Unele aspecte ale teoriei culorii compuşilor organici

O proprietate optică foarte importantă a substanţelor colorante reperezintă culoarea lor,

adică capacitatea de areflecta energia radiaţiei electromagnetice în una sau alta regiuni a
spectrului, iar o parte seletiv de a absorbi, de a transforma în energie termică, cedînd-o mediului
înconjurător. Toate aceste procese depind în primul rînd de structura chimică a moleculeleor
substanţelor colorate.
În condiţiile naturale la acţiunea luminii pe diferite corpuri intransparente, în special
colorate, toate razele părţii vizibile a spectrului pot, practic complet să se reflecte, şi atunci
aceste corpuri sunt sesizate de aparatul vizual precum că sunt de culoare albă. Dacă razele
practic complet se absorb de corp, atunci el este sesizat precum că e de culoare neagră, la
absorbţia partială în egală măsură atuturor lungimilor de undă – precum că e de culoare sură. În
cazul absorbţiei selective într-o măsură mai mare sau mai mică a unei raze de lumină (de
diferită lungime de undă) din fluxul total de lumină în rezultatul combinării razelor reflectate
(neabsorbite) apare culoarea – corpurile se sesizează precum că sunt colorate.
Absorbţia selectivă de corp a razelor de lumină de una sau altă lungime de undă se află
într-o strictă corespundere cu o posibilă absorbţie a unui astfel de cuant de energie, care transferă
molecula din starea ei de bază pe un alt nivel energetic, adică în stare excitată. Corespunzător
molecula absoarbe din fluxul luminos doar acei cuanţi, egali după energie cu diferenţa nivelelor
energetice:
∗
∆ E=E - E0
unde ∆ E1 – energia excitării unei molecule;
∗
E – energia moleculei în stare excitată la absorbţia radiaţiei

Luînd în consideraţie că lumina reprezintă un flux de fotoni sub formă de porţii separate de
lumină (cuanţi) energia cărora este prporţională frecvenţei oscilaţiilor electromagnetice a
luminii, energia necesară pentru exitarea moleculelor substanţelor este legată cu frecvenţa sau
lungimea de undă a luminii absorbite selectiv:
h ⋅c
∆E1 = hν sau ∆E1 =
λ
Energia excitării pentru un mol de substanţă este: ∆E = hcN / λ unde ∆ E1 – energia excitării
unei molecule, kJ; ∆ E – energia excităriipentru un mol de substanţă, kJ/mol; ν – frecvenţa
oscilaţiilor electromagnetice, c-1; h – constanta lui Plank, 6,62⋅ 10-37 kJ⋅ sec; c – viteza luminii,
3⋅ 1017 nm/sec; λ - lungimea de undă, nm; N – numărul lui Avogadro, 6,02⋅ 1023 mol-1.

1
 Calculele pentru regiunea vizibilă a spectrului de la 400 pînă la 760 nm. Au arătat că
corpurile obţin o anumită coloraţie, dacă moleculele substanţelor sunt capabile de a trece în stare
excitată la absorbţia energiei luminoase (∆ E) de la 300 pînă la 158 kJ/mol.
În cel mai simplu caz cînd substanţa colorantă posedă o singură bandă de absorbţie la
micşorarea treptată a energiei luminoase absorbite, începînd cu 300 kJ/mol. Banda de absorbţie
se deplasează în direcţia lungimelor de undă mai lungi, iar culoarea se modifică de la galben –
verde la galbenă, portocalie, roşie etc.Modificarea culorii subsatnţelor într-o astfel de
consecutivitate se numeşte efect batocromic. În cazul consecutivităţii inverse a deplasării
benzilor de absorbţie în regiunea lungimelor de undă scurtă a spectrului, se numeşte efect
gipsocromic.

Cerneluri pentru tipar offset

Compoziţia şi receptura cernelurilor pentru tipar offset

Cerneluri pentru tipar offset
Cernelurile heatset
Cerneluri nonheatset
Stabilitatea cernelurilor la „ştergere”
Vopsele cu miros slab
Cerneluri ce se fixează la iradiere
Vopsele metalice
Cerneluri pentru imprimare pe metal
Cerneluri magnetice
Cerneluri pentru omprimare pe mase plastice
Lacurile de acoperire

Aparatele de imprimare pentru tipar înalt şi offset sânt analoage (fig. 1) şi cernelurile
corespunzătoare de un tip. În procesul întinderii vopselii pastiforme în fragmentul de întindere a
vopselii a aparatului de imprimare viscozitatea vopselei se micşorează, ceea ce duce creşterea
fluidităţii ei şi favorizează procesul de formare a unei pelicule mai uniforme pe formele
elementelor de imprimare.

Cerinţeţe înaintate către cernelurile pentru tipar offset

La imprimarea pe hîrtie prin metoda tiparului offset se formează pelicule de cerneluri mai
subţiri, în comparaţie cu metoda tiparului înalt, din care cauză cernelurile pentru tipar offset
conţin mai mulţi pigmenţi.

2
 În afară de aceasta, cernelurile diferit reacţionează la prezenţa apei. Deşi la imprimare
offset uleiul şi apa nu se amestecă, în realitate producătorii cernelurilor trebuie să combine astfel
compoziţia cernelii pentru tipar offset astfel, ca ea să „capteze” o oarecare cantitate de apă,
formând emulsie.

Compoziţia şi receptura cernelurilor pentru tipar offset

În tabelul 1 sânt prezentate recepturile tipice pentru cerneluri offset (tipar offset).

Tabelul 1. Recepturile tipice pentru cernelurile offset

Cerneluri cu fixare rapidă pentru
tipar offset pe coli
Albastru ftalocianic – 20%
Eterurile fenolice ale acizilor
prezenţi în răşine – 24%
Ulei decapat – 24%
Uleiul de in putrenic polimerizat
prin încălzire – 24%
Ciară – 6%
Sicativ – 2%
100%
Compoziţia cernelurilor nu are o imprtanţă primordială pentru poligrafist, deoarece el
utilizează doar cernelurile deja preparate. În tabelul de mai jos sânt aduşi nişte parametri ai
calităţii cernelurilor.
Cerneluri pentru tipar din rulou
Vopsele ce se fixează la încălzire
Albastru ftalocianic – 14%
Răşină maleică – 26%
Răşină din soe – 16,5%
Ulei decapat – 40,5%
Complexul chelat al aluminiului
– 0,5%
PE-parafină – 2,0%
PTFE-parafină – 0,5%
100%
Vopsele ce se încălzesc fără
încăzire
Albastru ftalocianic – 14%
Răşină din hidrocarburi – 10%
Ulei mineral – 64%
Solvent alifatic cu temp. Înaltă de
topire – 12%
100%

