CALCULUL MECANIC AL LINIEI AERIENE

Calculele mecanice, verifică şi dimensioneză toate elementele liniei (cleme, conductoare,

izolatoare, armături, stâlpi, fundaţie şi legarea la priza de pământ). În cadrul proiectelor de
investiţii, principala problemă o constituie dimensionarea şi verificarea tuturor elementelor
din punct de vedere mecanic.
Calculul mecanic presupune întinderea conductoarelor care trebuie executată astfel încât
să reziste la suprasarcinile ce pot să apară în regiune şi verificarea poziţiei conductoarelor în
diverse situaţii ale forţelor exterioare ce acţionează asupra lor. Odată stabilită forma
geometrică a conductorului respectiv săgeţile în fiecare punct al acestuia şi săgeata maximă,
se verifică distanţele minime ale unui conductor faţă de celelalte conductoare precum şi faţă
de elementele stâlpului legate la pământ sau faţă de diferite obstacole pe care le traversează
sau de care se apropie traseul liniei respective (căi ferate, râuri, păduri, drumuri vii, etc.).
Pentru calculul întinderii conductoarelor se stabilesc relaţii între deschiderea dintre stâlpi,
forţele exterioare ce acţionează asupra liniei, forma geometrică pe care o capătă conductorul
sub acţiunea acestor forţe şi eforturile interne din conductor.
Prin stabilirea distanţelor minime dintre conductore, se determină coronamentul stâlpului,
deci săgeta va fi un element de bază în stabilirea coronamentului unui stâlp.
La începerea construcţei unei linii electrice aeriene trebuie cunoscute câteva date, cum ar
fi: punctul de plecare şi punctul de sosire, cunoaşterea în detaliu a condiţiilor de relief între
cele două puncte.
Prescripţiile şi normele privind calculul conductoarelor stabilesc în general următoarele
elemente:
1.Calculul şi valoarea forţelor exterioare care acţionează asupra conductoarelor precum şi
stări meteorologice de care trebuie să se ţină seama.;
2.Coeficienţi de siguranţă normali;
3.Distanţele minime admisibile între punctul cel mai de jos al conductorului şi sol sau
obstacolul ce traversează linia să fie respectate în ipotezale cele mai defavorabile de încărcare
a conductorului precum şi dimensiunile laterale prevăzute de prescripţii între conductorul
deviat de vânt şi diverse obstacole.
Felul şi valoarea forţelor exterioare ce acţionează asupra conductorului precum şi diverse
combinaţii ale acestora sunt indicate în prescripţii şi norme îm funcţie de zona meteorologică
pe care o străbate linia şi de importanţa acesteia în raport cu consumatorii alimentaţi.
Din acest punct de vedere prescripţiile din ţara noastră prevăd ca pentru determinarea
sarcinilor rezultate din depunerile de chiciură pe conductoare şi de presiunea vântului pe
toate elementele liniei se vor lua în considerare efectele asupra depunerilor de chiciură a
vitezei maxime a vântului şi a temperaturii minime şi maxime în fiecare zonă.

Condiţiile climato-meteorologice
La proiectarea şi construcţia liniilor electrice aeriene se ţine seama de intensitatea şi
frecvenţa de manifestare a principalilor factori climato-meteorologici: temperatura aerului,
viteza vântului, depunerile de chiciură.
Din acest punct de vedere, teritoriul ţării noastre se împarte în cinci zone meteorologice,
care diferă din punct de vedere al intensităţii şi al frecvenţei de manifestare a principalilor
factori climato- meteorologici.
La determinarea înărcărilor normate pentru calculul mecanic al liniei electrice se vor
considera condiţiile prevăzute în tabelul 2.1. pentru zona meteorologică respectivă.
În anumite zone cu caracter local, în care se constată condiţii meteorologice mai grele
decât cele prevăzute în tabelul 2.1, se pot adopta valori mai mari.
Aceste valori trebuie să fie justificate prin date statistice furnizate de INMH sau rezultate
din statisticile de exploatare a liniilor electrice de energie electrică şi de telecomunicaţii din
zonele respective şi să aibă frecvenţa de apariţie de cel mult o dată la 10 ani.
Pentru elementele componente ale liniilor, situate la înălţimi diferite faţă de sol,
presiunile de bază se vor majora prin înmulţirea cu coeficienţii de rafală β c .
Presiunea dinamică de bază, dată de vânt la înălţimea de 10 m deasupra terenului şi
grosimea stratului de chiciură pe conductoarele LEA se aleg din PE 104, in funcţie de zona
meteorologică aleasă.
 Caracteristicilor mecanice ale conductorului bimetalic
Din punct de vedere al materialelor şi alcătuirii constructive, la construirea liniilor
electrice aeriene se vor utiliza conductoare funie din aluminiu, oţel, precum şi conductoare
funie din oţel-aluminiu şi oţel-aliaje di aluminiu. Condiţiile tehnice generale, dimensiunile şi
caracteristicile fizico-meteorologice ale conductoarelor liniilor electrice aeriene trebuie să
corespundă standardelor sau normelor interne ale producătorilor.
Pentru conductoarele de protecţie din oţel se vor utiliza sârme de oţel de categoria B sau
C conform STAS 3732. Sârmele din oţel utilizate la realizarea conductoarelor funie de oţel şi
a părţii (inimii) de oţel a conductoarelor de oţel-aluminiu, vor fi protejate împotriva
coroziunii cu un strat subţire de zinc.
Pentru a realiza calculul sunt necesare următoarele date pentru conductorul active din
OL-AL:
- secţiunea reală a părţii de aluminiu
- secţiunea reală a părţii de oţel
- modulul de elsticitate a firelor de aluminiu
- modulul de elasticitate a firelor de oţel
- coeficientul de dilatare liniară a firelor de aluminiu
- coeficientul de dilatare a firelor de oţel:
Modulul de elasticitate a conductorlui echivalent se determină cu relaţia:
E al ⋅ S al + E ol ⋅ E ol
Ec = [daN/mm2]
SC
Coeficientul de dilatare liniară a conductorului bimetalic este:
α al ⋅ E al ⋅ S al + α ol ⋅ E ol ⋅ S ol
αC = [oC-1]
E al ⋅ S al + E ol ⋅ S ol

