrelor nodurilor dintr-o sectiune ajunge la ¼ din dimensiunea laturii
piesei intinse (calitatea I), rezistenta de rupere la intindere a acesteia scade pana la 0.27 din valoarea
corespunzatoare obtinuta pe epruvete standardizate. Ruperea epruvetelor solicitate la intindere se
produce brusc, fara dezvoltare de deformatii plastice. Rezistenta de rupere normala pe directia fibrelor
este de 20-25 ori mai mica decat rezistenta de rupere la intindere in lungul fibrelor. ATENTIE:
dimensionarea se realizeaza din conditia de rezistenta; - COMPRESIUNE: (paralela cu fibrele); - influenta
defavorabila a defectelor si a slabirilor este mai mica decat in cazul intinderii ⇔ comportare plastica a
lemnului la compresiune;

Curba caracteristica a lemnului

Curba caracteristica de comportare a lemnului la compresiune are o curbura mai pronuntata in

comparatie cu cea la intindere.

e f o rt u l u n it a r (d a N / c m ^ 2 )

compresiune in lungul fibrelor 1400

1200

1000

Experimental s-a constatat ca rezistenta de rupere la compresiune in lungul fibrelor depinde de

grosimea peretilor celulari ai lemnului tarziu. Distrugerea lemnului solicitat la compresiune in lungul
fibrelor incepe cu flambajul fibrelor mai rezistente si mai rigide ale lemnului tarziu, care deviaza lateral
spre fibrele mai moi ale lemnului timpuriu, ajungandu-se la mai multe planuri inclinate ce se formeaza in
urma ruperii locale fibrelor.

800 600 400 200 0 0 2 4 6 8 10 12 14 deformatia specifica (10^-3)

ATENTIE: dimensionarea se realizeaza in general la flambaj; - INCOVOIERE: - ipoteze simplificatoare:

legea Hooke + ipoteza Bernoulli; - schema statica pentru incovoiere fara forta taietoare; - distributia
eforturilor unitare σ pe inaltimea sectiunii transversale; Rezistenta de rupere la incovoiere se situeaza
intre rezistentele la compresiune si intindere, avand pentru lemnul de rasinoase o valoare medie de ≈
750 daN/cm2. Influenta defectelor in cazul solicitarii la incovoiere este considerabila, mai ales daca
acestea sunt situate in zona intinsa a barei. Experientele de laborator au aratat ca aceasta influenta este
mai mare la barele din lemn ecarisate si mai mica la barele din lemn rotund. In cazul in care suma
dimensiunilor nodurilor reprezinta 1/3 din latura sectiunii elementului din zona intinsa, rezistenta de
rupere la incovoiere reprezinta doar 0.40-0.50 pentru lemn ecarisat si 0.60-0.80 pentru lemn rotund, din
valoarea rezistentei de rupere a epruvetelor standardizate. Calculul elementelor solicitate la incovoiere
se bazeaza pe o serie de ipoteze simplificatoare, si anume legea lui Hooke si faptul ca lemnul are acelasi
modul de elasticitate E la incovoiere ca si in cazul solicitarii la intindere si compresiune. Experimental, s-a
observat ca pentru primele trepte de incarcare, raportul dintre valoarea absoluta a deformatiilor
specifice din zona comprimata εc si respectiv a celor din zona intinsa εt, este foarte apropiat de 1,
aceasta insemnand ca pozitia axei neutre coincide cu centrul de greutate al sectiunii. In vecinatatea
ruperii insa, valoarea raportului dintre deformatia specifica de compresiune si cea de intindere se
reduce pana la ≈ 0.75, axa neutra incepand sa se deplaseze spre zona intinsa. In concluzie, in cazul
solicitarii la incovoiere, ca urmare a deformatiilor care o insotesc, distributia eforturilor unitare normale
pe inaltimea sectiunii transversale a barei poate fi considerata liniara doar in prima faza a incarcarii,
cand acestea sunt mici. σc1 σc2 σc3

