Sf. Mare Mucenic Haralambie
(10 februarie)
Haralambie
- Sf.Sfintit Mucenic Haralambiefigureaza incalendarul bisericescpe data de 10
februarie.Rar astazi la noi ca nume de botez, dar bine reprezentat ca nume de familie,
Haralambie
- numespecific crestin - are origine greceasca, fiind compus din
chara
(„har“, „gratie divina“) si
lambos
(„lumina“, „stralucire“), deci talcuindu-se: „lumina harica“ sau „stralucire a harului“.In aria romaneasca se intalneste si sub forme ca
Haralamb
sau
Haralampie
, mai rar
Haralampi
sau
Haralambi
.
Pătimirea Sfîntului Sfinţitului Mucenic Haralambie, Episcopulcetăţii Magnesiei, şi a celor ce au pătimit cu dînsul(10 februarie)
(După Sfîntul Simeon Metafrast)
Împărăţind Domnul nostru Iisus Hristos, se risipea slujba care se făcea diavolilor şi sestrica închinarea idolească, pe vremea lui Sever, păgînul împărat al Romei. Atunci, încetatea Magnesiei vieţuia sfîntul episcop Haralambie. El învăţa popoarele cuvîntul luiDumnezeu, povăţuindu-le la calea mîntuirii şi le zicea: "Împăratul meu, Iisus Hristos,
1
a trimis pe prooroci şi pe apostoli cu puterea Duhului Sfînt, ca toţi oamenii, prin propovăduirea lor cea sfîntă, să se înţelepţească şi să meargă neabătuţi pe caleadreptăţii. Sever, împăratul vostru, a născocit cumplite prigoniri, ca să se aducă jertfeidolilor celor neînsufleţiţi şi să dea sufletele la moarte. Iar Iisus Hristos, Împăratulmeu, prin prooroci şi prin apostoli ne-a trimis cuvintele vieţii cereşti, prin carevrăjmaşii se izgonesc, şarpele se calcă, necredinţa se preface în credinţă, iar nălucireadiavolească piere şi cade cu cădere cumplită toată puterea vrăjmaşului. Să credem maimult cuvintelor care ne arată căile vieţii veşnice, decît să ne îndeletnicim în lucruricare ne aduc pierzare".Aceste cuvinte grăind sfîntul episcop, a fost prins de cei necredincioşi şi adus la judecată şi întrebare înaintea ighemonului Luchian şi a lui Luchie. Înaintea lor grăindacelea, ighemonul a zis: "Din prisosinţa inimii tale scoate gura ta cuvinte fără desocoteală, nealegînd binele de rău, dar să nu socoteşti, o, bunule bătrîn, că pentruacele cuvinte nu vei fi chinuit. De aceea, ascultă sfatul nostru, cîştigă-ţi obiceiurile cese cuvin la nişte bătrîneţi ca ale tale şi să-ţi alegi o socoteală mai sănătoasă, apoi să teapropii cu jertfe de zei, ca să nu punem pe tine chinurile pe care niciodată nu le-aicunocut".Sfîntul Haralambie a răspuns: "Eu care am îmbătrînit şi mi-am sfîrşit vremelnicaviaţă, nu voi să trec cu vederea bunătăţile cele nevăzute care sînt aproape". Mîniindu-se judecătorii, începură a pregăti cumplite chinuri şi ziseră: "Jertfeşte zeilor, o! răule bătrîn". Dar Sfîntul Haralambie răspunse: "Fiilor, nu jertfesc diavolilor, căci să ştiţi cădiavolii pe care îi cinstiţi se cutremură şi se scutură de semnul Crucii". Atunci judecătorii au poruncit să ia de pe dînsul sfintele veşminte şi dezbrăcînd pe sfîntul bărbat, cel cu chip îngeresc, au început a-l tortura, iar torturile erau într-acest fel: doislujitori l-au spînzurat şi l-au strujit cu unghiile de fier pînă ce i-au rupt toată pielea dela cap pînă la picioare. Iar sfîntul, fiind rănit cu totul, a zis către prigonitori:"Mulţumesc vouă, fraţilor, că, strujind trupul meu cel vechi, mi-aţi înnoit duhul, caredoreşte să se îmbrace în viaţa cea nouă şi veşnică". Zicînd sfîntul acestea, a căzutspaimă peste amîndoi slujitorii care îl torturau şi au zis către judecători: "Necinsteafăcută de voi omului acestuia se preface în cinste, iar torturile, întru răcorire. Oare nueste acesta Însuşi Hristos, Care, luînd asemănarea bătrînului bărbat, a venit săcerceteze Asia, ca să întoarcă pe locuitorii ei? Căci strujindu-se trupul lui cel mai tareca fierul, cu unghii de fier, acelea se topesc, iar trupul rămîne fără vătămare".Acestea grăind slujitorii, ighemonul a scrîşnit din dinţi şi a zis către dînşii: "O!slujitori răi şi leneşi la împlinirea poruncii, nu faceţi cele ce vi s-au poruncit, ci apăraţicu cuvinte pe cel osîndit la chinuri".Slăbind slujitorii, au început a mărturisi şi a preamări puterea lui Hristos, care întărea pe pătimitor şi amîndoi au fost tăiaţi pentru numele lui Hristos, iar numele lor estePorfirie şi Vaptos. Asemenea şi trei femei, privind la pătimirea mucenicului au crezutîn Hristos şi preamăreau pe sfîntul şi preaputernicul său nume; deci şi pe ele le-au