Tabelul 2. Lista unor proprietăţi ale cernelurilor offset

Culoarea Gradul de mărunţire
Luciul Tonul şi nuanţa
Adezivitatea Saturabilitatea culorii
Timpul de uscare Intransparenţa
Timpul de fixare Densitatea
Viscozitatea Capacitatea de a forma praf
Ductilitatea Stabilitatea la lumină
Capacitatea de acoperire Stabilitatea la uzare prin frecare
Capacitatea de emulgare Stabilitatea la acţiunea diferitor substanţe
Răspîndirea în soluţia de umezire Miros

Cerneluri pentru tipar offset

3
 Cerneluri cu fixare rapidă pentru tipar offset pe coli conţin pigment, componenta ce
„răspunde” de fixare rapidă, sicativ, ceară (parafin) şi solvenţi. Aceste cerneluri se fixează în
fond sub acţiunea mecanismului de polimerizare oxidativă a componentului ce „răspunde” de
fixarea rapidă. Polimerizarea decurge sub acţiunea oxigenului dizolvat în cerneală, sicativul
acţionând ca catalizator al polimerizării.
Adeziunea înaltă a cernelurilor pentru imprimare pe foi separate în comparaţie cu
adeziunea cernelurilor pentru tipărire din val permite reproducerea unor puncte raster mai mici.
Capacitatea acestor cerneluri de a se fixa rapid este determinată de componenta, care include în
sine răşină şi ulei decapat, dizolvate în ulei cu viscozitate joasă. Aceste componente se absorb de
hîrtia cretată, cauzând o creştere rapidă a viscozităţii cernelii imprimate.

Cernelurile heatset
Cernelurile ce se fixează de hîrtie în urma tratării termice - heatset (imprimarea offset din
rulou) conţin pigment, componentul de legătură (se fixează la încălzire), ceară şi solvent. Prima
etapă al procesului de fixare al acestor cerneluri constă în evaporare sub acţiunea suflării intense
cu aer fierbinte. O importanţă esenţială aici posedă şi absorbţia. Pentru sfîrşirea procesului de
fixare a cernelurilor este necesarp trecerea hîrtiei prin cilindrele de răcire, plasate după
dispozitivele de uscare. Polimerizarea oxidativă nu reuşeşte să decurgă la viteze înalte ale
maşinilor de imprimare din rulou, deacea componenţii ingridientului de legătură trebuie să fie
înlocuite pe răşine solide. Aceste răşine, care se află în solvent, rămân pe hîrtie după evaporarea
solventului şi se răcesc, când pînza de hîrtie trece prin cilindrele de răcire. Răşina uscată încă
mai conţine o cantitate suficientă de solvent (care serveşte drept plastificator), dar pelicula de
cerneală deja este lipsită de adeziune la ieşire din cilindrele de răcire. Cernelurile de acest tip
(heatset) conţin 40-50% de fracţii petroliere rafinate. O importanţă decisivă posedă alegerea
solventului. Dacă viteza lui de evaporare este prea mare (se evaporă la temperatură prea joasă),
atunci cerneala în maşina de imprimare va fi nestabilă. Dacă viteza de evaporare a solventului
este prea mică (se evaporă la temperatură prea înaltă), uscarea cernelii va fi dificilă.
Uneori răşinele, dizolvate în hidroarburi, îşi păstrează capacitatea de dizolvare în pelicula
uscată de cerneală şi ca urmare, cerneala, contactînd cu componentele lipidice de pe degete,
poate să se şteargă la atingere. Acest fenomen se ia în consideraţie la imprimarea copertelor
revistelor, întroducând în cerneală componenţii, ce accelerează uscarea. Cernelurile pentru
tipărire din val conţin o cantitate mai mare de solvent. Gradul de saturare a culorii este mai mică
şi grosimea peliculei de cerneală este mai mare. În afară de aceasta, ele sânt mai puţin vîscoase şi
posedă o capacitate mai mică de adeziune în comparaţie cu cernelurile pentru imprimare pe foi
de hîrtie. Dacă cernelurile ce se aplică pentru imprimare pe foi sînt folosite la tipărire în maşini

4
de imprimare din val, din motivul adeziunii diferite poate avea loc smulgere a fibrelor de hîrtie,
sau chiar şi ruperea pînzei de hîrtie.

Cerneluri nonheatset
Cernelurile destinate pentru imprimare din rulou şi se fixează fără încălzire (nonheatset), de
regulă se folosesc la imprimarea pe hîrtia, suprafaţa căreia absoarbe puternic, pe hîrtie necretată.
Imprimarea cu astfel de cerneluri pe hîrtie cretată ca regulă nu este posibilă, deoarece duce la
căderea pigmentului de pe hîrtie. Cernelurile nonheatset pentru tipar din val conţin pigment,
componenta de legătură şi ulei mineral. Cernelurile negre includ în sine funingine şi colorant.
Colorantul se introduce din motivul că culoarea proprie a funinginei este brună şi pentru
neutralizarea ei se foloseşte lac (albastru sau violet). Componenta de legătură reprezintă de
obicei un amestec de răşini (inclusiv minerale) şi raportul lor se alege luînd în consideraţie
necesitatea atingerii capacitpţii de acoperire necesare.

Stabilitatea cernelurilor la „ştergere”

Problema acută în producţia de ziare este obţinerea unor imagini imprimate, stabile la
ştergere după contactul cu mîinile. Acest defect poate fi minimizat, dacă la uleiurile minerale se
adugă o cantitate oarecare de ulei din hidrocarbure. Recepturile concrete nu se divulgă. Unii
producători de ziare au trecut la flexoimprimare cu cerneluri pe bază apoasă, care nu posedă
neajunsul menţionat.

Vopsele cu miros slab

Datorită unei selecţii minuţioase ai solventului au fost obţinute cerneluri, care conţin cu
25% mai puţin solvent în comparaţie cu cernelurile obişnuite. În afară de aceasta, prelucrarea
solventului a permis de a elimina componenţii, care se caracterizează prin miros şi sub acţiunea
razelor solare formează compuşi toxici, ce impurifică aerul.

