Professional Documents
Culture Documents
p µ µ µ
p p p
Spiralele logaritmice de tip p sunt curbele unice care au, printre altele,
proprietatea remarcabilă de a putea vizualiza, pe drepte concurente în punctul asimptotic
(de acumulare), şiruri de dimensiuni (lungimi de segmente alăturate), aflate toate în
raportul de aur . Din acest motiv, când se procedează la designul unor noi produse sau
la analiza designului unor produse existente, aceste spirale (ca şi spiralele derivate din
acestea, ce vor fi toate studiate amănunţit în acest capitol) constituie un Äîndrumar
vizual´ al tuturor proporţiilor riguros armonice.
Poziţia unui punct din plan poate fi
precizată în mai multe moduri.
Cea mai cunoscută modalitate este
utilizarea sistemului cartezian de axe, folosit încă
din şcoala generală. Acest sistem este format din
două axe perpendiculare în originea lor, pentru
care s-a ales aceeaşi unitate de lungime. Axele sunt
numite, de obicei, axa g, respectiv axa .
: Sistem de coordonate
Pentru a preciza poziţia unui punct din
cartezian plan se proiectează punctul respectiv pe cele două
axe. Dacă proiecţiei pe axa g îi corespunde
numărul , iar proiecţiei pe axa îi corespunde
numărul , atunci perechea p reprezintă coordonatele lui P în raport cu sistemul
cartezian de axe considerat.
Ecuaţia unei curbe p÷ în raport cu un astfel de sistem de axe (fig. 6-1) este o
ecuaţie în variabilele g şi verificată numai de coordonatele unui punct variabil
pg situat pe p÷ .
O altă modalitate de precizare a poziţiei unui punct din plan este utilizarea
sistemului de coordonate polare.
Un astfel de sistem este determinat de o semidreaptă orientată, cu originea în .
Semidreapta se numeşte g
(), iar originea ei este sistemului, (fig. 6-2,
a).
V
: (a) Sistemul de coordonate polare. (b) Unghiul dintre curbă şi raza vectoare
p p p
p 2 ã
1 0 +1
0 à à
Rezultă
1
à ctg sau arctg
à
ctg
Consecinţa relaţiei (6-1) este că spirala logaritmică poate fi definită şi ca fiind
acea curbă spirală care taie toate razele vectoare sub un acelaşi unghi constant (fig. 6-
ã).
Dacă se obţine, succesiv,
2
tg 0 constant .
'
2 à p 2 à 2à à 2à
1 à
ã
p p p
p 2 ã
à p ã 0
à ãà 0 à 2à 0 2à 0
à p 2 0
, ş.a.m.d.
2
ã
Din
2
,
1 2
se ajunge la
2 1 2
2 2 e 2 à
1 2 2 1 1
1 2 [ 1 [ 2 [ 2 1 Ã
:
p
Se poate găsi acum acea spirală logaritmică particulară, la care lungimile razelor
vectoare succesive 1 2 Ã respectiv distanţele succesive determinate de spirală
pe o dreaptă oarecare ce trece prin origine 2 1 2 Ã , să constituie şirul p .
Atunci, se defineşte spirala logaritmică p (fig. 6-6), ca fiind spirala logaritmică:
à ln
, cu à (6-2)
20
Are proprietăţile:
2 ã 5 6
1) Ã
1 2 ã 5
2 ã 5 ã 6 5
2) Ã
2 1 2 ã 5 ã
Dacă se notează:
ã
p p p
p 2 ã
) 1 2 2 ã ã 5 ã 5 6 «
ln
p ln 20
20 r 2 (6-)
1 2 ã Ã
1 2 2 2 ã ÿ
1
p
Analog s-a definit şi şirul , sau 1 ca fiind
1 1 2 ã Ã
2 2à
(6-ã)
2 1
ln
2à 0 ln r à (6-5)
20
ã
à ln
cu à , sau 0
Are proprietăţile:
2 2 ã
à 2 , şi à 2
1 2 2 1 2
ãã
p p p
p 2 ã
1
1 0
1 2 0 1 1
2
2 0 0 0 2 1 2
1 ã 0 1 2 0 1 2 0
2
0 0 0 2 2 2
La fel, ã 2 , 5 ã 2 , ş.a.m.d.