2
tăiat îndată. Atunci Luchie s-a sculat de la locul său, a luat singur uneltele de tortură şia început a-l chinui pe Sfîntul Haralambie, strujindu-i tare trupul. Dar îndată i s-aurupt mîinile din coate, ca tăiate de o sabie, apoi s-au lipit şi atîrnau de trupulmucenicului. Luchie, căzînd fără mîini la pămînt, striga: "Omul acesta estefermecător. Ajută-mi, o, ighemoane". Iar ighemonul, alergînd şi văzînd mîinile aceluiaagăţate de trupul mucenicului, a scuipat în faţa acestuia şi îndată capul ighemonului s-a sucit înapoi.Magnezienii, fiind cuprinşi de mare frică, au rugat pe sfînt, zicîndu-i: "Lasă mînia şiîntoarce dumnezeiasca pedeapsă, că îţi este poruncit să nu răsplăteşti rău cu rău". Iar Sfîntul Haralambie le-a răspuns: "Viu este Domnul Dumnezeu, că nu este răutate îninima mea, nici vicleşug în limba mea. Să ştiţi că Hristos Dumnezeu a pedepsit peîncepătorii cei fărădelege. El ne va da nouă viaţa veşnică, iar pe cei păgîni îi va pierde".Atunci toţi strigară către Dumnezeu, zicînd: "Să nu ne pierzi pe noi, cei care Ţi-amgreşit Ţie, Doamne. Iartă-ne pe noi, o! Dumnezeule, căci acum ai pedepsit pe boieriinoştri, ca să ne aduci la lumină şi să ne faci vrednici vieţii veşnice". Atunci a crezut înHristos o mulţime de lume. Luchie a zis: "Omule al lui Dumnezeu, îngere alDomnului, miluieşte-mă pe mine, căci mă doare cumplit! Iată, mîinile mele teîngreuiază, fiind agăţate de trupul tău. Deci rînduieşte-le la locul lor, ca să scapi degreutate, şi eu să mă izbăvesc de durere; iar de vei face aceasta, voi crede şi eu înDumnezeul tău".Sfîntul a făcut rugăciuni către Dumnezeu, zicînd: "Mulţumim Ţie, Stăpîne, Care ne păzeşti totdeauna şi Care ai venit în trup! Învăţătorul meu, caută spre smerenia celor ferecaţi şi dezleagă din legăturile pedepselor pe judecătorii aceştia şi mă vindecă pemine martorul tău, cel cu totul rănit". Atunci un glas s-a auzit din nori, zicînd:"Bucură-te, Haralambie, luminătorul pămîntului şi strălucitorul cerului, părtaş alîngerilor, împreună vieţuitor al proorocilor, prieten al apostolilor şi împreună vrednicostaş al mucenicilor. Am auzit rugăciunile tale şi am primit cuvintele buzelor tale. Iatăcuvîntul tău să fie vindecare bolnavilor". Şi îndată se tămăduiră Luchie şi Luchian,ighemonul. Apoi Luchie a căzut la picioarele mucenicului, cerînd Sfîntul Botez, pecare l-a şi cîştigat, iar ighemonul s-a lăsat de prigonirea creştinilor, pînă ce va înştiinţa pe împărat.Într-acea vreme, mulţi, alergînd la sfînt, s-au botezat, mărtu-risindu-şi păcatele şi cei bolnavi de diferite neputinţe primeau tămăduiri. Luchian, ighemonul, ducîndu-se laîmpăratul Sever, care era atunci în Antiohia Pisidiei, i-a spus toate cele ce s-au făcutîn Magnesia, zicînd: "S-a arătat un om între noi, din adunarea galilienilor, care îiîntoarce pe toţi de la zei, iar bolnavilor le dă sănătate. Şi Luchie, tămăduindu-se, acrezut în Hristos şi toată Magnesia a primit credinţa lui, iar eu, însănătoşindu-mă, amvenit aici, să spun acestea împărăţiei tale". Sever, auzind acestea, s-a umplut de mînieşi a strigat: "O! veşnici zei, cei necinstiţi de oamenii necredincioşi, de ce s-a întărit pe
3
Search History:
Result 00 of 00
00 results for result for
p.
Recommended
More From This User
Notes
Load more
