METODA CONTABILITATII

Cunoasterea autentica are nevoie de un ansamblu de

mijloace, tehnici, procedee si instrumente , prin care obiectul
cercetarii sistematice a realitatii capata sens si semnificatie,
implica ratiunea, autoritatea si responsabilitatea constienta si
motivata în asa fel încât decizia sa fie întotdeauna motivata,
competenta, corecta si legala.
Orice metoda de cunoastere se justifica sub dublu aspect,
si anume:
1. ca model formal de principii, norme si reguli, standarde
sau proceduri impuse, editate, clasifica te si stabilite
aprioric, cu valabilitate generala sau dupa caz
particulara;
2. ca ansamblu coerent de practici profesionale bazate pe
autoritate si responsabilitate umana prin care
colectivitatea profesionala constienta “traduce” limbajul
teoriei normative în practici adecvate de comunicare.
A scrie despre “metoda” înseamna a face trimitere la o
multitudine de sensuri si semnificatii, diferentiate între ele pe baza
referentialului metodologic la care se poate recurge pentru
apropierea, întelegerea, judecarea si interpretarea termenilor prin
care se explica, se motiveaza si se legitimeaza:
§ obiectul supus cercetarii;
§ subiectul interesat;
§ procesul social aflat în miezul actiunii umane, prin care
se formalizeaza si se ierarhizeaza principii, norme si
reguli pe baza carora un model de reprezentare a
realitatii asigura cooperarea si coordonarea n î telegerii
adecvate a caracteristicilor dominante în raport cu
mediul, spatiul si timpul.
 A judeca în termenii reflectiei stiintifice despre diferitele
teorii epistemologice nascute în timp privind metoda înseamna
a încerca o caracterizare sintetica si adecvata a sensurilor si
semnificatiei, notiunilor si categoriilor definite istoric si structurate
în functie de referentialul metodologic pe care acestea se
întemeiaza.
Daca admitem ca exista temeiuri obiective în cunoasterea
contabilitatii ca instrument universal si necesar în orice sistem de
drept public, independent de timp si spatiu, mai presus de
contingentele efemere, în acelasi timp trebuie sa fim de acord ca
sensul si valoarea cunoasterii depind de sistemul economic si
social pe care îl legitimeaza, iar prin raportare la un anumit mod
sau loc de timp cunoasterea se nuanteaza, iar cunostintele devin
relative, cu caracter restrâns, specific.
Orice cunoastere este autentica, necesara si realizabila
daca distruge cel putin patru cauze obiective:
1) cauza materiala, a identificarii substantei a masurarii
reale, a realitatii materiei care exista, se afla, se
gaseste ;
2) cauza formala, a modelarii adecvate a lucrurilor, actelor
si faptelor, dupa necesitatile omului care da forma si
substanta idealului de a exprima coerent o stare “ideala”
de ordine predeterminata ;
3) cauza miscarii si transformarii eficiente a realitatii,
transcedenta dintre originea lucrurilor si necesitatea de a
supune a realitatii eterogena unei stari de eficienta si
eficacitate ;
4) cauza scopului – cauza finala a transcedentei dintre
originea si destinatia lucrurilor, dar si concordanta dintre
materie, ideal, necesitate si libertate, obiective
predeterminate si scopuri realizate.
Pentru o casa – cauza materiala o constituie caramizile,
piatra, varul, cimentul – cauza formala este planul prestabilit de
constructor sau arhitect, gândit si anticipat înainte de a pune în
lucru constructia, – cauza miscarii este constructorul care pune
totul în opera – masoara, determina, iar scopul final este obtinerea
propriu-zisa a constructiei. Diferentierea planurilor –
problematizare!

(1) stabileste rostul faptelor;

(2) cerceteaza cauzele, originea si evolutia faptelor;
(3) pune cauzele, conditiile si restrictiile în relatie cauzala
de determinare, structuri si raporturi generale;
(4) delimiteaza câmpul de observatie, obiectul propriu al
METODA cunoasterii, structurile clasificate omogen;
DE CERCETARE (5) asigura integrarea calitativa a raporturilor dintre
concretul logic si idealul abstract al modelului adecvat
de structurare a realitatii;
(6) se bazeaza pe certitudini masurabile si demonstrabile
cu argumente necontradictorii;
(7) cerceteaza principii;
(8) deriveaza logic si formal propozitii despre perceptia
unitatii lucrurilor stabile;
(9) delimiteaza principii calitative prin perceptia structurala
de modele numerice;
(10) garanteaza adevarul demonstrabil prin exercitiu
sistematic, experienta, cultura si competenta.

