Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Look up keyword
Like this
14Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
ESHATOLOSIA SAU LUMEA VIITOARE

ESHATOLOSIA SAU LUMEA VIITOARE

Ratings: (0)|Views: 98 |Likes:
Published by ElianaCorina

More info:

Published by: ElianaCorina on Feb 18, 2010
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

10/16/2010

pdf

text

original

 
ESHATOLOGIA SAU LUMEA VIITOARE
1. Sensul notiunii <<eshatologie>>
Crezul cuprinde doua afirmatii principale care rezuma invatatura despre
viata vesnica 
sau
eshatologie 
:
<<Si iarasi va sa vina, cu slava, sa judece viii si mortii, a Caruia imparatienu avea sfarsit>>
; si
<<Astept invierea mortilor si viata veacului ce va sa vina>>
.Aceasta invatatura plina de optimism este purtata si transmisa mai cu seama de traditialiturgica, omiletica si cultica, in special prin slujba inmormantarii pentru cei ce au adormit<<in nadejdea invierii si a vietii vesnice>>
(Randuiala proscomidiei
. In celebra sa omiliepascala, Ioan Hrisostom spune ca, dupa invierea lui Hristos, moartea si iadul au pierdutputerea lor absoluta: <<Unde-ti este moarte boldul? Unde-ti este iadule biruinta? Inviat-aHristos si tu ai fost nimicit>>. Imnografii marturisesc: << Este o mare taina a
ta
, risipirea ceavremelnica a fapturilor Tale si dupa aceea alcatuirea din nou si odihna cea de veci>>
(Vecernia din Duminica Rusaliilor) 
.
Eshatologia 
(de la eschata = evenimentele ultime) este invatatura despre realitatile ultimeale mantuirii, adica despre instaurarea Imparatiei lui Dumnezeu sau viata veacului ce va savina, ca incoronare a operei rascumparatoare a lui Hristos-Imparatul, care se manifesta lasfarsitul istoriei, plin de slava, sa judece viii si mortii (Efes. 1, 20-23; I Tes. 5, 1-11).Eshatologia nu trebuie confundata cu <<sfarsitul lumii>> si nici nu trebuie limitata ladescrierea evenimentelor care insotesc a doua venire a lui Hristos, sau
parousia 
: inviereamortilor, judecata ultima sau generala, raiul si iadul, instaurarea glorioasa a imparatiei.Eshatologia se referea la o noua ordine de existenta, la o stare ultima de transfigurare,dincolo de istorie, stare care este obiectul rugaciunii si sperantei crestine:
<<Vinaimparatia Ta>>
(Matei 6, 10), dar care este deja prezenta aici si acum, si care confruntaistoria actuala:
<<Imparatia lui Dumnezeu este in mijlocul vostru>>
(Luca 17, 21).Desi se intampla la <<sfarsitul>> istoriei, Imparatia eshatologica nu este rezultatul unuiproces istoric. Lumea incepe din nou avand ca scop nu sfarsitul, ci eternitatea. De laIntruparea Fiului, lumea este locul manifestarii imparatiei lui Dumnezeu si al transfigurariiomului, iar de la Cincizecime, Duhul introduce si mentine imparatia in istorie, schimbandistoricitatea lineara, cronologica, in prezenta eshatologica, vesnica. In acest sens, istoria nueste numai trecut, <<anamnesis>> ci si anticipare si pregustare reala a vesniciei. Sau mai bine-zis, istoria si eshatologia formeaza o unica realitate in iconomia mantuirii, care nu seconfunda cu timpul acesta. In rugaciunea euharistica, a doua venire a lui Hristos esteinvocata ca parte din istoria mantuirii: <<Aducandu-ne aminte, asadar, de aceasta poruncamantuitoare si de toate cele ce s-au facut pentru noi: de cruce, de groapa, de invierea ceade-a treia zi, de inaltarea la ceruri, de sederea cea de-a dreapta si de cea de a doua simarita iarasi-venire>>. Ca adunare liturgica, Biserica insasi este poporul lui Dumnezeu instare de pelerinaj, in miscare spre imparatia lui Dumnezeu:
<<Caci nu avem aici cetatestatatoare, ci o cautam pe aceea ce va sa fie>>
(Evrei 13, 14).
 