Lungimile razelor vectoare, 1 , 2 , , «, formează o progresie geometrică
1
2 1 1 2 1 1 2 1 , p
2 2 2 1 2 p 2 1 2 1 2 1 2 , p
ã 2 2 2 p 2 2 1 2 1 ã , p
La fel,
p
5 ã 1 2 1 6 , şi în general,
p
S 1 S 1 2 1 2pS 1 , p S Ô J
1 1 , 2 2 , ã , «, S 2pS 1 , «
2 1 2 1
p
2 2 1 2
ã
p
ã 2 1 ã
Î
p
S 1 S 2 1 2pS 1
p
: Spirala logaritmică
p
În fig. 6-7 este prezentată o spirală logaritmică cu ecuaţia
à ln ln
cu à , sau
20 20
20 20
2 2 ã
à , şi à .
1 2 2 1 2
ã
p p p
p 2 ã
p
Dacă, la fel ca în cazul spiralei logaritmice 2 , se consideră pentru spirala
p
logaritmică , fig. 6-7, o semidreaptă cu originea în pol şi care face unghiul 1 cu
axa polară, 0 1 2 , atunci notând cu 1 , 2 , , « punctele de intersecţie dintre
spirală şi semidreapta considerată şi cu 1 , 2 , , « lungimile razelor vectoare ale
punctelor 1 , 2 , , «, printr-un calcul similar se obţine:
1
1 20 , 2 1 , 2 , «, S S 1 , «
p
2 1 1 1
p
2 1 1
p
ã 1 1 6
Î
p
S 1 S 1 1 pS 1
p
: Spirala logaritmică
ã
p
În fig. 6-8 este prezentată o spirală logaritmică ã cu ecuaţia
à ln ãln 2ln
cu à , sau
20 20 0
ã
ã
ã
2
2
2
à ã , şi 2 ã à ã
1 2 2 1 2
2 2 2
m 2 18 11
ã 5 7 11
1 1 1 1 1
1 2
2 2 5 5 8
ã
5
ã
p p p
p 2 ã
: µ
p
1
Şirul cu termenul general , S J ,
S
1
: 1 1 1 Ã 1 Ã
S 2 S
1
este un şir cu termenii în progresie geometrică, cu raţia [ .
Prin calcul direct, se obţine
1
2
5 1
p 5 1 2 1
1 5 2 2
p
Se va folosi această formă a raţiei în liniarizarea termenilor şirului , A .
1
Seria geometrică corespunzătoare şirului S este
1 1 1 1
S 1 2 Ã S Ã
S 0
1
² 2
1 1
1
2 2,61809887 ã
1 1 1 1
suma seriei S 2 Ã S Ã
este ² .
S 1
ã
: Şiruri crescătoare, respectiv descrescătoare
1
Se mai observă că şirul S , S J , poate fi dat şi prin relaţia de recurenţă:
S S 2 S 1 , pentru S
1
1 1 2
1 1 1
1 2 1 ,
2
1 1 1 1
ã 2 2 2 .
1 1
Raţionând inductiv, se presupune că è 1 è 2
şi è è 1
.
p p p
p 2 ã
1 1 1 1
è 1 è 1 è ,
è 2 è 1 è 1 è
1
: Regăsirea pe o spirală logaritmică p a şirurilor alipite şi S
S
p
S
2 , pentru S par
pS
n 1
, cu S J .
2 , pentru S impar
11
1 1
0
0 1 1 2 2 2
2
1 1
ã 2 5 6 7 ã
8 ã Ã
5 1 0 2 ã 6
1 1 1
0 ÿ 1 2
2
6 16 8
Spre exemplu, dacă se ia [ , atunci, ţinând seama că 1,6 ,
8 10 5
6 8
rezultă aproximarea [ 1,2 , şi creşterea este atenuată.
8 5
7 7 8
Dacă se ia raţia [ , se obţine aproximarea [ 1,ã .
8 8 5
p p p
p 2 ã
11 11 8 11
Pentru [ , rezultă aproximarea [ 2,2 . Creşterile pentru
8 8 5 5
exponenţii pozitivi şi descreşterile pentru exponenţii negativi sunt mai rapide decât în
cazul raţiei [ 1,618Ã .
Aceste observaţii pot fi utilizate în determinarea unor spirale logaritmice
p p
Äintermediare´ între spiralele p , 2 , , «, care sunt studiate în continuare.
20
Spirala logaritmică are, în coordonate polare, ecuaţia ,
[ [
, 0.
11
Spirala logaritmică este Äintermediară´ între spirala logaritmică p şi
8
p p
spirala logaritmică 2 , mai aproape de 2 , (ţinând seama că 2 2,618 Ã ).
