Professional Documents
Culture Documents
Întrebări de toamnă
poezii
1
2
Recunoscând încă o dată valoarea învăţăturii
apostolului Pavel, care spune: „Mulţumiţi lui Dumnezeu
pentru toate lucrurile”, aş vrea să aşez în prima pagină a
acestei cărţi de poezie mulţumirile şi recunoştinţa mea
faţă de harul inspiraţiei primit de la Domnul într-un
moment de răscruce al vieţii mele. Îi mulţumesc lui
Dumnezeu pentru darul gândurilor venite de sus şi
îndreptându-se din nou într-acolo. Le mulţumesc soţiei
mele, Eleonora, şi fiicei mele, Georgiana, pentru
participarea emoţională la apariţia acestui volum de
versuri, şi aduc mulţumiri deosebite celor care au
participat la redactarea lui, neobositului Daniel Sebeşan
şi soţiei sale, Laura. Totodată, îmi exprim gratitudinea
faţă de cei care au contribuit financiar la publicarea
acestei cărţi. Fie ca mesajul poeziilor din aceste pagini
să ne apropie mai mult de Domnul Dumnezeu!
Magu L.
3
4
CAPITOLUL I
PENTRU CER
5
Ai noştri ani
Ai noştri ani,
Ce trec grăbiţi
Şi obosiţi prin lume,
Ne duc cu ei - cârmaci cuminţi -
Chemându-ne pe nume.
Ai noştri ani,
Ce trec tăcuţi
Ca peste crâng lăstunii,
Ne fac mai sfinţi, mai pricepuţi
În încercarea lumii.
Ai noştri ani,
Ce trec frumos
Ca bărcile pe ape,
Ne duc aproape de Hristos,
De cerul Lui aproape.
Ai noştri ani,
Ani de tumult,
De trudă şi de muncă,
Ne lasă pasul mai mărunt
Şi faţa tot mai suptă.
Ai noştri ani
- tot mai puţini
la fapte şi la număr -
Ne lasă ochii mai senini
Şi crucea... mai pe umăr.
Ai noştri ani,
Trecând ca nişte clipe,
Încearcă-n van
Trecutul să-nfiripe.
Dar nu e timp
Nici de prezentul tot -
Să poţi s-aşezi
Bunic lângă nepot.
Ai noştri ani,
Mai iuţi decât cocorii,
Se pierd pe drum
Ca uruitul morii.
Degeaba-ncerci
În taină să-i opreşti,
Că poţi s-ajungi
Mai singur decât eşti.
Ai noştri ani,
Bătând din aripi grele,
Se-nalţă-ncet
Dar hotărâţi spre stele.
Degeaba caut
În mână să-i adun
Când au trecut
De zarea cea de fum...
Ai noştri ani
- corăbii vechi pe ape -
Se duc târzii,
Veciile s-adape...
Degeaba-ncerci
Să-i ancorezi de lună,
Că tot se duc,
Cu tine împreună...
7
Alb
Ce alb
E albul -albul în lumină!
Ce albă-i floarea albă din grădină...
Dar mult mai alb
E albul Lui
-albul albit al cerului.
Ce alb
E albul–albul alb de crin!
Ce albă-i floarea
Grea, de rozmarin...
Dar mult mai alb
E albul sfânt
Al celor smulşi de pe pământ.
Ce alb
E albul norilor de sus!
Ce albă-a fost
Cămaşa lui Isus...
Dar mult mai alb
E albul infinit,
Al sufletului declarat neprihănit.
Ce alb
E albul câmpului bogat!
Ce albă e zăpada
Când ninge-mbelşugat...
Dar mult mai alb
E tronul Lui ceresc,
Mare şi alb-un alb împărătesc.
8
Alegere
9
Altruism
Ea-mplineşte de minune
A Lui vorbă de-ndurare:
„Din bucata ta de pâine,
Să împarţi la fiecare!”
Ia exemplu de la Lună,
De iubire, de iertare,
Şi din partea ta cea bună,
Să împarţi la fiecare.
10
Tu reflectă ca şi luna,
Şi lumina, şi iubirea,
Dăruind nestins, într-una,
Harul şi compătimirea.
Am ceva de spus
Angajament
13
Ascultare
Al mării val,
Bătând înspre mal,
Ne-aduce din larg
Marea în prag.