Schema 2.1 Semnificatia si finalitatile metodei de cercetare

Ø Obiectul propriu al stiintei sunt structurile si relatiile

dintre elementele unei naturi unitare care pot fi scrise
matematic, pot fi descoperite cu ajutorul cercetarii
experimentale, modelate anticipat, care pot fi operational
aplicate pentru a genera avantaje prin mijloace si
scopuri utile.
Ø Teoria este stiintifica, daca multimea de asertiuni, idei,
postulate, concepte sau principii – declarata empirica –
garanteaza tocmai posibilitatea testarii si a
verificabilitatii, pornind de la invariabilitatea observatiilor
si a experimentelor.
Ø Metoda de cercetare a adevarului este stiintifica în
masura în care complexitatea realitatilor vietii
conditioneaza, înlantuieste si adauga îndrazneala
 conjuncturii de a cerceta, de a încerca, de a avea
puterea ingenioasa de a confirma sau infirma.
Ø Nimic si nimeni nu poate sa spuna ca în mod absolut,
fata de ansamblul devenirii umane o teorie este pe
deplin încheiata. În dezordinea structurala, totul poate fi
subred, iar ceea ce trebuie sa facem este sa cautam, sa
testam, sa cultivam rational convingerea, exercitiul
sistematic, iar în lumina întregii cunoasteri sa dezvoltam
practici adecvate de progres – prin evidenta, calculul,
analiza si controlul adecvat.
Contabilitatea este:
1. “algebra de drept” – ansamblu de norme, principii si
norme impuse de lege;
2. sistem de principii, standarde, reguli sau normative
prin care se explica, se justifica, se calculeaza si se
analizeaza situatia si evolutia patrimoniului;
3. totalitatea practicilor certificate public de catre corpul
profesional pentru prezentarea, verificarea, analiza si
controlul situatiilor financiare si a bugetelor pe care se
întemeiaza administratia;
4. ansamblul tehnicilor cantitative de gestiune a
resurselor si mijloacelor patrimoniului public în conditiile
în care se urmareste o stare de dependenta functionala
si de echilibru stabil între componentele structurale ale
patrimoniului public;
5. sistem de informatii cantitative si calitative privind
fundamentarea deciziei financiare, materiale sau juridice
asupra proprietatii precum si angajamentele ce deriva
din evaluarea, calculul, analiza si controlul executiei
publice a bugetului;
6. “joc social de interese” între actorii participanti la
mediul economic (modul prin care statul ca autoritate
publica întelege sa medieze conflictele între interesele
pentru de zvoltare, interesele pentru impunerea fiscala a
activitatilor, plata serviciilor neproductive si arbitrajul de
interese pentru dezvoltarea activitatilor publice).
 Metoda contabilitatii poate fi explicata rational din trei
perspective.
1. Orice cunoastere valabila are nevoie de legitimarea
principiilor rationale ale oricarui act de gândire, proprie intelectului
uman, în genere:
Principiile universale de cunoastere sunt:
• observatia;
• clasificarea;
• rationamentul;
• analiza;
• sinteza.
2. Teoria si stiinta economica legitimeaza un tip particular
de cunoastere , prin care trasaturile realitatii nemijlocite sunt
transferate în modele abstracte, bazate pe constructivism rational,
preponderent teoretic si pe demonstrarea matematica a corelatiilor
ce caracterizeaza modelele construite.
Sunt principii de cunoastere rationala specifice stiintelor
economice urmatoarele:
• evaluarea numerica;
• calculatia;
• analiza numerica si generalizarea modelelor
matematice;
• demonstratia cu argumente de calcul a corelatiilor
obiective privind starea si evolutia modelului numeric ca
agregat autonom dar si prin corelatie fata de simularea
practica.
3. Contabilitatea, în calitate de stiinta fundamentala si
aplicativa bazata pe tehnici numerice de gestiune, legitimeaza un
model particular de cunoastere obiectiva a realitatii, demonstrabila
cu argumente de calcul matematic, verificabila prin pastrarea
unitatii de masura si de apreciere a modelelor abstracte si prin
certificarea realitatii faptice în raport de dimensiunea scriptica a
complexitatii cercetate.
 etic
→ (1) interes de cunoastere practic
de emancipare
CUNOASTERE → (2) structura socio-institutionala legala
→ (3) organizare si impact social
ETICA
→ (4) teorie – logica – metodologie
MORALA
→ (5) concepte, judecati, convingeri
ATITUDINE
→ (6) practici, atitudini, comportamente
MOTIVATIE
→ (7) statut empiric – verticabil, testabil
ACTIUNE
→ (8) istoria cronologica a faptelor
UMANA → (9) “scientizare” tehnologica/informatica

