Rezolvare varianta 4 Limba Romana

Varianta 4
SUBIECTUL I (40 de puncte)

1. Sintagma “deolaltă amândoi” pare a fi un pleonasm, întrucât cele două cuvinte

sunt apropiate ca sens. Eul liric foloseşte această alăturare a cuvintelor pentru a
accentua distanţa dintre cei doi îndrăgostiţi, imposibilitatea împlinirii cuplului
erotic: “tot mai departe, deolaltă amândoi”.
2. În versul “Departe doară luna cea galbenă - o pată”, linia de pauză se
foloseşte în interiorul enunţului pentru a delimita apoziţia explicativă “o pată”,
referitoare la “luna cea galbenă”. Linia de pauză are rol stilistic, deoarece atrage
atenţia şi asupra atitudinii afective a eului liric, marcând totodată intonaţia
deosebită ce exprimă admiraţia. Linia de pauză poate fi pusă aici şi înaintea unei
comparaţii asindetice (care nu e introdusă prin adverbul “ca” - cf. “IOOP” -
Academia Română).
3. Sinonime: tot = întreg, mult, continuu; un pâlc = un stol; pierzându-se =
depărtându-se, dispărând; suferitoare = triste, chinuitoare;
4. Sens denotativ: Îmi place să mă dau pe gheaţă iarna.
Sens conotativ: El are o inimă de gheaţă şi de aceea a rămas fără prieteni.
5. Figuri de stil:
*“Oceanul cel de gheaţă” – metaforă ce simbolizează imposibilitatea împlinirii
sentimentului de iubire, ca ideal al eului liric.
*“luna cea galbenă” – epitet cromatic, ce ilustrează tristeţea astrului tutelar, ca
martor tăcut al iubirii pierdute.
6. Mărci lexico-gramaticale:
- verbe şi pronume la persoana întâi: “noi”, “mi-aduc aminte”, “mi-apare”, “mă –
ntunec”, “îngheţ”;
- vocativul “iubito”;
- adresarea directă - prezenţa persoanei a II-a singular: “tu”, “te pierzi”.
7. Versurile sunt lungi, având măsura de 13-14 silabe şi rima împerecheată.
8. Caracteristici ale poezie romantice:
- tema iubirii;
- sentimente romantice ale eului liric: nefericire, tristeţe, melancolie provocate de
imposibilitatea iubirii;
- spaţiul cosmic este simbolizat prin cadrul nocturn, în care luna şi stelele sunt
motive romantice
- contemplarea naturii prin descrierea peisajului cu puternice reverberaţii în
sensibilitatea eului liric.
9. Titlul “De câte ori, iubito…” este reluat în incipitul poeziei pentru a accentua
suferinţa provocată de rememorarea clipelor de fericire pierdută. Vocativul
“iubito” constituie tânjirea disperată a eului liric, iar punctele de suspensie
prelungesc, parcă, într-un timp nedefinit, sentimentul de melancolie. Structura
“de câte ori” exprimă frecvenţa amintirii, neputinţa eului liric de a uita fericirea
trecută şi devenită acum “ocean de gheaţă”.
Fără iubită, eul liric se simte “din ce în ce mai singur”. Iubirea lor este neîmplinită
şi se eternizează prin starea de dorinţă.
10. Incipitul poeziei reia titlul, “De câte ori iubito…”, exprimând suferinţa eului liric
la amintirea iubirii trecute, care are efect dezolant asupra sensibilităţii poetice,
simbolizat prin metafora “oceanul cel de gheaţă” care-i chinuie sufletul.
Revenirea iubirii, sugerată prin epitetul metaforic şi cromatic “bolta aurie”, este
imposibilă, întrucât la orizont nu se arată nicio stea, ca simbol al deznădejdii.
Luna, ca astru tutelar şi martor al fostei iubiri, este palidă de tristeţe, ipostază
exprimată prin epitetul cromatic “luna cea galbenă” şi prin apoziţia explicativă “o
pată”.

SUBIECTUL al II-lea (20 de puncte)

Pârâul Rece, 29.06. 2007 ***

Dragă Carmina,

Mă aflu în tabăra de la Pârâul Rece, unde îmi petrec o săptămână din vacanţa
de vară, împreună cu un grup de colegi. Totul aici este minunat, vremea este
superbă şi am parte de relaxarea mult dorită.
Programul nostru îmbină divertismentul cu normele riguroase pe care trebuie să
le respectăm. Profesorii sunt toleranţi şi ne implică în activităţi ludice plăcute şi
interesante. Ieri am organizat un picnic la poalele muntelui. şi a fost cu adevărat
încântător. Mi-am făcut mai mulţi prieteni din oraşe diferite şi mi-aş dori foarte
mult să păstrez legătura cu ei şi să-i invit la noi la Bucureşti, ca să-i cunoşti şi tu.
Pe lângă atâtea lucruri frumoase, să ştii că există şi dificultăţi. Cel mai greu îmi
este cu trezitul matinal, dar sper că mă voi obişnui şi cu acest impediment. Ţi-
aduci aminte că atunci când eram mici ne trezeam cu noaptea în cap, ca să ne
ducem la grădiniţă şi să ne jucăm împreună?
Tu ce mai faci? Ce noutăţi s-au petrecut în grupul nostru?
Abia aştept să ne vedem şi să-ţi povestesc în amănunt programul taberei şi
câteva mici secrete.

Te îmbrăţişez cu drag şi cu prietenie necondiţionată,

George/ Georgiana

*** În lucrarea de examen, scrisoarea se redactează pe o pagină separată.

SUBIECTUL al III-lea (30 de puncte)

Evoluţia unui personaj principal dintr-un roman subiectiv:

* Ştefan Gheorghidiu (”Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război” de
Camil Petrescu)
* George Demetru Ladima (”Patul lui Procust” de Camil Petrescu)
* Allan (”Maitreyi” de Mircea Eliade)
(Ioana Andreea Bogdan)