Al mării vânt,
Bătând neînfrânt,
Ne-aduce din zare
Timp şi depărtare.
A mării putere,
Pornită spre stele,
A fost limitată
De Mâna ridicată.
Nu te-nspăimânta,
Că marea, şi ea,
Ascultă de El
Şi face la fel.
Tu de cine asculţi
În lumea cu munţi?
Ascultă-I Cuvântul
Ca marea, urmându-L.
Aşteptare
Bartimeu
15
Tânjeau să dezlege-al luminii mister.
- Ai milă de mine, Isuse, ca David!
Atinge-Te astăzi de ochiul meu palid
Şi pune-l la masă pe „Mefiboşet”...
Eu, masa luminii, demult o aştept!
Bucuria mântuirii
Ce bucurie ne-ntreruptă
E-n locul unde e Hristos
-un veşnic jubileu de nuntă,
O sărbătoare cu folos!
Ce bucurie nevisată
În cupe de-aur poţi s-aduni,
Când cu Hristos ai parte dată
Şi-n suflet cor de rugăciuni.
Ce bucurie ne-ntrecută
În suflet El îţi poate da,
Când Cerul rugile-ţi ascultă
Şi tu asculţi povaţa Sa.
16
Ce bucurie nefirească
Hristos îţi dă, cu plâns şi cânt,
Când Duhu-ncepe să-nnoiască
Viaţa ta pe-acest pământ.
Rămâi la crucea-nsângerată,
Cu îngerii şi mântuiţii;
Aici e pacea nevisată,
Ce ţine echilibrul minţii.
Cartea
Cămaşa
Ceas final
Ceasul
Chivotul
Creştini bolnavi
Crucea
Crucile
24
Te chem la crucea dintre ele,
Te chem la crucea dintre stele,
Ca sângele ce-a curs cu har
Să şteargă drumul tău murdar
Printre minciuni şi munţi de rele,
Şi azi să te-nnoiască iar.
Culorile
Cuvântul
Eliberare
În imensitatea mare,
Marea e mereu captivă,
S-ar întoarce spre izvoare
Şi încearcă-o tentativă.
Vrea şi el eliberare
Dorul de înalt îl arde.
Dar adâncul e prea mare,
În a morţii vale şade.
27
Doamne, vino tu acuma
Şi dezleagă-mă pe veci.
Vreau... la-ntrecere cu luna
Pe a cerului poteci.
E vremea noastră
Exodul
Farsa
Florile
Foc străin
Germinare
Hotarul
Împlinind Cuvântul
Indicatorul
Întâiul Miel
Şi mieii-aceştia mercenari
Umplut-au timpul şi pustiul,
Înlăturând pedepse mari,
Păcate multe, bice tari,
Dar nefiind decât stegari
39
Ai Jertfei ce trecuse râul.
Ei doar împins-au mai departe,
Spre Golgota, păcatul firii,
Tributul greu al omenirii,
Lăsând cu spini toţi trandafirii.
Nicicând ei n-au trecut prin moarte
Nestăvilitele păcate.
Întoarcere
Ispitirea
Să umblăm cu hărnicie
Prin grădinile cu stele,
Şi să-i facem bucurie,
Cultivându-l cu zorele.
Am crezut că e Stăpânul,
Aşteptând în faţa porţii
Şi, necunoscând străinul,
Am mâncat din Pomul Morţii.
Şi să ştii că ispitirea
Duce, negreşit, la moarte;
Căci în iad e osândirea
Ispitirilor deşarte.
Isus
La geam
La umbra tăcerii
44
N-avem colţari şi drumul e în coastă...
Urcăm spre Cer sătui de oboseală.
Şi Te chemăm, ne fii Tu călăuză -
E drumul Tău şi-l ţii secret în palmă...
Ajută-ne din lumea cea de spuză
Să Te urmăm prin a tăcerii vamă.
Leproşii
Magii
Mă-ntorc
47
Sub cruce e aceeaşi cuprinzătoare zare
Ce loc îmi face iarăşi printre aleşii Tăi.
Mă-ntorc şi am nevoie să fiu iertat de Tine,
Şi freamătul iertării să mă cuprindă-n braţe,
Să-nvăţ iar alfabetul trăirilor sublime,
Să uit ademenirea lumeştilor prefeţe.