5
Spirala logaritmică are raţia de creştere aproximativ egală cu 10,7. Ea
8
p p
este Äintermediară´ între spiralele logaritmice ã şi 5 , mai aproape de 5 , (ţinândp
seama că 5 11,09 Ã ).
Dacă 0 1 , se obţine o spirală invers orientată. Ea se îndepărtează de pol
[
când unghiul polar este negativ şi creşte în valoare absolută şi se apropie de pol când
unghiul polar creşte, luând valori pozitive (fig. 6-12).
ã-8
: Spirală logaritmică tip p invers orientată
Dacă în şirul de la consideraţia se ia raţia , şirul devine:
[
S 1 1 1
: Ã 1
[ è è 1 [
pS è
[
[ [
2 S
à Ã
[ [
care este crescător, sau descrescător, după cum 1 , sau 0 1 .
[ [
S-a observat că există o strânsă legătură între şirul lui FIBONACCI şi numărul
1 5
de aur .
2
Un exemplu (cunoscut) este faptul că şirul lui FIBONACCI, p S , are termenii
1 S
S aproximaţi de termenii şirului , S Ô J . Această aproximare este cu atât
5
mai bună cu cât S este mai mare. Calculele concrete arată că dacă numărul de zecimale
considerat în aproximarea numerelor şi 5 este mare, atunci termenii de rang par din
1 S
aproximează prin adaos termenii S din şirul lui FIBONACCI, iar termenii
5
de rang impar prin lipsă. Această situaţie, care este cea reală, se alterează dacă numărul
de zecimale este mic. Se poate urmări această aproximare în tabelul 6-1, unde s-au luat
aproximările 1,61809887ã şi 5 2,26067977ã 9 .
Este demn de remarcat şi faptul că puterile S tind, de asemenea, către numere
întregi.
S p S 1 S
5
p S
1
1
1,61809887ã
0,726067977ã 1
5
1
2 2
2
2,61809887ã 5
1,170820925 1
1
ã,26067977ã5 5
1,89ãã2719098 2
1
ã
ã ã
6,85ã101196612 5
,0652ã758ã2
ã
p p p
p 2 ã
1
5 5
5
11,0901699ãã 5
ã,95967ã77511 5
1
6 6
6
17,9ãã271909 5
8,02ã9225922 8
V!%&%: Continuare
S p S 1 S
5
pS
1
7 7
7
29,0ããã1852ã 5
12,98ã5971ã2 1
1
8 8
8
ã6,978717612 5
21,009519ã92 21
1
9 9
9
76,011556129 5
,99ã116627 ã
1
10 10
10
122,9918697 5
55,00662298 55
1
11 11
11
199,00502ã98ã 5
88,9977527ã6 89
1
12 12
12
21,99689ã5ã 5
1ãã,0018886ã 1ãã
1
1 1
1
521,001919 5
22,9991ã1608 2
1
1ã 1ã
1ã
8ã2,99881679 5
77,00050ã69 77
1
15 15
15
16ã,0007 5
609,999672072 610
1
16 16
16
2206,9995ã666 5
987,00020252 987
Însă, cea mai puternică legătură între şirul lui FIBONACCI şi puterile întregi,
pozitive sau negative, ale numărului este dată de teorema (cunoscută) care urmează
[WEI1999]:
àS
Demonstraţia, prin inducţie, este dată după [POP2002a].
Pentru a prinde în această teoremă toate puterile întregi ale lui , se impune să
fie definit în şirul lui FIBONACCI şi termenul 0 0 . Acest termen nou nu schimbă
relaţia de recurenţă.
Se consideră, deci, şirul lui FIBONACCI dat de recurenţa
S S1 S 2 , S J , S 2 , 0 0 , 1 1 .
Atunci
pS : 0 1 1 2 5 8 1 21 ã ÿ
2 ÿ S ÿ
0 1 0 1
2 1 1 2 Egalitatea reprezintă chiar ecuaţia
care-l defineşte pe .
2 p1 2 1 1 2 2
ã p1 2 2 2 2 p1 2 ã
S 1 S p S 1 S S 1 S 2
S 1 S p1 S p S S 1
S S 1
S
Rezultă că relaţia S 1 S este adevărată pentru orice S J .
Se consideră, acum, puterile:
p 2 ã p p p
1 1 1 1
1 2 ÿ S ÿ
1
1 1 0
0
1
2
2 1 5
p
1 5 2 1 5
p
1 2 1
1 5 ã 2 2
1
p 1 2 2 2 1 1 2 1 2 2
2
1 1 1
2 p2 p 1 2 2 1 2
2 ã
1
S
p 1 S
S 1 p 1 S 1
S .