Cerneluri ce se fixează la iradiere

Cernelurile ce conţin oligomeri acrilici (răşine parţial polimerizate, adică polimeri cu masă
moleculară relativ joasă) pot rapid să se fixeze pe hîrtie prin polimerizare, iniţiată de radiaţia
ultravioletă sau electronică. În vopsele de primul tip (UV) se introduc iniţiatori (costisitori după
preţ), deoarece în lipsa lor nu se formează radicali iniţiali, în prezenţa cărora începe
polimerizarea. Razele electronice se caracterizează printr-o energie înaltă. Radiaţia dată este
periculoasă şi generează ozon (din oxigenul aerului), din care cauză este necesară protecţia şi
ventilarea încăperilor. Compoziţia tipică a cernelurilor UV este propusă în tab. 3.

5
 Tabelul 3. Compoziţia tipică a vopselelor UV
Albastru ftalocianic 20
Oligomerul epoxiacrilat 30
Oligomerul odificat pe baza acizilor graşi 25
Monomer (regulator al viscozităţii) 8
Iniţiator 15
Adaosuri 2
TOTAL 100%

Cernelurile de acest tip sânt chimic incompatibili cu cernelurile obişnuite. O adeziune

insuficientă se depistează în cazul dacă cernelurile ce se fixează în urma iradierii cu radiaţie UV
sau electronică sânt imprimate de asupra unui strat de cerneală care încă nu sa uscat. Pentru a
evita problemele menţionate, înainte de a imprima cu cerneluri UV, pe hîrtie se aplică un strat de
grund.
Cernelurile UV de tip nou (hibride) reprezintă o combinare din cernelurile UV şi cerneluri
obişnuite şi ele permit de a fi aplicate deasupra cernelurilor obişnuite fără aplicarea grundului.
Energia radiaţiei IR este insuficientă pentru fixarea cernelurilor. Instalaţiile IR se aplică
pentru mărirea vitezei de întărire a cernelurilor. Totodată temperatura excesivă reprezintă un
factor cu o influienţă mai negativă, decît lipsa ei. La general, temperatura foii de hîrtie imprimate
nu trebuie să fie mai mare de 50°C.

Vopsele metalice
Vopsele de „aur” şi „argint” se confecţionează din praf de bronză sau aluminiu 1. Aceste
prafuri, în comparaţie cu pigmenţii obişnuiţi nu sânt fini şi lucrul cu ei este dificil. Problemele
obişnuite în procesul lucrului cu vopselele metalice2 – acumularea vopselii pe pânza offset,
formele de imprimare şi valurile aparatului de imprimare. Problema parţial se lichidează prin
imprimare în două straturi cu vopseaua cu o concentraţie micşorată de pigment.

Cerneluri pentru imprimare pe metal

Cernelurile aplicate pentru imprimarea pe suprafeţe metalice conţin următorii componenţi:
• pigment: funingine, pigmenţi organici sau anorganici, stabili la acţinea temperaturilor
înalte şi umidităţii

1
Este posibilă (în scopuri speciale) utilizarea vopselei de aur cu utilizarea aurului, Argintul nu poate fi aplicat ca
pigment, deoarece cu timpul se transformă în Ag2S de culoare neagră din motivul interacţiunii cu H2S din aer.
2
Vopsele metalice nu trebuie să fie confundate cu vopselele metalizate, care în afară de particule de metal conţin şi
substanţe colorante.

6
 • component de legătură: combinaţia uleurilor şi răşinelor, ce se fixează prin mecanismul
de polimerizare oxidativă, polieteri complecşi sau alte materiale ce se supun
polimerizării, componenţi ce se polimerizează la iradiere cu UV
• solvent: ulei decapat (225-315°C) în combinaţie cu unele alte substanţe, solvenţi pe baza
polieterilor cu o temperatură înaltă de fierbere, este posibilă prezenţa vopselelor fără
solvent
• modificatori: ciară şi aditivii substanţelor lubrifiante

Metodele de uscare:
• polimerizarea oxidativă, accelerată de temperatură înaltă
• polimerizarea termică
• fixarea UV

Metoda offset este aplicată deoarece imprimarea nemijlocită de pe formele metalice este
imposibilă. Pînza offset de cauciuc este cea mai optimă pentru transmiterea imaginii pe suprafaţa
metalului. Fîşia de metal se întroduce în maşina de imprimare, se imprimă şi trece o instalaţie de
uscare (temperatură înaltă). Astfel se prelucrează majoritatea conteinerelor metalice. Borcanele
metalice şi alte vase metalice suportă nişte modificări fizico-chimice esenţiale: obţinerea formei,
umplerii şi sudării, pasterizării (produsele alimentare). Corespunzător cernelurile trebuie să
suporte transformările menţionate.
Preţul imprimării pe tinichea este atît de înaltă, încît este rentabil de folosit cerneluru UV.
În tehnologia veche se folosesc instalaţii de uscare mari şi costisitoare, în care tinicheaua se află
la temperatură înaltă timp de 10-20 min şi apoi din ea se confecţionează borcane. În rezultatul
acestui proces pe suprafaţa metalului se formează o peliculă lucioasă de vopsea. Însă acest
proces este prea îndelungat şi costisitor. Totodată procesul de întărire a cernelurilor sub acţiunea
radiaţiei UV decurge cîteva secunde. Pentru ambalarea, de exemplu a cosmeticii, insecticidelor
se aplică cerneluri UV, deoarece adeziunea este suficientă. Însă când este necesar ca stratul de
vopsea să fie stabil la zgîrîere (borcane metalice cu băuturi) se foloseşte tehnologia tradiţională
de prelucrarea la temperatură înaltă.
Vasele din aluminiu, spre deosebire de vasele din tinichea nu pot fi sudate şi tehnologia lor
de confecţionare este alta. Pentru acest caz au fost proiectate maşini de imprimare cu acs –
borcanul se îmbracă pe acs şi imaginea se imprimă de pe o pînză offset din cauciuc.

Cerneluri magnetice

7
 Cernelurile magnetice au fost elaborate în fond pentru imprimarea cecurilor bancare cu
şriftul E13B, acceptat de Asociaţia americană a bancherilor pentru posibilitatea sortării
electronice a cecurilor. Proprietăţile magnetice ale cernelurilor sînt cauzate de o modificaţie
cristalică a oxidului de fer. Pentru astfel de cerneluri este importantă o minuţiozitate deosebită la
alcătuirea recepturii cernelii.

