Read without ads and support Scribd by becoming a Scribd Premium Reader.
See Premium Plans
 
 1
ROMÂNI DEJA DE
Ş
TEP
Ţ
I
de D
ă
nu
ţ
Ungureanu
Nem
ţ
ii, un popor timid
Se spune despre nem
ţ
i c
ă
ar fi oameni reci, flegmatici, duri. Am fost înGermania o dat
ă
, în trecere,
ş
i pot s
ă
spun c
ă
nu e nimic adev
ă
rat în toateastea. Bazaconii! În realitate, nem
ţ
ii sunt sensibili, sperio
ş
i, cam timizi.Am mers o zi
ş
i o noapte cu autocarul. Ne-am oprit în parcarea unei benzin
ă
rii, s
ă
ne dezmor 
ţ
im, s
ă
lu
ă
m un pic de aer. C
ă
era parcarea unei benzin
ă
rii ne-am dat seama abia când am coborât
ş
i ne-am fâ
ţ
âit ni
ţ
el. Pefereastr 
ă
se vedea cu totul altceva. Prea mult
ă
lumin
ă
. “B
ă
, acilea e opera!” astrigat unul. Nem
ţ
ii au dat cu ochii de autocarul nostru
ş
i s-au ascuns care peunde-au putut.Dup
ă
cinci minute am nimerit toaletele. Cu un urlet de entuziasm amn
ă
v
ă
lit s
ă
ne sp
ă
l
ă
m, ca orice om civilizat. În
ă
untru, al
ţ
i nem
ţ
i. S-au ghemuitîntr-un col
ţ
, urm
ă
rind speria
ţ
i b
ă
taia cu ap
ă
, baloanele de s
ă
 pun lichid,carnavalul cu serpentine de hârtie igienic
ă
roz, vernil, alb
ă
. Cât am tras de ei,s
ă
se bucure cu noi, cât am strigat la dân
ş
ii, n-am scos decât “bite, bite”.B
ă
ie
ţ
ii s-au s
ă
 punit bine, pân
ă
la brâu. Pe urm
ă
 
ş
i-au frecat vârtos picioarele. Dup
ă
o zi
ş
i o noapte în autocar, optzeci de
ş
osete se simt maimult decât dou
ă
. Nem
ţ
ii fac lucruri solide, dar la ghiuvete - vai mama lor!Un b
ă
iat a pus ambele picioare în ghiuvet
ă
, s
ă
le s
ă
 puneasc
ă
mai bine,
ş
i ac
ă
zut cu ghiuveta. De râs, l-am auzit doar târziu pe unul de-ai no
ş
tri,strigând din bud
ă
. Se blocase acolo. O voce automat
ă
îi spunea c
ă
u
ş
a sedeschide doar dac
ă
trage apa. Dar el nu
ş
tia limba vocii automate.
Ş
i chiar dac
ă
ar fi
ş
tiut limba, nu
ş
tia de unde se trage apa. I-am scos pe nem
ţ
i dindulapul în care se ascunseser 
ă
. Le-am cerut prin semne s
ă
-l elibereze pecolegul nostru. Altceva decât “bite, bite” n-am scos de la dân
ş
ii. A trebuit s
ă
 spargem broasca. Dac
ă
tragi apa
ş
i se deschide u
ş
a, credeam c
ă
atunci cânddeschizi u
ş
a se trage automat apa. Aiurea!Când am ie
ş
it din toalete, proaspe
ţ
i,
ş
i ne-am îndreptat spre autocar, s
ă
  pornim mai departe, spre Paris, sumedenie de nem
ţ
i fugeau peste câmp. Încurând nu s-au mai v
ă
zut. Nem
ţ
ii sunt extraordinar de sensibili.
 
 2
Fata din Shanghai
Începuse s
ă
corespondeze, prin intermediul computerului, cu o fat
ă
dinShanghai. Era o românc
ă
logodit
ă
cu un olandez a c
ă
rui slujb
ă
îl purta prinlume. Uite-a
ş
a, fata ajunsese în buricul Chinei. “S
ă
te ui
ţ
i zilnic pe e-mail”,îl avertizase ea la plecare. “
Ş
i tu”, îi replicase el.În prima lun
ă
 
ş
i-au scris de dou
ă
zeci de ori. Fetei îi mergea strun
ă
laShanghai. Ea
ş
i logodnicul arvuniser 
ă
nunta la Hong Kong, iar luna de mierela Roma. Logodnicului îi m
ă
riser 
ă
leafa de trei ori. Ea începuse s
ă
scrie un best-seller. Fusese acceptat
ă
într-un club select, iar prietenele chinezoaice îispuneau “Gr 
ă
din
ă
în floare”.
Ă
stimp, la Bucure
ş
ti, era tot mai greu. Lumeas
ă
r 
ă
cise, oamenii erau moroc
ă
no
ş
i, ploua tot timpul, chiar 
ş
i vara. Zilele sescurtaser 
ă
, nop
ţ
ile se lungiser 
ă
, sub un cer ve
ş
nic înnorat. Toate astea i lescria el fetei din Shanghai, con
ş
tincios, pe e-mail. Iar ea îl mai înveselea lafiecare mesaj, vorbindu-i despre minunata via
ţă
din
ţ
ara însorit
ă
.Î
ş
i scriau cu înver 
ş
unare. Dou
ă
coresponden
ţ
e pe zi. Ea nu mai
ş
tia ce s
ă
 fac
ă
cu banii. Î
ş
i cump
ă
raser 
ă
trei ma
ş
ini
ş
i o superb
ă
proprietate înîmprejurimile marine ale Shanghaiului. Cartea avusese un succes r 
ă
sun
ă
tor.B
ă
rba
ţ
i boga
ţ
i o curtau dispera
ţ
i, dar ea îi r 
ă
mânea fidel
ă
olandezului. Nuntafusese str 
ă
lucitoare. Corespondentul de la Bucure
ş
ti o ducea greu, dar cânddeschidea computerul via
ţ
a p
ă
rea o delicioas
ă
bomboan
ă
mentolat
ă
. Citeascrisorile din Shanghai
ş
i necazurile disp
ă
reau. În scurt
ă
vreme, a ie
ş
it din pasa proast
ă
 
