Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Save to My Library
Look up keyword
Like this
24Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
diversitate stilistic

diversitate stilistic

Ratings: (0)|Views: 2,126 |Likes:
Published by justastar

More info:

Published by: justastar on Feb 05, 2010
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

05/09/2013

pdf

text

original

 
Diversi tate stilistică,tematică şi de viziune în opera Marilor ClasiciMarii clasici.,Ion Creangă,Mihail Eminescu,Ioan Slavici,I.L.Caragiale,s-au impus în ultimeledecenii ale secolului al XIX-lea în cadrul „Junimii”.În 1870,Eminescu publicase 14 poezii la care se adaugă 24 rămase în manuscris.Între ele sedisting prin valoarea lor deosebită “Venesi Madonăşi “Epigonii”,apărute in “Convorbiriliterare”.Tânărul poet, aflat la Viena ,trimite întâi revistei ieşene “Venere şi Madonă”,poezie cu aspectclasicizant, intuit imediat de criticul Titu Maiorescu,ducum se vede în articolul „Direcţianouă”.Odată acceptat poemul “Venere şi Madonă” la „Convorbiri literare”,Eminescu îşi dezvăluieadevărata înfăţişare şi încredinţează revistei poemul „Epigonii”.El însoţeşte poemul de o scrisoarecătre Iacob Negruzzi, în care îşi explică ideile deosebite de ale junimiştilor.A vorbi despre universul poeziei eminesciene înseamnă a-i determina spaţiul interior,temele principale,ordinea particulară,însensul în care George Călinescu definea termenii:”poezia, scria criticul ,în eseul intitulat Universul poeziei, îşi are universul ei,aşa cum un continent are fauna şi flora lui.Ea constituie o lume separată deaceasta,cu rânduiala ei proprie”.Se poate preciza că universul poeziei porneşte totdeauna din cel alrealitaţii,operând însă o selecţie,iar aceasselecţie constituie tocmai specificul imaginaţiei poetului.Prin urmare, universul poeziei lui Eminescu este expresia semnificativă a imaginaţiei sale.Există, înainte de toate ,o anumită natură exterioară pe care poezia eminesciană ne-o relevă şi pe care orecunoaştem îndată deşi ,alţi poeţi au evocat o parte din lucrurile ei.La Eminescu ea se constituie într-un sistem ,într-o lume ale cărei elemente le numim ,de câte ori le întâlnim, eminesciene:codrul,laculîncărcat cu flori de nuferi,camera în care păianjenii îşi ţes pânza prinunghere,teiul,izvorul,marea.Există ,in al doilea rând,o natură interioară, a lui Eminescu,o sensibilitatesi o morală,mai bine zis ,un suflet,ce se străvede în lirica lui,mai ales în cea erotică.În sfârşit ,există oistorie eminesciană,o uriaşă „panoramă” a veacurilor.Acestea trei sunt temele esenţiale ale poeziei luiEminescu şi chiar dacă ele nu apar niciodată separat în versuri,le putem izola prin analiză,le putemraporta la temele altor poeţi,le putem defini estetic.Natura propriu- zisă a lui Eminescu este aceea aromanticilor.Celui din urmă mare poet romantic european nu îi este străină viziunea cosmologică aromanticilor ,care au in vedere naşterea universului.Cosmogonia(adică naşterea Cosmosului)dinScrisoarea l ,e inspirată din gândirea indiană, din poemul „Rig Veda”,dar înclinaţia poetului spre stareainiţială a lucrurilor, când materia se iveşte din haos,este tipic romantică.Romantice sunt şi celelalteelemente ale cosmosului eminescian,care este unul nocturn,al astrelor şi mai cu seamă al lunii şi alluceafărului.Eminescu este poetul nopţii miraculoase ca şi Novalis care a scris” Zvonurile cătrenoapte”.Eminescu este şi poetul visului ,din care cercetătorii romantismului au făcut un motivcentral.Coborând pe mânt,Eminescu se simte în largul lui,în codru alt spaţiu prin excelenţăromantic.Criticul Tudor Vianu,nota că ,spre deosebire de clasici ,care au fost atraşi de natura solară asudului,cu ţărmuri clare de mare şi cu temple scăldate în lumină,romanticii ca Eminescu sunt poeţi ai pădurii,pline de umbră şi de mistere,populată de făpturi reale sau himerice.Chiar şi atunci când cântămarea,Eminescu şi-o închipuie în vecinătatea codrului secular”Mai am un singur dor: / În liniştea serii/Să mă lăsa-ţi să mor la marginea mării/Să-mi fie somnul lin/Şi codrulaproape”.Balta,lacul,trestia,sunt unele elemente nelipsite ,unde iubita îşi face apariţia.Acest paradissilvestru şi acvatic este văzut adesea de poet la proporţii colosale.Motivele folclorice din “ Povesteacodrului”,”Revedere” sunt transfigurate de imaginaţia orientată spre gigantic a poetului romantic.Dinacelasi domeniu provin şi imaginile interiorului eminescian ,ale camerei,cu nelipsita masă de brad şi cufocul ce pâlpâie în cămin.Prelungirea pădurii în acest interior,se remarcă imediat în esenţa lemnoasă aobiectelor în starea de naturală sălbaticie în care trăieşte Dionis,personaj în care poetul se1
 