Marea
Marea vieţii
Mariaj
(dedicaţie pentru Anca şi Mugurel)
Marţienii
Maturizare
Mielul ciudat
Ce miel ciudat
Mi-a dat în iarnă oaia
Când m-a chemat să-ndeplinesc tot ritul!
Cu ochii lui privea în ochi cuţitul
Şi-l întreabă: - Nu-ţi place behăitul
De stai tăcut şi gânditor - ca gaia?
Ce miel ciudat,
Îmi luă din mâini cuţitul,
Pe gât şi-l potrivi grăbit îndată,
Să crească dur, cu lecţia-nvăţată,
Să fie primul în prezisa dată
Când mieilor le va suna sfârşitul.
Ce miel ciudat,
Născut doar pentru moarte...
Ce sens ciudat dă viaţa primăverii,
Să nu aştepte-n viaţă miezul verii,
Ci ca lămpaşul blând în umbra serii,
Să ardă scurt în valea cu păcate.
Ce miel ciudat
Născut în neputinţă,
Crescut în înfrăţire cu cuţitul,
Ducându-şi crucea zilnică şi timpul,
Şi-apoi tăcut să-şi fluture sfârşitul,
Să credem noi c-a fost din neştiinţă.
Ce miel tăcut
Crescut-am cu chirie,
El pavăză nicicând n-a vrut să fie,
Dar a fost scut.
53
Mileniu
Mileniul trei
El vrea să ne pecetluiască,
La cer să ne ‘nalţe pe nori
Şi-n ceasul de jale cerească,
Să fim lângă Tron, printre nori.
Mintea ta
Mintea ta e ca o moară
Care macină întruna
Fie perle de comoară,
56
Fie praf ce-a strâns furtuna.
Mintea ta e o maşină
Cu-alergări neobosite,
Ori pe calea Lui, senină,
Ori prin hăuri cu ispite.
Mintea ta e ca o scenă
Ritmică-n desfăşurare...
Cu actori - actori problemă -
Ori cu sfinţi lucind în zare.
Mintea ta e ca o carte
Scrisă pentru veşnicie,
Ori cu litere deşarte,
Ori cu har şi măreţie.
Moarte şi Înviere
Şi ca un miracol, sămânţ-aruncată
A prins iarăşi viaţă în lutul-noroi
Şi-o sfântă-nviere a fost proclamată
Şi-o sfântă-nviere ne-aşteaptă pe noi.
Moartea Lui
Mulţumire
Naştere în Betleem
Noapte de Paşte
Nu vătămaţi
Ochii Lui
Odă mântuirii
Oiţele
Bălaiele stele,
Oiţele mele,
Cum pasc peste zare
Cu alte mioare.
Bălţatele stele,
Visele mele,
Cum pasc peste luncă,
Şi intră în strungă.
Pestriţele stele,
Lacrimile mele,
Cum pasc împreună
În lumea cea bună.
Seinele stele,
Ferite de rele,
Cum pasc de frumos
În turma lui Hristos.
Omul nou
Ar vrea şi el să se impună,
Stăpân să fie, peste toate,
Şi-i spun încet: „Tu nici o brumă
Nu iei din lumea cu păcate...
Pe tine, tu să te păstrezi
Curat şi neatins de pată!
Şi voia Lui s-o onorezi,
De vrei să ai în cer răsplată!
Omule…
Păcatul
Perseverenţă
Perspectivă
Mă-ntrebi ce fac?
Cui dau acuma vamă?
Ce vechi iluzii îmi răsfiră părul?
O să-ţi răspund:
71
Mă lupt cu adevărul,
Să-l înţeleg, şi să îl iau în seamă!
Dar tu, ce faci?
Ce firavă-ntrebare
Îţi mai boţeşte tâmpla şi viaţa?
Aştept răspuns. E numai dimineaţa,
Cu hamul ei de trudă şi-alergare.
Mă înfior...
Ce tristă perspectivă
A clipei descărnate şi-a sudorii!
Dar unde e sclipirea aurorii
Stârnind scântei în mintea-ţi inventivă?
Să-l înţelegi pe El,
Măritul Rege -
El e Viaţa, Calea, El e Cerul!
