CHEMATI, LA

SFINTENIE
,

Un studiu asupra
ADEV ĂRULUI BIBLIC DE BAZĂ :
SFINTIREA
,
 Toate drepturile
Rezervate

©1991
de

SOURCE OF LIGHT
MINISTRlES INTERNATIONAL
Madison, Georgia
30650-9399

www.sourcelight.org
 SFINTIREA
,
CHEMATI
, LA SFINTENIE
,

INTRODUCERE

Această lecţie despre SFINŢENIE este a şaptea din seria

ADEVĂRURI BIBLICE DE BAZĂ. Veţi observa, pe măsură ce
parcurgeţi lecţiile, că unele citate biblice sunt necompletate. Va
trebui să le completaţi, pentru a vă obişnui cu căutatul în Biblie.
Înainte de a încerca să completaţi secţiunea Test, studiaţi cu foarte
mare atenţie cursul şi completaţi toate versetele.

Recapitulaţi lecţia de două ori înainte de a răspunde la întrebările

testului. După ce a-ţi terminat testul,expediaţi secţiunea test la
adresa de pe spatele broşurii .

În timp ce studiaţi lecţia şi completaţi teshll, cereţi ca Duhul Sfânt

să vă călăuzească şi să vă înveţe acest adevăr Biblic de bază. Am dori
ca testul să fie completat cât mai bine, cţeci nu vă grăbi ţi! În timp ce
citiţi lecţia, ţineţi minte întrebările studiului care vă vor ajuta la
comp letarea testului. Dacă aveţi vreo neclaritate cereţi ajutorul unui
prieten creştin sau a instructorului dumneavoastră. Lucraţi îngrijit!
Scrieti, citet!
, Cititi
" si urmati
" instructiunile cu fomie mare atentie! ,

După ce completaţi această serie de studii ale ADEVĂRURILOR

BIBLICE DE BAZĂ, veţi primi un certificat de absolvire (o
diplomă). Dacă aveţialte întrebări, scrieţi-ne. Instructorul
dumneavoastră vrea să vă fie de ajutor.

Ir. Pavel

soleuro@gmail.com

1
 o schită
,
A ade-vărului Biblic de Bază:
CHEMATI , LA SFINTENIE
,
1. CE ÎNSEAMNĂ SFINŢIREA?
A. Despărţirea de rău sau neclu'ăţie
B. Dedicare pentru Dumnezeu
C . Rezultat: sfinţenia

II. cÂND ARE LOC SFINŢIREA?

A . Instantaneu
B. Progresiv
C. Final

III. CARE SUNT MIJLOACELE FOLOSITE

ÎN PROCESUL DE SFINŢIRE?
A . Din PlUlct de vedere divin:
1. DW1.1l1ezeu- Tatăl
2. Isus Hristos-Fiul
3. Duhul Sfănt
B. PaItea omului în sfinţire:
1. Credinţa activă
2. Voinţa liberă a omului
C . Metodele folosite:
1. Biblia - Cuvântul lui Dumnezeu
a . Reflectă imaginea credinciosului
b. Reflectă imaginea lui Hristos
c . Este un agent de curăţie
2. Credinţa
3. Disciplinarea
4 . Încercarea

2
 ÎNTREBĂRILE STUDIULUI

FOLOSIŢI ÎNTREBĂRILE STUDIULUI PE MĂsURĂ CE PARCURGEŢI

LECŢIA . RăsplUlsurile vă vor ajuta să înţelegeţi măcar câteva din adevărurile
prezentate în această lecţie .

1. Ce este srmţirea?
2. Ce Înseanmă să fii sÎant?
3. Care sunt cele trei aspecte (legate de timp) ale sfinţeniei?
4. Care SlU1t înţelesurile sfmţeniei ?
5. Ce rol joacă Duhul Sfânt În sfinţirea noastră?
6. Poate fi omul sfmţit prin voia lui?
7. Cum srmţeşte credinţa?
8. Ce parte are încercarea în sfinţirea noastră?

MULTE REFERINTE BIBLICE SUNT LĂSATE NECOMPLETATE. V A

TREBUI SĂ CĂUTAŢI VERSETUL ÎN BIBLIE ŞI SĂ COMPLETAŢI îN
SPAŢIUL AFERENT ÎNTREGUL VERSET SAU DOAR PARTEA CARE
VISE CERE.

Doresti mai multe informatii

despre cursurile biblice prin corespondenta?
Pe Internet - YouTube, cauta user "soleuro ",
si vei gasi o lista cu filme de prezentare ale
cursurilor
Source of Light - Europe.

3
1. CARE ESTE ÎNŢELESUL SFINŢENIEI?

Sfinţirea este procesul de depăttru·e a unei persoane de păcat şi apropierea

de Dmllnezeu, proces care are ca rezultat o viaţă sfântă . Este procesul de
matmizare al credinciosullli care vrea să-şi dedice viaţa lui Dumnezeu, care vrea
să fie cmăţit şi pus deopmte pentm El. Sfinţirea este calea pe care o foloseşte
Dumnezeu pentm a ne forma caracterul şi de a ne face să creştem în asemănare
cu Hristos.

Când o persoanăeste justificată, ea este declarată neprihănită de către

Dumnezeu-Tatăl. Justificarea este ceva ce Dumnezeu face pentm TINE. Dar
sfmţirea este ceva ce Dumnezeu face îN TINE. Justificarea te aşează într-o
relaţie corect,~ cu Dumnezeu, iarsfmţirea manifestă roadele acestei binecuvâl1tate
relaţii . Roadele se văd prin separm·ea de rău şi dedicarea pentm Dumnezeu.

În original, cuvântul a sfinţi" Înseanmă "a separa". Sfinţirea este deci

U

metoda lui Dmllnezeu de a ne separa de lume şi de a elimina lumescul din noi .

Acest lucnJ implică o separare de rău , o dedicare pentm Dmnnezeu şi o viaţă
srantă .

A. Depihtarea de rău sau necmăţie

Mai întâi citiţi câteva pasaje din Vechiul Testament în care este menţionată
sfinţirea.
Când Ezechia a devenit împărat peste Iuda, Casa Domnului era
abandonată . Fostul împărat , Ahaz, se închina idolilor. Acest lucnJ L-a provocat

4
pe Domnul la mânie. Ahaz a închis porţile Casei Domnului (2 Cronici 28:24) şi
el a distrus uneltele folosite Ia închinarea înaintea lui Dumnezeu. PentJU a
înrăutăţi situaţia şi mai mult, el a ridicat altare în fiecare colţ al Ierusalimului şi
în multe cetăţi ale Iudeii. Pe aceste altare erau aduse jel1fe altor dumnezei.
Poporul, urmând exemplul împăratului lor, trăiau într-un păcat adânc.

Ezechia a deschis din nou porţile Casei Domnului pentru ca poporul să

se poată închina lui Iehova Chemându-i pe preoţi şi pe Leviţi (liderii spirituali)
împreună, el le-a spus: "Ascultaţi-mă, Leviţilor! Acum sfmţiţi-vă, sfinţiţi Casa
Domnului, Dwnnezeului părinţilor voştri , şi scoateţi afară din srantullocaş ce
este necurat."(2 Cronici 29:5). "Au adunat pe fraţii lor, şi, după ce s-au sfinţit,
au venit să curăţească şi Casa Domnului, după porunca împăratului, şi după
cuvintele Domnului. Preoţii au intrat înlătmtrul Casei Domnului ca s-o curăţească;
au scos toate necmăţiile care le-au găsit în Templul Domnului, şi le-au pus în
cm1ea Casei Domnului, unde le-au adunat Leviţii ca să le ducă afară în pârâul
Chedron. Au început aceste curăţiri în ziua întâi a lunii întâi; în a opta zi a hmii ,
au intrat în pridvoJUI Domnului, şi opt zile au curăţit Casa Domnului; în a
şasesprezecea zi a lwui întâi, isprăvis eră. S-au dus apoi la împăratul Ezechia, şi
au zis: "Am curăţit toată Casa Domnului, alta11l1 arderilor de tot cu toate uneltele
lui, şi masa pâinilor pentru ptmerea înainte cu toate uneltele ei. Am adus iarăşi
în bună stare şi am curăţit toate uneltele, pe care le pângărise împăratul Ahaz în
timpul domniei lui, când cu fărădelegile lui:sunt înaintea altaJUlui Domnului"
(2 Cronici 29:15-19).

Se observă aici folosirea cuvâl1tului "sfinţire" în sensul de curăţire de rău

sau necurăţie - mai întâi curăţirea Leviţilor şi apoi a templului. Versetul 15
spune: " .. .s-au sfmţit..." ;aceasta înseamnă că s-au depărtat de faptele rele. Fără
îndoială, gândllrile rele au fost scoase afară din minţile lor pentru a fi umplute
cu gânduri de la Dumnezeu.Cu această sfinţire personală încheiată, Leviţii erau
acum gata să sfinţească, S<'lU să pună deoparte, tot ce era rău din Casa Domnului.
A fost îndepărtat tot ce ţinea de idolatrie, tot ce era murdar şi nepotrivit pentm
un loc de închinare.

Nu era pentru prima oară când Casa Domnuiui trebuia curăţită. În Matei
21, Domnul Isus a intrat în Templu şi "a dat afară pe toţi cei ce vindeau şi
cumpărau în Templu, a răsturnat mesele schimbătorilor de bani". EI a sfinţit
Templul în sensul că tot ce era murdar şi nepotrivit a fost scos afară.

