INFLUENTA EMISIUNILOR TV ASUPRA COMPORTAMENTULUI

VIOLENT AL ELEVILOR

Tot mai mulţi psihologi si sociologi subliniază faptul ca mijloacele de

comunicare in masa, prin conţinutul neadecvat pe care îl promovează uneori, pot
propaga in rândul elevilor, atitudini antisociale.
Mass-media este considerata alături de consumul de alcool si droguri, un
factor de risc in manifestarea violentei.
Cercetătorii au ajuns la concluzia ca minorii si tinerii expuşi masiv la
programe violente sunt cei mai înclinaţi la comportamente violente, la teama si
insecuritate sau la desensibilizare.
Conform cercetării efectuate de Consiliul Naţional al Audiovizualului din
România, 57% din video-clipurile publicitare pentru lansarea de albume de
muzica conţin violenta. In programele de televiziune din România primul loc
este deţinut de violenta fizica urmata de cea verbala.
Muzica difuzata prin intermediul unor posturi de televiziune si radio
poate incita la violenta, de cele mai multe ori autorii acestor cântece inspirându-
se din realitate si anume din violenta întâlnitã in mediul in care trăiesc. Unii elevi
îşi însuşesc astfel un mod de a trai, considerând violenta un mijloc de
supravieţuire.
Elevii pot fi afectaţi de violenta emanata din unele filme, mai ales daca
violenta este promovata de eroul simpatic , cu care elevul se identifica.
Putem include in lista efectelor negative ale mass-media asupra violentei
următoarele: dezinhibiţia, desensibilizarea fata de victima, afectarea
operaţionalităţii sistemului cognitiv, învăţarea de tehnici de agresiune.
Expunerea masivă şi continuă la programele TV are efecte puternice
asupra publicului, care din acest punct de vedere se împarte în marii consumatori
TV (cei care depăşesc cinci ore pe zi) şi micii consumatori (cu mai puţin de două
ore pe zi). Elevii sunt cei mai expuşi, rămânând zilnic în faţa televizorului mai
multe ore decât media populaţiei şi, uneori, mai mult decât timpul rezervat
pentru şcoală. În urma studierii relaţiilor dintre mass-media şi violenţă, a fost
recunoscută revigorarea şi proliferarea unor forme de violenţă, apreciindu-se că
terorismul modern este, în multe privinţe, o creaţie a mass-media, fie şi prin
faptul că, în esenţă, toate grupările teroriste au nevoie de publicitate, iar presa în
întregul ei, le împlineşte dorinţa cu promptitudine şi în mod gratuit, uitând că un
atac ilogic devine mult mai eficient (în sens negativ) dacă este mediatizat cât mai
pe larg. De asemenea, televiziunea a fost declarată responsabilă, într-o mare
măsură, de agresivitatea tinerilor şi de extinderea valului de violenţă în societate.
Relaţia dintre mass-media şi violenţă, mai ales violenţa prezentată de
televiziune se datorează mai multor factori, printre care subliniem proliferarea
unor forme virulente de violenţă (violenţa străzii, ucideri de poliţişti, revolte ale
elevilor şi studenţilor împotriva sistemelor şcolare şi uneori sociale), declanşarea
unor campanii puternice împotriva televiziunii, considerată a fi responsabilă de
violenţa tinerilor contestatari, precum şi de extinderea valului de violenţă în
societate, controversele aprige de exprimare a unor puncte de vedere exclusiviste
asupra efectelor şi funcţiilor sociale ale televiziunii.
Unii analişti caracterizează marii consumatori de televiziune prin frică şi
angoasă, considerându-se că violenţa televizată tinde să genereze pe scară mare
sentimente de insecuritate şi stări de panică. Potrivit altor analişti, consumul de
programe violente îi desensibilizează pe oameni, în special pe tineri, care nu mai
sunt sensibili faţă de actele de violenţă şi de victimele violenţei. Se instalează o
stare de indiferenţă faţă de împrejurările violente, oamenii fiind mai puţin
dispuşi să vină în ajutorul victimelor.
În această fază incipientă a cercetărilor asupra consecinţelor violenţei
