O rganiza]ia Tratatului de la Var[ovia a fost un produs al R`zboiului rece,

al diviz`rii continentului european [i a lumii în dou` tabere – sau lag`re, în limbajul

comunist – având centrele de comand` la Washington [i Moscova. Oficial,
Kremlinul a dat ca ra]iune a cre`rii noii alian]e, la 14 mai 1955, intrarea în vigoare a
acordurilor de la Paris privind \nfiin]area armatei vest-germane (Bundeswehr), în
urma accederii în NATO a RF Germania.

Tratatul de Întrebarea care nu a primit înc` un r`spuns satisf`c`tor este de ce Stalin nu a

r`spuns la înfiin]area NATO, în 1949, prin constituirea unei alian]e militare a blocului
sovietic [i s-a mul]umit cu existen]a re]elei de tratate bilaterale dintre URSS [i ]`rile
satelite din Europa de Est.
la Var[ovia: Nici în privin]a cre`rii Organiza]iei Tratatului de la Var[ovia, baza de informa]ie,
aflat` la dispozi]ia cercet`torilor, nu este satisf`c`toare. Ceea ce surprinde, la prima
vedere, este c` noua alian]` politico-militar` a ap`rut în climatul de „dezghe]“, de
dup` moartea lui Stalin, reflectat în semnarea Tratatului de stat cu Austria, a doua zi
de la unitate dup` crearea Pactului de la Var[ovia. Ce a determinat echipa de la Kremlin s`
decid` înfiin]area acestei structuri politico-militare?
În ce ne prive[te, cu titlul de ipotez`, avans`m urm`toarea explica]ie: con[tient` de

la tensiuni sl`biciunile URSS, noua conducere sovietic`, divizat` ea îns`[i de lupta pentru
putere, se angajase în politica de „coexisten]` pa[nic`“, vizând atenuarea tensiunii
Est-Vest. Dispari]ia „marelui han“ – Stalin – [i climatul de destindere au redat
popoarelor est-europene, intrate în sfera de hegemonie a URSS, speran]a de
eliberare. Tulbur`rile izbucnite în Berlinul de Est, la 17 iunie 1953, au fost un
semnal [i, deopotriv`, un avertisment pentru liderii sovietici. Ei au în]eles c` orice
relaxare a controlului asupra ]`rilor satelite implica primejdia repet`rii celor petrecute
în RDG. Tratatul de la Var[ovia avea, a[adar, misiunea de a oferi Moscovei
mijloacele de supraveghere a ]`rilor, incluse în glacisul strategic al Uniunii
Sovietice. Noua structur` politico-militar` era cu atât mai necesar` cu cât, dup`
încheierea Tratatului de stat cu Austria – ceea ce implica retragerea trupelor
sovietice din aceast` ]ar` – disp`rea [i justificarea prezen]ei militare sovietice în
România [i Ungaria, în vederea garant`rii securit`]ii c`ilor de comunica]ie cu
efectivele Armatei Ro[ii, dislocate în Austria.
În cadrul Pactului de la Var[ovia, România a ocupat din anii ’60 o pozi]ie singular`,
caraterizat`, în literatura occidental`, prin termenul de maverick, în în]elesul de
persoan` care nu se înregimenteaz` politic sau nu se supune disciplinei de partid.
Atitudinea conducerii politice de la Bucure[ti a fost expresia, în planul raporturilor cu
Moscova, a procesului de emancipare a elitelor politice comuniste din Europa de
Est. În perioade [i grade diferite, ele au început s` manifeste dorin]a de a rupe
cordonul ombilical care le lega de URSS [i s` beneficieze astfel de toate avantajele
statutului lor de de]in`toare ale puterii. Atât timp cât Kremlinul î[i exercita controlul
asupra sateli]ilor, de]in`torii locali ai puterii nu aveau nici o certitudine în privin]a
viitorului lor politic. Cu cât autonomia era mai larg` în cadrul blocului sovietic
(cazurile iugoslav [i albanez nu se mai puteau repeta!), cu atât scaunele
demnitarilor comuni[ti erau mai bine puse la ad`post de imixtiunile Marelui Frate.
Neputând sau nedorind s` se despart` de modelul sovietic de socialism,
leadership-ul comunist de la Bucure[ti [i-a manifestat emanciparea – cât` a fost! –
în domeniul politicii externe. Fronda Bucure[tiului, refuzul de a se alinia disciplinei
de bloc, condamnarea unor ac]iuni ale URSS sau ale partenerilor din Pact au
provocat vii tensiuni în interiorul alian]ei.
Însemn`tatea acestor divergen]e [i chiar confrunt`ri a fost eviden]iat` de generalul
Anatoli Gribkov, fostul [ef de Stat Major al For]elor Unite ale statelor participante la
Tratatul de la Var[ovia: „Timpul a ar`tat c`, în unele probleme principiale, partea
român` a avut dreptate în ceea ce a fost calificat de conducerea Uniunii Sovietice
drept gre[eli ca, de exemplu, în rela]iile Uniunii Sovietice cu Albania, Iugoslavia [i
China, intrarea trupelor sovietice în [...] Cehoslovacia [i Afghanistan“ (Anatoli
Gribkov, Sudba Var[avskogo dogovora, Moscova, Russkaia kniga, 1998, p. 80).
Tratatul de la Var[ovia a fost unul din mijloacele prin care URSS a urm`rit s`-[i
consolideze controlul asupra ]`rilor din zona sa de hegemonie. În interiorul alian]ei
editorial

nu a existat nici solidaritate, nici coeziune. Ea a ilustrat perfect formula lui Bismarck
c` în orice alian]` exist` un cal [i un c`l`re] [i a func]ionat atât timp cât for]a
c`l`re]ului a controlat calul. În ziua în care Uniunea Sovietic` a dat semne de
sl`biciune, alian]a s-a pr`bu[it. Dac` ar fi fost supus` la proba unui r`zboi, sfâr[itul
! Florin CONSTANTINIU s`u ar fi fost mai timpuriu.
Membru corespondent al Istoria Pactului de la Var[ovia [i a locului României în aceast` alian]` r`mâne înc`
Academiei Rom#ne de scris, atunci când toate fondurile de arhiv` vor fi accesibile cercet`torilor. u
studii/documente

Memoriile mare[alului Anatoli Gribkov

Rom#nia, URSS [i Pactul de la Var[ovia

! Asist. univ. Lauren]iu CONSTANTINIU
Facultatea de Istorie, Universitatea din Bucure[ti

P
ân` la c`derea regimului comunist din România, în 1989, Statului Major al For]elor Militare Unite ale statelor participante
distan]area conducerii de la Bucure[ti, început` la la Tratatul de la Var[ovia, furnizeaz` istoricilor informa]ii [i
debutul anilor ’60 – documentul inaugural fiind cunoscuta comentarii privind „pozi]ia distinct` a conducerii române[ti“ în
Declara]ie din Aprilie 1964 – [i continuat` pân` la pr`bu[irea cadrul alian]ei.
final`, a f`cut obiectul unei foarte bogate literaturi în str`in`tate. Provenite de la un insider, care nu poate fi suspectat de
Aproape c` nu exist` lucrare, consacrat` politicii externe a simpatie fa]` de liderii români, ele au o valoare de net`g`duit
Uniunii Sovietice sau R`zboiului rece, care s` nu aminteasc`, pentru studiul raporturilor dintre România [i partenerii ei din
în întinderi diferite, despre România, „aliatul dizident“ al Tratatul de la Var[ovia.
Moscovei. Evalu`rile atitudinii Bucure[tilor sunt îns` diferite. Mare[alul sovietic consider` c` schimbarea dramatic` în
Probabil c` Hélèn Carrère d’Encausse, cunoscuta sovietolog` atitudinea României fa]` de Pact s-a produs în 1968, o dat` cu

”
francez`, a dat aprecierea cea mai invadarea Cehoslovaciei de c`tre
potrivit` atunci când a scris c`, „în cadrul Provenite de la un insider, armatele celor cinci state ale Tratatului
blocului sovietic, era ]ara (România – n.n.) (URSS, Polonia, RDG, Ungaria [i Bulgaria)
care trecuse de la statutul de satelit, la
acela de stat independent“.1
Dup` decembrie 1989, în România
s-au auzit tot mai multe voci care au pus
memoriile lui Gribkov sunt
valoroase pentru studiul
raporturilor
”
dintre România [i
partenerii ei din Tratatul de la
[i exprimarea public` a dezacordului
conducerii României fa]` de aceast`
ac]iune. Anatoli Gribkov observ`, corect,
c` leadership-ul de la Bucure[ti se temea
sub semnul întreb`rii realitatea politicii de Var[ovia ca România s` nu împ`rt`[easc` soarta
independen]` a României, exprimându-se Cehoslovaciei. În acest scop, a fost
chiar opinia potrivit c`reia, în realitate, manifest`rile lui Nicolae elaborat` o nou` doctrin` militar`, întemeiat` pe r`zboiul
Ceau[escu erau stabilite de acord cu Kremlinul pentru a induce întregului popor, iar atitudinea României în cadrul alian]ei s-a
în eroare Occidentul [i a ob]ine pe aceast` cale informa]ii modificat progresiv:
secrete [i tehnologie, necesare URSS.
„Treptat, pe ascuns, a fost rev`zut` dislocarea
Dac` de o indenpenden]` în adev`rata accep]iune a
trupelor. Diviziile cu cea mai bun` capacitate de
termenului nu se poate vorbi, este de domeniul eviden]ei – iar
lupt` [i cel mai bine echipate au fost plasate în
documentele provenite din fostele arhive sovietice atest`
apropierea frontierei sovietice, c`tre a[a-numita
aceast` realitate – c` România a reprezentat o voce distinct`
«Poart` a Foc[anilor» [i în apropiere de grani]a cu
în cadrul fostului lag`r comunist [i, pe cale de consecin]`, în
Bulgaria. Ulterior, a fost înt`rit` direc]ia ungar`,
Pactul de la Var[ovia.2
teritoriul controversat al Transilvaniei. Pe toate
Volumul de amintiri al mare[alului Anatoli Gribkov, care în
aerodromurile, inclusiv în capital`, au fost amplasate
perioada 1976-1989 a fost, mai întâi, prim-loc]iitor, apoi [ef al
baterii antiaeriene cu servan]i care, a[a cum a reie[it
ulterior, aveau misiunea s` nimiceasc` avioanele cu
trupe de desant. Comandantul suprem [i [eful
Statului Major al For]elor Armate Unite ale Pactului
nu aveau dreptul, f`r` aprobarea scris` a
autorit`]ilor române, s` aterizeze pe aerodromurile
României sau s` survoleze teritoriul ei spre Bulgaria.
Când avionul ateriza în România, se crea impresia
c` a ajuns pe un aerodrom din zona frontului: erau
dispuse tunuri [i mitraliere antiaeriene, iar lâng` ele
servan]ii, într-un cordon circular de paz`. Suspiciunea
conducerii române[ti fa]` de Uniunea Sovietic` s-a
intensificat în 1979, în leg`tur` cu intrarea trupelor
sovietice în Afghanistan. Conducerea româneasc` a
condamnat deschis aventura sovietic`“.3
Anatoli Gribkov prezint` pozi]ia delega]iilor române[ti la
Mare[alul Anatoli consf`tuirile Comitetului Mini[trilor Ap`r`rii [i Consiliului Militar
Gribkov, prim-
loc]iitor, apoi [ef al ale Pactului, atitudine caracterizat` prin izolare [i
Statului Major al nereceptivitate. Partea sovietic` a în]eles c`, de multe ori, chiar
For]elor Militare dac` [eful delega]iei era de acord cu pozi]ia Uniunii Sovietice,
Unite ale statelor el trebuia s` urmeze riguros instruc]iunile de la Bucure[ti, care
participante la subliniau întotdeauna pozi]ia distinct` a României. „Dac` în
Tratatul de la
Var[ovia documentele care erau adoptate de Consiliul Politic Consultativ
(1976-1989) sau de Comitetul Mini[trilor Ap`r`rii se întâlneau termeni de
tipul «politica agresiv` a NATO» sau erau formulate

2 1 (27) u 2005 u document

 studii/documente
ca ministru, Coman f`cuse prima lui vizit` în Marea Britanie.
Ustinov (ministrul Ap`r`rii – n.tr.) [i Kulikov (comandantul
trupelor Pactului de la Var[ovia – n.tr.) au v`zut în asta o
conspira]ie [i m-au îns`rcinat s`-i amintesc lui Coman, într-o
form` delicat`, unde trebuia s` fac` prima vizit`. Convorbirea a
devenit încordat`. Coman mi-a spus c`, prin ata[atul s`u
militar, ridicase problema unei vizite la Moscova, dar nu a primit
r`spuns. «Acum dumneavoastr` m` învinui]i pe mine, dar iat`
c` eu nu-l învinuiesc pe mare[alul Kulikov c`, fiind timp de cinci
ani [eful Statului Major General (al Pactului – n.tr.) a f`cut
câteva vizite în ]`ri capitaliste, dar pentru România socialist` nu
a g`sit timp». Ce puteam s`-i r`spund, când el avea
dreptate?“.6
În 1988, generalul Gribkov a avut ultima sa întâlnire cu
Nicolae Ceau[escu, pe care o relateaz` am`nun]it:
„Ca întotdeauna, la întâlnirile cu [efii de stat ai
]`rilor Tratatului de la Var[ovia, Kulikov [i cu mine
am informat despre situa]ia for]elor armate unite,
despre evenimentele din lume [i despre situa]ia din
Uniunea Sovietic`. N. Ceau[escu, în prezen]a
ministrului Ap`r`rii, general-colonel V. Milea, a
ascultat informarea noastr` f`r` un interes deosebit.
Când a venit îns` vorba despre situa]ia din Uniunea
Sovietic`, el a zâmbit mali]ios [i a început s`-[i
prezinte gândurile sale:
«– Sunt bine informat, a spus Ceau[escu,
despre evenimentele din ]ara dumneavoastr` [i
urm`resc cu aten]ie a[a-numita perestroik`.
Mijloacele dumneavoastr` de informare în mas`
ac]ioneaz` demoralizant asupra societ`]ii, arunc` cu
Mare[alul V.G. Kulikov, comandantul suprem al For]elor Armate noroi în ]ara, armata [i poporul dumneavoastr`.
Unite ale statelor participante la Tratatul de la Var[ovia, Oare aceasta este democra]ie? Eroicul
\mpreun` cu generalul Ion Coman, ministrul Ap`r`rii Na]ionale dumneavoastr` popor a ob]inut cea mai m`rea]`
(Cercul Militar Na]ional, Bucure[ti, septembrie 1977) victorie asupra fascismului. În fa]a lui, întreaga
omenire progresist` î[i \nclin` respectuos capul, iar
condamn`ri la adresa SUA, delega]ia român` cerea du[manii s-au temut de puterea Uniunii Sovietice. În
întotdeauna atenuarea formul`rilor“.4 decurs de patru ani, solda]ii Armatei Ro[ii,
Referindu-se la m`surile militare întreprinse de România mul]umit`, îndeosebi, colhozurilor [i sovhozurilor nu
pentru consolidarea statutului diferit în cadrul Pactului de la au cunoscut foamea. Pân` la r`zboi, ]ara
Var[ovia, generalul Gribkov subliniaz`, printre altele, c` s-a dumneavoastr` a exportat cereale. Acum
renun]at la trimiterea de ofi]eri în institu]iile militare de dumneavoastr` importa]i grâu, pl`tind cu aur.
înv`]`mânt sovietice [i s-au modificat planurile de procurare de Industria [i agricultura se pr`bu[esc. În acest an,
armament din str`in`tate. România a recoltat câteva tone de cereale pe cap de
locuitor, pe seama agriculturii socialiste. Acesta este
„În situa]ia de atunci, comandantul suprem [i
indicator foarte înalt».
Statul Major al For]elor Armate Unite ale Pactului
Cu aceasta, el [i-a încheiat comentariul la
aveau dreptul s` inspecteze trupele repartizate
informarea noastr`, spunând numai c` «este
organiza]iei militare a Pactului. Conducerile român`
problema dumneavoastr` intern`». Cuvântul
[i ungar` nu permiteau inspectarea trupelor lor,
perestroika suna în gura lui foarte ironic. În
limitându-se doar la invitarea de observatori ai
încheierea convorbirii, Ceau[escu a spus c`
Statului Major al For]elor Armate Unite. Ace[ti
România va colabora cu toate ]`rile lumii, dar c`
observatori, aflându-se în poligoane, puteau s`
sistemul militar al Tratatului de la Var[ovia
priveasc` de la dep`rtare cum se desf`[oar`
trebuie serios reorganizat. El a vorbit de mai
verificarea unit`]ilor comandamentelor na]ionale.
multe ori despre necesitatea rota]iei comandan-
Tovar`[ii unguri au explicat aceasta prin tradi]ia
tului suprem al for]elor Pactului [i chiar despre
format` de-a lungul istoriei potrivit c`reia nimeni în
abolirea acestei func]ii. La Statul Major nu s-a
afar` de comandamentul na]ional nu avea dreptul
referit. Opiniile sale erau destinate, probabil, nu
«s` scormoneasc`» în problemele interne ale
numai pentru reflec]ia noastr`, dar [i pentru a fi
unit`]ilor [i subunit`]ilor. Românii îns` nu voiau s`-[i
aduse la cuno[tin]a conducerii sovietice. În timpul
dezv`luie directivele doctrinare ale «ap`r`rii
acestei întrevederi, el a p`rea obosit, palid, [i în
întregului popor»“.5
cursul convorbirii, ca întotdeauna, l-a corectat pe
Rela]iile dintre înal]ii demnitari militari ale celor dou` ]`ri interpretul s`u când acesta traducea cuvintele
r`mâneau formale, rare [i reci. Astfel, în anul 1977, „din sale în limba rus`. Ministrul Ap`r`rii, V. Milea,
îns`rcinarea conducerii noastre, am avut la Bucure[ti o care apoi a devenit o victim` a sa, [edea, cum se
convorbire cu ministrul Ap`r`rii, generalul Ion Coman. Esen]a spune, mâncându-l din ochi pe [eful s`u, f`r` a
acestei misiuni era determinat` de faptul c`, dup` numirea sa rosti nici un cuvânt“.7

document u 2005 u 1 (27) 3

studii/documente
Liderii ]`rilor membre ale Tratatului de la Var[ovia. De la st#nga la dreapta: Janos Kadar (Ungaria), Todor Jivkov (Bulgaria),
Iuri Andropov (URSS), Gustav Husak (Cehoslovacia), Erich Honecker (RD Geman`), Nicolae Ceau[escu (Rom#nia),
Wojciech Jaruzelski (Polonia). Praga, ianuarie 1983
F`când un scurt istoric al distan]`rii regimului comunist de
la Bucure[ti de URSS, înc` din timpul lui Gheorghe Gheorghiu-
Dej, autorul subliniaz` însemn`tatea anului 1958, anul
retragerii trupelor sovietice din România, pentru formularea
unui curs propriu al conducerii de la Bucure[ti în rela]iile sale cu
alia]ii din blocul sovietic. La baza acestei noi orient`ri s-a aflat
Declara]ia din Aprilie 1964, care a fixat principiile egalit`]ii în
drepturi între statele socialiste. Generalul Gribkov consider` c`
în formularea noii doctrine a comuni[tilor români un rol
important l-au avut dezacordul cu politica sovietic` fa]` de
China [i refuzul integr`rii economice în cadrul CAER-ului.
Condamnarea invad`rii Cehoslovaciei [i pozi]ia distinct` a PCR
la Consf`tuirea partidelor comuniste [i muncitore[ti, ]inut` la
Moscova, în 1969, a în`sprit rela]iile dintre Bucure[ti [i
Moscova. Toate aceste manifest`ri s-au r`sfrânt [i în pozi]ia
României în cadrul Pactului de la Var[ovia. Reprezentan]ii
României au început s` fie privi]i cu neîncredere.
„Ofi]erii [i generalii români – scrie Gribkov –,
care lucrau în Statul Major al For]elor Armate Unite,
se comportau suspect [i încercau s` ob]in` cât mai
multe informa]ii despre armatele aliate [i, îndeosebi,
despre armata sovietic`. Pe linie de KGB s-au
ob]inut informa]ii cu privire la vânzarea de c`tre
români Occidentului a unor arme strict secrete de
produc]ie sovietic`. A existat încercarea de a
exporta în secret noul tanc T-72 [i de a-l vinde
americanilor“.8 Gribkov recunoa[te îns`, în spirit
autocritic, c` într-un [ir de probleme principiale în
care România s-a aflat în divergen]`, ea, România,
a avut dreptate. „Vina conducerii române[ti în
privin]a «pozi]iei deosebite» a fost rezultatul, în mare
parte, [i a gre[elilor grosolane s`vâr[ite de
conducerea de partid [i de stat a Uniunii Sovietice“.9
Anatoli Gribkov's Memoirs. Romania, Soviet Union and the Warsaw Pact
Marshall Gribkov's memoirs certify the importance of the
Russian sources in studying the Romanian communism. The
Soviet Marshall talks in his memoirs about the meetings with the
minister of national defense, General Ion Coman, and the gener-
4 1 (27) u 2005 u
Memoriile generalului Anatoli Gribkov atest` cât de
importante sunt sursele ruse[ti în studierea istoriei
comunismului românesc. Ele sunt doar o parte a ceea ce am
putea numi – f`r` nici un fel de exagerare – boom-ul
istoriografiei ruse, început la sfâr[itul anilor ’80. De aceea, am
considerat necesar` introducerea lor în circuitul [tiin]ific
românesc prin prezentarea în paginile revistei „Document“. Mai
r`mâne s` a[tept`m editura care s` se încumete s` le traduc`.
Serviciul pe care aceasta, prin demersul ei, l-ar face istoricilor
români ar fi unul imens. u
NOTE
1. Hélène Carrère d’Encause, Le grand frère, Paris, Flammarion,
1983, p. 321.
2. Ini]ial, Uniunea Sovietic` a dat dovad` de r`bdare fa]` de
ac]iunile „maverick-ului blocului de la Var[ovia“, îns` iritarea ei a
început s` creasc` pe m`sur` ce glasul României se auzea tot mai
distinct în cadrul lag`rului socialist. Pozi]ia singular` a României s-a
manifestat la trei paliere: a) retincen]` fa]` de planurile de integrare
economic` sub auspiciile CAER-ului; rezisten]` la planurile de inte-
grare [i centralizare militar` în cadrul Organiza]iei Pactului de la
Var[ovia; crearea unei identit`]i proprii în politica extern`, vezi
Thomas W. Wolfe, Soviet Power and Europe, 1945-1970, Baltimore-
Londra, John Hopkins Press, 1970, pp. 303-304; Stephen Fisher-
Gala]i, Rumania: A Dissenting Voice in the Balkans, în vol. Issues of
World Communism, Andrew Gyorgy, ed., Princeton, Van Nostrand Co.,
Inc, 1965, pp. 128-129.
3 Anatoli Gribkov, Sudba Var[avskogo dogovora, Moscova,
Russkaia Kniga, 1998, p. 75.
4. Ibidem, p. 76.
5. Ibidem.
6. Ibidem,. p. 77.
7. Ibidem, p. 78.
8. Ibidem, p. 80.
9. Ibidem.
al secretary of the Romanian Communist Party, Nicolae
Ceau[escu and correctly estimates the Romania's attitude with-
in the Warsaw Pact. His testimonies are crucial as they come
from an insider, who wasn't sympathetic with Romanians.
document

