CURS SOCIOLOGIE: DEZVOLTARE COMUNITARA

DEZVOLTARE COMUNITARA

Tema 1 SCHIMBARE SOCIALA SI DEZVOLTARE SOCIALA

Schimbarea sociala reprezinta una dintre temele majore prezente in sociologia secolului XX. In
limbaj curent, schimbare inseamna trecerea unui sistem social sau a unei componente a acestuia
de la o stare la alta diferita calitativ si/ sau cantitativ (Dictionar de Sociologie, p. 529). in stiintele
sociale, semnificatia conceptului nu se reduce doar la o simpla tranzitie de la o stare initiala, ce se
doreste a fi transformata, la una finala, dorita. Pentru a intelege sensul sociologic al schimbarii
sociale, trebuie operate unele incursiuni in istoria sociologiei.

Pentru Auguste Comte, sociologia imbraca doua forme duale ce alcatuiesc un tot: statica si
dinamica.
- "Statica este sociologia ordinii, dinamica sociologia schimbarii" (Badescu). Centrul de interes al
staticii este reprezentat de morfologia partilor constitutive ale societatii ce nu cunosc decat
modificari adaptative (Sztompka), (a se vedea si Spiru Haret, 1910, Mecanica sociala) iar
- Dinamica ofera o imagine globala, in sens evolutionist, al transformarilor suferite de tesuturile
sociale. Societatea apare ca un organism, in care totalitatea organelor componente constituie aria
de definitie a staticii, iar procesele ce asigura cresterea, maturizarea, functionarea acestora in timp
constituie obiectul dinamicii. Metafora organicista este preluata si de Herbert Spencer, doar ca in
loc de "statica" si "dinamica", el opune conceptele de "structura" si "functie". Paradigma
structuralofunctionalista sioa pus amprenta asupra sociologiei schimbarii sociale.

- Compte: trecerea progresiva a cunoasterii prin stadiile: teologic, metafizic, pozitiv.

- Durkheim: diferentierea intre solidaritatea mecanica si cea organica produsa de accentuarea
diviziunii muncii ? s.s. este privita ca naturala, implacabila, urmand o lege evolutiva, graduala si
continua. Ritmul poate varia, dar succesiunea este fixa si unidirectionata, conducand la o
imbunatatire inerenta.
- K. Marx pune ca motor al schimbarii sociale fortele de productie, tehnologia. si tehnologia
reprezinta o implementare a cunoasterii, dar nu o rationalitate abstracta, intelectualista ca in
filozofia franceza, ci cunoasterea practica care genereaza inovatiile tehnologice. Dezvoltarea
tehnologiei, sub presiunea nevoilor sociale, genereaza o succesiune de tipuri de organizare sociala
Teoria lui Marx introduce un component crucial care leaga tehnologia de organizarea sociala:
relatiile de productie.

Schimbarea sociala poate fi vazuta si ca un proces dinamic, evolutiv, diferit insa in unele cazuri de
"progres". Schimbarea de stare nu trebuie vazuta doar in termeni pozitivi, ci uneori si in termeni
de regres. o modalitate/ instrument de schimbare sociala fundamentala il reprezinta revolutiile
care pot aduce pe langa elemente de progres si elemente de regres.

Schimbarea sociala vizeaza societatea in ansamblul ei, tratandoo ca un sistem in care toate
subsistemele se afla in stransa interdependenta. Transformari aparute introun subsistem
determina modificarii la alte subsisteme si astfel activitatea intregului sistem poate fi afectata,
modificata. Trecand de la metafora organicista la unitatea de analiza o "societatea", orice
transformare petrecuta la oricare nivel al societatii - macro, mezo, micro o determina modificari la
celelalte niveluri.
Conceptul de schimbare sociala implica trei idei de baza:
(1) diferenta (de stare);
(2) doua momente temporale diferite ce (timp)
(3) apartin aceluiasi sistem (structura)

Exemple de schimbari sociale:

a. schimbari in compozitie: migratia interna, internationala
b. schimbari de structura: aparitia inegalitatilor, stabilirea relatiilor de cooperare sau a relatiilor
conflictuale, de competitie
c. schimbari de granite: relaxarea criteriilor de admitere introun grup, democratizarea relatiilor
sociale
d. schimbari in relatia subsistemelor: ascensiunea unor regimuri totalitare, controlul vietii
familiale de aceste guverne
e. schimbari de mediu: deteriorarea calitatii mediului, dezastre ecologice