După determinarea parametrilor pentru conductorul compus, conductorul bimetalic poate

fi calculat ca un conductor monometalic.
 Gruparea încărcărilor
Conform aceleiaşi prescripţii la calculul şi dimensionarea elementelor componente ale
liniei electrice aeriene se vor lua în considerare următorele combinaţii ale factorilor climato-
meteorologici ca ipoteze de încărcare:
a) temperatura minimă (vântul şi chiciura lipsesc);
b) temperatura medie (vântul şi chiciura lipsesc);
c) temperatura medie, viteza vântului 10m/s (chiciura lipseşte);
d) temperatura medie, viteza maximă a vântului (chiciura lipseşte);
e) temperatura maximă (vântul şi chiciura lipsesc);
f) temperatura de formare a chiciurei şi depuneri de chiciură pe elementele componente
ale liniei (vântul lipseşte);
g) temperatura de formare a chiciurii (vîntul simultan cu chiciura şi depuneri de chiciură
pe elementele componente ale liniei).

Determinarea încărcărilor unitare normate

Încărcările unitare normate datorate maselor proprii şi depunerilor de
chiciură
Încărcările normate alăturate masei conductoarelor şi greutăţii stratului de
chiciură se determină după cum urmează:
-încărcarea unitară datorată masei proprii a conductorului:
g1 = m1 ⋅ 10 −3 [daN/m]
m1 – masa unitară a conductorului;
- încărcarea unitară provenită din depunerile de chiciură pe conductor:
g 2 = π ⋅ b ⋅ (b + d c ) ⋅ γ ch ⋅ 10 −3 [daN/m]
dc– diametrul conductorului
b – grosimea stratului de chiciură (în mm);
γ ch - greutatea specifică a chiciurei, (în daN/m);
- încărcarea unitară provenită din greutatea conductorului acoperit de chiciură:
g 3 = g1 + g 2 [daN/m]

Încărcări normate datorate acţiunii vântului

 Acestea se vor determina cu ajutorul presiunii dinamice de bază extrasă din ”Normativul
pentru construcţia liniiilor aeriene de energie electrică cu tensiuni de peste 1000 V” sau se va
determina cu relaţia:
v2
p= [daN/m]
16,3
În funcţie de înălţimea de aplicare a forţelor, presiunea dinamică se va majora cu un
coeficient de rafală şi neuniformitate al vântului pe conductor care nu depinde de viteza
vântului.
Acest coeficient depinde de neuniformitatea vântului şi de Răspunsul dinamic al
conductorului şi cuprinde efectul combinat al variaţiei vitezei vântului atât cu înălţimea, cât
şi cu mărimea deschiderii.

- încăcarea rezultată din presiunea vântului pe conductor neacoperit de chiciură:

g 4 = C tc ⋅ β c ⋅ p v ⋅ d c ⋅ 10 −3 [daN/m]
în care:
β c - reprezintă coeficientul de rafală şi neuniformitate a vântului, se extrage din PE 104
C tc - coeficient aerodinamic sau coeficient de rezistenţă frontală al conductorului (PE
104);

- încărcarea datorită presiunii văntului pe conductorul acoperit cu chiciură în regim normal

de funcţionare:
g 5 = Ctc ⋅ β ca ⋅ p v + ch ⋅ (d c + 2 ⋅ b) ⋅ 10 −3 [daN/m]
unde:
b – grosimea stratului de chiciură, în mm.