Cerneluri pentru imprimare pe mase plastice

Cernelurile pentru imprimare pe mase plastice sau pe hîrtie acoperită cu un strat de masă
plastică uneori sînt numite vopsele coloidale, deoarece ele se utilizează pentru imprimarea pe
suprafeţe de nitroceluloză. Peliculele polimere este mai uşor de a imprima folosind metoda
tiparului adînc şi flexoimprimarea, dar nu offset. Multe tipuri de pelicule nu numai că nu posedă
duritate suficientă, dar şi nu absorb apa. Ca urmare, controlul procesului de umezire la imprimare
pe pelicule este mai strict, comparativ cu imprimarea pe hîrtie. Cu toate acestea, peliculele
polimere, sau ceea ce e mai răspîndit, hîrtia acoperită cu un strat de polimer, uneori se imprimă
prin metoda tiparului offset plan. Hîrtia sau cartonul, acoperiţi cu un strat de polimer reprezintă
un material relativ rigid, care poate fi introdus în maşinile de tipărire.
Cernelurile ce se fixează rapid nu sînt acceptabile pentru imprimarea pe pelicule polimere,
deoarece ele, de regulă, nu absorb cerneala. De obicei se folosesc cerneluri cu un conţinut înalt
de particule solide. Cernelurile UV deasemenea se aplică pentru imprimare pe pelicule folii de
aluminiu.

Lacurile de acoperire
Lacul de acoperire (adică lacul cu care se acoperă suprafaţa imprimată) pentru tipar offset
pe coli separate conţine următoarele părţi componente:
• pigmentul lipseşte, uneori se utilizează alumina (pentru reglarea viscozităţii),
• componentul de legătură: ulei de in, răşină fenolică
• sicativ: caruri de cobalt şi mangan,
• solvent: hidrocarbură,
• modificator: ciară.

Lacurile UV conţin component de legătură special (cu proprietatea de a se polimeriza) şi

fotoiniţiator, ce înlocueşte sicativul. Lacurile de acoperire au aceleaşi proprietăţi ca lacurile
obişnuite, doar că ele sânt lpsite de pigment. Lacul de acoperire ideal trebuie să fie incolor şi
transparent, să posede un luciu bine evidenţiat, stabil la ştergere, stabil în maşina de imprimare,
rapid să se usuce şi o adeziune bună către folia imprimată.
8
 Cerneluri pentru tipar adânc
Caracteristica cernelurilor pentru tipar adânc rotativ
Clasificarea cernelurilor pentru tipar adânc

Pentru tipărirea banilor, timbrelor şi rechizitelor de birou se aplică tiparul adînc prin
intermediu formelor din oţel. Maşinile pentru tipar adânc de obicei imprimă pe fîşie largă de
suport şi se utilizează în producţia revistelor cu un tiraj mare, cataloagelor, etichetelor, tapetelor,
lineleum, ambalajului, etc. Tiparul adînc pe coli de hîrtie se aplică limitat (pentru lucrări artistice
şi la obţinerea producţiei care necesită un control strict în ceea ce priveşte reproducerea culorii –
de exemplu pentru imprimarea ambalajului pentru cosmetică).
Cernelurile pe bază de toluen aplicate pentru tipar adînc (cu regenerarea ulterioară a
solventului) vor domina în poligrafie până la momentul admiterii de legislaţia în domeniul
protecţiei mediului utilizării toluenului. Dacă aceasta nu va fi posibil, vor fi aplicate cerneluri
solubile în apă – ele se usucă mai greu, interacţionează cu hîrtia şi sânt mai scumpe în
comparaţie cu cernelurile pe bază de toluen (toluenul ulterior este regenerat, micşorând astfel
cheltuielile şi dauna adusă mediului înconjurător).

Caracteristica cernelurilor pentru tipar adânc rotativ

Cernelurile pentru tipar adânc conţin solvenţi volatili care uşor se dizolvă la uscarea copiei
imprimate. Deşi construcţia maşinilor de tipărire limitează contactul cernelii cu vopseaua,
cernelurile puternic volatile totuşi se evaporă în procesul lucrului maşinii, ceea ce duce la
modificarea viscozităţii lor. Deacea poligrafistul trebuie să verifice compoziţia cernelii, periodic
verificându-i viscozitatea. Maşinile de tipărit moderne sânt înzestrate cu dispozitive de de
verificare automate a viscozităţii.
În maşinile pentru tipar adânc nu sunt valuri sau plăci din cauciuc, deacea cernelurile pot
conţine solvenţi „puternici”, care asigură o adeziune bună a cernelii către substraturile polimere.
Cernelurile de acest tip nu trebuie să conţină particule mari cu proprietăţi abrazive, deoarece
aceasta duce la uzura cilindrelor. Conţinutul pigmentului în cerneluri pentru tipar adânc este mai
mic, în comparaţie cu cernelurile pentru tipar înalt, offset sau flexoimprimare, deoarece grosimea
stratului de cerneală în metoda tiparului adânc este mai mare.
Din motivul precipitării pigmentului la păstrare şi transportare, cernelurile pentru tipar
adânc nu se furnizează cu acea viscozitate joasă, care corespunde standardelor. De obicei ea se
comercializează în formă concentrată şi apoi se diluiază înainte de imprimare cu solventul
regenerat nemijlocit înainte de tipărire.

9
 Deoarece din celulele cilindrului se transferă un volum mare de cerneală cu o concentraţie
joasă a pigmentului, metoda tiparului adânc este excelentă pentru imprimarea cu cerneluri de
„aur” şi „argint”.

Tabelul 1. Constantele fizice ale solvenţilor cernelurilor pentru tipar adânc

Viteza de Temperatura de Temperatura de Densitatea (0,1198

Substanţa
evaporare3 fierbere, °C imflamare, °C g/cm3) la 20°C
Eteruri
Metilacetatul 5 57 -10 7,55
Etilacetatul 10 77 -4 7,40
Izopropilacetatul 12 89 4 7,40
n-Propilacetatul 22 102 14 7,35
Alcoolii
Metilic 10 64 11 6,60
Etilic 20 78 17 6,80
Izopropilic 27 82 12 6,55
n-Propilic 55 97 25 6,70
Cetone
Acetona 5 56 -18 6,60
Metiletilcetonă 11 80 -6 6,71
Metilizobutilcetonă 37 116 23 6,68
Metil-n-butilcetonă 50 128 28 6,75
Ciclohexanonă 270 157 44 7,88
Hidrocarburile
aromatice
Toluen 26 111 4 7,24
Xilol 88 140 27 7,26
Hidrocarburile
aromatice
Hexan 7 60 -22 5,70
Heptan 15 98 -4 6,05
Uleiuri minerale 600 154-204 40 6,50

Clasificarea cernelurilor pentru tipar adânc

Cernelurile pentru tipar adânc deobicei se clasifică în corespundere cu destinaţia şi
compoziţia lor. De exemplu, cernelurile de tipul A, B, P, W se utilizează în domeniul editorial,
iar de la C până la X – în producerea ambalajului. Oricare din aceste cerneluri poate conţine în
compoziţia sa ceara sau răşină sintetică pentru atingerea stabilităţii la ştergere sau pot fi prezente
alte adausuri pentru atingerea unor proprietăţi speciale.