→ (10) globalizare, centralitate, interdisciplinaritate

Schema 2.2 Logica operationala a determinarilor de care

depinde cunoasterea umana eficienta

→ (1) teorie a activitatii de cercetare

→ (2) disciplina exemplara, reguli foarte stricte
→ (3) cultiva convingeri, atitudini si comportamente pentru un
numar mare de aderenti, stabil, invariabil
→ (4) solutioneaza probleme cheie
TEORIA → (5) stimuleaza permanent cercetarea complexitatii
NORMATIVA
A → (6) cadrul este conceptual, clasic
CONTABILITATII → (7) defineste setul de valori reprezentative, scara de
apreciere, judecare, analiza a unei comunitati prin
“paradigma”
→ (8) fundamenteaza adevarul prin teze metafizice
→ (9) explica, dovedeste, demonstreaza cu argumente (logica
formala, modelare matematica, reguli clare de
utilizare a instrumentelor de evaluare)
→ (10) justifica practici pentru fundamentarea deciziilor
metodologice, demersuri de testare si criterii de
acceptare/respingere a teoriei/cercetarilor.

Schema 2.3 Determinarile sistemice ale contabilitatii ca teorie normativa

 → (1) practica contabilitatii are scopuri ultime, obligatorii,
totdeauna juste – temporal verificabile
→ (2) se bazeaza pe alegeri eficiente, deliberate intentionat
sub semnul gândirii, rationamentului
→ (3) explicarea actiunilor se face prin modele
→ (4) modelul este întotdeauna cuantificabil
→ (5) actiunile justifica obiective, scopuri, reguli
TEORIA
→ (6) regulile se aplica prin procedee
ACTIUNII
UMANE EFICIENTE → (7) procedeele au sens si semnificatie prin instrumente
adecvate
→ (8) calitatea practicilor se bazeaza pe validarea autoritatii,
responsabilitatii si a psihologiei convingerilor sub
semnul unei organizatii
→ (9) actiunile sunt normative, au orientari si finalitati
rationale

→ (10) structura de actiuni eficiente este totdeauna

comunicationala, orientata temporal si spatial catre
consens, reciprocitate, întelegere, solutionare
amiabila.

Schema 2.4 Determinarile sistemice ale contabilitatii ca teorie a actiunii

prin practici sau reguli

Principiile contabilitatii

Considerate ca un tot unitar, principiile contabilitatii pot fi

grupate în trei categorii distincte:
A. principiile universal-valabile în orice conditii si oricarui
sistem de contabilitate. Acestea sunt principii stiintifice si
sunt legate de conditia teoretica si de argumentele pe
care se bazeaza contabilitatea ca stiinta fundamentala;
B. principii implicite sau explicite determinate de
constiinta, autoritatea si responsabilitatea umana care
pune în aplicare teoria stiintifica a contabilitatii;
C. principii implicite sau explicite dispuse de catre lege,
a caror aplicare este conditionata sau neconditionata.
 A. Principiile universal – valabile

1. Principiul dublei reprezentari este fundamental si sta

la baza modelarii situatiei patrimoniului, a bugetului, a contului de
executie bugetara si a bilantului administratiei publice.
Dubla reprezentare înseamna ca orice model constituit
rational în contabilitate va determina realitatea masurabila sub
dublu aspect:
• de la concret la abstract;
• de la parte la întreg.
Mijloacele, angajamentele si drepturile în legatura cu
fondurile, sursele si finantarile.
Cheltuielile bugetare în legatura cu sursele lor de acoperire
financiara.

