Dumitru Matcovschi

BIBLIOTECA ªCOLARULUI
Dumitru
MATCOVSCHI
VAD
LITERA
CHIªINÃU 1998
CZU 859.0 (478.9)1
M 46
Edi\ie de autor
Coperta: Isai C`rmu
ISBN 9975741525 © LITERA, 1998

TABEL CRONOLOGIC
1939 20 octombrie }n comuna Vadu-Ra=cov, jude\ul Soroca, se na=te Dumi-

tru Matcovschi din p[rin\ii Leonte =i Eudochia, plugari rom`ni.
1956-1961 Student la Institutul Pedagogic Ion Creang[ din Chi=in[u,
Facultatea de Istorie =i Filologie. Volens-nolens, absolve=te Uni-
versitatea; or, ]n 1960 Institutul Pedagogic fuzioneaz[ cu Universi-
tatea.
1960 Student ]n anul cinci, este invitat ]n calitate de colaborator literar la
cotidianul Moldova Socialist[, unde va r[m`ne =i dup[ absolvirea
Universit[\ii.
1962 21 octombrie Se c[s[tore=te cu Alexandrina (n[scut[ +oldan), student[
]n anul patru la Litere. Prezint[ manuscrisul primului volum de ver-
suri, care e discutat la Uniunea Scriitorilor =i recomandat spre publi-
care.
Devine membru al Uniunii Jurnali=tilot din U.R.S.S.
1 decembrie Este chemat sub arme; trenul ]l duce ]n ora=ul lui Kant
(Königsberg, azi Kaliningrad).
1963 Apare prima plachet[ de versuri, Maci ]n rou[, Editura Cartea mol-
doveneasc[, Chi=in[u.
1964 noiembrie Este l[sat la vatr[.
1965 Devine membru al Uniunii Scriitorilor din U.R.S.S.
1966 Apare al doilea volum de versuri, Univers intim, Editura Cartea moldo-
veneasc[, Chi=in[u.
Octombrie 1966noiembrie 1970 redactor-=ef adjunct la s[pt[-
m`nalul Cultura.
1968 Placheta Cas[ p[rinteasc[, Editura Cartea moldoveneasc[, Chi=in[u.
1969 Apare volumul Desc`ntece de alb =i negru, Editura Cartea moldoveneasc[,
Chi=in[u, care ulterior este topit. Cartea, ]n varianta ei ini\ial[, nu a mai
v[zut lumina tiparului, de=i unele poeme au fost incluse ]n alte volume.
" D U M I T RU M AT C OV S C H I
1970 Este eliberat din post, trimis la munca de crea\ie.

Se na=te primul copil al familiei Matcovschi, Dumitri\a.
1971 Melodica, Editura Cartea moldoveneasc[, Chi=in[u.
La Editura Sovetski pisatel din Moscova apare volumul Melodica ]n
traducere rus[.
La Editura Cartea moldoveneasc[ apare romanul Duda.
1972 Premiera spectacolului Pre=edintele la Teatrul Academic Pu=kin.
Se na=te Adriana, mezina.
1974 Premiera spectacolului C`ntec de leag[n pentru bunici la Teatrul Academ-
ic Pu=kin.
Volumul de versuri Grùl, Editura Cartea moldoveneasc[, Chi=in[u.
Cartea pentru copii Greiera=ul Puiu, Editura Lumina, Chi=in[u.
1975 Romanul B[tuta, Editura Lumina, Chi=in[u.
1976 Premiera spectacolului Tata la Teatrul Academic A. Pu=kin. Ion
Aldea-Teodorovici interpreteaz[ S[rut, femeie, m`na ta.
1977 Apare volumul de versuri Ax[, Editura Literatura artistic[, Chi=in[u.
1979 Romanul Toamna porumbeilor albi, Editura Literatura artistic[, Chi=in[u.
1980 Toamna porumbeilor albi apare la Moscova, la Editura Sovietski pisatel,
]n traducere rus[.
1981 Volumul de versuri Patria, Poetul =i Balada, Editura Literatura artistic[,
Chi=in[u.
1982 Premiera spectacolului Pomul vie\ii la Teatrul Academic A. Pu=kin.
Piesa Pomul vie\ii este montat[ la Tambov.
Apare romanul Focul din vatr[, Editura Literatura artistic[, Chi=in[u.
1983 Apare, ]n limba rus[, culegerea de versuri Gosudarstvo cere=en, Editura
Literatura artistic[, Chi=in[u.
1984 Apare, ]n limba rus[, Rodnoi oceag, Editura Sovietski pisatel, Moscova.
1985 Volumul de versuri Armonii, Editura Literatura artistic[, Chi=in[u.
Premiera spectacolului Troi\a la Teatrul Luceaf[rul din Chi=in[u.
1986 Premiera spectacolului Abecedarul la Teatrul Academic A. Pu=kin.
1987 Volumul de versuri Tu, dragostea mea, Editura Literatura artistic[,
Chi=in[u.
Apare o nou[ edi\ie a romanului Oseni bel`h golubei, Editura Soviet-
ski pisatel, Moscova.
Apare la Vilnius, ]n limba lituanian[, romanul Toamna porumbeilor
albi; e unul din foarte pu\inele romane moldovene=ti traduse ]n
VA D #
\[rile baltice.
Scrie poezia Basarabia. Mihai Dolgan, compozitorul, o c`nt[. Cer-
berii sunt cu ochii ]n patru. C`ntecul are priz[ la tot poporul;
interpretat pe stadionul republican, cu ocazia unei s[rb[tori a tinere-
tului studios, pune ]n gard[ puterea: tinerii prezen\i coboar[ din
tribune pe gazon =i ]ngenuncheaz[. C`ntecul este interzis. +i totu=i,
basarabenii ]ncepuser[ a se trezi din somnul cel de moarte: ori-
unde concerteaz[ ansamblul lui Mihai Dolgan, spectatorul insist[:
Basarabia!
1988 Apare romanul Pies[ pentru un teatru provincial, Editura Literatura artis-
tic[, Chi=in[u.
Pies[ pentru un teatru provincial apare la Editura Sovietski pisatel din
Moscova.
Apare ]n Literatura =i arta articolul Povara istoriei, care a trezit
interesul nomenclaturii de partid; autorul =i redactorul-=ef al L.
A., poetul Nicolae Dabija, sunt persecuta\i cu acelea=i metode
bol=evice: mustr[ri, scrisori din partea cititorilor, lu[ri de atitu-
dine.
1989 17 mai Scriitorul e strivit de un autobuz. S-a ]nt`mplat pe =oseaua de
l`ng[ blocul ]n care locuie=te... Era a treia zi dup[ alegerile ]n fostul
Soviet Suprem al U.R.S.S., la care candidase =i Dumitru Matcovschi,
av`ndu-i concuren\i pe fostul pre=edinte al KGB-ului chi=in[uian =i
pe unul din liderii de mai t`rziu ai separatismului moldobanesc. D.
Matcovschi c`=tigase alegerile...
Urmeaz[ o lung[ perioad[ de recuperare fizic[ =i moral[; la Chi=in[u,
Moscova, Bucure=ti, scriitorul va suporta peste dou[zeci de inter-
ven\ii chirurgicale... }n scurtele pauze dintre opera\ii va scrie. Via\a,
de c`nd e via\[, nu st[ pe loc!
Num[rul din mai al revistei Nistru (condus[ de Dumitru Matcov-
schi) insereaz[ articolul lui Valentin M`nd`canu Ve=m`ntul fiin\ei
noastre, care a declan=at lupta rom`nilor basarabeni pentru limba
rom`n[ =i grafia latin[. Pentru apari\ia acestui articol redactorul re-
vistei ]=i asumase toat[ r[spunderea.
}n capitala R. S. S. Moldovene=ti ia na=tere Frontul Popular. Nici o
leg[tur[, poate, ]ntre articolul lui V. M`nd`canu =i Front; oricum, ]ns[,
rom`nii basarabeni ]ncepeau s[ se trezeasc[. Dumitru Matcovschi =i
$ D U M I T RU M AT C OV S C H I
Valentin M`nd`canu =i-au f[cut datoria de rom`ni...

}n aceea=i lun[ mai urma s[ aib[ loc premiera spectacolului Sperie-
toarea (dup[ piesa lui Dumitru Matcovschi) la Teatrul Vasile Alec-
sandri din B[l\i...
1989 Apare volumul de versuri Soarele cel Mare, Editura Literatura artistic[,
Chi=in[u, distins cu Premiul de Stat.
I se confer[ titlul de Scriitor al poporului.
1990 Septembrie Apare primul num[r al revistei Basarabia.
1991 Imne =i blesteme, Editura Hiperyon, Chi=in[u.
1992 Volumul de versuri Floare-Basarabie, Editura Aveona, Bucure=ti.
Volumul de versuri M[ria sa Poetul, Editura Universul, Chi=in[u.
Volumul de versuri N[zdr[vanul Creang[, mo=ul, Editura Universul,
Chi=in[u.
Volumul de versuri P[rinte al limbii noastre, Editura Universul, Chi=in[u.
1993 Apare volumul de versuri Al \[rii fiu, Editura Universul, Chi=in[u.
Volumul de versuri Capul =i sabia, Editura Funda\iei Culturile Rom`ne,
Bucure=ti.
Premiera filmului televizat de lung metraj Troi\a.
Premiera spectacolului Destinul dup[ piesa Ioan Vod[ cel Viteaz la
Teatrul Na\ional Mihai Eminescu.
1995 Este onorat cu cea mai ]nalt[ distinc\ie Ordinul Republicii.
Este ales membru titular (academician) al Academiei de +tiin\e a
Moldovei.
1997 Apare ]n revista Basarabia o nou[ variant[ a piesei Alexandru
L[pu=neanu, intitulat[ Bastarzii.
31 august }=i anun\[ demisia de la revista Basarabia.
Apare volumul Aici departe, Concernul Presa, Chi=in[u.
Este laureat al festivalului interna\ional de poezie Nichita St[nescu,
al mai multor publica\ii.
VAD
& D U M I T RU M AT C OV S C H I
Alb =i negru
C`ntec-desc`ntec...
De alb s[ m[ vindec,
de negru s[ m[ vindec...
Alb[ mi-i noaptea

ce pleac[ =i vine,
alb[-i femeia
de l`ng[ mine;
albu-i v[zduhul
pe care-l respir,
alb[-i h`rtia pe care ]n=ir
albe cuvinte m[rgele pe salb[;
cerneala mi-i alb[
=i vorba mi-i alb[.
Sprijinu-mi fruntea ]n palm[ =i tac:

masa, de lemn, se preface-n copac.
L[stare copacul a dat ca-n p[dure.
+i-aud ]n p[dure zvon de secure.
+i-aud ]n p[dure glas de izvoare.
+i c`ntec de pas[re.
+i v[z cum r[sare
firul de iarb[ pl[p`nd din p[m`nt...
Unde s`nt?
VA D '
Ziua de-odat[ se-ntunec[ greu
=i cade ca piatra peste cre=tetul meu:
femeia din pat are-obraz de t[ciune,
s[rut de minciune, oftat de minciune...
Negru-i v[zduhul pe care-l respir,

neagr[-i h`rtia pe care ]n=ir
versuri mai negre ca negrul de corb...
Poate sunt orb =i nu =tiu c[ sunt orb?
C`ntec-desc`ntec...
De alb s[ m[ vindec,
de negru s[ m[ vindec...
D U M I T RU M AT C OV S C H I
Pomul materiei
Cea mai frumoas[ poveste,

cel mai ]nalt jur[m`nt
Pomul Materiei este
acum =i oric`nd.
Soarele firea-nc[lze=te,
scap[r[-fulger[ stea...
Pomul Materiei cre=te
din inima mea.
Clatin[, bl`nd ]l clatin[

boare-suflare de v`nt...
Nu =tiu: e Pom, e Datin[,
e Ast[zi, e C`nd?
Lupt[, o ve=nic[ lupt[,

lupt[ cu haosul e.
+i Moartea din el se ]nfrupt[,
pramatie!
+i Moartea...
Dar noaptea nu biruie:
coco=ii vestesc Diminea\a.
+i Domnul cu mir ne miruie.
Biruie Via\a!
VA D
Greu
Eu nu cred nici ]n Iehova ...
M. Eminescu
Greu s[ ai un nume,
s[-l aduni, s[-l por\i.
Ca
nevia\a via\a,
tragere la sor\i.
Greu s[ ai prieteni.
+i mai greu f`rta\i.
Ca
negrea\a via\a,
oamenii damna\i.
Greu s[ ai tovar[=i,
netovar[=i nu.
Pre-
cupea\[ via\a,
mu=terii eu, tu.
Greu s[ lup\i cu pro=tii

=i s[ nu fii prost.
For-
t[rea\[ via\a.
Alta c`nd a fost?
Greu
s[ crezi ]n ]ngeri
=i s[ fii poet.
Nu
cred ]n icoan[,
tot ]n via\[ cred!
VA D !
C`ntec b[tr`nesc
+i-am crescut un biet stejar

l`ng[-o ap[ de hotar,
=i-am trecut din mìni ]n mìni
de-am slujit pe mul\i st[p`ni.
Am slujit st[p`n bogat

mi-a fost slujba chin curat.
Am slujit st[p`n str[in
=i slujba mi-a fost pelin.
Cel bogat c[ e bogat

ramurile mi-a t[iat,
mi le-a rupt, mi le-a ciuntit,
vergi din ele-a preg[tit.
Cel str[in, c[ e str[in,

m-a s[pat la r[d[cini...
+i cum m-a s[pat, mi-a spus
c[ n-o s[ mai cresc ]n sus.
Noroc c[ m[ =tiu stejar

=i-am crescut din mine iar:
alte r[d[cini am prins,
ramuri dese am ]ntins...
Destin
Cine-a vrut s[-mpart[-n dou[

stropul de rou[?
Cine-a vrut s[ taie-n dou[
stropul de rou[?
Stropul de rou[ s-a risipit.

Poate cu\itul n-a fost ascu\it.
Sau poate c[ cel ce t[ia avea
m`n[ grea.
Stropul de rou[ s-a-mpr[=tiat.

Stropul de rou[-n p[m`nt a intrat.
+i-a r[mas firul de iarb[, mic.
+i n-a mai r[mas nimic.
VA D #
Terra incognita
Este un loc. Mai este. Cel mai sf`nt.

Un singur loc din toate c`te s`nt.
Un locu=or la margine de dor.
La margine de zbor un cuibu=or.
Este un loc. Mai este. Ca un dar.

Icoan[. O icoan[ ]n altar.
Respiri. Respir. Un trandafir. Un nuc.
Berzele vin. Cocorii nu se duc.
Este un loc. Mai este. Chiar v`ndut.

Un loc prin foc =i sabie trecut.
Un vad f[r[ de vad. Un vad uitat.
}n vad, lunatici, ]ngerii se scald.
Este un loc. Mai este. P[timit.

P[rin\ii din p[rin\i l-au mo=tenit.
Aici. Pe mal de Nistru =i de Prut.
Aici =i Bunul Dumnezeu s-a fost n[scut.
Un loc. O ax[.
A p[-m`n-tu-lui.
}ntotdeauna este, chiar de nu-i!
Cruce putrezit[
Am crezut neab[tut
]n om cinstit.
Am tr[it, n[p[stuit,
s[rac-lipit.
Am crezut neab[tut
]n om milos.
Am tr[it, s[rac-lipit,
cu capu-n jos.
Am crezut neab[tut
]n om de=tept.
Am tr[it, nenorocit,
cu capu-n piept.
Am crezut neab[tut
]n om curat.
Am tr[it =i neb[ut,
=i nem`ncat.
Am crezut neab[tut
]n om =tiut.
Am tr[it =i nem`ncat,
=i neb[ut.
VA D %
Am crezut neab[tut
]n sor[, frate.
Am tr[it, un surdomut,
cu nu se poate.
Am crezut neab[tut
]n zi de azi.
Am tr[it, nepriceput,
}ntr-un necaz.
Am crezut neab[tut
]n zi de mìne.
Am tr[it, cu ]mprumut,
un veac de cìne.
Am crezut neab[tut
]n zi de-apoi.
Am tr[it mai mult cu Of
dec`t cu Oi.
Am crezut neab[tut
=i ]n idee.
Am tr[it, m-am compl[cut,
=i ]n bordeie.
Am crezut! De ce-am crezut!

Potopul vine...
=i nici alter ego
nu-i cu mine...
Duc-m[-duc, ci nu la plug!
Ah, nu m-a= duce!
2 Dumitru Matcovschi. Vad

Dar =i umbra mea

de mine fuge...
Fug =i eu. De lume fug:

afurisit[
ast[ lume
o nelume ca =i cum...
+i Eminescu azi
o cruce putrezit[
r[mas[ la r[sp`ntie de
drum...
VA D '
Pe de-a-ndoaselea
Pe de-a-ndoaselea tr[im,
pe de-a-ndoaselea.
Pe de-a-ndoaselea pierim,
pe de-a-ndoaselea.
Seam[n grù, culeg pelin,

pe de-a-ndoaselea.
Floare spinul, crinul spin,
pe de-a-ndoaselea.
Ninge ploaie, plou[ nea,

pe de-a-ndoaselea.
Muiere=te el, nu ea,
pe de-a-ndoaselea.
Imne scrii, blesteme scriu,

pe de-a-ndoaselea.
Pleci devreme, vin t`rziu,
pe de-a-ndoaselea.
}nger negru, demon blond,

pe de-a-ndoaselea.
Sp`nul h`tru, Harap tont,
pe de-a-ndoaselea.
Taci =i faci. Nu tac, nu fac,

pe de-a-ndoaselea.
Magul cioclu, ciocul mag,
pe de-a-ndoaselea.
R`de \a\a, pruncii mor,

pe de-a-ndoaselea.
Pizm[ via\a, moartea dor,
pe de-a-ndoaselea.
VA D
Bl`nd
Nimic nu vrea s[ fie
altfel dec`t este
Lucian Blaga
Bl`nd se lumineaz[.
Firea se-nfioar[.
Pe oglinda apei
leb[da coboar[.
Luna se tope=te.
De argint cercelul.
Bl`nd, moldovene=te,
c`nt[ turturelul.
Rourat[ floarea.
Iarba rourat[.
Au trecut prin iarb[
un b[iat =i-o fat[.
Au trecut de m`n[,
au urcat ]n barc[...
Bl`nd[ gelozie
parc[ m[ ]ncearc[.
Soare }mp[rate,
Doamne-Dumnezeie,
raza ta de aur
c`nd o s[ sc`nteie?
Bate din arip[
clip[ minunat[...
+i ]ncep s[ c`nte
]ngerii de-odat[...
Basarabia
Muzica Mihai Dolgan

Interpre\i Lidia Botezatu,
Radu Dolgan, Mihai Dolgan
La margine de lume,
venit din vremi b[tr`ne,
un plai cu dulce nume
]n[l\[tor r[m`ne.
Aici o vatr[ sf`nt[
la s`nul ei ne str`nge
=i doina c`nd se c`nt[
o lume toat[ pl`nge.
Ne ]nc[lze=te lutul,
ne-alin[ dou[ ape,
p[timitor, trecutul
]ntr-un oftat ]ncape;
o iarb[-nrourat[
ascunde veche ran[,
ni-i soarta zbuciumat[,
oric`nd basarabean[.
Avem un nuc =i-i verde,

=i-n pragul casei cre=te,
cu nucul nu ne pierdem,
de moarte ne p[ze=te;
la prunci suntem cu g`ndul
VA D !
=i nu dorim r[zboaie,
noi sem[n[m p[m`ntul
=i a=tept[m o ploaie.
Basarabia, Basarabia...
Frate =i sor[, mam[ =i tat[...
Basarabia, Basarabia...
Scump[ icoan[, ]n inimi purtat[...
Trecut[ prin foc =i prin sabie,

furat[, tr[dat[ mereu,
e=ti floare de dor, Basarabie,
e=ti lacrima neamului meu.
Crescut ]n suflet
Crescut ]n suflet un p[m`nt.

Cel mai frumos p[m`nt din lume.
Cu ve=nic dor, cu dulce nume,
ca un luceaf[r lumin`nd.
Crescut ]n suflet un p[m`nt.
}n el str[mo=ii odihnesc,
din b[t[lii ]ntor=i la vatr[:
cu sabie ]n m`na dreapt[
=i ochi de vulture ceresc.
}n el str[mo=ii odihnesc.
}n el se-arunc[ bob m[=cat.

+i bobu-i ro=u, =i-ncol\e=te.
+i-un neam ]ntreg din bob tr[ie=te,
tot muncitor, =i tot b[rbat.
}n el se-arunc[ bob m[=cat.
}n el coboar[ r[d[cini
de pom cu road[ =i de vie,
=i de Ion, =i de Marie
la casa lor nicic`nd str[ini.
}n el coboar[ r[d[cini.
VA D #
P[m`nt al |[rii =i al meu,
balad[ veche, pururi nou[,
r[sfr`nt[-n picu=or de rou[
=i-ncins[-n brù de curcubeu.
P[m`nt al |[rii =i al meu.
***
M[-mbat[ iar[ floarea liliecilor.
}n Basarabia oric`nd e luna mai.
S[ tot tr[ie=ti
acum =i-n vecii vecilor
pe-acest p[m`nt
cobor`tor din rai!
Aici
Aici sunt toate pentru noi

=i toate vin din ve=nicie.
Din ve=nicie plou[ ploi,
izvoare murmur[-n z[voi
aici sunt toate pentru noi.
Aici e Soarele str[bun

un m[r domnesc ]ntotdeauna,
aici copiilor cei buni
bunicile pove=ti le spun
aici e Soarele str[bun.
E nucul de la poart[ bl`nd

=i adumbre=te fruntea mamei;
se-a=terne frunza la p[m`nt,
o poart[ c[tre iarn[ v`nt
e nucul de la poart[ bl`nd.
E bl`nd[ casa cu pridvor

]n care c`nt[ o vioar[;
cu ea m[ =tiu nemuritor,
cu ea mi-e neamul dor din dor
e bl`nd[ casa cu pridvor.
VA D %
Neagr[ furtun[
Ah, b`ntuie
=i b`ntuie,
=i b`ntuie...
Neagr[ furtun[ b`ntuie, bezmetic[.

M`ntuitorule, ]ndur[-te, ne m`ntuie;
neom, r[gace omul, zdrean\[, petic[.
Nu poart[ nume, nu mai poart[ nume

+i nu mai are nici un Dumnezeu,
+i Soarele nu mai r[sare, ci apune,
+i ]ntunericul ca Piatra Morii e de greu.
Ca Piatra Morii! Negre pajuri zboar[

pe-aici, pe-aproape, chiar ]n preajma mea.
+i latr[ cìnii a pustiu la m[rgioar[,
=i pl`nge s`nge Basarabia...
Eu s`nt, mai s`nt, dar parc[ nu mai s`nt.

A= vrea s[ c`nt, dar nu mai pot s[ c`nt!
+i intr[ greu sicriile-n p[m`nt,

p`n[ la praznic, p`n[ la com`nd,
p`n[ la alt[ piatr[ de morm`nt...
Acest p[m`nt! Acest preasf`nt p[m`nt!

+i noi, =i voi, ni=te moroi, ni=te p[cate!
+i Buga, clopotul cel mare, nu mai bate,

=i b`ntuie, =i b`ntuie, =i b`ntuie,
neagr[ furtun[ b`ntuie, bezmetic[...
M`ntuitorule, ]ndur[-te, ne m`ntuie:
neom, =op`rl[ omul, c`rp[, petic[!
VA D '
Apa Nistrului
Apa Nistrului cea mare,

apa Nistrului.
Curge tulbure la vale,
apa Nistrului.
Tulbure =i zbuciumat[,
apa Nistrului.
Zbuciumat[, pelinat[,
apa Nistrului.
Era limpede ca roua,

apa Nistrului.
Bea din ea toat[ Moldova,
apa Nistrului.
Pas[rea oprea din zboru,

apa Nistrului.
Se sc[lda ]n ea odoru,
apa Nistrului.
Curge tulbure =i-n valuri,

apa Nistrului.
Printre cele dou[ maluri,
apa Nistrului.
! D U M I T RU M AT C OV S C H I
+i mai curge printre stele,

apa Nistrului.
Tot cu lacrimile mele,
apa Nistrului.
Nistrule, pe malul t[u

iarb[ cre=te =i dud[u.
Nistrule, tu nu mai e=ti
rùl casei p[rinte=ti.
VA D !
Dor
Ap[ mare ne desparte.

Nu =tiu pas[re s[ fiu.
+tiu c[-n mine cre=te lutul.
+i c[ lutul doare =tiu.
Ap[ mare =i ad`nc[

izvor`nd din st`nci ad`nci.
Eu de-o parte pl`ng cu jele,
tu de alt[ parte pl`ngi.
Cine-aude, cine vede?

Ne topim n[d[jduind.
}ntinzi m`na c[tre mine,
c[tre tine m`na-ntind...
+i pe maluri dep[rtate
ne prefacem deodat
]ntr-o salcie uscat[
=i-ntr-un pui de plop uscat.
***
Apele rùlui, domoale,

curgeau la vale
ca mierea, dulce =i greu.

Soarele pe um[rul meu
ardea,
um[rul m[ durea.
Am intrat ]n rù p`n[ la brù,
p`n[ mai sus de brù.
Nev[zut, apele-au descrescut.
Am intrat ]n rù p`n[ la piept,
p`n[ mai sus de piept.
Nev[zut, apele-au descrescut.
Ca ni=te s[bii str[lucitoare
pe=tii mi se zb[teau la picioare.
Se zb[teau c[ mureau,
iar dac[ mureau tot se zb[teau.
Erau pe=ti sau nu erau?
M[ vedeam c[ dezgolesc
cimitirul str[mo=esc:
os de t`mpl[, os de frunte...
+i-am f[cut din oase punte!
C`nd am ]nceput s[ pl`ng,
s-a-ntors rùl din ad`nc:
herghelie grea de valuri
]ntre cele dou[ maluri...
+i-ntre valuri numai eu,
=i-ntre maluri numai eu...
VA D !!
Doina
C`nd i-a fost mai bine,

c`nd i-a fost mai r[u,
moldoveanul doina
=i-a c`ntat mereu.
La un col\ de mas[,
l`ng[ omul drag,
l`ng[ pomul care
]nflore=te-n prag.
Ca o doin[ doina,
ca un jur[m`nt,
ca o rug[ciune
pentru-acest p[m`nt,
ca o ]nviere,
ca un imn ]n hram,
ca un dor de |ar[,
ca un dor de Neam.
Doin[ tu, doini\[,

dac[ nu erai,
h[uleau str[inii
pe-un picior de plai.

!" D U M I T RU M AT C OV S C H I
Le-ai ie=it ]n cale,

la hotar colea,
n-au putut s[ treac[
de durerea ta.
Doin[, tu, doini\[,

fii un jur[m`nt,
fii o rug[ciune
pentru-acest p[m`nt;
fii o ]nviere,
fii un imn ]n hram,
fii un dor de |ar[,
fii un dor de Neam.
***
Aceast[ pas[re ce bate la fereastr[

cu-aripa ei de noapte =i de dor
]nve=nice=te, sf`nt[, clipa noastr[,
spre d[inuirea Basarabilor.
Aceast[ pas[re st[p`n[ peste toate

cu glas de maic[ scump[ =i de prunc
e o chemare-a stelelor prea poate
=i-a lumilor ce nu ne mai ajung.
Aceast[ pas[re ce zboar[ peste moarte

=i are suflet de p[m`nt =i grai
copiilor din pìne le ]mparte,
buneilor le face loc ]n rai.
VA D !#
Aceast[ pas[re durerea ce ne =tie,
la un soroc de b[t[lie grea
pe cei c[zu\i ]n lupt[ ]i ]nvie
=i ]i ]nva\[ nume a purta.
***
Pl`ng ]n mine =i-n \[r`ne

(precum pl`nge toamna-n noapte)
toate doinele b[tr`ne
picurate-n strop de =oapte.
Pl`ng =i-n frunzele ce zboar[

c[tre noi, spre-a ne aprinde:
ro=ii pic[turi de cear[,
stele ro=ii, r[t[cinde...
N[p[dit de doruri grele,

m[ =tiu trist ca o balad[
=i-mi las fruntea peste ele,
piatr[ de granit s[ cad[;
=i de jale mult prea mare

pentru baci =i pentru turm[,
r`vnind sf`nt[ r[zbunare
pl`ng =i eu p`n[ la urm[...
!$ D U M I T RU M AT C OV S C H I
Chemarea zeilor
Doina rug[ciune este, sf`nt[.

Rug[ciune sf`nt[, ea se c`nt[:
se =opte=te ]ngere=te =i se tace
ca o pace, ca o pace, ca o pace.
Doina toat[ firea este, firea:

ve=nicia toat[, nemurirea,
]nvierea este, ]nvierea,
adierea cea mai bl`nd[, adierea.
Doina e Duminica cea Mare,

e chemarea zeilor, chemarea.
Inim[ de sor[ =i de frate,
lacrim[ t`rzie =i oftat e.
Doina, pururi t`n[r[ lumin[,

rana cea din piept ea ne alin[.
Doina, frunz[ totdeauna verde,
ea din lume ne adun[, ea ne pierde.
Ea p[catele ne iart[, toate, toate:

vinovate =i nevinovate.
Cerul dac[ tun[, dac[ scap[r[,
ca pe ni=te pui=ori ne ap[r[.
VA D !%
Doina pe cei slabi ]i ocrote=te:
mam[ bun[, l`ng[ piept ]i ]nc[lze=te.
La r[scruce, la r[sp`ntie de soarte,
ea din via\[ cre=te, nu din moarte.
Doina, cartea noastr[ de citire,

candel[ ce tremur[ sub\ire,
dor, un mare dor, dor de acas[;
piatr[ de morm`nt, ea ne apas[.
Se vor trece toate, se vor spulbera!

Va r[m`ne doina! Dar =i noi cu ea!
Va r[m`ne Nistru, rùl cela sf`nt,

care tot mai cre=te, t`n[r, din p[m`nt.
!& D U M I T RU M AT C OV S C H I
Ziditorul
}n clipa unei vie\i de-a pururi sfinte,

]n clipa unui veac de-a pururi sf`nt,
el =i-a turnat oftatul ]n cuvinte,
el =i-a zidit credin\a ]n cuv`nt.
+i tot ]n clipa unei vie\i, b[tute

de cr`ncen[ urgie, nemilos,
p[g`ne-sp`ne inimi pe-ntrecute
]n piept cu\itul i-au ]nfipt p`n[ la os.
+i tot ]n clipa unei vie\i amare,

]n clipa dezn[dejdii ]n sf`r=it,
stoluri de negre p[s[ri r[pitoare
cu negrul cel mai negru i-au cobit.
+i tot ]n clipa unei vie\i, murite

]ncet-]ncet-]ncet-]nceti=or,
el =i-a tr[it destinul, pas[mite,
setos de c`ntec =i bolnav de dor.
Str[bun[ clipa dorului, str[bun[!

Suntem, dac[ suntem, numai cu ea.
Poetul, Eminescu, s[ ne spun[
ce Patrie avea M[ria sa!
VA D !'
Ci dac[ ast[zi, dac[ Rom`nia
nu este una cu-al meu plai basarabean,
s[-l ]ntreb[m: el cine vrea s[ fie,
rege rom`n sau pre=edinte moldovean?
El, cel care scria eminesce=te

cu patimile lui neomene=ti,
el, cel care pl`ngea moldovne=te,
el, fondatorul limbii rom`ne=ti!
Alba-Iulia
Nu iluzie de=art[.
Post de veghe, avanpost.
+i desprindere de soart[.
+i ]ntoarcere la rost.
Clipa dorului. Os`nd[.
Sf`nt[. Ca Duminica.
}ngerii ]n clip[ c`nt[:
Alba-Iulia!
Clipa dorului. O vam[.
O pl[tim =i o tr[im.
Lor de ea le este team[.
Noi cu vama nemurim.
Clipa Dorului. O vrere.
Vrerea mea =i vrerea ta.
Vrerea e de ]nviere:
Alba-Iulia!
De la Nistru p`n-la Tisa,
de la Tisa ]n Carpa\i,
din Carpa\i p`n[ la mare:
fra\i, ]ntotdeauna fra\i!
Nici o grani\[ prin inimi:
suveran[ inima.
F[r[ |ar[ suntem nimeni:
Alba-Iulia!
VA D "
+i Rom`nia
+i iar[ neguri neguresc la M[rgioar[,

=i iar[ pajuri hult[nesc peste mo=ie,
=i iar[ trage Basarabia s[ moar[,
=i Rom`nia nu mai este Rom`nie...
+i nulitatea iar[ vrea s[ poarte nume,

=i anonimul anonime iar[ scrie,
=i ast[ lume iar[ nu e lume,
+i iar[ ho\ii, patrio\ii se r[sfa\[,

=i s[r[ntocii iar[ pl`ng ]n agonie,
=i ast[ via\[ iar[ nu e via\[,
+i anii trec, =i ne petrec, =i cruci b[tr`ne

p[dure cresc =i putrezesc ]nfipte-n glie,
=i iar[ ast[ pìne nu e pìne,
Pe malul Nistrului r[zboi, dezm[\ cu st`rvuri,

nebun[ pacoste =i neagr[ blasfemie:
cioroi s[tui-fudui bulih[resc ]n c`rduri...
+i Rom`nia nu mai este Rom`nie!
Pe malul Prutului pavilion ]n bern[,

cu dou[ v[mi =i cu o singur[ fr[\ie:
sunt v[muit ]n limba mea matern[.
+i Rom`nia nu mai este Rom`nie!
+i latr[ cìnii, turbii latr[ iar[,

=i ]ntunericul tot nu se mai sub\ie,
=i \[ri=oara nu mai este |ar[,
=i Rom`nia nu mai este Rom`nie!
VA D "!
Bun[ diminea\a, Moarte
Eu tresar, eu mai tresar:

bate or[, bate clip[...
Un Luceaf[r solitar
=i un huhurez ce \ip[...
Eu tresar, eu mai tresar.
Eu respir, eu mai respir:

vorbele ]ng`n, greoaie...
Omenirea cimitir.
Latr[-n ploaie o potaie.
Eu respir, eu mai respir.
Eu mai sunt, eu ]nc[ sunt.