σt1

σt2

σt3

Comportarea lemnului la incovoiere in diverse stadii de lucru Odata cu cresterea incarcarii, cresc si
eforturile unitare normale, iar materialul din zona comprimata incepe sa treaca in domeniul elasto-
plastic, diagrama eforturilor unitare normale devenind usor curbilinie in zona comprimata, dar
ramanand liniara in zona intinsa. Daca incarcarea creste si mai mult, eforturile unitare normale cresc in
continuare, astfel ca materialul din zona comprimata trece in domeniul plastic, iar in zona intinsa incepe
plastificarea (diagrama eforturilor unitare normale devenind si in aceasta zona curbilinie). In stadiul
ultim, intreaga diagrama este curbilinie, cu exceptia unei mici zone in vecinatatea axei neutre care se
pastreaza in domeniul elastic, iar eforturile unitare normale la extremitatile sectiunii ating valoarea de
rupere. Ruperea incepe cu fibrele extreme din zona comprimata, unde se formeaza cute (ondulatii) care
explica aparitia deformatiilor plastice in aceasta zona, deformatii ce se extind treptat inspre interiorul
sectiunii, determinand astfel deplasarea axei neutre spre zona intinsa si se termina prin ruperea fibrelor
din zona intinsa.
- STRIVIRE: (compresiune perpendiculara pe fibre); STRIVIRE: - pentru σ s < σ p deformatiile sunt elastice
si au valori mici (peretii celulelor se comporta bine); - pentru σ s > σ p deformatiile sunt permanente si
au valori mari (distrugerea peretilor celulelor); - pentru σ s >> σ p cresc deformatiile (indesarea peretilor
celulelor); Curba caracteristica a lemnului la compresiune si strivire transversal pe fibre arata ca in prima
parte de incarcare cand σs este mai mica decat σp (limita de proportionalitate), peretii celulelor se
comporta in conditii bune, deformatiile sunt elastice si au valori mici. Daca limita de proportionalitate
este depasita, peretii celulelor se distrug, iar celulele se turtesc, provocand astfel deformatii mari, cu
caracter permanent. Dupa turtirea completa a peretilor celulari se produce o indesare a acestora,
determinand astfel reducerea cresterii deformatiilor, chiar la o marire considerabila a solicitarii.
Valoarea rezistentei la strivire σs variaza in functie de unghiul pe care il face forta de strivire cu directia
fibrelor lemnului si creste cu micsorarea acestui unghi.

σs

σp

εp Curba caracteristica a lemnului la compresiune si strivire perpendiculara pe fibre

ATENTIE: in zona reazemelor nu sunt permise solicitari care sa depaseasca σ p - FORFECARE: - rezistenta
la forfecare transversala τ t; - rezistenta la forfecare paralela τ p; - rezistenta la forfecare longitudinala
perpendiculara τ perp;
CALCULUL ELEMENTELOR DE CONSTRUCTII DIN LEMN CU SECTIUNE SIMPLA

 INTINDERE AXIALA:

σ=

Nt ≤ σ at ( Rt ) An

Nt = forta axiala normata (de calcul); An = aria sectiunii transversale, slabite; σ at = rezistenta admisibila
la intindere in lungul fibrelor; Rt = rezistenta de calcul la intindere in lungul fibrelor;  COMPRESIUNE
AXIALA:

σ=

Nc ≤ σ ac ( Rc ) ϕAn

ϕ=

N = coeficient de flambaj; N cr π 2 EI N cr = 2 = forta critica de flambaj; lf E = modul de elasticitate al

materialului; I = moment de inertie al sectiunii (dispersia, ex.valori); l f = lungimea de flambaj a barei (in
functie de rezemari); i=

I = raza de giratie; A lf Zveltetea se cuantifica prin λ = (coeficient de zveltete); i λ2 Pentru λ ≤ 75 se obtine

ϕ = 1 − 0.8( ); 100 3100 Pentru λ > 75 se obtine ϕ = λ2

Coeficient de zveltete maxim admis Nr.crt. Denumire element Grinzi cu zabrele si arce - talpi, diagonale
si montanti reazem - celelalte elemente Stalpi principali Stalpi secundari Contravantuiri

λa

Constructii definitive 150 175 120 150 200

Constructii provizorii 175 200 150 175 200

1. 2. 3.
 INCOVOIERE: - SIMPLA VERIFICARE DE REZISTENTA: σ =

M ≤ σ ai ( Ri ) W net

M = moment incovoietor normat (de calcul); W net = modul de rezistenta net; σ i = rezistenta admisibila
la incovoiere; Ri = rezistenta de calcul la incovoiere;

ATENTIE: daca sectiunea cea mai slabita nu coincide cu sectiunea in care momentul incovoietor este
maxim, se impune verificarea de rezistenta si in sectiunea cu slabiri maxime!