2. Dubla înregistrare este principiul dupa care orice

operatie patrimoniala se evidentiaza simultan si cu aceeasi suma
în cel putin doua parti distincte (evidente, registre sau conturi) prin
dubla determinare între mijloace si surse, drepturi si obligatii,
cheltuieli si venituri.

3. Principiul înregistrarii cronologice

• perioada de timp în care se desfasoara exercitiul
financiar si bugetar începe la 1 ianuarie si se termina la
31 decembrie;
• toate actele, faptele si operatiile reflectate în
contabilitate se evidentiaza în ordinea stricta a
succesiunii cronologice a desfasurarii evenimentelor în
timp, ceea ce permite reconstituirea prin control în orice
moment a evenimentelor în succesiunea în care acestea
au avut loc.
 4. Principiul înregistrarii sistematice
• se baze aza pe faptul ca în contabilitate se înregistreaza
pe criterii rationale, unitare si uniforme toate operatiile
care privesc starea si evolutia patrimoniului, drepturile si
obligatiile, angajamentele si resursele;
• sistemul de contabilitate este organizat astfel încât sa
permita delimitarea cantitativa si valorica a miscarilor
dupa natura lor dar si situatia lor la un moment dat,
rezultatul sau starea patrimoniului.

5. Principiul înregistrarii sintetice si analitice

Evidentele contabile pot fi organizate cantitativ sau valoric,
dar complexitatea trebuie delimitata în parti cât mai simple, în
functie de nevoia informationala, de decizie sau control asupra
patrimoniului.
Contabilitatea permite o evidenta analitica cantitativa sau
valorica în masura în care realitatea complexa este urmarita,
evidentiata, calculata, înregistrata si controlata pâna la detaliile
semnificative.
Evidenta sintetica grupeaza, ordoneaza si sistematizeaza
prin generalizare valorica o multime finita de structuri analitice
simple, cu o anumita trasatura de omogenitate.
Contabilitatea se bazeaza în mod fundamental pe
cuantificare monetara si pe întocmirea în forma scrisa a tuturor
evidentelor, situatiilor, registrelor.
Cuantificarea monetara permite:
1. analiza si calculul valoric al fenomenelor, proceselor si
operatiilor care, prin acte de schimb sau transfer de
proprietate se identifica în raporturi reciproce
echivalente;
2. studierea omogena a realitatii eterogene;
3. asigura verificarea si controlul unitar si uniform;
4. este conditie pentru a pune de acord sistemele de
masura justificate economic, considerând ca principiu
normativ ca substanta monedei este stabila în timp.
 Potrivit legii, toate actele, faptele, fenomenele sau
procesele se înregistreaza la locul si în momentul derularii
evenimentelor într-un document justificativ care sta la baza
înregistrarii în contabilitate în moneda nationala, în limba româna.
Sunt instrumente specifice contabilitatii:
• inventarul contabil;
• bilantul contabil;
• contul;
• bugetul;
• balanta conturilor.