Singur ]n singur[tate,
de p[cate m[ ascund
=i m[ n[rui ]n p[cate.
Eu mai sunt, eu ]nc[ sunt.
Eu te strig (auzi?) te strig.

Generos, B[tr`nul Marte
plou[ stele: pic-pic-pic,
plu[-n pagin[ de carte...
Eu te strig (auzi?) te strig.
"" D U M I T RU M AT C OV S C H I
Eu tr[iesc, eu mai tr[iesc,

sunt aici =i sunt departe,
cresc din via\[ =i descresc:
bun[ diminea\a, Moarte!
Eu tr[iesc, eu mai tr[iesc!
+i mucoasa lum`nare

sf`rìnd seul =i-l arde...
VA D "#
Murea pe scen[ cineva
Murea pe scen[ cineva:

un foarte bun actor murea...
+i-un spectator aplauda!
Iar altul lacrima-=i =tergea...
Cel spectator ce-aplauda

actor =i el a fost c`ndva,
iar cel ce lacrima-=i =tergea
un muritor de r`nd era,
sau poate invers, dar acum

nu mai import[ ce =i cum.
Eu doar at`t am vrut s[ spun:
Un foarte bun actor murea

=i-un spectator aplauda,
iar altul lacrima-=i =tergea!
"$ D U M I T RU M AT C OV S C H I
Dorule, s[ nu-mi mai spui
Muzica Dumitru Gheorghi\[

Interpret Ion Bas

c[-s copilul nim[nui.
Nu-s copilul nim[nui,
ci sunt al p[m`ntului!
Nu am mam[, nu am tat[...
Mama-i ]n p[m`nt s[pat[,
ci s[pat[-i nu =tiu unde:
c`nd o strig, ea nu-mi r[spunde.
Tata iar[ e-n p[m`ntu...

Dar nu anii mi l-au fr`ntu,
ci mi l-a trimisu-n moarte
du=man venit de departe.

c[-s copilul nim[nui.
Nu-s copilul nim[nui,
ci sunt al p[m`ntului.
Mi-i p[m`ntul dulce mam[

=i m[ strig[, =i m[ cheam[;
mi-i p[m`ntul tat[ sf`ntu
=i mi-i inim[ p[m`ntu!
VA D "%
Monstru
Eu nu pot ]n\elege:
au ce s-a ]nt`mplat
]n fa\a unui monstru
c[ am ]ngenuncheat?
A spus un nu =tiu cine.

+i tu ai spus, =i eu...
A spus un nu =tiu cine
c[ monstru-i Dumnezeu...
Un ochi avea. }n frunte.
Un singur ochi avea.
+i ciclopea. S[lbatic
ciclopul ciclopea.
Vorbea cu gura str`mb[
=i noi vorbeam la fel.
Vedeam mai sus de toate
un \el, un mare \el.
Du=mani ]n jurul nostru,
amici pu\ini de tot.
Munceam. Robeam. Ca robii.
P`n[ c[deam ]n bot.
Eu nu pot ]n\elege:
au ce s-a ]nt`mplat
"& D U M I T RU M AT C OV S C H I
c[ am ]ngenuncheat?
Ce for\[-n el nebun[,
c[ ne-a ]nnebunit?
Am slug[rit, z[bavnici.
De ce am slug[rit?
El se temea de sine.
Noi ne temem de noi.
L[sam, de piatr[, capul
pe trunchi. Fl[m`nzi =i goi,
nici nu pl`ngeam, securea
s[ caz[ a=teptam...
Din capete t[iate
cetate, turn f[ceam.
Eu nu pot ]n\elege:
au ce s-a ]nt`mplat
c[ am ]ngenuncheat?
P`ndea pe frate frate,
p`ndea pe tat[ fiu...
M[ ]nsp[im`nt =i ast[zi,
poemul c`nd ]mi scriu.
Avem sau n-avem |ar[?

Avem sau n-avem dor?
Avem ca toat[ lumea
Trecut =i Viitor?
U=or s[ fii o umbr[.

U=or s[ fii un pai.
U=or s[ fii b[rbatul
VA D "'
cel care nu erai...
Mai greu s[ cre=ti o stan[
de piatr[-n fa\a lui,
s[-i spui c[ e un monstru,
s[ nu te temi, s[-i spui.
B[rba\i au fost. Cu nume

=i f[r[ nume, mii.
Sorti\i erau s[ piar[
prin cele pu=c[rii:
de foame =i de sete,
asfixia\i, damna\i.
}i sf`=iau dul[ii
=i lupii, nem`nca\i...
...Aprindem rug ]n vatr[
aici =i-acum, pl`ng`nd.
Istoria ce este?
Poparele ce s`nt?
+i via\a... Ast[ via\[,

acest nebun complot?
Ci dac[ nu-i cu omul,
cu cine-i Vedetot?
+i iar[, chiar asear[

copila m-a-ntrebat:
de ce-a\i ]ngenuncheat?
Am str`ns-o l`ng[ tain[
=i taina m-a durut:
S[ nu dea Domnul, tatii,
s[ treci prin ce-am trecut!

# D U M I T RU M AT C OV S C H I
Datorie
Sunt plaiuri mai frumoase ca ori=ice poveste.

Dar ce am eu cu ele?
Str[ine toate-mi sunt.
Al meu e cel de-acas[,
mi-e scump a=a cum este.
Pe slav[ =i pe aur cum a= putea s[-l v`nd?
Sunt graiuri cunoscute ]n orice col\ de lume.
Dar graiul meu e altul:
abia de-un neam vorbit.
Nu-l dau nici pe-o coroan[!
Nu-l schimb nici pe un nume!
S[raci mi-au fost str[bunii, at`t am mo=tenit.
Tr[ind aceast[ via\[, avem o datorie:
s[ \inem foc ]n vatr[ prin secolii ce vin
=i um[r l`ng[ um[r
s[ cre=tem pomi din glie,
cu sfintele izvoare
ca s[ ne ]nfr[\im.
O carte fetei mele ]i voi l[sa ca mìne.
Cuvintele din carte vor fi muiate-n dor.
Ci dac[ nu va =tie
copila s[ le-ng`ne,
au n-ar fi mult mai bine
de pe acum s[ mor?
VA D #
Mo=tenitorii
Aici, acas[, la hotar

de \ar[ veche =i de od[,
cunoa=te fiece stejar
c[r[rile lui +tefan Vod[.
Erau c[r[rile de dor,

erau c[r[rile de soarte,
de m[n[stire, de izvor,
de ]nviere, de nemoarte.
Treceau prin codru neumblat

=i oblojeau ca pe o ran[
duiosul suflet de b[rbat
=i de femeie moldovean[.
O iarb[ verde-a-ng[lbenit
=i la hotar, =i la cetate:
noi libertate am r`vnit,
dar n-am =tiut ce-i libertatea!
Un nour negru a plouat

istoria cu necinstire:
noi fericire am visat,
dar n-am =tiut ce-i fericirea!
}n albe secole de dor,

]n negre secole de vam[,
am pl`ns destul, ca un popor
f[r[ de Patrie, de Mam[.
Ie=ea B[tr`nul domn din hram

cu Sf`nta Cruce ridicat[
=i ne ruga s[ fim un neam,
s[ nu ne vindem niciodat[...
Icoana lui ne-mb[rb[ta:

ne luam de mìni, cum cere hora,
=i-un nimeni dac[ ne vindea,
era du=manul tuturora!
Str[inii care au venit

din cele patru p[r\i de lume
l[ca=ele ne-au p`ng[rit,
dar n-au putut s[ ne sugrume.
N[pasta dac[ ne c[lca

=i ne seca de tot puterea,
B[tr`nul Voievod venea
=i ]mp[r\ea cu noi durerea.
Am fost un neam. Un neam vom fi

c`t vom mai =ti a cre=te pìne,
o limb[ c`t vom mai vorbi,
o doin[ c`t ne va r[m`ne!
Prin anii ce vor frem[ta

ca o p[dure-ndep[rtat[
VA D #!
un cap de zimbru va purta
o lun[-n coarne, sf`rtecat[.
+i ]ntr-o zi, la un soroc,

]nfipt ad`nc ]n miezul gliei,
va slobozi l[stari de foc
toiagul vechi al p[storiei.
P[rin\i =i fii, ]n jurul lui

duminicile ne vom str`nge
=i-afla\i ]n paza Domnului,
frumos, ca ni=te sfin\i vom pl`nge.
Vom s[ruta acest p[m`nt

crescut ]n os, ]n grai, ]n patimi,
sf`nt s[ ne fie ori=ic`nd
cu-n rug ]n vatr[ =i cu datini;
cu o mioar[ =i-un p[stor,

cu me=ter bun ce hram ridic[,
cu un poet, al tuturor,
de la opinc[ la vl[dic[...
Mo=tenitor suntem. Tr[im

o pace dreapt[ s[ cunoa=tem.
Alte p[m`nituri nu r`vnim,
aici murim, aici ne na=tem,
aici ne na=tem =i murim!
#" D U M I T RU M AT C OV S C H I
Sem[n[tori
Vin s[rb[tori cu bravi sem[n[tori,

vin bravi sem[n[tori cu s[rb[tori:
pe drum de \ar[ spulberat folcloric,
din datin[ devreme c[l[tori.
Ca brazii de la munte lumin`nd,

pe umeri p[s[ri tinere purt`nd,
ei vin, b[rba\i, s[ binecuv`nteze
povara grea a bunului p[m`nt.
+i cre=te grùl pe picior de plai

vrabie-n spic =i trestie ]n pai:
din mo=i-str[mo=i =i ]nc[ mai destoinic
din sufletele noastre =i din grai.
Grù de r`vnit bel=ug =i mai ales

de dor topit ]n dor =i-n ]n\eles.
+i grù suntem, =i grù ne sunt copiii,
=i r[t[cim ]n grù ca-n codru des:
subp[m`ntean =i poate nesf`r=it
sau poate adormit ]ntr-un sf`r=it,
cum r[t[ce=te stropul greu de ploaie
]n jos, spre r[d[cini c[l[torit.
VA D ##
Tr[iasc[ grùl ro=u roditor
]n lun[ de gerar =i de cuptor!
+i mai tr[iasc[, pururea tr[iasc[
sem[n[torii ]n nemoartea lor!
Vin s[rb[tori cu bravi colind[tori,

vin bravi colind[tori cu s[rb[tori,
pe drum de \ar[ spulberat folcloric,
din datin[ devreme c[l[tori...
#$ D U M I T RU M AT C OV S C H I
R[d[cini (1)
(Istorie retrospectiv[)
Pe l`ng[ fiece domn al Moldovei

era =i c`te un Ieremie:
v`nz[tor de mam[,
v`nz[tor de frate,
v`nz[tor de mo=ie.

era =i o curte de venetici:
veneticii ne m`ncau m[laiul,
ne str`mbau graiul,
f`rnì\i =i peltici.

mai era =i o armat[ de ]n[imi\i:
]n[imi\ii ne ruinau satele,
ne furau p[catele
=i ne l[sau p[m`ntului lipi\i...
Iar dac[ nu era nimeni,

cum rareori se ]nt`mpla,
el, domnul Moldovei, era Ieremie,
el, domnul Moldovei, Mo\oc era,
era veneticul-imbecilizatul,
era mercenarul-avarul-lupan;
VA D #%
=i numai \[ranul, numai \[ranul,
numai \[ranul era moldovean.
Pìne cre=tea \[ranul,
feciori =i fecioare:
fecioarele pentru haremuri,
feciorii pentru ]nstr[inare.
+i treceau anii cu miile,

+i ]ndura Moldova toate urgiile,
+i se r`nduiau domnitorii ca anotimpurile.
P[g`ne erau obiceiurile,
du=mane erau timpurile...
***
M[ ]ntorc iar[ ]n vreme devreme:

m[icu\a noastr[, Moldova, geme.
H[ulesc ienicerii prin miez de istorie
contradictorie.
Mi-e fig,
mi-e team[.
Mam[, mam[, mam[!
M[ ]ntreb cine sunt =i de unde vin.

Mi-e inima de pelin,
mi-e sufletul de cucut[.
Aud o al[ut[ c`nt`nd
=i un glas de cioban ]ng`n`nd:
Pe-un picior de plai,
pe-o gur[ de rai,
#& D U M I T RU M AT C OV S C H I
iat[, vin ]n cale,

se cobor la vale
trei turme de miei
cu trei ciob[nei...
Murmur cuvintele ]n urma lui,

]n urma ciobanului
=i, murmur`ndu-le,
m[ prefac deodat[
]ntr-un stejar
secular
la hotar
de |ar[ =i de balad[.
Cresc ad`nc r[d[cinile ]n p[m`nt,

cresc, b[rbate, ramurile ]n v`nt;
v`ntul bate nest[vilit,
glas de bucium r[sun[ departe...
+i iar[ m[ bucur c[ n-am murit

=i cu nemoarte iar[ calc peste moarte.
VA D #'
R[d[cini (2)
A c[zut din nuc o nuc[

=i-a crescut un nuc din lut:
pelerin cu dor de duc[,
]ntr-o noapte a crescut.
Gospodarul =i nevasta
(oameni credincio=i, milo=i)
au v[zut minunea asta
=i-au ]ngenuncheat, frumo=i,
=i au pl`ns, =i din genunchi
(c`t au pl`ns =i s-au rugat)
r[d[cini de nuc, m[nunchi,
le-au crescut
=i i-au legat,
i-au ]nve=nicit cu dor
de cas[, nec[l[tor.
Cerul t[u, Moldov[

(fragment)
Cerul t[u, Moldov[, e de-albastru,

e de verde frunza ta oric`nd.
Un p[m`nt mai scump pe lume nu e,
nici mai dulce nu e un p[m`nt.
Casa mea la margine de |ar[
cre=te fir de busuioc ]n prag.
Nu e nic[ieri un plai mai t`n[r,
nu e nic[ieri un plai mai drag.
Arde-n soare roua dimine\ii
ca o ploaie grea de m[rg[rint...
La Moldova orice prim[var[
e de r`ndunic[ =i argint.
Se ]mplin[ spicul ca voinicul:
de lumin[ bl`nd[ =oapta lui.
Nu-i o alt[ glie mai frumoas[,
alt[ glie mai aleas[ nu-i.
Tu e=ti partea noastr[ de iubire,
tu e=ti dorul nostru cel mai dor;
pleac[ cineva de l`ng[ tine,
niciodat[ nu \i-a fost fecior!
Doina ta, Moldov[, e de leag[n,
hora ta de codru e, de grui.
Nu-i pe lume alt meleag mai pa=nic,
alt meleag mai sf`nt pe lume nu-i!
VA D $
Christos a ]nviat
Mi-e dor, mi-e tare dor de-o prim[var[...

O salcie, o gur[ de ci=mea,
un ied =i o iedi\[, =i o sear[
cu blond luceaf[r =i cu pui de stea.
De peste ani, din toamn[ brum[rie,
a= reveni, cocor ]nt`rziat,
]n sat, acas[, ]n copil[rie,
de unde alt[dat[ am plecat.
Ah, verdele de iarb[, c[ m[ doare!
+i murmur[ ci=meaua argintiu,
=i muguri de corni\e iedul are,
=i nu e nici devreme, nici t`rziu...
Floriile-au trecut. Adie-a pa=te.
}n[l\[toare clopotele bat.
+i, t`n[r[, eternitatea na=te
cu denii, cu Christos a ]nviat.
R[m`ne... Mai r[m`ne s[rb[toare
copil[ria insul[-n ocean...
+i valuri, valuri, valuri c[l[toare
lovesc ]n ea, ]n insul[, du=man.
Mi-e dor. Dar nu (o, nu) de-o floarea-albastr[
care demult-demult s-a scuturat.
Mi-e dor, mi-e tare dor de casa noastr[,
cea de pe mal de Nistru, de la Vad.
}ntreab[-m[
}ntreab[-m[ de ce nu vin
dar plec mereu.
}ntreab[-m[ de ce suspin,
de ce mi-e greu.
}ntreab[-m[ de ce-am uitat

de=tept s[ fiu.
}ntreab[-m[ de ce m[ zbat,
de ce mai scriu.
}ntreab[-m[ mai are rost

s[ pl`ng, s[ c`nt.
}ntreab[-m[ de ce am fost
=i nu mai s`nt.
}ntreab[-m[ de ce m[ tem
c`nd nu m[ tem.
}ntreab[-m[ de ce te chem
=i te blestem.
}ntreab[-m[ de ce nu cred
]n tot ce-mi spui.
VA D $!
}ntreab[-m[ au via\a ce-i
c`nd via\a nu-i.
}ntreab[-m[ regret c`ndva

sau nu regret.
}ntreab[-m[ unde-am ajuns
gr[bind ]ncet.
$" D U M I T RU M AT C OV S C H I
Viceversa
Plec =i nu plec, tot nu plec.

Codobelc, pe c[rare trec,
pe aceea=i c[rare care
nu ]nainte, la pl[cinte, duce,
dar ]napoi, la r[zboi
(cu alter ego, nu cu voi),
la r[sp`ntie de soarte:
v
i
moarte
\
[
Candela arde p`n[ ]n zori.
+i c`nt[ harpe pentru un =arpe
cu pui=ori.
Plec...
Dar nu =tiu unde plec.

Eu pe mine m[ petrec,
fr[\ie cu mine leg,
fug de mine, un str[in,
plec =i vin, =i m[ ]nchin
mie p`n[ la p[m`nt.
VA D $#
Parc[ sunt,
dar nu mai sunt,
sunt abia un fir de g`nd
un cuv`nt ]n plus, cel =ters
=i din limb[, =i din vers.
Invers mersul meu, invers.

$$ D U M I T RU M AT C OV S C H I
Inima
Doare cr`ncen, doare mult,

doare bulg[rul de lut:
nu =tiu cine, nu =tiu cum
inima mi-o str`nge-n pumn.
Stau pe margine de h[u:

ziua r[u =i noaptea r[u,
num[r toamne, num[r ani.
N-am prieteni. Am du=mani.
Galben ram, acela=i ram

bate (leg[nat) ]n geam.
...+i pe-acela=i ram, de tei,
se iubesc doi porumbei...
M[ apropii, c[tinel.
G`nguresc. +i ea, =i el.
Le =optesc, ]i chem, ]i strig.
Nu le pas[ de nimic!
VA D $%
Spasm
Plou[ n[prasnic, obtuz, intrus.

Cu dracu-n praznic, de jos ]n sus.
Plou[ spasmodic, halucinant,

barbar, despotic, agonisant.
Plou[ socratic, idealist.

Cu nu se poate =i nu exist.
Sardanapalic plou[, cruci=,

cu paranoia =i cu ha=i=.
Plou[ cu vino, eu te a=tept.

Ploaia ]mi bate cuie ]n piept.
Plou[ cu du-te, eu nu m[ duc.

Un cuc, ]n ploaie, c`nt[ un cuc.
Plou[ retoric, toren\ial,

]n ordin doric, robust, venal.
Ca plumbii stropii, alice grei.
Omori ciclopii cu ei, de vrei.
Omori ciclopii =i nu-i omori.
Ca stropii stropii, u=ori-u=ori.
$& D U M I T RU M AT C OV S C H I
Plou[ ploaie rococo.

Dincotro? +i ]ncotro?
Negre v`nturi v`ntuiesc.
Negre g`nduri neguresc.
Plou[ sumbru, agasant.

Plou[ abracadabrant.
Pe devreme, pe t`rziu.
+tiu c[ plou[ =i nu =tiu.
Ciocoie=te plou[, surd.

Cu banal =i cu absurd.
Cu cioroi mumifica\i.
+i cu ]ngeri coco=a\i.
Plou[ rece =i miop.

Chior`= plou[, mizantrop.
Plou[ ra\ionalist.
Ca ]ntr-un tablou cubist.
Absurditate? Dezm[\? Blestem?

Eu n-am p[cate =i nu m[ tem!
VA D $'
}ngerii ro=ii
Doare-m[-doare, M[icu\[ Istorie,

miezul de noapte prin care trecum:
]ngerii ro=ii se smulg din memorie
=i ]ngeresc prin aici =i acum...
Ro=ii, aripile bat ca aripile.

Arde =i Soarele ro=u, torid.
S`nger[ orele, s`nger[ clipele.
Cade Luceaf[rul, ro=u, ]n vid.
Grele au fost, ale noastre, p[catele.

C`te morminte ]n piatr[-am sc[pat?
...}ngerii ro=ii ]mpurpur[ satele,
spurc[-ne-spurc[ =i apa din vad...
Ro=ii, se scutur[ frunzele ramului.

Latr[ pot[ile, ro=ii, la sfin\i.
Ah, dorul! O fi o virtute a neamului
pe care o mo=tenim din p[rin\i.
Zeule, tu, peste toate mai marele,

zeu r[m`neai de te-ai fi ]ndurat!
Cine-i nebunul ce blestem[ Soarele?
Soarele nu poate fi blestemat!
% D U M I T RU M AT C OV S C H I
De undeva (auzi\i?) de pe m[gura

cea care urc[ aproape de cer,
iar[ =i iar[, c`nd noaptea-i ca p[cura,
]ngerii ro=ii credin\[ ne cer.
S[ cobor`m m[car ast[zi din glorie

=i omene=te, ca la un privechi,
s[ o rug[m pe M[icu\a Istorie
ca s[ ne ierte p[catele vechi...
1988
VA D %
|ara dorului
}n |ara Dorului
un rù de dor:
o ap[ limpede,
ca de izvor;
se joac[ pe=tele
din capul lui:
de dou[ secole
p[scarul nu-i;
E clipa ve=nic[:
pe cine-a=tept?
Ml[die salcie
pe malul drept;
Un cer de platin[,
ad`nc-ad`nc.
Un plop se clatin[
pe malul st`ng.
U=oar[ leb[da,
un fulg de nea.
}n ochiul lebedei
r[sare stea.
R[sare, scap[r[
u=or-u=or.
}n urma lebedei
un pui=or...
De la Putna mai ]ncoace
Undeva, la miez de soart[,

r[scolind eternitate,
}n amurgul cel de tain[
clopot negru negru bate.
+i din vreme peste vreme,

mai pe-aici, mai pe oriunde,
]n amurgul cel de veghe
clopot ro=u ]i r[spunde.
De la Ia=i prin lunc[ verde,

prin c`mpie, peste dealuri,
drum t[iat de ro\i se pierde,
str[juit de dou[ maluri.
Este drumul ce sose=te

de departe, de la Poart[,
=i-ntr-un neam ne ]nfr[\e=te,
ne une=te ]ntr-o soart[.
Este drumul cel pe care

l-au trecut, voinici, buneii,
ca s[-ajung[ la hotare
=i s[ lupte precum leii.
VA D %!
Ci venea, puhoi, puhoiul
str[inimii peste \ar[
=i dezl[n\uia r[zboiul
la Nistru, la m[rgioar[.
De la Putna mai ]ncoace,

prin balad[ =i prin od[
]=i conduce-o lupt[ dacii
pream[ritul +tefan Vod[.
}=i conduce-n lupt[ dacii

prin Soroca =i Tighina,
=i-nfloresc ]n cale macii,
dureros r[nind lumina.
Din Suceava c[tre mare,

din L[pu=na la Hotinu
dorurile cele grele
au ]nrourat pelinul.
Din Carpa\i la Chi=la-nou[

Din Orhei la Slobozia
lacrimile cele grele
au pietrificat mo=ia.
Trist[-i M[n[stirea Putna.

Por\ile deschise-a=teapt[
str[lucit convoi ce vine
=i spre ea ]ncet se-ndreapt[.
%" D U M I T RU M AT C OV S C H I
Ca un dang[t plin de jale

mii de clopote dau veste:
+tefan Vod[ al Moldovei,
+tefan Vod[ nu mai este!
S[-ar[t[m prin lupta noastr[

tuturor necontenit,
c[ prin neamul s[u ]n lume
+tefan Vod[ n-a murit!*
* C`ntecul (din vremi demult apuse vine) se c`nt[ =i ast[zi ]n Basarabia.

E un str[vechi imn ]nchinat voievodului nostru drag.
VA D %#
D[ruie=te, Doamne Sfinte
D[ruie=te, Doamne Sfinte,

strop de dor Moldovei noastre,
drum de secoli ]nainte,
cer ]nalt =i z[ri albastre.
F[ s[ aib[ bun[ parte

de pìnic[ =i de sare,
=i de via\[ cu nemoarte
dar... ca via\a trec[toare.
Ap[r[ cum =tii mai bine

de str[inul care-l pierde
graiul ei, din mo=i ce vine
piatr[ rar[, frunz[ verde.
Leag[nului unde pruncii

g`ngur[ cuv`ntul mam[
f[-i un loc ]n iarba luncii
sau ]n codru de aram[.
Coltelui prim[v[ratic
d[-i t[rie =i r[bdare,
s[ r[sar[, singuratic,
de sub piatra mult ce-l doare.
%$ D U M I T RU M AT C OV S C H I
}nfr[\e=te om =i ciut[,
grier, fluture, furnic[:
la nevoie te ajut[
cu-o pova\[, c`t de mic[.
D[-ne, Doamne, ai de unde,

clipa e de ]nviere,
d[-ne-o mare =i un munte,
=i mai mult nimic nu cerem...
AXA
%& D U M I T RU M AT C OV S C H I
Om
Sunt, eu sunt o frunz[ verde.

Sunt, eu sunt un spic de grù.
Sunt, eu sunt un strop de ap[.
}ntr-o mare. }ntr-un rù.
Ce-i o frunz[ verde-n codru!

Ce-i un spic de grù ]n lan!
Ce-i un strop de ap[-n mare...
+i ]n rù, =i ]n ocean!
Frunza-i frunz[ l`ng[ frunz[.

L`ng[ spic e spicul spic.
Dar =i stropul, ah, =i stropul
f[r[ mare e nimic.
Sunt o frunz[, sunt un codru.

Sunt un spic =i sunt un lan.
Sunt un strop =i sunt o mare,
sunt un rù, un ocean.
AXA %'
Bluf
Un pic de bun[tate, oameni buni,

un picu=or u=or-u=or de bun[tate.
E bun[tatea
a
x
a
astei lumi
cobor`toare din imensitate.
Nenorocim, tr[im =i nu tr[im.

Pe muche de cu\it p[=im, pe lam[.
Pr[pastia ne-ademene=te, d[n\uim.
De=teptul r`de, prostul ne aclam[.
Nenorocim, tr[im =i nu tr[im.
Pitici, furnici =i m[sc[rici, noi to\i.

+i noaptea vine: r[=inoas[ noaptea vine
cu vam[ =i cu team[, =i cu ho\i,
=i cu ruine, Doamne Sfinte, cu ruine.
Pitici, furnici =i m[sc[rici, noi to\i.
O lacrim[, amar[, pe obraz.

Pietrificat[ m[rgelu=[ s`ngerie.
Un pas, un singur pas ne-a mai r[mas
=i ne ]nghite neagra ve=nicie.

O lacrim[, amar[, pe obraz.
Tu crezi? Mai crezi? }n basne? }n minuni?

Eu nu mai cred. C[runt, adus de spate,
povara-mi duc de luni =i p`n[ luni,
sarcina grea de ani =i de p[cate.
Tu crezi, mai crezi? }n basne, ]n minciuni?
Totu-i un bluf! }n=el[ciune, la=itate...
Un pic de bun[tate, oameni buni,
un picu=or u=or-u=or de bun[tate!
AXA &
Omule, de ce-ai t[cut?
Omule, de ce-ai t[cut

c`nd pe suflet \i-au c[lcat,
c`nd \i-au spus s[ fii un altul
=i nu cel adev[rat.
Omule, de ce-ai r[bdat

=i \i-ai z[vor`t ]n piept
inima, c`nd ai aflat
c[ e=ti pe de-a-ntregul drept?
Omule, de ce ai str`ns
m`na care te-a lovit
=i \i-ai aplecat obrazul
=i de ea l-ai alipit?
Omule, de ce \i-ai pus

numele sub legea grea
=i-ai trimis la moarte omul
care vin[ nu purta?

Microcosm
Am ]nt`lnit un om b[tut de soarte,

de nenoroc b[tut, un cer=etor:
+i nici ]n vatr[ focul nu mai arde,
=i am copii, =i fl[m`nzesc, =i mor.
Am ]nt`lnit un om b[tut de g`nduri,

om ]ntre oameni omul, lut din lut,
frumos, m[rinimos =i-at`t de singur,
=i-at`t de pl`ns, =i-at`t de ab[tut.
Am ]nt`lnit un om de nepriin\[,
o sec[tur[, un netrebnic, un l[lù.
M-am ]ntristat, ci nu venea din chibzuin\[:
purta l[lùl =i sat`r la brù.
Am ]nt`lnit un om de neputin\[,
o ca\[-precupea\[, un sc[l`mb.
M-am ]ntristat, ci nu venea din suferin\[:
purta sc[l`mbul v`rf de coast[ ]n car`mb.
Am ]nt`lnit un om de rea credin\[,

o corcitur[ deocheat[, un ur`t.
M-am ]ntristat, ci nu venea din poc[in\[:
un antihrist cu l[n\i=or la g`t.
AXA &!
+i-am ]nt`lnit un om dintr-o bucat[,
un verde brad, un ne]ngenuncheat!
M-am bucurat: aceast[ lume toat[
a ve=nicit cu verdele de brad!
+i-am ]nt`lnit un om de omenie,

un om frumos cu sufletul de toamn[...
Am l[cr[mat: ]n ast[ vitregie
un om de omenie mult ]nseamn[!
&" D U M I T RU M AT C OV S C H I
Stan\e
Omul cel viteaz roste=te

al t[u nume, scump[ \ar[,
viteje=te
=i tr[ie=te
]ntru slava ta primar[.
Omul cel cu frica-n oase

al t[u nume va s[-l strige,
]ntru slava lui fricoas[,
ca =i cum de el s-ar frige.
***
Nu-i prim[vara prim[var[ c`nd

nu cre=te fir de iarb[ din p[m`nt.
+i codrul Codru nu-i, dar nu-i defel,
c`nd pas[rea nu-=i face cuib ]n el.
Nici omul om de omenie nu-i
c`nd ocolit e de semenul lui.
Cu u=a z[vor`t[ zi de zi
casa cas[ niciodat[ nu va fi.
AXA &#
***
Cine te-a ]nv[\at, omule,

s[ ]nvingi =i s[ mori
]ntre p[s[ri c[l[toare
=i ]ntre flori?
***
De c`nd lumea =i p[m`n[tul,
de c`nd omul pe p[m`nt
tot Adam r[m`ne sf`ntul
cel mai mare, cel mai sf`nt.
+i din toate, dintre toate
c`te sunt femeile,
una e f[r[ p[cate
Eva =i nu zeile.
Carte nou[ de citire

via\[, t`n[r[ mereu.
Nu exist[ fericire
dincolo de Tu =i Eu.
Clip[ de eternitate
e aceast[ clip[, nu?
Nu exist[ libertate
dincolo de Eu =i Tu.
***
S[-ngenunchezi?
}n fa\a cui?
&$ D U M I T RU M AT C OV S C H I
Dar e frumos a-ngenunchea?

}n fa\a negrei for\e nu!
}n fa\a spiritului da!
***
Pomul care nu rode=te

umbr[ e abia-abia.
Omul care nu iube=te
nu e nici chiar umbra sa.
***
Nu-mi mai face bine, frate:

binele, prea mult, m[ doare.
Cain, ]n genunchi =i-n coaste,
nu tot Cain este oare?
***
Cade =i Stejarul uneori, t[iat.
Dar cu el odat[ =i tufarii cad:
zdrobitor stejarul, autoritar,
chiar =i dac[ moare, moare tot stejar.
***
Nu-n\eleg, P[rinte Sfinte,
lumineaz[-m[: de ce
omul mai ]ntì te vinde,
iar pe urm[ roag[-se?
AXA &%
***
R[u p`g[nul, c[-i p[g`n!

