Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more ➡
Download
Standard view
Full view
of .
Add note
Save to My Library
Sync to mobile
Look up keyword
Like this
111Activity
×
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Rolul familiei in educarea copilului

Rolul familiei in educarea copilului

Ratings: (0)|Views: 17,640|Likes:
Published by svetlana

More info:

Published by: svetlana on Feb 04, 2010
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, DOC, TXT or read online from Scribd
See More
See less

07/12/2013

pdf

text

original

 
« FAMILIA ŞI ROLUL EI ÎN FORMAREA UNEIPERSONALITĂŢI DE SUCCES » 
Menirea educaţiei este aceea “ de a înălţa pe culmi mai nobile de viaţă – omul”.(Gentil, G.The Reform of Education).Problema educaţiei este abordaastăzi în strânsă legătucu problematica lumiicontemporane, lume caracterizată prin importante transformări, prin cerinţe şi aspiraţii specifice, prin schimbări în toate domeniile.Educaţia trebuie se manifeste în permanenţă ca o acţiune unitară, coerentă, iar implicarea acestui deziderat rezidă în strânsă legătură dintre familie şi mediul educaţional. Acestlucru impune ca părinţii să fie parteneri egali în educaţia copilului.“ Meseria” de părinte este grea. În condiţiile unei atmosfere familiale echilibrate şi prielnice dezvoltării copilului de vârsta preşcolară, familia este în primul rând cadrul existenţei biofizice, al acestei dezvoltări. Un anumit regim igienico - sanitar necesar dezvoltării fizicesănătoase şi armonioase înseamnă asigurarea unui program al zilei care să respecte ore de somn,alimentare, activităţi, joc, plimbări. Un judicios echilibru al acestora în raport cu disponibilităţilecopilului preşcolar trebuie să evite suprasolicitarea fizică şi mai ales nervoasă a organismului foartefragil.În răgazul de timp petrecut in mijlocul familiei obiectivul principal trebuie să fie al păstrăriisănătăţii fizice, al creşterii normale şi mai ales al călirii organismului prin mijloace ce trebuie binecunoscute celor ce asigura securitatea fizică a copilului.Un bun dobândit şi mult apreciat, câştigat de către copil în primul rând în familie estecomportamentul moral ca rezultat al unui sistem de cerinţe precise, categorice dublat de un permanent respect pentru copilul care trebuie să se simtă iubit şi ocrotit .În accepţiunea cea mai largă a termenului, "copil bun" reprezintă în fapt suma trăsăturilor  pozitive structurate în dinamica comportamentului : sârguinţă, cinste, iniţiativă creatoare,sociabilitate, politeţe, dispoziţie de colaborare etc., după cum părinte bun înseamnă: răbdare, calm,înţelegere, un fond afectiv numit în termeni obişnuiţi, dragoste faţă de copil.Cultivarea la preşcolar a dragostei de bine, de adevăr trebuie să se desfăşoare adaptatvârstei, ca un sistem referenţial. De asemenea, trebuie avute în vedere şi unele circumstanţe particulare, printre care cele mai de seamă sunt împrejurările concrete ale fiecărei măsuri sau acţiunicu caracter educativ, considerarea educaţiei ca un proces neîntrerupt, continuitatea fiindu-i asigurată prin influenţele pe care le exercită coabitarea, deprinderile, obiceiurile şi întreaga comportare a1
 