Inventarul contabil este documentul, registrul sau situatia

de calcul a realitatii masurabile a patrimoniului la un moment dat.
Inventarul asigura verificarea realitatii prin constatarea
faptica a bunurilor si valorilor masurabile dupa criterii standard a
caror evaluare poate fi cantitativa sau valorica.
Orice transfer de proprietate se bazeaza pe inventar.
Orice cauza de natura juridica, civila, administrativa sau
penala implica dovada realitatii si autenticitatii cu registrul inventar.
Între gestiunile patrimoniale autonome predarea-primirea
de gestiune se face pe baza de inventar.
Bilantul este situatia patrimoniului care reflecta sintetic la
un moment dat relatia de echilibru static structural dintre activ si
pasiv.
Bilantul este registru oficial si document legal de gestiune a
patrimoniului, prin care se atesta periodic starea mijloacelor si
angajamentelor în legatura cu sursele si fondurile din care acestea
se finanteaza.
Bilantul se publica dupa încheierea exercitiului anual în
Monitorul Oficial partea a IV -a, “Publicatii si anunturi”.
Schema de bilant este unitara si uniforma.
Formularul de bilant are instructiuni metodologice de
completare, iar regulile de calcul a posturilor de bilant sunt
prestabilite direct pe formular.
Bugetul este specific administratiei publice si se bazeaza
pe reconstituirea în termenii relatiei de echilibru a modului de
formare si utilizare a creditelor din care se finanteaza activitatile.
 Executia bugetului presupune delimitarea stricta a
finantarilor dupa natura lor si urmarirea încadrarii cheltuielilor
distinct, dupa natura sau destinatie în limita alocatiilor bugetare
aprobate prin lege.
Sunt obligatorii clasificatia bugetara, stricta delimitare pe
capitole, aliniate si paragrafe a cheltuielilor, respectarea legalitatii
destinatiilor de utilizare a sumelor de bani în stricta concordanta cu
criteriile impuse de lege.
Este obligatorie si procedura bugetara privind deschiderea
finantarii, transferul de sume în limitele de competenta ale
ordonatorilor de credite bugetare principali, secundari si tertiari,
pastrând regimul de cardinalitate asupra transmiterii dreptului de
utilizare a banilor si de asumare a deciziei de executare a
bugetului.
Contul este instrumentul fundamental propriu contabilitatii.
De fapt este vorba de sistemul de conturi, iar procedeul de
înregistrare prin conturi permite:
1. evidenta cantitativa si valorica a situatiei la un moment
dat si a modificarilor de crestere sau scadere a
elementelor de patrimoniu;
2. calculul, analiza si controlul miscarii elementelor
înregistrate;
3. verificarea concordantei aritmetice de calcul între starea
initiala, modificarile perioadei si starea finala;
4. analiza structurala si interpretarea dinamica a
modificarilor care intervin în volumul si structura
patrimoniului, ceea ce permite fundamentarea rationala
a deciziilor de administrare si control a patrimoniului.

Deosebim:
• conturi grupate pe clase, grupe si subgrupe prin care
se identifica în mod rational toate structurile de
patrimoniu. Clasamentul unitar al conturilor permite
urmarirea, calcularea, analiza si controlul valorilor pe
criterii omogene, unitare dupa reguli precise, clare si
verificabile.
 • conturi analitice care evidentiaza patrimoniul în detalii
semnificative, reprezentative pentru decizia de gestiune,
administrare si control.
• conturi sintetice care grupeaza în mod omogen mai
multe conturi analitice.

Balanta conturilor este instrumentul de verificare a

exactitatii înregistrarilor din sistemul de conturi.
Am stabilit ca prin conturi se evidentiaza pe baza dublei
înregistrari starea elementelor de patrimoniu la un moment dat si
evolutia modificarilor pe parcursul perioadei deci, implicit, cu
argument de calcul, starea finala.
Daca luam în calcul sistemul conturilor utilizat pentru
înregistrari, pe balanta se reconstituie o relatie de echilibru stabil
între starea si evolutia marimilor cifrice calculate care vor reflecta
pe total egalitati, consecinta a starii de echilibru prin dubla
reprezentare si dubla înregistrare.

B. Principiile implicite sau explicite determinate de constiinta,

autoritatea si responsabilitatea umana

1. Prudenta este calitatea responsabilitatii umane care

elimina riscul de transfer al incertitudinilor viitoare asupra
prezentului.
Prudenta se bazeaza pe argumente, pe calitatea
profesionala a executantilor (rutina), pe manifestarea morala si
etica a unei atitudini corecte si responsabile.

2. Permanenta metodelor obliga responsabilii angajati în

acte de evidenta, calcul, evaluare, analiza si control sa respecte în
mod unitar si uniform aceleasi principii. Daca principiile se
modifica, trebuie masurate distinct influentele pe care schimbarea
le are asupra entitatii patrimoniului si a responsabilitatii angajate.
 3. Noncompensarea este principiul care obliga la
pastrarea destinatiei sumelor în raport cu sursa de acoperire,
modul de formare sau de finantare si împiedicarea utilizarii
inadecvate în alt scop decât acela pentru care s-a constituit
finantarea.
Noncompensarea presupune prezentarea separata a
cheltuielilor si veniturilor, a creantelor si datoriilor dupa modul lor
de formare, inclusiv a fondurilor disponibile fara ca acestea sa se
anuleze reciproc prin schimbari de sume în sens contrar.
4. Intangibilitatea bilantului este principiul dupa care
între doua momente succesive ale exercitiilor financiare substanta
patrimoniului prezentata prin bilant trebuie sa aiba dimensiune
identica, neschimbata (bilantul de închidere a exercitiului curent sa
fie identic cu bilantul de deschidere a exercitiului urmator).
5. Princip iul conservarii substantei (al entitatii) implica
organizarea adecvata a gestiunii si administratiei patrimoniului în
asa fel încât substanta materiala a acestuia, dar si angajamentele
sa fie conservate în integritatea lor ca totalitate.