Dar mai r[u cre=tinul care
umbl[, sf`nt, cu crucea-n s`n
=i cu dracu de-a spinare.
***
Dracul alb =i dracul negru...

Eu m[-ntreb la b[tr`ne\e:
totu=i, care-i mai integru?
Care-i mai cu multe fe\e?
***
Piticul, coco\at ]n v`rf de scar[,

are, se pare, minte analist[:
}n lume tun[, nici un =ef de \ar[
f[r[ pizma=i, f[r[ vr[jma=i azi
nu exist[.
***
Casap era. Avea m[cel[rie.

Om venerat de om, omnipotent.
+i ]ntr-o zi a disp[rut din c[s[pie.
+i a ajuns casap ]n parlament!
&& D U M I T RU M AT C OV S C H I
***
Corbul, c`t este de corb,

dar =i el are un morb:
se tot \ine dup[ hoit.
Ci se \ine, nu c[-i orb.
Se \ine pentru c[-i corb!
AXA &'
Omul negru
Omul negru ce f[cea,

noaptea neagr[ c`nd venea
=i-anonimul ochi de stea
prin fereastr[-l urm[rea?
Omul negru ce f[cea?
Se lupta cu umbra sa
sau cu-un =arpe se-nfr[\ea,
Dumnezeu c[ nu =tia?
Omul negru ce g`ndea?

Negru g`ndul lui negrea...
Omul negru ce tr[ia?

Fierea tot ]i otr[vea
s`ngele =i inima...
Omul negru ce =tia?

Criv[\ul =i ar=i\a?
Seceta =i foametea?
Omul negru om era?

' D U M I T RU M AT C OV S C H I
Chiar pas[rea
Obida vine ca s[ treac[.

De ce fugi, omule, de tine?
Au nimeni nu-i s[ te-n\eleag[,
s[ te asculte, s[ te-aline?
S[rat[-i lacrima, ca marea,

=i mult amar[, ca pelinul;
de ce o-mpaci cu r[zbunarea?
de ce o tulburi greu cu vinul?
De lume mare fie-\i dorul,

de frate =i de codru verde;
chiar pas[rea ce =tie zborul
de una singur[ se pierde!
AXA '
R[t[ci\i
Ne-am r[t[cit ]n p`cl[ =i nu ne mai g[sim.

Unde sunte\i, voi, oameni? Striga\i-v[ pe nume!
Acum sau niciodat[ se cere-un dor s[ fim:
s[ revenim acas[, ci nu-i t`rziu, din lume.
Prin p`cl[, =tiu prea bine, e cr`ncen orice pas.

Hai s[ aprindem ruguri pe dealuri =i s[ batem
]n clopotul cel mare al Dorului, r[mas
]n inimile noastre de sor[ =i de frate!
Destul s[ ne mai temem de umbre =i de ho\i!

Sunt ale noastre toate: =i umbrele, =i ho\ii!
Coboar[ car la vale =i sc`r\ìe din ro\i,
t[iat r[m`ne lutul ad`nc ]n urma ro\ii.
}n ceruri arde Soare, ]n ceruri p`cl[ nu-i.

S[ a=tept[m preasf`nta =i preacinstita raz[,
lipindu-ne cu soarta de soarta plaiului,
spre-a r[m`nea prin secoli cu con=tiin\a treaz[!
Axa
Un pic de bun[tate, oameni buni!

Un picu=or-u=or-u=or de bun[tate:
e Bun[tatea
a
x
a
astei lumi
cobor`toare din imensitate.
Un pic de bun[tate, oameni buni!
FRUMO+I
CA SFIN|II
'" D U M I T RU M AT C OV S C H I
P[rin\ii
Sunt mai b[tr`n dec`t tine, mam[

(L. Blaga)
De ce nu =tim s[ ne iubim p[rin\ii?

De ce nu =tim copii cumin\i s[ fim?
P[rin\ii no=tri lumino=i ca sfin\ii,
cobor`tori din dor =i suferin\e...
De ce nu =tim, copii, s[-i pre\uim?
Ei seam[n[ cu pomii din c`mpie

ce cresc ]n timp neobosit =i demn,
s[ adumbreasc[ pui de cioc`rlie
=i gur[ de izvor cu ap[ vie
la r[d[cina unei cruci de lemn.
...+i ast[zi mama vine ca o mam[

la fiul ei cel mult risipitor
=i ]i aduce strugure de poam[,
pìne =i nuci legat[ ]n n[fram[
din s[rb[toarea grea a anilor.
..+i ast[zi tata vine ca un tat[

din c`mp, de la cosit, de la arat,
copila cea plecat[ s[ =i-o vad[...
+i o g[se=te iar ]nl[crimat[,
nebun ]ndr[gostit[ de-un soldat...
FRUMO+I CA SFIN|II '#
B[tr`n[ toamn[, iarn[ mai b[tr`n[,
cu spulber, cu p[dure ]n fr[m`nt...
+i intr[-ncet p[rin\ii ]n \[r`n[,
p`n[ la brù =i mai departe p`n[
la suflet, la oftat =i la cuv`nt.
Dea Domnul pace =i dea Domnul ploaie,

auru-n spic s[ fie cu noroc
=i ramul, doldora de rod, s[ se ]ndoaie,
=i niciodat[ s[ tr[i\i r[zboaie
cu toat[ lumea asta la un loc!
Dea Domnul casa s[ v[ fie cas[,

nicic`nd str[in[, t`n[r[ ]n veac:
cu frate a=ezat ]n cap de mas[,
cu prunc l`ng[ povestea cea frumoas[
despre-un cioban ]n tundr[, cu toiag.
Dea Domnul s[-ave\i parte de-o iubire

mereu senin[ cum e lacrima,
spre r[t[cire =i spre reg[sire
]n vorb[ nerostit[, ]n privire,
]n fir de iarb[ =i ]n fir de stea.
}ntoarcere din lut ]n soart[ nu e!

Am fost copii, dar n-am r[mas copii...
+i ei, p[rin\ii, c[tre ceruri suie,
=i cerurile por\ile-=i descuie,
=i clopotele bat din ve=nicii...
'$ D U M I T RU M AT C OV S C H I
O iarb[ verde =i o coas[ nou[,

un strop de ap[ =i un nesf`r=it...
La miez de noapre luna pietre plou[...
Cad pic[turi de s`nge, nu de rou[...
+i r[s[ritul curge-n asfin\it...
De ce nu =tim s[ ne iubim p[rin\ii?

De ce nu =tim copii cumin\i s[ fim?
P[rin\ii no=tri lumino=i ca sfin\ii,
cobor`tori din dor =i suferin\e...
De ce nu =tim cinstit s[-i pre\uim?
2
B[tr`ni p[rin\ii, p[timi\i, ]mpov[ra\i
de ani; =i de copii demult uita\i.
B[tr`ni p[rin\ii... +i coboar[ ]n p[m`nt,
=i parc[-au fost c`ndva, =i nu mai s`nt...
B[tr`ni p[rin\i. Ca doi mo=i, ca doi str[mo=i.

Frumo=i ca sfin\ii =i ca sfin\ii inimo=i.
B[tr`ni p[rin\ii. Ca p[rin\ii, ca ai mei.
+i-at`t de singuri, =i at`t de pu\intei!
B[tr`ni p[rin\ii. +i ca fulgii de u=ori.

+i fulgii cad ]ncet-]ncet, lumin[tori:
din ceruri cad, din nesf`r=ire, din n[miezi...
+i eu r[m`n, =i eu a=tept alte z[pezi.
Se duc p[rin\ii, duc-se-duc... Nu la arat.

Nu la cosit. +i nu la treierat!
FRUMO+I CA SFIN|II '%
}ncet se duc, b[tr`ni se duc de l`ng[ noi:
se duc de tot, se duc la ultimul r[zboi.
Dincolo de este, dincolo de-a fost

c`nt[ cucuvaiul r[gu=it, anost.
Dincolo de c`ntec =i de paradis
]ngerul meu doarme cu un ochi deschis.
Dincolo de toate grijile lume=ti
nu mai spune nimeni pruncilor pove=ti.

'& D U M I T RU M AT C OV S C H I
Copil[rie
Compozitor =i interpret Mihai Todera=cu
S-a r[t[cit ]n vreme,

s-a preschimbat ]n stea,
s[rman[ =i icoan[
copil[ria mea;
ca pomul din c`mpie
b[tut de v`nt pustiu,
s-a scuturat de floare,
durut[ s[ mi-o =tiu.
Un clas.. +i ast[zi pl`nge

cu murmur de izvor...
E glasul t[u, m[icu\[,
e-o lacrim[ de dor.
Un glas.. +i azi m[ cheam[

cu murmur de ci=mea...
E glasul t[u, m[icu\[,
e, dulce, =oapta ta.
Mi-e sete de un c`ntec,

mi-e sete de-un alin...
Cu zorii plec de-acas[
=i cu amurgul vin...
FRUMO+I CA SFIN|II ''
Coboar[-n toamn[ anii,
se adun[-n lung =irag...
+i nimeni, nimeni, nimeni
nu m[ a=teapt[-n prag.
Cad frunze de aram[,

se-a=tern ]n drumul meu...
A= vrea, ca alt[dat[,
s[ fiu copil mereu...
B[nu\ii de ninsoare
ca mìne vor c[dea...
}nc[run\e=te, doare
copil[ria mea...
Mama
Compozitor =i interpret Tudor Gheorghe
Palma ta ne-a m`ngìat,

vorba ta ne-a leg[nat,
am crescut cu al\i copii de-o seam[.
L`ng[ pomul cel rotat,
l`ng[ spicul cel bogat,
l`ng[ pragul casei noastre, mam[.
Am fost buni =i r[i am fost.
Tu ne-ai c[utat un rost,
cu pove\e pl`nse ]n n[fram[.
Tu ne-ai ]nv[\at un grai,
tu ne-ai d[ruit un plai
=i-am plecat cu el ]n lume, mam[.
Patru z[ri am colindat:
le-am trecut ]n lung =i-n lat;
drumurile =i acum ne cheam[.
Tu ne-ai a=teptat mereu,
am venit c`nd ne-a fost greu,
te-am g[sit ]nc[run\it[, mam[.
Ploile sunt azi de dor,
ar=i\ele de ogor,
nop\ile sunt clopote de-aram[.
Toamnele te-au ve=tezit,
iernile te-au c[run\it,
ca pe-o floare din gr[din[, mam[.
FRUMO+I CA SFIN|II
Dou[ toamne
Muzica Ion Enache

Interpret Ion Suruceanu
Un b[tr`n =i o b[tr`n[
trec pe-alee c[tinel.
Ea cu-n trandafir ]n m`n[,
cu o crizantem[ el.
Parc[ vin dintr-o balad[,

parc[ vin dintr-un colind.
Ea cu p[rul de z[pad[,
el cu p[rul de argint.
Cad ]ncet, ca ni=te g`nduri,

coapte, frunzele de tei,
cum c[deau =i-n alte r`nduri,
c`nd ei nu erau bunei.
Uite banca lor cea veche,

care-i =tie fericiti,
iar pe banc[ o pereche
t`n[r[ de-ndr[gostiti.
Ochii fetei de sc`nteie

=i-ai b[iatului la fel;
=i trec iar[ pe alee

o bunic[ =i-un bunel...
Dou[ toamne, iat[-le,

]ntr-un dor legatele:
dou[ sfinte lebede
pe o ap[ repede...
FRUMO+I CA SFIN|II !
Om-pom
S-a uscat un pom.

S-a trecut un om.
Era pomul nuc.
Era omul prunc.
Era pomul corn.
Era pomul domn.
Era pomul brad.
Era omul Vlad.
+i mai mult nimic.
+i eu iar[ zic:
Era pomul stej[rel,
Era omul voinicel.
Era pomul pom rotat.
Era omul om b[rbat.
Era pomul tot ]n floare.
Era omul rupt din soare.
Avea pomul pui=ori.
Avea omul pruncu=ori.
+i mai mult nimic.
+i eu iar[ zic:
S-a uscat un pom,
s-a trecut un om...
Inim[ de mam[
Muzica Ion Aldea-Teodorovici

Interpret[ Sofia Rotaru
Inim[ de mam[, inim[ de tat[,

cade stea din ceruri ro=u fulgerat[.
Inim[ de tat[, inim[ de mam[,
cade iar[ frunza codrului de-aram[.
Toamn[ obosit[, toamn[ zbuciumat[,

inim[ de mam[, inim[ de tat[.
Iarn[-nzepezit[, crunt[ ca o vam[,
inim[ de tat[, inim[ de mam[.
Grea, tot grea, de piatr[

noaptea peste vatr[;
cìnele p`nde=te
luna =i o latr[.
Grea, tot grea, de hume

noaptea peste lume;
glontele p`nde=te
inima anume.
Inim[ de mam[, inim[ de tat[...

A trecut o via\[ ca o clip[, iat[...
Inim[ de tat[, inim[ de mam[...
Dou[ doruri str`nse nod ]ntr-o n[fram[.
FRUMO+I CA SFIN|II #
Dincolo de noapte,
dincolo de v`nt...
clopote albastre
se aud b[t`nd.
Dincolo de ploaie,
dincolo de dor...
se ]ntorc copiii
la p[rin\ii lor.
Mam[, iart[-m[
Nu cred ]n ]ngeri,
nu cred ]n zei.
Mam[, iart[-m[.
Ei fug de mine.
Eu fug de ei.
Mam[, iart[-m[.
Frumoas[-i via\a.
O pl`ng =i-o c`nt.
Mam[, iart[-m[.
Am fost, de via\[,
am fost ]nfr`nt.
Mam[, iart[-m[.
Ca lumea lume.
+i eu ca ea.
Mam[, iart[-m[.
De lume dorul,
de undeva.
Mam[, iart[-m[.
S[ vin odat[
]n sat la noi.
Mam[, iart[-m[.
FRUMO+I CA SFIN|II %
T`rziu, ca tata
de la r[zboi.
Mam[, iart[-m[.
S[-mi c`nte greierii

vagabonzi...
Mam[, iart[-m[.
+i s[ m[ plou[
luceferi blonzi...
Mam[, iart[-m[.
Rug[ciune
Prim[var[-var[, var[-prim[var[,
pl`nge o femeie, c`nt[ o vioar[...
Ro=u tot amurgul, parc[-ar fi de s`nge.
+i vioara c`nt[, =i femeia pl`nge...
Rug de tain[ arde, arde =i nu arde.

C[l[toare umbre se ]ntorc din soarte.
Noaptea ca o vam[, din \[r`ne cre=te.
Ca un ochi de buh[ luna g[lbene=te.
B`ntuie departe, b`ntuie furtun[:

scap[r[ =i tun[, scap[r[ =i tun[...
+i nici v`nt adie, =i nici stea nu cade.
+i femeia pl`nge una pentru toate.
Cine e femeia? +i de unde vine?

O cunoa=te cine? O-n\elege cine?
+i de ce nu pl`nge toat[ M[rgioara?
+i de ce nu-=i fr`nge strunele Vioara?
V`ntur[, m[rite Soare, negurile, norii,

s[ nu-=i pl`ng[ nici o mam[ pruncu=orii!
Pas[re din cer, coboar[ pe o r[murea

=i ]nva\[ pui=orii a c`nta!
FRUMO+I CA SFIN|II '
Va fi ca mìne
Muzica Ion Enache (spectacolul Sperietoarea)

Interpret[ Anastasia Lazariuc
Va fi c`ndva, va fi odat[,
neap[rat va fi ca mìne:
vom ap[rea la judecata
mult p[timitelor \[r`ne.
}n haine noi, dar nu de gal[,

cu p[ru-abia c[runt la t`mpl[,
]nvin=i de nu =tiu care boal[,
precum adeseori se-nt`mpl[.
Vom ap[rea la judecata

cea care nu ]ncalc[ lege
=i, mici, vom a=tepta r[splata,
pentru p[cate, se-n\elege.
Judec[tori vor fi str[bunii

ce-au stat de veghe la hotare
pe timpurile Semilunei,
pe vremea hoardelor barbare;
str[bunii, poate =i p[rin\ii,
b[tr`ni de tot, p[=ind agale,
pu\ini la trup, usca\i ca sfin\ii
ce lumineaz[ catedrale.
Va fi c`ndva, va fi oriunde,
neap[rat va fi, de aceea
hai s[ vedem: ce vom r[spunde,
noi am tr[dat sau nu ideea?
noi am furat sau nu poporul?
Noi ne-am v`ndut sau nu credin\a?
Noi am =tiut ce-nseamn[ dorul?
Ce rost mai are poc[in\a?
Ce rost mai are-ngenuncherea
]n fa\a sfintelor altare,
c`nd nu ne-a ]ncercat durerea
cu lacrimile ei amare?
Ce rost mai are rug[ciunea
de diminea\[ =i de sear[,
c`nd alt[dat[-am r`s de lumea
cea simpl[, cea rudimentar[?!
Din ale noastre mari p[cate

vom face-o sarcin[ pe care
prin secole vom duce-o-n spate,
cer=ind un pic de ]ndurare...
+i dac[ zeii, buni cu to\ii,

ne vor ierta, cum iart[ zeii,
n-au s[ ne ierte str[nepo\ii,
]nving[torii =i plebeii.
Va fi c`ndva, va fi ca mìne!
FRUMO+I CA SFIN|II
Eu am c`ntat
Eu am c`ntat, eu c`nt =i-o s[ mai c`nt,

la margine de lume =i de |ar[,
]ncet-]ncet, cu limpezit cuv`nt,
str[bun p[m`nt =i nou[ prim[var[.
Sub cer albastru ]nflore=te pom,

sub pom r[sare fir de iarb[ verde.
+i omul, l`ng[ om, se =tie Om
=i crede-n Om, =i-n ve=nicie crede.
St[p`n acas[ =i st[p`n la fel

]n c`mp arat =i sem[nat cu pìne,
omul ]=i poart[ grijile fidel
spre totdeauna sf`nt[ zi de mìne.
Eu am c`ntat, eu c`nt =i-o s[ mai c`nt

]n dulce grai ca fagurul de miere
statornicit ]n vreme leg[m`nt
dintre frumoas[ moarte =i-nviere.
Iar[ atunci c`nd nu voi mai putea

s[-mi plec, fierbinte, fruntea peste foaie,
voi ]ncerca, tot la Moldova mea,

s[ fiu un simplu-aduc[tor de ploaie.
Ci el, p[m`ntul care ne-a crescut

=i care azi ne cre=te, sf`nt, copiii,
prin an du=man de secet[-a trecut
=i pururi ]nsetat de-atunci se =tie.
FRUMO+I CA SFIN|II !
Eu nu sunt pas[re
Eu nu sunt pas[re, s[ =tii!

+i nu-mi schimb locul, c`nd se las[
peste p[m`nt =i peste cas[
brumele toamnei, argintii.
Aici mi-e casa. +i-i aleas[.

+i drag[-mi-i. +i scump[-mi-i.
Nu c[-i bogat[ =i frumoas[,
dar c[-i aproape inimii.
Fie ]nghe\, fie furtun[,

nu mi-e nici frig, nu mi-e nici team[
cu frate, sor[ ]mpreun[,
al[ture de tat[, mam[:
suntem un crez, suntem o soart[!
+i cre=te nuc b[tr`n ]n poart[...

Pìnea noastr[ cea de toate zilele

(Fragmente)
1
C`nd omul n-are pìne el n-are nici destin,
el trece ca o umbr[ prin vreme =i prin via\[,
el bea pelin cu ap[, se culc[ pe pelin
=i cu pelin se spal[ ]n zori de zi pe fa\[.
C`nd omul n-are pìne el nu are nici dor,

nu are s[rb[toare =i nu =tie s[ c`nte,
=i seam[n[, s[rmanul, cu pas[rea de zbor
ce se av`nt[-n glorii cu aripile fr`nte.
C`nd omul n-are pìne el nu are nimic,

s[ aib[ mun\i de aur =i m[ri de pietre rare!
N[dejdea noastr[, sf`nt[, ]ncape ]ntr-un spic
ce cre=te din \[r`ne spre timpurii viitoare.
Noi pentru spicu-acesta muncim din zori ]n zori:

]l vrem ]ntotdeauna copiilor pe mas[
s[ ard[-n strop de rou[ cu-o mie de culori,
s[ ne aduc[ pace =i lini=te ]n cas[.
2
Pe Ilie Leahu l-au b[tut \[ranii:
a furat o pìne de la Duca Anei.
FRUMO+I CA SFIN|II #
L-a v[zut copilul =i-a chemat vecinii,
=i l-au prins cu pìnea unde-s m[r[cinii.
L-au b[tut cu parul, l-au udat cu ap[

=i-au venit acas[:
Lasc[ nu mai crap[!
A umblat Ilie n[s[dit o vreme...

S[ mai fure pìne, dac[ nu se teme!
Se temea. Dar pìnea, Doamne, tare-i pìne!

L-au b[tut cu parul iar[, ca pe-un cìne...
3
Pìne de la iepure, cine n-a m`ncat!
Se-ntorcea bunelul de la t`rg ]n sat
=i din co= de lozie grijuliu scotea
un c[lcì de pìne =i ne ]mp[r\ea.
Pìnea de la iepure avea gustul ei:

mirosea a mint[ =i a flori de tei;
era cald[ ]nc[, rumenit[-n foc,
mirosea a mint[ =i a busuioc...
Pìne de la iepure, nu te pot uita!

+i z`mbea bunelul,
=i ]nc[run\ea...
S-au topit ]n negur[ anii mei zglobii...

Au r[mas, preasfinte, cele bucurii...
Pìne de la iepure, unde e=ti acum?

Unde e=ti, bunelule?
Vii pe care drum?
Co=ul t[u de lozie

e =i azi ]ntreg!
Ale mele, fetele, nu m[ ]n\eleg...
Bolnav =i slab bunelul,

]n patruzeci =i =apte
pe\ea pe o m[tu=[
s[rman[ din mahal[:
avea m[tu=a vac[,
=i numai vaca dac[
ar fi putut s[-l scape
de foame =i de boal[...
Nu l-a sc[pat nici vaca,

nici pìnea de secar[
pe care-a dat hectarul
cel bun de la f`nt`n[:
s-a stins cu pìnea-n m`n[
]ntr-un amurg de var[
=i nou[ pìnea ceea
ne-a fost pe-o s[pt[m`n[...
FRUMO+I CA SFIN|II %
5
O mas[-n prag de cas[ cu pìne =i cu sare.

Se-a=eaz[-ntì b[rbatul, ]ntors de la ogoare.
El are palme grele =i pe genunchi le pune:
E s`mb[t[, femeie, sau Miercure sau Luni e?
}i toarn[ vin femeia =i-i spune poft[ bun[.

Cana-i de lut: lovit[ de alt[ can[ sun[...
Ca un balsam e vinul =i bl`nd te ]nfioar[...
E ]nc[ prim[var[, femeie, sau e var[?
De-asupra casei luna ca ieri ca totdeauna:

o secer[ de aur de-asup[ra casei luna.
+i nucul cre=te-n poart[ cu frunza lui cea deas[...
Se duc b[ie\ii no=tri, femeie, =i ne las[!
Mai toarn[ vin femeia, de=teapt[ =i cuminte,

din pìne rupe pìne =i pìne ]i ]ntinde...
R[m`ne cana plin[, cu vin pelin r[m`ne...
S[ ne culc[m, femeie, nu-i s[rb[toare mìne!
CUV~NTUL
SUFLET
CUV~NTUL SUFLET '
Pomul sf`nt
}n memoria pictorului Aurel David,

autorul nemuritorului portret-arbore Mihai Eminescu
C`nd toamna, str[mo=e=te, desfrunze=te

livezile, cu tabiet, ]ncet,
iar[ =i iar[ Pomul Sf`nt m[ a\inte=te
cu ochii Lui, cu ochii Marelui Poet.
Crescut pe mal abrupt de mare,
zbucnit-r[zbit prin st`nc[ de granit,
acesta-i arborele nemuririi care
l-a-nve=nicit pe Aurel David.
A fost o fulgerare, o sc`nteie,
a fost un miez de noapte violet...
O clip[ unic[ a fost. +i o idee.
Dar a mai fost =i-un arbore concret!
Ardea, se zbuciuma ca o f[clie.
Se mistuia. +i n-avu pictorul dec`t,
durut, s[-i treac[ umbra pe h`rtie,
s[ o s[rute omene=te =i at`t.
Ah, chipul lui de ]n[l\are
c[tre luceferii din cer...
m[ ]nsenin[, m[ cutremur[,
m[ doare,
ca o icoan[ ]n privaz,
ca un mister!
Limba matern[
Limba matern[ ca floarea etern[

de busuioc =i de dor.
Dor de \[r`ne, de doine b[tr`ne,
de fream[tul codrilor.
Ea ne adun[ cu soare =i lun[,

cu viitor =i trecut:
frunz[ de laur b[tut[ ]n aur
de-un me=ter necunoscut.
Vine din vreme =i urc[-n poeme

l`ng[ balad[ =i rost.
}n mit, ]n \ar[ pa=te-o mioar[...
Frate ciobanul mi-a fost.
Vine din soarte p[=ind peste moarte

cu bucurii =i dureri.
}n cer, departe, Luceaf[rul arde,
ast[zi mai t`n[r ca ieri.
Limb[ de pìne, de neam ce r[m`ne,

cas[ cu mas[ ]n prag.
CUV~NTUL SUFLET
C`nt[ =i pl`nge c`nd roua o fr`nge
ramura verde de fag.
Limb[ de pace, de suflet ce tace

ne]nfricat =i imens...
Cre=te P[m`n[tul =i umple cuv`ntul
cu adev[r =i cu sens.
Sf`nt, cuv`ntul
Cuv`ntul este... suflet este, dac[ este!

Un univers intim, sublim oval.
E munte muntele cu-nz[pezite creste
=i nu e munte fiecare deal.
S[ taci, s[ t[inuie=ti cuv`ntul nu se poate.

Toate au fost cuv`nt la ]nceput.
Inima inim[ r[m`ne c`t mai bate.
C`nd nu mai bate, e un bo\ de lut.
T[cut =i net[cut, cuv`ntul se r[zbun[.

Neiert[tor cuv`ntul e ]n veci.
Cu negru tunet, cel mai negru, te detun[,
nici chiar cu pruncul t[u s[ te-n\elegi.
E sf`nt cuv`ntul adev[rul c`nd ]ncape

ne`njum[t[\it, nepref[cut;
e sf`nt-preasf`nt ca pic[tura cea de ape,
eternitatea care-a ]nc[put.
Cuv`ntul iar[=i! Am min\it de-ajuns Olimpul.

Dar =i Olimpul ne-a min\it de-ajuns...
S[ ne ]ntoarcem la cuv`nt, demult e timpul!
De ce ]n necuv`nt, Moldov[, te-ai ascuns?
CUV~NTUL SUFLET !
}nger de paz[
Tu e=ti el
(M. Eminescu)
}ncerc, u=urel, cu icul,

cuv`ntul ]ncerc s[-l despic.
Peltic, se c[zne=te piticul.
+i eu m[ c[znesc, nepeltic.
A=ijderea numai nimicul.
nimicnice=te nimic.
O stea. Steaua mea.
Va c[dea. +i mi-e fric[:
+i ea mucenic[,
=i eu mucenic.
Din tot =i din toate
m[ \ip[, m[ strig[
nimicul cel mare,
nimicul cel mic.
Ridic, maiul ridic. +i-l cobor.
U=or, prea u=or.
Sc`rbos, r`nzos, necuviincios
viermele cuv`ntului.
P[rinte Sfinte, sunt p[c[tos,
de ce nu m[ m`ntui?
Arunc, obosit-nec[jit
maiul =i pana...
+i iar[ ]mi bate ]n geam travestit
]ngerul meu de paz[, satana.
Apel
Vorbele sunt sfinte. S[ le spunem sf`nt.

C`ntecul cu minte nu mai este c`nt.
Sufletul cel mare e mereu deschis
nu c[tre minciun[ c[tre Paradis.
Cine-=i vinde mama este un mi=el:

o s[-=i v`nd[ |ara mai pe urm[ el.
Cine pl`nge lacrimi ne`ndurerat
va s[ fie iuda care a tr[dat.
Lupt[torul lupt[ totdeauna drept.

Tic[losul \ip[ =i se bate-n piept.
Lupt[torul moare spre a birui.
Tic[losul pl`nge, onorat spre-a fi.
Vorbele sunt sfinte. S[ le spunem sf`nt!

C`ntecul ce minte nu mai este c`nt:
p`ng[re=te pìne, p`ng[re=te hram,
p`ng[re=te vatr[, grai matern =i neam.
+i eu zic: tr[iasc[ harul mai ]ntì!

Care nu se vinde, care soart[ ]i,
care nu r`vne=te slav[ =i onor,
care nu tr[deaz[ patim[ =i dor!
CUV~NTUL SUFLET #
Cu limba noastr[
Este a noastr[ limba noastr[

=i noi suntem cu ea popor,
cum stelele
din cer
sunt stele
cu ve=nica lumin[-a lor.
=i noi suntem cu ea p[m`nt,
cum marea mare
este mare
cu ape ve=nic v[lur`nd.
=i soart[ noi suntem cu ea,
cum este codru verde soart[
cu ciuta =i cu pas[rea.
Din str[bunei cu limba noastr[
noi am crescut =i cre=tem, demn,
cum cre=te pomul din \[r`na
suit[-n frunz[ =i ]n lemn.
Ci noi cu ea, cu
limba noastr[,
nemuritori vom fi oric`nd,
nemuritor cum e P[m`ntul
cu Soarele mereu arz`nd.
Clip[ ve=nic[
Dor vocalele ]n slov[,

dor silabele ]n vers,
dor cuvintele-n poem[,
unul scris iar altul =ters.
Dor imaginile simple,

dor metaforele mici,
dor dactilii, dor troheii
ba acolo, ba aici.
+i-apoi g`ndurile toate

c`nd se-adun[ la un loc,
doare virgula =i punctul
picurat din v`rf de toc.
A fost lun[, lun[ nu e,

au fosr stele, stele nu-s...
e u=or a scrie versuri
c`nd nimic nu ai de spus!
CUV~NTUL SUFLET %
Masa t[cerii
La masa t[cerii divine,

]n fa\a cuv`ntului drept,
se lupt[ poetul cu sine,
un mare nebun ]n\elept.
O lupt[ cinstit[, b[rbat[,

de t`n[r soldat =i de zeu,
de fiu, de copil =i de tat[
deprins s[ munceasc[ mereu.
S[lbatice clopote sun[,

]nvie stihie rebel,
s[-nving[ nebun[ minciun[
=i lacrim[ stearp[ la fel.
Total[ =i grea d[ruire,

cu trup =u cu suflet superb,
]n numele-a tot ce-i iubire
de frate, de \ar[, de verb.
Adev[ruri simple
Adev[rurile simple
curajosul ce le strig[
au fost spuse nu o dat[
de furnic =i de furnic[.
Dar furnica =i furnicul,

care nu mai au hodin[,
nu le-au spus cu frunz[ verde,
ci le-au spus cu r[d[cin[.
R[d[cina cre=te-n hume,

r[d[cina cre=te-n st`nc[,
r[d[cina cre=te-n suflet
=i-n cuv`nt mai cre=te ]nc[.
+i frumoasele-adev[ruri
au trecut astfel prin vreme
c[tre via\[ anonim[,
c[tre ve=nice poeme...
CUV~NTUL SUFLET '
Impostorii
Se-nv`rte roata vremii ]ncet ca roata morii...

+i ce-au vrut de la tine, poete, impostorii?
Au patimile tale nu sunt de scump[ \ar[?
Nu au poe\ii voie s[ pl`ng[ =i s[ moar[?
Au harul sf`nt, au darul e scos din slujba gliei?
Au nu mai crede omul ]n taina poeziei?
Au adev[rul este un altul nu =tiu care
=i nu acel pe care ]l =tie fiecare?
Sunt paznici impostorii o nou[ ciocoime.

Se ]n\eleg prin gesturi, prin icnete ca mimii.
Ei lupt[-lupt[-lupt[... eroic! Ei transpir[.
Ei obosesc. Respir[ din greu, ]ns[ respir[.
Ei mu=c[ din h`rtie cu din\ii ca din pìne.
Ei tremur[ cu g`ndul la ziua cea de mìne.
Ei v[d ]n fa\[ umbre ce li se par bizare.
Ei pun ]n dreptul nostru tot semne de-ntrebare.
Ca un c[l[u e unul, iar altul ca un g`de.
+i g`dele, de pl`nge, c[l[ul stra=nic r`de.
Tu, numai tu, poete, e=ti vinovat de toate.

E=ti vinovat c[ spicul nu d[ ]nalte roade,
e=ti vinovat c[ m[rul e viermenos =i cade,
e=ti vinovat c[ porcul nu se ]ngra=[, scade,

e=ti vinovat c[ plou[ cu ploaie du=m[noas[,

e=ti vinovat minciuna c[ st[ ]n cap de mas[.
E=ti vinovat, poete! Fii bun =i recunoa=te!