Receptura cernelurilor pentru tipar adînc

Tabelul 2. Recepturile tipice ale cernelurilor pentru tipar adînc (în formă concentrată)

3
Viteza de evaporare se propune în unităţi convenţionale în comparaţie cu viteza de evaporare a etilacetatului,
valoarea căruia este considerată egală cu 10 (cifra 50 pentru metil-n-butilcetonă înseamnă că substanţa dată se
evaporă de 5 ori mai încet în comparaţie cu etilacetatul).

10
 Cerneală de tip general Cerneală pentru ediţii (cataloage, etc.)
Pigmentul şi colorantul 20 Albastru ftalocianic 8
Răşină 28 Cauciuc clorat 15
Răşini fenolice
Solvent 47 10
modificate
Ciară, plastificator şi
5 Plastificator 5
adaosuri
Parafin polietilenic
1
100%
Toluen 51
Etilacetat 10
100% 100%

Cerneală pentru ambalaj Cerneală pe bază de apă pentru ediţii

TiO2 33 Albastru ftalocianic 15
Component de legătură:
nitroceluloza în 28 Răşină acrilică 47
etanol/toluen/eter
Răşină polieterică 37 Apă 30
Plastificator 3 Bază alcalină 2
Ciară 5 Antispumant 1
Parafin polietilenic 2
Alcool izopropilic 3
100% 100%

Cerneluri pentru flexografie

Viscozitatea
Asemănător cernelurilor pentru tipar adânc, cernelurile pentru flexografie posedă o
viscozitate joasă şi sunt volatile. Dacă aceste cerneluri sar fi păstrat şi transportat la viscozitatea
de lucru, care corespunde condiţiilor de imprimare, atunci pigmentul s-ar fi precipitat rapid ceia
ce ar cauza un şir de probleme în direcţia obţinerii a unei dispersii omogene. Din acest motiv
cernelurile se livrează în formă concentrată şi se aduc la viscozitatea de lucru nemijlocit înainte
de imprimare cu ajutorul solventului recomandat de producător. Viscozitatea reflectă cît
concentraţia pigmentului, atît şi fluiditatea cernelii. Controlul minuţios al viscozităţii posedă o
importanţă enormă în ceea ce priveşte reproducerea culorilor şi economisirea cernelii.
Flexocernelurile (dar mai precis solvenţii lor) se evaporă în procesul imprimării, ceea ce duce la
modificarea viscozităţii şi proprietăţilor coloristice. Deaceia poligrafistul corectează compoziţia
cernelii, adăugînd solvent după necesitate.

Recepturile tipice ale flexocernelurilor

11
 Tabelul 3. Recepturile tipice ale cernelurilor pentru flexoimprimare.

Cerneală albă pentru ambalaj flexibil Cerneală roşie pentru hîrtie

TiO2 33 Pigment roşu 24
Nitroceluloza 10 (Red lake C chip) 35
Etilacetat 2 Alcool etilic 12
Plastificator 2 Izopropilacetat 15
Eterul glicolului 3 Răşină maleică 9
Eterul maleic al sacâzului 20 Nitroceluloza 2
Alcool etilic 30 Ciară 3
Plastificator
100% 100%

Cerneală roşie pe bază de apă Cerneală pentru hîrtie pe bază de apă

Pigment (Lithol red) 18,0 Funingine (pigment) 23,0
Soluţie apoasă (bazică) a 60,0 Soluţie apoasă (bazică) a 38,0
componentului acrilic componentului acrilic
Ciară 4,0 Apă 38,0
Apă 13,5 Antispumant 0,5
Substanţe superficial- 0,4 Substanţe superficial- 0,5
active active
Antispumant de tip 0,13
silicon
100% 100%

Cerneluri pentru flexografie pe diferite substraturi

Cernelurile pe baza solvenţilor organici deseori se aplică pentru imprimarea pe hîrtie
cretată sau carton subţire. Pelicula polietilenică şi laminatele ei cu hîrtie şi cartonul necesită
pentru asigurarea adeziunii cernelii prelucrarea cu flacăra sau descărcarea electrică. De regulă se
preferă cernelurile poliamidice pe bază alcoolică.
Peliculele poliolefinice şi nitroceluloza se imprimă cu cerneluri poliamidice care manifestă
proprietăţi excelente în ceea ce priveşte adeziunea, luciul şi elasticitatea. Adăugarea în substrat a
nitrocelulozei duce la creşterea stbilităţii la acţiunea căldurii şi uleiului. Cernelurile poliamidice
pe baza de alcooli sau hidrocarburi alifatice se caracterizează printr-o stabilitate la acţiunea apei,
acizilor şi bazelor.

12
 Peliculele polivenilcloridice întodeauna conţin o oarecare cantitate de plastificator. El poate
difunda în cerneală şi duce la înmuierea ei şi cauza lipirea colilor imprimate.Deaceea înainte
imprimare pe PVC este necesar de consultat cu producătorul cernelii.
Cernelurile poliamidice şi de nittroceluloză pe bază de alcool se aplică pentru imprimare pe
foliile de aluminiu. Pentru asigurarea adeziunii, producătorii foliilor degresează minuţios
suprafaţa lor şi le acoperă cu un strat de nitroceluloză sau şelac.

Cerneluri flexografice solubile în apă

Majoritatea cernelurilor pe bază apei pentru flexografie în momentul de faţă se obţin cu
utilizarea soluţiilor sau suspensiilor răşinelor acrilice ele asigură un luciu şi stabilitate la ştergere,
deşi soluţiile pot fi prea vîscoase, iar suspensiile nu întodeauna stabile. Pentru întărirea
cernelurilor pe bază de apă la imprimarea pe materiale polimere neabsorbante este necesară
evaporarea solventului. Apa se evaporă foarte încet, ceea ce cauzează un şir de probleme la
uscare, însă alegerea corectă a materialelor iniţiale şi selectarea minuţioasă a recepturii duce la
obţinerea unor cerneluri cu proprietaţi satisfăcătoare.
Cerneluri pentru ziare
La producerea ziarelor se utilizează flexocernelurile pe bază de apă ce includ polimeri
acrilici cu grupele acide libere, dizolvate în soluţiea apoasă de amoniac sau amină. La imprimare
alaunii, care se conţin în hîrtia de ziar, precipită componentul acrilic, asigurînd o sabilitate
excelentă la ştergere şi fixarea cernelii. Stabilitatea către ştergere la aceste cerneluri este
superioară în comparaţie cu alte tipuri de cerneluri pentru ziare, iar localizarea cernelii pe
suprafaţa hîrtiei micşorează transparenţa imaginei imprimate prin hîrtie. Aceasta permite
utilizarea unei hîrtii mai subţiri în comparaţie cu hîrtia pe care se imprimă ziarele prin metoda
offset sau tipar înalt.