C. Principiile implicite sau explicite dispuse de catre lege

În contabilitatea institutiilor publice se aplica în mod

neconditionat principiile bugetare, precum si principiile specifice de
politica fiscala si sociala asupra administrarii fondurilor din bugetul
public si bugetele speciale.
Sunt aplicabile contabilitatii bugetare principiile de formare,
utilizare si decontare a fondurilor potrivit clasificatiei bugetare si
toate masurile impuse administrativ prin metodologii specifice pe
domeniile particulare de activitate strict prevazute de lege
(învatamânt, cultura, arta, armata, sanatate, protectie publica).
În domeniul administratiei locale, prin lege, se defineste un
anumit grad de autonomie care presupune un mod specific de
formare a resurselor de finantare si asuma rea deciziei pentru
modul de administrare a fondurilor.
 → (1) Competenta actelor de administrare a banilor si bunurilor
publice
→ (2) Autoritate si responsabilitate prin lege, anticipare, evaluare,
DELEGAREA calcul prestabilit

LEGALA A → (3) Decuparea timpului în exercitii bugetare independente

REGIMULUI → (4) Decuparea adecvata în buget

→ (5) Caracterul obiectiv de identificare specifica
JURIDIC
→ (6) Caracterul monetarist
INSTITUTIONAL
→ (7) Universalitatea bugetara
→ (8) Realitate si conformitate prin inventar
→ (9) Conformitatea cu instructiunile, normele si procedurile
standard

→ (10) Primordialitatea dreptului asupra faptului

Schema 2.5 Criteriile si conditiile pentru aplicarea principiilor impuse

de lege pentru delegarea regimului juridic

Diferentierea dintre real si ideal este numai formala, în

masura în care obiecte diferite sunt încadrate în domenii diferite.
Contabilitatea ca stiinta practica , are de a face cu realitati
concrete, masurabile si identificabile.
Ceea ce este real si posibil este totdeauna efemer, trecator
si supus schimbarii.
Teoria numerelor asigura transcedenta dintre teorie si
practica, este originea ontologica a diferentierii dintre act si
potentialitatea universala a unitatii lucrurilor.
Aritmetica sau matematica, teoria numerelor permite
sistematizarea realitatilor prin modalitati diferite, construirea
abstracta de modele care imagineaza, creeaza sau restructureaza
reprezentari juste ale realitatii.
Verificarea repetata duce la experienta.
Experienta repetata permite ratiunii sa fundamenteze
adevarul existentei cu grad ridicat de certitudine.
Stiinta are totdeauna radacini în procesele imediate ale
ratiunii, dar este greu de justificat pentru simtul comun, pentru ca
“reprezentarea” stiintei nu depinde de senzatii materiale concrete.

I. ADMINISTRATIE PRIN COMPETENTE LEGALE

• Scopul, obiectivele, finalitatea executa decizii
politice prin dreptul puterii legislative
• Interesele si cerintele sunt publice, oficiale
• Este unitara, obligatorie, autoritara
• Este coordonata prin instructiuni si regulamente
• Se bazeaza pe acte scrise, documente si registre
• Autoritatea si responsabilitatea sunt controlabile
prin cronologie, cifre si calcule

RESTRICTII JURIDICE II. ADMINISTRATIE PRIN ACTE JURIDICE

• Instructiuni, ordine, decizii, regulamente
INSTITUTIONALE • Norme m etodologice de aplicare a legii
ADMINISTRATIVE • Notificarea si înmatricularea publica a operatiilor
la Registrul Comertului, Notariat, Tribunal
ASUPRA • Proceduri de publicare a informatiilor
CONTABILITATII • Sanctiuni, contraventii, decizii de constrângere.
• Investigatii (politie, justitie, autoritati de
reglementare).
• Anchete (politie, procuratura).
III. ADMINISTRATIE PRIN PROCEDURI
• Controlul actelor si faptelor prin legi, instructiuni,
regulamente, metodologii, ghiduri profesionale
• Consultare, avize, cercetare profesionala
• Încheieri de acte si registre în forma autentica,
sub semnul autoritatii
• Publicarea oficiala a informatiilor