Versetele de mai jos dovedesc că sfinţirea împlică această separare demu

sau de necmăţie: 2 Cronici 35:6; Exod 19:10, 14; 1 Cronici 15:12; Iosua 3:5; Iov
1:5. Citiţi, vă rog, cu atenţie fiecare verset şi observaţi cum fiecare verset se
referă la o cmăţie personală.

5
 B. Dedicarea pentru Dumnezeu

Separarea de rău este doar o patie a sfinţirii. Trebuie să existe o separare

de - şi o dedicare pentru Dumnezeu. O persoană, un loc sau un lucru pus
.deopmie pentru a servi exclusiv lui Dumnezeu este că trebuie sfmţit . Sunt multe
versete în Biblie care ne splm că şi casele au fost sfmţite. "Dacă cineva îşi închină
Domnului casa, hă.răzind-o ca un loc sfânt, preotul să-i facă preţuirea după cum
va fi bună sau rea, şi să rămână la preţuirea făcută de preot" (Levitic 27 : 14).
Solomon a construit Casa Domnului după indicaţiile primite de la Dumnezeu.
Când Casa a fost isprăvită, aprobarea lui Dumnezeu a fost rostită prin cuvintele:
"Acum, aleg şi sfinţesc casa aceasta, pentru ca Numele Meu să locuiască în ea
pe vecie, şi voi avea totdemma ochii şi inima Mea acolo" (II Cronici 7: 16).

Tot aşa, oamenii care au fost puşi deopatte pentru Dumnezeu se spune că
au fost sfinţiţi . Ieremia a fost sfinţit (pus deoparte pentru slujba Domnului)
înainte de a se fi născut: "Mai Înainte ca să te fi Întocmit în pântecele mamei tale,
te cunoşteam, şi mai înainte ca să fi ieşit tu din pântecele ei, Eu te pusesem
deoparte, şi te făcusem prooroc al neamw-ilor" (Ieremia 1:5). Isus a fost sfinţit
de Tatăl pentru lucrarea de răscumpărare: " ... TatăI M-a sfmţit şi M-a trimis în
lume ... " (Ioan 10:36a). În Ioan 17:19 Donmul Isus spune: "Şi Eu Însumi Mă
sfinţesc pentru ei, ca şi ei să fie sfinţiţi prin adevăr" . Adevărul prezentat în acest
verset este că trăire<? Imei vieri de sfinţenie ca şi exemplul nostru, Domnul Isus
s-a pus deoprute din lumea aceasta. Trebuie să-ţi aduci aminte că, totuşi , un
exemplu nu mântuie, ci acesta ne prezintă un standard, o regulă de trăire, care
trebuie wmată de fiecme credincios. Astfel, obsen,ă.m că sfinţirea este de
asemenea o separare, o dedicare pentru Dumnezeu.

C. Sfinţenia

Când o persoană este separată de rău sau necw-ăţie şi este dedicată lui
Dumnezeu, se splme că este StatItă. A fi staut înseamnă a fi liber de toate
mmdăriile - cli·at. " Dumnezeu este sfânt" înseamnă · că "Dunmezeu este
absolut cmat". Adevarul că Dumnezeu este staut este ll11 adevăr fundamental al
Bibliei. Principala natma morală a lui Dumnezeu este sfinţenia.

Sfinţenia este poruncită în Scriptw-ă. Levitic Il :43-45 spune: "Să. nu vă

faceţi urâ~ioşi prin toate aceste târâtoare care se târăsc; să nu vă faceţi necuraţi
prin ele, să nu vă spurcaţi cu ele. Căci Eu sunt Donmul, Dumnezeul vostru; voi
să vă sfinţiţi, şi fiţi sfinţi, căci Eu sunt sfânt; să nu vă faceţi necuraţi prin toate
aceste târtoare care se târăsc pe pământ . Căci Eu sunt Domnul , care v-am scos
din ţara Egiptului, ca să fiu Dumnezeul vostru, şi să fiţi sfinţi; căci Eu slmt sfânt".

6
Aici se vede că Dumnezeu pOflmceşte copiilor lui Israel să se sfmţească. Atunci
ei vor fi sfinţi. Dacă nu se vor atinge
de lucruri necmate şi dacă se vor
închinasingmului Dumnezeu, atunci
\ \ 1// ei vor fi cunoscuţi ca un popor sTant.
" oUl(
_ 'RIX-
.... H tU 1 Petru 1: 15-16 spune:" Ci, după cum
/ /1\ Cel ce v-a chemat este srant, fiţişi voi

~EIITR
, sfinţiîn toată purtarea voastră. Căci
m~R~
1, I
este scris: "Fiţi sfinţi căci Eu sunt
sJ:'mt': Ca şi creştin, şi tu ar trebui să
,MJJ fii liber de orice necurăţie, să "nu
I!I III atingi nimic necurat".
"Tot aşa şi voi înşivă, socotiţi-vă morţi faţă de păcat, şi vii
pentru Dumnezeu, în Isus Hristos, Donmul nostru" (Romani 6: 11). "Să nu mai
daţi în stăpânirea păcatului mădularele voastre, ca nişte unelte ale nelegiuirii; ci
daţi-vă pe voi înşivă lui Dumnezeu, ca vii, din morţi cum eraţi ; şi daţi lui
Dumnezeu mădularele voastre, ca pe nişte unelte ale neprihănirii" (Romani
6: 13). Umblaţi după lucmrile de sus (Coloseni 3: 1). Dacă zilnic te socoteşti mOlt
faţă de păcat şi viu pentru DlUllllezeu, attmci tu împlineşti pOflmca "Fiţi sfmţi':
Această poruncă este dată tuttrror credincioşilor, atât în Vechiul cât şi în Noul
Testament.

Sfintenia este rezultattll sfintirii - fiind curăţit de păcat şi dedicat lui

Dumnezeu. Când eşti născut din nou devii părtaş firii dumnezeieşti (2 Petm 1:4).
Această nouă natmă doreşte tot ce este drept, curat şi nepătat. Dacă Dumnezeu
te-a sfinţit şi tu ţi-ai făcut prut ea ta în această sfinţire, sfmţenia, natura lui
DlUllllezeu, este fonnată în tine. Devii lU1 popor sfănt, "plin de râvnă pent.Ju fapte
bune" (Tit 2: 14b). Dumnezeu prin sfinţire te face sfânt. (Efeseni
1:4):",_ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ __

De aceea, celor care sunt născuţi din nou li se porurH:~eşte să ducă o viaţă sfăntă.
Pentru a duce o viaţă sÎantă, fiecare cuvânt, fiecare gâl1d sau faptă trebuie să fie
sub controlul Duhului STant.

II. cÂND ARE LOC SFINŢIREA?

în acest sttldiu, sfinţirea va fi văzută sub trei aspecte: instantrulee (imediată),

progresivă (graduaIă) şi completă (fmală) .

A. Sfinţirea instrultanee (imediat.l) are loc în momentul naşterii din nou

7
 ,Sfmţirea este instantanee în sensul că în momentul în care o persoană crede în
Domnul Isus Hristos,acceptându-L ca Mântuitor personal, acea persoană este
pusă deoparte pentru Dumi-tezeu. Atât sfinţenia cât şi eliberarea de păcat, încep
în momentul naşterii din nou. Acceptându-L pe Hristos, o persoană are o nouă
atitudine de moralitate şi purtare - sfinţenia. La naşterea din nou persoana este
socotită neprihănită în faţa lui Dumnezeu datorită j eltfirii trupului DomnuluiIsus
Hristos. "Prin această voie am fost sfmţiţi noi, şi anume prinjertfirea trupului lui
Isus Hristos, odată pentru totdeauna. Căci printr-o singură jertfă El a făcut
desăvârşiţi pentru totdeauna pe cei ce slmt sfinţiţi" (Evrei 10:10, 14).

Scriind credincioşilor din Corint care înainte se Închinau idolilor şi îşi

permiteau fiecare păcat Clilloscut, apostolul Pavel le spunea că ei sunt acum
sfmţiţi şi socotiţi neprihăniţi. "Şi aşa eraţi wlii din voi! Dar aţi fost spălaţi, aţi
fost sfinţiţi , aţi fost socotiţi neprihăniţi, înNumele Domnului Isus Hristos, şi prin
Duhul Dumnezeului nostru" (1 Corinteni 6:11). Biblia nu aşteaptă până ce
credinciosul moare, sau până ce sfinţirea este completă pentru a-l numi sIant. O
persoană este un sfânt, confOJm Cuvântului lui Dumnezeu, din momentul
nasterii din nou. Observati modul În care se adresează Pavel credinciosilor din
J .. J ,

Corint: "Către Biserica lui Dunmezeu care este În Corint, către cei care au fost
sfinţiţi în Hristos Isus, chemaţi să fie sfinţi, şi către toţi cei ce cheamă în vreun
loc Numele lui Isus Hristos, Dornnullor şi al nostru" (1 COl"inteni 1:2). Poate În
Biblie, verbul"a fi" este scris italic, aceasta însemnând că el a fost adăugat acolo
de către cei care au tradus textul din greacă, pentru ca citirea versetului să fie
. mai agreabilă. Ar trebui citit: " ... către cei ce au fost sfinţiţi în Hristos Isus,
NUMIŢI SFINŢ!." Acelaşi lucru se repetă În Romani 1:7, "Deci, vouă tuturor,
care slmteţi preaiubiţi ai lui Dtmmezeu în Roma, chemaţi să fiţi sfinţi..."