De nu vei recunoa=te primejdia te pa=te.
Fiindc[ impostorii au pumnul greu ca maiul.
Lovesc de sus =i-\i piere pe totdeauna graiul.
Ei =tiu s[ fie cr`nceni. Ei nu au ce alege.
Eu sunt ]ntotdeauna ap[r[tori de lege.
Da, da, a=a-i, de lege! un glas din ceruri tun[.
...Iar legea noastr[ este prea bun[, mult prea bun[.
O, tempora! O, mores! Dar inima e una

=i bate-bate-bate, =i bate ca nebuna,
+i vrei-nu-vrei te duce ]n alt[ parte g`ndul:
trec anii, via\a trece, ca mìne-\i vine r`ndul...
Aveai un crez odat[, ]l ai =i-acum? De unde!

O team[ ca o vam[ ]ncepe-a te p[trunde...
+i te ]ntrebi ca omul: au n-ar fi mai la cale
=i mai cu chibzuin\[ s-o la=i ceva mai moale?
Se schimb[ impostorii: devin amici, te-aplaud,

te laud pe-ntrecute, ]n cor sonor te laud,
]\i fac un loc la masa prezidiului, mare,
te mai ]nainteaz[ la premiul cutare...
Ajungi astfel =i membru la vreo academie!
Din c`nd ]n c`nd, fire=te, ]\i vine a mai scrie
=i stai ]nchis ]n cas[ cu-n clit de foi pe mas[.
Ce g`nduri te fr[m`nt[? Ce pacoste te-apas[?
CUV~NTUL SUFLET !
Poete, ce-i cu tine? Pe cine vinzi? +i oare
nu crezi c[ vei r[spunde c`ndva pentru tr[dare?
Sunt toate trec[toare ]n ast[ lume, unul
cuv`ntul este ve=nic, s[ tragi ]n el cu tunul!
}ntoarce-te, Poete, la neam =i la durere,
la graiul t[u cel dulce ca fagurul de miere,
fii Sanho, Don Quijote, fii Ve=nic lupt[torul!
Cine ]=i vinde graiul ]=i vinde =i poporul!
}n h[u de cabinete (nimicnicia vie\ii!)

mai stau, ah, din p[cate =i azi analfabe\ii...
Tu nu-i lua ]n seam[, tu spune adev[rul,
cu versuri pl`ngi, cum pl`nge
cu mere coapte m[rul,
tu fii mereu osta=ul ce are moartea-n fa\[,
]nva\[ de la d`nsul, murind, ce-nseamn[ via\[!
+i nu uita, c[ noaptea, oric`t ar sta la p`nd[,
tot Soarele cel Mare r[sare cu izb`nd[...
august, 1987
Aici departe
Aici departe, dumnezeie=te

crescut din moarte
ne-
ri- mu-
tor
luceaf[r t`n[r
lucefere=te
se d[ruie=te
ve-
ci-
ilor.
Lumin[ sf`nt[, lumin[ bl`nd[.
+i ]ngeri c`nt[, =i pajuri zbor,
=i neagr[ p`nd[
cu\it ]mpl`nt[.
Zeus cuv`nt[
m`n-
tu-
itor.
Aceea=i team[: portret ]n ram[.
Un om de seam[?
Un om de ghips?
M[icu\[-mam[,
strig[-m[-cheam[
ultima vam[:
apo-
ca-
lips.
CUV~NTUL SUFLET !!
Luceaf[rul
Dac[ nu-l vedea Poetul,

de sub nori c`nd r[s[rea,
stea ca multe alte stele
=i Luceaf[rul era.
Dar Poetul ]ntr-o sear[

l-a v[zut =i dinadins
cu-a lui pan[ solitar[
l-a ajuns =i l-a atins.
Dac[ nu-l vedea Poetul...

Dar eu =tiu: M[ria sa
a venit pe-aceast[ lume
a=teptat de-aceast[ stea.
Steaua arde, arde, arde

peste secol =i destin:
=oapt[ de eternitate,
floare-amar[ de pelin.
Unde e=ti, bade Mihai
Unde e=ti, bade Mihai?

Trece alt[ prim[var[...
Peste gura cea de rai
flori de tei se scutur iar[...
C[ te-au dus departe anii!
Iar acum, la noi acas[,
beau drume\ii ca mocanii
la hangi\a cea frumoas[...
Descrescut[ sub \[r`ne,
casa noastr[ p[rinteasc[
nu =tiu c`t va mai r[m`ne
fruntea s[ ne-ad[posteasc[...
Poate-un veac, sau poate dou[...
Dar eu cred c[-ar fi mai bine
s[ ne facem cas[ nou[
cu-o odaie pentru tine.
Ai avea putere-aleas[
=i \i-ar fi cuv`ntul lege,
=i pe cei de-ar sta la mas[
l`ng[ tine i-ai alege!

CUV~NTUL SUFLET !#
Postum, soarele
Altul e vadul.
Altul e satul.
P[m`ntul e altul.
Cuv`ntul e altul.
+i casa noastr[ cea b[tr`n[

st[ ]ntr-o r`n[, se pr[vale.
(C`nt[, poete, madrigale!)
Nu mai cunosc, nu =tiu pe nime.

+i nici pe mine nime nu m[ =tie.
+i dezn[dejdea iar[ m[ sf`=ie.
+i nu mi-e bine, tare nu mi-e bine.
+i grele mi-s m`hnirile.
+i-mi dep[n amintirile...
Tulbure, Nistru curge-agale.

Curge la deal ci nu la vale.
Nu mai e «rùl cela sf`nt».
Nu cre=te, nu mai cre=te
din p[m`nt.
Copil[rie, unde e=ti?

A fost odat[ ca-n pove=ti.
Dar nu mai este cum era!
Era ]n Basarabia,
era la vad,
la noi ]n sat.
(Blestem ne-apas[, bl[st[mat.)
Altul e vadul.
Altul e satul.
P[m`ntul e altul.
Cuv`ntul e altul.
+i mi-i greu.
Sunt un str[in ]n satul meu.
Un venetic sunt, un drume\
un singuratic, un r[zle\.
+i curge Nistru, curge-ncet,

curge prin inim[, prin piept.
P`r[u m`lit Dun[rea mea.

S[rmana Basarabia!
Postum r[sare soarele de-acum.
+i scap[t[, =i asfin\e=te tot postum.
CUV~NTUL SUFLET !%
Acolo
Acolo. Dar unde? Acolo.

}n ploaie. }n v`nt. }n stihie.
}n fream[t. }n larm[t. }n geam[t.
}n grea ve=nicie.

}n criv[\. }n noapte ad`nc[.
}n patim[ crucial[.
}n v`rf de st`nc[.
Acolo. Dar unde? Acolo?

}n parte, ]n carte, ]n soarte.
}n v[lm[=eal[ moral[.
Aproape-departe.

}n zodie. }n juruin\[.
S[ ardem. }n fl[c[ri. S[ ardem!
Spre biruin\[.

Stejarul
Fr`nt de v`nt
nici un stejar nu cade:
Sf`nt, ne]nfr`nt
stejarul ori=ic`nd.
Cresc r[d[cinile-n p[m`nt
]ngem[nate
=i cre=te
via\[ nou[ din p[m`nt.
CUV~NTUL SUFLET !'
Iluzie
Iluzie cu M[rgioar[,
iluzie cu grai matern
=i cu Luceaf[rul de sear[
at`t de bl`nd =i de etern;
Iluzie cu vermea trece

=i slabii cad neap[rat,
=i cu norocul v[ petrece,
iar eu nu voi sicriu bogat;
Iluzie cu Marea Neagr[

=i cu un lac, ai ielelor,
pe care nuferi ]i ]ncarc[
=i fream[tul v`ntrelelor;
Iluzie cu lun[ plin[

regina nop\ilor de mai
=i cu o Lin[-c[t[lin[
tot ]n gr[din[, tot ]n rai;
Iluzie cu un mi-e team[

=i cu un ]nger p[zitor,
=i cu un codru de aram[,
=i cu mai am un singur dor;
Iluzie cu nu m[ doare,
cu-Adam =i Eva-n Paradis,
cu zeul dacilor cel mare,
=i cu s[rmanul Dionis;
Iluzie cu bucium sun[

pe deal, ]n fapt de sear[ =i
B[tr`nul Voievod ne-adun[,
s[ ne ]nve\e a muri;
Iluzie ]n metru antic,

f[r[ dactile, iambi, trohei,
=i eu r[m`n =i azi romantic,
]n ciuda criticilor mei...
CUV~NTUL SUFLET "
Glos[ ]n metru Eminescian
Zi de azi =i zi de mìne.
O credin\[ =i o soart[.
Cresc \[r`ne din \[r`ne.
Cade stea din ceruri, moart[.
Dor cu dor se ]mpereche
]ntr-un picure de rou[.
Niciodat[ lumea-i veche,
niciodat[ lumea-i nou[.
Omul vine precum pomul
s[-nfloreasc[, s[ rodeasc[.
L`ng[ om tr[ie=te-=i omul
via\a sa cea p[m`nteasc[.
Cere sufletul credin\[
=i pe urm[ cere pìne.
Nu se trec ]n poc[in\[
zi de azi =i zi de mìne.
F[r[ margini universul.
Ca un fir de mac p[m`ntul.
+i se lupt[ prea mult versul
cu cuv`ntul =i cu g`ndul.
Este-o for\[ ca o tor\[
ce ne poart[ c[tre-o poart[.
Peste toate este-o for\[,
o credin\[ =i o soart[.
Solitar hotar de creste

ne adun[ ]mpreun[.
Ce-i poveste nu-i poveste.
E istorie comun[.
Rev[rsat din zodii astru
ideal superb r[m`ne.
Cre=te-albastru din albastru.
Drumul nu-i u=or, se-nt`mpl[.

Dar a fost u=or vreodat[?
Doare frunte, doare t`mpl[,
doare inim[ b[rbat[.
Pref[cut[-n neagr[ zgur[,
mai pustie, mai de=art[,
uneori cu-nv[\[tur[
cade stea din ceruri, moart[.
Via\a-i via\[ =i ]n via\[

are dreptul fie=tecare
la o Mare Diminea\[,
la un mic apus de soare.
Cu iubire ce-ncol\e=te
l`ng[ patim[ str[veche,
dor cu dor se ]nt`lne=te,
dor cu dor se ]mpereche.
Cine =tie, dac[ =tie,

ce ]nseamn[ fericire?
Fericirea-i ve=nicie?
Fericirea-i nemurire?
Nour tun[ cu furtun[,
CUV~NTUL SUFLET "!
cu furtun[ nour plou[...
Ea ]ncape totdeauna
]ntr-un picure de rou[.
R`de unul ca nici unul,

pl`nge altul ca nici altul.
Cineva, tr[g`nd cu tunul,
face pulbere ]naltul.
Se-nfirip[ t`n[r c`ntec
=i te g`dil[-n ureche.
Cobor`t[ din desc`ntec,
niciodat[ lumea-i veche.
Curge vreme cu poeme

rù de munte peste punte.
Infinit[ curge vreme
=i ]n vreme se ascunde.
Ce-am fost noi? T[cere grav[?
Secol desf[cut ]n dou[?
Cu trecutul ei de slav[,
niciodat[ lumea-i nou[.
Niciodat[ lumea-i nou[,

niciodat[ lumea-i veche.
}ntr-un picure de rou[
dor cu dor se ]mpereche.
Cade stea din ceruri, moart[,
O credin\[ =i o soart[:
zi de azi =i zi de mìne.

Dragostea poetului
Muzica Daria Radu

Interpret[ Anastasia Lazariuc
Poetul a iubit =i-a p[timit.

Ca un copil poetul a iubit.
Femeie preafrumoas[ a iubit.
+i-a p[timit, =i-n patimi a tr[it,
dar patimile nu l-au biruit
de-aceea c[ poetul a iubit:
ca un poet, ca cel mai demn poet,
cu-o inim[ ce nu-nc[pea ]n piept,
cu dor mistuitor, cobor`tor
din spa\ii ame\ite greu de zbor,
din lumi ce nu exist[ pe p[m`nt.
Poetul a iubit =i a fost sf`nt.
Dar ea, iubita, oare l-a iubit?

Dar ea, iubita, oare-a p[timit?
Dar ea, iubita, nu l-a ]n=elat,
nu l-a min\it, femeie, cu-n oftat?
Ci ea, iubita, n-a fost umbra lui,
a Marelui, a Zbur[torului:
ea n-a venit din haos, dar din rost,
ea nu a fost mai mult dec`t a fost,
ea a r`vnit o cas[ =i un pat
=i-n casa ceea, t`n[r, un b[rbat
CUV~NTUL SUFLET "#
=i nu un zeu, =i nu un Demiurg,
b[rbat cu bra\e grele de amurg.
Poetul a iubit. Iubirea lui

a fost iubirea verde-a codrului,
a fost iubirea plaiului matern,
iubirea unui geniu etern
al graiului, ce sf`nt e pentru to\i:
p[rin\i, copii, nepo\i =i str[nepo\i;
a fost iubirea neamului ]ntreg,
pe care ast[zi voi s-o ]n\eleg
=i-o ]n\eleg, =i nu-n\eleg nimic:
p`n[ la ea nu =tiu s[ m[ ridic,
ci ea r[m`ne totu=i un mister,
s[ ard[ cu Luceaf[rul din cer.
Tu, Veronic[, nu mai pl`nge, nu,

c[ nu e=ti vinovat[ numai tu.
+i poate nu e nimeni vinovat:
Poetul a iubit cum i-a fost dat:
ca un poet Poetul a iubit
femeia ce din mit a r[s[rit.
Stai l`ng[ el, icoan[ scump[ fii,
cu dorul t[u de cas[ =i copii,
=i nu te stinge, nu te ofili:
chiar dac[ vrei, tu nu mai po\i muri,
pentru c[ el, Poetul, te-a iubit.
El tot ce a iubit a-nve=nicit!
Epigoni
Tu iart[-i, Poete, pe to\i epigonii

barbar ce r`deau pe furi=e de tine,
c`nd Marele Haos venea cu demonii
=i sufletul t[u se topea ]n ruine.
Cuvintele lor aruncate-ntr-o doar[

au fost de invidie, nu de poeme;
=i-alese erau ]ndelung, s[ te doar[,
muiate-n otrav[ ca ni=te blesteme.
Ai fost. Ai c[zut. Dar cu fruntea pe vatr[,

cum cade o frunz[ din pom, la izvoare.
Ci inima omului nu e de piatr[:
e numai de dor =i e numai de floare!
Acum, peste ani, cobor`\i ]n uitare,

r[sar epigonii din cele cuvinte
=i roag[-te-roag[ un pic de-ndurare,
s[ poat[ dormi lini=ti\i ]n morminte.
Nu-\i fie nici mil[ de ei =i nici jale!

O hait[ s[lbatic[, una turbat[...
L[trau, se-aruncau la poemele tale...
+i boala \i-o zavistuiau, bl[st[mat[...
CUV~NTUL SUFLET "%
Au fost p[c[to=i =i-au tr[it cu p[catul!
Au fost impostori n[r[vi\i cu puterea!
Au fost r`m[tori =i-au umblat cu r`matul!
+i azi r`m[torii ne r`m[ durerea...
+i azi, ca =i ieri, la Paris beizedeaua
se duce =i-aduce cravat[ la mod[,
=i azi, ca =i ieri, huzure=te licheaua
=i doarme ]n tron, avorton, Gu=[ vod[...
+i azi, ca =i ieri, un rotund, un egumen
cu foalele-ncinse =i slinul pe foale
ne spune c[ via\a-i o patim[, rumen,
ne-nva\[ s[ credem ]n tidvele goale...
+i azi, ca =i ieri, ni=te r[i te-or ]ntrece:
Atla=i, ei mai duc, ei \in globul ]n spate...
Nimic, de c`nd lumea, nimic nu se trece:
sunt toate prea vechi =i prea nou[ sunt toate...
Aniversare
M o t t o: Moldovean persoan[ care
face parte din popula\ia de baz[ a
Moldovei sau este originar[ de acolo;
moldav.
(Dic\ionarul explicativ al limbii
rom`ne, Bucure=ti, 1996)
Avem de toate: pìne =i la pìne,
doine mai vechi =i doine mai b[tr`ne,
p[duri ad`nci prin care umbl[ cerbii
=i pasc ]n voie firul dulce-al ierbii,
izvoare ce r[zbat din miez de hume,
s[ ne potoale setea grea anume,
m[iestre p[s[ri ce cobor din timpuri
f[r[ aceste patru anotimpuri.
Avem de toate: strop de cer albastru,

de rou[ strop =i strop cinstit de astru,
vinuri alese, cele mai alese,
puse pe mese la ]mp[r[tese;
mere domne=ti u=or, ce pleac[ ramul,
c`nd fata mea, ]n zori, deschide geamul;
=i c[r\i de poezie scrise bine,
cu sufletul =i vremea care vine.
Avem de toate! Dar cu-aceste toate

s[raci de-a pururi lumea ne-ar socoate,
de n-ar fi-al nostru marele, Poetul,
care =i-a scris cu-n col\ de stea caietul
=i care, ca un moldovean, fire=te,
dac[ a pl`ns, a pl`ns moldovene=te,
CUV~NTUL SUFLET "'
=i tot a=a s-a bucurat, =i iar[
moldovene=te doru-a fost s[-l doar[.
Poetul e al nostru p`n-la s`nge!

Ah, versul lui, cum =tie a ne str`nge
]n prag de cas[, neamul tot, cel care
o vatr[ are =i-o n[dejde are.
O, versul lui cum =tie a ne face
graiul de pìne, sufletul de pace;
=i-a ne-nt`lni cum =tie ]ntr-o soarte
=i dincoace, =i dincolo de moarte.
M[rinimos, frumos Poetul suie

de la p[m`nt la ceruri =i descuie
]nalte por\i pentru un nu =tiu cine,
pentr-un aed din urm[ care vine...
El ne alege, el ne ]n\elege,
el este rege, vorba lui e lege,
el ne cite=te fiecare carte
=i spini ne-mparte, lauri ne ]mparte.
Al nostru e Poetul azi =i mìne,

precum al nostru aerul r[m`ne,
cel totdeauna-nmiresmat =i ]nc[
bradul seme\ ce cer=te-n v`rf de st`nc[;
El e m`ndria noastr[, omenia
str[bunului p[m`nt, destoinicia
plugarului culeg[tor de stele.
El este Zeul rug[ciunii mele.
Du=manii lui au fost du=mani de \ar[:

l-au murd[rit cu vorba de ocar[,
l-au ar[tat cu degetul ]n strad[,
descul\ c`nd alergat-a prin z[pad[...
Ca ni=te cìni de r[i erau du=manii:
nu i-au furat doar slava, ci =i banii!
+i, grav bolnav, Poetul s-a ales cu
un simplu nume-n piatr[ Eminescu.
Opt litere, at`t. Ca opt semin\e

sub z[pad[ de p[m`nt, ca opt sentin\e,
sau poate ca opt raze de lumin[
ce trec prin vreme =i o ]nsenin[.
Opt litere. +i toate ]mpreun[
o carte, una singur[ adun[,
o carte, cea mai bun[, cea mai carte,
o via\[ mare, cea mai mare, f[r[ moarte.
+i scris[-i cartea nicidecum cu pana,
pentru Ion e scris[ =i Ioana!
La ziua lui de na=tere eu ies cu

pieptul deschis: Tr[iasc[ Eminescu!
Afar[-i iarn[, ninge, se tope=te.
R[zbate glas din ceruri: El tr[ie=te!
}ncerc s[ num[r anii. Care-i rostul?

Poetu-i foarte t`n[r. +i-i al nostru!
+i iar m[-ntorc la cartea lui frumoas[:
cine eram de n-o aveam ]n cas[?!
CUV~NTUL SUFLET #
Lucruri stranii
Se-nt`mpl[ lucruri stranii, aici, la noi acas[.

+i dac[ se ]nt`mpl[, se-nt`mpl[ =i at`t!
Minciuna =i-adev[rul stau la aceea=i mas[,
beau din aceea=i cup[ =i nim[nui nu-i pas[,
p[catul poart[ cruce cu l[n\i=or la g`t.
Se-nt`mpl[ lucruri stranii ]n fiecare clip[.

Nici timp nu ai de ele, de lucruri, s[ te miri.
}n preajm[ zboar[ ]ngeri cu-o singur[ arip[.
}n codru, ]n poian[, privighetoarea \ip[.
Lacheul, cutra, ho\ul pretind a fi martiri.
Se-nt`mpl[ lucruri stranii cu toat[ stirpea noastr[.

Ci nu de ieri se-nt`mpl[ =i nu de-alalt[ieri.
Un corb... +i corbul trece drept pas[re m[iastr[...
Un orb... +i orbul vede lumina prin fereastr[.
Rode=te cancer toamna gr[dina cea de meri...
Se-nt`mpl[ lucruri stranii cu noi, cu fiecare.

+i-ai vrea s[ fugi de ele, dar n-ai unde s[ fugi.
Ferice de nebunul ce crede spinul floare:
din spinci cunun[-=i face =i mare e, =i tare...
Iar eu =i tu r[m`nem o via\[-ntreag[ slugi.
Aceea=i lume parc[, dar lumea deodat[

se face c[-i str[in[: nici noapte =i nici zi,
nici frate =i nici sor[, nici mam[ =i nici tat[...
Adulmec[ pe-aproape o hait[-nfometat[...
Ce ne a=teapt[ mìne? Vom fi sau nu vom fi?
Un nu =tiu cine r`de, un nu =tiu cine pl`nge,

un nu =tiu cine zv`rle cu pietre ]n str[buni.
+i funia se str`nge, ]ncet la par se str`nge,
=i stropul cel de ploaie e ca un strop de s`nge...
Au nu-i apocalipsul acesta, oameni buni?
Mi-e team[ de-un cutremur cu haos =i ruine,

mi-e team[ de prieteni, mi-e team[ de du=mani,
mi-e team[ de cuv`ntul pe care-l port cu mine;
din care limb[ este, din care secol vine?
Mi-e dor de Eminescu la dou[zeci de ani...
Ce-ar zice azi poetul de-ar fi ca s[ coboare

de la Hotin la vale pe vechile poteci?
Ar blestema du=manul de alt[dat[ care,
precum l[custa vine =i roade frunz[, floare?
Pe noi, urma=ii Romei, ne-ar blestema ]n veci!
Noi am uitat c[ \ara se ap[r[ cu pieptul,

noi am c`ntat de-a valma =i \op[it ]n drum,
am l[udat debilul, am insultat de=teptul...
S[ fim st[p`ni de \ar[ noi nici nu avem dreptul,
noi merit[m destinul ce ]l tr[im acum!
Deci, lucrurile stranii nu sunt at`t de stranii.

+i nici ]nt`mpl[toare nu sunt precum le crezi.
CUV~NTUL SUFLET #!
+i p`ntecul ne crap[, =i-n pung[ sun[ banii...
Iar dac[ sun[ banii, ca zilele trec anii...
De sus, din ceruri, Doamne, ne vezi sau nu ne vezi?
+i iar m[-ntreb ]n =oapt[: dar mìne ce ne-a=teapt[?

Vom fi? +i care c`ntec sunt azi dator s[-l c`nt?
Un g`nd m[ ]nsenin[, un clopot m[ de=teapt[:
Sf[rma\i or`nduiala cea crud[ =i nedreapt[!
Mi-e dor de Eminescu cel mare =i cel sf`nt.
Eterna carte
Cuvintele vin de departe, din mo=i-str[mo=i.

S[rut aceast[ carte cu oameni frumo=i.
Cuvintele vin de departe, din nep[cat.
S[rut aceast[ carte ]n-ge-nu-ncheat.
Cuvintele vin s[ ne doar[. +i s[ ne bucure.
S[rut aceast[ \ar[ de pìne =i strugure.
Cuvintele vin s[ ne poarte prin secoli de dor.
S[rut acest[ \ar[ p[-ti-mi-tor.
E verde =i-acum ]mp[ratul cel foarte b[tr`n.

Doar sp`nul-ro=catul e altul: mai r[u =i mai sp`n.
Prin ploaie, prin v`nt, prin z[pad[,

prin ani f[r[ num[r
umbl[ Ivan pe strad[
cu turbinca pe um[r.
Cine a spus c[ mort e?

S[ nu ]ndr[zni\i!
Pa=ol na turbinca, certi,
pa=ol na turbinca, certi!
}l auzi\i?
Vremea o fi b[tr`n[, basmul o fi ]n toi.
Ivan, cu o c`rj[-n m`n[,
seam[n[ cu-n poet de la noi...
CUV~NTUL SUFLET ##
Avem o singur[ copil[rie
=i-i dulce poznatica!
+i Tr[snea nici azi nu =tie,
ah, Tr[snea nici azi nu =tie
ce este gramatica!
+i-apoi Sm[r[ndu\a ceea

cu ochi ca t[ciunele...
Ah, cum te vr[je=te femeia,
ah, cum te ]mbat[ femeia
cu toate minciunile!
Ni-i limba de-a pururi sf`nt[

ci e a plaiului...
Moldovene=te pas[rea c`nt[,
moldovene=te ]ngerii c`nt[
]n poarta raiului.
Balad[ cu Petru Zadnipru
El era copil, poetul,

=i, copil, schimba la pia\[
cartea cea de poezie
pe o m`n[ de verdea\[;
el scotea din s`n caietul
=i cu glas de mere coapte
ne citea at`t de molcom
rug[ciunea lui de noapte.
Sem[na la chip cu bradul

(verde bradu-ntotdeauna);
ajungea cu m`na steaua
=i luceaf[rul, =i luna...
Sur`dea at`t de t`n[r
=i at`t de omenescu:
]nverzea p[durea iarna
ca-ntr-un basm de Eminescu...
Tot plugar era poetul!

+i-i sta bine-ntotdeauna
l`ng[ cei de la \[r`ne,
l`ng[ vorba lor, str[buna;
bucuria sf`nt[-a vie\ii
o-mp[r\ea cu ei deplin[;
CUV~NTUL SUFLET #%
=i c`nta Moldova toat[
Strugura= de pe colin[...
Cum =tia b[di\a Petru

s[-=i iubeasc[, sf`nt, p[m`ntul!
Cum =tia s[ ]nc[lzeasc[
l`ng[ patim[ cuv`ntul!
Cum =tia s[-=i creasc[ dorul
ca pe-un pom ce d[ ]n floare:
l`ng[ drum =i l`ng[ poart[,
l`ng[ prag de cas[ mare...
A c[zut la datorie
]ntr-o toamn[ cu de toate:
M[i b[ie\i, opri\i planeta,
eu v[ las cu s[n[tate,
am o inim[ nebun[,
parc[ nu-i a mea =i gata,
morm`nta\i-m[ la Sauca,
l`ng[ mama, l`ng[ tata!
Era bun ca pìnea cald[,

moldovean cu stea ]n frunte,
om f[cut dintr-o bucat[,
r[sturna cu pumnul munte;
suflet tandru de lumin[,
el oric`nd schimba la pia\[
cartea cea de poezie
pe o m`n[ de verdea\[.
Prea pu\ini =i prea devreme

num[ratu-i-s-au anii.
A avut du=mani, ca omul,
r[i =i cr`nceni ca du=manii,
dar eu scriu aceste r`nduri
=i din nou m[ fur[ pl`nsul:
a avut =i mul\i prieteni
care-au vrut a fi ca d`nsul.
CUV~NTUL SUFLET #'
Balad[ cu Grue
De Grue p[durarul
balad[ voi s[ spui.
O dat[-n var[ Grue
l[sa p[durea lui:
venea din deal ]n vale
prin vii =i prin livezi,
urmat ]ntotdeauna
de-o capr[ cu trei iezi.
Venea ]n sat, ca omul,
venea =i nu venea:
la Nistru, pe c[rare,
la St`nca se ducea;
=i negru ca o umbr[
de demon, de t[un,
se arunca ]n ape
=i ]nota nebun...
Curgea agale rùl,

din str[bunei curgea;
=i-n vremea cea de vreme
el, Grue, se-ntorcea...
Dar c`nd ie=ea din vreme,
din noapte =i din val,
nici capra =i nici iezii
nu mai erau pe mal.
Suia atunci pe st`nc[

=i r[gu=ea strig`nd;
]n piatr[ cu piciorul
b[tea, =i ]n p[m`nt;
]=i aprindea \igara
(avea tutun, amnar)
=i se-ntorcea-n p[dure
s[ fie p[durar...
}n zi de s[rb[toare
(s[ vezi =i s[ nu crezi)
vindea Nichifor Duda
o capr[ cu trei iezi...
+i cel cu punga-n m`n[,
cel care-o cump[ra,
tot Grue p[durarul
de la cordon era...
}n patruzeci =i unu
(cu al\i fl[c[i din sat)
=i Grue p[durarul
a fost mobilizat.
Era o zi de var[
cu soarele-n n[miezi,
=i-l petrecea pe Grue
o capr[ cu trei iezi.
Din marea b[t[lie,

din Marele R[zboi
s-au re`ntors la vatr[
o m`n[ de eroi.
CUV~NTUL SUFLET $
Iar alta m`n[ (Doamne, de ce nu i-ai p[zit?)
p[m`nt str[in =i rece
cu s`nge au sfin\it.
S-a stins ]n lupt[ Grue

=i astfel s-a distins.
Cu el Nichifor Duda
a=ijderea s-a stins.
A curs potop de ap[
de-atunci, de la r[zboi...
Dar satu-i pomene=te
de bine pe-am`ndoi.
Cu zi de s[rb[toare
(s[ vezi =i s[ nu crezi!),
Nichifor tot mai vede
o capr[ cu trei iezi;
+i Grue scoate banul
=i-l d[ din buzunar;
=i Grue tot r[m`ne
la Duda p[durar...

P[rinte al limbii noastre
C`nt[ =i ast[zi Poetul

=i c`ntecul lui ]nfioar[;
=i frunza, ]n codru, doine=te
=i murmur[ glas de ci=mea;
ca =i cum o pas[re
bolnav[ de prim[var[
via\a cea f[r[ de moarte
ar c`nta.
E c`ntecul graiului nostru

crescut luminos din vocale,
e c`ntecul neamului nostru
crescut din cumplite dureri;
ca =i cum o ap[
ar curge, imens[, la vale
printre dou[ maluri de piatr[
]mp[durite de palmieri.
O mam[ ]=i leag[n[ pruncul...

Un taic[ ]=i ar[ ogorul...
Poetul =opte=te cuv`ntul
moldovene=te =i bl`nd...
Ca =i cum vr[jitorul
]=i sufl[ cu aur dorul
CUV~NTUL SUFLET $!
=i dorul, str[bun, se preface
]n bulg[re de p[m`nt.
+i dac[ avem o |ar[,

=i dac[ avem o Cas[,
=i dac[ avem Prieteni
=i-i ]nt`lnim ]n prag,
poetul Alexei Mateevici
se-a=eaz[ cu noi la mas[:
p[rinte al limbii noastre
=i geniu-acestui meleag.
Am fi s[r[ntoci f[r[ d`nsul,

chiar dac[-am avea de toate,
chiar dac[ s-ar rupe masa
de vinuri =i de bel=ug.
Poetul e cinstea noastr[
=i partea de eternitate
pe care ne-a h[r[zit-o
Marele Demiurg.
C`nt[ =i ast[zi Poetul

=i c`ntecul lui ]nfioar[;
=i frunza, ]n codru, doine=te,
=i murmur[ glas de ci=mea;
ca =i cum o pas[re
bolnav[ de prim[var[
via\a cea f[r[ de moarte
ar c`nta.
Buda adormit
Rezemat ]n cot, pe-o r`n[

tol[ne=te Buda-n templu:
cap de aur, trup de aur...
Art[ moart[, te contemplu!
Aoleu, m[ doare v[zul:

un furnic, de nu =tiu c`nd,
scormone=te-n ochiul Budei...
Buda doarme l[cr[m`nd!
Of, mi-e mil[! Of, mi-e jale!

A= sufla furnicul, dar
ochiul Budei m[ \inte=te
printre lacrimi, avatar.
CUV~NTUL SUFLET $#
Pribeag, Neculce
S[ fug[ de el ]nsu=i

nici un pribeag nu poate.
( P. C e r -
Aflat ]n pribegie,elnnu
a ) putea s[ scrie.
}l sf`=ia aleanul aflat ]n pribegie.
Pl`ngea cu dor de \ar[ ]n fiecare sear[.
+i toat[ noaptea iar[ pl`ngea cu dor de \ar[.
El nu putea s[ scrie. El nu putea s[ poarte
povara-nstr[in[rii ]n spate ca pe-o soarte.
El nu era ca vod[, el nu-=i pierduse tronul,
el nu vroia s[ fie cum e cameleonul.
Voi, Dumitra=co vod[, s[ m[ ]ntorc. M[ las[!
Dar te a=teapt[ \eapa, boierule, acas[.
+tiu, Doamne, dar mai bine
s[ mori cu moarte dreapt[
dec`t s[ nu =tii ast[zi
=i mìne ce te-a=teapt[...
+i s-a ]ntors Neculce la sf`nta, la Moldova.
A s[rutat v[zduhul cu inima =i slova.
+i-a pogor`t ]n vreme, lumin[tor s[ ard[,
de \ar[ =i de soart[ s[ nu se mai despart[.
Citesc =i recitescu O sam[ de cuvinte,
din via\[ cronicar[ culeg ]nv[\[minte
=i m[ g`ndesc la vod[, la fruntea lui stelar[:
s[ fi venit acas[, s[ fi murit ]n \ar[!
B[tr`nul tei
Din veac trecut, din str[mo=e=ti \[r`ne,

din zbor fulger[tor de meteor
spre zi de ast[zi =i spre zi de mìne
r[zbate glas ad`nc r[scolitor:
la or[ de Luceaf[r, smuls din soarte,
om ]ntre oameni, t`n[r ca un zeu,
poetul c`nt[ via\[ f[r[ moarte
]n graiul meu, pentru poporul meu.
Cu stea poetul c`nt[ =i cu lun[,

cu dor poetul c`nt[ =i cu foc,
nedrept[\it, ca to\i poe\ii ]mpreun[,
s[rac, bolnav ca to\i bolnavii la un loc.
Poetul c`nt[. Omene=te. Ne desc`nt[.