Schema 2.6 Restrictiile juridice institutionale administrative

asupra contabilitatii
 Cunoasterea principiilor are sens si semnificatie pe baza
perceptiei structurale, iar adevarul se verifica, se garanteaza prin
exercitiu, experienta si cunoastere adecvata dete rminata de cauze
si efecte:
(1) – cercetarea cauzelor;
(2) – cunoasterea principiilor;
(3) – materialitate;
(4) – axiomatizare;
(5) – perceptia structurala.

Stiinta înseamna obiectivarea raporturilor omogene dintre

structurile, relatiile, elementele sau laturile unei naturi unitare ce
pot fi descrise matematic, planificate si pot fi verificate permanent
prin practici sau tehnici utile.
Stiinta distinge între principiile logice universale, principiile
identitatii, principii de eliminare a contradictiilor, dar nu în ultimul
rând principiile morale – aceasta având caracterul ultim de a
impune acea conduita umana care întelege, judeca, apreciaza si
promoveaza actiuni valabile, corecte.
În masura în care spiritul unei comunitati apreciaza unanim
aceleasi principii se ajunge la postulate teoretice, desi aplicarea lor
necesita demersuri, demonstratii sau actiuni de justificare absolut
necesare pentru spirit.
 → (1) Universalitatea bugetului
• examen sintetic global; evaluare, calcul, analiza si
control sintetic; distinctie dupa natura;
origine/destinatie;
• necompensare; tratament sincer, precis, clar,
obiectiv.
→ (2) Echilibrul financiar dintre utilizari/resurse
• cheltuieli ± rezultat = venituri;
• excedent → venituri > cheltuieli;
• deficit → chelt. > venituri → datorie publica
→ (3) Realitate, obiectivitate, justa imputare
• prudenta • individualizare • permanenta metodelor;
• prag de semnificatie între sintetic/analitic;
RESTRICTII • clasificatie, rationalizare, simplifi care, detaliere.
JURIDICE
→ (4) Unitate, integritate, imagine fidela, unicitate
INSTITUTIONALE • un singur document (ansamblu organizat stabil);
DE NATURA • examinare coerenta structurala;
BUGETARA/IMPUSE • prag de oportunitate
DE PROCEDURA → (5) Exhaustivitatea, unitatea si coerenta globala
BUGETARA • tratament omogen, nediscriminatoriu;
• neafectarea “partizana” a creditului bugetar
→ (6) Anualitate / independenta exercitiilor
• departajeaza perioada; termenul; autorizatia legala în
orizontul de timp.
→ (7) Publicarea în interesul tertilor
• dezbatere, discutare, comentare;
• comunicare mass-media;
• comunicare institutionala (Monitorul Oficial).

Schema 2.7 Restrictii impuse de procedura bugetara

Practic, organizarea contabilitatii institutiilor publice este

posibila în trei variante:
1. contabilitate în partida dubla;
2. contabilitate în partida simpla;
3. contabilitate informatica (informatizata).
 1. Partida dubla presupune respectarea principiilor de
dubla reprezentare si dubla înregistrare.
Dubla reprezentare este principiul pe care se bazeaza
construirea bilantului, a patrimoniului si a bugetului.
Dubla înregistrare semnifica ca oricare ar fi sensul si natura
modificarilor patrimoniale, acestea se reflecta simultan si cu
aceeasi valoare în cel putin doua conturi corespondente. Orice
transfer patrimonial de bunuri, valori, drepturi sau obligatii este
evidentiata concomitent cu o valoare egala în cel putin doua
conturi diferite prin modificari corelative de crestere sau de
scadere.
Majoritatea institutiilor publice aplica sistemul de
contabilitate în partida dubla.