Informa]ii despre Rom#nia \n
memoriile generalului Jan Sejna
A
u r`mas, practic, neobservate [i, deci, nevalorificate
memoriile fostului general Jan Sejna1, cu informa]ii
bogate despre rela]iile din cadrul Tratatului de la Var[ovia succesorul lui Alexei Cepicka, ginerele lui Klement Gottwald
[i despre locul României în aceast` structur` politico-militar`.
Cariera generalului Jan Sejna în armata cehoslovac` este
tipic` pentru un ofi]er politic. N`scut la 12 mai 1927, într-un
”
c`tun din Boemia, el a devenit membru al
Partidului Comunist înc` din 1947. Recrutat
în armat` din 1950, a urmat diverse cursuri
de educa]ie politic`, înaintând rapid atât în
ierarhia de partid, cât [i în cea militar`. „La
Memoriile generalului
Jan Sejna ofer` informa]ii
bogate despre rolul Rom#niei
\n cadrul Tratatului
vârsta de dou`zeci [i [apte de ani – scrie el de la Var[ovia
– eram colonel, ofi]er politic, membru al
Parlamentului [i membru al Comitetului Central al Partidului“.
Rapida ascensiune a fost înlesnit`, desigur, [i de prietenia cu
fiul lui Antonin Novotný, primul-secretar al Partidului Comunist
Cehoslovac [i pre[edintele Republicii Socialiste Cehoslovace,
de[i, în memoriile sale, Jan Sejna neag` categoric orice sprijin
din partea lui Antonin Novotný-Junior în promov`rile sale. Cu
Militari sovietici la o ceremonie oficial`
document u 2005 u 1 (27)
studii/documente
! Florin CONSTANTINIU
Membru corespondent al Academiei Rom#ne
concursul, evident, al lui Novotný, el a fost numit [ef al echipei
de consilieri al noului ministru al Ap`r`rii, Bohumil Lomsky,
(Cepicka fusese înl`turat în cadrul unei foarte limitate
destaliniz`ri). În 1956, Jan Sejna a fost numit secretar al
Comitetului Militar al Comitetului Central al PCC, iar la vârsta de
40 de ani a primit gradul de general.
” La c`derea lui Antonin Novotný, Jan
Sejna a fost prins în lupta pentru putere
dintre dogmatici [i liberali, rela]iile sale
strânse cu familia liderului înl`turat
devenind un amenin]`tor handicap. În
primejdie de a fi arestat, el a fugit din
Cehoslovacia, la 25 februarie 1968, împreun` cu fiul s`, Jan, [i
cu prietena acestuia. La bordul ma[inii personale, a trecut prin
Ungaria [i Iugoslavia [i, ajuns la Trieste, a cerut azil politic la
consulatul american.
Prin func]iile de]inute [i prin rela]iile cu cei doi Novotný –
tat`l [i fiul – generalul Jan Sejna a fost în m`sur` s` afle
informa]ii [i date confiden]iale despre activitatea [i planurile
Tratatului de la Var[ovia, între care [i divergen]ele între regimul
de la Bucure[ti, angajat într-o politic` de distan]are fa]` de
Moscova, [i partenerii s`i din alian]`.
Red`m, mai jos, fragmente din memoriile generalului Jan
Sejna privitoare la România [i la raporturile ei cu celelalte state
din Tratatul de la Var[ovia:
„Neutralitatea României în disputa sino-sovietic`
a în`sprit sever rela]iile cu Pactul de la Var[ovia.
Kremlinul a sugerat chiar c` primul-ministru Ion
[Gheorghe] Maurer era un agent chinez. În 1962,
Novotný a primit o scrisoare de la Hru[ciov prin care
ne instruia s` limit`m schimburile noastre cu românii
în domeniul serviciilor secrete. Urma ca noi s` nu le
mai transmitem informa]ii despre China, partidele
[comuniste] [i regimurile pro-chineze. Alte subiecte
interzise erau informa]ii secrete de ordin politic
privitoare la diverse partide social-democrate, nimic
despre Iugoslavia [i Albania [i nici informa]ii
am`nun]ite despre NATO. Trebuia s` limit`m
schimburile noastre la evalu`ri generale ale situa]iei
politice [i militare din Europei Occidentale.
Uniunea Sovietic` era preocupat` s` nu ofere
nici un motiv românilor pentru a se retrage din Pactul
de la Var[ovia sau din CAER, astfel c` ei au
continuat s` participe la cele mai importante reuniuni
ale acestor organiza]ii, dar prezen]a lor la reuniunile
Pactului de la Var[ovia împiedica o discu]ie total` [i,
progresiv, ei au fost exclu[i de la [edin]ele
consacrate problemelor de spionaj.
În 1963, Uniunea Sovietic` a început s` schimbe
rolul defensiv al Pactului de la Var[ovia într-unul
ofensiv. Acest proces implica, desigur, cre[terea
5
studii/documente
Înaltul Comandament Sovietic, alc`tuit din echipe din
fiecare ]ar` [membr`]; în al doilea rând, ei au sugerat
ca func]iile de comandant [i de [ef de stat major ale
Pactului s` fie subordonate Comitetului Politic
Consultativ al Pactului; [i, în al patrulea rând (sic!),
întrucât to]i membrii trebuiau s` contribuie cu
contingente la [for]ele] Pactului, fiecare na]iune s`
aib` dreptul de a p`stra o parte din for]ele sale sub
propriul comandament.
Pe baza instruc]iunilor sovietice, noi [i ungurii am
pregr`tit contrapropruneri, care, în cele din urm`, au
fost acceptate de români, dup` defec]iunea mea din
1968, în acea perioad`, atitudinea dur` a românilor
atenuându-se într-o oarecare m`sur`, ca urmare a
invad`rii Cehoslovaciei de c`tre sovietici.
Propunerile noastre erau [urm`toarele]: Uniunea
Sovietic` urma s` p`streze comandamentul suprem;
Jan Sejna (al doilea din st#nga) la aniversarea zilei de na[tere a lui un Comitet Militar al Mini[trilor Ap`r`rii din ]`rile
Antonin Novotný-Junior (\n dreapta). Pactului avea s` se bucure de responsabilitate
limitat` de supraveghere; urma s` ia fiin]` un
Comandament Unit, cu sediul la Moscova, alc`tuit
cheltuielilor militare, ceea ce însemna un mare
din ofi]eri ai tuturor armatelor []`rilor Pactului]. URSS
beneficiu economic pentru Uniunea Sovietic`,
voia s` integreze în Comandamentul Pactului de la
principalul furnizor de armament al Pactului. Românii
Var[ovia, doar for]ele sale de pe teatrul european,
au refuzat, totu[i, s`-[i sporeasc` bugetul militar [i
ceea ce însemna c` grosul for]elor sale urmau s`
au declarat c` nu vor executa manevre militare
r`mân` în afara controlului Pactului. Pe de alt` parte,
suplimentare decât pe cheltuiala Pactului. Mult mai
majoritatea efectivelor ]`rilor satelite r`mâneau sub
primejdioas` a fost afirma]ia lor c` nu vedeau nici un
controlul Statului Major General sovietic, acolo unde
motiv pentru cre[terea cheltuielilor militare deoarece
continua s` se afle puterea real`.
nu credeau c` exist` vreo amenin]are cu agresiune
Românii au f`cut o nou` demonstra]ie a
din partea Occidentului. Era, de fapt, o erezie, iar
independen]ei lor de blocul comunist [i a
ru[ii se temeau, pe bun` dreptate, ca ar putea s` se
dezacordului fa]` de politica sovietic` în Orientul
extind` [i la al]i membri ai Pactului. Dup` multe
Mijlociu, în iunie 1967, când au refuzat s` participe la
presiuni, românii au consim]it, în cele din urm`, la o
o sesiune de urgen]` a Pactului pentru a evalua
mic` sporire a cheltuielilor militare.
implica]iile R`zboiului arabo-israelian de [ase zile.
Dac` sovieticii s-au a[teptat la vremuri mai bune,
Fiind îns` pe deplin con[tient c` Uniunea Sovietic`
dup` dispari]ia lui Gheorghiu-Dej, ei aveau s` fie
nu va sta cu bra]ele încruci[ate pentru a vedea
dezam`gi]i. Moartea lui, în martie 1965 (în text, gre[it
România p`r`sind Pactul de la Var[ovia, Ceau[escu
1964 – n.n.), a fost semnalul pentru o nou` izbucnire
era atent s` nu mearg` prea departe“.2
de antisovietism în România, de la Biroul Politic pân`
Memoriile generalului Sejna aduc informa]ii noi [i despre
la organiza]iile locale de partid. Una dintre primele
ini]iativa lui de Gaulle în direc]ia ]`rilor-satelite, pozi]ia României
ac]iuni ale lui Nicolae Ceau[escu, care a devenit
[i reac]ia sovietic` la strângerea rela]iilor dintre Paris [i
prim-secretar, a fost s` reduc` drastic num`rul con-
Bucure[ti.
silierilor sovietici din armata român` [i din Ministerul
de Interne. El i-a avertizat pe cei r`ma[i c` nu li se
va mai permite s` mai participe la [edin]ele la care
nu fuseser` invita]i [i s` contacteze vreun ofi]er pen-
tru a cere informa]ii. Dac` doreau s` fie informa]i,
urmau s` se adreseze ministrului Ap`r`rii sau lui
Ceau[escu însu[i. Mai mult, Ceau[escu a ordonat
tuturor ofi]erilor români care aveau so]ii sovietice fie
s` divor]eze [i s` le trimit` înapoi în URSS, fie s`
demisioneze din armat`. Sovieticii nu permiteau,
desigur, femeilor s`-[i schimbe cet`]enia.
Nu am fost surprin[i când, în 1966, românii au
propus schimb`ri în structura de comand` a Pactului
de la Var[ovia. Ei au pretins c` Pactul nu era o
organiza]ie de egali, ci un fief al Uniunii Sovietice, c`
a[a-numitul «Comandament Unit» al Pactului nu
exista, fiind de fapt Statul Major General sovietic.
Dac` Pactul voia s` fie eficient cu adev`rat, el
trebuia s` se întemeieze pe egalitatea între na]iuni,
[i aceast` egalitate trebuie s` se reflecte în structura
Comandamentului. Generalul Jan Sejna, \n calitate de ofi]er politic, la o \ntrunire cu
Ei au propus, mai întâi, crearea unui militarii Armatei Populare Poloneze
Comandament al Pactului de la Var[ovia separat de

6 1 (27) u 2005 u document


„De Gaulle – scrie Jan Sejna – [i-a intrat serios
în rolul asumat de lider mondial [i a f`cut eforturi
pentru a deta[a atât Polonia, cât [i România de
Pactul de la Var[ovia. Succesul lui a fost mai mare
în România, decât în Polonia. Cu ocazia vizitei sale
la Var[ovia, el a convins Partidul (Muncitoresc Unit)
Polonez s`-i permit` s` ]in` o cuvântare la
televiziune, în care a l`udat realiz`rile polonezilor [i
a f`cut un apel ostentativ la sentimentele lor
na]ionale. Gomulka a trimis Biroului Politic sovietic
un raport despre vizita lui de Gaulle, prezentând
am`nun]it eforturile generalului pentru a desprinde
Polonia de Uniunea Sovietic`. Ele includeau [i
propunerea de a stabili o zon` demilitarizat` în
Europa, care ar include Polonia, iar de Gaulle s-a
oferit s` recunoasc` frontiera cu Germania pe
Oder-Neisse, pentru a ob]ine sprijinul polonez.
Românii nu au dat Kremlinului nici o informa]ie
despre vizita lui de Gaulle, dar ru[ii [tiau tot ce le
trebuia prin sursele proprii de spionaj. Noi în[ine
am primit un raport cuprinz`tor despre vizita primu-
lui ministru al României, Ion (Gheorghe) Maurer la
Paris pentru discu]ii politice [i economice cu de
Gaulle. Maurer a sus]inut c` România dorea s`
urmeze propriul s`u drum na]ional, dar c` nu putea
p`r`si, în prezent, CAER, deoarece economia ei
era prea strâns legat` de el. În acela[i timp, ea era
hot`rât` s`-[i diversifice economia [i s` sta-
bileasc` rela]ii strânse cu Occidentul.
De Gaulle l-a asigurat pe Maurer c` Fran]a va
ajuta România s`-[i amplifice independen]a ei [i va
da ajutor economic [i politic. El era gata chiar s`
recomande România, dac` ea ar fi solicitat statutul
de membru asociat al Comunit`]ii Europene, [i s` o
asiste, dac` ar fi fost izolat` în blocul comunist.
Întrucât 70% din comer]ul ei era cu acest bloc [i
40% (sic!) cu Uniunea Sovietic`, de Gaulle spunea
prostii. Nu numai Fran]a, dar nici chiar Occidentul
n-ar fi putut sus]ine România împotriva unui boicot
al CAER. De Gaulle a mers îns` mai departe: el a
sugerat c` Fran]a putea fi o surs` alternativ` de
armament pentru români [i c` ar fi ajutat-o dac` ar
fi fost invadat` de trupele Pactului de la Var[ovia.
Reac]ia mare[alului Malinovski la acest angaja-
ment militar (al Fran]ei) este de netip`rit. Oricât de
mult respectam noi for]ele armate franceze, nu ne
puteam imagina c` ele ar putea fi de vreun ajutor în
cazul unui r`zboi-fulger al Pactului de la Var[ovia.
Planul nostru opera]ional, a[a cum era el pe atunci,
prevedea c`, în cazul unor ostilit`]i pe scar` mare
cu Fran]a, r`zboiul s-ar fi terminat în dou` zile.
«Dac` de Gaulle ar încerca m`car s`-[i pun` în
practic` angajamentul s`u fa]` de români» a
comentat semnificativ Malinovski «vom [ti asta
înainte ca ordinele sale s` ajung` la comandantul-
[ef francez».
Cu toate acestea, ini]iativele lui de Gaulle în
direc]ia României au provocat îngrijor`ri ru[ilor. În
august 1964, în cursul ultimei sale vizite în
Information about Romania in General Jan Sejna's Memoirs
The ex-General Jan Sejna's memoirs offer numerous information,
which we should carefully consider, about the relations within the
Warsaw Pact and the Romania's place within this political-military
structure. The Czechoslovakian General took from his safe, from
document u 2005 u 1 (27)
studii/documente
Rachet` balistic` intercontinental` SS-13 „Savage“
la o parad` militar` \n Pia]a Ro[ie (Moscova, mai 1965)
Cehoslovacia, Hru[ciov ne-a spus c` ei nu vor
tolera încerc`rile României de a deveni
independent`, în plan economic, de CAER, «Dar
dac` ei se în[eal` într-atât încât s` încerce a[a
ceva [i s` ias` din Pactul de la Var[ovia, atunci
solda]ii no[tri, [i nu de Gaulle, vor avea ultimul
cuvânt».
«Avem, desigur, destule necazuri cu românii», a
intervenit Novotný. «Poate n-ar fi un lucru r`u dac`
i-am da afar` din Pactul de la Var[ovia».
Hru[ciov a fost îngrozit: «Gre[e[ti total [i deza-
struos», a mârâit el la Novotný. «Este exact ceea ce
conduc`torii României doresc. Întreaga situa]ie din
Balcani ar deveni de necontrolat dac` România ar
urma Iugoslavia [i Albania în lag`rul antisovietic.
Este r`spunderea Partidului [Comunist al Uniunii
Sovietice] s` împiedice România s` p`r`seasc`
Pactul [i s` readuc` Iugoslavia [i Albania în familia
noastr` socialist`“.3
Mai trebuie oare spus c` informa]iile generalului Jan Sejna
trebuie trecute – ca orice m`rturie de altminteri – prin filtrul
criticii? Defectorul cehoslovac precizeaz` c`, înainte de fuga
sa, el a luat din safe-ul lui de la Ministerul Ap`r`rii, mai multe
documente, considerate de interes pentru occidentali.4 În câte
din acestea se aflau [i informa]ii despre România?
Analiza atent`, bazat` pe normele criticii izvoarelor, va
cerne datele susceptibile de a fi valorificate pentru studiul
politicii externe a României în anii ’60. u
NOTE
1. Jan Sejna, We will bury you, Londra, Sidgwick & Jackson,
1983.
2. Ibidem, pp. 66-68.
3. Ibidem, pp. 74-76; O expunere a politicii externe gaulliste în
volumul fostului ministru de Externe al Fran]ei, Maurice Couve de
Murville, Une politique étrangère, 1958-1969, Paris, Plon, 1971 (f`r`
revela]ii senza]ionale).
4. Jan Sejna, op. cit., p. 191.
Defense Ministry, before he ran away, some documents considered
being interesting for occidentals, and also for Romanians. A close ana-
lyze, based on the critics' sources rules, will sort the data liable to be
valorize to study the Romania external politics in the '60th.
7
studii/documente
1958. Tratatul de la Var[ovia [i
retorica p`cii
P
ropaganda pacifist` a constituit
pentru regimurile comuniste un
instrument des folosit \n cadrul
componentei ideologice a r`zboiului
rece. Lupta pentru pace a „lag`rului
socialist“ [i a „intelectualit`]ii
progresiste” \mpotriva „a]#]`torilor la
r`zboi” – sintagm` care prin care era
definit leadership-ul occidental – a fost
un cal troian folosit de U.R.S.S. –
\ncep#nd de la primul Congres Mondial
al P`cii din aprilie 1949 [i „Apelul de la
Stockholm“ din 1950 [i p#n` la
campania \mpotriva instal`rii \n Europa
Occidental` a rachetelor cu raz` medie
de ac]iune din anii 1979-1983 – pentru
discreditarea liderilor politici occidentali
\nf`]i[a]i ca ni[te personaje f`r`
scrupule, gata s` declan[eze r`zboaie
la comanda marilor trusturi economice,
teze propagandistice pe care le
reg`sim [i ast`zi vehiculate de
produc]ii cinematografice premiate la
8 1 (27) u 2005 u
importante festivaluri de gen. Mai ales
\n perioda hru[ciovist`, retorica
pacifist` se \mbina cu ini]iative politice
agresive, aceast` dualitate reflect#nd
parc` personalitatea contradictorie a
”
Reuniunile periodice
ale Comitetului Politic
Consultativ erau un prilej
binevenit pentru liderii sovietici
de a lansa diatribe \mpotriva
” europene \n sistemul de ap`rare
«imperialismului agresiv»
liderului de la Kremlin, un amestec de
]ar autocrat [i mujic bonom.
Creat \n mai 1955, ca o replic` la
intrarea RFG \n NATO, Tratatul de la
Var[ovia nu a fost, \n primii s`i ani de
existen]`, dec#t o structur` care \i
permitea lui N.S. Hru[ciov, liderul
sovietic al epocii, s` simuleze o
consultare \ntre URSS [i statele
! Lucian DR~GHICI
satelite, \n domeniul politico-militar. |n
acest sens, semnificativ este faptul c`
p#n` \n 1961 are loc doar o singur`
manevr` militar` comun` a statelor
membre ale Tratatului. Sovieticii nu au
f`cut nici o \ncercare serioas` \n sensul
unei alian]e militare func]ionale, cu
excep]ia integr`rii teritoriilor est-
aerian.
|n schimb, reuniunile periodice ale
Comitetului Politic Consultativ, forul cel
mai \nalt al Tratatului, constituiau un
prilej binevenit pentru liderii sovietici de
a lansa diatribe \mpotriva
„imperialismului agresiv“ [i de a
prosl`vi „dorin]a de pace“ a ]`rilor
socialiste.
|n acest sens, Declara]ia statelor
participante la Tratatul de la Var[ovia,
adoptat` la [edin]a Comitetului Politic
Consultativ din 24 mai 1958, constituie
un exemplu gr`itor \n acest sens.
Aici [i \n paginile 9 [i 10,
imagini inedite cu
Gheorghe Gheorghiu-Dej,
generalii Emil Bodn`ra[,
Leontin S`l`jan [i Nicolae
Ceau[escu, ofi]eri [i gen-
erali rom#ni [i sovietici,
cu prilejul unei aplica]ii cu
trupe, la \nceputul anilor
’50.
document

Redactat \n „savurosul“ limbaj de lemn
al epocii, textul Declara]iei ne relev`
principalele teze folosite de propagan-
da sovietic` pentru demonizarea adver-
sarului [i promovarea unei imagini pozi-
tive despre sine. De altfel, anul 1958 se
\ncadreaz` \ntr-o perioad` de av#nt a
propagandei sovietice, perioad` ce a
debutat cu lansarea pe orbita circum-
terestr`, la 4 octombrie 1957, a primu-
lui satelit artificial, Sputnik 1, ale c`rui
semnale audio, transmise spre P`m#nt,
erau receptate ca o dovad` a superior-
it`]ii or#nduirii socialiste fa]` de agoni-
zantul capitalism. Ulterior, Iuri Gagarin,
\n 1961, [i Valentina Tere[kova, \n
1963, au adus noi puncte \n „meciul
spa]ial“ sovieto-american, doar asel-
enizarea americanilor, la 20 iulie 1969,
reduc#nd la t`cere corul elogiatorilor
superiorit`]ii sovietice \n domeniul
zborurilor cosmice.
Pe planul politicii interne sovietice,
1958 a reprezentat anul consolid`rii
puterii lui N.S. Hru[ciov care, dup` ce
z`d`rnice[te tentativa „grupului
antipartinic Malenkov – Molotov“ de a-l
r`sturna de la conducerea PCUS,
preia, la 26 martie 1958, [i func]ia de
prim-ministru, la fel cum procedase [i
Stalin, la 6 mai 1941, principiul
„conducerii colective“, promovat chiar
de Hru[ciov, primind astfel o grea
lovitur`.
Bine consolidat pe plan intern, N.S.
Hru[ciov ini]iaz` o politic` extern`
agresiv`, care se va finaliza cu
ridicarea Zidului Berlinului, \n 1961, [i
„criza rachetelor“, din 1962. De altfel,
chiar \n 1958, liderul sovietic face
c#teva mut`ri diplomatice importante
prin consolidarea rela]iilor cu Gamal
Abdel Nasser, pre[edintele Republicii
Arabe Unite, [i declan[area, la 10
noiembrie, a unei noi crize a Berlinului.
|n cadrul rela]iilor din interiorul
blocului socialist, anul 1958 este
martorul unei noi r`ciri a rela]iilor
sovieto-iugoslave, precum [i a primelor
simptome ale viitoarei schisme
sovieto-chineze. |n acest context,
evocarea \n textul Declara]iei a
„unanimit`]ii guvernelor prezente la
Consf`tuire \n aprecierea situa]iei
interna]ionale, c#t [i \n privin]a c`ilor de
consolidare a p`cii“ este doar o dulce
ipocrizie, \n perioada imediat urm`toare
liderii comuni[ti chinezi decret#nd c`
teza coexisten]ei pa[nice este o tez`
revizionist`, \n contradic]ie cu
dogmele staliniste.
document u 2005 u 1 (27)
La fel de „sincer“ este tratat` [i
problema reunific`rii Germaniei, a c`rei
rezolvare este \ntrev`zut` printr-un
acord rezultat din negocieri directe \ntre
cele dou` state germane, f`r`
interferen]a Marilor Puteri. |n realitate,
„nuca tare“ a reunific`rii germane era
problema alegerilor libere care ar fi
\nl`turat de la putere regimul comunist
din RDG.
studii/documente
M`surile de diminuare a efectivelor
militare ale statelor din Tratatul de la
Var[ovia sunt prezentate pe larg \n
Declara]ie: „]`rile socialiste din Europa
[i Asia au dat nu pu]ine dovezi ale
bun`voin]ei lor [i ale n`zuin]ei lor spre
colaborare cu celelalte state, în
interesul consolid`rii p`cii între
popoare. To]i participan]ii la Tratatul de
la Var[ovia au efectuat în repetate
rînduri în mod unilateral reducerea
for]elor lor armate, al c`ror efectiv,
începînd din 1955, a fost redus în total
cu 2.477.000 de oameni. În mod
corespunz`tor au fost reduse, de
asemenea, armamentul, mijloacele
tehnice militare [i cheltuielile acestor
]`ri pentru ap`rare“. |n contrapondere,
SUA erau acuzate c` doreau \narmarea
nuclear` a tuturor ]`rilor NATO, inclusiv
a Germaniei Federale. De fapt, SUA [i
Marea Britanie doreau s`-[i p`streze
exclusivitatea controlului armamentului
nuclear \n cadrul NATO, acest lucru
duc#nd la o r`cire a rela]iilor cu Fran]a
lui Charles de Gaule, proces care a dus
la ie[irea Fran]ei din structurile militare
NATO, \n 1966.
Retragerea trupelor sovietice din
Rom#nia este prezentat` \n contextul
m`surilor de dezarmare luate,
unilateral, de Tratat: „participan]ii la
consf`tuire au luat cuno[tin]` [i au
discutat propunerea guvernului sovietic
pus` de acord cu guvernul Republicii
Populare Rom#ne privind retragerea de
pe teritoriul Republicii Populare
Rom#ne a trupelor sovietice sta]ionate
acolo în conformitate cu Tratatul de la
9
studii/documente
Var[ovia. Participan]ii la consf`tuire
aprob` aceast` propunere [i î[i
exprim` convingerea c` ea va fi primit`
de toate popoarele ca o nou` dovad` a
politicii consecvente iubitoare de pace
a ]`rilor socialiste.“ {i acest lucru
demonteaz`, credem noi, acele opinii
potrivit c`rora decizia retragerii ar fi fost
luat` de Hru[ciov doar \n urma lobby-
ului f`cut de partea rom#n` prin
diverse mijloace pitore[ti („chefuri“
v#n`tore[ti [.a.), conduc`torul sovietic
fiind un politician prea versat pentru a
lua astfel de decizii importante doar pe
considerente afective. |n realitate,
retragerea trupelor sovietice din
Rom#nia era o component` a unui plan
mai larg de reducere a cheltuielilor
militare sovietice, deoarece, pe de o
parte, dup` momentul Budapesta 1956,
era clar faptul c` occidentalii nu vor
interveni militar \n sfera de influen]` dorin]a de a duce tratative încununate amestec inadmisibil în treburile interne
sovietic` din estul Europei, iar pe de de succes, în fapt fac totul pentru a ale statelor suverane, incompatibil cu
alt` parte, sovieticii aveau nevoie de complica convocarea conferin]ei la dreptul interna]ional [i Carta O.N.U.
fonduri pentru dezvoltarea nivel înalt, dac` nu chiar pentru a se Statele participante la consf`tuire
armamentului neconven]ional [i a eschiva de la convocarea unei declar` c` nu vor admite nici un fel de
programului spa]ial. asemenea conferin]e. În acest scop, amestec în afacerile interne ale ]`rilor
lor, ale c`ror popoare au p`[it ferm [i
definitiv pe calea construirii
socialismului [i sunt deplin hot`r#te s`
apere munca popoarelor lor,
securitatea lor de orice fel de uneltiri
din afar`". Aceste afirma]ii erau f`cute
la nici doi ani de la \n`bu[irea \n s#nge
a revolu]iei maghiare [i cu nici o lun`
\nainte de executarea, la 16 iunie 1958,
a lui Imre Nagy [i a lui Pal Maleter.
|n finalul Declara]iei se propune
\ncheierea unui pact de neagresiune
\ntre Tratatul de la Var[ovia [i NATO
care s` garanteze, printre altele, [i
„ab]inerea de la orice amestec reciproc
\n afacerile interne“, o prevedere des
invocat` de statele totalitare pentru a-[i
men]ine sistemul de represiune asupra
propriilor cet`]eni.
Am \ncercat, \n aceste r#nduri, s`
De o ironie crud` este etichetarea este prezentat` problema ticluit` prezent`m doar unele din tezele care
Tratatului ca o „pav`z` de n`dejde a privind a[a-numita situa]ie din ]`rile fac din acest document un instrument
securit`]ii [i independen]ei“ statelor Europei R`s`ritene, adic` o problem` de propagand`, \n care realitatea era
participante, precum [i acuza]ia c` care, în realitate, nu exist`. Participan]ii denaturat` de dragul unor dogme care,
„cercurile conduc`toare ale unor puteri la consf`tuire resping orice fel de ulterior, [i-au dovedit falsitatea. u
din NATO, exprim#ndu-[i în vorb` discutare a acestei probleme ca un

1958. The Warsaw Pact and Peace's Rhetoric

A very useful instrument used by the communist regime, as an
ideological component of the Cold War, was the pacifist propagan-
da. The fight for peace of the "socialist camp" and "progressive intel-
lectuals" against the "warmongers" - collocation through that was
defined, the occidental leadership - was a "Trojan horse" used by
Soviet Union. In this way, The Declaration of the states participated
to the Warsaw Pact, adopted at the Consultative Political
Committee session, on 24th May 1958, from which we chose the
most significant passages, is a telling example. Written in "savoury"
clichés of the period, the text of the Declaration shows us the most
important theses used by the Soviet propaganda for libeling the
opponent and promoting a positive self-image.