1
Acceptând această egalitate, se demonstrează că S 1
are aceeaşi formă.
1
S 1
1
S
1
p 1 S
S 1 p 1 S 1 S p 1
p 1 S
S 1 p 1 S 1
S 2 p 1 S 1
S 1
p 1 S 2
S
p 1 S
S 1 p 1 S 1
S p 1 p 1 S 1 S 1
p 1 S2
S
p 1 S
S 1 p 1 S 1
S p 1 S 1 S p 1 S 1 S 1
p 1 S 2 S
p 1 S
S 1 p 1 S 1
S 2
p 1 S
S 2 p 1 S 2 S 1
1
p 1
S
S 1 S S J
S
ctg
,
1
fiind evident că tg
sau ctg à .
à
O întreagă serie de autori [ERB1999a, b], [KNO2002a, b], [PET1998], [TUL1998],
[XAH2002], [I], [II], [III], [IV] care utilizează această formă
a ecuaţiei, definesc o familie de spirale (denumite echiangulare), funcţie de următoarele
valori ale lui :
ã0
50
60
70
80
85
p
C spirale având ã0 aproximează spirale logaritmice 16 (având
9,217 ) cu eroarea procentuală
1,998 %
p
C spirale având 50 aproximează spirale logaritmice 11 (având
ã9,887 ) cu eroarea procentuală 0,226 %
p
C spirale având
60 aproximează spirale logaritmice 8 (având
58,50ã ) cu eroarea procentuală 2,557 %
p
C spirale având 70 aproximează spirale logaritmice 5 (având
69,0ã6 ) cu eroarea procentuală 1,81 %
p p p
p 2 ã
C spirale având
80 aproximează spirale logaritmice p 2 (având
81,291) cu eroarea procentuală 1,589 %
C spirale având
85 aproximează spirale logaritmice p (având
85,620 ) cu eroarea procentuală 0,725 %
:
*
+ ,*-
- p
p p
În capitolul 6 s-au studiat spiralele logaritmice p , 2 , , ã . De p
asemenea, în subcapitolul 6.2, s-a discutat despre spiralele logaritmice p 5 , p 8 , p11 .
Toate aceste spirale logaritmice fac parte din clasa generală p S , cu S Ô J .
S
2 , SÔJ, .
. Aceste puncte se obţin atunci când unghiul polar ia valori din mulţimea
S 1
1 2 ,
Sp 1 2 S 1 S 1
S
2 2 2 2 S 1 S ,
În general,
S S 1 S .
2 1 1 S 1 1 S 1 , p
2 2 S 1 S p 2 1 S 1 S 1 S , p
ã S 2 S p 2 S 1 S 1 2 S , p
p
5 ã 1 S 1 S
şi, în general,
p
1 1 S 1 S p 1 .
S1
1 1 20 ,
S p1 2 0 S1
S
2 20 20 1 S ,
p p p
p 2 ã
ã S , « ş.a.m.d.
Rezultă că, lungimile razelor vectoare ale punctelor 1 1, 2, , «
S1
formează o progresie geometrică infinită descrescătoare cu primul termen 1 şi 20
1
raţia [ S .
S
Pentru diferenţele lungimilor razelor vectoare, scăzând din lungimile mai mari
pe cele mai mici, se obţin valorile:
1 2 1 1 S 1 1 S , p
p
2 1 S 2 S 1 2 S 1 1 S S , p
p
ã 2 S S 2 S 1 1 S 2 S , p
În general,
1 1 p1 S S p 1 , «
«, atunci
1 1 , 2 S , 2 S , ã S , «, S p 1 , «
2 1
1 1 1 1
1 1 , 2 , , ã , «, ,«
S S S S
p
Se pot considera şi spiralele logaritmice S , S Ô J , 1 , .
S
Ele au ecuaţiile p S
: 20 , SÔ J, .
Aceste spirale logaritmice au creşterile inverse faţă de spiralele logaritmice S . p
Când unghiul polar este pozitiv şi crescător, lungimile razelor vectoare descresc, iar
când unghiul polar este negativ şi descrescător, lungimile razelor vectoare ale
punctelor de pe spirală descresc.
p
Mai mult, graficul spiralei logaritmice S este simetricul faţă de axa polară a
p
graficului spiralei logaritmice S . Această afirmaţie este justificată de faptul că
lungimea razei vectoare a punctului arbitrar corespunzător unghiului polar 1 2è0
p
de pe spirala logaritmică S este egală cu lungimea razei vectoare a punctului
~
S p 1 2 è S p 1 2 è
2 2
p p p
p 2 ã
20
, Ô m , [ Ô m , [ 0 , ,
[
care pentru
[
p
1 sunt Äintermediare´ spiralelor logaritmice S , S J , iar pentru
0
[
p
1 sunt Äintermediare´ spiralelor logaritmice S .
p2
: Spirală logaritmică tip şi simetrica sa
2 ,
, 0, .
p
Fiecărei spirale logaritmice ,
, 0 îi corespunde spirala logaritmică
p
p
, care este simetrica spiralei logaritmice faţă de axa polară.