Fiecare credincios este tUl sfânt şi este sfinţit, în sensul că el este pus
deoparte pentm Dtmmezeu din momentul în care crede. Prin naşterea din nou,
Dumnezeu nu milllai îl justifică pe credincios, dar îl introduce într-lm statut de
sfinţire. Acest stagiu este doar Începutul sfinţirii. Credinciosul duce acum o nouă
viaţă şi el trebilie să crească până când ajtUlge la înălţimea staturii plinătăţii lui
Hristos (Efeseni 4: 13). Trebuie înţeles faptul că cel credillcios creşte ÎN sfinţire,
nu ÎNSPRE sfinţire.

"Şi voi, prin El, slUlteţi În Hristos Isus. El a fost făcut de Dumnezeu pentru noi
Înţelepciune, nepIihănire, sfinţire şi răscumpărare, pentru ca, după cwn este
scris: «Cine se laudă, să se laude În Domnul»"(1 Corinteni 1:30,31). Cerinţele
lui Dumnezeu pentru o viaţă sIantă slmt întâlnite în Hristos, şi doar prin el
credinciosul poate deveni ceea ce Dumnezeu doreşte ca el să fie. Când o persoană
Îl primeşte pe Hristos ca Mântuitor, păcatul său este schimbat cu neprihănirea

8
 Domnului Isus. Credinciosul este numit sfânt pentm că Isus este făcut sfinţire şi
sfmţenie pentm el. Hristos a devenit sfinţenia sa. .

B. Aspectul progresiv (gradual) al sfmţirii

Această parte a sfinţirii se desfăşoară pe parcursul vieţii credinciosului.

Trebuie amintit faptul că sfmţirea este începută numai la naşterea din nou.
Naşterea din nou nu face sfmţirea completă mai mult decât naşterea unui copil
face un om. Naşterea anticipează creşterea. (2 Petm 3: 18)

"
Noi suntem " scimbaţi în acelaşi chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul
Domnului" (2 Corinteni 3: 18b). Acest verset poate fi tradus astfel: noi suntem
transformaţi dintr-un grad de caracter în altul, dintr-o înălţime a slavei în alta.
Cu alte cuvinte, noi creştem în sfinţire.

Cuvintele a U creşte", "a spori" şi "mai mult" sugerează creşterea . "Domnul să

vă facă să creşteţi tot mai mult în dragoste unii fa ă de alţii şi faţă de toţi, cum
facem şi noi înşine pentm voi" (1 Tesaloniceni 3: 12). " încolo, fraţilor, fiindcă
aţi învăţat de la noi cum să vă pwiaţi şi
cum să fiţi plăcuţi lui Dumnezeu, şi aşa
şi faceţi, vă lugăm, şi vă îndemnăm în Numele Domnului Isus, să sporiţi tot mai
mult în privin~'1 aceasta. Cât despre dragostea frăţească, n-aveţi nevoie să vă
scriem; căci voi singmi aţi fost învăţaţi de Dumnezeu să vă iubiţi unii pe alţii,
şi iubiţi într-adevăr pe toţi fraţii, care sunt în Macedonia. Dar vă îndemnăm,
fraţilor, să sporiţi tot mai mult în ea" (1 Tesaloniceni 4:1, 9, 10).

SWlt multe momente de criză în viaţa credinciosului care ar trebui să fie

urmat de o creştere în sfmţenie. Totuşi, când cineva este născut din nou, sau
când cineva se predă Domnului, îşi dedică viaţa Lui sau are experienţe spirituale
care îl aduc mai aproape de Dmnnezeu, el u'ebuie să realizeze că aceste
expen'enţe persomue nu Înseamnă sfmţire. Fiecare dintre aceste momente de
criză reprezintă un pas înainte care îl va face în staTe pe credincios să crească
tot mai mult în sfinţire. Sfintirea biblică este multmai adâncă decât sentimentele.
Ea atinge mai mult decât sentimentele. Adevărata sfinţire înseamnă desăvârşirea
sfinţeniei în cel credincios care se face prin lucrarea Duhului Srant. Această
lucrare a Duhului Sfănt va fi discutat.~ mai târziu.

Acest aspect progresiv al sfinţirii este ceea ce Biblia numeşte procesul "sfinţirii
. până la capăt" . (n.t. "desăvârşirea sfinţeniei" în K.J.V.) Ea este descrisă în
2 Corinteni 7: 1 ca o curăţire de întinăciunile cămii şi ale duhului.

9
 PlanulluiDumnezeu pentru credi~dos'~
Umblarea În': aseinănare cu HristoS '

Planul şi scopul lui Dumnezeu pentru fiecare credincios este acela ca el

să poată umbla in asemănarea CII Hâs/os . "Şi EI a dat pe unii apostoli; pe alţii ,
prooroci; pe alţii , evanghelişti ; pe alţii, păstori şi învăţători, pţntru desăvârşirea
sfl11ţilor. .. " (Efeseni 4: 11, 12a). Cuvântul "desăvârşi re" sugerează progresia,
creşterea, echiparea sau aducerea la maturitate în sfmţerue . Sfinţenia nu se
produce peste noapte. Nu este atinsă prin mărturisiri sau prin fapte. Ea este
adesea un proces lent. Puţin câte puţin, pas cu pas creşterea ia loc pe măsură ce
Duhul Sfănt ne convinge de păcat şi păcatul este mărturisit înaintea lui
Dumnezeu. Adevărata mărtmisire este însă Întotdeauna însoţită de pocăinţă. El
apromiscă,(lIoanl:9) ,, _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ __ __ _ _ __

De aceea, lm credincios care este sub controlul Duhului Sfăn.t şi mărturiseşte cu

adevărat un păcat se opreşte din a-l practica.

C. Expresia finnlă din viitor a Sfinţirii

Sfinţirea completă vorbeşte despre acea parte completă sau finală a

sfmţiIii care are loc în credincios odată cu revenirea lui Hristos. "Dumnezeul
păcii să vă sfinţească EI însuşi pe deplin; şi duhul vostru, sufletul vostru şi trupul
vostru, să fie păzite întregi, fără prihană la venirea Domnului nostru Isus Hristos"
(1 Tesaloniceni 5:23). Expresia " pe deplin" Înseamnă complet din toate
punctele de vedere, desăvârşit în toate privinţele . La revenirea lui Hristos,
fiecare credincios va primi lm tmp nou; acest trup va fi desăvârşit în toate
privinţele. în plus, el va fi maturizat şi va avea toate calităţile unui creştin .
"Domnul să vă facă să creşteţi tot mai mult în dragoste ~i faţă de alţii .. . ca să
vi se întărească inimile, şi să fie t'.ră prihană în sfinţenie, înaintea lui Dumnezeu,
Tatăl nostru, la venirea Donmului nostru Isus Hristos împreună cu toţi sfl11ţii Săi"
(1 Tesaloniceni 3: 12, 13).

Biblia spune că atunci când lUI credincios ÎI vede pe Isus, el va fi ca El. " Prea
iubiţilor, acum suntem copiii lui Dumnezeu. Şi ce vom fi , nu S-a arătat încă. Dar
ştim că anmci când Se va arăta EI, vom fi ca EI ; pentru că Îl vom vedea aşa cum
este" (1 Ionl1 3:2).

10
Observaţi că sfinţirea este o experienţă care nu se termină niciodată în viaţa
aceasta,şi nu se va telmina niciodată, până când nu îl vom vedea pe Hristos faţă
în faţă şi până când nu vom fi tranformaţi pe deplin după chipul Său . Până atunci,
continuăm să creştem în asemănare cu Cel care este idealul nostru, Isus Hristos.
Pavel vorbeşte despre aceasta în Filipeni 3: 12-14: "Nu că am şi câştigat premiul,
sau că am şi ajuns desăvârşit; dar alerg înainte, căutând să-I apuc, întrucât şi eu
am fost apucat de Hristos Isus. Fraţilor, eu nu cred că l-am apucat încă, dar fac
un singur lucru: uitând ce este în wmamea, şi aruncându-mă spre ce este înainte,
alerg spre ţintă, pentIU premiul chemării cereşti alui Dumnezeu, în Hristos Isus".
La revenirea Sa, sfinţirea noastră va fi desăvârşită: "Dar cetăţenia noastră este
în ceruri, de tmde şi aşteptăm ca Mântuitor ,pe Domnul Isus Hristos. El va
schimba trupul stării noastre smerite, şi-l va face asemena trupului slavei Sale,
prin lucrarea puterii pe care o are de a-Şi suptme toate lucrurile" (Filipeni 3:20,
21).

III. CARE SUNT ÎNŢELESURILE SFINŢIRII?

Cunl slmt sfinţiţi oamenii? Acum vom studia mijloacele pnn care
creştinulajlmge la asemănarea cu Hristos. Mai întâi vom vedea:

A. Din punct de vedere divin

Paltea divină include lucrarea Trinităţii: Tatăl, Fiul şi Duhul St:'mt. Toţi cei trei
lucrează împrelmă, niciodată independent în lucrarea de sfinţire acelui credincios.