10 1 (27) u 2005 u document


Un deceniu de la prima extindere a NATO
O aniversare sub observa]ie
S fâr[itul celei de-a doua
conflagra]ii mondiale a adus
cu sine amplificarea tensiunilor
politico-militare mai vechi
dintre alia]ii înving`tori, pe fondul
manifest`rii unor interese na]ionale
divergente [i al reac]iilor de team` [i
ostilitate reciproc`.
Liniile de for]` [i echilibru între marii
înving`tori au fost stabilite c`tre
sfâr[itul celei de-a doua conflagra]ii.
Cel mai important eveniment a fost
vizita lui W. Churchill la Moscova, în
octombrie 1944, în timpul c`reia s-a
ajuns la celebrul acord al procentajelor.
Interesat s` men]in` libertatea
comunica]iilor în Mediterana Oriental`
[i Orientul Mijlociu, premierul britanic a
acceptat s` cedeze Uniunii Sovietice,
România [i Bulgaria, în schimbul
Greciei. La aceast` în]elegere sovieto-
britanic` s-a raliat apoi [i SUA.
Ulterior, în timpul r`zboiului civil din
Grecia (1944-1947), Stalin a respectat,
în general, în]elegerea convenit` cu
partenerii occidentali, dar a f`cut
presiuni asupra Turciei, cu scopul de a
controla cele dou` strâmtori, Bosfor [i
Dardanele.
Anul 1947 a marcat practic ruptura
în dou` a continentului european.
Expansionismului sovietic în vestul [i
sudul continentului, SUA i-au opus
Doctrina Truman [i Planul Marshall. La
rândul ei, Uniunea Sovietic` [i-a
fundamentat „Doctrina Jdanov“.
La 24 ianuarie 1949, a luat fiin]`
CAER, o reac]ie tardiv` a Moscovei la
Planul Marshall [i la crearea, la 16 aprilie
1948, a Organiza]iei pentru Cooperare
Economic` European` (OECE).
document u 2005 u 1 (27)
Institutul pentru Studii Politice de Ap`rare [i Istorie Militar`
În sfâr[it, la 4 aprilie 1949, a luat
fiin]` NATO, compus din 12 membri
(10 ]`ri europene la care s-au ad`ugat
SUA [i Canada).
Prima extindere a Alian]ei Nord-
Atlantice a avut loc în 1952 [i a inclus
admiterea, concomitent`, a Turciei [i a
”
Rom#nia, în cadrul
Tratatului de la Var[ovia,
se g`sea într-o pozi]ie
” care regimul comunist din România era
geopolitic` [i geostrategic`
specific`
Greciei. Rela]iile dintre cele dou` ]`ri
care au cunoscut în trecut momente de
tensiune (a se vedea r`zboiul greco-
turc din anii 1919-1922), nu s-au
îmbun`t`]it în perioada postbelic`, dar
amenin]area sovietic` [i necesitatea
consolid`rii flancului sudic al NATO au
impus admiterea lor concomitent` în
organiza]ie.
În 1962, NATO a s`rb`torit
împlinirea unui deceniu de la acest
eveniment printr-o suit` de ceremonii
[i reuniuni. Cu acest prilej, s-au luat în
dezbatere [i probleme ale vie]ii
interna]ionale: criza Berlinului (1961),
reluarea tratativelor de dezarmare
nuclear` dintre SUA [i URSS, rela]iile
cu Republica Popular` Chinez` etc.
Aceast` aniversare s-a petrecut
sub o atent` observa]ie a diploma]iei
române, interesat`, în special, de
studii/documente
! Colonel dr. Petre OTU
problematica dezb`tut` de oficialii
NATO. Interesul Bucure[tilor pentru
reuniunea de la Atena era de în]eles
având în vedere c` R`zboiul rece se
g`sea în plin` desf`[urare, iar
confruntarea dintre cele dou` blocuri
era acut`.
Mai exista [i un alt motiv pentru
preocupat de evolu]iile din regiunea
balcanic`. }ara noastr` se g`sea într-o
pozi]ie geopolitic` [i geostrategic`
specific`, în cadrul Tratatului de la
Var[ovia, fiind înconjurat` numai de
]`ri socialiste. Prin urmare, armata
român` era dispus` în e[alonul doi al
dispozitivului operativ strategic al
for]elor militare ale Tratatului de la
Var[ovia, intervenind pe direc]iile
greac`-turc` [i nord-italian`. Desigur,
detaliile planific`rii strategice la nivelul
Pactului de la Var[ovia sunt, înc`,
sumar studiate, accesul la acest tip de
documente fiind cvasiinterzis.
În cele ce urmeaz`, prezent`m
dou` documente importante – un
raport al misiunii diplomatice de la
Atena despre modul cum a fost
s`rb`torit` aniversarea admiterii în
NATO a celor dou` state [i un
documentar despre bazele americane
de pe teritoriul elen.
Dup` opinia mea, ele sunt m`rturii
care intr` în categoria feedback-ului,
fiind semnificative pentru întregirea
imaginii celuilalt în aceast` inedit`
confruntare care a fost R`zboiul rece.
11
studii/documente
I. Situa]ia politic` interna]ional`.
AMBASADA REPUBLICII POPULARE ROMÂNE La acest punct de pe ordinea de zi, aten]ia general` a fost
Atena, 9 mai 1962 atras` de discursul secretarului de stat american, Rusk, care a
informat despre situa]ia din diferite regiuni ale globului ca:
C`tre Extremul Orient, Africa [i America Latin`, precum [i raportul
MINISTERUL AFACERILOR EXTERNE acestuia privind convorbirile dintre SUA [i URSS în problema
Direc]ia a II-a Rela]ii Berlinului.
Mini[trii de Externe ai Belgiei, Olandei [i Portugaliei au
criticat SUA în ce prive[te pozi]ia acesteia fa]` de situa]ia din
RAPORT Congo, Iranul de Vest [i Angola.
asupra lucr`rilor sesiunii NATO de la Atena, John Rigos, corespondentul unor publica]ii americane [i
4-6 Mai 1962 secretarul Uniunii coresponden]ilor str`ini din Grecia, ne-a
ar`tat c` în prima parte a discursului s`u, Rusk, referindu-se la
Între 4-6 mai a.c., la Atena, au avut loc lucr`rile sesiunii situa]ia din Extremul Orient, ar fi afirmat c` oricare ar fi evolu]ia
NATO, cu care ocazie Grecia [i Turcia au subliniat rela]iilor dintre URSS [i R.P. Chinez`, „Occidentul nu se poate
aniversarea a 10 ani de la aderarea lor la Pactul Nord-Atlantic. a[tepta la nimic pozitiv pentru el“.
La lucr`rile sesiunii au participat mini[trii de Externe [i În leg`tur` cu situa]ia în diferite regiuni ale lumii, sesiunea
mini[trii de R`zboi ai celor 15 state membre ale NATO, NATO a îns`rcinat pe mini[trii lor de R`zboi s` se întruneasc`
înso]i]i de un num`r mare de consilieri militari, politici [i pentru a prezenta propunerile lor pe linie militar`.
economici. În ce prive[te discu]iile referitoare la Berlin s-a putut
Practic, lucr`rile NATO au început la 3 mai, prin constata c` în sânul NATO exist` numeroase contradic]ii. S-a
consf`tuirea mini[trilor de R`zboi [i au durat [i pe data de 6 desprins, din nou, faptul c` Fran]a [i RFG nu privesc pozitiv
mai, dup` emiterea comunicatului final. tratativele dintre SUA [i URSS.
Deschiderea oficial` a sesiunii a avut loc la 4 mai 1962, {eful serviciului de pres` al NATO, francezul I. Fortier, la o
printr-o [edin]` festiv` conferin]a de pres`,
]inut` în parlamentul referindu-se la dis-
grec unde au ]inut cursurile mini[trilor
discursuri: Afacerilor Externe ai
l C. Karamanlis, Fran]ei [i RFG în
primul ministru grec; aceast` problem`, a
l Ferdium Cemal citat urm`toarele:
Erkin, pre[edinte de Couve de Murville:
onoare al Consiliului „Nu am nimic de
NATO; obiectat în privin]a
l D. Stiker, schimburilor de vederi
secretar general [i cu URSS, îns` atrag
pre[edinte al Consiliului aten]ia prietenilor
Protocolul de aderare a Greciei [i Turciei la NATO, 18 februarie 1952.
NATO. |n pagina 11, fotografia oficial` de la finalul \ntrunirii Consiliului Nord-Atlantic la nivelul americani ca acestea s`
În discursurile mini[trilor de Externe [i ai Ap`r`rii din ]`rile membre NATO (Atena, Grecia, 4 mai 1962). nu se transforme în
]inute, to]i cei de mai tratative”.
sus s-au dedat la Schröder: „Nu
atacuri [i calomnii împotriva URSS [i a comunismului, în obiectez în privin]a schimbului de vederi dintre SUA [i URSS,
general, cerând intensificarea înarm`rii NATO. îns` acestea s` nu se transforme în tratative”.
Karamanlis, în discursul s`u, a subliniat ata[amentul În leg`tur` cu discursul ministrului Afacerilor Externe al
Greciei fa]` de SUA [i a cerut ca NATO s` acorde ajutor RFG, corespondenta agen]iei de pres` a RFG, Dipgen Ursula,
Greciei, deoarece astfel se va sprijini [i lupta pe care guvernul ne-a relatat c` Schröder ar fi aprobat toate punctele prev`zute în
o duce împotriva comunismului pe plan intern. Totodat`, a planul propus de S.U.A. în problema Berlinului, îns` a subliniat
cerut intensificarea înarm`rilor [i perfec]ionarea c` în nici un caz s` nu se recunoasc` RDG.
armamentului NATO, l`sând s` se întrevad` regretul s`u S. Modiano, corespondentul agen]iei Reuters, referindu-se
pentru faptul c` puterile occidentale nu au folosit la cele de mai sus, ne-a spus c` RFG a adoptat aceast` pozi]ie
superioritatea lor militar`, pe care ar fi avut-o la sfâr[itul celui pentru a l`sa impresia unei linii politice mai maleabile [i a nu fi
de-al doilea r`zboi mondial împotriva URSS. acuzat de instigarea Fran]ei împotriva liniei politice externe
Ordinea de zi a sesiunii NATO a fost urm`toarea: adoptate de SUA. De altfel, a precizat c` aceast` condi]ie a lui
I. Situa]ia politic` interna]ional`. Schröder poate fi apreciat` ca o respingere a planului american
II. Politica militar` NATO. pentru Berlin.
III. Probleme economice. T. Philidis, consilier la Direc]ia Presei Externe [i redactor-
Din documentele date publicit`]ii de Serviciul de [ef adjunct la ziarul „Katimerini“, ne-a afirmat c` numai
Informa]ii NATO, din conferin]ele de pres` ale NATO, de]inerea monopolului armamentului atomic de c`tre SUA
precum [i din munca de rela]ii desf`[urat` de noi în rândul men]ine unitatea NATO în forma actual`.
coresponden]ilor acredita]i pe lâng` serviciul de pres` al Philidis [i Mario Modiano, corespondent al ziarului „New
NATO în timpul sesiunii, au rezultat urm`toarele: York Times“, au afirmat c` Fran]a [i RFG sunt de mult

12 1 (27) u 2005 u document


nemul]umite de faptul c` SUA caut` s`-[i impun` politica sa
asupra ]`rilor occidentale din Europa, iar recentele convorbiri
cu guvernul URSS, în care guvernul american a discutat [i în
numele Occidentului, au accentuat mai mult aceste
nemul]umiri.
Ca urmare, Fran]a [i RFG depun o activitate diplomatic`
intens` pentru a-[i atrage de partea lor câ]i mai mul]i aderen]i
din rândul statelor capitaliste europene. Atitudinea Fran]ei
reflect`, în fond, adânca nemul]umire a lui de Gaulle, c` nu
poate s` preia în coali]ia atlantic` rolul de [ef al unei mari puteri
conduc`toare în NATO.
II. Politica militar` a NATO
A[a dup` cum rezulta din comunicatul final, o preocupare
principal` la aceast` sesiune a constituit-o ideea francez`,
sus]inut` [i de RFG, ca NATO s` devin` o nou` putere nuclear`
independent`.
Acest lucru ar fi presupus crearea unei for]e nucleare a
blocului NATO, control [i participare la decizia de folosire a
armamentului nuclear al SUA aflat în Europa, de c`tre o comisie
în care ar fi intrat principalele ]`ri imperialiste din Europa.
Desigur c` realizarea acestei idei ar fi însemnat reducerea
importan]ei SUA în stabilirea liniei politice [i militare a
organiza]iei NATO.
Polichroniades, redactor diplomatic la ziarul To Vima, [i
Gh. Drossos, fost ministru, acum redactor la ziarul Ethnos, sunt
de p`rere [i ei c` eforturile Fran]ei [i RFG pe linia cre`rii for]ei
nucleare a NATO urm`resc de fapt preluarea ini]iativei în
problemele politice [i militare ale NATO.
SUA au încercat s` lini[teasc` spiritele, acceptând s` pun` la
dispozi]ia ]`rilor NATO planuri privind locul unde sunt instalate
aceste baze [i informa]ii privind tipul armelor respective.
Jean Schwoebel – corespondentul ziarului francez Le Monde
– ne-a informat c`, la acest punct de pe ordinea de zi, au fost
discu]ii contradictorii [i între SUA [i Anglia.
Anglia a sus]inut, ca linie a înarm`rii NATO, m`rirea
produc]iei de arme atomice tactice în dauna armatei [i
armamentului clasic, pe când SUA a fost pentru m`rirea
produc]iei de armament clasic pentru parteneri, paralel cu
perfec]ionarea [i l`rgirea produc]iei de arme atomice în
exclusiva proprietate a SUA.
SUA a documentat c` declan[area unui r`zboi atomic cu
arme tactice ar însemna, de fapt, dezl`n]uirea unui r`zboi
nuclear unde, în mod firesc, se vor folosi toate tipurile de arme
atomice.
Se pare c` a învins punctul de vedere american. Ziaristul
Polichroniades ne-a relatat c` la Consiliul NATO au fost depuse
spre aprobare 20 de planuri privind tipuri noi de armament
clasic, printre care planul britanic de construire a unui tip de
avion cu decolare vertical`, un nou tip de avion de transport
militar etc.
Totodat`, SUA a acceptat s` pun` la dispozi]ia NATO
submarine dotate cu rachete POLARIS.
Coresponden]ii de pres`, participan]i la sesiunea NATO, au
apreciat c`, de[i SUA a respins ideea prin care NATO ar fi
urmat s` devin` o nou` putere nuclear` independent`, totu[i
hot`rârile ce s-au luat în privin]a controlului armamentului
atomic marcheaz` o cedare fa]` de presiunile Fran]ei, R.F.G. [i
a altor ]`ri NATO din Europa.
Corespondentul ziarului vest-german Suddeutsch Zeitung,
George Mergl, dup` distribuirea comunicatului final s-a
document u 2005 u 1 (27)
studii/documente
manifestat nemul]umit, spunând c` SUA nu renun]` la politica
sa de dictatur` în interiorul NATO [i c` acordarea submarinelor
Polaris nu schimb` fondul problemei, deoarece dreptul de a
dispune de aceste submarine revine SUA.
III. Probleme economice
La acest punct de pe ordinea de zi, au predominat cererile
Greciei [i Turciei de a li se acorda ajutor.
Un efort deosebit în acest sens l-a depus guvernul grec.
Acesta a avut de înfruntat [i avizul negativ al comisiei celor trei
„în]elep]i“, în frunte cu Edgar Faure, care a studiat, din
îns`rcinarea NATO, situa]ia economic` a Greciei [i a Turciei.
Ministrul de Externe grec a luat cuvântul de mai multe ori,
subliniind, de fiecare dat`, situa]ia economic` dificil` a Greciei.
A[a cum ne-a declarat într-o convorbire Ph. Morphis,
subdirector la Direc]ia Presei Exterioare de pe lâng`
Pre[edin]ia Consiliului de Mini[tri, Averof a argumentat c`
aceast` situa]ie se datore[te cheltuielilor militare excesive ale
Greciei pe linie militar`, în interesul NATO.
Averof ar fi explicat ca for]ele armate ale Greciei num`r`
aproape 300.000 oameni, fa]` de 80.000 cât ar fi normal, iar
deficitul anual, ce provine numai din cauza cheltuielilor
militare, se ridic` la 65 de milioane de dolari.
Dup` cum a relatat Morphis, ministrul de Externe grec a
prezentat documente din care ar rezulta c` Iugoslavia are
anumite planuri în privin]a Macedoniei.
În felul acesta, Averof a încercat s` demonstreze necesitatea
unor for]e armate chiar sporite [i reutilate la nivelul tehnicii
militare actuale, fapt ce corespunde [i intereselor NATO.
De[i SUA au sus]inut reglementarea în cadrul sesiunii a
problemei ajutor`rii ]`rilor NATO, slab dezvoltate totu[i, în ce
prive[te Grecia lucr`rile au luat sfâr[it numai prin
recomandarea necesit`]ii acord`rii unui ajutor.
De altfel, la conferin]a de pres` ce a avut loc dup` emiterea
comunicatului final, la o întrebare ce i s-a pus lui Stiker, acesta
a r`spuns c` recomandarea respectiv` de ajutorare a Greciei, în
ciuda avizului negativ al lui Faure, a avut loc [i ca urmare a unor
argument`ri suplimentare prezentate de guvernul grec, care nu
sunt de natur` public`.
Recomandarea ajutor`rii Greciei de c`tre un consor]iu ce
urmeaz` s` ia fiin]` [i care va aprecia dac`, când [i în ce m`sur`
este necesar ajutorul, se considera ca un e[ec al politicii
guvernului grec, mai ales dac` avem în vedere faptul c` Turciei
i se va aproba urgent un ajutor de 300 milioane dolari, propus
de Faure.
Apare interesant` pozi]ia lui Stiker care în conferin]a de
pres` nu a menajat actualul guvern grec, amintind de câteva ori
c` Grecia mai are de pl`tit [i datorii vechi, dinainte de r`zboi.
Ziari[tii Drosos [i Philidis ne-au informat c` [i pe tema
ajutorului economic între SUA [i RFG au avut loc contradic]ii
serioase, americanii au ridicat din nou problema ajutor`rii
Greciei din partea Germaniei de Vest prin intermediul NATO.
RFG a refuzat acest lucru, declarând c` va acorda ajutor Greciei
numai în m`sura în care acest lucru îl va putea realiza prin
tratative directe cu guvernul grec, lucru ce atrage, desigur,
exercitarea [i înt`rirea influen]ei vest-germane asupra Greciei.
RFG a manevrat în interesul ei hot`rârea Consiliului NATO
de a se da ajutor Greciei, astfel ca banii s` apar` ca fiind da]i
direct de guvernul vest-german [i nu sub eticheta NATO.
Grecia întâmpin` mari dificult`]i economice, mai ales în
domeniul investi]iilor. Suma de 125 milioane dolari, ce urma s`
13
studii/documente
o primeasc` Grecia ca urmare a asocierii sale la Pia]a Comun`,
întârzie ca urmare a hot`rârii Italiei de a amâna ratificarea
tratatului de asociere pân` la 1 ianuarie 1963.
În aceast` situa]ie, chiar a doua zi dup` încheierea lucr`rilor
Consiliului NATO, Schröder [i Straus au vizitat pe Karamanlis
[i, dup` ce au mul]umit pentru sprijinul dat de Grecia RFG-ului
în problema Berlinului, i-au propus un împrumut de 200 de
milioane de m`rci.
În cazul c` guvernul va accepta acest împrumut, RFG va
face un pas important pe calea scopului urm`rit de a-[i
consolida pozi]iile sale în Grecia.
Sesiunea de prim`var` a mini[trilor de Externe [i de R`zboi
NATO s-a caracterizat prin folosirea unui ton mai moderat la
adresa lag`rului socialist. Linia prezentat` de SUA a fost
considerat` ca fiind o linie mai supl`, de men]inere a
contactelor Est-Vest [i a întrunit aprobarea reprezentan]ilor
celorlalte state din NATO. Aceasta se referea la continuarea
contactelor cu Uniunea Sovietic` în problema Berlinului [i a
Germaniei. NATO se solidarizeaz` cu pozi]ia SUA, la Conferin]a
dezarm`rii de la Geneva. În ce prive[te înarmarea atomic` a
NATO, SUA, sprijinit` de alte puteri, au refuzat s`-i acorde
direct astfel de arme [i au manevrat pentru crearea unei
comisiuni de informare [i colaborare reciproc`.
Pre[edintele Statelor Unite îns` r`mâne [i pe mai departe
singurul care ar putea hot`rî folosirea armelor atomice pentru
un eventual conflict.
În domeniul armamentelor clasice, tendin]ele agresive
NATO s-au manifestat ca [i mai înainte, f`cându-se presiuni din
14
partea Statelor Unite pentru ca partenerii s`i s` nu sl`beasc` cu
nimic efortul lor militar ofensiv.
În actuala Sesiune au continuat s` se manifeste [i s` se
adânceasc` contradic]iile – în diferite domenii – între puterile
NATO, cu toate c` ele nu au luat aspectul de lupt` deschis`, a[a
cum s-a întâmplat la Sesiunea NATO din decembrie 1961.
Ambasador
M. B`l`nescu
Secretar III
Ionescu Mihai
v
NOT~ DESPRE BAZELE {I ACTIVITATEA NATO |N GRECIA
Grecia [i Turcia, prin a[ezarea lor geografic`, prin dificila
lor situa]ie intern`, dar, mai ales, prin faptul c` pot oferi în
condi]ii avantajoase un num`r important de divizii, relativ gata
de a servi interese str`ine, determin` conducerea politic` [i
militar` a principalelor ]`ri imperialiste s` acorde acestor ]`ri un
interes deosebit. Acest interes s-a manifestat în primul rând din
partea pre[edintelui Kennedy, care în fa]a Congresului a
afirmat c` interesele SUA cer ca, în ceea ce prive[te Grecia [i
Turcia, ajutorul american trebuie s` se manifeste sub toate
formele, deoarece în aceast` zon` a lumii „presiunea
comunismului este mai puternic`...“. În ultimii ani, asist`m la o
intensificare complex` a infiltra]iei capitalului [i a influen]ei
1 (27) u 2005 u document
 studii/documente
militarismului vest-german, care a g`sit în aceste ]`ri adep]i în
politic` [i interesa]i în ob]inerea de DM.
În cazul Greciei, ca membr` a NATO, nu este greu de ar`tat
rolul acesteia în cadrul planurilor agresive ale alian]ei. De altfel,
atât conduc`torii de r`spundere ai NATO, cât [i guvernan]ii
greci, începând cu primul ministru Karamanlis, au ar`tat, în
repetate rânduri, „argumentele“ orient`rii agresive ale acesteia,
cât [i r`spunderile pe plan militar strategic, printre care:
a) Pozi]ia geografic`, de direct` vecin`tate cu ]`ri ce apar]in
lag`rului socialist, respectiv R.P. Bulgaria;
b) Flancul de sud-est al NATO, în caz de conflict, va fi unul
dintre punctele cele mai vulnerabile, ]inând cont de situa]ia
intern` confuz` din Turcia [i nestabil` din Grecia;
c) În caz de conflict militar, dac` situa]ia din Iugoslavia
poate deveni periculoas`, prin Grecia s-ar putea organiza
ac]iunile necesare NATO;
d) Apropierea de strâmtorile prin care se poate p`trunde în
Mediterana, faptul c` posed` nenum`rate insule care pot servi
NATO etc.
Concluzia care se trage, atât de c`tre conducerea militar` a
NATO, cât [i de c`tre comandamentul grec este necesitatea de
a se trece la înarmarea [i instruirea armatei grece[ti pe baza
tehnicii moderne, de preg`tire a teatrului de ac]iuni militare din
timp în vederea planurilor agresive NATO. În acest scop,
militari[tii greci [i str`ini construiesc baze [i depozite militare,
aerodroame strategice, [osele strategice, centre de
transmisiuni, creeaz` o industrie orientat` spre produc]ia de Robert Schuman, ministrul Afacerilor Externe al Fran]ei, semneaz`
Tratatul de la Washington prin care s-a \nfiin]at NATO (4 aprilie 1949).
material militar, fac amenaj`ri de porturi militare etc. |n pagina 14, Joseph Bech, ministrul Afacerilor Externe al Luxemburgului,
]ine o cuv#ntare cu acela[i prilej.
I. Orientarea negativ` a Greciei în problema
dezarm`rii. Bazele militare americane [i vest-germane pe ale opiniei publice care se întreba cu îngrijorare ce caracter au
teritoriul grec lucr`rile pe care americanii le construiesc în Creta. Guvernul a
Rezisten]a reprezentan]ilor Greciei la orice idee de dat o explica]ie c` este vorba de un centru de cercet`ri
colaborare interna]ional` pentru rezolvarea problemei meteorologice [i de cercetare a spa]iului interplanetar [i nu
dezarm`rii, este cunoscut` atât la ONU, cât [i din modul cum au despre o baz` de rachete. Dar întrucât nu s-a putut g`si nici o
fost întâmpinate diferite propuneri de dezarmare, printre care [i explica]ie care s` justifice cum este posibil ca un asemenea
propunerea ]`rii noastre privitoare la crearea unei zone centru s` coste 50.000.000 $, guvernul a fost nevoit s`
denuclearizate în Balcani. recunoasc` c` este vorba de un centru de instruc]ie al NATO
Motivul principal care a împins pe guvernan]ii greci s` se pentru rachete dirijate. Astfel, declara]ia primului ministru
situeze pe pozi]ii negativiste fa]` de orice latur` a problemei Karamanlis, f`cut` la 25.06.1962, în parlament, r`spunzând
dezarm`rii este în leg`tur` cu acceptarea de c`tre ace[tia de a întreb`rilor lui Venizelos [i Marchezinis, prin care spunea „s-a
avea pe teritoriul grec baze militare americane [i vest-germane, declarat în repetate rânduri c` dup` cum se declara înc` o dat`
printre care [i baze nucleare. Principala baz` care are ca c` guvernul, pentru cazul bazelor atomice inten]ioneaz` s`
destina]ie final` folosirea de material nuclear în scopuri pun` la timp în curent Reprezentan]a Na]ional` [i s` urmeze
agresive NATO, este baza din insula Creta, al c`rui stat major procedura impus` de con]inutul conven]iilor“, s-a dovedit f`r`
american se afla în localitatea Gurnes, la circa 15 km est de nici o importan]` practic`. În realitate, guvernul a ascuns atât
ora[ul Iraclion. Aceast` baz`, a[a cum s-a referit [i ziarul Athens parlamentului, cât [i poporului ac]iunile sale.
Daily Post, din 18.04.1962, a fost tratat` cu guvernul grec de În sprijinul guvernului, atunci când nu a mai putut fi
generalul american James Van Fleet înc` cu ani în urm`. Planul ascuns` realitatea [i toat` lumea [tia c` în insula Creta se
ini]ial, dup` cum relateaz` jurnalul, era de a echipa centrul din construie[te o baz` de rachete, au s`rit ini]iatorii acestei baze
Creta cu cele necesare pentru instruirea trupelor NATO în [i, în principal, diferi]i speciali[ti americani. Din cele relatate
lansarea rachetelor cu raz` medie (utilizând Tuz Golu sau Lacul de ace[tia în pres`, rezult` c` centrul de rachete NATO din
Salt din centrul Anatoliei ca traiectorie) a fost anulat în trecut, Creta ar fi o binefacere pentru securitatea [i prosperitatea
pentru a fi perfec]ionat` racheta continental` Atlas. Rezult` c` economic` a Greciei. „Centrul din Creta – scria ziarul Athenes
destina]ia centrului a fost conceput` pentru folosirea de rachete Daily Post – va fi echipat la început cu cele necesare pentru
medii [i apoi intercontinentale, care dup` toate concep]iile instruirea în lansarea rachetelor Nike Universal-Ajax [i
militare constituiesc arme strategice agresive de distrugere în Hercules sol-aer. Hercules, cu o raz` de 85 mile [i 80.000
mas`. picioare în`l]ime, poate intercepta orice avion inamic cu
Este de subliniat grija cu care guvernan]ii greci au c`utat [i reac]ie, ce poate dep`[i de trei ori viteza sunetului. De
caut` s` ascund` adev`ratul caracter al bazei NATO din insula asemenea, va fi echipat cu cele necesare pentru instruirea
Creta. La început au ap`rut în pres` [tiri alarmante [i proteste rachetelor sol-aer de tipul Hawk.