Există o corespondenţă bijectivă între spiralele logaritmice , Ô m ,
[
p
[ Ô m , [ 0 , 0 , [ 0 şi spiralele logaritmice , Ô m , 0 .
Într-adevăr, logaritmând egalitatea se obţine, întotdeauna, o soluţie
[
unică pentru numărul :
ln ln ln
[
ln p 1 ln
[
ln ln [
1
ln
În concluzie, fiecare spirală logaritmică de tipul este identică cu o spirală
[
p
logaritmică de tipul , şi reciproc.
Revenind acum la familia de spirale logaritmice cu
ã0 , 50 , 60 , 70 , 80 , 85
ã
p p p
p 2 ã
ã0 spirala logaritmică p15,561
50 spirala logaritmică p10,956
60 spirala logaritmică p7,58
70 spirala logaritmică p ã,752
80 spirala logaritmică p 2,02
85 spirala logaritmică p1,1ã2
: ./
-
În jurul anului 1170 se naşte, la Pisa (în Italia), fiul notarului cunoscut sub
porecla de Bonaccio (blândul). Tânărul vlăstar, numit Leonardo, va avea parte, la
dorinţa tatălui său, de o temeinică pregătire matematică, situată deasupra cunoştinţelor
unui funcţionar sau negustor. Cunoştinţele sale matematice vor fi completate în timpul
unor călătorii efectuate în mari centre culturale ale timpului, din Egipt, Siria, Bizanţ,
Sicilia. Datorită culturii sale matematice şi problemelor originale propuse şi rezolvate,
tânărul devine cunoscut în lumea matematică sub numele de Leonardo din Pisa.
În anul 1202, a publicat, sub pseudonimul FIBONACCI (provenit de la Äfilius
Bonacci´, adică fiul lui Bonacci), cartea intitulată Ä ÷´, al cărei titlu are sensul
de Ä à ÷´. Această carte remarcabilă, pe care a dezvoltat-o mult în anul 1228, a
constituit un mijloc important de răspândire în Europa a noii aritmetici (cu scrierea
zecimală). În ea, FIBONACCI sintetizează o mare cantitate de cunoştinţe din
matematica arabă şi din zestrea antichităţii în domeniu, la care adaugă probleme şi
metode proprii.
Spirala logaritmică a fost descoperită în anul 168, de René DESCARTES
(1596-1650), iar denumirea ei a fost propusă de unul dintre creatorii calculului
infinitezimal, Pierre VARIGNON (165ã-1722), în anul 1702. Spirala logaritmică a fost
studiată şi de Evanghelista TORRICELLI (1608-16ã7), unul dintre elevii lui Galileo
GALILEI (156ã-16ã2). Cel care în 1692 a demonstrat principalele proprietăţi ale
spiralei logaritmice, a fost marele matematician Jacob BERNOULLI (165ã-1705).
Entuziasmat de proprietăţile cu totul speciale ale spiralei logaritmice, Jacob
BERNOULLI a dispus ca după moarte, pe piatra sa de mormânt să fie sculptată o
spirală logaritmică
şi inscripţia Ä àà ´, ceea ce tradus din limba latină
înseamnă Ä
S " à
àSS÷ ´
Spirala logaritmică se întâlneşte frecvent în natură. De exemplu, la modul de
aşezare a seminţelor florilor. Aşezarea seminţelor la floarea soarelui ( S
àgà ) reprezintă un caz care se poate verifica şi cu ochiul liber, datorită faptului că
totul se petrece la ÷
à . Este uşor de constatat că seminţele florii-soarelui sunt
dispuse în aşa fel încât formează două serii de spirale logaritmice: o serie de spirale
curbate în sensul minutarelor unui ceasornic, iar cealaltă serie de spirale curbate în sens
invers (fig. 6-16, 6-17)
:: Serii de spirale logaritmice la floarea soarelui
p p p
p 2 ã
: Cochilie de J