2. Partida simpla presupune un singur circuit de

înregistrare a modificarilor patrimoniale, urmarirea si înregistrarea
operatiilor în conturi separate, organizate pe partide simple.
Se deschid conturi de evidenta operativa sub forma de
roluri sau debite fara ca înregistrarea contabila sa afecteze
simultan mai multe conturi.
Este cazul primariilor comunale si al administratiilor
financiare locale , unde contabilitatea implica numai evidente
operative pe baza de registre.
În aceasta situatie, încheierea exercitiului financiar se
bazeaza pe o centralizare de date, verificare si inventariere
operativa de sume care se transpun în dare de seama contabila.

3. Contabilitatea informatizata este specifica organizarii

sistemului de evidenta, calcul si urmarire centralizata a operatiilor
prin exploatarea sistemelor de baze de date cu programe
informatice.
Este cea mai avansata metoda de organizare a
contabilitatii.
Potrivit legii, toate procedurile, tehnicile si modalitatile de
prelucrare informatica se supun prevederilor din legea contabilitatii
si principiilor de partida dubla.
 Produsele program trebuie sa fie compatibile cu procedura
bugetara de deschidere a finantarii, utilizare, transfer si executie
bugetara de sume pe baza criteriilor de disciplina financiara.
De regula, în program sunt inserate tehnici de control si de
verificare automata a corelatiilor precum si modalitati de
împiedicare a utilizarii inadecvate a procedurilor (pentru a nu
schimba destinatia sumelor sau pentru a nu modifica în mod
fraudulos baza de date).
Operational si metodologic, sistemul de contabilitate se
desfasoara dupa urmatoarea diagrama (vezi pagina 38).
În rezumat, formarea unei conceptii stiintifice prin
contabilitate în legatura cu lumea, viata si contradictiile mediului
social presupune urmatoarele etape:
(1) distinctia dintre faptul perceput prin cunoasterea
empirica – comuna si faptul masurat, cuantificat,
apreciat sistematic;
(2) observatia formala si experimentarea;
(3) clasificarea faptelor (se cauta caracterul comun pentru
un grup omogen de fapte, obiecte sau experiente);
(4) modelarea matematica prin ipoteze care anticipeaza
trasaturi unitare si uniforme, care restructureaza esenta
ce unifica, generalizeaza si orienteaza atitudinea,
consecventa si calitatea practicilor de justificare a
realitatilor;
(5) unitatea dintre origine si destinatie, realitate si esenta,
concretul material si idealul abstract prin lege – care
defineste, stabileste si justifica raporturile constatate
între fenomene si care unifica fapte sau observatii;
(6) teoria, care unifica raporturile dintre legile universale si
metodele, tehnicile si instrumentele care explica
sistemele de valori pe care oamenii accepta sa le
utilizeze consecvent în viata de zi cu zi.
 OPERATII ACTE BUGET BILANT INITIAL DARE
ECONOMICE DOCUMENTE APROBAT DE SEAMA CONTABILA
FINANCIARE EVIDENTE

DESCHIDERE FINANTARE BUGETARA

EXECUTIE BUGETARA

COMPETENT E ACTE PROCEDURI

VERIFICARE • ANALIZA • CERTIFICARE • CONTROL • IMPUTARE JUSTA

ÎNREGISTRARE

CRONOLOGICA SISTEMATICA (FISE / CONTURI – REGISTRE)

REGISTRUL JURNAL CLASIFICATIE CARTE

DE ÎNREGISTRARE MEMORIAL CARTE
BUGETARA MARE
ARHIVA (MAESTRUL) MARE
CODIFICARE
SINTETICA ANALITICA

NOTE DE JURNAL CONCORDANTA CONFRUNTARE

NOTE CONTABILITATE CODURI / SIMBOLURI VERIFICARE

SISTEMATIZARE / VERIFICARE / CONFRUNTARE / PUNCTAJ / CONTROL /

CERTIFICARE

CONTROL PREVENTIV AUDIT INTERN (DELEGAT)

VERIFICARE REALITATE PUNERE DE ACORD VERIFICARE EXACTITATE

INVENTAR BALANTA
CONTURILOR
DARE DE SEAMA CONTABILA ANUALA

ÎNCHIDERE EXERCITIU FINANCIAR ANUAL / EXERCITIU BUGETAR

Schema 2.8 Metodologia lucrarilor de contabilitate