document u 2005 u 1 (27) 15

studii/documente
Centrul NATO din Creta va avea posibilitatea s` instruiasc`
timp de 4 s`pt`mâni câte 4 batalioane de rachete. Circa o mie de
cadre, apar]inând tuturor ]`rilor NATO, pentru a fi instruite, vor
fi în Creta în tot timpul anului.
Cheltuielile pentru construirea acestui centru se vor suporta
în cea mai mare parte din programul infrastructural al NATO.
Cu ocazia Conferin]ei NATO de la Atena, ministrul vest-
german de R`zboi, Straus, înso]it de Heusinger, au inspectat
din avion centrul din Creta. Folosirea acestui centru de c`tre
militari[tii de la Bonn a fost anun]at` în mod oficial de Înaltul
Comandament (SHAPE) militar NATO de la Paris. [i buletinul
Aussenpolitiche Koresspondenz al Ministerului Afacerilor
Externe al RDG, care a publicat, în acest an, în luna mai, o serie
de date despre bazele comandamentului vest-german din
Europa, printre care a ar`tat [i despre baza din insula Creta.
C` baza de rachete din Creta reprezenta un punct central al
agresiunii o dovede[te [i faptul c` ministrul adjunct al SUA
pentru problemele de avia]ie, general Tsarik, a venit în Grecia,
trecând mai întâi s` inspecteze baza din Creta, întâlnindu-se
acolo cu [eful avia]iei grece[ti, generalul Margaritis.
Dar baze americane ale avia]iei nu se g`sesc numai în insula
Creta, ci [i în alte ora[e ale Greciei. Chiar la Atena exist` o baz`
american` de avia]ie la aerodromul Elinikon. Ma[inile ce
deservesc aceast` baz`, al c`rei num`r este 7.206, se întâlnesc
cu sutele pe bulevardele ora[ului Atena. Pe aerodroamele
Greciei pot fi v`zu]i ofi]eri americani, iar în jurul Atenei exist`
centre militare americane de transmisiuni, care, prin
amplasarea lor, arat` limpede caracterul lor strategic militar.
Depozite ce pot p`stra material nuclear în apropierea unor
aerodroame importante [i graba cu care se construiesc
asemenea obiective în alte puncte ale Greciei, arat` c` NATO,
la ultima sa sesiune, a luat importante m`suri pentru
transformarea rapid` a teritoriului grec într-un cap de pod
atomic, orientat spre ]eluri agresive. Nici for]ele terestre ale
armatei grece[ti nu au fost neglijate, întrucât la par`zile militare
[i cu ocazia diferitelor inspec]ii, au ap`rut în pres` fotografii din
care rezulta grija Comandamentului NATO, pentru a înzestra
armata terestr` cu mijloacele de lupt` moderne [i rachete care
pot folosi înc`rc`turi atomice. Instruirea cu asemenea mijloace
se face de c`tre instructori americani sau de ofi]eri greci care au
f`cut studii militare în SUA sau RFG.
Presa a publicat c` reprezentan]ii militari [i civili ai
guvernului de la Bonn au f`cut cump`r`turi de terenuri \ntinse
în regiunea muntelui Olimp, în regiunea Naplion, cât [i în vestul
Peloponezului pentru amplasarea unor baze militare ale
Bundeswehr-ului.
Grecia a devenit o baz` atomic` a NATO îndreptat`
împotriva ]`rilor socialiste. Fostul ministru liberal grec, dl. L.
Makkas, la o conferin]` ]inut` în luna ianuarie a acestui an la
Asocia]ia cultural` din Elevsina, a spus: „Se impune schimbarea
politicii Greciei, încât s` fie alungate din ]ar` bazele nucleare ale
NATO care vor atrage catastrofa asupra ]`rii noastre din
primele clipe ale unei eventuale ciocniri mondiale“ (Avghi,
16.01.1962).
II. Încadrarea deplin` a for]elor armate terestre,
aeriene [i navale grece[ti în planurile agresive ale NATO
Sunt multe probele care dovedesc c` for]ele armate grece[ti
î[i pierd caracterul lor na]ional, devenind un instrument docil în
mâna militari[tilor armatei. Printre aceste probe sunt vizitele [i
declara]iile vizitatorilor, care ocup` func]ii importante în NATO,
16
caracterul manevrelor ce se desf`[oar` pe teritoriul grec,
m`surile de înzestrare material` cu armament [i tehnic`
modern`, m`surile de prelucrare ideologic` a militarilor [i
altele.
a). Vizitele
În primul rând trebuie amintit` sesiunea NATO care a avut
loc în luna mai, la Atena (3-6 mai 1962), când întreaga
conducere politic` [i militar` a NATO a ]inut consf`tuiri în
modul cel mai secret. Cu aceast` ocazie, peste 800 de militari de
profesie, exper]i militari [i exper]i ai propagandei militariste au
umplut s`lile palatului Zapion, discutând problemele ce priveau
dezvoltarea pe mai departe a politicii r`zboinice a organiza]iei.
M`suri importante au fost luate în problema transform`rii
NATO într-o putere nuclear` independent`, în problema
înzestr`rii [i moderniz`rii armatelor, punându-se un accent
deosebit pe problema înt`ririi armatelor [i bazelor militare ce
cuprind spa]iul balcanic printre care [i înt`rirea armatei
grece[ti. Îns`[i alegerea, ca loc al conferin]ei, a ora[ului Atena
are o semnifica]ie politico-militar` [i psihologic`, care arat`, pe
de o parte, teama imperiali[tilor în ceea ce prive[te
nestabilitatea politic` a ]`rilor din acest spa]iu, precum [i
dorin]a lor de a preg`ti terenul unor noi ac]iuni de „r`zboi rece“
în chestiunile balcanice. Dar vizitele reprezentan]ilor for]elor
agresive au avut loc [i au loc în Grecia, nu numai cu ocazia unor
conferin]e, cât [i pe tot timpul anului, cu o perseveren]` rar
întâlnit` în compara]ie cu alte puncte unde exist` interese ale
NATO. Dac` lu`m una din lunile dinaintea sesiunii NATO
(ianuarie) [i una dup` sesiunea NATO (iulie), ajungem u[or la
o imagine a interesului deosebit acordat de NATO for]elor
armatei grece[ti.
Ianuarie 1962
20.01.62. Generalul Braun, comandant al Grupului NATO de
la Smirna, vine la Atena împreun` cu delegatul grec la acest
comandant, general de brigad` Papaioanu, viziteaz`
conducerea F.A. grece[ti [i are discu]ii în problema instruirii,
organiz`rii [i cre[terii puterii de foc a armatei grece[ti
(Kathimerini, 20.01.62).
26.01.62. Generalul Buss [i conducerea militar` a
ambasadei americane de la Atena, inspecteaz` unit`]i
apar]inând C.I.A. Tricala (Elefteria, 26.01.62).
29.01.62. Sose[te la Atena amiralul Russel, ca nou [ef al
for]elor terestre NATO din Europa de SE. Apoi, acesta a plecat
la Larissa „pentru punerea sa în curent asupra organiz`rii [i
temelor Armatei I [i a Comandamentului 28 al avia]iei tactice,
care sunt direct sub ordinele NATO. Înainte de plecare a avut
un consiliu la Statul Major General, pe care l-a prezidat (To
Vima, 31.01.62).
Iulie 1962
06.07.62. Sose[te la Atena generalul american Willer,
responsabil pentru acordarea de ajutor c`tre ]`rile NATO [i
loc]iitor al comandantului suprem la conducerea F.A.
americane din Europa. S-a discutat problema înzestr`rii armatei
cu materiale de r`zboi de ultimul tip [i a vizitat unit`]i militare.
Generalul „a recunoscut importan]a pe care o are Grecia în
ap`rarea apusului“. (Eleftheria, 7 [i 10.07.62).
11.07.62. Sose[te la Atena generalul de avia]ie Anderson,
ajutor al generalului Norstadt pentru problemele aviatice, care
are discu]ii asupra necesit`]ilor avia]iei grece[ti. (Elefteria,
10.07.62).
11.07.62. Sose[te la Atena, venind din Creta, subsecretarul
1 (27) u 2005 u document

de stat al avia]iei SUA, Tsarik, [i are discu]ii cu conducerea
avia]iei grece[ti (Elefteria, 10.07.62).
12.07.62. Un [ef de stat major din Bundeswehr-ul german, al
c`rui nume nu a fost publicat, a urm`rit exerci]iul naval de
debarcare din apropierea localit`]ii Pilos, executat de o escadr`
a Flotei a 6-a american` din Mediterana (Athens Daily Post).
29.07.62. La aceast` dat` era a[teptat` sosirea generalului
Braun, comandant al for]elor terestre Grecia-Turcia, pentru
discu]ii cu conducerea F.A. grece[ti.
20.07.62. Sose[te la Atena generalul de avia]ie M. Liman,
care are convorbiri cu ministrul de R`zboi [i vizitarea unit`]ii de
avia]ie (Elefteria, 20.07.62).
Toate aceste exemple arat` c` grija comandamentului
superior NATO, pentru împingerea armatei grece[ti pe f`ga[ul
planurilor agresive are un caracter deosebit [i c` m`surile
militare luate sunt controlate de cele mai competente cadre
dintre militari[tii americani [i vest-germani.
b) Caracterul manevrelor militare NATO pe teritoriul
grec.
Manevrele ce se execut`, de obicei, pe teritoriul Greciei au
în mod invariabil nume americane, purtând amprenta
ini]iatorilor acestora. În anul 1962, numele unora dintre acestea
au fost: SANTERNFIANC, FOLLEX MENTASVEX 48, REGEX
62, etc. Importan]` au îns` nu denumirile manevrelor, ci
caracteristicile lor, scopurile militare urm`rite prin ele.
Principala caracteristic` a manevrelor militare ce au avut loc
pe teritoriul grec, este caracterul lor provocator. Ele se
desf`[oar`, cu rare excep]ii, de-a lungul frontierei cu R.P.
Bulgaria [i antreneaz` nu numai for]ele Greciei [i Turciei, ci [i
document u 2005 u 1 (27)
studii/documente
for]e din alte ]`ri NATO. Un rol deosebit în planurile acestor
manevre provocatoare îl au de obicei „deta[amentele mobile ale
lui NATO“. Astfel, pentru manevra ce era planificat` s` se
desf`[oare în luna aprilie 1962, urmau s` participe „for]ele
mobile“ ale NATO, de sub comanda generalului hitlerist
Speidel, comandant al For]elor terestre ale Europei centrale.
„For]a mobil`“ urma s` fie înzestrat` [i cu rachete atomice de
tip Honest John sau de alt tip asem`n`tor (To Vima, 13.01.62).
Chiar numai prezen]a lui Speidel la conducerea acestor
for]e mobile, este suficient` pentru a dovedi caracterul
provocator.
Aceste manevre au fost amânate [i se ]in în lunile august-
septembrie 1962, având la fel ca [i în anul 1961, ca centru
principal al ac]iunilor, zona de nord a Greciei, vizând grani]ele
R.P. Bulgaria. Participarea brig`zii de para[uti[ti englezi,
for]ele mobile ale RFG, precum [i flotele principalelor ]`ri
NATO, în frunte cu Flota a 6-a american` din Mediterana,
dovedesc c` amânarea acestor manevre pentru toamn` a
urm`rit doar perfec]ionarea planurilor acestora pentru a deveni
[i mai provocatoare.
O alt` caracteristic` a manevrelor ce se execut` este
con]inutul lor tematic agresiv. Aproape f`r` excep]ie, temele
diferitelor aplica]ii au avut ca subiect ofensiva, debarcarea
desantului maritim sau aerian, cucerirea de capete de pod în
diferite terenuri etc. Acestea dovedesc c` st`pânii armatei
grece[ti din comandamentele NATO recunosc, în mod tacit, c`
nici un pericol extern nu exist` pentru Grecia care ar putea s` o
Reuniunea de la Var[ovia care a consfin]it crearea organiza]iei militare
a blocului r`s`ritean dominat de URSS (14 mai 1955).
17
studii/documente
oblige la ap`rare. De aceea, ei nu depun nici un efort s`
antreneze armata greac` pentru formele de ap`rare ale luptei
moderne, ci tot efortul îl depun pentru antrenarea trupelor în
ducerea r`zboiului ofensiv. Acordarea unei aten]ii deosebite în
dezvoltarea trupelor de comando, prezen]a la aceste manevre a
diferi]ilor speciali[ti ca antrenori, dintre cadrele de diversioni[ti
ai RFG, SUA [i Angliei, obi[nui]i în arta cotropirilor coloniale,
arat` pe ce drum este preg`tit` armata greac`.
c) M`suri de înzestrare cu material [i tehnic` modern`
În anul 1962, [i în special dup` sesiunea NATO de la Atena,
dese au fost ocaziile când în unit`]ile militare ale Greciei au avut
loc „festivit`]i“ la care participau conduc`tori ai NATO. Trupele
erau adunate, pentru a asista la slujbele religioase ]inute în
aceste ocazii [i s` aduc` cre[tine[ti mul]umiri celor care le
trimiteau în „dar“ tancuri M 48, avioane moderne sau rachete.
Asemenea „cadouri“ au venit, rând pe rând, din partea unor alia]i
mai boga]i ca SUA, Canada, Italia etc.
A[a dup` cum se referea ziarul Ta Nea, din 15 iulie 1962,
ajutorul american, care s-a acordat timp de 18 ani, de la eliberare
[i p#n` la data de 30 iunie 1962, a ajuns la 2.209 de milioane $, iar
socotindu-se [i ajutorul militar s-a ridicat la 3.500 de milioane $.
Din aceast` sum`, numai aproximativ 10%, adic` 220 de milioane
A Decade from the First NATO's Extension. An Anniversary under Observation
The end of the Second World War brought to the amplifica-
tion of the old political-military tensions between the winning
allies, because of the divergent national interests, the reactions
of fear and mutual hostility. The first NATO's extension took
place in 1952 and included the admission at the same time of
Turkey and Greece. The relations between the two countries,
which had witnessed tension moments in the past, were not
improved in post-war period, but the Soviet threatening and the
necessity of consolidation of the southern flank, imposed that
18
$ s-au dat sub form` de împrumut. Îns` nu este f`r` rost s` se
men]ioneze – ar`ta ziarul – c` „50% din ajutorul economic s-a
cheltuit pentru cheltuieli defensive“.
Sunt, de asemenea, bine cunoscute eforturile f`cute în timpul
sesiunii NATO, c#t [i dup` aceasta, pentru a fi smulse din
mâinile alia]ilor boga]i alte fonduri, pentru a m`ri poten]ialul
economico-militar, cât [i, în special, pentru men]inerea actualului
nivel extrem de ridicat al cheltuielilor militare ale Greciei.
d) Prelucrarea ideologic` a trupelor
Anticomunismul este principala tem` a prelucr`rii ideologice
a armatei grece[ti, folosindu-se formulele fascizante luate din
experien]a armatelor SUA [i RFG.
Republica Federal`
German` devine mem-
bru al Alian]ei Nord-
Atlantice (Paris, Fran]a,
6 mai 1955). |n centru,
cancelarul RFG, Konrad
Adenauer.
O pasiune deosebit` se depune pentru dezvoltarea urii
împotriva vecinilor din nord [i, în special, împotriva c`reia se
scriu mun]i de articole def`im`toare [i provocatoare.
Na]ionalismul cel mai josnic caut` s` se infiltreze în min]ile
solda]ilor, atât împotriva poporului bulgar, albanez cât [i a celui
iugoslav, uneori. Campanii de pres` [i radio, provoc`ri împotriva
]`rilor socialiste [i a reprezentan]ilor lor, înscen`ri de procese de
spionaj, provoc`ri la grani]` etc. Sunt mijloace prin care
propaganda anticomunist` se alimenteaz`, în special, în perioada
manevrelor militare. u
both countries to be simultaneous admitted in the organization.
In 1962, NATO celebrated a decade from this event, the
anniversary took place under the close surveillance of
Romanian diplomacy. Romania was in a specific geopolitical
and geostrategical position within the Warsaw Pact, being sur-
render only by socialist countries. As a result the Romanian
Army was deployed in the second operative-strategic disposi-
tion of the Warsaw Pact's military forces, operating on Greek-
Turkish and North Italian directions.
1 (27) u 2005 u document
 studii/documente

Noiembrie 1962

Rom#nia propune modificarea Protocolului

adi]ional secret al Tratatului de la Var[ovia
! Maior Petre OPRI{
Serviciul de Protec]ie [i Paz`

n perioada 11–14 mai 1955 s-au o reuniune, la Moscova, la 17 martie comandantului suprem al For]elor

| desf`[urat, în capitala Poloniei,

lucr`rile Conferin]ei statelor
europene pentru asigurarea p`cii [i
securit`]ii în Europa. Cu acel prilej,
reprezentan]ii statelor participante au
semnat Tratatul de prietenie,
colaborare [i asisten]` mutual` între
1961, pentru a decide, printre altele,
modificarea num`rului [i a compunerii
for]elor armate care se aflau la
dispozi]ia Comandamentului Unit.3 Cu
acel prilej, a fost încheiat un protocol
care a produs modific`ri semnificative
în plan militar pentru România. În caz
Armate Unite ale ]`rilor participante la
Tratatul de la Var[ovia.
În documentul semnat în capitala
URSS, în martie 1961, [i de generalul
de armat` Leontin S`l`jan, ministrul
For]elor Armate, erau specificate,
printre altele, tipurile de mari unit`]i

”
Republica Popular` Albania, Republica române[ti care urmau s` se afle la
Popular` Bulgaria, Republica
Cehoslovac`, Republica Democrat`
German`, Republica Popular` Polon`,
Republica Popular` Român`,
Protocolul adi]ional
secret a însemnat includerea
în Organiza]ia Tratatului de la
Var[ovia a majorit`]ii for]elor
” dispozi]ia Comandamentului Unit: trei
divizii mecanizate existente la pace,
fiecare cu câte 8.500 de militari [i 204
tancuri; dou` divizii mecanizate
Republica Popular` Ungar` [i Uniunea existente la pace, fiecare cu câte 7.000
Republicilor Sovietice Socialiste, un militare române. de militari [i 120 de tancuri; o divizie
document separat intitulat Cu privire la mecanizat` existent` la pace, cu 2.000
crearea Comandamentului unit al de r`zboi, 12 divizii mecanizate, 2 de militari [i 120 de tancuri (la r`zboi,
for]elor armate ale statelor semnatare divizii de tancuri, un regiment de acea mare unitate urma s` fie
ale Tratatului de prietenie, colaborare [i desant – para[utare, 4 regimente de încadrat` cu 7.000 de militari [i 120 de
asisten]` mutual` de la Var[ovia, rachete antiaeriene, 4 regimente [i 2 tancuri); o divizie de tancuri existent` la
precum [i „Protocolul adi]ional secret al divizioane de artilerie antiaerian` pace, cu 7.000 de militari [i 241 de
Tratatului de la Var[ovia“. române[ti erau puse la dispozi]ia tancuri (la r`zboi se mai înfiin]a una, cu
Pentru autorit`]ile de la Bucure[ti,
„Protocolul adi]ional secret al Tratatului
de la Var[ovia“ a însemnat includerea
în Organiza]ia Tratatului de la Var[ovia
(O.T.V.) a marii majorit`]i a for]elor
militare române: 8 divizii din cadrul
trupelor de uscat, 3 divizii de avia]ie de
vân`toare, o divizie de avia]ie de
vân`toare – bombardament [i întreaga
for]` maritim` militar` româneasc`
(punctul 5 din documentul respectiv).1
Acela[i protocol, semnat în capitala
Poloniei, con]inea [i urm`toarea
prevedere: „Ulterior, potrivit conven]iei
dintre statele interesate, se pot
schimba num`rul [i compunerea
for]elor armate destinate, (aflate) la
dispozi]ia Comandamentului Unit al
statelor participante la Tratat“2.
În asemenea condi]ii, se na[te o
întrebare fireasc`: S-a aplicat,
vreodat`, paragraful respectiv în cei 36
de ani de existen]` a Organiza]iei
Tratatului de la Var[ovia?
R`spunsul este afirmativ. Un Andrei A. Greciko,
document descoperit recent în Arhivele comandantul suprem
Na]ionale Istorice Centrale, fondul al For]elor Armate
Comitetul Central al PCR, dezv`luie Unite ale ]`rilor par-
faptul c` mini[trii For]elor Armate ale ticipante la Tratatul
de la Var[ovia
statelor membre ale Organiza]iei (1960-1967).
Tratatului de la Var[ovia au participat la

document u 2005 u 1 (27) 19

studii/documente
acela[i num`r de militari, respectiv de
blindate); un batalion de desant –
para[utare, care se transforma, la
mobilizare, în regiment; trei divizii
mecanizate care se înfiin]au la r`zboi,
fiecare cu câte 8.500 de militari [i 65
de tancuri; trei divizii mecanizate care
se înfiin]au la r`zboi, fiecare cu câte
7000 de militari [i 65 de tancuri.4 În
total: [ase divizii mecanizate, o divizie
de tancuri [i un batalion de desant –
para[utare, la pace, respectiv 12 divizii
mecanizate, dou` divizii de tancuri [i
un regiment de desant – para[utare, la
r`zboi.
Îns` noua organigram` a armatei
române a generat – potrivit aprecierii
f`cute de ministrul român al For]elor
Armate, la 14 noiembrie 1962, „unele
greut`]i în procesul de instruire [i de
asigurare material`, iar din experien]a
aplica]iilor a rezultat c` diferen]a în
ceea ce prive[te puterea de foc [i de
izbire a pus probleme deosebite privind
întrebuin]area lor în lupt`“5.
Deoarece mare[alul Andrei A.
Greciko, comandantul suprem al
For]elor Armate Unite ale ]`rilor
participante la Tratatul de la Var[ovia,
a comunicat generalului de armat`
Leontin S`l`jan faptul c` „în a doua
jum`tate a lunii decembrie a.c. (1962 –
n.n.), va avea loc la Moscova o
consf`tuire a mini[trilor For]elor
Armate, în scopul actualiz`rii
protocolului încheiat în martie 1961“6,
ministrul român al For]elor Armate a
încercat s` profite de acel prilej pentru
a modifica unele prevederi ale
protocolului respectiv [i a înaintat un
raport Biroului Politic al Comitetului
Central al Partidului Muncitoresc
Român la 14 noiembrie 1962.
În documentul respectiv, Leontin
S`l`jan a detaliat [i motivat indica]iile
pe care urma s` le dea unei delega]ii,
20
compus` din [eful Direc]iei Opera]ii,
[eful Direc]iei Organizare – Mobilizare
[i [eful Direc]iei Planificare – Mobilizare
din Marele Stat Major, care urma s`
poarte discu]ii cu reprezentan]ii armatei
sovietice, la Moscova, în perioada
20–23 noiembrie 1962, pentru
preg`tirea document`rii necesare
consf`tuirii din luna decembrie 1962.
Potrivit indica]iilor lui Leontin
S`l`jan, membrii delega]iei române
urmau s` le comunice omologilor lor
sovietici faptul c` prevederile
protocolului semnat în martie 1961
r`mâneau acelea[i, în general, îns`,
datorit` greut`]ilor ap`rute în procesul
de instruire [i de asigurare material` [i
„]inând seama de faptul c` URSS nu
poate livra, pân` în anul 1965, num`rul
de tancuri (mijlocii T – 54 A sau T – 55,
n.n.) prev`zut ini]ial“7, partea român`
propunea realizarea unor modific`ri în
cadrul structurii trupelor de uscat [i a
celor de ap`rare antiaerian`, proprii la
pace [i la r`zboi începând cu anul
1963.8
L
a pace, grosul For]elor Armate ale
României urma s` fie alc`tuit din
cinci divizii mecanizate – fiecare
având 8.000 – 8.500 de militari [i 146
de tancuri – , o divizie mecanizat` cu
efective reduse (2.000 de militari [i 146
de tancuri) [i o divizie de tancuri (cu
241 de tancuri). La mobilizare se
înfiin]au o divizie de tancuri identic` cu
cea existent` la pace, [ase divizii de
infanterie moto – fiecare cu câte un
regiment de tancuri (67 de tancuri), iar
divizia mecanizat` cu efective reduse
existent` la pace î[i completa structura
[i se transforma într-o divizie cu 8.000
– 8.500 de militari [i 146 de tancuri.9
Num`rul total de mari unit`]i
române[ti existente la pace ([ase divizii
mecanizate, o divizie de tancuri, un
batalion de desant – para[utare) [i la
r`zboi ([ase divizii mecanizate, [ase
divizii de infanterie moto, dou` divizii
de tancuri [i un regiment de desant –
para[utare) a fost men]inut,
respectându-se prevederile protocolului
semnat în martie 1961 la Moscova.
Ministrul român al For]elor Armate a
subliniat, în acela[i raport, faptul c`,
„dup` anul 1965, func]ie de posibilit`]ile
de dotare cu tancuri, se va revedea
organizarea diviziei de infanterie
moto“10.
De asemenea, artileria antiaerian`
româneasc` se confrunta cu probleme
legate de livrarea armamentului care
urma s` intre în dotare. Întrucât
Uniunea Sovietic` nu reu[ea s`
furnizeze în totalitate tehnica de lupt`
solicitat` de partea român` (tunuri
antiaeriene S – 60, cal. 57 mm., [i KS
– 19 M – 2, cal. 100 mm., precum [i
tractoare mijlocii pe [enile pentru
remorcarea pieselor de artilerie
antiaerian`), generalul Leontin S`l`jan
propunea o nou` structur` a artileriei
antiaeriene române[ti la pace [i la
r`zboi: 3 regimente artilerie a.a. –
dislocate la Giurgiu, Mangalia [i Bra[ov
– [i un divizion artilerie a.a., la Ploie[ti
(la pace), respectiv unit`]ile existente la
pace [i, în plus, dou` regimente
artilerie a.a., amplasate la Fete[ti [i
Re[i]a.
Pe de alt` parte, ministrul român al
For]elor Armate [i-a exprimat în mod
indirect mul]umirea pentru faptul c`, în
anul 1962, se înfiin]ase, cu ajutorul
sovieticilor, Regimentul 4 Rachete
Antiaeriene, la Ploie[ti, iar în anul 1963
urma s` ia fiin]`, la Hunedoara,
Regimentul 15 Rachete Antiaeriene. În
acest fel, acoperirea zonei Bucure[ti –
Ploie[ti, precum [i a obiectivului
„Hunedoara“ – care constituia, în caz
de r`zboi, sursa principal` de o]el,
font`, cupru, plumb [i armament pentru
Gheorghe Gheorghiu-
Dej, N.S. Hru[ciov,
Emil Bodn`ra[ [i
Chivu Stoica, cu
prilejul unei vizite a
liderului sovietic \n
Rom#nia.
1 (27) u 2005 u document