Cerneluri pe bază de apă pentru alte substraturi

Deoarece luciul nu are o importanţă mare penrtu imprimarea pe pungile de hîrtie şi cutii de
gofrocarton, sunt acceptate cerneluri pe bază de apă.Pentru ambalajele destinate produselor
alimentare este extrem de important ca cerneala să nu posede miros. Din acest punct de vedere
cernelurile pe bază de apă pot fi acceptate, deşi un miros rezidual al monomerilor, care se conţin
sub formă de impurităţi în componentul de legătură, poate fi sesizat. Cernelurile pa bază de
nitroceluloză se modifică la întroducerea plastificatorilor şi altor răşini, care pot avea miros.
Dacă este foarte importantă lipsa completă a mirosului rezidual, este necesar de consultat
producătorul.

13
 Cerneluri pentru tipar de tip trafaret
Majoritatea cernelurilor pentru tipar trafaret includ în sine solvenţi, conţinutul cărora atinge
pînă la 70%. Aceşti solvenţi deseori reprezintă esterii propilenglicolului sau dipropilenglicolului
în amestec cu uleiurile minerale (hidrocarburi alifatice), raportul între care se alege astfel ca să
fie atinsă viteza de evaporare necesară. Alţi solvenţi includ cicloxeanona, esterul monobutilic al
etilenglicolului, solvenţi aromatici cu temperatură înaltă de fierbere şi apă.
Ca şi alte cerneluri pe bază de ulei, cernelurile de tip trafaret, care se fixează sub acţiunea
mecanismului de polimerizare oxidativă, de obicei conţin răşini alchidice, obţinute din ulei de in
sau alt ulei vegetal.
Majoritatea cernelurilor de tip trafaret se fixează la evaporarea solvenţilor. Pentru uscare se
utilizează cele mai diferite instalaţii: de la instalaţii ce pompează aer fierbinte pînă la instalaţii
de tip flacără şi microunde.
Fixarea rapidă UV a cernelurilor rezolvă problema principală a tiparului de tip trafaret. – viteza
joasă de uscare a imaginelor imprimate.

Tabelul 4. Recepturile tipice ale cernelurilor de tip trafaret

Cerneala pentru sticle de polietilenă Cerneala fluorescentă pentru afişe

Roşu de toluidină 6 Pigment fluorescent 46
Oxid de titan (TiO2) 10 Etilhidroxietilceluloza 4
Răşină epoxidică 82 Eterul sacâzului 17
Sicativ 2 VM&P 29
Antispumant - Butoxietanol 4
100% 100%

14
 Cerneluri pentru imprimare de tip jet
Imprimare de tip jet pe larg se utilizează şi în oficii şi la nivel industrial. Prin intermediul ei
obţin şi imprimările de control şi producţia finală. Acest tip de imprimare este dirijat de
compiuter şi este capabil de reproduce informaţia codată în formă digitală. Nu există limitări
principiale în alegerea suprafeţei pe care se imprimă imaginea: ea poate fi poroasă, neporoasă,
netedă, zgruţuroasă, neomogenă.
Imprimare de tip jet în industrie este folosită pentru marcarea şi codarea ambalajului
produselor alimentare, băuturilor, laptelui şi produselor lactate, produselor farmaceutice. Ea se
aplică pentru imprimarea ştrihcodurilorla poştă ceea ce accelerează prelucrarea corespondenţei.
Cernelurile pentru tipar jet sunt asemănătoare cu cernelurile pentru stilouri. În compoziţia
lor intră colorantul, solvent apos sau organic (metiletilcetonă, alcool sau glicol), componentul de
legătură şi diferite suplimente. Imprimantele de tip get impun limitări stricte în ceea ce priveşte
cerneala.
Cernelurile nu trebuie să conţină particule solide şi nu trebuie să se usuce sau să se
solidifice în injector (duzele înguste ale imprimantelor jet uşor se blochează). Din acest motiv în
calitate de substanţă colorantă se foloseşte colorantul, dar nu pigmentul. Solventul trebuie să fie
puţin volatil, ceea ce ar exclude evaporarea lui în duză.
Variantele de bază ale imprimării jet sunt:
• reproducerea imaginii prin intermediul fluxului continuu de cerneală – CIJ (fig.1)
• prin intermediul fluxului de cerneală picurător – DOD (fig.2)
şi în ambele aceste variante se utilizează diferite tipuri de cerneluri.

Cerneluri pentru CIJ- imprimante

Cernelurile pentru CIJ- imprimante, cu excepţia cernelurilor UV, includ diferiţi solvenţi şi
se aplică pentru imprimare pe metale mase plastice sticlă, hîrtie carton. Volumul picăturii de
cerneală alcătuieşte 1,5 nl, ceea ce este echivalent la 2 mln. de picături într-o linguriţă de ceai.
Pentru ca picăturile să parcurgă distanţa neceasră fiecare picătură trebuie să posedă o formă
sferică, aceliaşi dimensiuni, o amplasare omogenă în flux şi raportul sarcină/masă trebuie să fie
constant. Aceste caracteristici sunt influenţate de compoziţia cernelii. O importanţă deosebită
posedă viscozitatea, tensiune superfecială şi electroconductibilitatea. Electroconductibilitatea
cernelii este asigurată prin întroducerea electrolitului – unei sări de exemplu nitratului de litiu.
Fiecare din proprietăţile menţionate se modifică în funcţie de temperatură, astfel că este
important de cunoscut viteza acestor modificări. Tensiunea superficială uşor poate fi reglată prin
intermediul substanţelor superfecial – active, însă ele cauzează formarea spumei, în special la
temperaturi joase. Pentru procesul de formare a picăturilor este important controlul asupra
15
viscozităţii cernelii. De asemenea este important alegerea polimerului cu aşa caracteristici ca:
natura chimică, masa moleculară, interacţiunea polimerului cu solventul.

