Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Save to My Library
Look up keyword
Like this
47Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Masca şi costumul în teatrul antic grec

Masca şi costumul în teatrul antic grec

Ratings: (0)|Views: 6,002|Likes:
Published by patkny

More info:

Published by: patkny on Feb 02, 2010
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOCX, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

07/12/2013

pdf

text

original

 
 
Masca
 
şi costumul în teatrul antic grec
 
Szabo Anna Boglarka, An I. Scenografie
 
2
În epoca lui Pericle au fost create condiţiile unei maxime înfloriri a artei, ştiinţei şi
gândirii
filozofice, fiind socotită epoca de aur a culturii greceşti. Fenomenul apariţiei teatrului
este o categorie
artistică cu caracter istoric, fiind ultima artă apărută în panteonul muzelor.Teatrul a apărut în contextul structurii
 
teatrului Hellenic, în secolul V. îHr. Percepţia spaţiului asuferit în timp modificări importante de concepţie şi reprezentare, în sensul că fiecare epocă şi
-a
redefinit conceptul de spaţiu. Sunt cunoscute două moduri importante de a concepe şi repreze
nta
spaţiul: spaţiul cartezian – 
 
 pure abstracţii matematice şi analitice – 
 
şi spaţiul natural, cu caracter sintetic. Spaţiul teatral este locul de întâlnire a unei opere şi a interpreţilor ei cu publicul. Locul
teatral care nu mai este improvizat devine c
lădire de teatru.
 
Pe parcursul evoluţiei teatrului au existat diferite modalităţi de dispunere a spaţiilor originare destinate jocului şi spectatorilor. Dispunerea axială, în care spectatorii şi actorii staufaţă în faţă. Dispunerea centrală , circulară,
 
în care atât jocul cât şi publicul pot ocupa parteacentrală sau perimetrul din cadrul spaţiului dat. Începutul teatrului grec a fost legat de cultul lui
Dyonisos. Spectacolele dramatice s-
au conturat şi au găsit forma lor perfectă paralelă cu
dezvoltare
a societăţii antice greceşti.
 
Teatrul, la început din lemn, apoi din piatră secolul al V
-
lea, era o construcţiedescoperită alcătuită dintr 
-
un teatron cu gradenele aşezate pe panta naturală a trenului, având un plan a cărui formă depăşea un semicerc şi îmbrăţişa orchestra – 
locul corului
 – 
 
o platformăcirculară de dale. În perioada târzie, ca urmare a evoluţiei artei dramatice, scena s
-a dezvoltatmult, devenind un organism complex (skene).
Pentru reuşita spectacolelor s
-
a făcut apel la
diverse mijloace techice, simple dar ingenioase. Astfel în teatrul antic, spre a se situa, puncta
cadrul desfăşurării acţiunii se foloseau practicabile, prisme triunghiulare (periahtoi), rotitoare pe un ax vertical, şi care aveau desenate pe fiecare faţetă un decor. Pe
ntru modificarea imaginiicentrale + fundalul
 – 
 
se folosea o placă turnantă ce rotea un panou cu două decoruri diferite pecele două faţete. Redarea spaţiului, prin metode optice, a fost rezolvată practic în domeniul
spectacolului de scenograful grec
Atarchos, contemporan cu Eschil. De altfel ştiinţa opticii dinantichitate, care se ocupa de reprezentarea obiectelor la diferite distanţe şi înălţimi, păstrândtotuşi proporţia şi forma obiectelor, se numeşte skinographia.
Costumul
Corpul uman este suportul şi locul de intersecţie a limbajelor active în actul teatral. În primul rând, corpul este chiar mesajul: un mesaj al prezenţei, esenţial pentru teatru, apoi purtător de limbaje ale trupului. Corpul îşi comunică propriul său mesaj ( sex, vârstă, tipconstitutiv), aspect important în alcătuirea unei distribuţii teatrale. Costumul exprimă locul şi
 