Invatatura despre <<lumea care va sa vina>> (Evrei 2, 5), sau eshatologia a fost dezvoltata caparte integranta din doctrina despre <<iconomia>> lui Dumnezeu, care cuprinde ansambluloperei lui Dumnezeu <<in afara>>: creatia, intruparea, rascumpararea (Rom. 5, 9), sfintirea sirecapitularea tuturor in Hristos (Ioan 17, 24), prin venirea a doua in slava a lui Hristos, caDomn si Imparat. Lui ii va fi supusa
<<lumea care va sa vina>>
(Evrei 2, 5).
<<ZiuaDomnului>>
(II Tes. 5, 2), adica ordinea sau eonul eshatologic a fost hotarata intr-un mod<<iconomic>>, proniator, prin taina intruparii chenotice a lui Hristos: <<Vechea imparatie acazut cand Dumnezeu S-a aratat in trup omenesc, spre innoirea vietii vesnice. A luat inceputceea ce fusese hotarat de Dumnezeu, si prin aceasta toate se puneau in miscare, pentru case pregatea nimicirea mortii>>. Tocmai de aceea <<sfarsitul>> nu este o oprire a timpuluiistoric la o data cronologica, printr-o catastrofa cosmica, ci o innoire a creatiei in sens de<<transformare>> (I Cor., 15, 1), o trecere de la starea veche la starea noua a harului, inplentitudinea sa, la ordinea imparatiei vesnice (Evrei 9, 27-28), care coincide cu aparitiaglorioasa a lui Hristos.Spiritualitatea ortodoxa se distinge si prin aceea ca lasa un loc foarte larg pentruexperienta eshatotogica in viata istorica. Aceasta atitudine are la baza doua motiveesentiale: unul de ordin teologic, sistematic; altul de ordin istoric, misionar. Este vorba maiintai de paradoxul vietii crestine, care poarta in sine aceasta tensiune inevitabila intreexistenta in lume si lepadarea sau neapartenenta la lume. Biserica insasi este patrunsa deaceasta viziune paradoxala a vietii si istoriei. Ea este marturia unei noi creatii:
<<Daca estecineva in Hristos, este o noua faptura>>
(II Cor. 5, 17). Biserica si impreuna cu eaintreaga umanitate si creatie traieste in asteptarea, <<aratarea>> (parousia) Domnului, ziuacelei de a doua veniri (I Cor. 1, 8-9; Evrei 9, 28), ziua a opta a imparatiei sau a vietii vesnice,cand Dumnezeu va fi totul in toate (I Cor. 15, 28). Aceasta este tinta (telos): viata vesnica(Rom. 6, 22-23). Imparatia lui Dumnezeu, care este deja prezenta odata cu intruparea siinvierea Fiului Sau.La plinirea vremii, Intelepciunea si-a intins <<cortul>> printre noi, lund trup omenesc. Lasfarsitul vremii, slava lui Dumnezeu isi va intinde cortul in Noul Ierusalim, care nu mai arenevoie nici de templu, nici de soare (Apoc. 21, 3). Iisus Hristos Insusi spune ca imparatia Sa,pregatita de la intemeierea lumii (Matei 23-24), nu este din lumea aceasta, dar ca aceastaimparatie este deja prezenta si la indemana (Luca 10, 9, 12). Acum, in veacul istorieiprezente, crestinii au primit numai o arvuna a bunatatilor fagaduite, darurile Sfantului Duh;cei ce au pregustat imparatia, au nevoie de rabdare ca sa primeasca rasplata definitiva (Luca9, 62), viata vesnica in totalitatea ei. Acesta este timpul de speranta, de pocainta si mai alesde rugaciune: <<Sa vina imparatia Ta>>, <<Sa vina harul si sa treaca lumea aceasta>> (
Didahia 
,10, 5).In al doilea rand, tonalitatea eshatologica a pietatii ortodoxe emana dintr-o experientaistorica, dificila, pe care majoritatea Bisericilor au facut-o timp de secole. Adesea,ortodocsii au fost siliti sa traiasca in situatii sociale si politice defavorabile, faraposibilitatea de a marturisi credinta lor si a exprima cultura lor. Marginalizati din punct devedere misionar si cultural, ei au platit credinta lor cu pretul suprem. Ascetismul monastic nueste altceva decat o forma de deplasare a crestinului la marginea societatii, in suferinta sitacere, intr-o atitudine de anticonformism, din cauza unei lumi ostile si ambigue. In aceasta
 