1. Dtmmezeu - Tatăl

"Dumnezeul păcii să vă sfinţească El Însuşi pe deplin ... Cel ce v-a chemat este
credincios, şi va face lUCIUl acesta" (1 Tesaloniceni 5:23a, 24). "Iuda, rob al lui
Isus Hristos, şi fratele lui Iacov, către cei chemaţi, care sunt iubiţi(n .t. care sunt
sfmţiţi- în K.J.V.) în Dunmezeu Tatăl" (Iuda 1).
(Filipeni 1:6)",_ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ __

Cel care i-a dat credinciosului credinţa, în primul rând, este Cel care îl va aduce
la maturitate şi desăvârşire.
Chiar dacă credinţa este Wl dar, el trebuie primit,
pentru că Dunmezeu niciodată ne ne oferă ceva
împotriva voiei noastre. El este Cel care lucrează
sfiuţenia în viaţa cuiva, dar El nu poate face
acest lucIU fără deplina noastră colaborare ca
CREDINŢA indivizi.

11
"Astfel dar,j>reaiubiţilor, după cum totdeauna aţi fost ascultători, duceţi până la
capăt mântiJ.irea voastră, cu fi"ică şi curtremur, nu munai când sunt eu de faţă, ci
cu mult mai mult, acum,.În lipsa mea,. Căci Dumnezeu este acela care lucrează '
în voi, şi vă dă după plăcerea Lui, şi voinţa şi înfăptuirea.(Filipeni 2: 12-13)

În rugăcÎlmea de mijlocire pentru ucenicii Săi, Isus S-a rugat Tatălui zicând:
Sfmţeşte-i prin adevfuul Tău: Cuvântul Tău este adevărul" (Ioan 17:17).

2. Isus Hristos - Fiul

Pentru că Isus Hristos "a PlUtat păcatele noastre în trupul său pe lemn", fiecare
persoană născută din nou poate fi mOaItă faţă de păcat şi vie pentru neprihănire.
Hristos Şi-a vărsat preţiosul Său sânge ca pedeapsă pentru tot păcatul , şi prin
sângele Lui curăţirea este obţinută. Astfel, prin naşterea din nou, Dumnezeu
poate începe lucrarea de sfinţire. în acelaşi timp în care credinciosul este curăţit
de păcat, Hristos începe să formeze în el sfinţenia. ''Prin această "voie" am fost
!!finţiţi noi, şi aIllune prin jertfIrea trupului lui Isus Hristos, odată pentru
totdeauna" (Evrei 10: 10).

Acelaşi adevfu' este învăţat cu privire la sfmţirea Bisericii, bazată pe jeltfirea

Domnului Hristos, în Efeseni 5:25-27: "Bărbaţilor, iubiţi-vă nevestele cum a
iubit Hristos Biserica şi S-a dat pe Sine pentru ea, ca s-o sfmţească, după ce a
curăţit-o prin botezul cu apă prin Cuvânt, ca să înfăţişeze înaintea Lui această
Biserică, slăvită, fără pată, fără zbârcitură sau altceva de felul acesta, ci sfântă
şi fără prihană. " (Evrei 13: 12) " _ __ _ _ _ _ _ __ _ _ _ __ _

"

3. Duhul Sfânt

Duhul SIant este executorul sau agentul prin care lucrează Trinitatea.
(Cuvântul "sIant" se referă la principalul său caracter moral. De aceea, El este
Sfint în El Însuşi). Unul din scopurile Sale este acela de a produce sfmţenia în
viaţa credinciosului.

În momentul naşterii din nou a U1ţei persoane, Duhul SIant îşi începe lucrarea de
sfinţire (îndepărtarea de păcat, pentru Dumnezeu). Pavel se referă la această
lucrare în Romani 15: 16: "Ca să fiu slujitorul lui Isus Hristos între Neamuri. Eu

12
îmi împlinesc cu scumpătate slujba Evangheliei lui Dumnezeu, pentru ca
Neamurile să-Ifie o jertfă bine primită, sfmţită de Duhul Siant". Apostolul Pavel
se referă de asemenea la lucrarea de sfinţire a Duhului Siant când le scrie
creştini lor din Corint: "Şi aşa eraţi şi wlii din voi! Dar aţi fost spălaţi, aţi fost
sfinţiţi, aţi fost socotiţi neprihăniţi, în NtIDlele Donmului Isus Hristos, şi prin
Duhul Dumnezeului nostru" (1 Corinteni 6: 11).

Unnătoarele versete se referă la Duhul Sfânt ca la un agent al sfmţirii. "După

ştiinţa maidinainte a lui Dumnezeu Tatăl, prin sfinţirea lucrată de Duhul, spre
ascultarea şi stropirea cu sângele lui Isus Cristos: Harul şi pacea să vă fie
înmulţite!" (1 Petru 1:2). "Noi însă, fraţi prea iubiţi de Domnul, trebuie să
mulţumim totdeauna lui Dumnezeu pentru voi, căci de la început Dumnezeu
v-a ales pentru mântuire, în sfinţirea Duhului şi credinţa adevărului"
(2 Tesaloniceni 2: 13). dragostea, bucuria, pacea
Îndelunga răbdare,
Duhul Sfănt este Cel care se luptă împotriva
blândeţea
poftelorfrrii pământeşti. Prin El noi suntem
învingători şi, în acelşaşi timp, El este cel bunătatea, credinţa,
care aduce în noi roadele neprihănirii. Înfrânarea
Această bătălie este descrisă în Galateni
5:17-23. "Căci firea pământească pofteşte
împotriva Duhului, şi Duhul împotriva fuii
pământeşti: sunt lucnrri potrivnice unele
altora, aşa că nu puteţi face tot ce voiţi.
Dacă sunteţi călăuziţi de Duhul, nu sunteţi
sub Lege. Şi faptele firii pământeşti SWlt
cunoscute, şi sunt acestea: preacw'via,
cw-via, necurăţia, desfrânarea, Închinarea
la idoli, vrăjitoria, vrăjbile, certurile,
zavistiile, mâniile, neînţelegerile,
desbinările, certw-ile de partide, pizmele,
uciderile, beţiile, îmbuibările, şi alte luccw'i... ';', ,'•.•~~:,.:..
asemănătoare cu acestea. Văspunrnai dina-:; .;':" ~'~'l/~, :~ .:"0;
inainte, cum am mai spus, că cei ce fac astfel de lucruri, nu vor moşteni împărăţia
lui Dumnezeu, Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea,
îndelunga răbdare, btmătatea, facerea de bine, credincioşia, blândeţea, înfrânarea
poftelor. Împotriva acestor lucnrri nu este lege".

Capitolul 7 din epistola către Romani descrie lupta omului împotriva păcatului
din viaţa sa Pavel declară că el ştie lucnrrile pe care trebuie să le facă, dar nu
le poate face pentm că nu are puterea pentru a le duce la îndeplinire. Pe de altă
parte, lucmrile pe care nu ar trebui să le facă, le face, pentru că nu are putere să

13
se abţină. 'Capitolul pare a se sIc'\rşiîntr-o dilemă, vers. 25, " ... Astfel dar, cu
mintea,' eu slujesc 'legii lui Dumnezeu; dar cu firea pământească, slujesc legii
păcatului." 'C uvântul "minte", folosit în Romani 7:23 şi 25 denotă noua natură
primită priu naşterea din nou. Ea este în contrast cu "firea", principiul răului care
domină omul decăzut. Romani 7 oferă o imagine a creştinului înfrânt. Duhul
Sfiint nu este încă prezentat. De fapt; nu este menţionat nici măcar o dată în acest
capitol. Doar în capitolul 8 este prezentată victoria, aici Duhul SIcmt este lăsat
să lucreze.De fapt, Duhul Sfânt este menţionat de 10 ori. Toate înfrângerile din
capitolul 7 s-au tranfOimatîn biruinţe prin Duhul Sfant. El îi dă credinciosului
nu numai puterea de ;zJ:7ce ceea ce trebuie, dar şi puterea de a nu J:7ce lucrurile
care nu trebuiesc făcute. Ţineţi minte, El nu va lucra în viaţa voastră decât dacă
îi permiteţi acest lucru. AUUlci El vă va da puterea de a transfOima fiecare
înfrângere într-o biminţă. Aceasta este lucrarea Sa de a produce sfmţenie.
Această sfinţenie este rezultatul sfinţirii făcută de Duhul Sfânt în tine - El te
convinge de păcat, tu îl mărturiseşti , şi reîlilloieşte dedicarea ta pentru Dumnezeu.
(Romani8: 13)"_ _ __ _ _ __ _ __ _ _ _ _ _ _ _ _ __

B. Partea umană

1. Credinţa

a. însuşirea

"Şi voi, prin EI, sunteţi în Hristos Isus. El a fost făcut

de Dumnezeu pentru noi
înţelepciune, neprihănire, sfinţire şi răscumpărare" (1 Corinteni 1:30). Pentru
credincios, Hristos Înseamnă toate aceste lucruri, dar acestea - înţelepciune,
neprihjinire, sfinţire şi răscumpărare - devin o realitate munai atunci când
credinc~osul învaţă Clun să le Însuşească pentru el(să le facă ale lui).

Fiecare credincios trebuie să înveţe Ctun să folosească această lege a însuşirii

înainte ca el să poată experimenta sfinţirea. însuşirea este o lege comună
întâlnită peste tot în Biblie. în realitate, nimeni nu a fost mântuit fără ca să o
folosească, cu toate că ea nu este aceaşi lege a însuşirii care a fost înţeleasă când
ai prÎn1it darul mântuirii. Însuşirea Înseanmă simplu să iei pentru tine ceva ce îţi
este oferit. Acest studiu se va limita la a arăta cum poate pune credinciosul legea
Însuşirii la lucru În trăirea sfântă .