ş
i s-a pus pe calea cea bun
ă
. A f 
ă
cut avere, s-a însuratavantajos, a ajuns o celebritate.Într-o zi a aflat întâmpl
ă
tor c
ă
fata nu plecase niciodat
ă
din România,dar 
ă
mite s
ă
ajung
ă
la Shanghai. Se m
ă
ritase la C
ă
l
ă
ra
ş
i cu un
ş
ofer care o b
ă
tea tot timpul
ş
i-i lua banii. F
ă
cuse patru copii. Locuia într-o magherni
ţă
 
ş
ide câte ori o prindea
ş
eful ei, dintr-un obscur birou de contabilitate, c
ă
 trimite scrisori pe computer, o amenin
ţ
a c
ă
o d
ă
afar 
ă
.
 
 3
Via
ţ
a în metri steri
La o bere, via
ţ
a îns
ăş
i devine b
ă
ubil
ă
 
ş
i m
ă
surabil
ă
în unit
ăţ
i simple. Tragcu urechea la masa de al
ă
turi, unde combat doi cet
ăţ
eni trecu
ţ
i de primatinere
ţ
e. Din discu
ţ
ie deduc c
ă
sunt tâmplari la teatru. “Cum a fost, b
ă
i, premiera?” “O mizerie, b
ă
i, o c
ă
dere” “ 'Ai, b
ă
i, las
ă
-m
ă
!” “Pe ochii mei, b
ă
i. Fii atent: tot decoru', cu angarale, cu brizbrizuri, cu fente, un metru cub,hai un metru jumate de scândur 
ă
” “Nooo!” “Dac
ă
-
ţ
i spun... P
ă
i când eramaestru' Ciulei, nu cobora sub cinci metri cubi, s
ă
 
ş
tie c
ă
aducea mobil
ă
de-acas
ă
. Cum îl vedeam c
ă
vrea s
ă
se zgârceasc
ă
, cum îi d
ă
deam peste de
ş
te. Nea Liviule, bre, ratezi premiera, ai numai patru metri cubi. Mai bag
ă
ni
ş
techerestea, ni
ş
te buturugi, un furnir, nu se poate, ne râde America, ne râdeRusia cu codrii ei siberieni.
Ş
i el m
ă
asculta
ş
i mai b
ă
ga lemn. Ce geniu, b
ă
i!'Ai noroc!”.Sunt
ş
i dân
ş
ii arti
ş
ti în felul lor. În fauna de regizori, ei recunosc imediatgeniul, dup
ă
metrii steri de lemn folosit la decoruri. Impostorii încearc
ă
 
ş
menuri cu pal melaminat. Încep
ă
torii se zgârcesc la o scobitoare. Tineriinecop
ţ
i se arunc
ă
la cherestea pe picior mare din primul act
ş
i gâfâie dup
ă
unchibrit în actul trei. Marii regizori sunt
ă
i de nu tresar în fa
ţ
a unei facturi pentru zece metri cubi de lemn, dup
ă
care le dau mân
ă
liber 
ă
tâmplarilor, s
ă
-l ciopleasc
ă
a
ş
a cum îi taie capul.Ascultându-i, te convingi c
ă
ei sunt, de fapt, cei ce duc la bun sfâr 
ş
it piesa de teatru. În definitiv, regizorul, ce face regizorul? Ia, trece
ş
i el pe-acolo, în timpul repeti
ţ
iei
ş
i-
ş
i d
ă
cu p
ă
rerea. Actorii îl bag
ă
sau nu-l bag
ă
înseam
ă
, treaba lor. Tâmplarul îns
ă
, în vremea asta, trage la fier 
ă
str 
ă
u, potrive
ş
te din rindea, mai bate un cui. Piesa înainteaz
ă
pe m
ă
sur 
ă
ce-
ş
iconsum
ă
el metrii cubi de scândur 
ă
. “Nea Liviule, spune din când în când,schimb
ă
bre replica aia c
ă
nu d
ă
bine, ascult
ă
la mine. Asta e replic
ă
pentru brad, ori noi aici avem numai fag
ş
i ni
ş
te tei la ramele alea. Ne facem derâs!” Regizorul î
ş
i prive
ş
te palmele, le compar 
ă
cu cele negeluite aletâmplarului, ofteaz
ă
 
ş
i bag
ă
o replic
ă
pentru fag.Tâmplarii de teatru nu-s singurii care
ş
tiu c
ă
pe umerii
ş
i teslele lor sesprijin
ă
institu
ţ
ia. Institu
ţ
iile se reazem
ă
pe oamenii care doar la primavedere bat cuie, dau cu bidineaua, ori spal
ă
pe jos. “
Ş
i i-am zis, b
ă
i
ş
efule,nu fi fraier, f 
ă
cum î
ţ
i zic eu” e o fraz
ă
frecvent
ă
în conversa
ţ
iile lor.
Search
Search History:
Searching...
Result 00 of 00
00 results for result for
  • p.
    • Notes
    Load more