ambianata de ostilitate si agresivitate, pustia, care este simbolul caracterului muribund allumii, devine campul unei confruntari spirituale, a <<razboiului nevazut>>, intre forteleimparatiei si stihiile acestei lumi. Marii eremiti, acesti <<ingeri pamantesti>>, prefera sa ia pecontul lor, in afara cetatii, aceasta inversunata ciocnire intre fortele vietii si puterile mortii.Traditia spirituala ortodoxa recunoaste martirul si eremitul ca martori supremi ai Imparatieilui Dumnezeu, aici si acum.Revelatia crestina cuprinde istoria mantuirii nu numai ca trecut, ci si ca viitor. De aceeaBiserica propovaduieste nu numai ceea ce Dumnezeu a facut pentru mantuirea noastra, ci siceea ce El pregateste pentru cei ce cred in El. In acest fel, viata crestinului este pusa subsemnul nadejdii invierii, al <<trezviei>> si al pregatirii pentru viata cea cereasca.
2. Invatatura crestina despre viata si moarte
a.
Viata
este un dar al lui Dumnezeu-Creatorul. Dumnezeu a creat lumea in stare de rai, instare de nestricaciune si de vesnicie. El a creat la inceput o
alta viata 
decat viata aceasta pecare o are creatia si umanitatea acum. <<Cunoscand sfintii, - cu intelepciune-, nestatornicia sitrecerea succesiva a vietii acesteia, au inteles ca nu aceasta este viata daruita de Dumnezeuoamenilor la inceput, ci au invatat tainic ca Dumnezeu a creat la inceput alta, dumnezeiasca simereu la fel, una despre care au inteles ca e demna de Dumnezeu, Care e bun>> (Sf. MaximMarturisit.,
Ambigua 
, 43, trad. Cit., p. 156). In acelasi sens, Isaac Sirul vorbeste de <<celedoua lumi>>, lumea veche si cea noua (
Cuvantul IX 
, Filoc. Rom., 9, p. 316).Caracterul vietii de acum (I Tim. 4, 8) este dat, pe de o parte, de faptul ca aducerea laexistenta a lumii cosmice si a celei umane apartine lui Dumnezeu, adica creatul estedependent de vointa lui Dumnezeu, ca origine si destin. Nu exista similaritate de nici un felintre Creator si creat, chiar daca Dumnezeu a facut omul <<dupa chipul Sau>>, adica destinatparticiparii la viata divina. Lumea creatului nu este vesnica in sine, ci prin har, prinindumnezeire. Deoarece fapturile rationale au atat existenta istorica, temporala, cat siexistenta vesnica, nemurirea prin har si participare, ele au si ceva contrariu, adicaneexistenta. Pe de alta parte, simtul actual al existentei, viziunea timpului istoric, suntconsecinta unei stari determinate de pacat, care este un act de revolta impotriva naturii deorigine. Noi traim viata de acu, ca <<urmasii lui Adam>>. Acest pas fals, contra naturii, faceimposibila existenta vesnica. Istoria actuala este rupta in doua: viata si moartea. Inainteacreatului se afla aceasta alternativa existentiala:
<<Iata, eu astazi ti-am pus inainteviata si moartea, binele si raul… Viata si moarte ti-am pus Eu astazi inainte,binecuvantare si blestem. Alege viata…>>
(Deut. 30, 15, 19).
<<Asa zice Domnul: Iata, vapun inainte calea vietii si calea mortii>>
(Ier. 21, 8). Sensul <<iconomiei>> este acela de areposeda viata data la inceput de Dumnezeu, intr-o forma noua. Aceasta iconomie opereazala toate nivelurile si in toate formele de viata cunoscute, inainte si dupa cadere:a. viata lui Dumnezeu, care exista prin El Insusi, Care este vesnic, fara inceput si farasfarsit, nu purcede din altceva si este izvorul a toata viata;b. viata ingerilor care sunt creati si fara de pacat;

Activity (14)

You've already reviewed this. Edit your review.
1 hundred reads
iana ionut liked this
Ovidiu Teodosiu liked this
Ovidiu Teodosiu liked this
mdunareanu liked this
crestin ion liked this
crestin ion liked this
florescumaria liked this
sever1980 liked this
sever1980 liked this

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->