România – se realizau în întregime cu
patru regimente de rachete
antiaeriene.11
Cât prive[te obiectivul „Re[i]a“,
ap`rarea antiaerian` a acestuia se
asigura cu avia]ia de vân`toare [i cu
Regimentul 10 Artilerie Antiaerian`.
Deoarece unitatea respectiv` nu avea
posibilitatea s` ac]ioneze împotriva
]intelor aeriene care zburau la în`l]imi
foarte mari, datorit` performan]elor
tehnice limitate ale pieselor de artilerie
din dotare, Leontin S`l`jan propunea
sovieticilor, în noiembrie 1962,
desfiin]area la pace a regimentului
respectiv.
Atât protocolul semnat la Moscova,
în martie 1961, de mini[trii For]elor
Armate ale statelor membre ale
Organiza]iei Tratatului de la Var[ovia,
cât [i modific`rile propuse de generalul
de armat` Leontin S`l`jan, dup` trei
s`pt`mâni de la încheierea crizei
rachetelor din Cuba (octombrie 1962),
se înscriu într-o ordine logic` care
poate porni chiar de la 14 mai 1955, cu
prevederile punctului 5 al „Protocolului
adi]ional secret al Tratatului de la
Var[ovia“. Subiectul reuniunilor de la
Moscova, din martie 1961 [i decembrie
1962, respectiv Var[ovia – 1955 a fost
acela[i: consemnarea, într-un
document oficial, a efectivelor militare
ale statelor membre ale Organiza]iei
Tratatului de la Var[ovia. Actorii
participan]i la reuniunile respective au
fost aceia[i: reprezentan]ii militari ai
statelor care f`ceau parte din structura
politico-militar` creat` oficial la 14 mai
1955.
M
otivele pentru care s-au
modificat, în anii 1961–1962,
efectivele militare
conven]ionale ale armatelor statelor
membre ale Organiza]iei Tratatului de
la Var[ovia puteau fi generate atât de
noua doctrin` adoptat` de armata
sovietic` la începutul anilor ’60, cât [i
de o probabil` reorganizare a
dispozitivului militar al Organiza]iei
Tratatului de la Var[ovia dup` e[uarea
tentativei lui Nikita Hru[ciov de a
amplasa în Cuba rachete nucleare cu
raz` medie de ac]iune.
Celebra doctrin` a mare[alului V.D.
Sokolovski a promovat, din anul 1960,
ofensiva strategic` ca unic mod de
ac]iune pentru armata URSS [i a
precizat noile mijloace pe care urma s`
le foloseasc` Armata Ro[ie pentru
îndeplinirea obiectivelor strategiei
militare sovietice: „Acum, rolul principal
va reveni trupelor de rachete cu
destina]ie strategic`, avia]iei cu ac]iune
îndep`rtat` [i submarinelor înzestrate
cu rachete, care vor folosi toate arma
nuclear`, bineîn]eles, dac` Uniunea
Sovietic` va fi silit` s` recurg` la
document u 2005 u 1 (27)
aceast` arm`. Or, este greu s` califici
loviturile date de trupele de rachete ca
fiind ac]iuni ofensive sau de ap`rare.
Ac]iunile trupelor de rachete vor avea
întotdeauna un caracter decisiv [i în
nici un caz de ap`rare, indiferent dac`
pe frontul terestru trupele atac` sau se
ap`r`“12.
Ofensiva declan[at` cu vectorii
nucleari era urmat` de ocuparea
teritoriilor statelor inamice de for]ele
conven]ionale sovietice [i, implicit, de
armatele statelor membre ale
Organiza]iei Tratatului de la Var[ovia,
care nu aveau în înzestrare armament
nuclear.
Adoptarea „doctrinei Sokolovski“ de
c`tre Armata Ro[ie [i, implicit, de
Organiza]ia Tratatului de la Var[ovia, la
începutul anilor ’60, a generat
schimb`ri în ceea ce prive[te dotarea
armatelor ]`rilor comuniste europene
([i nu numai) aflate \n sfera de influen]`
sovietic`. O mare parte din tehnica de
lupt` conven]ional`, produs` în uzinele
sovietice, precum [i o parte din cea
existent` în dotarea unor mari unit`]i
ale Armatei Ro[ii, a fost livrat` statelor
membre ale Organiza]iei Tratatului de
la Var[ovia, iar reorganizarea
respectiv` s-a efectuat, ca de obicei,
prin chemarea la Moscova a
reprezentan]ilor militari ai statelor
comuniste-satelite.
În concluzie, exist` o leg`tur`
direct` între evenimentele politico-
militare care au avut loc în mai 1955
(crearea Organiza]iei Tratatului de la
Var[ovia [i semnarea „Protocolului
adi]ional secret“), martie 1961
(încheierea unui nou „Protocol adi]ional
secret al Tratatului de la Var[ovia“) [i
noiembrie 1962 (modificarea
Protocolului, la cererea ministrului
român al For]elor Armate). Generalul
Leontin S`l`jan a reconfirmat, în
noiembrie 1962, o mare parte din
structura armatei române, a[a cum se
fusese stabilit` aceasta la Moscova, în
martie 1961, iar în anul 1963 a semnat,
împreun` cu comandantul suprem al
For]elor Armate Unite, mare[alul A.A.
Greciko, un alt „Protocol adi]ional
secret“13, ]inându-se cont de
propunerile române[ti elaborate în
noiembrie 1962.
Totodat`, se poate observa faptul
c` planurile armatei române privind
dotarea cu tehnic` de lupt` modern`
erau coordonate cu documentele
adi]ionale secrete ale Tratatului de la
Var[ovia, întocmite în perioada 1955–
1963. Primul plan de acest gen
cuprindea perioada 1956–1960 [i a fost
prezentat cu întârziere la Moscova, în
noiembrie 1955. În martie 1961,
mini[trii Ap`r`rii ai statelor membre ale
O.T.V. au semnat un nou protocol
studii/documente
secret [i, în aceea[i lun`, a fost
prezentat [i s-a aprobat, la Moscova,
planul armatei române privind dotarea
cu tehnic` de lupt` modern` în
perioada 1961–1965. În anul 1963, a
avut loc o modificare a documentului
adi]ional semnat în martie 1961, îns`
termenul de valabilitate – anul 1965 –
s-a p`strat atât în cazul protocolului,
cât [i în cazul planului românesc de
dotare cu tehnic` de lupt`.
C
ererea ministrului român al
For]elor Armate de a se modifica
prevederile „Protocolului adi]ional
secret“ poate fi privit` [i dintr-o alt`
perspectiv` istoric`. Contextul în care
s-a desf`[urat „criza rachetelor“ din
Cuba [i evolu]ia disputei sovieto-
americane din Marea Caraibelor, din
octombrie 1962, ne pot oferi o ipotez`
de lucru cu totul inedit`. Este de
notorietate faptul c` liderii politici [i
militari ai României au fost lua]i prin
surprindere de [tirea referitoare la
existen]a în Cuba a unor instala]ii de
lansare a rachetelor balistice sovietice;
primele informa]ii despre situa]ia de
criz` au parvenit autorit`]ilor de la
Bucure[ti prin intermediul buletinelor de
[tiri ale posturilor de radio str`ine. De
asemenea, se cunoa[te faptul c`
Gheorghe Gheorghiu-Dej [i
conduc`torii militari români au fost
extrem de nemul]umi]i de faptul c`
mare[alul Andrei A. Greciko,
comandantul suprem al For]elor Armate
Unite ale Organiza]iei Tratatului de la
Var[ovia, a ordonat ridicarea capacit`]ii
de lupt` a armatei române f`r` s`
consulte, în prealabil, autorit`]ile
politice [i militare de la Bucure[ti.14 În
consecin]`, s-ar putea spune c` unul
dintre motivele pentru care ministrul
român al For]elor Armate a solicitat
modificarea „Protocolului adi]ional
secret“ a fost tocmai modul cum s-au
comportat Nikita Hru[ciov [i mare[alul
Andrei Grecikov fa]` de liderii politici [i
militari români în cursul crizei din Cuba.
Iar dorin]a autorit`]ilor de la Bucure[ti
de a nu fi implicate în crizele
interna]ionale generate de conduc`torii
Uniunii Sovietice ar fi putut s`-l
determine pe generalul Leontin S`l`jan
s` cear`, dup` numai trei s`pt`mâni de
la încheierea „crizei rachetelor“, o
modificare a „Protocolului adi]ional
secret“, în sensul amân`rii îndeplinirii
tuturor obliga]iilor militare asumate de
România prin Protocolul semnat în
martie 1961, la Moscova. Succesiunea
evenimentelor din acea perioad` [i
motivele plauzibile pe care le-am
invocat sprijin` aceast` ipotez` [i
sper`m ca, în viitor, s` o putem
confirma sau infirma cu ajutorul unor
noi documente din arhivele române[ti [i
str`ine.
21
studii/documente
NOTE
1. Colonel Mircea Serediuc, Protocolul adi]ional al Tratatului de la
Var[ovia, în „Revista de Istorie Militar`“ nr. 2 (60)/2000, p. 55.
2. Ibidem.
3. Arhivele Na]ionale Istorice Centrale (în continuare A.N.I.C.), fond CC
al PCR – Cancelarie, dosar 35/1962, f. 28. În aceea[i zi, a avut loc, tot la
Moscova, [edin]a Comisiei C.A.E.R pentru industria de ap`rare a statelor
membre ale Organiza]iei Tratatului de la Var[ovia. La reuniune au participat
reprezentan]ii comitetelor na]ionale ale planific`rii economice, precum [i
cei ai statelor majore din fiecare stat membru al O.T.V. S-au discutat
propunerile orientative referitoare la volumul [i modul de livrare reciproc`
de tehnic` militar` statelor membre ale Organiza]iei Tratatului de la
Var[ovia în perioada 1962–1965.
Dou` s`pt`mâni mai târziu, la reuniunea de la Moscova a Comitetului
Politic Consultativ al O.T.V. (28–29 martie 1961), s-a stabilit ca Ministerele
Ap`r`rii [i Comitetele de stat ale Planific`rii Economice din cadrul fiec`rei
]`ri membre O.T.V., în colaborare cu Comandamentul For]elor Armate Unite
ale O.T.V., s` precizeze în termen de dou` luni, pe baza propunerilor
orientative prezentate la [edin]a din 17 martie 1961, de la Moscova,
volumul produc]iei militare a fiec`rui stat membru O.T.V. [i cantit`]ile de
tehnic` militar` care puteau fi furnizate reciproc în perioada 1962–1965.
Ulterior, statele membre O.T.V. urmau s` stabileasc`, prin negocieri
bilaterale, datele exacte privind cantit`]ile [i termenele de furnizare a
tehnicii militare ce urma s` fie livrat` reciproc în cadrul alian]ei.
Deoarece hot`rârile adoptate în luna martie 1961, la nivelul
Organiza]iei Tratatului de la Var[ovia, au avut un caracter „strict secret de
importan]` deosebit`“, autorit`]ile de la Bucure[ti nu au prezentat na]iunii
pe care o reprezentau deciziile stabilite la Moscova [i nici consecin]ele
acelor decizii. În schimb, propagandi[tii comuni[ti au utilizat din plin
celebrul „limbaj de lemn“, publicând, de-a lungul anilor, formul`ri de genul:
• „La 28 [i 29 martie 1961, în ora[ul Moscova, a avut loc [edin]a
ordinar` a Comitetului Politic Consultativ al statelor participante la Tratatul
de la Var[ovia de prietenie, colaborare [i asisten]` mutual` /.../
Într-o atmosfer` de deplin` în]elegere reciproc` [i unanimitate,
participan]ii la [edin]a Comitetului Politic Consultativ au f`cut un schimb
larg de p`reri asupra problemelor legate de evolu]ia evenimentelor
interna]ionale în ultimul timp [i, în leg`tur` cu aceasta, au examinat
m`surile de viitor ale ]`rilor participante la Tratatul de la Var[ovia în
vederea asigur`rii p`cii în Europa [i în lumea întreag` (...) (subl.n.)“. Extras
din „Comunicatul cu privire la [edin]a Comitetului Politic Consultativ al
statelor participante la Tratatul de prietenie, colaborare [i asisten]` mutual`
de la Var[ovia (Moscova, 29 martie 1961)“, în Organiza]ia Tratatului de la
Var[ovia, 1955 – 1975. Documente, editori: Constantin Oancea, Aurel
Chiper, Ion Ciubotaru, Cornel Codi]`, Valentin Nicolau, Vasile Oroian,
Bucure[ti, Editura politic`, 1976, p. 96;
• „28 – 29 martie (1961 – n.n.). O delega]ie a României particip` la
[edin]a Comitetului Politic Consultativ al statelor participante la Tratatul de
la Var[ovia, care are loc la Moscova. Participan]ii la întrunire au un schimb
larg de p`reri asupra problemelor legate de evolu]ia evenimentelor
interna]ionale [i, în leg`tur` cu aceasta, examineaz` m`surile de viitor în
vederea asigur`rii p`cii în Europa [i în lumea întreag` (subl.n.)”. Gl.col. dr.
Constantin Olteanu, gl.lt. dr. Ilie Ceau[escu, col. dr. Vasile Mocanu, col. dr.
Florian Tuc`, Mi[carea muncitoresc`, socialist`, democratic`, activitatea
Partidului Comunist Român [i ap`rarea patriei la români. Repere
cronologice, Bucure[ti, Editura militar`, 1983, p. 755;
• „28 – 29 martie (1961 – n.n.). La Moscova a avut loc [edin]a ordinar`
a Comitetului Politic Consultativ al statelor participante la Tratatul de la
Var[ovia de prietenie, colaborare [i asisten]` mutual`. Participan]ii la
[edin]` au f`cut un schimb de p`reri asupra problemelor legate de evolu]ia
evenimentelor interna]ionale în ultimul timp [i, în leg`tur` cu aceasta, au
examinat m`surile de viitor ale ]`rilor participante la Tratatul de la Var[ovia
în vederea asigur`rii p`cii în Europa [i în lumea întreag`”. Rela]ii
interna]ionale postbelice. Cronologie diplomatic` 1945 – 1964 ,
coordonator: Nicolae Ecobescu, Bucure[ti, Editura politic`, 1983, p. 306.
4. A.N.I.C., fond CC al PCR – Cancelarie, dosar 35/1962, ff. 28-30.
5. Ibidem, f. 29.
6. Ibidem, f. 28.
7. Ibidem, ff. 29, 31-32.
8. Ibidem, ff. 28, 30.
9. Ibidem, f. 29.
10. Ibidem, f. 30.
11. Ibidem.
12. Strategia militar`, coordonator: mare[al V.D. Sokolovski, Bucure[ti,
Editura militar`, 1972, p. 354.
13. Mihai Retegan, Alesandru Du]u, R`zboi politic în blocul comunist.
Rela]ii româno-sovietice. Documente, vol. II, Bucure[ti, Editura Tritonic,
2004, pp. 234-235, 251. Informa]ia respectiv` provine din documentul
intitulat „Sinteza discu]iilor între [eful Marelui Stat Major român [i [eful de
Stat Major al For]elor Armate Unite (17 februarie 1971)“. La începutul
discu]iilor dintre generalul-colonel Ion Gheorghe [i generalul de armat`
S.M. {temenko, [eful de Stat Major al For]elor Armate Unite a men]ionat la
un moment dat: „Cu dv. avem un protocol încheiat în 1963, semnat de
generalul S`l`jan [i mare[alul Greciko“.
La rândul s`u, [eful Marelui Stat Major român a afirmat, printre altele:
„Ca efective consider`m c` în protocol s` fie înscrise cele de la pace [i
r`zboi pentru acele mari unit`]i [i unit`]i care urmeaz` a se destina s`
22
ac]ioneze în comun în caz de r`zboi – îmi permit a face remarca c` în
formularul tip se în]elege c` vor fi înscrise toate efectivele (...) Referitor la
înzestrarea cu tehnic` de lupt`, avem în vedere c` marile unit`]i operative
[i tactice s` fie înzestrate cu tehnic` mai modern`, în procente mai ridicate,
cu o îmbun`t`]ire a structurii organizatorice, cu o capacitate manevrier` [i
for]` de izbire mai mare (...) Ne gândim [i în noul protocol s` men]inem
prevederile p`str`rii [i reîmprosp`t`rii rezervelor (de muni]ie [i echipament
militar ale – n.n.) Comandamentului Unificat care se g`sesc pe teritoriul ]`rii
noastre”.
Potrivit afirma]iei generalului-colonel Ion Gheorghe, f`cute în cursul
aceleia[i întrevederi, protocolul militar semnat în anul 1963 de generalul
Leontin S`l`jan [i mare[alul A.A. Greciko expirase în anul 1965, iar
interlocutorul s`u, generalul de armat` S.M. {temenko, a insistat ca partea
român` s` trimit` Comandamentului For]elor Armate Unite date informative
privind armata român` „m`car dup` protocolul vechi“.
Astfel, în mod indirect, cei doi [efi de Stat Major recuno[teau faptul c`
nu a existat un protocol adi]ional secret al O.T.V. valabil din punct de vedere
juridic în perioada 1966 – februarie 1971.
14. Imediat dup` încheierea dezbaterilor în cadrul Plenarei C.C. al
P.M.R, din 15-22 aprilie 1964, a avut loc o [edin]` a activului de comand`
[i de partid al For]elor Armate ale R.P.R. Cu acel prilej, generalul Leontin
S`l`jan a declarat în plenul reuniunii: „(...) {i în afar` de problemele
acestea de imixtiuni modul de activitate s-a vorbit aici. Cum era cu prilejul
evenimentelor din Cuba – Marea Caraibilor – s-a ar`tat [i `sta e un
moment foarte important (pe) care l-am [i spus, tov. Gheorghiu i-a relatat
tov. Hru[ciov, dar cum e posibil, ne pui în pragul r`zboiului, eram la un pas,
într-adev`r aveai impresia c` aici începe o înc`ierare [i nu [tii, ba chiar
când tov. Gheorghiu venea din Asia, se opre[te la Moscova îi spune, noi
nu l`s`m, facem acuma o demonstra]ie de for]`, le ar`t`m noi, ce cred ei
c` a[a [i pe dincolo, pân` ajunge acas`, auzim c` s-a mai schimbat [i noi
socotim, sîntem de acord, partidul nostru e de acord, am [i comentat în
pres`; hot`rârea a fost just`, în ultim` instan]` totu[i trebuia ap`rat` pacea.
Ca s` începi o catastrof` mondial`, s` ne atrag` pe to]i, nu face, mai mult
pierzi decât toat` Cuba tovar`[i. Ce rost avea? {i nici nu era necesar, nu
era necesar` toat` înv`lm`[eala aia care au f`cut-o ei acolo (subl.n.)“.
La rândul s`u, generalul Ion Tutoveanu, prim-adjunct al ministrului
For]elor Armate [i [ef al Marelui Stat Major, [i-a prezentat cu aceea[i
ocazie punctul de vedere [i a descris în felul urm`tor situa]ia în care s-a
aflat armata român` în timpul crizei rachetelor din Cuba: „Amestecurile în
treburile noastre interne [i o manifestare de [ovinism de mare putere a
Uniunii Sovietice s-au dovedit cu ocazia conflictului din Marea Caraibilor.
Cu aceast` ocazie, am fost pu[i în acela[i timp în fa]a unui fapt împlinit. Va
s` zic` peste capul nostru s-au rezolvat o serie întreag` de probleme sau
o serie întreag` de hot`râri în necuno[tin]` de cauz` (...)
Comandamentul For]elor Armate Unite a ordonat ridicarea capacit`]ii
de lupt` a for]elor noastre armate cu ocazia evenimentelor din Marea
Caraibilor, f`r` o prealabil` consultare a guvernelor respective. S-au
înc`lcat prevederile Tratatului de la Var[ovia, care arat`, în mod expres,
obligativitatea consult`rilor [i a acordului guvernului respectiv în problema
p`cii [i în problema r`zboiului. Este un articol clar, precis, care prevede
aceast` stipula]ie în tratat. Or, acest lucru nu a avut loc [i s-au dat
dispozi]iuni [i ordine f`r` ca s` fim consulta]i în nici una din aceste
probleme (...).
Deci, înc` de atunci de când s-au dus rachetele, s-au luat o serie
întreag` de m`suri militare în Cuba, nu a fost consultat` conducerea
noastr` de partid [i stat. Îns` atunci probabil c` ei s-au gândit la o
conducerea sovietic`, la un oarecare conflict care ar putea [i au gândit [i
la anumite m`suri, m`suri care pân` la urm` au fost comunicate nou`
pentru a le lua. Dar îns`[i problema ini]ial`, în problema ini]ial`, de la
început noi nu am fost consulta]i.
Aceasta este o înc`lcare flagrant` [i noi cu acest lucru nu suntem de
acord [i sigur c` f`r` îndoial` m`surile corespunz`toare se vor lua (...)
E unul dintre elementele foarte importante, într-adev`r, care a ar`tat
recent acuma. C` am putea s` lu`m de-a lungul, multe a[a am`nunte în
ultimii ani, dar ce-a f`cut mai recent, cazul acesta. Ca pe urm` s` primim
un telefon de la Grecicov (mare[alul A. A. Grecikov – n.n.) c` tov. Hru[ciov
a hot`rât s` ridic`m capacitatea de lupt` (...)
Ca pe urm` s`-i mai dea înc` un ordin reprezentan]ilor (sovietici – n.n.)
de aci, care sunt câ]iva la num`r; la generalul `sta care e aici, îi d`: Verific`
dac` ministrul a luat m`suri (subl.n.)“.
Discursul generalului Ion Tutoveanu a fost întrerupt brusc de Leontin
S`l`jan, care a dorit s` sublinieze, printre altele: „Bineîn]eles c` noi ne-am
dat seama de toate problemele acestea, cum se petrec [i nu ne-am prea
omorât cu executarea ordinelor lor. Am raportat la partid. Ba mai era... s`
începem ni[te mi[c`ri de trupe de la Dorohoi la F`lticeni, de la F`lticeni la
Oradea, s` fie mi[care, s` nu stai pe loc. Bineîn]eles c` m`suri de acestea
nu puteau s` fie executate, c`ci nici nu le-am executat, aveam alte treburi.
Dar iat`-le amestecul tovar`[i, iat` sigur despre comandantul s`u o s` v`
mai spunem noi câteva lucruri, se g`sesc multe; c` nu-i nici un
comandament unit (Comandamentul For]elor Armate Unite – n.n.), numai
unit nu e, pentru c`, în fond, o organiza]ie în mâna unui stat care s` te ]in`
pe tine \n mân` cum s-ar zice a[a. Asta-i toat` socoteala (subl.n.) (...)“.
Arhivele Militare Române, fond Direc]ia Superioar` Politic` a Armatei,
dosar 10976, ff. 34-35, 115-117.
Am redat cele dou` discursuri a[a cum apar ele \n documentele
amintite. Se poate observa cu u[urin]` vanitatea celor cita]i. Generalii
Leontin S`l`jan [i Ion Tutoveanu criticau ingerin]ele sovietice în armata
român` – pe care tot ei o conduceau, din acelea[i posturi, [i în octombrie
1962.
1 (27) u 2005 u document
 studii/documente