Când rugini-vor marmura şi fierul,
Va-ncepe-o viaţă nouă: Adevărul.
Petala
Din lumea pierdută, acasă mă-ntorc,
Cu trudă şi mâinile... goale,
Că-n lumea de spini, în veci nu e loc
Pentru-ale Iubirii petale.
Petală am fost, dar smulsă de vânt
Şi dusă-n pustiul cel mare,
Cu păsări de pradă, ce aripi întind,
Să-ntunece lume şi zare.
Acasă mă-ntorc din lumea de spini
- petală călcată-n picioare -
„Primeşte-mă, Doamne, că vin să-mi alini
Durerea şi trista-ntristare...”
Cu sufletul gol şi timpul pierdut
Măcinând la morile lumii,
De dor măcinat: „Să nu fi-nceput
72
Acest episod al ruşinii...”
Pledez vinovat
Potopul
Privesc
Psalmul 139
Pseudodefilare
80
Sunt libertăţi ce încă se mai lasă,
Nu ştii de ura-i zâmbet sau grimasă,
Şi să iubeşti îţi trebuie procură.
Dar când în rugăciune defilează
Genunchiul, gândul, inima întreagă,
Poţi spune-atunci că libertatea-i trează
Dar ea nu e nespus, nespus de largă.
Rănile
Răspuns
Mă-ntrebi ce fac?
Ce linişti am, ce trudă?
Ce herghelii îmi trec prin bătătură?
Ce focuri mari mai ard în buturugă?
Cum mai menţin cântarea mea de rugă?
82
Cât mai alerg prin lumea cea de zgură?
Nu ştiu nici eu –
Dar el îmi ţine pasul
Şi mi-a-nsemnat
Demult, pe câmp, popasul.
Dar până-atunci
Încerc să-nvăţ trăirea ;
Învăţ să cresc, să umblu în lumină,
Învăţ să cred când îndoiala-i plină,
Şi să-i ajut pe cei ce vor iubirea.
Şi-apoi, atunci,
Voi coborî în lunci.
Mă-ntrebi ce ard?
Ce combustibil rece
Îmi mai procură ochii mei de gheaţă?
Răspund corect – a Duhului povaţă
Îmi ţese tainic pânza de brocart.
Răstignirea
Regenerare
Revenire
Trecutul Om,
Hristos şi Domn,
Trimis din slavă
De lumea întreagă
Vrea azi să revină!
Creştinii-n rugină
Nu-L mai aşteaptă,
Nu-L cheamă în şoaptă.
Eternul Domn,
Hristos şi Domn,
E-atât de-aproape
Pe ceruri şi ape,
Aşteaptă doar clipa...
Să strângem risipa
De suflete moarte,
Le vrea El pe toate.
85
Hristosul Om,
Hristos şi Domn,
Te cheamă azi, frate,
Om în libertate,
Să fii iar lumină
Şi candelă plină...
Şi sare cu gust
Pe drumul îngust.
Omul - om,
Hristos şi Domn,
Curând o să vină
Pe nori de lumină...
Tu eşti întuneric,
Lucind luciferic –
Hai, vino la El,
Să te facă la fel
De alb cum e El.
S-a isprăvit …
Trecută ne e vremea
Şi-amiaza a trecut,
Să nu ne prindă lenea
Şi lucrul nefăcut.
Să ne grăbim de-acuma
Să-I tot mărim câştigul
Păzindu-I bine turma
Şi ascuţind otigul.
Să ne grăbim de-acuma
Să punem în lucrare
Şi duhul şi inima
Şi-o râvnă tot mai mare.
Salvare
Sărbătoare
Soluţia
93
Stele liniştite
Stelele, noaptea,
Sfidând parcă moartea,
Se înalţă spre cer
Din lumea de fier.
Stelele, seara,
Sfidând oboseala,
Pleacă să caute
Tărâmuri înalte.
Stelele, ziua,
Amintind de Iosua,
Lucesc mai departe...
Dincolo de moarte.
Stelele-ntr-una,
Sfidând mătrăguna
Ce-aduce otravă,
Cuminţi stau pe tavă.
Stele rotite,
Spre ceruri pornite,
Luciţi mai departe
Neatinse de moarte!
Stele divine,
Mă luaţi şi pe mine
În lumea Lui vie,
Să devin veşnicie!