 proiectează.Erotica eminesciană este direct legată de acest cadru specific şi, de aceea ,sensibilitatea pe care o putem descifra în poemele de dragoste este reflexul interior al universului poetic.Naturainterioară a liricii eminesciene este o altă faţă a naturii ei exterioare.Criticii au văzut în acest raportfiresc îmbinarea iubirii cu natura la Eminescu, element romantic şi el ,pentru că romanticii audescoperit cei dintâi unitatea lumii ,au fost receptivi la natueleacosmologic.Altfelspus,Eminescu şi romanticii nu zugrăvesc pur şi simplu natura,nu o reţin ca pe un cadru:natura nu elocul în care sensibilitatea lor se manifestă.Eminescu n-a compus pasteluri ca Alecsandri,tocmaifiindcă natura lui nu e descrisă din afară, ca spectacol,ci contemplată dinăuntru , în elementele ei primordiale şi în infăţişările ei eterne.George Călinescu a împărţit poeziile lui Eminescu în idilice şiinterioare.Iubirea nu este niciodată la Eminescu un sentiment ocazional ,ci unul fundamental ,la care participă întreg cosmosul.De aceea şi evocă Eminescu dragostea în cadrul natural.Idilismul în aceastaconstă.Iubita apare în codru sau în barcă.Sentimentul erotic e vital(George Călinescu spuneelementar),lipsit de dulcegărie.Îndrăgostiţii se simt atraşi unul de altul prin puterea instinctului şi serefugiază în natură ca într-un mediu firesc.În “Lacul”,”Dorinţa”,”Floarea albastră”,”Sara pe deal”poetul îşi cheamă iubita”în codrul cuverdeaţă “sau pe malul apei,iubita ,la rândul ei ,vrea să-l smulgă din “nori şi ceruri-nalte”,adică dinvisare.
 