MINISTERUL FOR}ELOR ARMATE ALE R.P.R. Trupele de uscat

STRICT SECRET
DE IMPORTAN}~ DEOSEBIT~
14 noiembrie 1962 Exemplarul nr. 1
Nr. P.R. 0026 S.C. 33
Ora[ul Bucure[ti
Direc]ia Treburilor C.C. al P.M.R. ARHIVA BIROULUI POLITIC
No. 1515/S 15 XI 1962 al C.C. al P.M.R.
Nr. 200/17.01.1963
BIROULUI POLITIC AL COMITETULUI CENTRAL
AL
PARTIDULUI MUNCITORESC ROMÂN
Comandantul suprem al For]elor Armate Unite ale ]`rilor
participante la Tratatul de la Var[ovia a comunicat c` în a doua
jum`tate a lunii decembrie a.c. va avea loc, la Moscova, o
consf`tuire la nivelul mini[trilor for]elor armate, în scopul
actualiz`rii protocolului încheiat în martie 1961.
În vederea preg`tirii document`rii necesare, a invitat, la
Moscova, între 20–23.11.1962, o grup` de ofi]eri compus` din
[eful Direc]iei Opera]ii, [eful Direc]iei Organizare – Mobilizare
[i [eful Direc]iei Planificare – Mobilizare din Marele Stat Major.
Propun ca aceast` grup` de ofi]eri s` duc` convorbiri în
sensul celor raportate mai jos.
I. Referitor la compunerea de lupt` a For]elor Armate
ale R.P.R.
Propun ca compunerea de lupt` a For]elor Armate ale R.P.R.,
prev`zut` în protocol, s` r`mân` în general aceea[i, f`cându-se
numai unele modific`ri, la trupele de uscat [i la trupele de
ap`rare antiaerian` a teritoriului.
1. În protocol se prevede s` avem, la r`zboi, 12 divizii
mecanizate, astfel:
• 3 divizii mecanizate cu 8.500 oameni [i 204 tancuri,
existente la pace;
• 3 divizii mecanizate cu 8.500 oameni [i 65 tancuri (se
înfiin]eaz` la r`zboi);
• 2 divizii mecanizate cu 7.000 oameni [i 120 tancuri,
existente la pace;
• 1 divizie mecanizat` cu 2.000 oameni [i 120 tancuri,
existent` la pace (la r`zboi va avea 7.000 oameni [i 120 tancuri);
• 3 divizii mecanizate cu 7.000 oameni [i 65 tancuri (se
înfiin]eaz` la r`zboi);
• 2 divizii de tancuri cu 7.000 oameni [i 241 tancuri (una
existent` la pace, iar una se înfiin]eaz` la r`zboi).
Rezult` c` în compunerea trupelor de uscat sunt tipuri
diferite de divizii mecanizate. Existen]a a mai multor tipuri de
divizii mecanizate a produs unele greut`]i în procesul de
instruire [i de asigurare material`, iar din experien]a aplica]iilor
a rezultat c` diferen]a în ce prive[te puterea de foc [i de izbire, a
pus probleme deosebite privind întrebuin]area lor în lupt`.
Pentru înl`turarea greut`]ilor ar`tate mai sus [i ]inând
seama de faptul c` U.R.S.S. nu poate livra, pân` în anul 1965,
num`rul de tancuri prev`zut ini]ial, propun ca în compunerea
For]elor Armate ale R.P.R. s` avem urm`toarele mari unit`]i:
• 5 divizii mecanizate cu câte 8.000 – 8.500 oameni [i 146
tancuri fiecare (cele existente la pace);
• 1 divizie mecanizat` cu 2.000 oameni [i 146 tancuri,
existent` la pace, care la r`zboi se transform` în divizie
mecanizat` cu 8.000 – 8.500 oameni [i 146 tancuri;
Membrii Comitetului Militar al For]elor Armate Unite ale Tratatului de
la Var[ovia, la o \nt#lnire cu primul secretar al Partidului
Muncitorec Unit Polonez (PMUP), Wojciech Jaruzelski. |n st#nga,
generalul Vasile Ionel, iar liderul PMUP este \ncadrat de mare[alii
sovietici V.G. Kulikov [i A.G. Gribkov.

document u 2005 u 1 (27) 23

studii/documente
• 6 divizii infanterie moto cu câte 67 tancuri care iau fiin]` la
mobilizare; cu aceste tancuri s` se constituie câte un regiment
de tancuri pentru fiecare divizie;
• 2 divizii de tancuri cu câte 241 tancuri fiecare (una cea
existent` la pace, iar una se înfiin]eaz` la r`zboi).
Reorganiz`rile propuse nu pun probleme deosebite în ceea
ce prive[te cadrele [i asigurarea tehnico-material`.
Trecerea la noua organizare s` se fac` în anul 1963.
Dup` anul 1965, func]ie de posibilit`]ile de dotare cu tancuri,
se va revedea organizarea diviziei de infanterie moto.
2. Datorit` rolului crescând al trupelor de desant în r`zboiul
modern, s-a apreciat c` existen]a unui singur batalion de desant
para[utare este insuficient`, deoarece acesta nu poate îndeplini
decât misiuni cu totul limitate.
De aceea, s-a prev`zut ca batalionul de desant para[utare s`
se transforme, la r`zboi, în regiment, care va putea îndeplini
misiuni de lupt` pe un timp mai îndelungat în adâncimea tactic`
a câmpului de lupt`.
Trupele de ap`rare antiaerian` a teritoriului
În scopul îmbun`t`]irii sistemului de ap`rare antiaerian` a
teritoriului, în anul 1962 s-a înfiin]at Regimentul 4 Rachete
Antiaeriene – Ploie[ti, iar în anul 1963 se va înfiin]a Regimentul
15 Rachete Antiaeriene – Hunedoara.
În total, vor fi 4 regimente de rachete antiaeriene pentru
acoperirea zonei Bucure[ti – Ploie[ti [i a obiectivului
Hunedoara.
Întrucât în perioada ini]ial` a r`zboiului acoperirea
obiectivului Re[i]a se poate asigura cu avia]ia de vân`toare, iar
materialul din dotarea Regimentului 10 Artilerie Antiaerian` –
Nicolae Ceau[escu, secretar general al Partidului Comunist Rom#n,
la o \nt#lnire oficial` cu mare[alii sovietici V.G. Kulikov
[i A.G. Gribkov (Bucure[ti, 1987).
24
Re[i]a nu are performan]e tehnice care s`-i permit` s` poat`
ac]iona împotriva ]intelor care zboar` la în`l]imi foarte mari,
apreciez c` acest regiment se poate desfiin]a la pace.
Deoarece ap`rarea antiaerian` a ora[ului Bucure[ti este
asigurat` de unit`]ile de rachete antiaeriene, Divizionul 125
Artilerie A.A. din Bucure[ti nu mai este necesar [i propun a se
desfiin]a.
Pentru completare ulterioar` a sistemului de ap`rare
antiaerian` a teritoriului, s` se înfiin]eze în primele 3 zile de la
decretarea mobiliz`rii 2 regimente de artilerie a.a.
Regimentele de artilerie a.a. ce se propun s` se înfiin]eze la
decretarea mobiliz`rii vor fi înzestrate cu material de artilerie
r`mas disponibil prin înfiin]area unit`]ilor de rachete [i vor
participa la lupta împotriva ]intelor aeriene ce intr` în raza de
ac]iune a materialului respectiv.
Ca urmare, fa]` de prevederile protocolului, de a avea la pace
[i r`zboi 4 regimente de artilerie antiaerian` [i 2 divizioane, vom
avea, la pace, 3 regimente de artilerie antiaerian`, dislocate în
garnizoanele Giurgiu, Mangalia [i Bra[ov, [i 1 divizion dislocat
în garnizoana Ploie[ti, iar la r`zboi se vor înfiin]a înc` 2
regimente, dislocate în garnizoanele Fete[ti [i Re[i]a.
Pentru conducerea avia]iei de vân`toare – bombardament ce
ac]ioneaz` în sprijinul armatelor de arme întrunite, s` se
înfiin]eze, la r`zboi, în afara prevederilor protocolului, un
comandament de divizie de avia]ie, c`ruia i se subordoneaz`:
• dou` regimente de avia]ie vân`toare – bombardament, cu
batalioanele de deservire respective (existente la pace);
• o escadril` de avia]ie de cercetare (existent` la pace);
• un batalion de transmisiuni (prev`zut a se înfiin]a la
r`zboi);
• un batalion de geniu aerodromuri (prev`zut a se înfiin]a la
r`zboi).
II. Asigurarea tehnico-material`
În planul de dotare cu tehnic` de lupt` din import pe anii
1962 – 1965, aprobat de Conducerea de partid [i de stat,
Ministerul For]elor Armate a prev`zut ca la sfâr[itul anului 1965
for]ele armate s` fie asigurate cu materiale necesare la nivelele
stabilite prin protocol.
Ca urmare a prevederilor din proiectul de conven]ie
transmis de c`tre U.R.S.S. pentru livrarea tehnicii de lupt` pe
anii 1963 – 1965 (din care rezult` c` se asigur` cantit`]i mai mici
fa]` de cererile M.F.A.) [i nelivr`rii în totalitate de c`tre Uniunea
Sovietic` a armamentului prev`zut în protocol în schimbul
armamentului de tipuri vechi în nivelele de asigurare la sfâr[itul
anului 1965, vor surveni modific`ri, astfel:
• pu[ti mitraliere 7,62 mm RPK, RPD, RP – 46
– 62 % în loc de 100 %;
• tunuri 122 mm A – 19
– 19 % în loc de 100 %;
• obuziere – tunuri 152 mm ML– 20 [i obuziere 152 mm md. 1938
– 56 % în loc de 100 %;
• tunuri a.a. 57 mm S – 60
– 69 % în loc de 72 %;
• tunuri a.a. 100 mm KS – 19 M – 2
1 (27) u 2005 u document

– 77 % în loc de 100 %.
La toate aceste tipuri de armament, asigurarea pân` la 100%
este completat` cu materiale de substituire existente, a(le) c`ror
caracteristici sunt comparabile cu cele de nomenclator;
• tancuri mijlocii T – 55
– 21 % în loc de 24 %;
• tractoare pe [enile mijlocii pentru tractarea materialului de
artilerie
– 19 % în loc de 100 %; ca urmare, nu se va
putea asigura tractarea materialului de
artilerie antiaerian` primit din U.R.S.S.;
• avioane de vân`toare – interceptare MIG-21 PF-13 [i
avioane de cercetare – corectare
– 0 % , deoarece în proiectul de conven]ie
nu se prevede livrarea acestor avioane;
• sta]ii de radioloca]ie P – 35
– 21 % în loc de 62 %.
Dup` semnarea protocolului din martie 1961, ca urmare a
reorganiz`rii unor mari unit`]i [i unit`]i, necesarul de r`zboi pe
for]ele armate a crescut la unele categorii de materiale [i, astfel,
nivelele de asigurare s-au redus la: obuziere 122 M – 30, tunuri
divizionare 85 mm D – 44, ma[ini de comand` [i stat major
pentru P.C. mobile BTR – 50 PU, transportoare blindate pe ro]i
BTR – 60 P, sta]ii de radio.
November 1962. Romania proposed the Amending of the Secret Additional Protocol of the Warsaw Pact
For the authorities from Bucharest, the Secret Additional
Protocol of the Warsaw Pact, adopted at the reunion from the
Poland Capital, on 14th May 1955, meant the including of the
majority of Romanian military forces in the Organization of the
Warsaw Pact. They were 8 divisions from land forces; 3 fighting air-
craft divisions; 1bombing aircraft division and the entire Romanian
maritime force. (Article no 5, from the above-mentioned document).
document u 2005 u 1 (27)
studii/documente
Aplica]ie cu trupe a Tratatului de la Var[ovia (1962)
Din protocol este necesar s` fie scoase unele tipuri de
materiale, astfel:
• ma[ini blindate de cercetare BRDM, asigurarea c`rora
urmeaz` a se face dup` anul 1965; pân` în anul 1965 s-a prev`zut
s` se importe 22 buc. BRDM – RH pentru subunit`]ile de
cercetare chimic`;
• remorci pe mai multe osii (trailere) cu o capacitate de
înc`rc`tur` de 40 – 60 tone; asigurarea acestora nu este posibil`
decât dup` anul 1965;
• complex sistem SOPKA, deoarece, în condi]iile litoralului
R.P.R., nu poate fi folosit` la limita posibilit`]ilor maxime ale
materialului.
Dup` înapoierea grupei de ofi]eri care particip` la
convorbirile preg`titoare, voi prezenta propuneri definitive.
Rog a hot`r\.
MINISTRUL FOR}ELOR ARMATE ALE R.P.R.
General de armat`,
(ss.) Leontin S`l`jan
Nr.: 934/M din 13.11.1962
Sursa: Arhivele Na]ionale Istorice Centrale, fond C.C. al P.C.R. –
Cancelarie, dosar 35/1962, ff. 28 – 33. u
The reasons, for which the conventional military forces of
the Warsaw Pact members' countries were modified, in 1961-
1962, could have been generated by the new doctrine pro-
moted by the Soviet army, in the early '60, but also by a prob-
able reorganization of the Warsaw Pact Organizaton military
disposition; after the failure Hrusciov attempt to place the
nuclear missiles in Cuba.
25
studii/documente

„Prim`vara de la Praga“
\n viziunea generalului
A.M. Maiorov

! Aleksandr
! Aleksandr S.S. ST@KALIN*
ST@KALIN*
Institutul de
Institutul de Slavistic`
Slavistic` [i
[i Balcanistic`
Balcanistic`
al Academiei
al Academiei Ruse de de {tiin]e
{tiin]e

T
entativa întreprins` în Cehoslovacia, în prim`vara-
vara anului 1968, de a reforma socialismul real [i
dura reac]ie a oficialit`]ilor de la Moscova fa]` de ea
precum [i interven]ia din 21 august, care a pus cap`t unuia
din cele mai interesante experimente sociale ale celei de-a
doua jum`t`]i a secolului al XX-lea, continu` s` atrag`
aten]ia cercet`torilor.
primul rând rapoartele generalului adresate Moscovei),
Cine e Maiorov? completeaz`, am`nun]it, tabloul deja cunoscut din alte surse
al evenimentelor cehoslovace.
Dup` mai bine de treizeci de ani de la „Prim`vara de la Procesele, care aveau loc în Cehoslovacia, la mijlocul
Praga“, ampla bibliografie dedicat` acesteia s-a completat cu anilor ’60 (liberalizarea în planul vie]ii culturale, primele
un num`r însemnat de lucr`ri, în diferite limbi. M`rturiile tentative de reform` economic`), nu numai c` au atras
participan]ilor ocup` un loc destul de important în cadrul aten]ia încordat` a Kremlinului, dar, judecând în ansamblu,
literaturii despre evenimentele din Cehoslovacia. Spre înc` înainte de prim`vara lui 1968, ele provocau îngrijorare.
deosebire de memoriile frunta[ilor activi la „Prim`vara de la Când consilierul militar sovietic din Egipt, A. Maiorov, era
Praga“ – Zdenek Mlynar1 [i Otta Sik2 – primit, pentru prima dat`, în 1966, de

”
cartea generalului de armat` A.M.
Maiorov3 este scris` de cel care a jucat în
acele zile un cu totul alt rol,
contradictoriu, din multe puncte de
Generalul A.M. Maiorov
a jucat, în timpul
«Prim`verii de la Praga»,
”
c`tre L. Brejnev, care dorea s` afle mai
multe despre situa]ia din Orientul
Mijlociu, discu]ia a ajuns [i la
Cehoslovacia. Atunci, Maiorov urma s`
vedere. Conducând, în august 1968, primeasc` o nou` func]ie în Regiunea
Armata a 38-a, el a fost unul dintre un rol contradictoriu militar` subcarpatic`. Lu#ndu-[i r`mas
principalii executan]i ai opera]iei militare bun de la comandantul militar, secretarul
de introducere a trupelor în Cehoslovacia, iar în luna general al CC al PCUS i-a dat numai un singur sfat: s`
octombrie a aceluia[i an a fost numit prim-comandant al abia supravegheze Cehoslovacia vecin` [i s` aib` mai mul]i
createi Grupe Centrale de militari, care, în mod repetat, prieteni în armata cehoslovac`.
trebuia s` fie dislocat` în aceast` ]ar` central-european`. Dup` mai pu]in de doi ani, nelini[tea la Moscova a
Memoriile generalului A. Maiorov, care con]in [i unele crescut considerabil. C`tre sfâr[itul iernii 1967/1968, presa
documente autentice despre evenimentele din anul 1968 (în cehoslovac` aproape c` ie[ise de sub controlul partidului.

*Aleksandr S. Stâkalin este cercet`tor [tiin]ific principal. Cel mai important specialist rus în problemele revolu]iei maghiare. Autor a numeroase studii [i articole
consacrate rela]iilor sovieto-iugoslave, sovieto-maghiare [i româno-sovietice, publicate în reviste de specialitate române[ti [i str`ine („Arhivele totalitarismului“,
„Revista istoric`“, „Studii [i materiale de istorie contemporan`“, „Cold War History“, „Slavianovedenie“). De asemenea, este co-editor al unor volume de
documente despre Comitetul Central al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice. Lucrarea sa recent`, dedicat` revolu]iei maghiare, este Prervannaia revoliu]iia.
Vengherskii krizis 1956 goda i politika Moskv\ (Revolu]ia întrerupt`. Criza maghiar` din anul 1956 [i politica Moscovei), Moscova, Novâi Hronograf, 2003, 316 p.
Men]ion`m c` titlul [i intertitlurile apar]in redac]iei revistei „Document“.

26 1 (27) u 2005 u document


Ap`ruser` focare ale opozi]iei din exteriorul partidului, care
erau diverse cluburi intelectuale. Atitudinea politic` însufle]it`
a popula]iei a provocat schimb`ri de cadre la nivelul
partidului conduc`tor: sub presiunea opiniei publice, pentru
prima dat` dup` atâ]ia ani de conducere comunist`, care se
considera factorul activ al vie]ii politice, în Republica
Socialist` Cehoslovac` (RSC) au avut loc, una dup` alta,
demisiile func]ionarilor de orientare dogmatic`, „liberalii“ din
partid de]in#nd numeroase func]ii importante. La 23 martie
1968, la Dresda, avea loc întâlnirea liderilor unui unor state
comuniste, prima dintr-o serie de alte întâlniri consacrate
dezbaterii situa]iei din Cehoslovacia. Pentru prima dat`,
delega]ia PCC a fost expus` criticii dure pentru „ced`ri în
fa]` opozi]iei“.
La 12 aprilie, generalul-locotenent A. Maiorov a fost
chemat de la Hmelni]ki la Lvov, la comandamentul regiunii,
unde i s-a adus la cuno[tin]` ordinul ministrului Ap`r`rii [i al
Statului Major General, din 11 aprilie, cu privire la intrarea
Armatei a 38-a în Cehoslovacia „cu scopul reprim`rii [i, în
caz de necesitate, al distrugerii contrarevolu]iei pe teritoriul
s`u“4. În decurs de o zi de la momentul primirii semnalului,
armata trebuia s` parcurg` 500-550 km, s` ia sub control
Slovacia [i estul Moraviei, s` ias` pe linia Brno-Ostrava.
Documentul era strict secret. Lui Maiorov nu i s-a permis s`
informeze nici m`car organiza]ia de partid despre con]inutul
s`u. Îns` cu toate c` planul ocup`rii RSC – a[a cum reiese,
pentru prima dat`, chiar din memoriile lui Maiorov – fusese
elaborat deja la mijlocul lui aprilie, o decizie politic`
principial` cu privire la invadare nu fusese luat` câtu[i de
pu]in la acea vreme. Asta pentru c` succesul tuturor
opera]iilor depindea nu numai de ac]iunile militare; mult mai
dificil era s` se decid` problema puterii: s` fie elimina]i din
organele conduc`toare de partid [i de stat cehoslovace to]i
oamenii indizerabili pentru Moscova, s` fac` guvernul mai
docil [i mai ascult`tor, gata s` se supun` f`r` crâcnire
voin]ei Kremlinului. {eful Direc]iei Opera]ii a Statului Major
General, care a sosit la Lvov pentru a da ordine concrete lui
A. Maiorov, a fost primit, în ajun, la 11 aprilie, împreun` cu
ministrul Ap`r`rii, A. Greciko, de c`tre Brejnev, care i-a spus
celui din urm`: „Andrei, preg`te[te-te pentru greu. Dar s`
dea Dumnezeu s` se rezolve f`r` asta“.5
Situa]ia se precipit`
S-a hot`rât s` se amâne o ac]iune militar` direct` [i, timp
de câteva luni, ea a fost considerat` ca una dintre
alternative, în cazul evolu]iei defavorabile a evenimentelor.
La aceasta a contribuit [i vizita din luna mai a lui A.N
Kos#ghin, la Praga, care, realizând bilan]ul vizitei, a fost
obligat s` recunoasc` popularitatea primului secretar al CC
al PCC, A. Dubcek, ales în ianuarie 1968, personificare a
cursului spre înnoire; acela[i Kos#ghin s-a convins de
fragilitatea pozi]iilor celor care la Moscova erau considera]i
parteneri mult mai de încredere.
În cursul lunii iunie, pe teritoriul Cehoslovaciei au avut loc
exerci]ii militare pe scar` larg` ale statelor Tratatului de la
Var[ovia (cu numele de cod „{umava“), care, în esen]`, au
devenit o form` sui generis de presiune politic`, cu atât mai
mult cu cât, în decursul unei întregi luni de la terminarea
manevrelor, unit`]ile militare – cu efective de câteva mii de
militari – nu au p`r`sit cu nici un chip teritoriul cehoslovac, în
pofida evidentei nemul]umiri a gazdelor. Însufle]i]i de
prezen]a trupelor sovietice, „ortodoc[ii“ din PCC, nemul]umi]i
de liberalizare, au încercat s` treac` la contraofensiv` [i s`
preia ini]iativa. Acest lucru a fost observat [i de c`tre militarii
sovietici. „Sta]ionarea militarilor sovietici în teritoritorii din
Cehoslovacia, confer` încredere în pozi]iile lor activi[tilor de
partid, sociali [i celor din armat`“, a raportat atunci la
Aici [i \n pagina 26, imagini surprinse \n timpul „Prim`verii de la
Praga“ (august 1968).
document u 2005 u 1 (27)
studii/documente
Moscova Maiorov. Iar mai târziu, încercând s`-[i determine,
6
în memorii, propria sa rela]ie cu cele petrecute în jurul RSC,
în iunie 1968, a remarcat c` „îngrijor`rile privind o posibil`
evolu]ie dramatic` s-au diminuat; se sim]ea în toate
consecven]a [i fermitatea conducerii noastre politice [i
militare superioare“.7
Lini[te deplin` îns` nu era [i, desigur, pe m`sura
continu`rii manevrelor, îngrijorarea sporea. Petrecând în
Cehoslovacia nu pu]ine zile, pe perioada manevrelor pe
scar` larg`, generalii sovietici, în frunte cu mare[alul I.I.
Iakubovski, au ajuns la concluzia c` spiritul de lupt` al
Armatei Populare Cehoslovace (APC) este redus. Chiar noul
pre[edinte al Cehoslovaciei, b`trânul general Ludvik
Svoboda, stimat de militarii sovietici, asistând la unul dintre
exerci]iile demonstrative, i-a calificat, în sinea sa, pe
compatrio]ii s`i „[veigi“. Dac` \n ceea ce prive[te capacitatea
combativ` a Armatei Populare Cehoslovace era evident c`
nu se afla la în`l]ime, despre o oarecare preg`tire politic` [i
de partid, în accep]iunea militar` sovietic`, nici nu putea fi
vorba. Generalii sovietici erau pur [i simplu [oca]i v`zând
t`ieturi din jurnale semipornografice pe zidurile uneia dintre
caz`rmi în locul portretelor conduc`torilor partidului. De
aceea, în conversa]iile cu ofi]erii sovietici, din când în când,
militarii cehoslovaci, inclusiv activi[tii de partid, sus]ineau
vehement avantajele socialismului democratic, luând în râs
regulamentele Armatei Ro[ii, punând întreb`ri
„provocatoare“, plângându-se de calitatea sc`zut` a
avioanelor militare sovietice [i de incorecta interpretare de
c`tre „Pravda“ a situa]iei din Cehoslovacia, exprimându-[i
nemul]umirea privind inegalitatea schimburilor economice [i
ar`t#ndu-se nedumeri]i în leg`tur` cu sta]ionarea militarilor
statelor membre ale Pactului de la Var[ovia în Cehoslovacia,
dup` terminarea manevrelor militare. Spre marea
nemul]umire a militarilor sovietici, ziarul „Rudé pravo“ a
comentat critic comportamentul militarilor sovietici, zorind
URSS s`-[i retrag` militarii, iar [efii „înver[una]i“ ai aripii
drepte a PCC – participantul la r`zboaiele civile din Spania [i
China, F. Kriegel, [i liderul mi[c`rii din ilegalitate din timpul
celui de-al doilea r`zboi mondial, I. Smrkovski (care suferise
o condamnare [i în timpul lui Masaryk, [i în timpul ocupa]iei
germane [i în timpul lui Gottwald) – s-au pronun]at în mod
deschis împotriva prelungirii [ederii pe p`mânt cehoslovac a
militarilor str`ini. În cadrul Armatei Populare Cehoslovace
27
studii/documente
Generalul de
armat`
S.M. {temenko,
[eful statului
major al For]elor
Armate Unite ale
Pactului de
Var[ovia (1968-
1976), [i
mare[alul I.I.
Iakubovski,
comandantul
For]elor Armate
Unite ale Pactului
(1967-1976).
(APC) au fost adunate în mod legal semn`turi în sprijinul
manifestului celor „2000 de cuvinte“ (documentul-program al
intelighen]iei opozi]ioniste), la mitingurile cu participarea
militarilor cehoslovaci au ap`rut pancarte cu inscrip]ia
„Ru[ilor, acas`!“, [i, pe deasupra, la toate serviciile de
intenden]` ale Armatei Populare Cehoslovace au fost
înl`turate toate unit`]ile sovietice de aprovizionare înainte
înc` de ie[irea de pe teritoriul cehoslovac.
Generalilor sovietici li s-a p`rut extrem de revolt`tor faptul
c` în Cehoslovacia conduc`torii politici [i comisarii, în loc s`
le inculce solda]ilor ideile „interna]ionalismului proletar“,
dimpotriv`, „corupeau“ armata, propov`duind calea
cehoslovac` deosebit` spre socialism, mult mai
„democratic`“ decât în URSS sau în alt` parte. Concluzia
care se desprindea din toate acestea era clar`: „a[a-numita
democratizare“ a APC a mers atât de departe, încât „noi vom
risca s` pierdem un aliat de n`dejde de pe una din cele mai
importante direc]ii strategice. Dup` opinia noastr`, starea
multor unit`]i [i forma]iuni ale APC nu corespunde situa]iei
28
interna]ionale actuale complexe [i a celei critice din interiorul
RSC“, a raportat Maiorov la Moscova.8
O realitate [ocant`
Îns` cel mai important aspect era c` în URSS [i
Cehoslovacia nu exista o concep]ie comun` asupra
obiectivelor armatei cehoslovace în cazul unor posibile
conflicte militare cu Occidentul, fapt ar`tat de tactica
generalilor cehoslovaci din timpul manevrelor. „Oricât de loiali
ne-ar fi fost alia]ii, obiectivul lor politico-militar era
întotdeauna asigurarea propriilor interese. Pentru
Cehoslovacia era important ca, în cazul invad`rii ei de c`tre
inamic, s` atrag` în r`zboi cât mai repede pe aliatul s`u,
URSS, cu ale sale for]e armate impresionante, iar armata sa
s` fie protejat`. S` se apere, dar s` nu ri[te, iat` care era
crezul for]elor armate cehoslovace“.9 URSS avea alt obiectiv:
s` oblige armata RSC s` lupte activ, asigurând astfel
condi]iile pentru înaintarea grupurilor militare puternice din
URSS. Iar sensul exerci]iilor „{umava“ constau tocmai în
repetarea acestor roluri. Îns` manevrele ar`taser`, mai bine
ca niciodat`, c` fiecare [i-a în]eles rolul în concordan]` cu
propriile sale aspira]ii. De aceea, liderii cehoslovaci,
continuând s` declare devotamentul fa]` de obliga]iile de
aliat, se pronun]au, în acela[i timp, cu mai mult` hot`râre,
pentru reducerea cheltuielilor militare mari ale RSC, iar
printre ofi]eri, în special la Academia militar` politic`, ideea
neutralit`]ii de tipul celei iugoslave, prindea din ce în ce mai
mult contur.10
Impresiile dobândite de generalii sovietici pe parcursul
celor dou` luni de [edere în Cehoslovacia contrastau izbitor
cu reprezentarea lor cu privire la no]iunea de socialism:
„Cuvânt. Radio. Televiziune. Ziare. La unguri tot cu aceasta
începuse. {i s-a terminat cu spânzurarea comuni[tilor de
stâlpii de iluminat… Numai c` ei, aici, nu vor ajunge la o a
doua Ungarie“, le-a spus subalternilor s`i mare[alul
Iakubovski.11 Se poate presupune c` rapoartele militarilor
sovietici – despre concluziile manevrelor din var`, din
Cehoslovacia – c`tre conducerea politic` a ]`rii au devenit
unul din factorii importan]i, care au determinat alegerea
definitiv` a variantei de for]` privind rezolvarea problemei
cehoslovace.
În m`sura în care o decizie de principiu cu privire la
interven]ia armat` nu fusese luat` înc` în iulie 1968, [ederea
militarilor sovietici în Cehoslovacia, înc` o lun`, dup`
terminarea manevrelor, nu a fost înso]it` de o preg`tire
politic` corespunz`toare; solda]ii [i ofi]erii sim]eau
incertitudinea situa]iei lor. E adev`rat c` mare[alul
Iakubovski a declarat la una din întâlnirile cu ofi]erii c` o
parte a Armatei Sovietice urma s` mai r`mân` pe teritoriul
cehoslovac pân` la sfâr[itul verii [i c`, în septembrie, vor
începe noi „manevre de amploare“.12 Îns` campania
propagandistic` zgomotoas` împotriva prelungirii [ederii
militarilor sovietici, care se declan[ase în RSC, a determinat
punerea sub semnul îndoielii a faptului c` liderii cehoslovaci
erau de acord cu aceast` versiune. Chiar ofi]erii cu simpatii
prosovietice nu-[i ascundeau atitudinile negative fa]` de
întârzierea retragerii trupelor, în conversa]iile lor cu colegii
sovietici. Incertitudinea situa]iei demoralizante a influen]at
armata. Conduc`torii politicii raportau din ce în ce mai des
despre „st`rile de spirit nes`n`toase“ ale solda]ilor. Printre
ofi]eri erau dezb`tute aprins dezacordurile din cadrul
Organiza]iei Pactului de la Var[ovia [i faptul c` „Polonia s-ar
fi manifestat împotriva interven]iei, iar Ungaria sprijin` demult
Cehoslovacia“.13 La mijlocul lunii iulie, delega]ia PCC a
refuzat s` soseasc` la Var[ovia la consf`tuirea liderilor unor
state socialiste. Încordarea în rela]iile dintre „partidele
fr`]e[ti“ era bine perceput` de c`tre ofi]erii sovietici de rang
mijlociu. „Singurul lucru de care m` tem este c`, dac` cehii
sosesc la Var[ovia, se poate ca lor s` nu li se dea voie
acolo, [i oricine altcineva (fie Biliak, fie Kolder sau Indra)
1 (27) u 2005 u document