94
Stelele
Stelele-nalte,
Lucind de departe,
Vestesc veşnicia
Ce-aduce Mesia.
Stelele-n taină
- vechi nasturi de haină -
Vestesc ne-ncetat
Al Său har bogat.
Stelele toate,
Prin lume plecate,
Vestesc mântuirea
Ce-aduce iubirea.
Stelele mici,
- roi de furnici -
Vestesc cum Hristos
Ne-nalţă de jos.
Stelele-ntinse,
De Domnul aprinse,
Vestec judecata
Ce-aduce răsplata.
Stelele albe,
Dispuse în salbe,
Vestesc măreţia
Ce-aduce vecia.
Stelele Tale,
Deschise-n petale,
Vestesc bunătatea
Ce-o dă libertatea.
95
Sunt ani …
Tatăl nostru
Crească-mpărăţia,
Până la Chilia.
Până la Nădrag,
Pune al ei prag.
Dă-ne şi iertare,
Cât o largă zare...
Marea Românie
Harul Tău să-l ştie.
Să se-nalţe tare
Până la hotare.
Şi să ne iertăm,
Să ne-apropiem,
Şi, în înfrăţire,
Să Îţi dăm cinstire.
Nu ne du-n ispită...
Cât e de cumplită!
Ci ne izbăveşte,
Haru-n noi îl creşte.
Fie-a Ta puterea,
Slava şi averea
Şi Împărăţia
97
Peste România!
Templul
98
Timpul
Şi desagi cu suferinţă
Îmi aduci pe coridoare...
Unde-i sfânta mea credinţă?
Cui vânduşi a mea iertare?
99
Ţară de credinţă
Să nu înainteze păgănismul,
Să nu se instaleze Antichristul,
Să nu se rupă a credinţei glie,
Să nu se spargă-albastrul din tărie.
Ucenicie
Ura
Va urma...
Verificare
Veşnicia
Veşnicia e schimbare
Şi de timp dar şi de viaţă...
E a harului chemare
Prefăcută-n dimineaţă.
Hotărăşte-te acuma:
Ce vrei? Timp sau veşnicie?
Timpul este numai spuma,
Veşnicia-i apa vie.
Veşnicia e viaţa
Convertibilă prin fapte...
Timpul se va pierde-n ceaţă -
Ea? Va merge mai departe.
Viaţa
Viaţa ca o alergare
Viaţa mea …
Viaţa noastră
Vindecarea slăbănogului
Viziune
Vocile
Zacheu
114
CAPITOLUL II
115
Amintire gravă
Cimitirul
Cimitirul Anelor
(la moartea mamei mele)
Coborâre
Întrebări
Mame
Morţii
Morţii noştri
Mă-ntreb cu-ngijorare
Unde-s atâţia morţi,
Că simt că lumea-i plină
Şi grea de-oameni morţi!
Şi înţeleg de-acum
Că-n lumea mea cu morţi,
E vie numai moartea...
Noi viii suntem morţi.
Mă-ntreb cu întristare
De ce-s atâţia morţi
Când moartea e o stare
Cu dor, cu-ntunecare,
Cu strigăte amare
De dincolo de porţi.
121
Bogată-i numai moartea,
Că are-atâţia morţi.
122
CAPITOLUL III
PENTRU TOAMNE
123
Alunecare în toamnă
Şi ca un semn şi ca o înfruntare,
Mari păsări bat din aripile grele.
Din zborul lor rămân în urmă stele,
Speranţe ale lumii muritoare.
Autumnală
Tufe sângerii
- roşii draperii -
Zarea şterg de fum
Şi se face drum
Printre amintiri -
Postume priviri.
Vechiul pipirig
Tremură de frig,
Ţevile-şi adună
Şi metalic sună
Al iubirii ceas -
Trecător popas.
Mă ascund şi eu
Într-un vechi muzeu
De tăcuţi mesteceni
Şi ascult cum legeni
Ploaia peste lume
Şi mai ştergi un nume.
Cocorii
Zugrăvind zig-zaguri
125
Zilnice pe zare,
Lunecă spre larguri
Umbre călătoare.
Nori ca de zapadă
Trec vâslind din aripi -
Veche promenadă,
Uriaşe sarici.
Necurmat oracol...