Cu firea c`nt[, cu to\i codrii seculari.
Calomniat, batjocorit poetul c`nt[
=i ne-n\eles ca to\i poe\ii mari.
Poetu-nve=nice=te M[rgioara:
basarabean[ este Doina lui,
basarabean[ patima, stelara,
basarabean[ jalea cucului.
CUV~NTUL SUFLET $%
S-au risipit regate =i palate...
}ncoronate frun\i au descrescut
=i au r[mas s[ putrezeasc[ toate
]n greu anonimat, de ]nceput...
O lege, dintre toate cea mai lege,

o sf`nt[ lege adev[rul e:
cu vremea care vine, care trece
ne trecem to\i, r[m`ne Patrie.
Poetul c`nt[ Patria, fire=te:

cuv`ntul de c`nd lumea e cuv`nt
numai atunci c`nd Patria cinste=te
cu jur[m`nt, cu pururi leg[m`nt!
Dar ce ]nseamn[ Patrie ]n vreme?

Dar ce ]nseamn[ vreme-n univers?
Dar ce ]nseamn[ univers, demonic
turnat ]ntr-un oftat sau ]ntr-un vers?
Se caut[ cu r`vn[ strop de aur,

se arde greu ]n subteran[ grea,
se lupt[-n miez de noapte ca balaur,
se-nva\[ a muri =i-a ]nvia.
...}n iure= bl`nd, frumos ca o ninsoare,

peste ce-a fost =i este, =i va fi
B[tr`nul Tei se scutur[ de floare
]n fiecare rev[rsat de zi...
S[-ngenunchem sub ram plecat u=ure

l`ng[ odihna domnului poet,
departe de p[dure cu secure,

pe-ng[lbenit[ fil[ de caiet;
s[ ascult[m c`ntarea lui b[rbat[,

s[-i ]n\elegem sensul =i s[ =tim
a fi nemuritori ca niciodat[,
c`nd scriem, c`nd iubim, c`nd nu iubim!
CHEIA SOL
S[rut, femeie, m`na ta
Compozitor =i interpret Ion Aldea-Teodorovici

(spectacolul Tata)
S[rut, femeie, m`na ta

]ntotdeauna muncitoare,
at`t de mic[ =i de floare...
S[rut, femeie, m`na ta.
Ca o arip[ ce-a zburat

=i-a obosit neobosit[,
s[ odihneasc[ lini=tit[,
ca o arip[ ce-a zburat.
Copiii dorm ]n ciubul lor,

nevinovat li-i somnul, mam[;
tot f[r[ griji =i f[r[ team[,
copiii dorm ]n cuibul lor.
+i-al[turi m`na ta, aici,

la c[p[tì, ca o lumin[;
alin[toare =i blajin[,
al[turi m`na ta, aici.
P[m`ntu-n ea a ]nc[put,
cu m[r domnesc =i lun[ nou[,
cu strugur copt sc[ldat ]n rou[,
p[m`ntu-n ea a ]nc[put.
CHEIA SOL %
Cuminte ramur[ de dor,
c`nd miezul nop\ii ora bate,
se-adun[ din eternitate,
cuminte ramur[ de dor.
+i plou[ stele fulgerat

]n casa noastr[ =i-n cuvinte.
Cuvintele sunt toate sfinte!
+i plou[ stele fulgerat...
+i c`nt[ dincolo de geam

b[tr`nul greier la vioar[...
Din tain[ greierul coboar[
=i c`nt[ dincolo de geam.
S[rut, femeie, ochii t[i

de lacrim[ =i de sc`nteie,
de ]mp[rat[ =i de zeie,
s[rut, femeie, ochii t[i.
S[rut, cuminte, vorba ta

cu limpezime de izvoare,
cu vraja Soarelui-r[sare,
s[rut, cuminte, vorba ta.
S[rut =i p[rul t[u frumos,

]mb[t[tor ca o secar[
c`nd o-nfioar[ v`nt de sear[,
s[rut =i p[rul t[u frumos.
+i cad, iubito, ]n genunchi

=i ]\i s[rut piciorul care
de r[d[cin[ e =i doare,
=i cad, iubito, ]n genunchi...
Sf`nt[ mi-i casa cu pragul ei tare de piatr[,

sf`nt[ mi-i casa cu focul ei ve=nic din vatr[,
sf`nt[ mi-i casa din leag[n de dor ce coboar[,
sf`nt[ mi-i casa ce cre=te fecior =i fecioar[.
CHEIA SOL %!
Duminica verde
Muzica Daria Radu

Interpret[ Maria Bie=u
Moldova, republica mea

de la margine de |ar[,
de zei =i de zodie
]nve=nicit[ cu dor,
cunun[ de glorie poart[
prin ani, cronicar[
solar[ stelar[,
ca pas[rea t`n[r[-n zbor.
Istorie-a neamului,
plai ca un rai
d[ruit cu nemoarte,
piatr[ de cremene
bl`nd ce erupe sc`ntei,
lumin[ divin[
turnat[ ]n pagini de carte,
n[dejdea-m`ndria-t[ria
feciorilor ei.
Adie-a vecie de frunz[ de vie,

de m[r =i de lun[,
vioara =i naiul
purific[ grai str[mo=esc;
=i clopote-albastre)
durut de albastru,
tot aerul sun[...
+i fra\ii, Duminic[ Verde,
ca fra\ii tr[iesc.
Din talp[ aici

mi-au crescut r[d[cini seculare,
]n piatr[, ]n vatr[,
]n lutul morm`ntului sf`nt...
De nuc r[d[cinile
=i de stejar secular la hotare,
pe care ]ncearc[ de-l smulge
f[r[-a str[mute b[tr`nul p[m`nt!
CHEIA SOL %#
Chi=in[ul meu cel mic
Muzica Mihai Dolgan

Interprete surorile Ciorici
}n ora=, la Chi=in[u,
are-=i omul dorul s[u
=i c`nd pleac[ undeva
doru-i arde inima.
O fi dorul ram de tei,

o fi stol de porumbei,
o fi plop vegheat de-o stea,
colo, la Botanica.
Cu platani la Buiucani,
cu izvoare la R`=cani,
f[r[ larm[ de tramvai,
Chi=in[u-i col\ de rai.
Vara-n fream[t str[zile

=i de-argint amiezile,
iarna alb n[metele
=i brunete fetele.
Am trecut p[m`ntu-n lung,

ca la Chi=in[u s[-ajung.
+i-am trecut p[m`ntu-n lat,
ca la u=a ta s[ bat.
+tiu c[ sunt ora=e mari,

unii le viseaz[ chiar.
Dar eu nu dau pe nimic
Chi=in[ul meu cel mic!
Aici mi-i casa cea din pove=ti

cu trei mu=cate la trei fere=ti,
aici o frunz[, un fulg de nea
m[ ]nfioar[ cu =oapta ta...
CHEIA SOL %%
Puii mamii pui
Muzica Eugen Doga

(spectacolul Pre=edintele)
Tace, tace, tace sufletul departe...

}n mereu nescris[ pagin[ de carte...
Tace, tace, tace sufletul aproape...
}ntre dou[ pururi c[l[toare ape...
Tace, tace, tace sufletul, cuminte,

]n c[zut[ frunz[ peste vechi morminte...
+i mai tace, tace sufletul de rou[...
]ntr-un fir de iarb[ =i de via\[ nou[...
+i mai tace, tace sufletul de pìne...
]n amurg de ast[zi, ]n amurg de mìne.
***
Puii mamii pui, ce s[ v[ mai spui?

Eu m[ v[d de-acum la cap[t de drum,
dar v[ =tiu aci, l`ng[ mine, =i
parc[-ntineresc, parc[ ]nfloresc.

Spune-v-a= cuv`nt despre-acest p[m`nt:
s[ v[ fie sf`nt, s[ nu-l p`ng[ri\i
=i s[ nu-l slu\i\i,
s[-l feri\i de chin

=i de om str[in,
precum l-au ferit
cei care-au murit
prea frumoas[ moarte
=i-au r[mas departe...
S[n[tate lung[,
s[ ne tot ajung[,
s[ ne fie casa t`n[r[
=i masa
totdeauna plin[,
sc[ldat[-n lumin[;
numai vorbe bune
lumea s[ ne-adune
=i s[ ne cinsteasc[,
=i s[ ne iubesc[...
CHEIA SOL %'
Via\a
Muzica Daria Radu

Interpret[ Margareta Iv[nu=
Via\a e una ]ntotdeauna

=i-i ca lumina a tuturor.
Numai de via\[, numai de via\[,
numai de via\[ ]mi este dor.
Lumea-i o mare f[r[ hotare,

eu trec prin lume, pas[re-n zbor.
Numai de-o pace, numai de-o pace,
numai de-o pace ]mi este dor.
Dragu-mi-i omul, dragu-mi-i pomul

cel din c`mpie, cel roditor.
Numai de-un c`ntec, numai de-un c`ntec,
numai de-un c`ntec ]mi este dor.
Sf`nt[ r[m`ne ziua de mìne,

pìnea pe masa copiilor.
Numai de tine, numai de tine,
numai de tine ]mi este dor.
Abecedarul
Compozitor =i interpret Mircea O\el
Carte de dor, de fior =i izvor c[l[tor

d[ruit[ cu via\[ f[r[ de moarte.
Inima bunului ]nv[\[tor
precum Soarele tuturor se ]mparte.
Carte de plai prea cinstit ca un plai, ca un rai.

Fruntea pruncului bl`nd peste ea se ]nclin[.
+i un grai ca un fagure dulce de mai
din nou ne alin[ cu strop de lumin[.
Toamnele trec, vin ]ncete z[pezi cu n[miezi.

Aplecat peste carte copilul tresare.
Anii lui cu n[dejde tu ]i veghezi,
s[ nu r[t[ceasc[ ]n lumea cea mare.
Cre=te un om ca un pom, roditor, uimitor:

are sufletul de materne \[r`ne.
Dragostea bunului ]nv[\[tor
oric`nd de credin\[ a fost =i de pìne.
Septembrie =oapt[ de doin[-doini\[,

septembrie strugure de chihlimbar,
septembrie floare de dumitri\[,
sur`s de copil =i pova\[ de abecedar.
CHEIA SOL &
Ap[r[-m[, frunz[ de tei
Muzica Anatol Chiriac

Interpret Mihai Volontir
Ap[r[-m[, frunz[ de tei,

te rog, m[ ap[r[:
s[lbatic du=manii mei
tun[ =i scap[r[.
P[ze=te-m[, frunz[ de dud,

te rog, m[ p[ze=te:
prietenii m-au v`ndut
mol-do-ve-ne=-te.
Love=te-m[, frunz[ de m[r

cu ne`ndurare:
am c[utat adev[r
]n tr[dare.
Ascunde-m[, frunz[ de soc,

te rog, m[ ascunde:
invidia-i cu noroc
aici =i oriunde.
Alin[-m[, frunz[ de nuc,

te rog, m[ alin[:
speran\ele-au ars ca pe rug,
ah, f[r[ lumin[...
Bucura\i-v[

(spectacolul Abecedarul)
Eu m[ gr[besc, tu te gr[be=ti, el se gr[be=te.

}mb[tr`nesc, ]mb[tr`ne=ti, ]mb[tr`ne=te.
Ce am iubit? Ce n-am iubit? Ca ]n poveste
simpl[ de tot,
scurt[ de tot
via\a ne este.
Uite-o din nou trece pe drum fata zglobie.

Uite-un b[iat floare =i-a pus la p[l[rie.
Uite un prunc, r`de ]n prag, ai, n[zdr[vanul!
Uite-un mo=neag, tace-n toiag, alb ca troianul.
Muntele ieri ne-ademenea, ast[zi ne doare.

S-a ]mplinit, nu s-a-mplinit visul cel mare?
Cine sunt eu, cine e=ti tu, cine e d`nsul?
Noi am =tiut zborul ]nalt, dorul =i pl`nsul...
Zilele trec, zilele vin... Ce va r[m`ne?

Suflet de lut, necunoscut, suflet de pìne?
Toamnele cresc, grijile cresc, via\a descre=te.
Eu m[ gr[besc,
tu te gr[be=ti,
el se gr[be=te.
CHEIA SOL &!
Bucura\i-v[, prieteni, de perieteni =i de fra\i,
Bucura\i-v[ de-un nume ce vi-i dat ca s[-l purta\i.
Bucura\i-v[ de-un c`ntec,
de-un amurg cu flori de tei,
bucura\i-v[ o via\[
de lumina dragostei...
Doar femeia
Compozitor =i interpret Daria Radu
Mai regin[ dec`t floarea

doar femeia poate fi.
Mai ad`nc[ dec`t marea
Mai ]nalt[ ca destinul

Mai amar[ ca pelinul
Mai frumoas[ dec`t via\a

Mai de=teapt[ ca pova\a
Mai cuminte ca poemul

Mai cumplit[ ca blestemul
Mai aproape dec`t dorul

Mai de =oapt[ ca izvorul
CHEIA SOL &#
Mai de-april ca prim[vara
+i mai dulce ca vioara
Iube=te-m[, b[rbate =i m[ ]nve=nice=te,

dar chipul niciodat[ nu mi-l t[ia ]n piatr[.
Dec`t o ve=nicie, mai bine d[ruie=te-mi
c[ldura cea de tain[ a focului din vatr[.
Tangoul bunelor speran\e
Muzica Ion Enache

Se scutur frunzele ca-n vechile roman\e

=i cad z[pezile ca ni=te amintiri.
Hai s[ dans[m tangoul bunelor speran\e,
hai s[ dans[m tangoul primelor iubiri.
Se-aprind luminile ]ncete

=i ard ca ochii unei fete
c`nd fata se ]ndr[goste=te de un b[iat.
Se-aude-o muzic[ b[tr`n[
=i tu ma iai u=or de m`n[
=i-o lume toat[ ne prive=te, neap[rat.
M[-mbat[ vorbele ce mi le-ai spus odat[,

m[ dor cuvintele ce nu mi le-ai =optit.
Hai s[ oprim aceast[ clip[ minunat[,
hai s[ dans[m tangoul toamnei de argint.
Se-aprind luminile ]ncete

=i ard ca ochii unei fete
c`nd fata se ]ndr[goste=te de un b[iat.
Se-aude-o muzic[ b[tr`n[
=i tu m[ iai u=or de m`n[
=i-o lume toat[ ne prive=te, neap[rat.
CHEIA SOL &%
Pomul vie\ii

(spectacolul Poumul vie\ii)
Din strop ad`nc de ape,

din ve=nic strop de hume
destoinic Pomul Vie\ii
s-a ]n[l\at anume.
Cu fructe dulci pe ramuri,
mereu ]n jos crescute:
copilul s[ le-ajung[
=i bl`nd s[ te s[rute.
La or[ de t[mìe,
de-albin[ =i de flutur,
din Pom r[sare Soare
=i flori din Pom se scutur.
B[tr`n[, casa noastr[
r[m`ne mai departe,
ca s[ ]nfrunte vreme,
s[ nu cunoasc[ moarte;
=i noi, copii, r[m`nem
]n pragul ei de piatr[,
s[ ne iubim str[mo=ii,
s[ \inem rug ]n vatr[...
Pomul Vie\ii, Pomul Vie\ii,
pomul sf`nt al tinere\ii,
pomul verde-al biruin\ei,
al iubirii =i-al credin\ei.
Revenire
Muzica Mircea O\el

Interpret[ Olga Ciolacu
Eu m[ ]ntorc la casa noastr[ din pove=ti,

c[ldura ei, lumina ei s[-mi d[ruie=ti...
S-au scuturat din pomul vie\ii ani destui.
Sunt anii mei =i-ai t[i, =i-ai dorului...
A= vrea s[ urc la cuibul vechi de r`ndunea:
un pui gola= s[-=i fac[ loc ]n palma mea
=i eu la s`n, cu vorb[ bl`nd[ s[-l alin,
s[-l ]nc[lzesc,
s[-i povestesc
de unde vin...
Din Calea robilor mai cade-o stea,
iubirea mea, durerea mea;
ca de pe ram o frunz[, cea mai grea,
durerea mea, iubirea mea.
Eu m[ ]ntorc la casa noastr[ cu pove=ti,
dar tu nu e=ti: tu ai plecat =i nu mai e=ti;
la u=[ bat ]nstr[inat[ =i ascult...
Nici glasul t[u, nici pa=ii nu se-aud...
Din patru z[ri te strig =optit: }ndur[-te.
Adie v`nt, copil pl[p`nd, =i noapte e...
C[r[rile de alt[dat[ sunt pustii...
Tu nu mai vii, tu nu-mi r[spunzi, tu nu m[ =tii...
CHEIA SOL &'
}nve=nice=te-m[
Muzica Mihai Dolgan

Interpret Georghe |opa
Ah, noaptea cea de var[ nu are-asem[nare...

Luceaf[rul ]mi pare semn de ]ntrebare...
Adoarme r`ndunelul l`ng[ r`ndunic[...
+i cineva pe nume undeva m[ strig[.
}ncet =i pe furi=e m[ gr[besc afar[.

La margine de lume c`nt[ o vioar[.
+i plopul singuratic stelele vegheaz[.
Frumoase, trei copile pentru zei danseaz[.
}nve=nice=te-m[, clip[, te rog.

Etern[ patim[, fii cu noroc.
C[l[uze=te-m[, dorule-dor,
]nva\[-m[ s[ iubesc =i s[ mor.
Copilele danseaz[, lebede pe ape.

Eu parc[ le-a= cunoa=te,
le admir de-aproape.
Sur`de cea mai mic[, cea mai trestioar[.
}ncepe s[ m[ plou[ pulbere stelar[...
M[-ntorc ]n zori de ziu[, roua c`nd se las[.

A=tept m[ritul Soare, a=tept ]n prag de cas[.
R[sun[ clopo\elul: Ce mai faci, b[di\[ ?

+i tu cobori c[rarea la porti\[...
}nve=nice=te-m[, clip[, te rog.

Etern[ patim[, fii cu noroc.
C[l[uze=te-m[, dorule-dor,
]nva\[-m[ s[ iubesc =i s[ mor.
CHEIA SOL '
Ast[ var[ la Soroca
Muzica Petru Teodorovici

Interpret[ Angela Ciumac
Ast[ var[ la Soroca,

unde c`ntecul te-mbat[,
o copil[ cu ghiocul
m-a vr[jit, ah, prima dat[.
+i-am aflat atunci o veste,
una nemaipomenit[:
F[t-Frumos cel din poveste
]n poveste m[ invit[.
unde nici un tren nu vine,
un b[iat cu ochi ca focul
s-a ]ndr[gostit de mine.
M-a purtat pe str[zi de m`n[
ca un bade cumsecade,
mi-a c`ntat o s[pt[m`n[,
aoleu, ce serenade.
unde plou[ stele albe,
eu mi-am ]ncercat norocul
=i-am f[cut din ele salbe.
Cu m[rgele-mpodobit[
=i cu dor la inimioar[,
am fost cea mai fericit[
la Soroca ast[ var[...
Lacrim[ amar[
Muzica Mihai Dolgan

Interpret Gheorghe |opa
Ai plecat ]ntr-o sear[ de var[:

te-a furat, te-a strigat un b[iat.
+i mi-i dorul nebun[ vioar[,
=i mi-i sufletul ne]mp[cat.
E=ti departe-departe-departe,
frunza-i coapt[ =i tremur[ greu.
Calea Robilor ve=nic[ arde:
o fi calea destinului meu...
Nu =tiu: vina a cui va r[m`ne?

Poate-a mea, poate-a ta, poate-a lui...
Ce mi-i soarele zilei de mìne,
dac[-a fost o iubire =i nu-i!
Lacrim[ amar[, lacrim[ amar[

m[ ]ncearc[ iar[ ca un vechi refren.
Amintiri =i clipe re`ncep s[ doar[,
ora e t`rzie, e pustiu ]n gar[...
+i nu mai vine nici un tren!
CHEIA SOL '!
V`zdoaga
Muzica Mihai Dolgan

Interpret[ Lidia Botezatu
Nu mi-i dor de-o floare rar[

care cre=te-n alt[ \ar[,
dor-mi-e dor de-o floare-aleas[
care cre=te-n prag, acas[.
}ntre flori nevinovate,

adumbrit[ e de toate;
o culege cine =tie
s-o poarte la p[l[rie.
Seam[n[ cu \[r[ncu\a
care-=i d[ copilul hu\a;
cade roua diminea\a,
ea cu rou[-=i spal[ fa\a;
arde soarele ca focul,
ea nicic`nd nu-=i schimb[ locul.
Bate v`ntul cu furtun[,
ea a=teapt[ vreme bun[.
Cu-amiros de pìne coapt[,

floarea cre=te dintr-o =oapt[.
+i-apoi =oapta c[-i de frag[,
ea se cheam[ tot v`zdoag[.

C`ntecul moldovenesc
Muzica popular[
Interpret[ Valentina Cojocaru
Eu tr[iesc pe-acest p[m`nt

s[ fiu mam[ =i s[ c`nt,
pentru puiul meu cel sf`nt
s[ fiu mam[ =i s[ c`nt,
=i c`nt`nd s[-mb[tr`nesc,
=i iubind s[-ntineresc.
din p[rin\i ]l mo=tenesc.
Am un dor =i nu-i u=or,

dar ]l port ca pe un dor,
c[-i al meu =i c[ mi-i dat
s[ mi-l =tiu ne]mp[cat,
=i m[ bucur c[-i a=a,
chiar de-mi arde inima.
Omul cel f[r[ de dor,

ca pomul neroditor
trece-=i via\a, singurel,
CHEIA SOL '#
tr[ind numai pentru el...
+i nu-i pas[ nim[nui
dac[ este, dac[ nu-i.
Chipul t[u
Compozitor =i interpret Mihai Todera=cu
Am iubit sau n-am iubit vreodat[?

Iat[-m[ copil ]n fa\a ta,
luminoas[ =i frumoas[ fat[,
t`n[r[ mereu ca ramura.
Cred ]n dor =i cred ]n stea polar[,

cred ]n =oapta frunzelor de nuc...
Muntele ascunde piatr[ rar[,
muntele r[storn =i \i-o aduc.
Vorba ce-o roste=ti ]nfiorat[

m[ ]mbat[ dulce =i amar,
vinul cu pelinul cum te-mbat[,
lacrim[ c`nd scap[r[-n pahar.
Cred ]n cer albastru =i ]n soare,

cred ]n via\[, cred ]n viitor,
spune-mi s[ cobor la fund de mare,
eu la fund de mare-o s[ cobor.
Prim[vara cre=te iarb[ verde,

ochii t[i de iarb[ verde s`nt:
CHEIA SOL '%
cine-i crede ne=tiut s[ pierde
ca un strop de ploaie ]n p[m`nt.
Am o soart[ eu =i am un nume,
m[ voi pierde, n-o s[-mi par[ r[u.
Iart[-mi anii cei b[tu\i de brume,
fie pururi t`n[r chipul t[u!
'& D U M I T RU M AT C OV S C H I
Maria
Muzica Ion Enache

Gura ta de frag[ este, de castan[ ochii t[i.

Ca o trestie ml[die te ml[dii, Marie h[i.
}nflorit[ cre=te floarea unde tu piciorul pui.
Drag[ mie-ntotdeauna, mai e=ti drag[ nu =tiu cui.
Muncitoare ca furnica, ]mp[ratul Soare te

poart[ prin c`mpii de m`n[ tot =optindu-\i nu =tiu ce.
+i tu r`zi cu glas de ape, r`zi cu zvon de zurg[l[i.
Cre=te spicul, s[ ajung[ boiul t[u =i s`nii t[i.
Pe un um[r por\i Luceaf[r, pe un altul Lun[ por\i.

Pentru tine toat[ noaptea stele ard ca ni=te tor\i.
Le vegheaz[... cine oare?... s[ nu lunece ]n h[u.
Cine-i ]ngerul de paz[ de la c[p[tìul t[u?
|[r[ncu\[ pururi sf`nt[ de la cre=tet la c[lcì,

dorul t[u de lume nu e, dorul t[u de cas[ ]i;
=i de mam[, =i de tat[, =i de prunc ce cre=te-va
]n\elept bunelul cum e =i frumos ca maic[-sa.
Zic poe\ii ca poe\ii c[ e=ti z`n[ din pove=ti.

Nu e=ti z`n[, e=ti Marie: fata plaiurilor e=ti,
cea mai m`ndr[ dintre toate, cea cum alta-n lume nu-i.
}nflorit[ cre=te floarea unde tu piciorul pui.
CHEIA SOL ''
Nunta de argint
Muzica Constantin Rusnac

Interpre\i Anastasia Lazariuc, Alexandru Lozanciuc
Au trecut s[rb[torile tinere

]ntr-o Miercure, ]ntr-o Vinere;
s-a n[scut sufle\el ca un mugure,
s[ ne bucure, s[ ne bucure.
Eu l-am adunat ]n bra\[,
strop de om =i strop de via\[;
=i l-am leg[nat cuminte,
]napoi =i ]nainte.
S[ cre=ti mare-mare-mare,
pui=orul nostru drag,
s[-nflore=ti cum ]nflore=te
z[rz[relul cel din prag;
s[ ai parte de iubire,
s[ ai parte de noroc,
s[ tr[ie=ti un veac de pace
cu p[rin\ii la un loc.
Au trecut s[r[b[torile tinere

]ntr-o Miercure, ]ntr-o Vinere;
am ajuns ]n amiezile dorului
c[l[torului, c[l[torului.
F[-te-aproape de oglind[,
bra\ul t[u s[ m[ cuprind[,
spune-mi dou[ vorbe bune,

dac[ =tii a le mai spune;
Uite vara, trece vara...
Vine toamna c[tinel...
Vor ]ng[lbeni durute
frunzele de z[rz[rel...
Tare e=ti frumoas[ via\[,

dar e=ti scurt[ nu =tiu cum!
Leg[nam mai ieri b[iatul,
leg[n nepo\el de-acum...
CHEIA SOL
Cu numele t[u
Muzica Ion Aldea-Teodorovici (spectacolul Tata)

Interpret[ Nina Crulicovschi
Am numit cu nume drag

stea din cer str[lucitoare.
Steaua mea a fulgerat
=i s-a pr[bu=it ]n mare.
Eu te caut, eu te strig,
eu te-adun din ve=nicie:
unde e=ti, de ce nu e=ti,
tu, iubirea mea t`rzie?
Am numit cu nume sf`nt

spic de grù ce se ]mplin[.
Spicul meu s-a scuturat
de bel=ug =i de lumin[.
Trece noapte, trece zi,
doru-i piatr[ grea =i-apas[.
Unde e=ti, de ce nu e=ti,
tu, iubirea mea frumoas[?
Am numit cu nume scump

pas[re din codru verde.
Pas[rea s-a r[t[cit
=i-acum prin str[ini se pierde.
Brume cad, mai grele cad,
dorul e un rug =i doare:
unde e=ti, de ce nu e=ti,

tu, iubirea mea cea mare?
S[ te pl`ng, iubire? E-nzadar!

Ai, pelinul... floare de amar.
S[ te-alung din suflet? E t`rziu!
Ai, pelinul... Floare de pustiu.
S[ te calc ]n tin[? E p[cat!
Ai, pelinul... Floare de b[rbat.
S[ te-ngrop ]n tain[? E durut!
Ai, pelinul... Floare de b[ut!
CHEIA SOL !
C`ntec de leag[n
Muzica C. Baranovschi
Un b[iat avea m[icu\a c`nd avea.

Luna nou[ de pe cer o ajungea.
Ca un brad b[iatul mamii, ca un brad.
+i era at`t de t`n[r cel b[iat!
Voinicel cu p[r de aur d[urit,

cu o fat[ din vecini l-am logodit.
Dar norocul cu nemil[ m-a b[tut:
]ntr-o noapte moartea fiul mi-a cerut.
Nani-nani, puiul mamii, pui=or!

Te adun[ m[iculi\a l`ng[ dor...
=i la piept te ]nc[lze=te tot a=a:
nani-nani, nani-nani, nani-na...
Poate-oi fi eu vinovat[, poat-oi fi...

Tu-ai =tiut, vreodat[, moarte, a iubi?
Tu-ai =tiut a na=te prunc =i ca pe-un pui
ai =tiut a-l adormi-n p[tucul lui?
D[-mi b[iatul, d[-mi-l, moarte, ]napoi:

cade frunza, plou[ toamna grele ploi...
Ca =i frunza, ca =i ploaia anii mei...

Ia-m[-n locul lui pe mine, dac[ vrei!
Nani-nani, puiul mamii, pui=or.

Dorul, mamii, tare-i dor =i nu-i u=or.
Dorul, mamii, doru-mi rupe inima.
Nani-nani, nani-nani, nani-na...
CHEIA SOL #
Balad[ cu Fimca L[utarul
Barbu L[utarul care-a fost odat[

a c`ntat cu scripca doin[ =i balad[.
Fimca L[utarul cel de la Rezina
c`nt[ nu cu scripca, dar cu mandolina.
Aoleu, c[-i dulce mandolina ceea:

poate ca =i vinul, poate ca femeia.
Cum o str`nge Fimca l`ng[ piept cuminte
=i cum ]i ciupe=te strunele fierbinte!
Omule, ]i spune omului nevasta,

ai pu\in[ grij[ =i de casa asta.
Buruianu-n vie cre=te ca hlujanul.
Las[ mandolina, taie buruianul!
Fimca intr[-n vie,

uite-l cum pr[=e=te!
Dar cu-n ochi nevasta
tot =i-o urm[re=te.
+i c`nd ea pe-o clip[
singurel mi-l las[,
fur[ mandolina
=i-a fugit de-acas[...
Satu-i mare-mare =i-i cu drum departe,

ba aici e Fimca, ba ]n alt[ parte:
str`nge pe la case c`ntece de via\[
=i mai mult le pl`nge dec`t le ]nva\[.
Trece-o s[pt[m`n[-dou[ =i apare,

dar nevasta pune u=ilor z[voare.
Du-te la n[na=u, s[ te vaz[-oleac[!
+i se duce Fimca... Ce are s[ fac[...
Finule, n[na=ul tot n[na= r[m`ne,

te-ai f[cut u=ernic, aveam eu un cìne!
Nu-i a=a, n[na=u. Dar nici altfel nu e.
Numai mandolina ar putea s[-\i spuie!
Aoleu, c[-i dulce mandolina ceea:

poate ca =i vinul, poate ca femeia.
Cum o str`nge Fimca l`ng[ piept cuminte
=i cum ]i ciupe=te strunele fierbinte!
Bine, m[i b[iete, dar te r`de-o lume!

S[ m[ r`d[, na=u! +tiu eu lumea cum e!
Lumea e ca lumea, are ochi =i gur[!
C`ntecul =i dorul nu-s de b[t[tur[!
}n\elept n[na=ul.
Pìne cald[ finul.
}n ulcior, pe mas[,
abure=te vinul.
Norocel, m[i Fimca!

S[ tr[im =i basta!
CHEIA SOL %
Ai c`nta cu scripca,
nu cu dr`mba asta!.
Barbu L[utarul care-a fost odat[

a c`ntat cu scripca doin[ =i balad[.
Fimca L[utarul cel de la Rezina
c`nt[ nu cu scripca, dar cu mandolina.
P[dure verde, p[dure deas[
P[dure verde, p[dure deas[,

cea mai ad`nc[, cea mai frumoas[...
+i trece-o var[ cu dor pribeag...
+i nu mai vine cine mi-e drag!
Pe o c[rare demult uitat[

se plimb[ luna ]nsingurat[...
Adoarme puiul pe ram de fag...
O frunz[ verde ]ng[lbene=te,

V`ntul o smulge, o pr[p[de=te...
Se-a=terne bruma pe mal de lac...
P[dure mam[, p[dure sor[...

Doru-i de-o via\[ ci nu de-o or[...
Iar via\a trece, troiene cad...
CHEIA SOL '
Cheia sol
Pleci =i plec.
R[m`ne vid.
+i r[m`ne
pui r[nit:
a c[zut
din cuibu=or,
mugur-mugurel
de dor.
A c[zut, gola=, ]n drum.

