Rezolvare Varianta 90 Limba română

Subiectul I (40 de puncte)

(Anton Holban, „Ioana”)

1. Sinonime: chinuite = suferinde, anevoioase, înghesuite; instinct = simţ, reflex, înclinare;

rustic = ţărănesc; ascuns = pitit, tăinuit.
2. Punctele de suspensie din ultima frază a textului simbolizează o pauză făcută de autor
pentru a medita asupra fetei care-l “primea cu tot sufletul…”, accentuând totodată atitudinea
dilematică a bărbatului.
3. Câmp semantic al “călătoriei”: “pasageri”, “valiză”, “automobilul”, “trenul”.
4. Registrul stilistic colocvial: “uliţe chinuite”, “câteva zorzoane”, “turburate”, “am întors în
minte”, “praful a bătut stofa”
5. Modul de expunere predominant este naraţiunea, deoarece autorul povesteşte o întâmplare
din viaţa sa. Un alt mod de expunere evident este descrierea. Textul începe prin a prezenta
împrejurimile traversate în timpul călătoriei cu automobilul şi în portretizarea Ioanei
6. Figuri de stil. Comparaţia “schimbând culorile ca marea cea aşa de apropiată” sugerează
viteza cu care automobilul traversează împrejurimile, diferitele peisaje având alte nuanţe
cromatice. Metafora “urme de sânge” face trimitere la imaginea vizuală a lanurilor de grâu în
care macii roşii fascinează privirea.
7. Încă de la apariţia personajului feminin, aflăm că Ioana este timidă, însuşire sugerată
indirect de faptul că ea vine în întâmpinarea naratorului fără gesturi din cauză că “se apropiau
şi alţii…”. Este evidentă afecţiunea Ioanei pentru narator, acesta dezvăluind că era îndreptată
spre el “cu ochii, cu gura, cu mâinile, cu toată carnea….”. Într-o autoanaliză personajul-
narator se îndoieşte de capacitatea sa de a fi în stare de aceeaşi dăruire totală atât de vizibilă la
Ioana. Portretul fizic al personajului este dezvăluit în penultimul paragraf, Ioana fiind “arsă de
soare, pe frunte cu câţiva pistrui….”, îmbrăcată foarte dezordonat, fără gust şi cu picioarele
goale în pantofi.
8. Prin afirmaţia “Întotdeauna, sub orice iniţiativă de a mea, cea mai spontană posibilă,
surprind şi instinctul de a mă analiza”, personajul-narator împărtăşeşte faptul că are simţul
responsabilităţii, simţind nevoia de a se autoanaliza pentru orice iniţiativă. De altfel, întregul
fragment reprezintă o autointrospecţie a naratorului-personaj, raportată la un moment din
viaţa sa. Cu alte cuvinte el încearcă acum să observe dacă a procedat corect în anumite
situaţii.
9. Scriitorul foloseşte persoana a II-a în al patrulea alineat deoarece simte nevoia unei
confesiuni către cititor, împărtăşindu-i gândurile în mod direct şi conferind caracter de
generalizare a stărilor emoţionale.
10. Monologul se foloseşte deoarece textul este o confesiune scrisă la persoana I, formulă
artistică modernă specifică introspecţiei.

Subiectul II (20 de puncte)

Rezumatul textului dat la Subiectul I, “Ioana” de Anton Holban:

Automobilul părăseşte centrul Bazargicului, coboară pe uliţe şi se îndreptă spre Cavarna. La

poarta casei, oaspeţii sunt întâmpinaţi de Ioana, care se bucură la vederea automobilului.
Încântat de primire, precum şi de peisaj, autorul se simte intimidat de numărul mare de
oameni care îi urează bun venit, cu toate că pe unii nici nu îi cunoştea. După ce naratorul-
personaj observă îmbrăcămintea Ioanei, o priveşte cu dragoste, cu duioşie, dar constată că
poartă o rochie urâtă, lucrată de ea, fără gust, cu toate că intenţia ei fusese să o facă
pretenţioasă.

Subiectul al III-lea (30 de puncte)

Imaginarul poetic al creaţiei bacoviene prin referire la două poezii studiate:

* Universul liric bacovian şi poeziile “Plumb” şi “Lacustră” de George Bacovia
(Dragoş Zevedei)