An de an, mereu,
Cheam-acest spectacol
Bunul Dumnezeu.
Echinocţiu
Focul
Gara
Instalarea iernii
Întrebări de toamnă
Mă deranjează întrebarea-aceasta,
Parcă sunt pom, inelele să-mi număr.
Crescută-i umbra vieţii pân` la umăr
Şi-n dealul meu e nisipoasă coasta.
Mă-duioşează însă-mpuşcătura
De sâmbure, ochit de-un straşnic înger,
129
Mă uit în geam şi parcă-ncep să sânger
Lovit cu bruma şi degerătura.
Liniştită toamnă …
Liniştită toamnă,
Palida mea doamnă,
Tragice petale
Îmi aşterni în cale.
Liniştită toamnă,
Elegantă doamnă,
Cum laşi peste lume
Simfonii postume...
Liniştită toamnă,
Faci furori, o, Doamnă,
Printre trandafiri
- cataleptici miri.
Liniştită toamnă,
Primadonă, doamnă,
Tu goleşti tot cerul,
Să încapă gerul...
130
Maternitate
Sfântă toamnă-nsărcinată
Cu îngheţ şi mari mistere,
Când tu naşti la data dată,
Fuge vara-n emisfere.
Mesaj de toamnă
Mirii toamnei …
132
Ne desfrunzim de-a-pururi de ani şi tinereţe
Şi creşte muşchiul vremii pe creştetul bătrân...
Ciocănitoarea morţii ar vrea acum să-nveţe
În trunchiul nost’ să caute lăcustele de fân.
Noi, înţelepţi şi harnici, spre seve ne retragem,
Plecăm spre miezul lumii, suntem oneşti fachiri...
Acolo, cald e gândul, de vorbe nu ne plângem,
Şi-n zarea veştejită suntem ai toamnei miri.
Ninge pe Banat
Ninge pe Banat
trist şi legănat.
Fulgii parcă sunt
brazde de pământ,
turme mari de miei,
focuri şi scântei.
Ninge în clisură
ca în bătătură.
Ninge greu în pustă
133
peste zarea-ngustă
şi veghind Timişul
albeşte Armenişul.
Ninge ca-n baladă
pomii cad pe stradă,
stele cad în noapte,
oameni cad în moarte.
E zăpadă multă
pentru mormânt şi nuntă.
Oameni de zăpadă
Prag de iarnă
Schimbare
Teamă
Toamna
Vineţie, toamna,
Cuiburi de frunzare
Leagănă pe ceruri
- tainică chemare.
Vineţie, toamna,
Mână peste vie
Uriaşe fumuri
- grabnică solie.
Vineţie, toamna,
Reci lumini de gheaţă
Scapără pe vârfuri
- tragică speranţă.
Vineţie, toamna
Umblă peste şesuri
Cu mănuşi de ierburi
- veşnice-nţelesuri.
Vineţie, toamna,
Lasă pe-nserate
Ploi în strâmta zare
Şi fiori în sate.
Vineţie, toamna,
Poartă peste luncă
Amintirea verii
Cu sclipiri de nurcă.
Vineţie toamnă,
A mirării Doamnă,
138
Semne de-ntrebare
Pui peste hotare...
Toamnă udă
Toamne
Ce toamne vagi,
Pustii şi largi,
Trec peste noi
Şi lasă ploi...
Ce toamne lungi
Adună-n dungi
139
De codri mari
Frunze de-arţari...
Ce toamne multe
Fac timpul punte,
Să poţi să pleci
Pe vechi poteci...
Ce toamne reci,
Pe unde treci,
Lasă-n grădină
Pomii-n ruină...
Ce toamne dese
Şi ne-nţelese
Lasă în iarbă
A morţii salbă...
140
CAPITOLUL IV
PENTRU TINE
141
Atenţie, muzeu
Calul orb
Castelul Peleş
Continuare
144
Continuăm trecuta-ne trăire -
E moartea o primire-n mănăstire.
Elegie
Cavalcade mari de fluturi,
În penumbra înserării,
Vin să apere cu scuturi
Şi cu zumzet briza mării.
Să tot bată peste lume
Şi s-aducă sănătate,
Aer proaspăt – cinci volume,
Şi legende parfumate.