Miaun[ cotoi de-acum.
+i cioroiul ]n z[voi
c`rìe, ca un cioroi...
Moarte, reci, duse de v`nt,

frunzele
frunzele nu s`nt.
File sunt, ]ng[lbenite.
Zile sunt, c[l[torite.
Plec =i pleci.
R[m`ne gol.
+i o cheie

cheia sol:
nu descuie, nu ]ncuie
nici un lac[t, cheie nu e.
De-ar fi cheie... Dac[-ar fi,

am pleca =i am veni!
Dar... A=a ne este dat:
am venit
=i
am plecat...
CHEIA SOL
Of
Eram t`n[r[ odat[

=i nu mai s`nt.
Ca o floare, ca o mlad[
eu nu mai s`nt.
Erai br[di=or, b[di\[,

=i nu mai e=ti.
Br[di=or din poieni\[
tu nu mai e=ti.
Am c`ntat cu lumea toat[

=i am horit.
De vioar[ am fost beat[
=i-am c[run\it.
+i m[ uit acum la mine

=i m[-nfior,
=i de mine mi-e ru=ine,
c[-ncep s[ mor.
am c`ntat o via\[-ntreag[
cu i-ni-ma.
+i-am r[mas o s[r[ntoac[,
o ni-me-nea.
Am r[mas cu iarna-n plete,

cu cea mai grea.
Fetele, de-ar fi de=tepte,
n-ar mai c`nta.
Eram t`n[r[ odat[...

Dar c`nd eram!
Am r[mas de to\i uitat[
=i de haram.
M[ p`nde=te nenorocul,
proclet, viclean.
}n vatr[ nu mai arde focul
=i n-am un ban.
Anii trec, frunze pe v`nt,

of, of, m[i omule...
+i eu intru ]n p[m`nt,
of, of, m[i omule.
Am intrat p`n[ la glas,

of, of, m[i omule...
Dar de c`ntec nu m[ las,
of, of, m[i omule!
HORA MARE
Are tata dou[ fete
Are tata dou[ fete,

are tata dou[ zg`tii.
Una face numai =otii,
alta face =i n[zb`tii.
Ah, fetele mele, copilele mele!

Sunt dou[, ah, dou[, sunt dou[ zorele.
Ah, fetele mele, Ilenele mele!

Sunt dou[, ah, dou[ lum`n[rele...
Ah, fetele mele, miresele mele!

Sunt dou[, ah, dou[, sunt dou[ bezele...
Ah, fetele mele, fecioarele mele!

Sunt dou[ cr[i\e cu dr[g[nele...
+i una mi-i drag[,

=i alta mi-i drag[!
Ci numai cu ele
mi-e via\a ]ntreag[...
Cu ochii ca focul,
cu p[rul ca inul...
HORA MARE #
Ci numai cu ele
]ntreg mi-e destinul...
R`d cu ele, pl`ng cu ele,

spun bra=oave, spun pove=ti;
au inele, au cercele,
au =i taine femeie=ti...
Dou[ iele mititele

are tata, m[rgelu=e.
Sunt at`t de juc[rele,
sunt at`t de juc[u=e...
Busuioc
Tata prinde sus, la grind[,

firicel de busuioc.
Sora prinde la oglind[
firicel de busuioc.
Mama prinde la covoare

firicel de busuioc.
Iar eu prind la cheotoare
firicel de busuioc.
HORA MARE %
P[durarul
P[durarul, vai, tr[ie=te

]n p[dure singurel.
Prin p[dure umbl[ lupii.
dar =i ei se tem de el.
Brav st[p`n peste p[dure,

cum ]l =tie lumea toat[,
p[durarul poart[ arm[
totdeauna ]nc[rcat[.
Of, dar lupilor li-i team[

nu de arm[ =i secure,
team[li-i s[ nu-i alunge
p[durarul din p[dure.
Melcii
Seara, la apus de soare,

umbl[ melcii pe c[rare,
cu c[su\ele-n spinare
umbl[ melcii pe c[rare.
|op-\op-\op ]nceti=or,
melcii sar ]ntr-un picior,
mai aproape de izvor
melcii sar ]ntr-un picior.
Apa-i cald[, tare-i cald[,
melcii beau, melcii se scald[,
]n uluc de lemn se scald[,
ai, ce dulce se mai scald[!
Luna nou[ c`nd r[sare,
melcii ies din sc[ld[toare,
cu c[su\ele-n spinare
melcii ies din sc[ld[toare.
+i se duc, se duc, se duc,
la p[tucul lor se duc,
sub tulpina unui nuc
la p[tucul lor se duc.
+i-n p[tuc se alungesc,
=i cu cerul se-nvelesc...
HORA MARE '
Frunzele
C`te una, c`te dou[

g[lbenesc a toamn[ nou[
frunzele.
G[lbenesc a toamn[ nou[

=i peste \[r`ne plou[
frunzele.
+i c`nd plou[, se ]nchin[

pomului la r[d[cin[
frunzele.
Se ]nchin[ pomului,
pomului =i omului
frunzele.
Se ]nchin[ cerului
cerului =i soarelui
frunzele.
C`te una, c`te dou[

g[lbenesc a toamn[ nou[
frunzele...
Hai la flori
Hai la flori, la m[r\i=ori

=i la rev[rsat de zori!
Hai la miei cu clopo\ei
=i la iede cu cercei!
Hai la murmur de izvor

=i la fulger tun[tor!
Hai la fluturi =i furnici,
oameni mari =i oameni mici!
Hai la brazd[ de p[m`nt,

hai acum =i ori=ic`nd!
HORA MARE
Greiera=ul Puiu
Greiera=ul nu mai c`nt[,

greiera=ul mamii, Puiu.
+i-a g[sit vioara fr`nt[
Fr`nt[ greu =i aruncat[,

+i-acum pl`nge noaptea toat[,
Pl`nge jalnic =i suspin[,

Pe c[rare, ]n gr[din[,
Sub un fir de iarb[ ve=ted,
Pl`nge de se pr[p[de=te,
+i nimeni nu-l lini=te=te,
+i el pl`nge omene=te,
Hora mare
Unuele-duduele,
joac[ hora iepurele.
Cu-o furnic[ =i-o pisic[,
=i cu ursul Martinic[,
sub o tuf[ de urzic[.
+i urzica ]i urzic[,
dar ei nu simt c[-i urzic[:
joac[ hora =i-i furnic[
vioara lui Puiu, mic[
+i vioara c[-i furnic[,
ei fac hora m[run\ic[
=i din gur[-amarnic strig[:
Hop =i-a=a, hop =i-a=a!
Unuele-duduele,
vin ]n stoluri p[s[rele:
pi\igoi =i r`ndunele,
cintezoi =i turturele...
+i se-aprind ]n joc =i ele
]nc[l\ate frumu=ele,
la ureche cu cercele
se aprind ]n joc =i ele:
HORA MARE !
Unuele-duduele,
cerul scap[r[ din stele,
mai pe-aici =i mai pe-aproape
cerul cade peste pleoape,
cu potop ]ncins de ape
cerul cade peste pleoape.
Aolic[, aoleu,
se face p[m`ntul greu,
=i cu c`t mai greu se face,
locu-n patru se desface:
Unuele-duduele,
nu mai poate iepurele...
Toamna la bunelul
Eu ]i spun m[icu\ei
seara pe =optite:
Mustul, la bunelul,
cred c[-i pe sf`r=ite...
Eu ]i spun m[icu\ei
diminea\a iar[:
Toamna, la bunelul,
plou[ nuci pe-afar[...
Eu ]i spun m[icu\ei
c`nd se face noapte:
Toamna la bunelul,
sunt gutuie coapte...
Eu ]i spun m[icu\ei,
iar[ ea z`mbe=te:
Toamna, la bunelul,
plou[ ciob[ne=te...
HORA MARE #
O furnic[ mititic[
O furnic[ mititic[
bob de grù ]n pom ridic[.
Unde-l duce? Unde-l car[?

Pomu-i drept =i frunza-i rar[...
Stai, furnic[! mama zice,

nu-i c[su\a ta aice...
Dar furnica, mititica,

nu-n\elege, ca furnica.
Suie bobul mai departe:

tot ]ncet =i tot pe-o parte...

Ur[tori
Vine-vine-vine-vine,
vine Anul Nou, copii:
cu z[pad[ ]n ograd[
=i cu multe bucurii...
Joac[-joac[-joac[-joac[,
joac[ Mo= Martin ]n prag.
+i bunelul-i d[ masline,
ciocolat[ =i colac...
Sare-sare-sare-sare,
sare Capra m[run\el,
iar ]n jurul Caprei sare
un iedu\ un b[ie\el.
Ura-ura-ura-ura,
=i-nc-o dat[, tot a=a!
C[-au ajuns =i ur[torii
la fereastra mea =i-a ta...
HORA MARE %
Cump[r, cine vinde?
Cump[r, cine vinde

cal de c[l[rie?
S[-l hr[nesc din palm[
=i din p[l[rie!
Dar s[ fie calul

bidiviu de ras[.
+i \intat ]n frunte
cu o stea frumoas[!
+i s[ aib[ calul
coam[ ]mpletit[,
=i s[ =tie-a bate
dulce din copit[.
+i la fel s[ =tie
a m[ scoate-n lume
repede ca g`ndul
=i dans`nd anume.
+i la fel s[ =tie
a-=i iubi st[p`nul,
ca-n povestea ceea

cu Harap =i sp`nul.
Cump[r, cine vinde

cal de c[l[rie?
S[-l hr[nesc din palm[
=i din p[l[rie!
HORA MARE '
Clopo\el
Bate v`ntul, spicul sun[:

clopo\el, clopo\el.
Spicul sun[ =i r[sun[:
clopo\el, clopo\el.
Se treze=te Sf`ntul Soare:

clopo\el, clopo\el.
Se trezesc ad`nci izvoare:
clopo\el, clopo\el.
Se treze=te Puiu, iat[:

clopo\el, clopo\el.
Se treze=te lumea toat[:
clopo\el, clopo\el...
Noi, b[ie\ii
Mama zice: m[i b[ie\i,

tare, tare buni sunte\i!
+i c`nd tata zice-a=a,
mama r`de: Ha-ha-ha!
HORA MARE !
Ora\ie
Copila mea frumoas[,

tu, partea mea de soare,
ci iat[ vine timpul
s[ pleci ]n lumea mare...
A=a-i f[cut[ via\[:
cu ziu[ =i cu noapte,
cu-amurg =i diminea\[.
Eu voi s[-\i spun o vorb[

culeas[ nu din carte,
ci smuls[ din pova\[
sau poate din nemoarte.
S[ fii ]ntotdeauna
ca lacrima curat[
=i casa p[rinteasc[
s[ n-o ui\i niciodat[!
S[ nu o dai pe aur,
s[ nu o schimbi pe slav[,
c[ aurul =i slava
sunt patim[ bolnav[!
+i iar[, fat[ drag[,

te rogu, ia aminte:
pe frate =i pe sor[
numai un la= ]i vinde!
+i iar[ numai la=ul,
c`nd e mai grea povara,
]=i vinde =i p[rin\ii,
=i sufletul =i \ara!
Copila mea frumoas[,

tu, partea mea de soare,
ci iat[ vine timpul
s[ pleci ]n lumea mare.
Cuminte totdeauna
s[ fii! +i ]n\eleapt[:
te-a=teapt[ =i minciuna,
=i lacrima te-a=teapt[...
Te-a=teapt[ ani de trud[

=i drum pl[tit cu vam[.
S[ =tii a fi femeie
=i mam[, mam[, mam[!
}NGER
NEGRU
Negru, slut
Slut ca o r[gace,
negru ca un corb,
bate Miezul Nop\ii
]n fereastr[, orb.
Bate Miezul Nop\ii,

bate repetat,
ca =i cum ar bate
un ]nt`rziat;
ca =i cum ar bate
un coleg de clas[
=i ar vrea s[ =tie
cine e acas[;
ca =i cum ar bate
ca\a-precupea\a
=i ar vrea s[-mi spun[
Bun[ Diminea\a!;
ca =i cum vecina
ar avea necaz
cu b[rbatul care
a b[ut =i azi;
}NGER NEGRU !#
ca =i cum groparul
care-mi sap[ groapa
ar veni s[-mi spun[
c[-l ]neac[ apa.
Negru ca r[gacea
=i mai slut ca ea
bate Miezul Nop\ii
]n fereastra mea...
Stare
Mi-e team[ de Cine.

Mi-e team[ de Ce.
Mi-e team[ de Omul
ce nu e =i e.
Mi-e team[ de Care.

Mi-e team[ de C`nd.
Mi-e team[ de Omul
s[tul =i fl[m`nd.
Mi-e team[ de Unde.

Mi-e team[ de C`t.
Mi-e team[ de Omul
frumos =i ur`t.
Mi-e team[ de Du-te.

Mi-e team[ de Stai.
Mi-e team[ de omul
cel mut =i niznai.
Mi-e team[ de Ploaie.

Mi-e team[ de Frig.
Mi-e team[ de omul
cu suflet pitic.
}NGER NEGRU !%
Mi-e team[ de Mare.
Mi-e team[ de Nul.
Mi-e team[ de omul
s[rac =i fudul.
Mi-e team[ de P`r[.

Mi-e team[ de-un Sfat.
Mi-e team[ de omul
cel sp`n =i ro=cat.
Mi-e team[ de Este.

Mi-e team[ de-a Fost.
Mi-e team[ de omul
cel mare =i prost.
Poezie, tiranie
Talentul har?
+i harul crez?
Dar crezul?
R[d[cin[, sens?
+i sensul?
Patim[ sau dor?
+i dorul?
}nger p[zitor?
Cr`mpei de vis cu paradis?
Nicic`nd c[dere ]n abis?
Nicic`nd alunecare-n vid?
+i niciodat[ bun oprit?
Altar cu jertfe pentru zei?
+i totu=i?
Totu=i, dorul ce-i?
Chemare?
Nu blestem?
Porunc[?
Un veac de dor, un veac de munc[...
Nebun[ munca: de os`nd[!

+i totu=i, munc[!
Totu=i, sf`nt[!
Poezie, tiranie...
}NGER NEGRU !'
Pegas de pripas
A ]mb[tr`nit,
s-a r[bl[git Pegasul meu,
m`r\oag[ de pripas a r[mas.
Gros de grumaz, tol[ne=te mereu,
forn[ie, nimice=te, m[ nec[je=te.
N[zdr[van era odat[, n[zdr[van!

Nu-i mai face pielea un ban...
S[-l d[rui, m[ fur[ g`ndul,
dar cui?
De c[l[rie nu-i,
de ham nu-i,
de curse nu-i...
Nu-i trebuie nim[nui!
De d`rval[ am r[mas cu el:
cump[r[-i ov[z, hr[ne=te-l din m`n[,
car[-i ap[ rece de la f`nt`n[,
scoate-l dis-de-diminea\[ la t[v[leal[,
=i de \eseal[ nevoie ai...
A ]mb[tr`nit, s-a r[bl[git Pegasul meu...
Haide-ahi, dorule, hai,

hai-hai!
Vacan\[
Numai dorul mai colind[,
dorul t`n[r =i pribeag
( George C o = b u c )
La Moldova cea frumoas[

prim[vara a venit
=i ]n prag b[tr`n de cas[
pui de m[r a ]nflorit...
Nesf`r=it[ s[rb[toare,
r`ndunel =i r`ndunic...
+i al meu e Caru-Mare,
=i al t[u e Caru-Mic...
Numai stele l`ng[ stele:

bl`nde, ve=nice lumini...
+i noi r[t[cim prin ele
ferici\i =i pelerini...
Peste via\[ trec[toare

te ridici =i m[ ridic...
+i te strig din Caru-Mare,
=i m[ strigi din Caru-Mic...
Calea robilor ne poart[

prin balad[ =i prin mit...
}ntr-o =oapt[ ca-ntr-o soart[
dou[ inimi bat gr[bit...
}NGER NEGRU "
Se aude corn de lun[
dulce =i ]ndep[rtat...
Dou[ inimi se-mpreun[
=i se pierd ]ntr-un oftat...
Trece noaptea, ziua vine:

zorile se coc =i s`nt
de cirea=[ ca =i tine
=i de r[muric[-n v`nt...
+i c`nd Soarele r[sare,

]mp[rat =i str[bunic,
eu cobor din Caru-Mare,
tu cobori din Caru-Mic...

Necaz
La or[ de ]nger, la or[ de lun[,

la or[ de harp[ =i de precept,
n[valnic[ inima bate, nebun[:
]ncape =i nu mai ]ncape ]n piept.
Erotic[, bulg[r de lut alt[dat[,

p`rdalnic[, piatr[ de cremene azi,
grenad[ c[zut[ =i ne-explodat[...
Necaz am pe via\[, pe soart[ necaz.
Am fost. Nu mai sunt. Nici un drum ]nainte.

Anost[ ideea, cuv`ntul anost.
C`nd totul se cump[r[, totul se vinde...
+i crede ]n har numai prostul.
C[-i prost!
}NGER NEGRU "!
Pustietate cu pot[i
+i via\a m[ bate (ah, via\a m[ bate),

cu pustietate via\a m[ bate.
+i plou[...
+i-o singur[ frunz[ nu cade...
Dar plou[ =i plou[, =i plou[, =i plou[...

+i frunza ]n dou[ se rupe, ]n dou[...
R[m`ne pe ram o f[r`m[, o coad[.
+i-o fat[ r[m`ne ]n ploaie, ]n strad[.
R[m`ne ]n strad[ =i o potaie!
Alearg[ potaia, alearg[ prin ploaie...
+i via\a m[ bate, s[lbatic m[ bate,

cu singur[tate via\a m[ bate.
Pe geam, de pe ram
se preling lungi =iroaie.
... +i nu mai visez!

Desenez.
O potaie.
***
Ast[ ploaie! m[ r[zmoaie. Curg p`raie.

Prin p`raie, mar\afoaie, o potaie:
se plimb[ =i face baie.
+i c`nt[ o cucuvaie!
Mie-mi c`nt[? |ie? Lui?

Tehui cucul dracului:
c`nt[-a r[u =i nu a bine!
+i ploaia nu trece, vine.
+i se \ine scai de mine
o ri-m[
=i m[
dep-ri-m[...
Ca lacrima ploaia, grea: u-o-a...
De-ar fi s[-ncap[
dorul, strop,
]n strop de ap[,
prin ploaie =i eu,
potaie mar\afoaie,
m-a= plimba: u-o-a...
}NGER NEGRU "#
+i numai
Piere veacul din veac.

Piere parte din tot.
Piere scump din mi-e drag.
Piere f[tul din plod.
Piere tain[ din stea.

Piere via\[ din strop.
Piere albul din nea.
Piere bobul din snop.
Piere dur din durut.

Mìne piere din azi.
Piere azi din trecut.
Piere simplu din nud.
Piere urc[ din cazi.
Piere vino din plec.

Bine piere din lupt.
Piere fruptul din sec.
Secul piere din frupt.
Piere dor din odor.

Piere frunz[ din pom.
Piere zbor din cobor.

Piere omul din om.
Piere unu din doi.

Piere vers din poem.
Piere Miercuri din Joi.
Piere imn din blestem.
Sensul piere din rost.

Sufletul din cuv`nt.
Numai prostul din prost
nu mai piere nicic`nd...
}NGER NEGRU "%
Crochiu
Noapte de p[cur[.
Unde? +i c`nd?
Negre, \[r`nele cresc din p[m`nt.
Noapte exotic[.
Drum r[t[cit.
|ip[ o pas[re, neadormit...
Zboar[ prin haosul ve=nic sc`ntei.
|ip[ la cre=tetul puilor ei...
Noapte folcloric[.
Scap[r abrupt.
De sus, de deasupra, spre dedesubt...
Noapte erotic[.
Fir l`ng[ fir.
De floare domneasc[, de calomfir...
Noapte domestic[.
Dor l`ng[ dor.
Cu o fecioar[ =i un fecior...
Bun[ seara
Via\a ca o clip[. Clipa ca un dor.

Bate din arip[ ]nger p[zitor.
+uier[ o coas[, fulger[ o stea.
Chiar aici, ]n cas[, l`ng[ t`mpla mea.
Via\a ca o vam[. Vama ca un jug.

Arde-n piept o ran[. Arde-n vatr[ rug.
Toamnele b[tr`ne scutur[ livezi...
T`n[r[ povestea caprei cu trei iezi...
Brum[rie, bruma va c[dea ]n zori.

Au plecat cocorii...
Nu suntem cocori...
Ning[-ning[-ning[, ning[ c`t o vrea!
Cu Ivan Turbinc[ eu voi r[m`nea...
Bun[ seara, fra\ii mei cei buni,

bun[ seara, bunii mei str[buni,
bun[ seara, gur[-tu-de rai,
bun[ seara, dulcele meu grai...
}NGER NEGRU "'
Proscri=i
Toate sunt cum sunt de mult. Pe dos.

Cel de Sus le vede =i le =tie.
Vijelia fr`nge pomul r[muros.
M[r[cinii se-mpuiesc la vijelie.
Toate sunt cum sunt de mult. Pe dos.
Sunt. Mai sunt. +i ]nc[ mult vor fi.

Buruiana, s[ o tai din r[d[cin[,
tot va cre=te buruian[ ]ntr-o zi,
chiar ]n vatra cea de flori va cre=te,
]n gr[din[.
Str`mb[ ast[ lume. Str`mb =i tu, =i eu.

Pe de-a-ndoaselea, proscri=i, ne trecem veacul:
credem, ne jur[m, ]n Bunul Dumnezeu,
dar nu vrem (de ce nu vrem?) nu vrem
nici cu el s[ ne stric[m, cu dracul.
Str`mb[ ast[ lume. Str`mb =i tu, =i eu.
Furnici
Harnice furnicile, darnice bunicile.

S-au trezit, suratele, de cu ziu[ toatele:
negre ca t[ciunele, =i mai negre unele.
Eu le c`nt, eu le desc`nt,
poezii le spun fl[m`nd,
cu suflarea le-nc[lzesc
=i cu dorul eminesc;
eu le scriu, cum =tiu, ]ncet,
un sonet, dar ]n sonet
nu pot, vai, s[ le adun,
mic sonetul nu =tiu cum.
Rup o foaie, alt[ foaie,

fac furnicile a ploaie...
O furnic[ (una puie)
tare vrea ceva s[-mi spuie:
ochiul ei m[ a\inte=te,
m[ furnic[ omene=te...
O furnic[ (o cochet[)
de=ucheat[ =i vedet[
pl`nge l`ng[ o vocal[,
poet[ na\ional[.
O furnic[ (o alic[)
din cuv`nt ]n rim[ pic[
=i at`t de clopot sun[,
}NGER NEGRU #
de acum a vreme bun[...
Se gr[besc furnicile,
se gr[besc bunicile:
sunt at`t de vajnice,
sunt at`t de pa=nice,
sunt at`t de moldovene,
sunt at`t de cos`nzene,
sunt at`t de f[r[ cas[,
sunt at`t de f[r[ mas[,
sunt at`t de sfe=nice,
sunt at`t de ve=nice,
sunt at`t de ale mele,
c[-mi vine s[ pl`ng de jele...
Sunt.
Eu sunt.
Eu nu mai sunt.
Eu de mine m[ ascund
]n cuv`nt, dar ]n cuv`nt
str`mt, mi-e str`mt,
mi-e tare str`mt.
M[ strecor ]n fir de g`nd!
G`ndul ]ns[ g`nd nu are:
m[ apas[ =i m[ doare...
+i-mi duc bobul ]n spinare,
ca un os`ndit,
ca robul.
Eu =i bobul.
Un pitic.
O furnic[ vreau s[ zic.
Absurd
O dram[ ast[ via\[. Un scenariu.

+i omul ca un pe=te ]n acvariu.
+i universul un sistem divers.
+i stelele nu-ncap ]n univers.
+i g`ndul nu ]ncape ]n cuv`nt.
Nu mai ]ncape g`ndul ]n cuv`nt.
Nu mai ]ncape g`ndul nici ]n g`nd.
Este un r`nd.
Un r`nd f[r[ de r`nd.
+i nu ]ncap sicriile-n p[m`nt...
+i anii trec, =i timpul trece, scurt.
O clip[ ve=nicia, prin absurd.
}NGER NEGRU #!
Nervii
Ca un m[r[cini=, ca un l[st[ri= nervii.

Ca firele ierbii pe care le pasc cerbii
=i le t[v[lesc lighioanele.
Ca pripoanele.
Ca otgoanele.
Nervii.
O cioc[nitoare =i-a f[cut cuib

]n cre=tetul meu.
Un vindereu
=i-a f[cut cuib ]n cre=tetul meu.
O co\ofan[, viclean[, =i-a f[cut cuib
]n cre=tetul meu.
Cioc[nitoarea pui=ori a scos: carrr!

Vindereul pui=ori a scos: carrr!
Co\ofana pui=ori a scos: carrr!
Dis-de-diminea\[ carrr,
toat[ ziua carrr,
toat[ noaptea carrr...
+i iar[ de la ]nceput!
Nervii.
Ca ni=te caiele \ipetele cele,

ca ni=te cuie ruginite, infec\ioase,
b[tute ]n oase, ]n carne vie
p`n[ la g[m[lie.
Nervii.
Mi-au potric[lit creierii.
+i frunzele nu mai doinesc.

+i luceferii nu mai luceferesc.
Nimicnicesc, viermuiesc, ]nnebunesc
greierii.
Nervii.
Aoleu, nervii,
ne`ndur[torii, acerbii...
}NGER NEGRU ##
}nger negru
Arde focu-n paie ude.

Mai pun paie peste foc.
Seci cuvintele, sc[zute.
Care stil!
Care baroc!
Undeva (dar unde, unde?)

Poate ici, poate colea.
}nger negru se ascunde:
a=teapt[ c[derea mea...
Inima, c[ tare-i piatr[!

Ziua grea =i noaptea grea...
+i un turb afar[ latr[
nebune=te la o stea...
|eap[... \eap[-m[-]n\eap[
p[g`ne=te, aoleu...
Noaptea fream[t[ o ap[
tulbure, ]n pieptul meu...
Bate-m-a= la pumni cu mine!

(Nu se bate prost cu prost.)
+i apocalipsul vine...
Au poemele vre-un rost?
A= c`nta! Dar nu se c`nt[:

m[-nsp[im`nt[ do-re-mi.
+i-o-ntrebare m[ fr[m`nt[:
cum s[-nv[\ a nu muri?
Nu se-nva\[? Se ]nva\[?
De la fluture, furnic?
De la via\[? Care via\[?
Care nu cost[ nimic?
Team[. Blestemat[ team[.

Ca un junghi ]nfipt ad`nc.
Vam[ ast[ via\[, vam[...
O pl[tesc =i o depl`ng!
}NGER NEGRU #%
Singur
Vreme neroad[, via\[ ratat[.

Nu se mai scrie ca alt[dat[.
Plumb ]n idee, plumb ]n cuvinte.
Nu se mai scrie ca ]nainte.
Rece de carte, rece de moarte.

Un rece s[lbatic de rece, o soarte.
Nici o n[dejde, nici o chemare.
Soarele-apune, nu mai r[sare.
Tare, de piatr[ pìnea pe mas[.

Singur[tatea cu dor m[ apas[.
De noapte dorul, de stea t`rzie.
+i nici cu dorul nu se mai scrie.
Pustie noaptea, pr[p[stioas[.

+i via\a via\[ era, frumoas[.
Purtam odat[, purtam =i nume.
Nu se mai scrie singur pe lume!

Corb
Era un miez de noapte.

tuna =i fulgera.
Ploua cu stele coapte.
Potopitor ploua.
Pustie casa noastr[

=i eu ]n cas[ orb.
+i s-a deschis fereastra,
=i a intrat un corb.
B[tea din aripi, negru,

ardea cu ochiul, greu:
deasupra frun\ii mele,
peste oftatul meu.
Corbea, cobea, p`rdalnic,

z[bavnic =i \igan;
l-am ]njurat, ne-jalnic,
l-am blestemat du=man:
=tiam, sim\eam c[ s`nger,
am fost, credeam, =i nu-s.
Abia spre ziu[, ]nger,

corbul ne-corb s-a dus.
}NGER NEGRU #'
Mi-a spus: R[mì cu bine!.
M-am bucurat: R[m`n
+i am r[mas cu mine,
=i mi-am scuipat ]n s`n...
A ]ncetat s[ plou[,
s[ tune-a ]ncetat,
dar cìnii toat[ noaptea
s[lbatic au l[trat...
Pustiul greu ]n cas[,

durerea grea ]n piept.
+i muza dubioas[,
=i nu o mai a=tept!
V`rtej
Am fost. +i el a fost. +i tu ai fost.

+i eu, =i tu, =i el aveam un rost.
C`ndva, demult, c`nd omul omenea,
\inea ]n vatr[ rug, un dor era.
Am fost. Dar anii trec, neani, se duc.

Uscat, de cari m`ncat b[tr`nul nuc.
Un veac de om, un veac de om s[rac,
un prag de cas[, un toiag ]n prag...
Toiagul ros. +i pragul ros de-acum.

Pustiu ]n cas[. Un v`rtej pe drum.
V`rtejul ca v`rtejul: e =i nu-i.
Alerg, nebun alerg din urma lui.
Alerg. Poate-l ajung, poate-l ]ntrec.

Alerg. +i mult m[ bucur c[ alerg.
Alerg. +i cad. +i iar[ cad. }n bot.
M[ vede, nu m[ vede Vedetot?
O via\[, o nevia\[, un calvar.

O cos cu a\[, o descos, o-ns[lil iar.
O soarte. +i o moarte. Halc[ tai.
V[ d[rui. Dar din dar se face rai.
}NGER NEGRU $
Nepoe\i, noi
Sf`nt? A fost odat[!

P[c[tos, ros de cari cuv`ntul, g[unos,
gol, de=ert, pustiu ca un zerou,
ca un ou clocit, ca un neou.
Eu ]nving[tor =i eu ]nfr`nt.
Sap =i sap, =i nu mai dau de g`nd.
M[ c[znesc, ]nc[run\esc, sleiesc
de puteri, nici mor =i nici tr[iesc.
A= fugi de mine =i de tot,

inim[ s[ nu mai am robot,
surdomut de nenoroc b[tut,
s[ m[ rog ]n tain[, ne=tiut.
Ovaloidal sentimental,
necuv`nt cuv`ntul, trivial,
piatr[, glon\, j[ratic,
tunet, sloi...
+i poe\ii nepoe\i, =i noi!
Treizeci de-argin\i
+i inima ne-au r[mas tot de moldovan
(A. Russo)
Aceats[ sf`nt[ str[mo=easc[ vatr[,

acest amar de-a pururea destin,
aceast[ veche troi\[ de piatr[
pe care-o spurc[ fiece str[in...
Nebun[, ]nflore=te m[tr[guna.

O suveran[ patim[ =i ea...
La m[rgioar[, azi =i totdeauna,
cu dorul Dorul ne vom alina.
Cu dorul =i cu vremea care trece,

cu cea mai dulce ap[ de izvor.
Nemuritor Luceaf[rul =i rece...
Este al nostru =i al tuturor!
Treizeci de-argin\i, numai treizeci. B[tuta

ca mìne =i la Putna vom juca...
Christos a fost! Dar a mai fost =i Iuda!
Au parc[ Iuda nu apostolea?
A fost =i Ieremie Golia!
Nu pl`nge s`nge, sor[ basarab[.

}nva\[-te, murind, a nemuri.
Tare de ]nger te =tiam. De ce e=ti slab[?
Noi =i ]nstr[ina\i rom`ni vom fi!
}NGER NEGRU $!
Vom fi! +i vom purta c[tre izb`nd[
f[clia rom`nismului, b[rba\i.
Chiar condamna\i la Ve=nica Os`nd[,
nu avem voie s[-i hulim pe fra\i!
La frate fratele ca la un frate \ine.

Copii ai dorului, noi credem ]n alean.
Dar inima tot mi se crap[ de ru=ine,
inima cea de moldovean basarabean!
Str[in
M[ ]ntorc de peste vremi ]n sat.

Ce-am iubit, pom ]nflorit,
s-a scuturat.
M[ ]ntorc la vad, la m[rgioar[.

Unde-i pìnea cea amar[
de secar[?
La surori m[-ntorc, la s[rb[tori.

C`rduri negre m[-nt`lnesc,
de ciori.
M[ ]ntorc la fra\i, la neuita\i

Pl`ngem ]ncrunta\i
copii, b[rba\i.
Trec pe uli\i. R[i, m[ latr[ cìnii.

Un str[in,
nu m[ cunosc st[p`nii...
+i m[ uit la mine...
Om c[runt
un damnat, un sf`=iat de patimi.
Basarabi ]n Basarabia mai sunt?
}n Moldova nu mai sunt Mu=atini?
}NGER NEGRU $#
Lacrim[
Toate sunt (ah, toate!) ]n declin.

Negurile toamnei s-au l[sat...
Scuturat[ floarea de pelin.
Eu de via\[ nu m-am s[turat!
Nu mai bate nici un v`nt hoinar.