poate anun]a constituirea unui guvern [i chemarea militarilor
no[tri… M` tem c` noi ne b`g`m într-o afacere necurat`, ca
nu cumva noi s` fim nevoi]i s` tragem primul foc într-un al
treilea r`zboi“, scria în jurnalul s`u un colonel.14 A[teptarea
încordat` a deznod`mântului se accentua cu timpul. La
începutul lunii august, când liderii ]`rilor socialiste au plecat
la Bratislava, unii dintre ofi]eri credeau c` guvernului RSC îi
va fi prezentat un ultimatum [i c` va fi început` invazia.15
Întârzierea evacu`rii armatei nu a adus nici un folos
Uniunii Sovietice. Dimpotriv`, la începutul lui august,
plecarea trupelor sovietice era perceput` de c`tre opinia
public` din Cehoslovacia nu ca o evacuare spre bazele sale,
ci ca o retragere, ca o recunoa[tere a e[ecului politicii de
for]`, ca un nou succes al „for]elor de dreapta“ din PCC. Ca
urmare, s-a încercat – în special în articolul de fond din
„Pravda“, din 22 august, „Ap`rarea socialismului: cea mai
înalt` misiune interna]ional` “ – explicarea nemul]umirii
popula]iei fa]` de sta]ionarea trupelor sovietice dup`
terminarea manevrelor, ca fiind rezultatul propagandei de
succes a „revizioni[tilor“, care se str`duiau în mod con[tient
s` pun` la îndoial` obliga]iile Cehoslovaciei, care derivau din
statutul ei de membru al Organiza]iei Pactului de la Var[ovia.
De aceea, existen]a acestei propagande era folosit` ca
argument în folosul disloc`rii permanente a contingentelor
armatei sovietice în Cehoslovacia.
studii/documente
din Cehoslovacia. La vremea sa, la sfâr[itul anilor 1940,
Gomulka, care nu-[i s`vâr[ise ucenicia kominternist`
obligatorie, a stârnit nu pu]in` sup`rare la Kremlin cu
apuc`turile sale, clar necorespunz`toare, de conduc`tor al
unui „partid fr`]esc“, supus lui Stalin [i Kominformului. A fost
preferat B. Bierut, care a manifestat o mult mai mare
disponibilitate s` se împace cu rolul, deloc de invidiat, de
vasal moscovit pentru politica polonez`. Exclus în cele din
urm` din partid [i petrecând trei ani în închisoare, Gomulka a
fost îns` cerut de na]iunea polonez` mai târziu, în toamna lui
1956, în condi]iile de criz` profund` a întregului sistem.
Atunci, pronun]ându-se în mod hot`rât pentru egalitate în
rela]iile sovieto-poloneze [i insistând s` elimine grupul
consilierilor sovietici din structurile de putere ale Republicii
Populare Poloneze, Gomulka, ajuns la conducerea Partidului
Muncitoresc Unit Polonez (PMUP) pe valul mitingurilor
spontane, a reu[it s` destind` atmosfera [i s` neutralizeze
starea de spirit anticomunist` din Polonia, care amenin]a s`
devin` exploziv`. „Pentru prima dat` de la apari]ia sa,
comunismul polonez s-a eliberat de învinuirea potrivit c`reia

Armata a 38-a intr` \n ac]iune

O parte a Armatei a 38-a s-a instalat, p`r`sind Republica
Socialist` Cehoslovac`, în imediata apropiere a grani]ei. La
11 august, la Moscova, generalul-locotenent Maiorov a fost
primit de c`tre Greciko, iar apoi de Brejnev [i Suslov. Situa]ia
din Cehoslovacia continua s` provoace serioase îngrijor`ri la
Kremlin. Procesul de liberalizare se intensificase, dobândind
o dinamic` proprie, [i, în pofida promisiunilor f`cute de
Dubcek la întâlnirile de la Cierna-nad-Tisou [i Bratislava, la
sfâr[itul lunii iulie [i începutul lunii august, conducerea PCC,
îmb`tat` de sprijinul popular neobi[nuit de larg, nu era
înclinat` s` întreprind` m`suri hot`râte, chiar sub presiunea
dictatului sovietic, împotriva sus]in`torilor „c`ii propriii“ spre
socialism [i s` îngr`deasc` manifestarea activismului social
spontan.
La întâlnirea lui Maiorov cu liderii PCUS a fost pus` în
discu]ie varianta rezolv`rii prin for]` a problemei
cehoslovace. Evident c` a ap`rut întrebarea: se va împotrivi
Armata Popular` Cehoslovac` invad`rii nepermise de c`tre
militarii sovietici a teritoriului RPC? Opinia comandan]ilor
militari, deloc m`gulitoare, privind capacitatea de lupt` a
armatei cehoslovace, i-a convins pe liderii de partid c` pre]ul
pl`tit, în cazul adopt`rii solu]iei de for]`, nu era prea mare.
„Prin gesturile [i manifest`rile sale, Brejnev reu[ea s`
creeze o atmosfer` binevoitoare, pentru ca oricare dintre
interlocutorii s`i s` se simt` egal în discu]ie cu el“, astfel [i-l
aminte[te Maiorov pe omul care a simbolizat epoca
stagn`rii.16 Important` îns` – fapt care i-a atras aten]ia [i lui
Maiorov – era [ov`iala înn`scut` a lui Brejnev. Secretarul
general în]elegea c` pierderea controlului asupra
Cehoslovaciei îl va costa func]ia. Fiind o persoan` f`r` voin]`
– potrivit naturii sale – [i supus îndoielii, Brejnev nu era cel
mai important „uliu“ din conducerea sovietic` [i, de aceea, el
era gata s` ia m`suri excep]ionale numai sub presiunea
situa]iilor concrete [i a colegilor s`i din Biroul Politic, care-l
împingeau s` adopte o astfel de decizie.
Dup` întâlnirile amintite, Maiorov a fost trimis în inspec]ie Mare[alii
în Polonia. Creionat cu mijloacele modeste ale memoriilor I.S. Konev
[i V.G. Kulikov,
generalilor, îns` cu toate acestea deosebit de expresive, comandan]ii
portretul lui W. Gomulka este, f`r` îndoial`, una din reu[itele For]elor Armate
c`r]ii. Liderul Partidul Muncitoresc Unit Polonez (PMUP), Unite ale Pactului
care prefera s` dobândeasc` informa]ii de prim` mân`, [i-a de la Var[ovia
exprimat dorin]a s`-l primeasc` pe comandantul sovietic, (1955-1960;
ascultându-i atent raportul cu privire la situa]ia politic` intern` 1977-1989).

document u 2005 u 1 (27) 29

studii/documente
Budapesta, 1956.
Popula]ia capitalei Ungariei ia cu asalt tancurile sovietice.
el reprezint` o marionet` ruseasc`, condamnat la un conflict
ve[nic [i ireconciliabil cu aspira]iile na]ionale poloneze…
Pentru prima dat` în lunga, schimb`toarea [i tragica s`
carier`, comunismul polonez [i-a asumat rolul exponentului
aspira]iilor na]ionale spre independen]` [i libertate“, scria în
acele zile în paginile ziarului „Scotsman“ proeminentul
politolog britanic de stânga, originar din Polonia, Isaac
Deutcher.17 Deoarece, în ochii Moscovei, Gomulka avea
solida reputa]ie a unui „deviator na]ionalist de dreapta“, N.S.
Hru[ciov [i anturajul s`u au în]eles c` din toat` elita
comunist` a Poloniei, în primul rând el [i sus]in`torii s`i
dintre aceia[i „deviatori-na]ionali[ti“ ar fi putut ajuta la
amabalarea mult mai atr`g`toare, din punctul de vedere al
con[tiin]ei na]ionale poloneze, a ideii socialismului. În Palatul
Belvedere din Var[ovia erau gata s` fac` compromisuri.
Tratatul semnat în mai 1955 la Var[ovia, care a
reprezentat actul de na[tere a Organiza]iei Pactului de la
Var[ovia, a fost perceput de c`tre ideologii PMUP ([i nu f`r`
temei) ca garant al men]inerii tr`iniciei acelui sistem al
rela]iilor interna]ionale, care putea asigura pentru na]iunea
polonez` un spa]iu geopolitic favorabil în perioada
contemporan`. Între timp, cuceririle lui octombrie polonez din
1956 nu fuseser` consolidate institu]ional [i, literalmente, în
decurs de un an, s-a produs un recul, chiar dac` nu atât de
puternic, spre un model extrem de ineficient de socialism
administrativ-birocratic. Focurile trase asupra muncitorilor
demonstran]i de la Gdansk, de la sfâr[itul anilor ’70, au
marcat sfâr[itul f`r` glorie al regimului Gomulka.
Sub peni]a memorialistului, Gomulka se înf`]i[eaz`
cititorului ca un politician înr`it, viclean [i destul de cinic, în
care arogan]a de [leahtic [i dispre]ul fa]` de mul]ime s-au
combinat, totu[i, cu o intui]ie destul de bun` [i cu o
30
capacitate destul de clar` de percepere a situa]iei, tr`gând
concluzii competente referitoare la propria siguran]`.
Conversând cu emisarul sovietic, care era mai mic în rang
decât el, Gomulka nu [i-a ascuns în mod deosebit profunda
sa rusofobie. El nu putea s`-[i refuze, de exemplu, pl`cerea
de a-[i permite câteva în]ep`turi la adresa lui Maiorov, ai
c`rui str`mo[i cazaci, la vremea lor, „au v`rsat nu pu]in
sânge polonez“. Sunt citite cu interes laconicele, dar
expresivele, descrieri ale moravurilor [i n`ravurilor de la
„curtea oficial`“ din Var[ovia anilor ’60: fiec`rui musafir str`in,
care-l vizita pe Gomulka la re[edin]a sa din afara ora[ului, i
se propunea un bizar ghiveci din muzic` de Chopin [i fete de
moravuri u[oare, pe care „pan secretar“ nu uita s` le ofere [i
pl`cu]ilor s`i companioni, încredin]ându-l, în cursul
conversa]iei, pe generalul-interlocutor, c` aceste „[veice“ nu
vor opune o rezisten]` serioas` for]elor unite ale statelor
membre ale Pactului de la Var[ovia.
În diminea]a zilei de 18 august, la Moscova, Maiorov a
fost chemat la consf`tuirea ministrului Ap`r`rii cu generalii,
consf`tuire care s-a desf`[urat într-o atmosfer` de secret
deplin, nefiind permis s` se ia note. Greciko a sosit de la
întrunirea de la Kremlin, unde, cu concursul alia]ilor, fusese
luat` decizia cu privire la ac]iunea militar`. Alia]ii (ungurii,
polonezii, bulgarii) s-au al`turat, de asemenea, opera]iilor. W.
Ulbricht era gata s` pun` la dispozi]ie cinci divizii, îns`
participarea lor direct` la ac]iune a fost considerat`
necorespunz`toare [i s-a decis s` se fac` apel la ajutorul lor
numai dac` evenimentele ar fi evoluat extrem de nefavorabil.
De aceea, deocamdat`, fuseser` concentrate la grani]`
(ulterior, pre[edintele Svoboda, care a primit cu am`r`ciune
decizia alia]ilor privind „ajutorul interna]ional“ nedorit, a fost
bucuros de faptul c` militarii est-germani nu luaser` parte la
ocuparea Cehoslovaciei. Anul 1939 continua înc` s` fie
prezent în memoria genera]iilor mai în vârst`). Chiar dac` la
dezbaterile din cadrul Biroului Politic privind planul de ac]iune
a fost avansat punctul de vedere potrivit c`ruia
„normalizarea“ situa]iei în ]ar` ar putea fi realizat` cu dou`-
trei divizii, anumite îngrijor`ri legate de interven]ia
occidental` (în Bavaria tocmai trebuiau s` înceap` manevre
ale NATO) au obligat la alegerea unei alte strategii, care
presupunea folosirea pe scar` larg` a resurselor militare. În
total, în sistemul Organiza]iei Pactului de la Var[ovia au fost
aduse în stare de lupt` aproape 200 de divizii. Comanda
general` a opera]iei era asigurat` de comandantul-[ef al
trupelor terestre, general de armat` I.G. Pavlovski.
În ac]iunea de ocupare a Prag`i, urmau s` fie luate sub
control principalele institu]ii de stat, paralizându-se astfel
întregul sistem al puterii. Aceast` func]ie a fost îndeplinit`, în
special, de unit`]ile de desant aerian.18 Armata a 38-a, cu
unit`]ile atribuite ei, aflat` sub comanda generalului Maiorov,
trebuia s` ocupe Slovacia [i Moravia în 24 de ore. Focul
putea fi deschis numai la ordinul ministrului Ap`r`rii [i, de[i
fusese greu s` se prevad` toate urm`rile unei invazii
nea[teptate, marea responsabilitate revenea în chip
nemijlocit comadantului. În cazul deterior`rii situa]iei, adic` a
unei împotriviri active a armatei cehoslovace, fusese
conceput un plan special. Pentru a preveni orice tentative de
împotrivire din partea acesteia, Greciko [i-a luat r`mas bun
de la ministrul Ap`r`rii al RSC, M. Dzur, prin intermediul lui
Pavlovski, cu o fraz` care a intrat în istorie: „Transmite-i lui
Dzur – i-a spus el lui Pavlovski – c` dac` va fi tras numai un
singur foc de arm` împotriva noastr`, îl voi spânzura în
primul plop“. Începutul ac]iunii de trecere a grani]ei a fost
stabilit` la orele 23.20, pemtru data de 20 august.
Datorit` faptului c` fusese pus` în mi[care o gigantic`
ma[in`rie de r`zboi, responsabilitatea politic` a
evenimentelor care aveau loc, judecând dup` izvoare, s-a
repercutat asupra marii mase de militari participan]i, nu
numai într-o form` tenden]ioas`, ci [i într-o manier`
general`. Conform opiniilor martorilor, unii dintre militarii
sovietici „nu [tiau c` ei se aflau la Praga, ci credeau c` sunt
1 (27) u 2005 u document

în Germania. Singurul lucru de care ei erau convin[i, era
faptul c` ei veniser` s` în`bu[e contrarevolu]ia… Solda]ii
ru[i nu în]elegeau de ce oamenii îi priveau cu ur`, c`ci ei
sosiser` s` ne elibereze, ca în 1945… Explica]ia potrivit
c`reia noi, ca [i ei, dorim s` tr`im în socialism, îns` pe
placul nostru, a r`mas f`r` r`spuns“.19 Muzeul Na]ional din
Praga a p`strat, pentru mult` vreme, urmele rafalelor de
automat, trase în ziduri de solda]ii care luaser` cl`direa drept
Reichstagul din Berlin. Potrivit m`rturiilor corespondentului
de atunci al „Izvestiei“, B. Orlov, mul]i dintre militarii Armatei
sovietice au suferit o adev`rat` traum` sufleteasc`,
confruntându-se cu atitudinea atât de du[m`noas` a
popula]iei.20
„Un succes deplin“…
Opera]ia de ocupare a Cehoslovaciei s-a desf`[urat
destul de precis. „Speciali[tii militari ai SUA consider`
ac]iunea celor cinci ]`ri, membre ale Pactului de la Var[ovia,
un succes deplin“, se consemna într-unul din rapoartele
diplomatice ale Ambasadei Cehoslovaciei din Washington.21
Îns` ac]iunile politice nu au reu[it atât de bine. În pofida
prognozelor extrem de optimiste ale ambasadei sovietice,
care au oferit pe parcursul mai multor luni o imagine
denaturat` a st`rii de spirit colective [i a raportului de for]e
din cadrul conducerii de partid, „for]ele s`n`toase“ nu au
reu[it s` dobândeasc` majoritatea în Prezidiul CC al PCC:
pre[edintele Svoboda a refuzat s` recunoasc` guvenul
marionet` al „prietenilor Moscovei“. Atât Adunarea Na]ional`
a RSC, cât [i Congresul al
XIV-lea al PCC, care a
avut loc la sfâr[itul lunii
august (unicul congres din
istoria partidului care s-a
desf`[urat ilegal), au
condamnat agresiunea.
Cu privire la caracterul
ilegal al ac]iunii, s-a
pronun]at [i reprezentantul
Cehoslovaciei în Consiliul
de Securitate al ONU,
unde, la 21 august, au
avut loc dezbateri aprinse.
„La 21 august, cartierul
general al ONU, de pe
East River, amintea de un
mu[uroi de furnici
alarmate… Atmosfera
politic` în care s-a
desf`[urat discu]ia în
Consiliul de Securitate era Generalul Ion Ioni]`, ministrul For]elor Armate, mare[alul sovietic
încins` la maximum. Nici I.I. Iakubovski [i generalul de de armat` S.M. {temenko, cu prilejul consf`tuirii textual ceea ce spusese
statelor majore ale ]`rilor participante la Tratatul de la Var[ovia (Bucure[ti,
înainte [i nici dup` nu-mi
fusese dat s` fiu martorul
unei polemici atât de dure,
de grosolane [i de jignitoare pentru diver[ii ei participan]i“, î[i
aminte[te V.L. Israelian, pe atunci adjunctul reprezentantului
permanent al URSS la ONU.22 Chiar dac` SUA [i alia]ii lor
din NATO erau interesa]i în mod obiectiv în sl`birea for]ei
care li se opunea – Organiza]ia Pactului de la Var[ovia –, ei,
ca regul` general`, s-au str`duit s` evite o confruntare
direct` cu Moscova. O parte a oamenilor politici occidentali
respectau punctul de vedere potrivit c`ruia amplificarea
tendin]elor policentriste în lag`rul est-european va rupe
echilibrul de putere, care s-a format în Europa, [i va spori
tensiunea pe continent, fapt care nu era de dorit pentru
Occident. Pe toat` perioada „Prim`verii de la Praga“,
guvernul SUA s-a distan]at în mod constant de arhitec]ii
reformelor cehoslovace, str`duindu-se s` nu dea Uniunii
Sovietice [i alia]ilor s`i nici cel mai mic motiv pentru a fi
învinui]i de amestec în problemele interne ale Cehoslovaciei
document u 2005 u 1 (27)
studii/documente
[i, în mod firesc, motiv pentru interven]ie.23 Mai mult, folosind
canalele diplomatice, guvernul SUA a cerut în mod repetat
reformatorilor praghezi s` dea dovad` de re]inere [i
pruden]`.
}inând cont de soliditatea modelului de organizare
postbelic` a Europei, elaborat la Ialta [i Potsdam, SUA [i
celelalte puteri occidentale, în pofida întregii retorici
propagandistice, dup` 21 august, nu numai c` nu au fost
înclinate s` adopte sanc]iuni, împotriva URSS, care s`
mearg` prea departe, dar, în mod accentuat au demonstrat
absen]a oric`ror interese speciale în privin]a problemelor
interne ale ]`rilor blocului est-european. Ca [i în cazul
evenimentelor din 1956, din Ungaria, ei, practic, au
recunoscut dreptul Uniunii Sovietice de a dicta în sfera sa de
influen]`. Mul]i observatori importan]i au remarcat, în mod
rezonabil, c` ac]iunea din 21 august 1968 a avut un caracter
defensiv, fiind, în mod subiectiv, îndreptat` în direc]ia
refacerii pozi]iilor URSS – care se [ubreziser` – într-una din
]`rile-cheie ale zonei sale de securitate, în direc]ia men]inerii
parit`]ii ob]inute, [i nicidecum în direc]ia dobândirii de noi
spa]ii geopolitice. În aceast` privin]`, generalul de Gaulle a
fost, probabil, foarte sincer, c#nd, printre altele, înc` din
1956, a [ocat opinia public` francez` scuzând agresiunea
sovietic` din Ungaria, prin men]inerea echilibrului de for]e în
Europa. Atât în cercurile liberale, cât [i în cele conservatoare
din diverse ]`ri, existau acelea[i îngrijor`ri, referitoare la
faptul c` succesele reformatorilor praghezi vor spori influen]a
ideilor [i partidelor de stânga în Occident. Convingerea
potrivit c`reia nu va izbucni un r`zboi din cauza
Cehoslovaciei, a jucat un
rol important în
elaborarea [i adoptarea
solu]iei de for]` în
problema cehoslovac`. În
leg`tur` cu aceasta, sunt
caracteristice cuvintele
rostite de c`tre ministrul
Afacerilor Externe al
URSS, A. A. Grom#ko, la
[edin]a Biroului Politic:
„Trebuie s` ne gândim ce
implic` m`surile
excep]ionale! Eu cred c`
acum situa]ia
interna]ional` este de a[a
natur` încât m`surile
excep]ionale nu pot duce
la agravarea ei. Un
conflict major nu se va
declan[a“.24 Aceste
cuvinte aproape c` repet`
decembrie 1968)
Hru[ciov la sfâr[itul lui
octombrie 1956, cu
prilejul analiz`rii
problemei ungare de c`tre conducerea sovietic`.
Din cauza e[ecului planurilor de constituire a unui nou
guvern, a fost nevoie ca tactica s` fie schimbat` din mers.
Adu[i sub escort` în URSS, membrii plini [i membrii
suplean]i ai Prezidiului CC al PCC, A. Dubcek, F. Krigel, I.
Smrkovski, O. Cernik, I. Spacek [i B. Simon au fost pu[i la
masa negocierilor de partea reprezentan]ilor p`r]ii
cehoslovace, impunându-li-se un [ir de noi cerin]e ultimative,
mult mai dure decât la Cierna-nad-Tisou. „Tot ceea ce
puteam face noi la Moscova era s` încerc`m s` limit`m
pierderile [i s` men]inem pe cât posibil un spa]iu de manevr`
cât mai mare pentru ac]iunile independente ulterioare… Eu
nu mi-am pierdut speran]a c` noi vom reu[i s` salv`m o
important` parte a reformelor noastre“, î[i aminte[te
Dubcek.25 Iluziile îns` nu s-au confirmat. Sub presiunea
Kremlinului, conducerea PCC a extins treptat grani]ele
31
studii/documente
„compromisului“, a cedat din nou, ceea ce, în final, a dus la
renun]area definitiv` de la cursul reformator [i la excluderea
ulterioar` din rândurile partidului a tuturor celor care îi
fuseser` lui alia]i.
În rapoartele sale c`tre Moscova, din 1968, care au fost
incluse în carte, Maiorov nu a ascuns c` invadarea teritoriului
cehoslovac de c`tre militarii alia]i a provocat reac]ia negativ`
a popula]iei. Ace[tia nu se puteau ad`posti în m`n`stiri, iar
în Slovacia, dat fiind specificul memoriei istorice a na]iunii,
popula]ia s-a raportat extrem de negativ la o nou` sosire a
ungurilor. În general, trebuie men]ionat c` prin memoriile lui
Maiorov se confirm` deosebirea dintre st`rile de spirit din
Cehia [i Slovacia pentru c`, în ansamblu, slovacii au primit
intrarea trupelor Pactului de la Var[ovia mai calm, deoarece
mul]i dintre ei, în perioada „Prim`verii de la Praga“ se
temuser` c` liberalizarea haotic` a vie]ii sociale (observabil`,
mai ales, în teritoriile cehe) va duce la intensificarea
na]ionalismului [i a dorin]ei de dominare a cehilor.
„Contrarevolu]ionarii du[m`no[i“
Amintirile lui A.I. Maiorov redau starea de spirit din mediul
militar cehoslovac [i, mai larg, din cadrul societ`]ii, \n toamna
anului 1968. Mul]i solda]i, ofi]eri [i chiar reprezentan]i ai
conducerii superioare de comand` a armatei nu [i-au ascuns
du[m`nia fa]` de militarii trupelor Pactului de la Var[ovia,
dup` intrarea acestora în Cehoslovacia. Ei au refuzat orice
contacte, au desf`[urat deschis o agita]ie antisovietic`,
realiz#nd o paralel` cu ac]iunile Germaniei din 1939. La o
astfel de atitudine au contribuit [i excesele de con[tiin]` ale
unor [efi militari înfoca]i (este de ajuns s` spunem despre
ini]iativa, care intrase în vigoare, de a împu[ca în public, într-
unul din ora[ele cehe[ti, trei „contrarevolu]ionari du[m`no[i“
pentru intimidare; e adev`rat \ns` c` aceast` ini]iativ` nu s-a
pus în practic`, spre cinstea generalului Maiorov).
Rapoartele generalului, provenite din Cehoslovacia
ocupat`, prezint` interes, f`r` îndoial`, ca izvor. Reflectând
mentalitatea \naltului comandant militar sovietic – cu toate
stereotipurile, inerente, de percep]ie asupra rolului URSS –,
caracterul rela]iilor din interiorul lag`rului socialist, ciocnirea
dintre „for]ele s`n`toase“ [i cele „revizioniste“ din PCC,
autorul acestor memorii, cu toate opiniile preconcepute, nu s-
a str`duit s` înf`]i[eze un tablou în tonuri excesiv de roz,
situându-se sub a[tept`rile cele mai optimiste ale celor care
f`ceau politica la Kremlin. Dificultatea situa]iei din
Cehoslovacia, unde opozi]ia pasiv` a luat forme de mas`, a
fost redat` destul de exact. Sunt con]inute recomand`ri cu
privire la ac]iunile ulterioare, care au fost luate în
considerare, într-un caz sau altul, în elaborarea politicii
ulterioare.
Introducerea rapid` a unui num`r uria[ de militari în
Cehoslovacia nu a fost înso]it` de crearea unei baze
32
materiale necesare (calculele privind ajutorul serviciilor
corespunz`toare ale APC nu s-au dovedit a fi reale, nu de
pu]ine ori primirea oaspe]ilor neinvita]i fiind sabotat`). „Lipsa
de spa]iu [i aglomera]ia erau cumplite. Totul se p`stra la
gr`mad` [i dezordonat, în special armele cu muni]ia, [i cu
grenadele, fapt care s-a aflat la originea câtorva evenimente
excep]ionale, soldate cu moartea solda]ilor“, [i-a amintit un
fost ofi]er sovietic despre situa]ia de la una din cazarmele
cehoslovace.26
La consf`tuirea comandan]ilor supremi de la Moscova,
din 12 octombrie, Maiorov s-a aflat printre pu]inii, care au
propus retragerea unei p`r]i a militarilor, gr`bind, în acela[i
timp, crearea unui contingent permanent [i încheierea
tratatului privind condi]iile de [edere ale acestuia.
Propunerea a fost sus]inut` la e[aloanele superioare, [i, la
sfâr[itul lui noiembrie, 25 de divizii ale Pactului de la Var[ovia
au p`r`sit Cehoslovacia. La 16 octombrie a fost semnat
tratatul cu privire la crearea Grupului central al trupelor
sovietice, pe care Maiorov l-a comandat vreme de câ]iva ani.
Brejnev, care din nou îl invitase pe acesta cu prilejul noii sale
numiri, a observat c`, potrivit tratatului, de[i militarii sovietici
urmau s` fie disloca]i temporar în Cehoslovacia, pân` la
terminarea „normaliz`rii“ nu putea fi nimic mai temporar, fiind
vorba nu de luni, ci de ani, cu atât mai mult cu cât criteriile
„normaliz`rii“ depline nu fuseser` stabilite cât de cât.
Împotrivirea multor mii de cehi, în special cea pasiv`,
care, cu timpul, se transforma într-una activ`, ca [i ac]iunile
}`rile participante la Tratatul de Var[ovia. Rom#nia, prin vocea
liderului comunist rom#n, Nicolae Ceau[escu, a refuzat s`
participe la invadarea Cehoslovaciei \n august 1968.
stradale de protest au continuat multe luni dup` plecarea
trupelor. Din memoriile lui Maiorov afl`m c` în ajunul anului
nou, în 1969, erau a[teptate proteste de amploare. În
diminea]a zilei de 31 decembrie, primindu-se informa]ia
potrivit c`reia se preg`tea o grev` politic` general`,
comandan]ii sovietici le-au ordonat militarilor s` se
preg`teasc` pentru lupt`. Unele unit`]i au p`r`sit locurile
unde erau dislocate de obicei, instalându-se la periferiile
Prag`i. Îns` ziua a trecut f`r` tulbur`ri. O situa]ie mult mai
exploziv` s-a ivit în Praga câteva s`pt`mâni mai târziu, dup`
autoincendierea studentului Jan Palah, care protesta astfel
împotriva ocupa]iei sovietice. Militarii au fost iar`[i adu[i în
stare de lupt`. Trebuie observat c` orice excese de acest
gen ofereau Moscovei pretextul de a spori preten]iile sale [i,
mai ales, de a insista în înl`turarea din conducerea
cehoslovac` a figurilor indezirabile.
„Interna]ionalizarea“ conflictului
În adoptarea solu]iei de for]` în Cehoslovacia s-au
amestecat motive, prin excelen]`, ideologice (adic` teama de
a nu „infecta“ societatea sovietic` cu ideile socialismului
„mult mai uman“) cu ra]iunile geopolitice, cu toate c` ultimele
erau predominante. Grani]a vestic` a Cehoslovaciei era
perceput` ca grani]a întregului imperiu sovietic. „Brejnev – î[i
1 (27) u 2005 u document