- încărcarea datorită presiunii vântului pe conductorul acoperit cu chiciură în regim de

avarie:
γ a ⋅ g5
g8 = [daN/m]
γn
în care:
γ a, n - coeficienţi parţiali de siguranţă (PE 104)
 Încercările unitare normate cumulate datorită maselor propii, depunerilor
de chiciură şi a vitezei vântului
- încercări rezultate din acţiunea simultană a greutăţii conductorului şi a presiunii vântului
pe conductor:
2 2
g 6 = g1 + g 4 [daN/m]
- încercări rezultate din acţiunea simultană a greutăţii conductorului acoperit cu chiciură
şi a presiunii vântului pe conductor în regim normal de funcţionare:
2 2
g7 = g3 + g5 [daN/m]

- încercări rezultate din acţiunea simultană a greutăţii conductorului acoperit cu chiciură

şi a presiunii vântului pe conductor în regim de avarie:
2 2
g9 = g3 + g8 [daN/m]

Determinarea încărcărilor unitare de calcul

Încărcările unitare de calcul datorate maselor proprii şi depunerilor de chiciură
- încărcările datorate masei propii:
g1c = γ n ⋅ g1 [daN/m]
- încărcări datorate masei proprii şi a greutăţii chiciurei:
g 2c = γ n ⋅ g 2 [daN/m]
- încărcările datorate greutăţii conductorului acoperit de chiciură:
g 3c = g1c + g 2 c [daN/m]

2.6.2.Încărcări unitare de calcul datorate acţiunii vântului

- încărcarea unitară de calcul rezultată din presiunea vântului pe conductorul neacoperit
de chiciură:
g 4c = γ n ⋅ Ctc ⋅ β ca ⋅ p v ⋅ d c ⋅ 10 −3 [daN/m]
în care:
β c - reprezintă coeficientul de rafală şi neuniformitate a vântului, PE 140/93;
C tc - coeficient aerodinamic sau coficient de rezistenţă frontală al conductorului

- încărcarea unitară de calcul rezultată din presiunea vântului pe conductor, acoperit cu

chiciură, în regim normal de funcţionare:
g 5c = γ n ⋅ g 5 [daN/m]
- încărcarea unitară de calcul rezultată din presiunea văntuliu pe conductor, acoperit cu
chiciură, în regim de avarie:
g 8c = γ a ⋅ g 5 [daN/m]

Încărcări unitare normate cumulate datorită maselor proprii, depunerilor de

chiciură şi a vitezei vântului
-încăracarea unitară de calcul provenită din acţiunea greutăţii conductorului şi a presiunii
vântului pe conductor :
2 2
g 6 c = g1c + g 4c [daN/m]

-încăracarea unitară de calcul provenită din acţiunea greutăţii conductorului acoperit cu

chiciură şi a presiunii vântului în regim normal de funcţionare :
2 2
g 7 c = g 3c + g 5c [daN/m]

-încărcări rezultate din acşiunea simultană a greutăţii conductorului acoperit cu chiciură

şi presiunii vântului pe conductor, în regim de avarie:
2 2
g 9 c = g 3c + g 8 c [daN/m]

Determinarea încărcărilor specifice normate şi de calcul

Încărcările specifice, normate şi de calcul, se obţin din încărcările unitare, normate şi de
calcul, împărţite la secţiunea reală a conductorului.
gi
γi = [daN/m·mm2]
SC
Încărcări specifice normate
Încărcările specifice normate pentru conductorl active, se obţin din încărcările unitare
normate raportate la secţiunea reală a conductorului.
gi
γi = [daN/m·mm2]
Sc

Îcărcări specifice de calcul

Încărările specifice de calcul, se obţin din încărcările unitare de calcul împărţite la
secţiunea reală a conductorului.
g ci
γ ic = [daN/m·mm2]
Sc
 Încărcările normate şi de calcul pentru conductorul activ

NORMATE DE CALCUL
ÎNCĂRCĂRI unitare specifice unitare specifice
2
[daN/m] [daN/m·mm ] [daN/m] [daN/m·mm2]
1 Din masa conductorului
2 Din chiciura
3 Din masa conductorului şi chiciură
4 Din presiunea vântului maxim
5 Din presiunea vântului simultan cu
chiciură
6 Din masa conductorului şi presiunea
vântului maxim
7 Din masa conductorului cu chiciură
simultan cu vânt
8 Din presiunea vântului la avarie
simultan cu chiciură
9 Din masa conductorului cu chiciură şi
cu vânt la avarie

Calculul se va face similar pentru conductorul de protecţie.