Sztompka face distinctie intre:

(1) schimbari / modificari in cadrul sistemului: ("change in")
- schimbari doar partiale, afecteaza doar un segment al sistemului, fara a modifica, transforma
starea intregului sistem; sunt modificari sau reproduceri cantitative
(2) schimbari ale sistemului: ("change of the system")
- transformari radicale, implica atat schimbari cantitative cat si calitative (Revolutii/ Lovituri de
Stat)

Granita intre cele doua tipuri de schimbari este foarte fina; de cele mai multe ori modificarile
petrecute in cadrul sistemului reprezinta faza de inceput a schimbarilor sociale, a sistemului

Schimbarea sociala de sine statatoare este izolata; presupune si alte acceptiuni, ca de exemplu:
proces, ciclu, progres, dezvoltare

a. Proces: "Prin proces social intelegem schimbare sociala caracterizata in esenta prin precizarea
starilor initiale, intermediare si finale, fara sau cu precizarea actorilor implicati" (Sandu).
Conceptul "proces" inseamna:
(1) - o pluralitate de schimbari (in cadrul intregului sistem sau a diferitelor parti compoente);
(2) - se refera la acelasi sistem;
(3) - presupune un lant cauzal
(4) - schimbarile urmeaza fiecare o secventa temporala, in general logica, consecinta a unei etape/
actiuni anterioare
ex: industrializare, urbanizare, lichidarea unei firme

b. Ciclu:
Pitirim Sorokin este cel care a formulat "Teoria Ciclurilor Istorice"
schimbarea nu mai este unidirectionala, ci urmeaza:
(1) un pattern circular: orice stare a unui sistem in prezent reprezinta copia fidela a unei stari ce a
existat in trecut si care la randul ei se va repeta in viitor, avand aceiasi traiectorie
(2) un pattern ondulatoriu, oscilatoriu: sistemul nu se mai intoarce la starea initiala, urmand
traiectorii diferite.
Progres:
Ideea de progres a aparut tarziu, in secolul al XVIIIolea, in viziunea iluministilor. Societatea,
impinsa de forte difuze interne, progreseaza in timp spre mai bine. Prezentul este mai bun decat
trecutul si cu siguranta viitorul va fi mai bun decat prezentul. (C. Zamfir)

Ideea de progres a aparut ca o prelucrare a experientei a doua procese sociale interdependente:

dezvoltarea tehnologiei si stiintei. Secolul XVoXVI a pus bazele unei revolutii tehnologice, secolul
XVIII cunoscand o adevarata explozie tehnologica. Inovatiile tehnice sunt asimilate in productie si
promit o viata tot mai buna. Aparitia stiintelor a oferit o noua viziune asupra sensului
schimbarilor. (C. Zamfir)

implica notiunea de directionalitate, in care nici un stagiu nu se repeta; este un proces cumulativ;
progresul, prin definitie, este evaluat pozitiv, reprezentand diferenta intre:
(1) trecut si prezent ( progresul existent)
(2) prezent si viitor ( progresul potential realizabil)
implica :o existenta unor stadii necesare - etape
o notiunea de imbunatatire ("betterment")

Dezvoltare:
stare inerenta ce caracterizeaza orice sistem social;
pe langa cele 4 caracterisitici ale procesului care sunt comune si dezvoltarii, dezvoltarea mai are
urmatoarele trasaturi:
(1) - este unidirectionala: nici o stare a sistemului nu se repeta in nici un stagiu;
(2) - orice stare din prezent a unei proprietati a sistemului inseamna o imbunatatire a acesteia fata
de trecut
dezvoltare inseamna impletirea fortelor economice si sociale: dezvoltarea sociala nu este posibila
fara premise economice,dar si investirea in infrastructura sociala ( proces de alfabetizare: acces la
educatie pentru intreaga populatie, facilitati medicale) are drept consecinta crestere economica;

Evolutia regresiva. Surprinzator, exista si viziuni pesimiste asupra directiei regresive a omenirii.
Asemenea viziuni pesimiste sunt produse in societati aflate ele insele in procese de criza profunda.
Teoria regresului isi gaseste sursa primara in celebgra metafora a lui Hesiod, reluata de ovidiu, a
varstelor omenirii. Prima a fost varsta de aur, de la care omenirea a decazut treptat. in forme mai
explicite sau mai brutal exprimate, pesimismul asupra sensului evlutiei istoriei poate fi identificata
in multe teorii. Un exemplu este celebra divergenta a progresului civilizatiei, complementar cu
regresul moral.

