Rezolvare Varianta 77 Limba română

Subiectul I (40 de puncte)

(Alexandru Odobescu, “Pseudo-Kyneghetikos”)

1. Derivate: “îngrijorarea”, “nedesluşite”, “reîncepe”, “nestatornică”

2. Enunţuri cu semnul întrebării:
- Când a plecat Marius?
- De ce nu ai scris tema la matematică?
(ambele enunţuri interogative presupun un răspuns, pe când exemplul din text era o
interogaţie retorică)
3. Câmpul semantic al “vânătorii”: “vânătorească”; “vânatul”; “vânătoare”; “vânătorul”;
“vulturi”
4. Valoarea expresivă a două adjective din fragmentul: “vulturii cei falnici cu late pene negre,
precum şi cei suri al căror cioc ascuţit şi aprig la pradă”: adjectivul „vulturii cei falnici“
sugerează măreţia acestor păsări maiestuoase şi impunătoare, iar prin “late”, adjectivul cu
valoare stilistică de epitet antepus, descrie penele prădătorilor, apelând la o imagine vizuală –
„late pene negre“.
5. Modul de expunere: descrierea
6. Oralitatea stilului:
- construcţii interogative – „Dar ce-i faci firei?“
- formule populare, specifice: “să şedem strâmb şi să judicăm drept”
7. Figuri de stil:
- “pasărea vicleană” - epitet personificator, care sugerează eşecul vânătorilor
- ”când soarele se pleacă spre apus” este o metaforă personificatoare, care sugerează amurgul
în relaţie directă cu sufletul călătorului.
8. În fragmentul: “Nu tăgăduiesc; în principiu trebuie să aibi dreptate.” se manifestă atât
persoana I cât şi persoana a II-a singular. Naratorul relatează întâmplarea la persoana I, fiind
narator-personaj în textul dat şi se adresează, la persoana a II-a, unui alter-ego sau altui
personaj imaginar, cu care are un schimb de păreri asupra principiilor vânătoreşti
9. În ultimul alineat al textului, Alexandru Odobescu realizează o descriere a naturii
prezentată aşa cum apare ea la apusul soarelui. Totodată, autorul asociază acestei atmosfere
farmecul tainic al singurătăţii care creşte şi mai mult în sufletul călătorului impresionat de
acest decor. Pentru a accentua această comuniune a naturii cu solitudinea umană, Odobescu
foloseşte o varietate de procedee artistice - imaginile auditive: “susur noptatic”,”ţârâitul
greierilor”; imagini vizuale: “soarele se pleacă”,”murgul-serei începe a se destinde”; figuri de
stil, precum metafore personificatoare (“când soarele se pleacă”, ”slaba suspinare ieşită din
sânul obosit al naturii”), epitete (“farmecul tainic”, ”susur noptatic”, ”sunete uşoare şi
nedesluşite”). Comparaţia din ultima frază, “susur noptatic se înalţă […] ca o slabă
suspinare…” relevă, prin prezenţa cuvintelor “noptatic” şi “suspinare”, starea de solitudine
accentuată de apusul soarelui, creând ea o atmosferă melancolică.
10. Modul de expunere folosit de autor este descrierea. În textul de mai sus, acesta conturează
atât cadrul natural în care se desfăşoară vânătoarea, cât şi portretul vânătorului. Vânătorul stă
la pândă cât mai nemişcat, pentru a nu fi simţit de pradă: “…mâinile şi picioarele au mai puţin
de lucrat”. O trăsătură a sensibilităţii vânătorului este iubirea de natură, relevată indirect prin
atitudinea sa contemplativă. Vânătorul nu iubeşte numai vânătoarea în sine, ci şi toate
celelalte întâmplări prin care trece pe parcursul acestei experienţe. El este un om obişnuit,
care găseşte în vânătoare relaxare, detaşare de problemele vieţii cotidiene. După cum spune
Odobescu, vânătorul este fermecat de momentele de singurătate pe care i le rezervă,pe înserat,
această pasiune a sa.

Subiectul al II-lea

Text argumentativ despre om şi caracter: “O măsură sigură a caracterelor este sentimentul ce-
ţi rămâne pentru un om după ce l-ai iubit: amiciţie sau dispreţ.” (Titu Maiorescu, “Opere” I)

Titu Maiorescu opina că un om poate fi evaluat din punct de vedere al caracterului numai prin
prisma iubirii, certitudinea valorii sale umane putând fi stabilită doar când percepţia
subiectivă (a iubirii) s-a consumat şi rămâne exclusiv privirea obiectivă asupra insului ca
atare. Consider că afirmaţia criticului are fundament real şi corect.
În primul rând, cred că se pot descoperi, pe parcursul unei relaţii sentimentale, trăsăturile de
caracter ale unui om, având ca argument comportamentul şi atitudinea acestuia. În altă ordine
de idei, impresia este dublată de părtinire, orice îndrăgostit având tendinţa de a exagera
însuşirile celuilalt, iar analiza în profunzime a personalităţii este pasibilă de erori mai mari sau
mai mici. Astfel se explică numeroase divorţuri care au loc în societatea contemporană şi te
întrebi cum, dintr-o mare iubire care uneşte “pe viaţă” doi oameni, în scurt timp nu mai
rămâne nimic?
Un al doilea argument ar fi faptul că, în momentul în care renunţi voit sau obligat la cineva, îi
poţi aprecia calităţile şi defectele cu obiectivitate şi să constaţi în mod raţional că sentimentul
ce rămâne după despărţire poate fi: prietenie sau dispreţ.
În concluzie, afirmaţia lui Titu Maiorescu nu numai că-şi dovedeşte valabilitatea, dar este atât
de complexă, încât se subiectul este inepuizabil.

Subiectul al III-lea (30 de puncte)

Apartenenţa la simbolism a unui text poetic studiat:

* “Plumb” de George Bacovia
* “Lacustră” de George Bacovia
(Gabi Murea)