14
Avraam a fost unul diu primii oameni care şi-a însuşit ceea ce Dwnnezeu i-a
promis că îi va da. Prin comentariul divin al capitolului Il din Evrei, Învăţăm
că Avraam nu a văzut Împlinirea acestor promisiuni în timpul vieţii sale, deşi
el a luat acestea pentru el. Avraam, Isaac şi Iacov au murit în credinţă, "fără să
fi căpătat lucrurile făgăduite: ci doar le-au văzut şi le-au urat de bine de departe,
mărturisind că sunt străini şi călători pe pământ" (Evrei Il: 13).

'-'O' • •':":".-.": ;·'·i', • • . . • •" '-"1-,.:, o",.•• _ " " . 0 '

Iosua a fost cel care a experimentat relitatea promisiunii făcute de DmnlleZeU

prima dată lui Avraam, dar, şi el. a trebuit mai întâi s-o plimească prin credinţă.
Promisiunea a fost făcută lui Iosua în capitolul 1, vers. 3, din caltea care-i poartă
nmnele. "Orice loc pe care-l va călca talpa piciorului vostru, vi-l dau, ClUn am
spus lui Moise." Ulmătoareleversete sunt dovada faptului că rosuaa expelimentat
realitatea: "Donmul le-a dat odihnă de jur împrejur, cum jurase părinţilor lor;
nici unul din vrăjmaşii lor nu putuse să le stea împotrivă, şi DOlnlml i-a dat pe
toţi în mâinile lor. Din toate vorbele blUle pe care le spusese casei lui Israel
Donmul, niciuna n-a rămas neîmplinită : toate s-au Împlinit" (Iosua 21 :44,45).

Îmbrăţişând promisiunile Credinţei pe care Dwnnezeu ţi le-adat, ca şi credincios,

şi tu vei putea splU1e bucuros "În viaţa mea, toate s-au împlinit" . Aminteşte-ţi,
(Romani 15:4):_ _ __ _ _ _ __ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ __

b. Evaluarea

Orice studiu despre docttina sfinţirii ar fi incomplet rară o aplicare

practică a capitolului 6 din Romani. "Nu ştiţi că toţi câţi am fost botezaţi în Isus
Hristos, am fost botezaţi În moartea Lui? Noi deci, prin botezul în momtea Lui,
am fost îngropaţi împreună cu El, pentm ca, după cmn Hristos a înviat din morţi,
prin slava Tatălui , tot aşa ş i noi să trăim o viaţă nouă. În adevăr, dacă ne-am făcut
Wla cu EI, printr-o moarte asemănătoare cu a Lui, vom fi lIDa cu EI şi printr-o

15
 Înviere asemănătoare cu a Lui. Ştim bine că omul nostm cel vechi a fost răstignit
. împreună cu EI pentm ca trupul păcatului să fie dezbrăcat de puterea lui, în aşa
fel încât să nu mal fim robi ai păcatului ; căci cine a mmit, de drept, este izbăvit
. de păcat. Acmn, dacă am mmit împretrnă cu Hristos, credem că vom şi trăi
împretrnă cu EI, Întrucât ştimcă Hristosul Înviat din morţi nu mai moare: moartea
nu mai are nici o stăpânire asupra Lui. Fiindcă prin moartea de care a mmit, El
.. a murit pentru păcat, odată pentru totdeauna; iar prin viaţa pe care o trăieşte,
trăieşte pentru Dltmnezeu. Tot aşa şi voi înşivă, socotiţi-vă morţi faţă de păcat,
şi vii pentru DUITmezeu, În Isus Hristos, Domnul nostru" (Romani 6:3-11).

În realitate, versetul Il este o chemare divină la un act al credinţei . Trebuie să

te socoteşti mort faţă de păcat împreună cu Hristos. Cineva care a murit nu mai
reacţionează la ispite. Nu mai există nici o metodă de comunicare prin care ispita
poate să ajlrngă la el. Potrivit versetului şase, omul tău cel vechi - care este
natura umană decăzută - a fost răstignită împreună cu Hristos. Dar problema
este că SataJl, care este tatăl minciunii, îţi spune că omul vechi nu a fost răstignit.
El te ispiteşte să trăieşti după dorinţele naturii umane, afumînd că aceste dorinţe
vin de la omul vechi care trăieşte încă.

Mincitma lui Satan este atât de convingătoare încât omul s-ar putea să creadă
mai repede acea minciună decât Cuvântul lui Dumnezeu, care spune că "omul
nostru cel vechi este răstignit împreună cu EI (Hristos)" (Romani 6:6a). "Căci
VOI aţi murit" (Coloseui 3:3a). Se spune despre Hristos(2 Petru 2:24)

"

În Hristos tu poţi trăi în Duhul, dar Satan vrea să te ispitească pentru ca

tu să trăieşti după firea veche, în păcat. Aumci Satan te va descuraja din pricina
păcatului tău . El ar vrea ca să remU1ţi şi să încetezi lupta credinţei . De asemenea
te va momi,gândindu-te că cele mai blU1e lucmri din viaţ~ le găseşti în păcat, nu
în Hristos. Prin credinţ.:~ tu trebuie să socoteşti ca adevărat Cuvântul lui
Thtmnezeu ,însuşindu-ţi verseuu din Romani 6:6 pentru tine . Atunci vei fi mort
faţă de păcat şi vei trăi victOlios în Duhul. Apoi, arninteşte-i lui Satan că el este
tatăl minciunii şi că tu preferi că crezi Biblia. Va fi necesar ca să-ţi însuşeşti
: ..pentm tine aceste promisiuni de fiecare dată când Satan te ispiteşte. începe acest
lucru chiar de azi,de fiecare dată când Satan te ispiteşte, chiar dacă o vei face de
şase sau de şaizeci de OIi.
Dumnezeu se pare că a lacut pe oameni nişte creautrÎ ale obiceiurilor.
Odată un lucru făcut, este uşor să îl faci şi a doua oară . în viitor, este mai uşor,

16
iar în final, aceste lucIUri SlU1t făcute fără să fii prea con ştient că le faci. Din
aceast.'i cauză trebuie să realiz..'im faptul că este deosebit de important să păşim
cu dreptul, să luăm deciziile şi săne stabilim scopurile corecte. , ,Aşa cumgândeşte
lUI om în inima lui, aşa este". AcţilUIile tale - ceea ce faci - sunt rezultatul
intenţiilor tale, scopurile inimii tale. Acest lucru este exprimat în zicala:

" Semeni un gând, culegi o faptă ;

Semeni o faptă, culegi un obicei;
Semeni lUI obicei, culegi un caracter;
Semeni un caracter, culegi un destin".
Deci, dacă obiceiurile sunt atât de uşor de fOJmat, este cu atât mai imPOltant să
"ne socotim morţi faţă de păcat, şi vii pentru Dumnezeu, în Isus Cristos, Donmul
nostru. Deci, păcatul să nu mai locuiască în tIUpul vostru muritor, şi să nu mai
ascultaţi de poftele lui. Să nu mai daţi în stăpânirea păcatului mădularele voastre,
ca pe nişte unelte ale nelegiuirii; ci daţi-vă pe voi înşivă lui Dmnnezeu, ca vii,
din morţi cum eraţi; şi daţi lui Dumnezeu mădularele voastre, ca pe nişte unelte
ale neprihănirii". "Nu ştiţi că, dacă vă daţi robi cuiva, ca să-I ascultaţi, slmteţi
robii aceluia de care ascultaţi, fie că este vorba de păcat, care duce la moarte, fie
că este vorba de ascultare, care duce la neprihănire?" (Romani 6:16).

Te-ai socotit tu mOJi faţă de păcat? Mulţi

creştini încearcă să păcatul într-o mână, şi
cu cealaltă să apuce lucIUJile lui Dumnezeu.
Faci şi tu acest lucIU? Dacă da, atunci În
vi aţa ta nu v~i avea niciodată fericire, şi nici
vreo adevărată biIUinţă. Dacă faci şi tu
acest lucIU, decide-te acum. Gândeşte-te că
eşti mOJi În păcat , şi că , de acum încolo nu
vei mai trăi aşa , ci te v ei supune lui
Dumnezeu. Fă ceea ce este bine şi vei fi un
rob al neprihănirii. Uneori ţi se va întâmpla
să cazi, dar, "Dacă ne mărturisim păcatele,
El este credincios şi drept ca să ne ierte
păcatele , şi să ne curăţească de orice
nelegiuire"(l Ioan 1:9). Aminteşte-ţi
versetul: " ... dacă vă daţi robi cuiva, ca să-
I ascultaţi, sunteţi robii aceluia de care
ascultaţi ... (Romani 6: 16).
Există o altă etapă a acestei aplicaţii practice, care este tot atât de vitală, ca şi a
te socoti mort faţă de păcat. Trebuie să te socoteşti "viu pentru Dumnezeu",
versetul 11. Unde există viaţă, există sentiment, commuune, prută şie. Trebuie să

17
te asociezi cu Hristos În Înviere, ca şi În momte. Pentl1l că El acum trăieşte ÎIl tine.
Tu eşti viu pentru Dumnezeu; deci pune acest lucru în practică . Arată-I
DonU1ului căiI iubeşt iascultându-L (Ioan14 :2 1) ; mulţumeşte-I pelltlUmântuire,
pentl1l toate victoriile câştigate prin EI, pentru tot ce a lacut pentru tine. Cere-
I să te facă sensibil la păcat, grabnic la a-l mărtmisi, sincer faţă de tine ca şi faţă
de ceilalţi. Învaţă să-ţi însuşeşti ceea ce Hristos a promis că-ţi va da. Din punct
de vedere omenesc, Înălţimea sfillţirii tale va fi egală cu capacitatea ta de a-ţi
însuşi promisiunile Sale. De aceea, pentlU a trăi o viaţă sfăntă, trebuie să te
socoteşti nu numai mOlt faţ.' de păcat, ci şi viu pentru Dumnezeu şi pentru
neprihănire, ascultându-L pe El.