Mateloţi în păr cu stele,
Valu-n braţe să-l cuprindă,
Şi pe plaja tâmplei mele
Luna raza să-şi întindă.
Să ne bântuie furtuna
Şi reflexele iubirii
Şi, înfiorând laguna,
Să-nflorim ca trandafirii.
Cavalacade mari de fluturi,
În penumbra înserării,
Pună sfinte azimuturi
Peste valurile mării.
Şi să ne alinte briza
Prin parbrizele celeste,
Până ce va trece criza
Rătăcirilor aceste.
Şi, crezând prea scurtă clipa
De delir şi sărbătoare,
Să continuăm risipa
Într-o altă înserare.
Grijă pentru copiii mici
Să nu lăsaţi copiii în sicriu!
145
Vegheaţi sau nu, sau singuri să se joace ;
Ei pot fi prinşi de grelele capace
Ce cad mereu ca ceaţa peste râu.
Să nu lăsaţi copiii în capac...
Ei se ascund, ca morţii după lună ;
Siciriul s-ar putea să vrea să spună
Să fie-nchis pentru un sfert de veac.
Gropi oficiale
Hotarul calomniei
Înfrăţire
Mioriţa
Noaptea, pe poteci,
Să te duci, să treci
Prin umbră şi inel,
Ca să dai de el.”
Dincolo de moarte,
Fluieră departe
Fluierul durerii
În amiaza verii.
Se iviră zorii …
150
Când, în prundul morii,
Maica stă şi plânge
Pe urme de sânge.
“E plecat din lume …
N-au fost numai glume
Vorbele de lână
Spuse pe la stână.”
Maica rătăceşte,
Pasul îşi grăbeşte
Şi se pierde-n zare,
Adunând mioare.
Dincolo de moarte,
Fluieră departe
Fluierul durerii
În amiaza verii …
Mormântul ce a fost
Mureşul
Vânzătoare graţioase
Ca şi florile-n grădină,
Schimbă vorbe armoniose
Cu clientela anodină.
Povara trecutului
Preţuri noi
Prudenţă
Regăsire
Cu puterea disperării
Şi curajul înfrunzirii,
Sap mormintele iubirii
Şi le mut din calea mării;
E o sfântă acalmie...
Şi-n acest moment de pace,
Încet, valul se desface
Şi iubirea reînvie.
Şi va fi o revenire
Regăsire, reînviere...
Lăcrima-va în tăcere
Vechea plajă, de uimire.
Viorile
160
CUPRINS
38 70. Peta
39 la
40 71. Peti
41 cul
42 72. Plân
43 gea
44 Avr
45 aam
46 73. Pled
47 ez
47 vino
48 vat
49 74. Pled
50 oari
51 e
52 pent
53 ru
54 Cart
55 e
56 75. Poc
57 ăinţ
58 a lui
59 Petr
60 u
61 76. Poto
63 pul
63 77. Priv
64 esc
65
66
163
78. Psalmul 139 79
79. Pseudodefilare 80
80. Rănile 81
81. Rănile Lui 81
82. Răspuns 82
83. Răstignirea 83
84. Regenerare 84
85. Revenire 85
86. S-a isprăvit 86
87. Să fim mai treji 87
88. Să ne grăbim 88
89. Salvare 89
90. Să-nvăţ 90
91. Sărbătoare 91
92. Sfaturi pentru marea călătorie 92
93. Soluţia 93
94. Stele liniştite 94
95. Stelele 95
96. Sunt ani... 96
97. Tatăl nostru 97
98. Templul 98
99. Timpul 99
100. Ţară de credinţă 100
101. Ucenicie 101
103. Ura 102
104. Va urma... 103
105. Verificare 104
106. Veşnicia 104
72 107.
73 Viaţa
73 108.
74 Viaţa ca
75 o
76 aler
77 gar
78 e
164
109. Viaţa mea... 106
110. Viaţa noastră 107
111. Vindecare orbului din 107
naştere 108
112. Vindecarea slăbănogului 110
113. Viziune 111
114. Vocile 112
115. Zacheu 113
105
165
14. Ninge pe Banat 133
15. Oameni de zăpadă 134
16. Octombrie 135
17. Prag de iarnă 135
18. Schimbare 136
19. Teamă 137
20. Toamna 138
21. Toamnă udă 139
22. Toamne 139
166
167