Prima strofă a poeziei Sara pe deal înfăţişează o perspectivă panoramică în care elementele seintegreape baza unui liant de ordin acustic:”buciumul sună cu jale”,”apele plâng”,”clar izvorând”.Motivele romantice sunt reprezentate de momentul zilei care se sfârşeşte-seara-,de stelele cesugerează subtil linia orizontului,de ipostaza salcâmului ca „ax al lumii” care cristalizează fluideleuniversului.Luna,prin excelenţă un motiv romantic,reprezintă la nivel simbolic o expresie a umbrei,amisterului,dar şi un substitut pentru cer.Sincretismul formelor de percepţie este specific eminescian:senzaţii vizuale,auditive,olfactiveimprimă impresia unei continue ascensiuni.Aceasta este sugeraprin intermediul sunetului,alturmelor care urcă:”Sara pe deal buciumul sună cu jale/Turmele-l urc stele-le scapără-n cale”.Privirea este îndreptată către bolta cerească,spre luna”sfântă şi clară”în perfectă armonie cuerosul idealizat din prima etapă de creaţie eminesciană.Prezenţa iubitei este sugerată discret,integrată perfect în peisajul feeric nocturn:”Ochii tăi maricaută-n frunza cea rară”.Spaţiul poetic eminescian se constituie din elemente disparate:teluricul şicosmicul se întrepătrund,apele şi izvoarele permit aderarea fiinţei la spiritul cosmic:”apele plâng”.Combinând descriptivul cu meditaţia,Eminescu imaginează povestea iubirii pe care eul liric otrăieşte ca pe o dorinţă superlativă,un mit.În acest poem al visului pur,iubita este cosmicizată,prezenţaei eterică abia se simte.Ea devine un element al unei lumi idealizate.Poezia trimite la un timp primordial,în care durata dispare şi este completade sunet,ca modalitate de surare atimpului:”Toaca răsună mai tare,/Clopotul vechi împle cu glasul lui sara.”Proiecţie a dorului în voluptatea visului,versurile plaseaidila într-un
illo tempore
,existând posibilitatea recuperării unui timp sacru,primordial.Printr-un evident paralelism,poetul încadreastarea de suflet în cea a naturii şiinvers.Sentimentul total trăit sub salcâmul-martor,protector are drept corespondenţă un întregansamblu liric,evoluând de la febrilitate spre împlinire.Prezenţa buciumului localizează acest tablou în spiul plaiului mioriticntre real şiimaginar.Sclipirile de lumise asociacu susurul izvorului,ipostaa unui elementvital,simbolizând viaţă,geneză,mişcare.Tonalitatea generală a poeziei este susţinută de edificiul prozodic,cu o construcţie largă,de 12silabe,fixată într-o schemă neobişnuită de ritm(coriamb,doi dactili,un troheu),dublată de o muzicalitateinterioară,învăluitoare.Poezia se constituie într-o confesiune lirică în care umanul şi cosmicul seintegrează într-o armonie perfectă. Publicată în revista Convorbiri literare,în anul 1876,poezia Dorinţaare o structură similară cu aceea a poemului Floare albastră:chemarea la dragoste adresată de eul liriciubitei:”Vino-n codrul la izvorul/Care trmură pe prund….”,suita tentaţiilor,scene erotice care urmeazăsă aibă loc în deplină intimitate şi solitudine,în mijlocul naturii.Îndrăgostiţii se întâlnesc în acest cadru propice şi sunt ocrotiţi de crengi plecate,izvorul care tremură,ori îngână un cântec,vântul care bate.Dururi,cei doi vor adormi sub ninsoarea florilor de tei,îmtaţi de mireasma2
 