2. Voinţa liberă a omului

Există încă un factor care are de-a face cu partea omului în sfinţire. Este
actul voinţei. Când Dwnnezeul-a creat pe om, El i-a dat libet1.1tea de a o practica
aşa cum eI voi eşte. Dumnezeu poate că l-a condus prin Duhul SÎant, dar El
niciodată nu a depăşit limita liberei voinţe a omului. Într-wl sens foarte real, noi
slUltem la acelgrad de slinfire şi slinp·la c;zre noi vrem sălim. Chiar dacă sfinţirea
este lucrarea Trinităţii spirituale, El niciodată nu acţionează într-o viaţ.' dacă nu
îi este îngăduit să o facă . Deci tu şi numai tu eşti responsabil de supunerea vieţii
tale lui Dumnezeu.(Romani 12: 1) ,, _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ __ _ _ __

(Vedem acelaşi principiu demai sus, citat în Romani'6: 13). "De aceea, omorâţi
mădularele voastre care sunt pe pământ: curvia, necurăţia, patima, pofta rea, şi
lăcomia, care este o închinare la idoli... Dar acum lăsaţi-vă de toate aceste
lucruri: de mânie, de vrăjmăşie, de răutate, de clevetire, de vorbe ruşinoase, care
v-ar putea ieşi din gură . u vă minţiţi w1ii pe alţii, întrucât -aţi dezbrăcat de
omul cel echi, cu faptele lui, şi -aţi Îmbrăcat cu omul cel nou, care se înnoieşte
spre cunoştinţă, după chipul Celui ce l-a lacut... Astfel dar, ca nişte aleşi ai lui
Dumnezeu sfmţi şi preaiubiţi , îmbră aţi-vă cu o inimă plină de îndurare, cu
bunătate, cu smerenie, cu blândeţe cu îndelungă răbdare ... Dar mai presus de
toate acestea, îmbrăcaţi-vă cu dragostea, care este legătura desăvârşirii" (Coloseni
3:5; 8-10; 12, 14).

E TEÎMPRE
IIDRAGO
18
Este ad evărat, dragostea este cea care adună toate roadele Duhului împreună. De
aceea, trebuie spus că dragostea este semnul sfinţirii. O persoană care nu dă
dovadă de dragoste, este limpede că ştie puţin sau nimic reali~'ltea sfinţiri i.

C. METODELE FOLOSITE

1. Cuvântul lui Dmllnezeu sfmţeşte

a. Scriptura reflectă imaginea

credinciosului

fiecare credincios ar trebui să citească Cuvântul lui Dumnezeu în fiecare

zi, să-I ceară Duhului Sfănt să îi descopere adevămrile şi să-I ajute să le aplice
în inima lui. Când citirea este însoţită de ascultare, Cuvântul devine lm ajutor în
sfinţire. Biblia este zllgrăvită ca o oglindă . Când credinciosul priveşte în ea, "el
se aseamănă cu \Ul om care -şi priveşte faţa într-o ogl indă" (Iacov 1:23 ).în timpul
citirii Cuvântului, el ved e cât de mare este căderea lui ca să socotească omul
vechi mOlt faşă de păcat. Tmperfecţitmea, deficienţele şi păcatele SWlt aduse la
lumină. Când imaginea refl ectatcli arată wmele omului vechi , ea ne arată nevoia
noastră mare de sfinţire.

b. Scriptura reflectă imaginea lui

Hristos

Există o altă imagine, pe lângă imaginea credinciosului, care se poate vedea în

Cuvânt. Spre . deosebire de imaginea
celui credincios, care se poate schimba din
când în când, aceast..~ ~ \ I / / imagine este neschim-
bată, pentru că ea este
adevărata imagine a
HRISTOS imagineadesăvârşită -
lui Hristos. Duhul SLmt
cautăprinCuvântullui /" / I \ ~ Dumnezeu să facă cele
două imagini ase1Th~- nătoare . Din moment ce
imaginea lui Hristos . nu se poat schimba,
pentm că El este desăvârşit şi de aceea oferă şi lfi s~mdard perfect, imaginea
credinciosului este aceea care trebuie s llÎmbată după imaginea lui Hristos.
Când cred inciosul vede locullUlde păcatul i-a murdărit imaginea, el trebuie să
îl mărtmisească , aşa cum ni se sptme în l Ioan 1:9: "Dacă nemărtmisim păcatele,
El este credincios şi drept ca să ne ielte păcatele şi să ne cmăţească de orice
nelegiuire". Când credinciosul vede imaginea lui Hristos descoperită în
Scriptură, Du.hul Sfânt îl va transfOlma treptat după această imagine.
(2Cor. 3:l8) ",_ _ __ __ _ _ _ __ _ __ _ __ _ _ _

19
Acestea sunt câteva căi prin care Duhul Sfânt foloseşte Cuvântul lui DlU1U1ezeu
pentru a sfinţi pe cel credincios.

c. Cuvântul lui Dumnezeu vorbeşte despre un agent de cmăţire

care ne pune deopalte faţă de păcat

"Cwn îşi va ţinea tânărul curată cărarea? Îndreptându-se după Cuvântul Tău"
(Psalmul 119:9). "Aclun voi slillteţi cmaţi, din pricina cuvântului, pe care vi L-
am spus" (Ioan 15 :3).

2. O credinţă activă sfinţeşte

Mântuitorulnostru, Domnul Isus Hristos a folosit multe pilde. El folosea

aceste pilde pentru a ilustra adevăml pe care-L propovăduia, astfel ca toată
lumea să poată pricepe. ScriitOlii
creştini de azi folosesc şi ei multe
ilustraţii pentru ca cititorii să poată
înţelege mai bine adevărul.
Ilustrând viaţa creştină ca o scară
spre o viaţă sfântă, care duce de la
pământ la cer, autorul a fost ajutat
să ' înţeleagă doctrina sfinţirii .
Intrarea în acestă viaţă se face prin credinţa

naşterea din nou. Credinţa este

factorul dominant al acestei intrări,
ca şi în celelalte trepte ce vor fi m-
cate. Ştiind faptul că Isus Hristos a mmit pe cruce pentru a plăti păcatele tale, tu,
prin credinţă, L-ai primit pe El ca Mântuitor personal. Această credinţă începe
lucrarea de sfinţire, "Astfel dar, după Clilll aţi primit pe ţIristos Isus, DOl1111ul, aşa
să şi umblaţi în El" (Coloseni 2:6). însă până nu creşti mai mult în această
credinţă vei rămâne la acel prim pas, care este cel al unui creştin firesc.

Cu cât avansezi mai mult pe scara vieţii sfinte, cu atât mai puţin
atrăgătoare îţi va părea ltunea. Puterea pe care hunea o are asupra unei persoane,
este asemănătoare Cll cea a unui magnet asupra unui obiect metalic. Se ştie că
cu cât dinstanţa dintre magnet şi obiectul pe care îl atrage este mai mare, cu atât
puterea magnetului de a-l atrage va fi mai mică. Motivul pentru care mulţi
creştini trăiesc o viaţă lipsită de putere, o viaţă de învinşi , este acela că ei se află

20
încă pe prima treaptă, acolo unde puterea de atracţie a lumii este foarte puternică.
În realitate, cei de pe prima treaptă se aseamănă cu cei din lume, astfel că este
greu să deosebeşti lUl credincios de un necredincios.

Romani 12:1 şi 2 face această progresie clară: "Vă îndel1U1 dar, fraţilor,
pentru îndurarea lui DlillUlezeu, să aduceţi trupw·ile voastre ca o jertfă vie,
sfântă, plăcută lui Dlilllfiezeu ;aceasta va fi din prut ea voastră o slujbă
duho nicească . Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi,
plin înnoirea m inţi i voastre, ca să puteti deosebi bine voia lui Dumnezeu, cea
bună, plăcută şi desăvârşită . "

Planul lui Dumnezeu şi scopul Lui pentl1J fiecare creddincios este ca

acesta să ajlwgă "la unirea credinţei şi a cunoştinţei Fiului lui Dumnezeu, la
starea de om mare,]a înălţimea staturii plinătăţii lui Hristos" (Efeseni 4: 13). Un
alt mod de exprimare al planului lui Dumnezeu pentru fiecare credincios este
găsit în cuvintele apostol ului Pavel scrise tinerilor creştini din Galatia. Galateni
4: 19 splwe: " Copilaşii mei, pentru care iarăşi simt durerile naşterii , plil1ă ce va
lua Hristos chip in voi!'. Dumnezeu foloseşte fiecare mijloc aflat Ia dispoziţia
Sa pentru a-l îJlcmaja pe creştin să urce cât mai sus pe această scară a vi e ţii sfinte.