Pas[rea s[ c`nte a uitat...
Sc`r\ìe ]n v`rf de deal un car.
Ruginit[, frunza cade-ncet.

Azi =i r`ndunica a plecat...
Cade, grea, =i fruntea pe caiet.
Eu de via\[ nu m-am s[turat.
Nu m[ ]ntreba de ce mi-e dor.

T`n[r dorul, Verde }mp[rat...
Unde-i clipa primului amor?
Hora Unirii
}=i scutur[ cojoacele Odochia:

albastre p[p[dii, albastre ore...
La Chi=in[u, la Ia=i, la Cluj, la Drochia
se joac[ cele mai b[tr`ne hore...
Mi-e greu. Mi-e frig. Mi-e team[. De c[dere.

De-alunecare-n h[u, ]n gol, ]n vid.
Durere, Doamne, cr`ncen[ durere...
Nu cred nici ]n Iehova ]n sf`r=it!
O zi, m[car o zi de prim[var[!

O floare, m[car una, de cais!
Amar[ pìnea cea de sa\, amar[.
Amar poemul meu ]nc[ nescris.
Cum, Doamne, cum s[ m[ despart de mama?

De ast[ lume cum s[ m[ despart?
Nes[\ioas[, h`rca-mi cere vam[,
iar eu doresc numai at`t s[ ard
ca lum`narea cea de seu, f[clie
nu voi mai fi, trecut[ clipa mea.
M[car un vers, un r`nd m[car de poezie
din cartea mea, c`nd voi pleca, va r[m`nea?
}NGER NEGRU $%
Mi-e trist. M[ dor cuvintele. M[-ncearc[
p[reri de r[u: de ce anume eu?
O mare. Cea mai larg[. +i o barc[...
Departe \[rmul. +i talazul greu!
}=i scutur[ cojoacele Odochia:

albabstre p[p[dii, albastru cad
la Chi=in[u, la Ia=i, la Cluj, la Drochia...
+i eu de via\[ nu m-am s[turat!
Clepsidr[
Bate clip[.
Trece clip[.
}nger c`nt[?
}nger \ip[?
Bate or[.
Trece or[.
Frate r`de?
Pl`nge sor[?
Toaca bate.
Nu mai bate.
Am p[cate?
N-ai p[cate?
Ploaie cald[.
Ploaie rece.
Te a=teapt[?
M[ petrece?
Por\i ]ncuie.
Por\i descuie.
}NGER NEGRU $'
Cain este?
Abel nu e?
Cre=ti o floare,
scrii o carte...
Via\a moare?
Na=te moarte?
Sinuciga=ul
(Traducere din Guillaume Apollinaire)
Trei flori, trei crini

cresc pe morm`ntul meu f[r[ de cruce.
Trei crini ]nal\i.
+i bate v`ntul, =i-i apleac[.
+i v`ntul nouri grei de plumb aduce.
+i-i frumuse\ea lor de sceptru, seac[.
Din ran[ cre=te unul.
Amurgul s`nge curge.
+i ]n amurg, ]n s`nge,
ah, crinul se ]neac[.
Trei crini ]nal\i
cresc pe morm`ntul meu
f[r[ de cruce.
Trei crini ]nal\i.
+i bate v`ntul,
=i-i apleac[.
Din inim[, din piept,
frumos, al doilea cre=te.
Iar cel[lalt din gur[
v[zduhul otr[ve=te...
At`t de singuri crinii!
Pustie lumea toat[...
Li-i frumuse\ea blestemat[.
Mi-a fost =i via\a blestemat[.
Trei crini ]nal\i
cresc pe morm`ntul meu f[r[ de cruce.
}NGER NEGRU %
Via\[-nevia\[
Via\[, c[ tare e=ti numiebine.

Via\[, c[ tare e=ti noapteavine.
Via\[, c[ tare e=ti ofmieteam[.
Via\[, c[ tare e=ti dordemam[.
Via\[, c[ tare e=ti p`n[mìne.
Via\[, c[ tare e=ti latr[cìne.
Via\[, c[ tare e=ti sloideghea\[.
Via\[, c[ tare e=ti precupea\[.
Via\[, c[ tare e=ti fort[rea\[.
Via\[, c[ tare e=ti Via\[!

}n loc de epilog
O gutuie pe mas[
ca un z`mbet de prunc.
+i tu e=ti mai frumoas[
cu p[r negru =i lung.
O gutuie pe mas[
ca un dar de la zei.
dec`t alte femei.
O gutuie pe mas[
ca o lun[ ]n geam
dec`t eu te credeam.
O gutuie pe mas[,
soare dulce =i bl`nd.
dec`t ]ngerii sunt.
O gutuie pe mas[
ca o =oapt[ de dor.
}NGER NEGRU %!
dec`t ]ngerii vor.
O gutuie pe mas[
ca la noi, ca la Vad.
+i m[-mpinge p[catul
s[ mai fac un p[cat...

H[u, hau
B`ntuie, satanic[, furtuna.

Latr[ cìnii, negru latr[: Hau!.
V`rcolacul h[p[ie=te luna.
Huhurezii c`nt[. Nu c`ntau.
Neagr[ stea r[sare-aici departe.

+i Fecioara na=te negru sf`nt.
+i ]n vatr[ focul nu mai arde.
Lacrimile maicii negre sunt.
Negru corul ]ngerilor c`nt[.

Negri serafimi ]n preajm[ zbor.
Negru dor de via\[ m[-nsp[im`nt[.
G`ngure=te pruncul, impostor.
H[u de suflet,
hau de noapte, chior.
Dar eu nici murit nu vreau s[ mor:
moar[ slabii, moar[ =vabii dac[ vor!
}NGER NEGRU %#
Scrisoare mamei
+i eu sunt, mam[, sunt =i eu de-acum b[tr`n.

Gura de aer ca =i \ie nu-mi ajunge.
+i eu ca tine vorbele ]ng`n, abia le-ng`n.
Un junghi ]n piept ca =i pe tine m[ ]mpunge.
+i eu sunt, mam[, sunt =i eu de-acum b[tr`n.
Cuvintele, fierbin\i c`ndva, mi se r[cesc.

Bolesc. Cer=esc. Pìne de sa\. +i s[n[tate.
+i tot muncesc din noapte-n noapte. Cad ]n bot.
+i nu mai scriu, iar dac[ scriu,
blesteme scriu, satire scriu =i nu balade.
Cuvintele, fierbin\i c`ndva, mi se r[cesc.
Mi-e dor. Mi-e tare dor de via\[. +i t`njesc.

+i nu am bani, =i am du=mani,
=i casa, goal[, nu mi-e cas[.
Prietenii de alt[dat[, azi oameni mari m[ ocolesc.
+i nu m[ las[ inima, =i g`nduri negre m[ apas[.
Ai, inima! O piatr[, grea.
+i bine-ar fi s[ uit de ea.
Dar cum s[ uit, au cum s[ uit?
Ea ]nc[ bate, bate, bate...
Nu-i cu pereche inima,
nu se-mprumut[ inima...
+i m[ ascund ]n sinea mea ca ]n cetate.
}mi pare r[u, at`t de r[u, ]mi pare r[u c[ mi-am pierdut
anii cei tineri f[r[ rost,
un mare prost
pe baricad[.
To\i patrio\ii ]ntre timp, coloan[, Prutul au trecut:

la Bucure=ti umbl[ =i cìnii cu covrigi ]n coad[!
+i-mi pare r[u, at`t de r[u, c[ anii tineri mi-am pierdut.
Eram c`ndva stejari =i brazi.

+i brazi eram c`ndva, =i brazi!
S-au l[comit, s-au pervertit martirii de odinioar[.
Unul, cu nas, se crede as.
Altul se crede =i mai breaz.
+i am`ndoi se fac niznai:
au ga=ca lor parlamentar[.
Eram c`ndva stejari =i brazi.
Tufari dac[ mai suntem azi!
N[p[stuit =i r[t[cit ]n vreme,

omul de om, ci nu de lup se teme.
Ratat[ via\a noastr[, blestemat[!
+i Basarabia din nou,
din nou, din nou, din nou tr[dat[...
}NGER NEGRU %%
}nfr`nt
Nu sunt cruce de voinic.

Un poet. Om de nimic.
Nici rom`n, nici moldovean.
Nu fac nici m[car un bam.
O nevoie, un blestem.
De un =oricel m[ tem.
Un ]nfr`nt. Ca un ]nfr`nt
ast[zi pl`ng, iar mìne c`nt.
+i-n cuv`nt ]mi sap morm`nt.
Sap =i sap: Dar nu-i cuv`ntul,

nu-i cuv`ntul ca p[m`ntul.
Os`ndit, muncesc degeaba.

+i m[ n[boie=te apa.
S[racul poet, s[racul!

S[ dau ]napoi ca racul?
Nu sunt cruce de voinic.

Om sunt, om, om de nimic.
Muritor
At`t de verde prim[vara!

+i eu at`t de n[ruit...
Crucea ]mi duc ]ncet, povara
de norocit ne-norocit.
At`t de Mare lumea mare!

+i eu at`t de mititel...
Abia un strop, un oarecare,
un fir de mac, un firicel.
At`t de Ve=nic universul!

+i eu at`t de muritor...
Abia un dor, un zv`cnet versul...
+i eu la fel abia un dor.
}n cer, str[jer, Luceaf[r arde.

Nu de Luceaf[r doru-mi-i.
Iluziile sunt de=arte:
coardele inimii sunt sparte,
picur[ seul ars pe carte,
slujesc prohodul ]ngerii...
Cu steaua ta pe lume vii.

Nu de Luceaf[r doru-mi-i!
}NGER NEGRU %'
Rim[
S-a desprim[v[rat =i v`nturi bat:

nebune bat, neroade, seci, nev`nturi.
B[tut de g`nduri, iar[=i am uitat
s[ fug de versul clasic, scriu ]n r`nduri:
num[r silabe: una, dou[, trei,

cuvinte-aleg =i le ]ncerc pe toate.
P[cat, nu pui accentul unde vrei,
]l pui numai acolo unde cade.
Tortur[ nemiloas[. Mi-au secat

puterile. M[ n[rui ]n vocal[.
S[ fiu, oare s[ fiu un condamnat?
N[past[ muzica s[ fie, boal[?
O, nu! O =tim[ este undeva:

atoatev[z[toare, =tim[-prim[.
+tima p[ze=te sf`nt[, rima mea:
eu sunt, dac[ mai sunt, o simpl[ rim[.
Tragicomedie
Nu-n\eleg nimic din toate.

Eu sunt eu sau umbra mea?
Na=te omul clopot bate.
Moare omul tot a=a.
O poveste nepoveste,
o c[dere, dar ]n sus,
o nelume lumea este,
]nviere cu apus.
nu exist[, nu exist[
ur[ f[r[ dragoste.
Bucuria e =i trist[,
binele =i pacoste.
S`ngeroas[ pace tunul.

Au =i patimile rost.
Ast[zi e de=tept nebunul.
Mìne e de=teptul prost.
Am`ndou[ (cele dou[)

emisfere fac un glob.
Er[ veche, er[ nou[,
va da m`na rob cu rob.
}NGER NEGRU &
+i vampirii, ca vampirii,
cu vampirii vor juca
hora lor hora unirii!
Lumea nu se va schimba.
Omul mic =i omul mare,

omul domn =i omul sp`n,
omul scai =i omul floare...
pleac[ to\i. +i to\i r[m`n!
Tragicomedie via\a:
un infern cu paradis.
R`de masca, pl`nge fa\a,
spectatorul strig[ bis!
Nu-n\eleg nimic din toate.

}n\elege cineva?
}ntre da =i nu ]ncape,
netr[it[, via\a mea.
Nici o muz[
Nci un zeu =i nici o zeie.

Nici un fulger. Nici un sf`nt.
O sc`nteie. O idee. Zbor fr`nt.
Care pas[re m[iastr[?

Co\ofene =i cioroi!
Miez de noapte ]n fereastr[.
Unde sunte\i, critici, voi!
Nici o muz[-c[l[uz[
nu accept =i nu a=tept.
Pui de buburuz[-ruz[...
+i o inim[ ]n piept.
Clipa dac[ nu e clip[,

iar poetul nu-i poet,
cucuvaia negru \ip[...
Tare greu se moare-ncet!
}NGER NEGRU &!
Hat`r
A fost demult, a fost odat[.

A fost ca mai odinioar[.
Voievodal[, netr[dat[,
a fost c`ndva o M[rgioar[.
A fost!
Un avanpost a fost.
Ne ]nc[lzea m[ritul soare,

ardea, nestins, ]n vatr[ focul.
Purtam un nume fiecare.
+i ]mp[r\eam egal norocul.
A fost.
A fost.
A fost odat[.
Dar nu mai este cum era.
}nstr[inat[ azi, damnat[,

uitat[ Basarabia.
Se las[ noapte peste lume.

De p[cur[.
De hau.
De h`rrr.
Nu mai purt[m (nici unul) nume.

Purt[m sat`rrr.
Pentru hat`rrr.
}NGER NEGRU &#
Mor\ilor, v[ iubesc
Ca s[ pot muri lini=tit, pe mine
Mie red[-m[.
A fost odat[ un optimist. Nu mai este.

Trag dung[ peste.
Egocentrist, asist
la propria mea ]nmorm`ntare.
Arde o lum`nare.
Se scutur[ o floare.
Miroase a mir ]n cimitir.
Zeie=te,
femeia pe care o iubesc m[ boce=te.
Sar din sicriu,
mi-e team[.
S[ nu mai fiu?
O, mam[!
Ca pe un templu ]mi contemplu morm`ntul.
Nemuritorule, aud, \i-a venit r`ndul!!
Dep[n firul vie\ii ]napoi.

Mor\ii vin dup[ mine convoi.
Oameni din sat de la noi,
fl[m`nzi =i goi.
O jum[tate de sat =i ]nc[ o jum[tate.
Clopotul bate...
S[n[tate, aud, s[n[tate vrem,

de toate avem, neam,
purt[m acela=i hram!
Z`mbesc mor\ii, amar z`mbesc.

Stil clasic, moldovenesc.
Mor\ilor, v[ iubesc!
}ncepe s[ plou[. Tun[ furtun[.

Mor\ii ]n jurul meu se adun[.
Mor\ilor, care etse poezia mea cea mai bun[?
Nu vor s[-mi spun[, r`d.
Mi-e ur`t.
Lum`narea se stinge.
Femeia pe care o iubesc
la pieptul meu se str`nge:
u=or-u=or, ca un fulgu=or...
Dorule-dor...
Ajut[-m[, Doamne, s[ cobor ]n soarte,
pe mine de mine izb[ve=te-m[,
pe mine de mine m[ desparte!
}NGER NEGRU &%
Voi veni!
}nt`lne=te-m[ la gar[:
voi veni, eu voi veni!
}ntr-o var[-prim[var[,
]ntr-o noapte, ]ntr-o zi.
Voi veni cu zi de mìne,

]napoi s[ nu m[ duc:
se ]ntoarce =i un cìne
la st[p`n =i la lan\ug...
De aproape, de departe
voi veni, din leg[m`nt,
dintr-o via\[, dintr-o moarte,
din cuv`nt.
T`n[r poate sau, prea poate,

mo= cu barb[ =i toiag,
cu un car de ani ]n spate
=i ]n suflet cu-n meleag.
Voi veni! S[ fiu acas[,

s[ te-adun la piept,
s[-\i spun:
tu e=ti soarta mea frumoas[,
tu e=ti ]ngerul meu bun!
Muntele credin\ei
M[ gr[besc. Dar nu =tiu unde.

Trec prin via\[ ca un v`nt.
Urc de c`nd m[ =tiu un munte.
N-o fi muntele cel sf`nt?
Care-i scopul? Care-i rostul?

Fug de cine? Fug de ce?
Pentru lauri numai prostul
sare ]n pr[pastie!
M[ opresc... Pentru o clip[.

Trece-o pas[re ]n zbor
=i ]mi face din arip[.
+i m[-mboln[vesc de dor.
Urc din nou acela=i munte.

Trec prin via\[ ca un v`nt.
+i te strig de nu =tiu unde.
+i te pierd de nu =tiu c`nd.
Era ceru-nalt =i-albastru.

Ast[zi cerul e de fum.
R[s[rea pe cer un astru.
Astru-i lacrim[ acum.
}NGER NEGRU &'
Colindam p[dure mare.
A r[mas un plop din ea.
Beam r[coare din izvoare.
Apa nu e cum era.
Ve=nicea un munte-n zare.

Era muntele pe ro\i.
Ne sc[lda un val de mare.
Ne sc[ldam ]n mare to\i.
Aprindeam pe dealuri ruguri.

S-a arat =i deal =i rug.
Aduceam la mas[ struguri.
Pruncii pl`ng dup[ un strug.
Mil[ neagr[ m[ apas[.
M[ ]ncearc[ jale grea:

din Moldova cea frumoas[
numele va r[m`nea?

T[cere
Revin la t[cere.
De aur s[ fie?
Dar e =i de moarte.
Mu\ie. Sclavie.
Revin la sc`nteie.
E muza lehuz[
=i cred ]n idee,
=i nu cred ]n muz[.
Revin la unelte.
Cuv`ntul, condeiul
sunt armele mele.
Nu tremur[ beiul?
Revin la durere.
R[nit[ mo=ia.
}ncepe aici =i acum
Rom`nia.
Revin la speran\[.
Speran\a ne poart[
=i c[tre Luceaf[r,
=i c[tre soart[.
}NGER NEGRU '
Revin la sentin\[.
Se trece =i via\a...
R[m`ne credin\a,
r[m`ne pova\a!
R[m`ne cu dorul,
r[m`ne cu slova,
pe cruce durut,
r[stignit[ Moldova.
Bilan\
}n mici b[t[lii
(ploi de scurt[ durat[)
via\a mi-o risipii
toat[.
Sleit, vl[guit...
(am =i inim[-n piept?)
ob=tescul sf`r=it
]n sf`r=it mi-l a=tept.
De iasc[ poemul. Sentimental.

O fac pe boemul
]n pat de spital.
G`ndacii, ca dracii,
st[p`ni peste tot:
h`rtia, posmagii,
poemele-mi rod.
Vo-ca-le-le miere
le par, aoleu...
S[rmanii, vor piere
c`nd nu voi fi eu!
}NGER NEGRU '!
Vai, aripile
}ncep s[ cred c[ steaua-i de p[m`nt

=i-mi pare r[u c[ nu am o arip[
pe care s-o desfac =i ]ntr-o clip[
s[ zbor la ea mai sprinten ca un g`nd.
Mi-a= lua de-acas[ frunza scuturat[,

o m`n[ de j[ratic mi-a= lua
=i-a= face-un foc la margine de stea,
ca tata, ca bunelul ]n ograd[.
T`rziu de tot, c`nd flac[ra, ]ncet,

se va topi-n cenu=[ =i-n sc`nteie,
mi-a= aminti c[-am fost =i eu poet
=i-a= scrie-un c`ntec pentru o femeie,
un c`ntec de iubire, p[m`ntesc...
Dar vai, aripile numai la ]ngeri cresc!
Cum?
At`ta verde de r[sur[,

at`ta floare de mindal,
at`ta pas[re m[iastr[,
at`ta spargere de val.
At`ta munte cu z[pad[,

at`ta st`nc[ de granit,
at`ta stea r[t[citoare
prin univers nem[rginit!
Dar de sub tot, cu azi =i mìne,

din nic[ieri, din undeva
un nour cre=te =i r[m`ne
]ntunecat la t`mpla mea.
Cum s[ te bucuri de lumin[?

Cum s[ te bucuri de culori,
c`nd ]n at`ta ve=nicie
suntem at`t de muritori!
}NGER NEGRU '#
|arc
R[sare soarele.
Moarte ]nvie.
+i vin cocoarele.
+i nu se scrie.
Joac[ ielele.
Ce armonie!
+i plou[ stelele.
+i nu se scrie.
Frunza (de-aram[)
cade, t`rzie.
Adie-a toamn[.
+i nu se scrie.
P`lpìe soarele,
rece f[clie.
Sun[ z[voarele.
+i nu se scrie.
A=tept o clip[.
A=tept un G`nd.
+i trece clipa.
+i eu nu sunt.
+i c`ntecul
Ah, toate, dar toate,

ah, toate vor trece
=i nu va r[m`ne,
dar nu va r[m`ne,
ah, nu va r[m`ne,
dec`t o sc`nteie abia.
Va trece =i-aceast[ femeie
ce este ca marmura rece,
=i-aceast[ obid[ va trece...
Va trece?
Spasmodic[ bate inima mea...
Un strop, ca un bob, de n[dejde,

un picur, un singur, de rou[,
un g`nd, un cuv`nt,
o gutuie g[lbuie pe ram...
Eu =tiu, eu mai =tiu s[ m[ bucur
de-o frunz[, de-un strugur, de-un flutur,
de luna cea nou[, de ploaia ce plou[,
de steaua polar[ ce sear[ de sear[
pe-o raz[ coboar[
=i-mi bate ]n geam.
}NGER NEGRU '%
M[ doare, ah, doare-m[-doare,
m[ doare iubirea cea mare...
Mi-e dor de-o furtun[ nebun[,
mi-e dor de un c`ntec cinstit.
C`nd toate vor trece,
o, Doamne,
va trece =i c`ntecul oare?
Sau c`ntecul spre nemurire
ne este de zei d[ruit?
APRECIERI
Dumitru Matcovschi nu are probleme legate de form[ =i gen: pentru el

a scrie ]nseamn[ a tr[i. Deci, a fi sincer, a fi ]n stihia sa, a fi copil al firii.
Scrisul este, esen\ialmente, spovedanie, deschidere sufleteasc[, rostire
fiin\ial[.
Cuv`ntul este, la el, ]nfiorat, are ]nc[rc[tura sufleteasc[ =i de aceea fluen\a
]i este asigurat[. Fa\[ de ceea ce fixeaz[ scriitorul are ]ntotdeauna o atitudine
emo\ional[. Fiindc[ este, de fapt, singurul povestitor. Proza =i dramaturgia
sunt tot poezie sub pana lui. Spunem singurul, dar ne gr[bim a preciza
c[ d[m =i de un alt personaj al crea\iei sale: satul cu multe personaje
anonime... Multe din titlurile poeziilor sunt, astfel, nume de oameni concre\i
sau, poate, generalizate. Le citim, prin urmare, ca pe ni=te file de balad[.
Firul acestei m[rturisiri balade=ti nu se ]ntrerupe niciodat[: este continuu
ca un tors, ca un =ir esen\ial ce se desprinde din mai multe =iruri amestecate.
Epicul rùre=te ]ndrum`ndu-se dup[ legile amintirii, adic[ ale timpului
care a fost tr[it =i care a fost dep[=it prin tr[ire.
Tinere\ea e fixat[ cu tot spectacolul e de imagini multicolore, radioase:
Duda cea t`n[r[ seam[n[ cu p[rin\ii ei =i e natural s[ semene, suntem
lega\i cu fir de dor de frunza cea verde, de foaia cea verde care =tie s[
doineasc[ =i s[ fac[ umbr[ \[r`nelor. Anotimpurile-inele r[m`n ]n tulpin[
de pom, pe aceste inele omul ]=i cite=te v`rsta de aur, mai departe urma s[
]nceap[ v`rsta de b[rbat, cu grijile ei p[m`nte=ti, statornice.
}ntr-adev[r, proza =i dramaturgia vor da expresie =i acestei v`rste de
b[rbat care nu mai st[ sub semnul nep[s[rii tinere=ti, ci sub semnul
con=tiin\ei existen\ei unor probleme deosebit de spinoase.
Poetul care scria simple adev[ruri, care ]n=ira cu o deta=at[ senin[tate
]nt`mpl[ri balade=ti din satul lui a resim\it cu toat[ fiin\a nevoia de a se
]ntoarce la neam =i la durere.
+i iat[ ca ]n miezul sentimental al versurilor a ap[rut un nerv al spunerii
mai ap[sate a adev[rului, poetul anun\`ndu-se, energic, ca om al Cet[\ii.
Culoarea purpurie sau chiar ]ntunecat[ a Destinului a p[truns ]n ele, ]n versuri,
VA D ''
=i le-a imprimat o tonalitate dramatic[ =i militant[. Ultimele versuri ale lui
Dumitru Matcovschi cheam[ la demnitate, la con=tiin\[, la ata=ament
sufletesc fa\[ de neam =i fa\[ de valorile Vie\ii: E de os p[m`ntul/ +i de
g`nd/ +i deloc nu este/ De p[m`nt.// E de sens lumina/ +i de scut,/ +i
deloc nu este/ De v[zut.// E de veghe steaua/ +i de cer,/ +i deloc nu este/
De mister.// E de-a fi cuv`ntul/ +i-a tr[i/ +i deloc nu este/ De-a muri.
Mihai CIMPOI, ]n Via\a satului, 21 octombrie, 1989.
Poezia lui Dumitru Matcovschi, ]n mod pragmatic str[in[ mievreriilor

moderne (expresia apar\ine lui Titu Maiorescu), se alimenteaz[ st[ruitor
din sevele bogate ale tradi\iei. Ea este, esen\ialmente, o expresie a unui
strig[t existen\ial, a unei st[ri de nelini=te dramatic[ resim\it[ ]n fa\a
destinului =i, dac[ e s[ vorbim filosofic, a abisului ontologic. Indentific[m,
fire=te, ]n aceast[ marcare sentimental[ =i elegiac[ a versului un substrat
biografic: dup[ cum Goga are, s[ zicem, un suflet vulnerabil de ardelean,
tot astfel Matcovschi are un suflet ]nn[sprit =i totodat[ mioritic-]nseninat
de basarabean.
P[str`nd propor\iile, am putea spune c[ Dumitru Matcovschi ]=i
propune pe alte meridiane =i ]n alt context temporal s[ intoneze o
c`ntare a p[timirii noastre ]n versuri accentuat mesianice peste care se
vars[ lacrima tremurat[ a unui col\ de \ar[ rom`neasc[ ]nstr[inat, vitregit,
b[tut nemilos de v`nturile istoriei. Tonalitatea elegiac[ =i sentimental[, ca
=i cea blasfematorie, ]ncruntat[, care se infiltreaz[ ]n dedesubturile ]nfiorate
ale versurilor, ne vorbesc despre un dramatism organic sau chiar despre un
suflu tragic ardent.
Poetul este situat ]ntre un dincoace =i un dincolo de hotarul existen\ial,
ap[r`ndu-se de amenin\area neantului printr-un sentiment necontraf[cut
al valorilor vie\ii. Plenitudinea tr[irii ]ntregului spectru al acestui sentiment
este salvatoare, este axul fiin\ei poetului deschis[ frumosului, binelui,
sublimului =i ]nchis[ tuturor nonvalorilor. }n acest sens, poezia lui
Matcovschi denot[ un patos etic, justi\iar, deontologic. Lumea se desface
maniheic ]n antinomii bine delimitate.
Leg[tura cu folclorul este una consanguin[, ca la cei mai reprezentativi
poe\i basarabeni, configur`nd un program etic =i estetic care presupune
cultul r[d[cinilor, originilor, solului, casei, pragului =i vetrei. Satul este un
univers rotund, o cetate moral[, o axis mundi care sacralizeaz[ ]ntregul
univers. Infernul e alungat din acest univers al s[n[t[\ii, elementarit[\ii
rustice, stabilit[\ii =i permanen\ei. Rusticitatea are, a=adar, un efect terapeutic,
excluz`nd oboseala inspira\iei, decadentismul boln[vicios, predispozi\ia

fragmentarist[ postmodernist[. Versul se arcuie=te f[r[ eforturi =i artificii
]ntre imn =i desc`ntec, ]ntre afirma\ie =i nega\ie, ]ntre strig[t mesianic =i
=oapt[ l[untric[, ]ntre lacrima exteriorizat[ =i pl`nsul introvertit. Exist[,
dincolo de acest fond impresional, o und[ liric[, izvor`t[ din sentimentul
acut al trecerii ireversibile a timpului, al clipei celei repezi a dragostei.
Dumitru Matcovschi prefer[ balada iar[=i din ra\ionamente etice =i
estetice limpezi. Starea baladesc[ este, ]nainte de toate, profund dramatic[,
colorat-existen\ial[. Obi=nuitul se prelunge=te ]n neobi=nuit, ]n miraculos,
]nt`mpl[rile =i situa\iile sunt puse sub semnul destinului f[r[ ostenta\ie,
legile primare ale firii sunt singurele care dicteaz[ desf[=urarea evenimen\ial[.
A=[ cum remarca Wordsworth ]n prefa\a la Baladele lirice, ]n cadrul
vie\ii umile =i rustice pasiunile esen\iale ale inimii g[sesc un sol mai prielnic
]n care s[ ating[ maturitatea =i vorbesc o limb[ mai simpl[ =i mai viguroas[,
sim\[mintele elementare sunt mai durabile =i se asociaz[ cu formele perene
=i frumoase ale naturii exterioare.
}n aceast[ ]mbinare a elementarului cu complexul st[ farmecul poeziei
lui Dumitru Matcovschi.
Mihai CIMPOI. Prefa\[ la cartea lui Dumitru Matcovschi Capul =i sabia,
Editura Funda\iei Culturale Rom`ne, Bucure=ti, 1993, p.7-9.
Folcloric[ prin factur[ =i baladesc[ prin spirit, lirica lui Dumitru