Tabelul 5. Receptura tipică pentru imprimare de tip CIJ

Metiletilcetonă 45
Alcool etilic 10
Etilacetat 10
Apă 5
Etilenglicol 5
Etilhidroxietilceluloza 10
Colorant nergu solubil 9
Dibutuilftalat 2
Antispumant 1
Antioxidant 1
Electrolit 2
100%

Solvenţii
Cel mai des se foloseşte un amestec de solvenţi – unori pînă la 8 substanţe. Se ia în
consideraţie nu numai toxicitatea lor, dar şi faptul că mulţi din ei sunt uşor inflamabili. Solvenţii
tipici includ cetone, în special metiletilcetonă, acetaţi (etil- şi propilacetaţi), eterii glicolelor şi
alcoolilor. La imprimare cu viteză înaltă de obicei este necesar ca cerneală să se usuce într-o
secundă. Dacă ea se evaporă prea repede, atuci poate săse formeze o peliculă de suprafaţă, care
va frîna uscarea părţii interne ale picăturii. Solventul ce se evaporă de pe suprafaţa imprimată nu
trebuie să poluieze aerul. În cernelurile de tip UV solvent nu se conţine, iar în cerneluri pe bază
de apă conţinutul solvenţilor organici este mic, ceea ce micşorează toxicitatea şi posibilitatea
incendierii.

Tabelul 6. Compoziţia cernelii tipice pentru CIJ imprimare.

Metiletilcetonă 45
Alcool etilic 10
Etilacetat 10
Apă 5

16
 Etilenglicol 5
Etilhidroxietilceluloză 10
Colorant negru solubil 9
Dibutilftalat 2
Antispumant 1
Antioxidant 1
Electrolit (de exemplu LiNO3) 2
100%

Coloranţii şi pigmenţii
Pentru aceste tipuri de cerneluri preferinţă se oferă coloranţilor. Pigmenţii, deşi posedă
acţiune abrazivă, pot fi utilizaţi în CIJ cerneluri, însă dimensiunile particuleleor trebuie să fie mai
mici de 1 mkm şi trebuie să fie exclusă aglomerarea lor. Pentru vopsea albă se foloseşte oxidul
de titan (IV). Funinginea, pigment foarte răspîndit în alte tipuri de cerneluri, deseori se
înlocuieşte în cerneluri pentru iprimare jet cu colorant negru.
Cernelurile trebuie să fie termostabile deoarece temperatura în imprimante poate fi mai
mare de 60 °C perioade îndelungate. Deseori cernulurile trebuie să fie stabile la lumină. Pentru
aplicarea acestor cerneluri pentru imprimarea pe ambalajele produselor alimentare este necesar
de a exclude din compoziţia cernelii metalele grele. Pentru ambalajele care necesită demonstrare
vizuală a încălzirii sau sterilizării, pot fi plicate cerneluri termocromice, care î-şi modifică
culoarea la încălzire.

Componentul de legătură
Componentul de legătură determină viscozitatea cernelii, asigură fixarea ei pe substrat şi
oferă imaginei imprimate luciu. De asemenea componentul poate să ofere şi unele proprietăţi
speciale precum: stabilitatea la lumină, stabilitatea la umezeală, la temperatură. Componentul de
legătură se elaborează luînd în consideraţie funcţiile lui în procesul de imprimare şi produsul
final. În soluţie el nu trebuie să mărească esenţial viscozitatea, dar trebuie să asigure o adeziune
satisfăcătoare în cazul transferului pe materialul imprimat.
Adaosuri
Adausurile, care în cerneală pot fi destul de multe, deseori determină succesul sau
insuccesul întrejii recepturi a cernelei. Sarea anorganică sau organică îi oferă cernelii
electroconductibilitate şi favorizează încărcării electrostatice picăturilor. Plastificatorul îi oferă
peliculei de cerneală elasticitate, astfel protejînd-o de formarea crăpăturilor şi distrugerea
ulterioră a imaginei imprimate. Antioxidantul frînează procesul de „îmbătrînire” a cernelii la aer.

17
 Cerneluri pentru DOD imprimante
DOD imprimantele de regulă se folosesc pentru imprimarea actelor în oficii. Viteza de
imprimare este mai joasă în comparaţie pentru CIJ imprimante utilizate pentru imprimarea
ambalajului.
Cerneala trebuie să rămînă lichidă în canalele capilare, dar rapid să se usuce pe hîrtie.
Metoda obişnuită pentru atingerea acestui scop constă în utilizarea umectanţilor, astfel ca glicolii
sau glicolii polimerici în cerneluri pe bază de apă. Umectanţii preîntîmpină uscarea cernelii în
duză, dar ei încetinesc şi uscarea ei pe hîrtie. Perioada de uscare rezonabilă poate fi atinsă la o
alegere reuşită a amestecului de solvenţi, ce favorizează absorbţia cernelii de către hîrtia poroasă
şi cretată. Timpul de uscare a celor mai optimale cerneluri atinge 10 sec, dar mai tipic este timpul
de 30 sec.
Puritatea pigmentului are o importanţă deosebită cînd impurităţile cauzează descompunerea
pigmentului la o încălzire îndelungată sau repetată. Prezenţa impurităţilor sărurilor anorganice
poate cauza formarea precipitatelor la interacţiunea cu coloranţii.
Cernelurile fuzibile reprezintă soluţiile coloranţilor în ceară (temperatura de topire 50 – 80
°C). La temperatura camerii ele sunt solide însă înainte de imprimare ele se încălzesc pînă la
temperatura de topire. După expulzarea picăturilor de topitură ele încep să se răcească în
procesul zborului. Solidificarea cernelii la atingerea suprafeţii hîrtiei decurge foarte repede.
Astfel de cerneluri nu posedă solvenţi ceea ce lichidează problema toxicităţii şi posibilităţii
incendiului. Neajunsul lor principal – rezistenţa mică la ştergere.

Tonere şi cerneluri speciale

Producătorii de cerneluri sub noţiunea de toner înţeleg: pigmentul care maschează sau
modifică nuanţa nedorită în cerneală (de exemlu: tonerul albastru este folosit pentru mascarea
nuanţei brune a cernelii negre). Însă aici sub noţiunea de toner va fi examinată substanţa
colorantă, aplicată în electrografie, electrofotografie, magnetografie şi ionografie. Tonerele de
obicei nu se referă la cerneluri, însă ca şi ele se aplică în metodele de imprimare enumerate şi

18
includ în compoziţia sa pigmenţi, coloranţi, răşine şi ele pot fi de orice culoare, însă majoritatea
sunt de culoare neagră.