3. Pedeapsa sfmţeşte

Dumnezeu pedepseşte adesea pe credincios pentru păcat. Această pedeapsă este

spre binele său, pentru ca el să nu mai dorească să trăiască în păcat. Astfel,
pedeapsa devine o metod ă de sfinţire . Când este pedepsit, credinciosul ar trebui
să dorească imediat curăţirea şi tlrcarea pe o treaptă mai înaltă. Treapta aceasta
este atinsă prin credinţă după ce mă rtmisirea este făcută potrivit cu 1 Ioan 1:9.
(Vezi citatul de la pagina 13)

Pentru a face distincţie Între un creştin, şi o persoană care-şi spune creştin , dar
care niciodată nu a crezut în mântuire, există un principiu sk'lbilit în Scriptură.
(Apoca1ipsa3:19)",_ _ _ __ __ _ __ __ _ _ _ _ _ __

"Căci DOl1U1ul pedepseşte pe cine-l iubeşte, şi bate cu nuiaua pe orice fiu pe care-
I primeşte . Suferiţi pedeapsa:Durnnezeu se porută cu voi ca şi cu nişte fii. Căci
care este fiul pe care nu-l pedepse şte tatăl ? Dacă sunt eţi scuti ţi de pedeapsă, de
care toţi au parte, slwteţi nişte feciori de cwvie, iar nu fii" (Evrei 12:6-8). Toate
pedepsele sImt spre binele tău. Pe de altă patie, dacă o persoană continuă să
trăiască în pă cat şi nu este pedepsită de Donuml este clar că acea persoană nu
a fostNICIODA T Ă născută din nou. Aşa cum tu nu ai pedepsi copiii vecinului,
tot aşa Dumnezeu nu pedepseşte copiii diavolului . reiese clar din Ioan 8:37-47

21
că cei care nu au fost născuţi din nou sunt copiii diavolului.

Atitudinea ta faţă de pedeapsă este foarte importantă . Dacă te supui

Tatălui ,îi mărtmiseşti păcatul şi te pocăieşti , cred inţa ta va fi mărită . Atunci tu
mai·poţi mca o treaptă. Dru- dacă eşti împotrivitor, refuzând să mărturiseşti
păcatul şi să te pocăieşti , atunci trebuie să fii pedepsit mai mult. Pedeapsa se va
mări tot mai mult până când există pocăinţă . Dumnezeu nu poate şi nu tolerează
păcatul în viaţa copiilor Săi . Uneori este necesar să ia un credincios din această
1ume pentru a-l opri să-L dezonoreze pe Dmllllezeu. Vezi Romani 6: 16,

Este datoria fiecfuui creştin să-şi examineze atitudinea faţă de pedeapsa Tatălui,
altfel ea îşi va pierde scopul pe care-l are, acela de a-l îndepărta pe credincios
de păcat şi de a-l aduce mai aproape de Dunmezeu.

4. Încercarea sfinţeşte

~
Îllce:carea ~ste:Ulaltn~jlocfolosit p~nt~~l
a ne lI1cnraJa s.a avansam pe scara vleţn .
----
- Amintiţi-vă, Dumnezeu nu ispiteşte pe
"" copiii Săi să facă rău (Vezi Iacov 1: 13).
Dar El îngăduie unor lucl1u·i să intre în
viaţa lor pentru a-i Încerca. "În ea voi vă
bucw-aţi mult, măcar că acum, dacă
trebuie, slUlteţi întristaţi pentru puţină
vreme, prin felurite încercări" (1 Petru
1:6). El continuă în versetul 7: "Pentru
caîncercru-ea credinţei voastre, cu mult mai scumpă decât aurul care piere şi care
totuşi este cercat prin foc, să aibă ca mmare lauda, slava şi cinstea, la arătru-ea
lui Isus Hristos."

Atât pedeapsa cât şi încercarea au acelaşi rezultat: separarea de rău şi

apropierea de Dunmezeu. De aceea este greu lUleori să spui dacă lUl frate este
încercat sau este pedepsit pentru păcat. Nu există, totuşi , nici o întrebare din
partea celui care trece printr-o astfel de experienţă . Pedeapsa este însoţită de

22
convingerea de păcat. De aceea, trebuie să fii atent să nujudeci pe un frate care
trece printr-o perioadă dificilă şi care pare să fie cu W1 pas mai jos decât tine.
Judecata nedreaptă este păcat, iar păcatul trebuie pedepsit. "Nu judecaţi , ca să
nu fiţijudecaţi. Căci cu ce judecată judecaţi, veţi fijudecaţi; şi cu ce măsură veţi
măsma, vi se va măsura" (Matei 7: 1, 2). Poate biruinţa câştigată de cel aflat în
dificultate îl va ridica pe o treaptă mai înaltă decât cea pe care ai atins-o tu . Deşi
pot fi mulţi pe trepte inferioare celei pe care eşti tu, nu există loc pentru ceva mai
srant decât atitudinea ta. Aminteşte-ţi, Domnul Isus, care este exemplul nostru,
este la capătul de sus al scării, stând la dreapta Tatălui. Deşi eşti mai sus decât
altul, tu nu te poţi lăuda cu o poziţie egală cu a Lui. Nici nu poţi arăta cu mândrie
la experienţe În care ai dat voie credinţei să biruiască o încercare sau tUl defect
în umblarea ta creştină. E ste necesar ca Tatăl nostru iubit să te pedepsească, să
te încerce şi să îţi distrugă eul Înainte de a-ţi da mai multă credin~'i pentru a urca
o altă treaptă .

Nu există lUl alt loc în care să poţi pretinde că ai atins cea mai înaltă treaptă decât
la vârf. Acolo - scopul dat al fiecăl1li creştin - este poziţia IUlei sfinţiri
complete. Stll1tem îndenmaţi în 2 Coriuteni 7: 1 "să ne cmăţim de orice
întinăcilUle a cămii şi a duhului , şi să ne ducem sfinţirea până la capăt, în frica
de Dumnezeu". "Până la capăt" vorbeşte aici despretill proces de a ne face sfinţi.
Din moment ce slilltem îndemnaţi să ne cmăţim, în mod evident acest lucru se
referă la pmiea omului în sfinţire. Credinciosul trebuie să-şi exercite credinţa :
cunoscând şi crezând Cuvântul lui DW1111ezeu. Şi credincicsul trebuie să-şi
exercite voinţa lui: supullându-se şi ascultând Cuvântul. Dacă întâmpini nevoia
de cmăţie şi mnblare mai apropiatc'i cu Domnul, trebuie mai întâi să existe un act
de credinţă prin care să accepţi puterea şi dorinţa lui DW1ll1ezeu de a te curăţi.
(Romani 6: 11),,_ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ __

Trebuie să existe till act de voinţă prin care să te laşi pe mâna lui Dumnezeu
pentru ca El să facă tot ceea ce trebuie pentm ca t:răirea ta sfântă să crească
(Romani 6: 12, 13). Această supunere faţă de DtUlll1ezeu trebuie să fie însoţită de
o hotărâre de întoarcere de la păcat la DUllUlezeu, o supunere a "mădularelor tale
ca unelte ale neprihănirii" , lui Dumnezeu. Când tu, prin credinţa în Cuvântul lui
DtillUlezeu I te supui şi Îl asculţi, obţii o victorie asupra păcatului şi faci
următorul pas, o altă treaptă În trăirea cre ştină este atinsă .

23
 Pe măsură ce m·ci treptele, vei avea nevoie să obţii victorii asupra unor
păcate C1UD ar fi: lumescul, pofta, ma şi mânia. Dacă le vei învinge pe acestea
şi vei umbla mai aproape de Domnul pe o treaptă mai înaltă, vei deveni mai
sensibil la păcat. Lipsa dragostei, slava personală, mândria şi gelozia vor fi
văzute ca păcate pe măsură ce te vei apropia de El. Atunci vei ajunge la starea
în care vei vedea că gândurile, motivaţiile îmbrăcămintea, trebuie deasemenea
să îl mulţumească pe Tatăl.

Dar acestea SlUlt doar un început bun. Cu cât te apropii mai mult de
lumină, cu atât mai evidente devin toate imperfecţiunile. Tu ai fost chemat de
la înnmeric la 1umină. Pe măsură ce tU"ci scara trăirii sfinte, te apropii tot mai mult
de Lumina lumii, Mântuitorul tău, Domnul Isus. Dacă te apropii constant de El,
lumina Sa va dezvălui imperfecţÎlmi, mUf(L~rie şi păcat în multe forme. Lucruri
pe care niciodată nu le-ai considerat păcat le vei vedea acum ca şi păcat. Una câte
una, vei câştiga biruinţe asupra lor. Acest proces se va continua, până când, Într-
o zi, la revenirea Sa, eşti lacut desăvârşit - sfinţenia a fost desăvârşită în tine.
Atunci, imaginea lui Hristos în tine va fi pe deplin formată.

Scopul imediat al lui Dmunezeu în sfinţirea cuiva în această viaţă, este

apropierea pas cu pas de sfinţenie şi asemănarea cu Isus Hristos. Planul lui
Dmunezeu pentru "cei chemaţi" este acela de a-i face "după imaginea Fiului
Său". Acesta este standardul divin pentru cei credincioşi.

-.-' ".

SCOPUL FINAL AL LUI Dt1MNEZEU PENTRU

CREDINCIOS:,
SFINŢIREA DEPLINA ·

Ultimu.1 scop al lui DlUllDezeu este.ca ni să fii perfect asemănător cu imaginea

lui Hristos, cu c.are acum te asemeni pat1ial. "Când Se va arăta El, vom fi ca El"
(1 Ioan 3:2b). La revenirea lui Isus Hristos sfmţirea credinciosului va fi deplină.
într-adevăr, prezenţa păcatului nu va mai fi. La vederea lui, în toată splendoarea
Sa, sfinţirea ta va fi desăvârşită, completă. Atunci vei fi un SI.wt pregătit pentru
cer prin hand şi dragostea Sa.