3
momentul în care se desfăşoară acţiunea. În mod foarte evident costumul este parte înconstrucţia imaginii scenice.
Sistemul de semne produs de costum apare ca o mediere între semnele provenite din
spaţiul scenic şi cele legate de figura comediantului. În timp ce personajele de comedieîmbrăcau un costum obişnuit doar cu câteva exagerări, cu unele deformări caricaturale, silenii şi
sat
irii din dramele satirice, desculţi, acoperiţi cu piei de animale, se străduiau să aminteascăoriginea lor agrestă, tragedienii marcau primii toate detaliile costumului caracterulsupraomenesc al rolurilor lor. Dacă purtau, ca în viaţa de toate zilele,
 
tunica numită kiton saumantia numită epiblema, acestea erau împodobite cu un lux neobişnuit. Kitonul tragic – 
poikilor 
 – 
 
căzând până la călcâie, cu mânecile lungi, după moda orientală, era îmbogăţită de broderii
somptuoase, iar culorile cele mai vii st
răluceau pe epiblemă. Descifrarea semnificaţieivestimentare este adeseori o operaţiune semiotică foarte complexă, atât în teatru cât şi în viaţă.Impactul vizual al costumului teatral a fost una dintre cerinţele în antichitate. Atunci când unactor intră
 
în scenă, publicul îl identifică imediat personajul în funcţie de masca pe care actorul o purta. Încălţămintea puratată de actori (coturni) avea o talpă foarte înaltă, şi îi oferea o imagineimpunătoare. Proporţiile trupului erau mult mai exagerate
 prin supradimensionarea costumului în
zona umerilor, pieptului şi şoldului. Îmbrăcămintea corului este mai uşoară şi mai simplă decâtimpunătorul kiton al actorilor, krepis, o încălţăminte albă, mai puţin înaltă decât coturnul, leîngăduie mişcări mai libere şi
fac mersul mai dezinvolt. Costumul este socotit ca fiind
născocirea voită a poeţilor.
 
Masca
Apariţia măştii are o motivaţie arhetipală adâncă, antropologic motivată, fiind totodatăarhetipul teatralităţii. Masca tragică şi comică alăturate, întrupează însăşi esenţa genului, actorulse „ maschează”
pe sine, împrumutându-
şi fiinţa, pentru câteva ore, personajul dramatic – 
 
făptură virtuală, ce accede cu adevărat la existenţă numai pe scenă. Pe scena teatrului totul estemişcare, decorul ascunde spaţiul pr 
ozaic, pentru a construi altul, pe coordonate imaginare,
costumul, gestul, mişcarea contribuie la transpunerea actoruluui în altceva decât este el, de fapt,
integrându-l în lumea aparte a operei.
Masca, provenită din machiajul primitiv pe care şi
-l aplicau
credincioşii la sărbătoriledionisiace, este produsul natural al unor rituri foarte vechi. Ea a moştenit un fel de demnitateliturgică, ce
-
i sporea astfel puterea sugestivă. Arbitrară şi incomodă, cu carcasă de pânzăimpregnată cu ghips, se închidea tot capul asemenea unei căşti cu vizieră, ea exagera pestemăsură fizionomia feţei , urmând anumite detalii convenţionale de culoare sau de linie aplicatedupă sexul, dispoziţia sau chhiar situaţia socială a personjului. În acest fel, ea sublinia vigoarea
sin
tetică a întregii drame greceşti. Masca tragică, dominată de oncosul piramidal care înălţafruntea foarte mult dincolo de limitele omeneşti, completa ideala maiestate atribuită eroilor şi

Activity (47)

You've already reviewed this. Edit your review.
1 hundred reads
1 thousand reads
Mihaela Buruiana liked this
Mihoc Marian liked this
Ellada Color liked this
Sergiu Triboi added this note
mersi e fain
Ruxanda Florea liked this
Robert Oprea liked this
Corina Spinenco liked this

You're Reading a Free Preview

Download
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->