Matcovschi este una a dezbaterilor etice, a r[spunsurilor =i angaj[rii civice.
Ea atest[ o ]mpletire fericit[ a intimit[\ii (o plachet[ de versuri a autorului,
din 1965, se numea Univers intim) cu deschiderea larg[ spre elementul social.
[...]
Filonul publicistic al acestei poezii nu ]n[bu=[ tr[irea puternic[ a
personajului con=tient de misiunea sa ]n istoria noastr[ de azi =i de mìne.
[...]
Dragostea pentru p[rin\i =i ]n general pentru ]nainta=i, ale c[ror
n[zuin\e, idealuri =i fapte suntem chema\i s[ le continu[m, este o tem[
permanent[ a poetului [...].
De la mam[ provine cuv`ntul matern, o alt[ permanen\[ a universului
tematic matcovschian. }n crea\ia lui Dumitru Matcovschi graiul nostru are
un specific inconfundabil, pe care poezia Limba matern[ ]l red[ prin detalii
concrete =i concludente, ca busuiocul, dorul, doinele, codrii,
balada, mioara, luceaf[rul. Metaforele izvor`nd firesc din textul
alc[tuit din cuvinte neao=e au arom[ folcloric[, merg drept la inima cititorului
VA D !
]ndr[gostit de tot ce e al nostru, frumos =i nemuritor. Limba matern[, ca
floarea etern[/ De busuioc =i de dor / Dor de \[r`ne, de doine b[tr`ne,/
De fream[tul codrilor e aceea care ne adun[ cu soare =i lun[,/ Cu viitor
=i trecut / Frunz[ de laur b[tut[ ]n aur/ De-un me=ter necunoscut.
Poetul recurge la asocia\ii nea=teptat de rodnice ]n context, care sporesc
enorm expresivitatea imaginilor sale: Limb[ de pìne, de neam ce r`m[ne,/
Cas[ cu mas[ ]n prag./ C`nt[ =i pl`nge, c`nd roua o fr`nge,/ Ramura verde
de fag. Chiar reluarea primei strofe, ]n finalul poeziei, sugereaz[ d[inuirea
]n timp, continuarea fiin\[rii =i evolu\iei limbii floare etern[ [...].
Dumitru Matcovschi simte p`n[ la durere nevoia noastr[ de r[d[cini,
aceasta fiind ]n concep\ia lui una dintre ideile care nu trebuie nicidecum
tr[date [...].
Glorificarea inspirat[ a omului cu r[d[cini ]nfipte ad`nc ]n humele
str[mo=e=ti ]l duce pe Dumitru Matcovschi la elogierea inspirat[ a plaiului
natal, a istoriei =i vitejiei str[bunilor =i a altor realit[\i ]n afara c[rora nu
exist[ neamul. Poet patriot, autorul se dest[inuie ca o parte constituent[ a
p[m`ntului acesta =i a istoriei lui, de care ]l leag[ ad`ncile =i ve=nic lucr[toarele
r[d[cini [...].
Poetul ]=i aduce contribu\ia la procesul, deloc simplu, mai ales ]n cazul
unor concet[\eni pasivi, indiferen\i =i chiar refractari la ideea na\ional[, de
con=tientizare a r[d[cinilor noastre =i a misiunii ce ne revine pe acest
p[m`nt. [...]
Succesele de crea\ie ale autorului ]=i au explica\ia =i ]n dragostea pentru
cuv`nt, m[rturisit[ de el ]ntr-o inspirat[ profesiune de credin\[ intitulat[
Cuv`ntul. Convingerea scriitorului e c[ la ]nceput a fost cuv`ntul/ +i de
aceea ]n cuv`nt/ A-nc[put, rotund, p[m`ntul/ Fir de mac =i fir de g`nd.
Dumnezeu e, ]n concep\ia lui Dumitru Matcovschi, fiin\a suprem[ care
dac[ este, este-anume/ }n cuv`ntul care-l spui.
Tocmai =i numai! o atare ]n\elegere a cuv`ntului ca element principal
al textului literar poate favoriza o adev[rat[ art[ a cuv`ntului.
To\i vorbitorii unei limbi trebuie s[ se ]nchine ]n fa\a cuv`ntului matern
ca ]n fa\a lui Dumnezeu, dar ]n primul r`nd =i mai cu seam[ este chemat s[
fac[ acest lucru scriitorul [...].
Ion CIOCANU, Literatura rom`n[ din Republica Moldova (scriitori inclu=i
]n programele de ]nv[\[m`nt), ]n revista Limba Rom`n[, nr. 5, 1997.
}n pofida procustianismului editorial ce a b`ntuit pe la noi decenii la
r`nd, ]ncep`nd cu voluma=ul de debut Maci ]n rou[ (1963), Dumitru
Matcovschi ne-a oferit pagini vrednice de a fi recitite. Fire=te, =i crea\ia sa

poart[ ]nsemnele scrijelate ale diferitelor constr`ngeri extraliterare, ale
suspiciunilor =i ne]n\elegerilor, ale brutalelor amestecuri din partea
potenta\ilor vremii sau a lacheilor ideologici supravigilen\i. Mai mult ca
at`t, dimpreun[ cu opera a avut de suferit ]nsu=i autorul ei: ]n urma
presiunilor proletcultiste, Dumitru Matcovschi este nevoit s[ p[r[seasc[
postul de redactor-=ef adjunct al s[pt[m`nalului de odinioar[ Cultura; i
se d[ sub ghilotina editorial[ un volum de versuri; fa\[ de numele s[u este
aplicat[ o uitare organizat[, convenabil[ in=ilor de la pupitrul de diriguire
(h[r\uire) a artei =i literaturii, in=i care ]ncurajau doar maculatura cultural[,
textele sl[b[noage fabricate de autori dolofani de prea bine material
ob\inut drept recompens[ pentru la=itate =i tr[dare de ideal... Fiind nevoit
de a se retrage pe un timp din aria activ[ a vie\ii publice, Dumitru Matcovschi
a realizat lucr[ri ce i se p[reau =i necesare, =i compatibile cu programul s[u
de artist =i cet[\ean, printre ele ]nscriindu-se =i traducerile din crea\ia marelui
poet francez Guillaume Apollinaire. }ntr-o formul[ sumar[, am putea spune
c[ ]n timpurile de restri=te Dumitru Matcovschi era printre personalit[\ile
care ]nv[\au discreta, ]n t[cere lucr[toarea cultur[ a demnei supravie\uiri
artistice personale ]ntru generala supravei\uire a culturii veritabile,
nesimplific`nd adev[rul, ci lupt`nd, fie =i oarecum retra=i, pentru men\inrea
integrit[\ii acestuia.
Ast[zi, c`nd avem ]n fa\[ c[r\ile de poezie elaborate ]n orizonturi
stilistice aproape unitare, precum =i diversele lucr[ri lansate de pe pistele
altor genuri (proz[, dramaturgie, eseistic[, jurnalistic[, traduceri), ne vine
u=or s[ constat[m c[ Dumitru Matcovschi ]ntruchipeaz[ un poet multiplex,
r[sp`ndit ]n mai multe activit[\i, rotindu-se pe orbita Diferitului, vorba
anticului Platon; este autorul unei crea\ii compozite, nediminuate ]ns[ ca
nivel anume de diversitatea ei, adic[, e scriitorul la el acas[ ]n toate
genurile pe care le practic[. Dimpreun[ cu Eduard Galetano colegul nostru
ar avea dreptul s[ afirme: Nu cred ]n limitele trasate ]ntre genuri de gr[nicerii
literari.
Leo BUTNARU, ]n revista Moldova, nr. 10, 1989.
Am avut =ansa de a fi prezent, la 16 ianuarie 1989, la Chi=in[u... Atunci
Leonida Lari mi-a oferit revista Nistru ]n care, pentru prima dat[ de la
r[zboi ]ncoace, cineva a avut curajul s[ publice marea Doin[ eminescian[.
Acel om de curaj =i ]nd`rjire era Dumitru Matcovschi. Pentru aceast[ fapt[,
pentru toate faptele sale de istorie, de limb[, de na\ie, peste doar c`teva
VA D !!
luni, ]n mai, c`nd liliacul ]nflore=te =i c`nd cire=ele, c`ntate de el, ]nro=eau,
avea s[ pl[teasc[ scump, aproape cu via\a. Un accident, ]n condi\ii ]nc[
neelucidate, pe =oseaua spre S`ngera, i-a despicat trupul, arunc`ndu-i s`ngele,
]nching`ndu-i inima. Era ]n mai 1989, la dou[ s[pt[m`ni dup[ Pa=te; =i s-
a ]nt`mplat un adev[rat miracol: min\ile =i inimile medicilor l-au readus
din moarte, l-au redat vie\ii. Nu am putut vedea cu ochii, dar mi-am ]nchipuit
curtea spitalului din Chi=in[u ciorchine de omenet, mai cu seam[ de tineri,
c`nt`ndu-i c`ntecele, de aceast[ nou[ ]nviere, cu lum`n[ri aprinse,
priveghindu-i p`lpìrea de via\[ =i oprindu-se din c`ntat c`nd Dumitru
Matcovschi adormea...
Din cea dintì clip[ Dumitru Matcovschi mi s-a p[rut cobor`t din
Morome\ii lui Marin Preda, dac[ nu chiar un frate mai mic al prozatorului de
la Sili=tea Gume=ti, ]n c`mpia Dun[rii. Matcovschi vine dintr-o a=ezare tot
cu dou[ nume, din Vadu-Ra=cov de la Nistru, =i, pe c`t l-am cunoscut pe
Marin Preda, am convingerea c[, dac[ s-ar fi ]nt`lnit cu Dumitru Matcovschi,
s-ar fi sim\it la fel de bine ca ]n Poiana lui Iocan.
Mai t`rziu, citind poemele lui Dumitru Matcovschi, mi-am dat seama
c[ o anume apropiere se poate face =i ]ntre oameni, =i ]n g`ndirea lor. +i
poate c[ nu at`t ]n proz[, dar exist[ cel pu\in dou[ poeme, mai degrab[
balade ale scriitorului de la Chi=in[u care sunt smulse parc[ din lumea \[ranilor
lui Preda. Una este C`ntec de ve=nicie, din volumul Melodica (1971). Ne
permitem s[ transpunem ]n proz[ versurile lui Dumitru Matcovschi, pentru
a ne deslu=i mai bine g`ndul:
Anii, s[ fie o sut[ b[tut[, l-au legat ]n toamna aceasta de pat, str`ns, ca
pe un ho\, s[ nu mai poat[ fugi de ei niciodat([). C`nd era fl[c[u, spun
oamenii, a ridicat o piatr[ de moar[. Parc[ mai ieri a fost, parc[ mai odi-
nioar[. Vremea a=a-i, pung[ spart[ azi plin[, mìne de=art[, vine =i se
duce, se duce =i vine, stavil[ nu-i mai pui. E o rud[ a nim[nui! +i chiar dac[
mai ]ncearc[ cineva s[-i pun[, acesta nu-i el; ]n\elege: =i-a tr[it traiul, =i-a
m`ncat m[laiul. +ade culcat ]n pat, nemi=cat. Azi-mìne moartea numaidec`t
o s[ vin[. Deschide-\i u=ile, ferestrele! Mai mult Soare, mai mult[ Lumin[!
Soarele intr[-n cas[, casa-i mai luminoas[. Ochii lui ard, ad`nc. Poate r`d,
poate pl`ng.
Cine-i acolo, Tincu\[, tu?
Eu, Toadere, eu... Azi diminea\[-am trecut pe la pia\[ =i-am cump[rat
vin pentru ]nmorm`ntare...
Umple, femeie, dou[ pahare =i d[-te mai l`ng[ mine, s[ ne desp[r\im
cum se cuvine.
Tincu\a umple paharele. Parc[-au l[crimat cocoarele c`nd au plecat.

Vinu-i ca untdelemnul, curat. Paharele se g[sesc =i se ciocnesc. Ochii se
]nt`lnesc =i se privesc.
R[mì cu bine, Tincu\[, c[ eu voi s[ plec!
+i te duci, Toadere, =i eu te petrec...
S[ ai grij[ de cas[, femeie, tu!
De toate-am s[ am de-acu!
Coboar[ sicriul din pod, Tincu\[!
Mai a=teapt[-olecu\[!
Ast[ noaptea-nghe\at p[m`ntul, cine-o s[-mi sape morm`ntul?
Poate c[ o anume cobor`re din Morome\ii =i din Marin Preda ]nsu=i,
fa\[ de care niciodat[ n-o s[-mi m`ntui obliga\iile morale pe care le am, m-
au apropiat at`t de mult de Dumitru Matcovschi. Dar, f[r[ ]ndoial[, mai
]ntì m-a impresionat credin\a cu care poetul basarabean se zbate ]n versuri
spre lumina P[s[rii m[iastre. Ca =i ea Matcovschi trebuia s[ se rearunce
]n zbor...
Dumitru Matcovschi este un scriitor complex =i tendin\a lui a fost s[
devin[ un creator total de literatur[. Iat[ de ce, paralel cu versurile, s-a
manifestat =i ca prozator, =i ca dramaturg, =i ca eseist, =i ca scriitor pentru
copii...
Pl[mada liric[ a lui Dumitru Matcovschi este parte integrant[ a poeziei
basarabene din ultimele dou[ decenii, ]n lupta de mare acuitate, dar =i
fine\e pentru neder[d[cinare, pentru p[m`ntul, casa p[rinteasc[, limba,
neamul, ]n ultimii ani venind con=tiin\a de \ar[, drapelul tricolor,
suveranitatea, independen\a...
[...] Cu poema care deschide volumul Patria, Poetul =i Balada (=i s[
accentu[m anul, care este 1981!) Dumitru Matcovschi deschide o clar[
fereastr[ de suflet =i de expresie existen\a p[m`ntului basarabean la
margine veche de \ar[. Nu zice ]nc[ Basarabia, ci Moldova, dar ea
tr[ie=te ]n veghea de dor a feciorilor ei, ]n limba ei, c[ci un c`ntec de
harpe purific[ grai str[mo=esc. Contextul este grandios istoric, angrenat
]n trecut, ]n mit, ]n spiritualitate, ]n rom`nism f[r[ s[ fie folosit acest
cuv`nt:
Din talp[ aici mi-au crescut r[d[cini seculare,
]n jos mi-au crescut, ]n balad[ =i-n lut de morm`nt.
De nuc r[d[cinile =i de stejar secular la hotare,
pe care ]ncearc[ de-l smulge
f[r[-a str[mute B[tr`nul P[m`nt.
VA D !#
Subtextul este limpede: nu se poate smulge (str[muta) P[m`ntul
sf`nt, scris cu liter[ mare, spre nici o alt[ \ar[. }nc[ o dat[, suntem ]n anul
1981, ]n epoca Brejnev-Bodiul!
[...] Ceea ce adun[, ]ntr-un tot de sim\ire, ]ntreaga liric[ a lui Dumitru
Matcovschi este cugetul =i expresia dorului. Nici un alt poet contemporan
de limb[ rom`n[ nu a revenit la obsesia dorului, duc`nd-o mai departe, ]n
poezie, ca el, re]nviind substan\a popular[ dintì =i oferindu-i dimensiuni
moderne. Scrie poetul singur, ]nc[ ]n 1971:
Cine poate s[ tr[iasc[
f[r[ c`ntec, f[r[ dor
]n \ar[ moldoveneasc[?
a=ez`nd un motto esen\ial dintr-un c`ntec popular, la poezia }nt`lnire cu
p[rin\ii: Dor de mam[, dor de tat[, dor de nucul de la poart[.
Readus aproape ]n fiecare poem[, dorul cap[t[ cele mai profunde =i
nea=teptate ]nf[\i=[ri, de la vom ciocni, p`n[ la fund, cu dor la fascinanta
imagine a des[v`r=irii cu dor de luceferi str[buni =i de stele.
Spre a convinge, Dumitru Matcovschi este un poet al simplit[\ii, al
stilului deschis, nud, folclorizant, sf[tos, uneori inegal, atunci c`nd se
declan=eaz[, peste toat[ starea de tensiune curent[, c`te o metafor[ nea=teptat[.
}i lipsesc zorzoanele, nu are vreme pentru ele, nu-i convin ]n necesitatea
deliberat[ de a convinge exprim`nd purele adev[ruri. Senin[tatea =i armonia
universal[ ar fi fost caracteristicile sale dac[ problema Basarabiei nu i-ar fi
deschis nervii spre o acut[ sete de ]mplinire na\ional[. Aceast[ stare se
exprim[ dur, pietros, de=i iriz[rile viitorului dau sclipiri diamantine.
Victor CR{CIUN. Din prefa\a la volumul lui Dumitru Matcovschi
Floare-Basarabie, Casa Editorial[, Aveona, Bucure=ti, 1992.
Axa programului poetic al lui Dumitru Matcovschi a fost =i a r[mas

simplitatea, m[sura, echilibrul, armonia interioar[, definit[ de intui\ia
organic[ a complexit[\ii tr[irilor umane. O alt[ caracteristic[ a poeziei lui
este muzicalitatea sugestiv[, alimentat[ de incanta\ia cuvintelor, de
aranjamentul lor ]n fraza poetic[, nu ]nt`mpl[tor autorul ]=i concepe multe
texte ca pe ni=te c`ntece ...Poezia lui Dumitru Matcovschi e o crea\ie ancorat[
]n tradi\ie.

[...] Poetul are verv[ =i spontaneitate, g`nde=te ca un om modern, iar

tradi\ionalismul lui (agresiv!) vine nu din ereditatea sa etno-folcloric[, ci
dintr-o pozi\ie de via\[ =i de crea\ie adoptat[ ]n mod con=tient: poetul se
vrea =i este exponent al spiritualit[\ii rom`ne=ti.
Eliza BOTEZATU, ]n Literatura =i arta, 27 noiembrie, 1997.
Martir al Rom`nismului, preot =i profet, Dumitru Matcovschi (n.

1939) este scriitorul basarabean care, de peste trei decenii, arde ca o lum`nare
pe altarul cuv`ntului ce exprim[ adev[rul, ]n c[utarea drept[\ii Neamului
s[u, ]n c[utarea ]ndrept[rii unui destin vitreg, ]n c[utarea identit[\ii unui
p[m`nt de floare =i lacrim[. C`nd ]n lume poezia moare, sub pana unor
creatori de la r[d[cin[ =i izvor magia cuv`ntului re]nvie, electrizeaz[ mesele,
d[ speran\e, creeaz[ o atmosfer[ de s[rb[toare =i flac[r[, ]mb[rb[teaz[,
]ns[n[to=e=te sufletul =i, mai ales, revigoreaz[ credin\a ]n poet =i-n puterea
cuv`ntului scris, rostit sau c`ntat.
Crea\ia poetic[ a lui Dumitru Matcovschi se ]nscrie ]ntr-un tradi\io-
nalism autohton, ]n care metafora =i imaginile converg ]ntru crearea unui
mit, acela al Basarabiei Rom`ne=ti, de o puritate =i o frumuse\e desprinse
parc[ din Gr[dinile Raiului, ]n care, copil, poetul nostru a zburat fericit.
Uimitoare prin simple\ea exprim[rii, prin ritmul emotiv in crescendo, prin
simbolistica arderii interioare, prin fluxul cosmic integrat unei vie\i limitate
la un spa\iu de dor, versurile lui Dumitru Matcovschi sunt c`ntece obsesive,
atinse de aripa unui ]nger al speran\ei, sunt figura\ii incandescente ale
personan\elor spa\iului mioritic, sunt ipostaze ale suferin\ei, ale t[cerii =i
ale revoltei, uneori stranii transpuneri lirice ale miracolelor simple din
natur[, alteori vaste descrip\ii ale universului rural, sau st[ri compensatorii
ale unei somnolen\e =i ale unor refugii din timp, condamnate de verbul
incisiv al poetului-profet, care-=i vede ]mplinirea uman[ =i artistic[ ]n
]mplinirea dezideratelor Neamului s[u. Chiar =i iubirea pentru \ar[, p[rin\i,
so\ie, copii, prezent[ mai ales ]n Imne =i Blesteme sufer[ o muta\ie, ea
prinz`nd o anume aur[ de istoricitate, dar =i de smerenie, de=i poetul
nostru este =i el om din carne =i s`nge =i sentimentele lui nu sunt ocolite de
intense senza\ii.
Din genera\ia 60, a lui Nichita =i P[unescu, Blandiana =i Cezar Baltag,
Constan\a Buzea =i Ioan Alexandru, Grigore Vieru =i Gabriela Melinescu,
Ion Gheorghe =i Gheorghe Tomozei, Dumitru Matcovschi impune prin
sinceritate, candoare frust[, prin for\a limbajului pur, nealterat, prin
VA D !%
vitalitatea =i sugestivitatea acestuia, prin delicate\ea sau viforul tr[irilor
(sentimentelor), prin func\ionalitatea poeziei pe care o cultiv[, poezie cu
certe afinit[\i folclorice, cu Eminescu =i Goga.
Lucian STEIA, ]n cotidianul Cri=ana (Oradea), 19 octombrie 1991.
Republicat ]n Moldova suveran[, 21 ianuarie, 1992.
[...] Poetul nu se situeaz[ de partea unei beatitudini gratuite, nu creaz[
pentru sine, ci e urm[rit, ]n primul r`nd, de interesul omului contemporan,
de multele caverne dureroase =i ireversibile ale istoriei neamului, dar =i a
spectrului contradictoriu al lumii moderne. De aici =i pun\ile comunicabile
ale unei asemenea poezii, ce ne sunt aruncate de c[tre creator f[r[ nici o
umbr[ de echivoc: Am avut prieteni =i du=mani, fire=te!/ N-am tr[dat pe
nimeni, Doamne m[ p[ze=te!/ M-au tr[dat pe mine. Cine nu se =tie./ M-
am ]ntors acas[ tot la poezie./ Nim[nui vreodat[ nu m-am pl`ns de via\[,/
Adev[rul, sf`ntul, l-am privit ]n fa\[./ Ce-am avut a spune, am spus sus =i
tare,/ Ca un ori=icine, ca un fiecare./ Am iubit femeie niciodat[ sclav[,/|ara
=i p[m`ntul, limba mea moldav[,/ Am tr[it cu lumea, l`ng[ sor[, frate./ N-am
r`vnit nici lauri, nici eternitate (Armindeni).
Aceast[ splendid[ poezie-manifest din placheta Armonii (care poate
fi considerat[ =i drept o ars poetica) nu e nici pe departe unica ]n c[r\ile lui
Dumitru Matcovschi. Apel, Va fi ca mìne, }ngerii ro=ii, Datorie, Vigilentul,
Impostorii, Epoc[, Pigmei, O, fir de mac, Blestem, Cameleonii, Grelele p[cate,
Gurmanzii, P[cal[, Cotcarii =. a. sunt doar un buchet de flori din poezia de
ieri, de azi =i de ultim[ or[ a lui Dumitru Matcovschi, care, grupat[ tematic
=i din punct de vedere socio-estetic, constituie un act artistic de o mare =i
generoas[ ]ndr[zneal[. E, cu alte cuvinte, o poezie sintetizatoare, ce cre=te
din ]n[untru =i se ]nal\[ ]nafar[. +i aceasta, oric`t de uimitor ar fi, se realizeaz[
cu cele mai simple mijloace prozodice. Fiindc[ dominator (=i hot[r`tor!)
este sentimentul fierbinte, tr[irea vulcanic[ a ideii.
Dumitru Matcovschi-poetul c`nt[ despre o dureroas[ dragoste curat[
de via\[ =i de neam, =i face lucrul acesta cu credin\a: Am ales cuvinte simple
din cuvinte,/ Sufletul ]n ele mi-am turnat, fierbinte. Un asemenea distih,
doar unul singur, define=te permanenta lui tendin\[ de a echilibra frumuse\ea
=i m[re\ia dramatic[ a lucrurilor, a existen\ei (deci =i a destinului!) printr-o
infuzie de idealuri =i vise proiectate pe un orizont al nostru, ]ntr-un spa\iu
concret =i ]ntr-un timp precis.
Vasile NASTASIU, ]n Moldova Socialist[, 20 octombrie, 1989.
Devenind de la o carte la alta unul dintre cei mai populari scriitori ai

Basarbiei postbelice, Dumitru Matcovschi r[m`ne ]n poezia sa fidel
propriului stil, pe care =i l-a cultivat cu r[bdare =i responsabilitate ]ntr-o
vreme c`nd a lucrat ]n interiorul limbii rom`ne; a potrivi cuvintele red`ndu-
le str[lucirea originar[, ]nsemna s[ contribui la salvarea fiin\ei na\ionale. S-
ar zice c[ la noi limba rom`n[ ]n timpurile cele mai grele =i-a n[scocit exact
poe\ii de care avea nevoie pentru a d[inui. C`nd m[cinat[ de am[r[ciune =i
m`nie, c`nd acaparat[ de-un lirism molipsitor, venind ]n unison cu buna
tradi\ie a poe\ilor ardeleni, poezia lui Dumitru Matcovschi are ce spune =i,
]n consecin\[, are cine s-o asculte. Multe din poeziile sale au ajuns s[ fie
c`ntate, auditoriul lor dep[=indu-l mult pe cel din s[lile de bibliotec[ =i
aulele universitare. Acest volum selectiv nu-i dec`t ]nc[ o confirmare a
rezisten\ei Poeziei ]n timp.
Nicolae POPA. Prezentare pe coperta a 4-a a c[r\ii lui Dumitru Matcovschi
Pomul materiei, Editura Uniunii Scriitorilor, Chi=in[u, 1996.
Dumitru Matcovschi este un poet autentic =i, prin demnitatea =i

suferin\a lui, un simbol al Basarabiei. Alegerea lui ]n Academia Moldovei
mi se pare un act de justi\ie. Unul din acele semne de recunoa=tere pe care
creatorul trebuie s[ le primeasc[...
Eugen SIMION, ]n Literatura =i Arta, 21 decembrie, 1995.
CUPRINS
Tabel cronologic ............................. 3 Datorie ...................................... 50

Mo=tenitorii .............................. 51
VAD Sem[n[tori ................................ 54
Alb =i negru ................................ 8 R[d[cini (1) ............................... 56
Pomul materiei ......................... 10 R[d[cini (2) ............................... 59
Greu ........................................... 11 Cerul t[u, Moldov[ .................. 60
C`ntec b[tr`nesc ...................... 13 Christos a ]nviat ....................... 61
Destin ....................................... 14 }ntreab[-m[ .............................. 62
Terra incognita ......................... 15 Viceversa ................................... 64
Cruce putrezit[ ......................... 16 Inima ......................................... 66
Pe de-a-ndoaselea ..................... 19 Spasm ........................................ 67
Bl`nd ......................................... 21 }ngerii ro=ii ............................... 69
Basarabia ................................... 22 |ara dorului .............................. 71
Crescut ]n suflet ........................ 24 De la Putna mai ]ncoace .......... 72
Aici ............................................ 26 D[ruie=te, Doamne sfinte ....... 75
Neagr[ furtun[ .......................... 27
Apa Nistrului ............................ 29 AXA
Dor ............................................ 31
Om ............................................ 78
Doina ........................................ 33
Chemarea zeilor ........................ 36 Bluf ............................................ 79
Ziditorul ................................... 38 Omule, de ce-ai t[cut? .............. 81
Alba-Iulia .................................. 40 Microcosm ................................ 82
+i Rom`nia ................................ 41 Stan\e ........................................ 84
Bun[ diminea\a, Moarte .......... 43 Omul negru ............................... 89
Murea pe scen[ cineva .............. 45 Chiar pas[rea ............................. 90
Dorule, s[ nu-mi mai spui ....... 46 R[t[ci\i ...................................... 91
Monstru .................................... 47 Axa ............................................ 92
FRUMO+I CA SFIN|II Epigoni ................................... 146

P[rin\ii ....................................... 94 Aniversare ............................... 148
Copil[rie .................................... 98 Lucruri stranii .......................... 151
Mama ...................................... 100 Eterna carte ............................. 154
Dou[ toamne .......................... 101 Balad[ cu Petru Zadnipru ...... 156
Om-pom ................................. 103 Balad[ cu Grue ....................... 159
Inim[ de mam[ ...................... 104 P[rinte al limbii noastre ......... 162
Mam[, iart[-m[ ....................... 106 Buda adormit .......................... 164
Rug[ciune ................................ 108 Pribeag, Neculce ..................... 165
Va fi ca mìne .......................... 109 B[tr`nul tei .............................. 166
Eu am c`ntat ........................... 111
Eu nu sunt pas[re .................. 113 CHEIA SOL
Pìnea noastr[ cea de toate zilele S[rut, femeie, m`na ta ............ 170
114 Duminica verde ...................... 173
Chi=in[ul meu cel mic ............ 175
CUV~NTUL SUFLET Puii mamei, pui ....................... 177
Pomul sf`nt ............................ 119 Via\a ........................................ 179
Limba matern[ ....................... 120 Abecedarul .............................. 180
Sf`nt, cuv`ntul ........................ 122 Ap[r[-m[, frunz[ de tei ......... 181
}nger de paz[ .......................... 123 Bucura\i-v[ .............................. 182
Apel ......................................... 124 Doar femeia ............................ 184
Cu limba noastr[ .................... 125 Tangoul bunelor speran\e ..... 186
Clip[ ve=nic[ ........................... 126 Pomul vie\ii ............................. 187
Masa t[cerii ............................. 127 Revenire .................................. 188
Adev[ruri simple .................... 128 }nve=nice=te-m[ ..................... 189
Impostorii .............................. 129 Ast[ var[ la Soroca ................. 191
Aici departe ............................. 132 Lacrim[ amar[ ......................... 192
Luceaf[rul ................................ 133 V`zdoaga ................................ 193
Unde e=ti, bade Mihai ............ 134 C`ntecul moldovenesc ........... 194
Postum, soarele ...................... 135 Chipul t[u ............................... 196
Acolo ...................................... 137 Maria ....................................... 198
Stejarul ..................................... 138 Nunta de argint ...................... 199
Iluzie ....................................... 139 Cu numele t[u ......................... 201
Glos[ ]n metru Eminescian .. 141 C`ntec de leag[n ..................... 203
Dragostea poetului ................. 144 Balad[ cu Fimca L[utarul ....... 205
VA D !
P[dure verde, p[dure deas[ ... 208 Absurd .................................... 252
Cheia sol ................................. 209 Nervii ...................................... 253
Of ............................................ 211 }nger negru ............................. 255
Singur ...................................... 257
HORA MARE Corb ........................................ 258
Are tata dou[ fete ................... 214 V`rtej ....................................... 260
Busuioc ................................... 216 Nepoe\i, noi ........................... 261
P[durarul ................................. 217 Treizeci de-argin\i ................... 262
Melcii ....................................... 218 Str[in ....................................... 264
Frunzele .................................. 219 Lacrim[ .................................... 265
Hai la flori ............................... 220 Hora Unirii ............................. 266
Greiera=ul Puiu ....................... 221 Clepsidr[ ................................. 268
Hora mare ............................... 222 Sinuciga=ul .............................. 270
Toamna la bunelul .................. 224 Via\[-nevia\[ ........................... 271
O furnic[ mititic[ ................... 225 }n loc de epilog ...................... 272
Ur[tori ..................................... 226 H[u, hau .................................. 274
Cump[r, cine vinde? .............. 227 Scrisoare mamei ...................... 275
Clopo\el .................................. 229 }nfr`nt ..................................... 277
Noi, b[ie\ii .............................. 230 Muritor .................................... 278
Ora\ie ...................................... 231 Rim[ ........................................ 279
Tragicomedie .......................... 280
}NGER NEGRU Nici o muz[ ............................ 282
Negru, slut .............................. 234 Hat`r ....................................... 283
Stare ......................................... 236 Mor\ilor, v[ iubesc ................. 285
Poezie, tiranie ......................... 238 Voi veni! .................................. 287
Pegas de pripas ....................... 239 Muntele credin\ei ................... 288
Vacan\[ .................................... 240 T[cere ...................................... 290
Necaz ...................................... 242 Bilan\ ....................................... 292
Pustietate cu pot[i .................. 243 Vai, aripile ............................... 293
+i numai .................................. 245 Cum? ....................................... 294
Crochiu ................................... 247 |arc .......................................... 295
Bun[ seara ............................... 248 +i c`ntecul ............................... 296
Proscri=i .................................. 249
Furnici ..................................... 250 Aprecieri ................................... 298
BIBLIOTECA +COLARULUI
D U M I T R U M AT C OV S C H I
VAD
Poezii
Ap[rut: 1998. Coli tipar: 13,65. Coli editoriale: 14,58
GRUPUL EDITORIAL LITERA
str. B. P. Hasdeu, nr. 2, Chi=in[u, MD 2005, Republica Moldova
Editor: Anatol Vidra=cu
Redactor: Arcadie Suceveanu
Corector: Elena Florea
Tehnoredactor: Cristina Rusu
Operator: Ion Haid[u
Tiparul executat sub comanda nr.
Combinatul Poligrafic, str. Mitropolit Petru Movil[, nr. 35,
Chi=in[u, MD 2004, Republica Moldova
Departamentul Edituri, Poligrafie =i Comer\ul cu C[r\i

Dumitru Matcovschi

Uploaded by

Document Information

Copyright

Available Formats

Share this document

Share or Embed Document

Sharing Options

Did you find this document useful?

Is this content inappropriate?

Copyright:

Available Formats

Dumitru Matcovschi

Uploaded by

Copyright:

Available Formats

BIBLIOTECA  ªCOLARULUI

Coperta: Isai C`rmu

ISBN 9975741525 © LITERA, 1998

1939 20 octombrie }n comuna Vadu-Ra=cov, jude\ul Soroca, se na=te Dumi-

1970 Este eliberat din post, trimis la munca de crea\ie.

Valentin M`nd`canu =i-au f[cut datoria de rom`ni...

Alb[ mi-i noaptea

Sprijinu-mi fruntea ]n palm[ =i tac:

Negru-i v[zduhul pe care-l respir,

Cea mai frumoas[ poveste,

Clatin[, bl`nd ]l clatin[

Lupt[, o ve=nic[ lupt[,

Greu s[ lup\i cu pro=tii

+i-am crescut un biet stejar

Am slujit st[p`n bogat 

Cel bogat c[ e bogat

Cel str[in, c[ e str[in,

Noroc c[ m[ =tiu stejar

Cine-a vrut s[-mpart[-n dou[

Stropul de rou[ s-a risipit.

Stropul de rou[ s-a-mpr[=tiat.

Este un loc. Mai este. Cel mai sf`nt.

Este un loc. Mai este. Ca un dar.

Este un loc. Mai este. Chiar v`ndut.

Este un loc. Mai este. P[timit.

Am crezut! De ce-am crezut!

2 Dumitru Matcovschi. Vad

Dar =i umbra mea

Fug =i eu. De lume fug:

Seam[n gr`u, culeg pelin,

Ninge ploaie, plou[ nea,

Imne scrii, blesteme scriu,

}nger negru, demon blond,

Taci =i faci. Nu tac, nu fac,

R`de \a\a, pruncii mor,

Muzica  Mihai Dolgan

Avem un nuc =i-i verde,

Trecut[ prin foc =i prin sabie,

Crescut ]n suflet un p[m`nt.

}n el se-arunc[ bob m[=cat.

Aici sunt toate pentru noi

Aici e Soarele str[bun

E nucul de la poart[ bl`nd

E bl`nd[ casa cu pridvor

Neagr[ furtun[ b`ntuie, bezmetic[.

Nu poart[ nume, nu mai poart[ nume

Ca Piatra Morii! Negre pajuri zboar[ 

Eu s`nt, mai s`nt, dar parc[ nu mai s`nt.

+i intr[ greu sicriile-n p[m`nt,

Acest p[m`nt! Acest preasf`nt p[m`nt!

+i Buga, clopotul cel mare, nu mai bate,

Apa Nistrului cea mare,

Era limpede ca roua,

Pas[rea oprea din zboru,

Curge tulbure =i-n valuri,

+i mai curge printre stele,

Nistrule, pe malul t[u

Ap[ mare ne desparte.

Ap[ mare =i ad`nc[

Cine-aude, cine vede?

Apele r`ului, domoale,

ca mierea, dulce =i greu.

C`nd i-a fost mai bine,

Doin[ tu, doini\[,

BIBLIOTECA ªCOLARULUI

ISBN 9975741525 © LITERA, 1998

1970 Este eliberat din post, trimis la munca de crea\ie.

Am slujit st[p`n bogat

Muzica Mihai Dolgan

Ca Piatra Morii! Negre pajuri zboar[

Pe malul Nistrului r[zboi, dezm[\ cu st`rvuri,

Pe malul Prutului pavilion ]n bern[,

+i mucoasa lum`nare

Un foarte bun actor murea

Muzica Dumitru Gheorghi\[