M max l 2 VERIFICARE DE RIGIDITATE: f = α EI

Nr.crt. 1. 2. 3. 4. Element Plansee curente Plansee pod Acoperisuri - pane, capriori; - astereala; Dolii
Sageata limita Incarcari de Incarcari de lunga durata scurta durata L/250 L/250 L/200 L/200 L/200 L/150
L/400 L/150 L/100 L/300

In general, pe langa incovoiere apare si forfecarea: τ =

l1

QS b ≤τa ( Rf ) bI b

Q = forta taietoare normata

p lunga durata q normat

stanga Qasociat

(calcul); Sb = momentul static brut al sectiunii; b = latimea sectiunii; sectiune; ATENTIE: verificarea este
necesara pentru grinzi scurte (l/h<5)!

stanga M cap. gr sus

Ib = moment de inertie brut

dreapta M cap. gr jos dreapta Qasociat

dreapta Qasociat dreapta M cap. gr sus

-OBLICA

stanga M cap. gr jos

stanga Qasociat
VERIFICARE DE REZISTENTA: σ = VERIFICARE DE RIGIDITATE: f =

Mx My + ≤ σ ai ( Ri ) Wx Wy f x2 + f y2 ≤ f adm

 COMPRESIUNE EXCENTRICA (DREAPTA SI OBLICA) - FORTA AXIALA DE COMPRESIUNE (pe pozitie

deformata); - MOMENT INCOVOIETOR ( M x ; sau M x si M y ) Ipoteza I

M = Sx ⋅ H

Ix

Ipoteza II

I M y = Sy ⋅ H I x

Ipoteza III

M = Sx ⋅ H

t y I M y = Sy ⋅ H

N ld

t r Sx = Sx + Sx r Sy = Sy r Sx = Sx

N ld

Sy = S + S

Nr t r S x = S x + S x1 + S x 2

ry

ld
t r r S y = S y + S y1 + S y 2

X Ipoteza I N Ipoteza II N

calcul My

X Ipoteza III N

calcul My

calcul x

calcul x
M calcul = M I + ∆M + N ld ⋅ e unde:  MI = S⋅H; II I  M = η ⋅ M ; ∆M = M II − M I 1 η= π 2 ( EI )
conventional ld N , N cr =  ; 1− l2 f N cr
 σ=

N Mx My ± ± ≤ σ ai ( Ri ) A Wx Wy SARPANTE

TIPURI CONSTRUCTIVE SI ELEMENTE COMPONENTE SARPANTE DIN CAPRIORI: - ALCATUIRE: perechi de

capriori cu sau fara tiranti orizontali de rigidizare; - DESCHIDERE: 6.00m fara tiranti; 9.00m cu tiranti; -
STABILITATEA GENERALA: contravantuiri long.; SARPANTE PE SCAUNE: - ALCATUIRE: elemente verticale
(popi); elemente orizontale-longitud. (pane); elemente inclinate (capriori); elemente orizontale de
rigidizare trans. elemente inclinate de rigidizare transv. - STABILITATEA GENERALA: contrav. long+transv.
- TIPURI: functie de deschidere, de pozitia elementelor structurale verticale (pereti sau cadre);
CALCULUL ELEMENTELOR SARPANTEI GRUPAREA INCARCARILOR IPOTEZA I: incarcarea permanenta +
incarcarea din zapada; IPOTEZA II: incarcarea permanenta + incarcarea din vant (presiune) + + incarcarea
din zapada; IPOTEZA III: incarcarea permanenta + forta concentrata (1000N); IPOTEZA IV: incarcarea
permanenta + incarcarea din vant (pres.+suct.);

CALCUL ASTEREALA (sustine invelitoarea din tabla, olane) - se determina incarcarile pentru o scandura
de latime “b”; - se calculeaza la incovoiere oblica pe doua directii; - se verifica la deformatia maxima;
CALCUL SIPCI (sustin invelitoarea din tigla) - se determina incarcarile pentru o sipca; - se calculeaza la
incovoiere oblica pe doua directii; - se considera simplu rezemate pe capriori; CALCUL CAPRIORI - se
considera simplu rezemati pe pane; - sunt incarcati cu reactiunile din astereala sau sipci; CALCUL PANE -
se considera simplu rezemate sau continue pe popi (ziduri, pt.cosoroaba);
-

sunt incarcate cu reactiunile din capriori;

CALCUL POPI (elemente verticale sau inclinate, care preiau reactiunile panelor);