tuturor membrilor grupului familial. Cultivarea dragostei de bine, de adevăr are nevoie, mai ales, deacţiune şi nu de verbalism, de activitate şi nu de dialog, de descoperirea virtuţilor de către copil şi nude oferire a lor de către părinţi.Binele ajunge la copilul mic, de cele mai multe ori, sub formula "e bine să faci aşa !" şi -mai ales - "nu e bine ce faci !". Dar, copilul se întreabă de fiecare dată "de ce nu este bine?" .Curent,la această întrebare părinţii răspund : "nu am timp să discut, aşa am zis, aşa faci, dacă nu faci aşa ais-o păţeşti ! ".Apropierea copilului de bine (cu semnificaţia de normă de comportare şi nu de ordin cetrebuie ascultat) constituie calea spre înţelegerea binelui cu participare şi cu satisfacţiile ce decurg.Interdicţia de a nu se juca pe stradă sau pe trotuar cu mingea trebuie să fie înlocuită cu măsuriconcrete evidente, creându-se un alt loc, sau oferindu-i prilejul unor jocuri mai captivante cu participarea directă chiar a părinţilor.Pentru a putea descoperi "binele" care mai târziu va deveni "principialitate, cinste, spiritde a-ţi ajuta aproapele, criterii de evaluare a comportării" este necesar ca în grupul familial săexiste un cod de conduită bazat pe o egală respectare a normelor atât de către copii, cât şi de către părinţi. Respectiv, cerând copiilor să acţioneze într-un anumit mod, părinţii să constituie modelul şiimboldul în acea direcţie şi nu factor derutant.Mobilizarea progresivă a efortului pentru a săvârşi fapte bune, de laudă, creareasistematică a unor condiţii favorabile dezvăluirii întregului potenţial spiritual reprezintă însăşilogica pedagogică în munca cu preşcolarii.Participarea efectivă a părinţilor la necazurile copiilor, la evenimentele din viaţa acestora,le dau liniştea şi siguranţa. Nu frica, nu teama trebuie să-l determine pe copil la acţiune; e bine să lise explice natura greşelilor săvârşite, gravitatea acestora şi nu să se apeleze la măsuri unilaterale denatură să producă blocaje psihice şi dezadaptare socială.În directă legătură cu această ultimă precizare menţionăm că dragostea de adevăr nu poatefi cultivată de către părinţii care instalează copiilor frica de pedeapsă. De asemenea, să se ştie cădrumul spre adevăr nu are trepte: este sau nu este adevăr, este ori nu este minciună sfruntată ? Nu există adevăruri mici şi adevăruri mari, după cum nu există minciună mică sau mare :nu există domenii mărunte şi domenii mari în care se manifestă dragostea de adevăr ori înlocuireaacestuia prin neadevăr. Importantă pentru formarea copilului în sensul cultivării şi promovăriiadevărului este consecvenţa între vorba şi fapta adultului, între cele teoretizate şi cele ce-i pot ficoncret demonstrate.Aceluiaşi cadru educaţional de familie îi sunt proprii şi cultivarea dragostei faţă de frumos, privită ca un aspect al pregătirii bunului gust al copilului faţă de îmbrăcăminte, de ţinuta fizică, decadru al locuinţei, precum şi ca frumuseţe în comportare, în relaţiile cu cei din jur. Dragostea de2
 
frumos a preşcolarului se va întâlni peste ani, cu ordinea, cu curăţenia, cu decenţa în înfăţişareafizică şi cu demnitatea în comportare, au floarea în ghiveciul căruia toarnă zilnic apa, cu grija de arealiza numai lucruri de bună calitate, sub aspect fizic, dar şi spiritual.Familia şi căminul, convieţuirea şi cadrul convieţuirii laolaltă a părinţilor cu copiii lor,reprezintă şcoala primilor ani ai copilului în care trebuie să primească bazele temeinice ale viitoareisale conştiinţe, ale tuturor trăsăturilor care-l vor defini ca om integru în epoca maturităţii sale.Familia este grupul cel mai important dintre toate grupurile sociale deoarece eainfluenţează şi modelează persoana umana. Unii merg chiar mai departe şi susţin că acţiunea eiasupra persoanei e atât de mare, încât ea egalează acţiunea celorlalte grupuri sociale. Aceasta estecu deosebire cazul cercetărilor care vin dinspre psihanaliza, psihologia socială şi sociologiesusţinând că familia este: adevăratul laborator de formare a persoanei. Transformarea individului în persoană adică în ;individ cu status social” este întâi de toate opera familiei. Sunt două cauze careexplică această influenţă a familiei asupra persoanei : una este legată de faptul că acţiunea familieise exercită mai de timpuriu iar a doua de acela că multă vreme familia e calea prin care secanalizează oricare altă acţiune de socializare, ea fiind identică cu întreaga lume socială a copilului.Una dintre caracteristicile fundamentale ale curbelor de învăţare este că toate urca foarterepede la început şi apoi tot mai încet mai târziu, având deci o accelerare negativă. Aceastaînseamnă că eficacitatea acţiunii mediului e foarte mare în primii ani, mică mai târziu şi foarte micădupă 25-30 ani când totul devine fix şi imuabil, deci familiei îi revine astfel privilegiul de a-şiexercita influenţa de la început.Acest privilegiu este dublat de un al doilea: acţiunea familiei nu e numai cea mai timpuriedar multă vreme e şi singura având pe deplin monopolul fiind singurul factor de socializare acopilului din perioada preşcolară.Mediul familial este primul mediu educativ şi socializator pe care îl cunoaşte copilul şi acărui influenţă îi marchează esenţial dezvoltarea ca individ.Legătura copilului cu familia este, din această cauză, extrem de puternică şi – din multe puncte de vedere – de neînlocuit.Consideraîn substanţialitatea efectelor pe care le produce, familia îndeplineşteimportante funcţiuni în procesul general al integrării copilului în mediul social, fapt ce se reflectăasupra dezvoltării sale :-creează o dependenţă absolua copilului de membrii microgrupului familial : din punct de vedere fizic, psihic, material ;-datorită profunzimii relaţiilor de tip afectiv, impactul emoţional pe care îl exercită estemaxim ;3

Activity (111)

You've already reviewed this. Edit your review.
1 hundred reads
1 thousand reads
marcati_2004 liked this
maria1213s liked this
Nathaly Soltuz liked this
Ion Cocieru liked this
cristypopa liked this

You're Reading a Free Preview

Download
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->