24
 INTRODUCERE LA TESTUL
despre
ADEVĂRUL BIBLIC DE BAZĂ: POCĂINTA
,

Nu Îllcercaţi să răsplmdeţi întrebărilor de la secţitmea test până ce nu completaţi

toate versetele din lecţie şi nu studiaţi cât se poate de conştiincios cursul în
întregime. Scopul acestui test este să vă arate cât de mult aţi învăţat şi cât mai
aveţi nevoie să Învăţaţi .

Acest curs a fost în aşa fel elaborat încât să puteţi păstra broşura. Sunteţi rugaţi
să mUlaţi instmcţilUlile cu fomie mare atenţie .

Expediaţi doar secţiunea TEST. Păstraţi restul broşurii. După ce aţi completat
acest cm's văvom trimite un cetiificat (diplomă) de absolvire.

, ' . . .. .... : ... ~

Întoarce la SECŢIUNEATEST,dinJriijlocul
.. broşurii, răspunde întrebărilor ş i e.xpediaiăapoi ,>;
. testul la adresa indicata .. .::
... . .

Pentru evaluarea cunostiintelor dobândite la

aceasta lectie,
te rog expediaza Chestionarul Test pe adresa de
email:
soleuro@gmail.com

25
BBT- 7 Pag. 1

SECŢIUNEA TEST

înainte de a răspunde întrebărilor, completaţi cu atenţie adresa dumneavoastră

în spaţiul de mai jos. SCRIEŢI CITEŢ.

Numele_ _ __ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ __ Vârsta
Adresa
- - - - - - - - - -- - - - - - - -- -------
Localitatea (Oficiul Poştal ) _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ Cod _ __ _

Completaţi adresa cu atenţie pentru a putea fi returnată broşura în cazul în care

nu ajunge la noi, dintr-un motiv sau altul. Păstraţi broşura.

TRIMITEŢI SECŢIUNEA TEST ŞCOLII DE LA CARE AŢI PRIMIT

BROŞURA.

INSTRUCŢIUNI :

Fiecare întrebare este unnată de 3 răspunsuri notate a, b, c. Doar unul dintre ele
este cel corect. Citiţi cu atenţie, alegeţi răspunsul corect şi apoi treceţi-l pe linia
din stânga.

EXEMPLU: ~ o. Cu ce se ocupă în primul rând sfinţirea?

(a) Pacea şi bucuria

(b) Relaţia dintre credincioşi
(c) Caracterul şi comportamentul
Vei observa că (c) este răspunsul corect Deaceea, pe linia din dreptul
răspunsului vei scrie litera C.

ÎNTREBĂRI
1. Ce este sfmţirea?
a) A spune despre o persoană că este neprihănită
b) Aşezarea unei persoane în familia lui Dumnezeu
c) Separarea de păcat a unei persoane sau lucru, pentru D-zeu
2. Care slmt cele două gânduri exprimate prin cuvântul "sfinţire", în
Biblie?
a) Pace şi bucwie
:BBT-7 Pag.2
b) Depărtare de rău şi dedicarea pentru Dumnezeu
c) Insatisfacţie şi opresitme

3. De ce S-a sfinţit Isus pe Sine?

a) Pentru a fi un exempu de sfinţenie pentru toţi credincioşii şiastfel
le arată nevoia lor de sfinţire
b) pentm a le putea dovedi oamenilor că El era Fiul lui Dmunezeu
c) Pentm a putea câştiga respectul ucenicilor

4. Ce Înseamnă să fii sfănt?

a) Să fi separat de rău şi dedicat pentm Dumnezeu
b) Să trăieşti o viaţă bună
c) Să îndeplineşti o funcţie în biserica ,ca de ex . preoţia

5. Pentm cine a fost ponmca "Fiţi sfinţi căci Eu sunt sÎant?"

a) pentm toţi credincioşii
b) Doar celor care trăiau sub Lege
c) Doar ucenicilor

_ _ 6. Când te naşti din nou, devii patie din?

a) Natma îngerească
b) Natura omenească
c) Natma divină

7. Când are loc sfmţirea instantanee a credinCiosului?

a) la naşterea din nou
b) Când Îşi dedică public viaţa lui Dumnezeu
c) Când prietenii îi descoperă greşelile

_ _ 8. Ce este sfinţirea progresivă a credinciosului?

a) Schimbarea din viaţă care are loc în momentul naşterii din nou
b) Schimbarea din viaţă care are loc prin creştem graduală în
sfinţenie de-a lungul întregii vieţi
c) Schimbarea care are loc datorită unor crize din viaţă

9. Când are loc creşterea în sfinţire?

a) Când viaţa este schimbată prin decizii corecte
b) Când prietenii îţi descoperă greşelile şi slăbiciunile
c) Când păcatul este arătat de Duhul Sfănt şi mărtuJ·isit lui
Dunmezeu
BBT-7 Pag.3
_ _ 10. Ce este sf'mţirea deplină (completă) a credinciosului?
a) Sfinţirea care are loc ca turnare a răspunsului larugăcilmea pentru
sfinţire
b) Sfinţirea care este însoţită de trăirea Iară păc at
c) Sfinţirea care este împlinită la revenirea Domnului Isus

___ Il. Sfinţenia deplină în viaţa credinciosului este lucrarea cui?

a) Lucrarea combinată a crediciosului şi a Trinităţii
b) Doar a Trinităţii
c) Doar a credinciosului

_ _ 12. Cine este Duhul sfânt?

a) Un membru al Trinităţii
b) O fiinţă creată
c) O f011ă sau o influenţă divină

___ 13. Ce evidente exterioare arată dacă o persoană este sf'mţită?

a) Merge la biserică regulat
b) Petrece o oră pe zi în rugăciune
c) Roadele Duhului Sfânt din viaţa lui (Galateni 5:22)

___ 14. Care este pmtea omului în sfinţire?

a) Credinciosul voieşte să-şi însuş ească neprihănirea lui Hristos şi să
se socotească mort faţă de păcat .
b) Să ducă o viaţă corectă prin puterile sale
c) Să se ferească de ispite

15. Ce Înseamnă însuşirea?

a) A vedea o aplicaţi e a unui verset biblic
b) A lua ceva pentru tine însuţi
c) A încerca ceva pentru tine

___ 16. Cum câştigă credinciosul biruinţă asupra păcatului?

a) Prin efOlt propriu, mers la biserică, botez, masa D omnului, etc
b) Prin primirea darului Duhului Sfânt după ce a fost mântuit
c) Crezând că omul vechi este răstignit împreună cu Hristos şi că
de acum înainte nu-l va mai sluji pe el

___ 17. A te socoti mOlt faţă de păcat ÎnseanU1ă :

a) A refuza să răsplUlzi păcatului
b) A considera păcatul imposibil
c) A considera natura păcătoasă crucificată cu Hristos şi de aceea
morută (neop erativă)
BBT-7 Pag.4
-18. Pentru ca părtc1şianoastră cu Dumnezeu să nu fie întreruptă din pricina
păcatului, noi trebuie să:
a) Mărturisim păcatele şi să primim iertarea Sa
b) Vorbim despre el cu un prieten
c) Aşteptăm până ce ne vom simţi mai bine

19. Cum este afectată sfinţirea de către voinţa liberă a omului?

a) Dumnezeu va sfinţi o persoană împotriva voinţei acesteia şi ca
răSptIDS la rugăciunile altora
b) Credinciosul este sfinţit doar dacă el doreşte acest lucru
c) Nu are nici un efect

20. Care este primul semn al sfinţirii?

a) Gelozia
b) Dragostea
c) Teama

21. Cum poate sfinţi Cuvântul lui Dwnnezeu?

a) Prin separarea credincioşilor de necredincioşi
b) Arătându-ne păcătoşenia altor oameni
c) Reflectând imaginea credinciosului, a lui Hristos şi revelând
standardul divin pentru trăirea creştină

22. Ce înseamnă "după chipul lui Hristos"?

a) A mărtmisi păcatul
b) A deveni ca şi Hristos
c) A fi liniştit privind o icoană sau o statuetă a lui Hristos

_ _ 23. Care este scopul lui Dumnezeu în sfinţirea credinciosului?

a) Să devină o persoană bună
b) Să iubească pe toată lumea
c) Să dorească să fie curăţit şi să se asemene tot mai mult cu Hristos

_ _ 24. Cum poate pedeapsa să crească gradul de sfinţenie?

a) Făcându-1 pe credincios să mărturisim păcatul şi să se pocăiască,
ceea ce îi măreşte credinţa
b) Făcându-1 pe credincios să se autoexamineze
c) Făcându-1 pe credincios să aibe probleme

_ _ 25. Ce loc ocupă încercarea în sImţire?

a) Este rezultatul depărtării de rău şi apropierea de Dmnnezeu
b) Ne arată cât de departe am ajuns
c) Ne aduce dificultăţi în viaţă
 SOURCE OF LIGHT - EUROPE
Des/ina/ar:
SEMINA R UL TEOLOGIC " VESTEA B UNA "
CP.l l - 0P.1
]25700 - OTELU-ROSU
Jud. Caras-Severin
ROMANIA

email: soleuro@gmaiLcom
www.sourceligh/.org

Ce este Vecinicia?

Cum se poate ajunge la slava

lui Dumnezeu?
La aceste întrebări şi la multe altele le veţi găsi
răspunsul în lecţia următoare :
CHEMAŢI LA SLAVA SA VECINICĂ BBT -7(R8/91)