televizate sunt detectate efecte cu totul contradictorii: sporirea sentimentului de
izolare la marii consumatori de TV şi întărirea tendinţelor de retragere din
realitate, de asemenea accentuarea fenomenelor de înstrăinare de comunitate la
cei puternic dependenţi de media.
Televiziunea a promovat imaginea persoanelor „bune” , inteligente şi
altruiste pe un plan egal de violenţă cu cele „rele”; iar majoritatea elevilor se
inspiră permanent de la eroii văzuţi la televizor, îşi formează, după exemplul lor,
un comportament violent. Prin urmare, un elev ar putea crede că violenţa este
un comportament social acceptat.
De multe ori, elevii proveniţi din familii dezorganizate sunt cei mai
vulnerabili la influenţele televiziunii, în comparaţie cu acei elevi din familii
stabile, în care se încurajează atitudini prietenoase.
Dar nu numai filmele pentru adulţi sunt surse ale agresiunii, ci chiar
desenele animate oferă ipostaze ale violenţei. Din cauza puterii limitate de
înţelegere, elevii discern mai greu între fapte şi ficţiune. Expunerea frecventă la
violenţă poate induce la elevi o insensibilitate la violenţă, iar această
insensibilitate favorizează, inevitabil, creşterea agresivităţii. De asemenea,
consumul de violenţă poate duce la o dependenţă ce determină elevii să caute
aceste programe.
Urmările acestor acţiuni, desfăşurate într-un cerc vicios, se răsfrâng
asupra însuşirilor psihice ale elevului. Inteligenţa va fi afectată negativ pentru că
va scădea puterea de abstractizare prin scăderea capacităţii de concentrare;
originalitatea se reduce datorită fenomenelor de stereotipizare şi standardizare –
emisiunile TV sunt făcute să placă la cât mai multe persoane, astfel încât ele nu
vor mai fi de calitate, dar vor spori cantitativ; entuziasmul creşte în faţa aspiraţiei
spre vedetism, ceea ce duce la scăderea rezistenţei în faţa eşecurilor şi
monotoniei; simţul realităţii se atrofiază datorită interpunerii între eu şi realitate
a „realităţii-substitut oferită de televiziune”; observaţia şi experienţa de viaţă sunt
viciate prin expunerea masivă la mass-media, telespectatorul acceptând
identitatea personajului ca fiind reală, dublată de ignorarea identităţii reale a
actorului.
Dacă spectacolul violenţei nu este cauza unică a exploziei criminalităţii în
lumea de azi, cu siguranţă că aceasta este una dintre cauze. De unde şi
recomandarea unei anumite prudenţe şi reţineri în ceea ce priveşte cantitatea
programelor violente difuzate şi o atenţie sporită în ceea ce priveşte modul de
prezentare şi valorizare a violenţei în programele de televiziune, radio, reviste,
filme. De asemenea, se recomandă ca şi părinţii să sugereze copiilor săi, ce
desene animate pot viziona.
Alte posibilităţi de a remedia acest fenomen pot fi: limitarea timpului
petrecut în faţa televizorului, găsirea de alte surse de informare şi relaxare,
reducerea violenţei din programele TV, un mare profesionalism şi maximă
responsabilitate din partea oamenilor de televiziune, exprimată în renunţarea
gazetarilor la goana după senzaţional şi a patronilor după profitul facil şi nociv,
întrucât elevii violenţi sunt cei care vor fi viitorii angajaţi şi adulţii din familie,
de la muncă, de pe stradă şi, desigur, tot ei vor fi educatorii.
Trebuie sa existe o buna comunicare intre şcoala si părinţi pentru a se
reduce violenta întrucât aceasta reduce şansele elevilor de a-si dezvolta
personalitatea pe deplin si de a dobândi o educaţie de calitate.

REFERINTE BIBLIOGRAFICE

1. Preda, V.( 1981) , Delincventa juvenila. O abordare multidisciplinara,

Presa Universitara Clujeana, Cluj – Napoca.
2. Salavastru , D. (2003 ) , Violenta in mediul scolar , in Ferreol,G.,
Neculau, A.( coord), Violenta in mediul scolar , Editura Polirom , Iasi
3. Laurenţiu Şoitu, Cornel Hăvârneanu- „Agresivitatea în şcoală”, Iaşi,
Ed. Institutul European,2001