acestora:”Adormind de armonia /Codrului bătut de gânduri,/Flori de tei deasupra noastră/Or să cadărânduri-rânduri.”Epitetele”singur”,asemenea formelor derivate”singurei”şi”singuratece”dezvăluie propensiuneaspre solitudine;”bătut de gânduri”,”blânda batere de vânt”,”flori înfiorate”-epitete metaforice-concurăla relevarea unei naturi umanizate.Lor li se adaugă personificările”izvorul tremură”,”blânda batere devânt”care contribuie şi ele la intimizarea cadrului.Verbele la conjunctiv prezent:”să alergi”,”să cazi”,”să desprind”şi la viitor:”şedea-vei”,”să-ţicadă”,”vom visa”,”îngâna-ne-vor”,”or să cadă”subliniază caracterul incert al întâlnirii,faptul că aceastase află sub zodia neîncrederii în împlinirea visului de dragoste ca şi în Sara pe deal.Muzicalitatea poeziei este asigurată de simbolismul fonetic-consoane sonore,predominante încuvintele:codru,izvorul,prund,brazde,ascund,alergi-asonanţe:şedea-vei,tei,cânt,vânt,etc.Ritmul trohaicare şi el un rol deosebit în conturarea aspectului sonor.Visarea e contemplaţia eminesciană ,iar Călinescu a numit aceste poezii de contemplaţie-interioare.Se observă însă la Eminescu o contradicţie între sănătatea instinctului şi înclinaţia sprereflecţie.Instinctul erotic creează aspectul idilic ,voioşia esenţială a dragostei din egloge;reflecţiacomplică trăirea,îi dă înfăţişarea filozofică,atât de obişnuită la Eminescu ,melancolic şi mereu abstrasîn nduri ,ca toţi romanticii.Romanţele dintre 1881-1883 ,vor fi introspective şi delocidilice.Intelectul dublează trăirea ,filozoful se întâlneşte în Eminescu cu omul comun ce ascultăsimţuri,un întreg univers metafizic de concepţie şi de viziuni se deschide înăuntrul universului naturalşi elementar.Putem afirma că în erotică, şi nu numai acolo, Eminescu este un poet al existenţei .Ceeace se numeşte, de obicei, lirică filozofică la Eminescu nu este o specie aparte,întreaga lui lirică efilozofică în înţelesul că se constituie ca meditie asupra vieţii şi omului.Liricainterioară,introspectivă aparţine, ca şi aceea idilică, poeziei de tip filozofic,aşa cum îi aparţine poemulgnomic, sentenţios,care dezvoltă idei.Între verificarea perceptelor lui Schopenhauer din versurile: “Cumâne zilele- ţi adaogi/ Cu ieri viaţa ta o scazi/Şi ai cu toate aceastea -n faţă / De-a pururi ziua cea deazi” şi sentinţele din : ”Ce e amorul? E un lung/Prilej pentru durere”nu este o diferenţă esenţială.Stilulromanţei se recunoaşte în amândouă poeziile, ca şi filozofia existenţei .Toate poemele de dragosteeminesciene încep cu o chemare în natură :“Vino-n codru la izvorul/Care tremură pe prund”şi seîncheie cu o cufundare în contemplarea esenţelor lumii, în ritmul etern al cosmosului,aceasta fiindforma cea mai răspândită a intelectualitaţii în erotica lui Eminescu“Vom visa un vis ferice/Ingâna-ne-vor un cânt /Singuratece izvoare/Blânda batere de vânt;//Adormind de armonia/Codrului bătut degânduri,/Flori de tei deasupra noastră/Or să cadă rânduri-rânduri”.O altă temă a liricii lui Eminescu oconstituie istoria.Ca şi natura ,istoria reprezintă tot o descoperire a romanticilor .De exemplu ,Victor Hugo a scris”Legenda secolelor”de care vastul poem eminescian”Memento mori “ (sau “Panoramadeşertăciunilor”)nu este străin.Faţă de natură, care este la Eminescu eternă,istoria e locul schimbărilor şi ,de aceea,în parte şi sub influenţa filozofiei germane, ea se înfăţişează poetului ca o expresie a“deşertăciunii” în sensul formulei biblice a Ecleziastului:”Vanitas vanitatum omnia vanitas”.“Memento mori”este poemul succesiunii civilizaţiilor spre un scop necunoscut.Pe vasta pânză pictatăde Eminescu se perindă “codrii de secoli”,”oceane de popoare”, de la primitivii care “în pustiu aleargăvecinic fără casă ,fără vatră ” ,trecând prin Babilon,Egipt,Palestina,Grecia,Roma până la Daciamăreaţă şi legendară ,evocată adesea de Eminescu, în opoziţie cu lumea decăzută în care credea a trăiel însuşi.Tema poemului e sugerată de prezenţa cugetătorului care ” grămădeşte lumea într-un singur semn”,cu alte cuvinte, caută un sens istoriei.În poemul istoric, la fel ca în cel erotic,Eminescu efilozof.Sensul istoric nu va fi găsit,poemul încheindu-se cu o sceptică ,renunţare: ” La nimic ,reducemoartea,cifra vieţii cea obscură-/ În zadar o măsurăm noi cu- a gândirilor măsură,/Căci gândrile-sfantome ,când viaţa este vis”.Viaţa ca vis este o idee pe care Eminescu o va mai dezvolta(şi în finalul poemului “Împărat şi proletar”)şi care, însemnând renunţare la a descifra cu ajutorul cugetarii,înînţelesul spectacolului oferit de istorie,nu înseamnă şi renunţarea la a-l fixa în poezie.”Vrei viitorul a-lcunoaşte ,te întoarce spre trecut”,afirmă în alt vers poetul ,pentru care poezia este singura cale de aconserva imaginile trecutului,ale istoriei,de a sugera acel sens al lumii,ce nu poate fi prins decugetătorul întristat.Prin poezie se salvează, astfel ,de la uitare,lumea vechii Dacii de a cărei mitologieoriginală e plin nu numai poemul”Memento mori”,dar şi “Mureşanu”,”Strigoii” şi altele.În “Memento3

Activity (24)

You've already reviewed this. Edit your review.
1 hundred reads
1 thousand reads
daniluz8888706 liked this
Noemi Lazar liked this
marysper liked this
Ana Vasile liked this
Ana Vasile liked this

You're Reading a Free Preview

Download
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->