Pentru ca o societate sa fie dezvoltata, trebuie sa fie caracterizata de urmatoarele trasaturi:

( Amartya Sen)
(1) garantarea libertatilor politice o ce includ exercitarea drepturilor civile, dreptul la libera si
critica optiune politica;
(2) Facilitati economice o utilizarea rationala a resurselor;
(3) oportunitati sociale existente la nivelul intregii societati;
(4) Garantarea transparentei o obscuritatea unor actiuni individuale in detrimentul colectivitatii
platitoare aduce mari prejudicii;
(5) Siguranta protectionista: se refera la sistemul de asistenta sociala ca ultima plasa de siguranta
a unei societati.

Atat schimbarea sociala, cat si dezvoltarea sunt concepte multidimesionale. orice teorie a
schimbarii sociale, si implicit si a dezvoltarii trebuie sa contina urmatorii termeni:
- determinantii schimbarii
- procese si mecanisme
- directii si consecinte

Literatura de specialitate propune diferite terorii ale dezvoltarii, ca de exemplu:

1. Teoriile modernizarii:
ideea de modernitate implica doua acceptiuni: (Bell, Weber, Hungtington)
(1) schimbare sociala progresiva; (societate traditionalaosocietate moderna)
(2) efortul intreprins de tarile subdezvoltate pentru a ajunge la acelasi nivel de bunastare ridicat
ca societatile din Vest
teoriile modernizarii ( anii ’60) pleaca de la premisa ca decalajul dezvoltarii poate fi explicat prin
diferente culturale; fortele economice si cele culturale se afla in relatie de stransa interdependenta,
influentanduose reciproc.

2. Teoriile dependentei: (Frank, Wallerstein)

Subdezvoltarea unor societati poate fi explicata in functie si de factori istorici: perioada de
colonizare; societatile colonizate nu se pot dezvolta tocmai datorita dependentei economice fata
de vechile lor metropole, dezvoltarea acestora fiind limitata de statutul de satelit fiind condamnate
la o perpetua dezvoltare a subdezvoltarii. (Bogdan Voicu)
in anii 60, " teoria modernizarii" a devenit un component cheie al paradigmei dezvoltarii sociale. In
anii 70 insa, datorita esecului celor mai multor tari nou eliberate au esuat sa intre introun proces
de dezvoltare prin modernizare, teoria modernizarii a devenit aspru criticata, mai ales in "teoria
dependentei". Immanuel Wallerstein a lansat, pe aceasta linie, "teoria sistemului mondial" (The
Modern WorldoSystem): centrul (tarile capitaliste bogate), periferia si semioperiferia. Teoriile
marxiste au avut o influenta enorma asupra sociologiei dezvoltarii, mai ales asupra analizei
statului colonial si postocolonial (P.T.Robbins in Forsyth, 2005).

In contextul adancirii principiilor democratice, se promoveaza in ultimii ani "dezvoltarea

participativa": cum populatia care este subiectul dezvoltarii sociale participa la proiectarea si
evaluarea programelor de dezvoltare sociala.

dezvoltarea insemna schimbare sociala progresiva al carei scop este imbunatatirea calitatii vietii
in general sociologia abordeaza s.s. la 2 niveluri distincte:

a) s. macrosociala a societatii facanduose referire la crestere, evolutie, dezvoltare, progres, regres

b) s. microsociala a anumitor subsisteme sau componente ale societatii.

Cercetarea s.s. se concentreaza si pe detectarea factorilor care genereaza s.s.

Factorii pot fi endogeni si exogeni
S. endogene pot fi evolutive sau reproductive (se mentine cadrul structural al sistemului dar se
introduc variatii in functionarea sa efectiva).
Cele mai multe s.s. sunt in acelasi timp endogene si exogene