Tonere pentru electrografie

Tonerele utilizate în copiatoarele electrografice reproduc imaginea, care se fixează la
încălzire. Corespunzător ele trebuie să posede proprietăţi corespunzătoare electrice şi să fie
termoplastice.
Toneruri uscate. Dimensiunea medie a particuleleor tonerului uscat este de 3-20 mkm.
Pentru formarea unei imagini stabile tonerul trebuie să se topească pe hîrtie. Cilindrul
semiconductor sau placa se încarcă în întuneric (fig. 5). De obicei în calitate de semiconductor
se foloseşte selenul, însă în unele aparate se aplică semiconductori organici. Sarcina electrică
dispare pe sectoarele radiate de lumină (sau radiaţia lazer) şi tonerul se fixează doar pe sectoarele
încărcate (neiluminate). Imaginea se obţine foarte rapid – productivitatea atinge 10000 copii/oră.
Toneruri lichide. Tonerele lichide reprezintă dispersiile coloranţilor în uleiurile de
hidrocarbură. Particulele tonerului lichid sunt mai mici după dimensiuni comparativ cu
particulele tonerului solid aproximativ cu un ordin: 3-5 mkm. Ceea ce este comparabil cu
dimensiunile particulelor de fum.
Cerneluri nestabile la ştergere
Pentru ascunderea numerelor pe biletele de loterie şi altor produse este neesară o cerneală
intransparentă. Ea trebuie să posede o adeziune bună, însă tot odată uşor să se îndepărteze la
ştergere. Aceste cerneluri deseori conţin componentul de legătură pe bază de cauciuc şi praf de
aluminiu în calitate de pigment.

Cerneluri triboaromatice
Astfel de cerneluri conţin substanţă aromatică prezentă în nişte capsule foarte mici de
jelatină, care se distrug la ştergere. La imprimare cu astfel de cerneluri este foarte important
controlul presiunii aplicate asupra hîrtiei, care trebuie să excudă distrugerea capsulelor.

19
 Cerneluri invizibile
Sunt cîteva tipuri de cerneluri invizibile. În unul din ele se utilizează în calitate de pigment
alumină. După imprimare pe hîrtie glazurată alumina oferă o imagine practic invizibilă care se
developează în cazul detuşării cu creionul, deoarece alumina este mai sensibilă la grafit decît
alumina.
Există cerneluri care devin vizibile sub acţiunea radiaţiei UV, în rezultatul activării
fluoriscenţei pigmentului. Alte cerneluri invizibile se developează la încălzire, tratare cu
substanţe chimice sau vapori.

Pigmenţii
Pigmenţii reprezintă materiale solide mărunţite fin care oferă cernelurilor culoare. Natura
pigmentului şi cantitatea lui în cerneală, paralel cu tipul componentului de legătură, determină
consistenţa şi proprietăţile de lucru ale cernelii. Pînă la anul 1900 majoritatea pigmenţilor
reprezintau substanţe anorganice colorate, măcinate pînă la praf fin. Ei erau stabili la acţiunea
luminii, apei, solvenţilor organici, dar erau puţin saturaţi după cuoare şi mate. Chiar şi în cazul
unei măcinări fine se caracterizau prin proprietăţi abrazive, care duceau la ieşirea din uz rapidă a
formelor de imprimare. Producerea coloranţilor sintetici a început doar în a doua jumătate a sec.
XIX datorită dezvoltării chimiei organice.

Proprietăţile pigmenţilor
Pigmentul poate să posede un şir de avantaje dar totuşi cerneala nu se obţine de calitate necesară.
Caracteristicele pigmentului, care posedă o importanţă deosebită la alegerea recepturii cernelii,
includ:
• saturabilitatea culorii
• intransparenţa
• luciul
• stabilitatea
• dimensiunile particulelor
• densitatea
• coeficientul de refracţie
• duritatea
• umectabilitatea
• stabilitatea la lumină şi temperatură
• inertitatea chimică

20
 Dimensiunile particulelor
Dimensiunile particulelor pigmenţilor se află în limitele de la 0,01 până la 0,5 mkm.
Funinginea posedă cele mai mici dimensiuni ale particulelor, fapt ce cauzează proprietăţile
reologice bune ale cernelurilor. Pigmenţii cu un grad de dispersie jos (de exemplu TiO2) deobicei
se aplică pentru producerea cernelurilor de acoperire. Aceşti pigmenţi sînt capabili de a forma
precipitate, cernelurile pe baza lor pot crea probleme în procesul de imprimare (stratificarea pe
cilindrele de imprimare, forme de imprimare şi pînza offset), pentru evitatrea cărora sânt
necesare recepturi speciale ale cernelurilor.

Coeficientul de refracţie
Coeficientul de refracţie reprezintă măsura deviaţiei (refracţiei) razelor de lumină, ce trec
prin pigment. Dacă coeficienţii de refracţie al pigmentului şi componentului de legătură sânt
apropiaţi după valoare, atunci pelicula de cerneală este mault sau mai puţin transparentă. Cu cât
este mai mare difirenţa între aceste valori, cu atât mai puţin transparentă este pelicula de
cerneală. Coeficienţii de refracţie la diferiţi pigmenţi diferă mult mai mult decât coeficienţii de
refracţie la diferiţi componenţi de legătură.

Intransparenţa
Intransparenţa caracterizează capacitatea obiectului de a reţine lumina (adică de al reflecta
şi difuza). Pentru atingerea intransparenţei maximale trebuie ca particulele pigmentului să fie de
0,2-0,4 mkm sau lugimea egală cu lungimea semiundei luminii. Exemplu de cerneală
intrasparentă serveşte cerneala neagră cu particule foarte mărunte de pigment (funinginea).

Umectabilitatea
Umectabilitatea reprezintă capacitatea pigmentului de a fi umectat de componentul de
legătură. Prticulele „uscate”ale pigmentului sânt întotdeauna acoperite cu o peliculă
polimermoleculară de natură adsorbţională de umezeală, care în procesul preparării cernelii va fi
înlobuită cu componentul de legătură. Umectabilitatea completă a pigmentului de componentul

21
de legătură deseori este necesară în cerneluri offset pentru excluderea emulgării în soluţia de
umezire.

Textura
Textura pigmentului reprezintă cum este pigmentul în stare uscată – moale sau dur. Dacă el
uşor se macină între degete, el este moale, dacă oferă senzaţia de nisip, atunci pigmentul este
dur.

Stabilitatea la lumină
Stabilitatea la lumină depinde nu numai de natura chimică a pigmentului şi grosimea
stratului peliculei de cerneală, dar şi de:
• concentraţia pigmentului în cerneală
• proprietăţile protectoare ale componentului de legătură
• timpul de iluminare
• condiţiile atmosferice la iluminare
• intensitatea luminii.

Insuficienţa stabilităţii la lumină nu întodeauna se exprimă prin decolorare în unele cazuri acest
neajuns duce la înnegrirea sau o altă modificare a culorii.

22