amintea ulterior Z. Mlynar despre convorbirile de la Moscova,
dup` e[ecul aducerii la putere a noului guvern – ne-a dat
nou`, comuni[tilor reformatori, o lec]ie cu adev`rat
folositoare: noi suntem ni[te vis`tori, care dezbatem nu [tiu
ce model de socialism, care ar merge [i pentru Europa, în
special pentru cea Occidental`. El, realist fiind, [tia c`, iat`,
trecuser` deja 50 de ani [i nu avea nici un rost. De ce?
Pentru c` grani]a socialismului, adic` grani]a URSS, înc`
trece pe Elba. {i f`r` nici un fel de schimb`ri. {i acolo, un
oarecare tov. Berlinguer… spera]i în mi[carea comunist` din
Europa Occidental`? Iat` îns` c` de 50 de ani ea nu are nici
greutate“.27 Incapacitatea Moscovei de a-[i ap`ra sfera sa de
interese putea crea în întreaga lume impresia sl`biciunii
pozi]iilor ei. „Dac` d`m drumul Cehoslovaciei, ea va
reprezenta o mare tenta]ie pentru al]ii“, a observat Grom#ko
la una din adun`rile conducerii de partid.28
Reformatorii cehoslovaci nu puteau s` nu ]in` seama de
lec]iile crizei ungare, din 1956. Spre deosebire de Imre Nagy,
ei nu se gândeau la neutralitatea ]`rii lor [i la ruperea
rela]iilor cu Pactul de la Var[ovia. Aceasta îns` nu a lini[tit
câtu[i de pu]in conducerea sovietic`, care vedea în orice
reforme serioase amenin]area influen]ei sale în
Cehoslovacia. Tactica liderilor sovietici nu a r`mas
neschimbat`. Dac` în 1956 ei au preferat s` declan[eze o
ac]iune militar` cu propriile lor for]e, în 1968, dimpotriv`, s-au
str`duit s` interna]ionalizeze conflictul, prezentându-l ca pe o
problem` general` a întregului lag`r socialist, împ`r]ind
r`spunderile cu alia]ii pentru m`surile adoptate.
Uniunea Sovietic` nu a tras nici un înv`]`mânt important.
{i, înainte de toate, cel referitor la faptul c` orice victorie va fi
una á la Pyrrhus, dac` va ofensa sentimentele na]ionale ale
altui popor. Hot`rât` s`-[i men]in` avantajele sale geopolitice
în Cehoslovacia pe termen destul de scurt, judecând dup`
efectul misiunii, Uniunea Sovietic` a pierdut mult mai mult, în
perspectiv` istoric`: credin]a a milioane de oameni în
NOTE
1. Zdenek Mlynar, Moroz udaril iz Kremlia, Moscova, 1992.
2. Otta {ik, Vesennee vozrojdenie: illiuzii i deistvitelnosti ,
Moscova, 1991.
3. A. Maiorov, Vtorjenie. Cehoslovakiia 1968. Svidetelstva
komandira, Moscova, 1998.
4. Ibidem, p. 19.
5. Ibidem, p. 21.
6. Ibidem, p. 35.
7. Ibidem, p. 44.
8. Ibidem, p. 96.
9. Ibidem, p. 75.
10. J. Navranek, Megújhodott szocializmus?, în „Historia“, nr. 5/6,
1994, p. 63.
11. A. Maiorov, op. cit., p. 119.
12. M. Kolesnikov, Dnevnik ofi]era, în „Ogoniok“, nr. 34, 1993.
13. Ibidem, p. 32.
14. Ibidem.
15. Ibidem, p. 33.
16. A. Maiorov, op. cit., p. 276.
17. Rossiiskii Gosudarstvenn#i Arhiv Novei[ei Istorii, f. 5, op. 30,
d. 229, p. 95.
18. A. K#rov, Desantniki v opera]ii „Dunai“ (Sovetsko-
General Maiorov's Memoirs. A New Testimony about the Role of the Soviet Factor in Czechoslovakia
The attempt, which took place in Czechoslovakia, in
spring-summer 1968, for renew the real socialism and the
tough Soviet authorities' reaction towards it, and also the
action on 21st August, which put an end to one of the most
interesting event from the second half of the 20th century, con-
tinues to drawn the researcher's attention.
The witness' testimonies have a significant place in the lit-
erature about the event from Czechoslovakia. The General
Maiorov, one who had in those days, a different role, contradic-
tory from many aspects, writes the paper. He was one of the
document u 2005 u 1 (27)
studii/documente
posibilitatea reform`rii socialismului. Chiar august 1968 a
inaugurat acel proces ireversibil în evolu]ia spiritual` a multor
intelectuali de stânga, atât din Occident, cât [i din Europa de
Est, care, în final, vor ajunge s` se dezic` complet de ideea
socialist`. Mai mult, dac` mai înainte Uniunea Sovietic`
r`m`sese centrul de atrac]ie pentru majoritatea for]elor de
stânga din Occident, atunci, dup` 1968, situa]ia s-a schimbat
în mod radical: toate cele câteva partide comuniste
occidentale puternice [i independente încep s` se distan]eze
de URSS.
Evident, ar fi o exagerare s` se afirme c` liderii de la
Kremlin, confruntându-se cu o astfel de reac]ie din partea
stângi[tilor europeni, ar fi regretat cele f`cute. {i totu[i,
f`când haz de necaz, conducerea brejnevist` con[tientiza,
câteodat`, cât de ridicate sunt costurile morale pentru astfel
de ac]iuni. Caracteristice sunt cuvintele lui Iuri Andropov, în
leg`tur` cu criza polonez` din 1980-1981: „Limitele
interven]iei au disp`rut deja, trebuie s` c`ut`m mijloace
politice“.29 Atunci, r`zboiul din Afghanistan era în desf`[urare,
neîntrez`rindu-se vreun sf#r[it rapid [i victorios. Un conflict
armat cu Polonia, declan[at în acela[i timp, ar fi putut avea
pentru URSS consecin]e fatale nu numai externe, ci [i
interne, ]inându-se cont de num`rul [i capacitatea de lupt` a
militarilor polonezi, precum [i de starea de spirit general` din
aceast` ]ar`. Iar la Moscova acest lucru fusese în]eles.
Memoriile generalului A.M. Maiorov, participant activ la
evenimentele de acum mai bine de 30 de ani, con]in un
material abundent, care, cu deta[area de ast`zi, ajut` la
în]elegerea lec]iilor „Prim`verii de la Praga“ [i a interven]iei
din august 1968. În aceasta const` importan]a lor ca izvor. u
Traducere de
asist. univ. Lauren]iu CONSTANTINIU
cehoslova]kie voenno-politiceskie otno[eniia 1968 goda), Moscova,
1996.
19. E. Veisova, V svoih sootecestvennikah ia vdrug uvidea okku-
pantov…, în „Pravoza[itnic“, 1998, nr. 2, pp. 93-94.
20. B. Orlov, Pravdu znaiut ne tolko tanki, în „Dialog“, nr. 8.
21. I.I. Orlik, Zapad i Praga v 1968 g. Po dokumentam ministerst-
va inostrannîh del Ce[koi Respubliki, în „Novaia i novei[aia istoriia“,
1995, nr. 1, p. 17.
22. V. Israelian, 105-e veto Sovetskogo Soiuza , în
„Mejdunarodnaia jizni“, 1990, nr. 10, p. 125-126.
23. I.I. Orlik, ibidem.
24. R.G. Pihoia, Cehoslovakiia, 1968. Vzgliad iz Moskv#. Po doku-
mentam }K KPSS, partea a 2-a, în „Novaia i novei[aia istoriia“, 1995,
nr. 1, p. 36.
25. „Ogoniok“, 1993, nr. 34, p. 35.
26. O.F. Jemaitis, Cehoslova]kii dnevnik (1968-1972), în „Vopros\
istorii“, 1999, nr. 8, p. 87.
27. Zdenek Mlynar, Tot avgust [estidesiat vosmogo, în „Iunosti“,
1990, nr. 1, p. 73.
28. R.G. Pihoia, op.cit.
29. V. Musatov, Predvestniki buri. Politiceskie krizis# v Vostocinoi
Evrope (1956-1981), Moscova, 1996, p. 227.
main actors of the military operation, (leading the 38th Army),
regarding the deploying the troops in Czechoslovakia, on
August 1968. On October the same year, he was appointed
the first commander of the recently created Military Central
Groups, which had to be deployed in this Central-European
country. The General Maiorov's memoirs, which comprise a
series of authentic documents about the events form 1968 (in
the first place the General's reports to Moscow), complete, with
details, the picture, already known from other sources, about
the Czechoslovakian events.
33
studii/documente

„|n 1968, armata rom#n` era

G
eneralul Ion Gheorghe s-a n`scut la
1 noiembrie 1923, în comuna
Cosminele (jude]ul Prahova). A
absolvit cursurile Liceului Industrial nr. 1
„Regele Carol al II-lea“ din Bucure[ti. preg`tit` s`-[i apere ]ara“
Dupa 23 august 1944, a activat în
organiza]ii de tineret ale partidului
comunist, fiind promovat pân` la func]ia
de lider al organizatiei de tineret l interviu cu generalul (r) Ion GHEORGHE,
Bucure[ti (1950-1952). A fost recrutat [i [eful Marelui Stat Major (1965-1974)
trimis s` îndeplineasc` func]ii în Direc]ia
Superioar` Politic` a Armatei.
|ntre anii 1953 si 1954, a urmat un
curs academic la Academia Militar`, apoi
a urmat Scoala Superioar` de Partid, — Domnule general, a]i fost, \n 1968, \n calitate de [ef al Marelui Stat
Institutul de {tiin]e Sociale [i Academia Major, \n centrul evenimentelor care au marcat istoria statelor comuniste
Militar` „K.E.Voro[ilov“ din URSS. A fost aflate sub controlul URSS, Cehoslovacia fiind invadat` de trupele Tratatului
[eful Direc]iei Superioare Politice a de la Var[ovia, cu excep]ia Rom#niei. Cum aprecia]i ast`zi aceste
Armatei. evenimente?
La 15 iunie 1965, a — Rom#nia a fost membr` fondatoare a Pactului de la
fost numit [ef al Var[ovia pentru c`, \n mai 1955, ea nu putea s` nu fac`
Marelui Stat Major, iar parte din Tratat. |ns` Declara]ia PMR din aprilie 1964 –
din 1966 a devenit [i a[a-numita Declara]ie de Independen]` – a avut menirea
prim-adjunct al
de a schimba radical concep]ia oamenilor politici [i a
ministrului Ap`r`rii
militarilor (pe linia accentu`rii politicii de independen]` fa]`
Na]ionale. |n timpul
mandatului s`u, a de Moscova, de neamestec \n treburile interne, pe baza
accentuat preg`tirea rela]iilor de cooperare [i colaborare, nu de subordonare),
de lupt` pe baza unei iar p#n` \n 1968 aceasta [i-a f`cut pe deplin efectul.
doctrine proprii [i a |n 1968 au existat, cel pu]in pentru mine, mai multe
noilor regulamente, semnale care anun]au ceea ce avea s` se \nt#mple. |n
care le înlocuiser` pe februarie 1968, a avut loc o conferin]` a [efilor statelor
cele vechi, acestea majore ale armatelor ]`rilor membre ale Tratatul de la
fiind, în parte, Var[ovia, la Praga. Am avut o convorbire amical` cu [eful
traduceri dup` cele Statului Major al Comandamentului For]elor Armate Unite,
sovietice. S-a implicat generalul Kazakov. El mi-a spus c` decizia Plenarei P.C.
personal în elaborarea Cehoslovac, care \l alesese pe Dubcek \n fruntea
Legii 14/1972, privind partidului, nu a fost o m`sur` bun` pentru c` acesta e
organizarea ap`r`rii moale [i e „ne nas“ („nu-i de-al nostru“, \n limba rus`).
na]ionale, în conceperea doctrinei
|n aprilie, \n acela[i an, Comandamentul Unificat a organizat o aplica]ie
militare române[ti, conducând procesul
de creare [i dezvoltare a industriei militar` \n Cehoslovacia cu cadre, transmisiuni [i trupe marcate. Ea trebuia
proprii de ap`rare, ca pre[edinte al s` se termine \n 10-14 zile. Noi n-am participat cu trupe, pentru c` nu voiam
Consiliului de Înzestrare a Armatei s` particip`m cu trupe [i nici nu primeam trupe str`ine pe teritoriul ]`rii la
(înfiin]at în anul 1968). manevre. Am avut \ns` doi generali observatori. Dar, \n mai 1968, aplica]ia
În 1974, a fost desemnat prim- \nc` nu se \ncheiase, iar de bilan] nici nu putea fi vorba. Generalul Gheorghe
vicepre[edinte al Consiliului Popular al Logof`tu m` sun` [i \ntreab` ce face pentru c` aplica]ia se prelunge[te. Lui
Capitalei, îndeplinind func]ii importante [i celuilalt general le-am ordonat s` r`m#n`. C#nd aplica]ia s-a \ncheiat au
în administra]ia de stat. În timpul r`mas elemente de transmisiuni [i asigurare material`, ceea ce mi-a dat de
evenimentelor din decembrie ‘89, a fost g#ndit.
rechemat în rândul cadrelor active [i
numit comandant al Academiei Militare,
pâna la 22 februarie 1990, când a fost
trecut în rezerv`, la cererea sa.
A publicat o serie de articole [i studii
cu tematic` militar` în ziare [i reviste de
specialitate. De asemenea, a contribuit la
elaborarea unor lucr`ri de istorie si teorie
militar`, cum ar fi: „Marea conflagra]ie a
secolului XX. Al Doilea R`zboi Mondial“,
„{tiin]a conducerii [i comanda militar`“,
„Doctrina militar` româneasc`“ (\n
colaborare).
A fost decorat cu ordine [i medalii
române[ti [i str`ine: Ordinul „Steaua
României“, clasa IV, III; Ordinul „Muncii“,
clasa III; Ordinul „Meritul Militar“, clasele
III-I; Ordinul „Mare Cruce de Merit cu
Stea“ (R.F. German`); Ordinul „Meritul
Marele Cordon“ (R.A.Egipt). u

34 1 (27) u 2005 u document


— Ce a]i f`cut \n timpul
evenimentelor din august 1968?
— Eu eram atunci \n concediu la
mare. Noaptea am primit un telefon s`
m` prezint la aeroportul de l#ng` Tuzla
pentru a ajunge la Bucure[ti.
Plenara CC al PCR din 21 august a
ajuns la concluzia c` Rom#nia nu va
participa la invadarea Cehoslovaciei [i,
prin vocea lui Ceau[escu, a condamnat
aceast` ac]iune a Pactului, sus]in#nd
c` este o ru[ine [i o gre[eal`, dar dac`
Rom#nia va fi atacat` va riposta. La
minister m-am \nt#lnit cu generalul
Ioni]` [i acesta mi-a ordonat s` ajut la
\nfiin]area g`rzilor patriotice.
|mpreun` cu alte structuri ale
statului (Consiliul Securit`]ii Statului,
Ministerul de Interne) am contribuit la
organizarea g`rzilor patriotice. A fost
numit [eful de stat major al
Comandamentului g`rzilor patriotice
(Ion Ionescu) [i am destinat pentru
fiecare jude] un [ef de stat major, un
ofi]er activ, [i un nucleu de stat major.
Ceau[escu spunea c` trebuie s` fim
preg`ti]i pentru a riposta, indiferent de
cine ne va ataca. Am transmis la
armate, comandamente de arm` [i
chiar mai jos ordinul de intrare \n stare
operativ`.
— {tiu c` foarte mul]i militari erau
hot`r#]i s` lupte, \n 1968, \mpotriva
sovieticilor dac` Rom#nia ar fi fost
atacat`. Cum se explic` aceast`
atitudine dup` aproape dou` decenii de
\ndoctrinare ideologic` \n care li se
inoculase convingerea c` sovieticii sunt
fra]ii mai mari? Iar de la a[a-zisa
Declara]ie de Independen]` trecuser`
numai patru ani!
— Nu este foarte pu]in. S` ne
g#ndim c`, la 23 august 1944, s-a
ac]ionat [i mai repede, iar vechiul aliat
a devenit, dintr-o dat`, inamic, iar
disciplina militar` [i-a spus cuv#ntul.
De altfel, \n 1968 era vorba de o
armat` care era preg`tit` s`-[i apere
]ara, pentru c` noi nu g#ndeam c` vom
lupta \mpotriva sovieticilor, ci a unor
armate str`ine.
— Crede]i c`, \n plan militar,
materialul intitulat Punct de vedere,
elaborat \n 1966, la Ministerul Ap`r`rii
Na]ionale, va fi avut [i el vreun rol \n
acest sens?
— |n februarie 1966 a fost
convocat`, la Moscova, o [edin]` cu
[efii statelor majore, prezidat` de
comandantul suprem A.A. Grecikov. De
la Declara]ia din aprilie 1964 [i p#n` \n
februarie 1966, Rom#nia nu avusese
prilejul de a-[i exprima punctul de
vedere cu privire la Tratatul de la
Var[ovia, referitor la principiile [i
criteriile de func]ionare a acestei
document u 2005 u 1 (27)
studii/documente
Punctul de vedere al delega]iei Ministerului For]elor Armate
la Consf`tuirea [efilor marilor state majore
Moscova, februarie 1966
REPUBLICA SOCIALIST~ ROMÂNIA
MINISTERUL FOR}ELOR ARMATE
Mult stimate tovar`[e mare[al al Uniunii Sovietice,
Stima]i tovar`[i,
Potrivit în]elegerii dintre conducerile de partid [i de stat ale ]`rilor noastre, dele-
ga]ia român` a venit la aceast` întâlnire, organizat` din ini]iativa C.C. al P.C.U.S.,
pentru a face un schimb de p`reri preliminare [i a ne consulta asupra c`ilor de
îmbun`t`]ire a activit`]ii organelor militare ale Organiza]iei Tratatului de la Var[ovia.
Cu acest prilej, am dori s` expunem considerentele noastre cu privire la problemele
puse \n dezbatere [i s` facem unele propuneri pentru perfec]ionarea activit`]ii aces-
tor organe.
În centrul politicii externe a Partidului Comunist Român [i a Guvernului
Republicii Socialiste România stau neab`tut prietenia, alian]a [i colaborarea fr`]easc`
pe t`râm economic, politic, militar cu ]`rile socialiste. |n concordan]` cu aceasta,
România vede în Tratatul de la Var[ovia, creat de statele noastre în 1955, un scut de
n`dejde, care permite unirea eforturilor ]`rilor participante în interesul ap`r`rii
muncii pa[nice creatoare a popoarelor lor, al asigur`rii p`cii [i securit`]ii \n Europa.
Suntem de p`rere c`, în condi]iile actuale ale intensific`rii ac]iunilor agresive ale
imperialismului, este necesar` ridicarea for]ei [i a capacit`]ii de ap`rare a statelor
membre ale tratatului, înt`rirea unit`]ii lor în toate domeniile, consolidarea coeziunii
tuturor ]`rilor socialiste.
Potrivit voin]ei semnatarilor, Tratatul de la Var[ovia este creat „în interesul
înt`ririi continue [i dezvolt`rii prieteniei, colabor`rii [i asisten]ei mutuale, \n confor-
mitate cu principiile respect`rii independen]ei [i suveranit`]ii statelor, precum [i
neamestecului în afacerile lor interne“.
Pornind de la aceasta, Tratatul stabile[te ca o modalitate ini]ial` consultarea
p`r]ilor contractante atât în ceea ce prive[te problemele interna]ionale importante
care afecteaz` interesele lor comune, cât [i cele ce se ivesc în leg`tur` cu aplicarea
lui. Acelea[i idei c`l`uzesc prevederile Tratatului care se refer` la modul de
ajutorare, în cazul unul atac armat, în Europa, a]`rilor participante supuse agresiunii.
Potrivit articolului 4, fiecare stat semnatar, în cadrul exercit`rii dreptului de
autoap`rare individual` sau colectiv`, va acorda statului sau statelor care au fost
supuse unui asemenea atac, ajutor imediat, în mod individual, în în]elegere cu
celelalte ]`ri semnatare ale Tratatului [i prin toate mijloacele ce i se par necesare,
inclusiv folosirea for]ei armate. Statele semnatare – prevede Tratatul – se vor
consulta imediat asupra m`surilor ce trebuie luate în comun.
Asemenea prevederi sunt deosebit de importante pentru stabilirea unor m`suri
juste, chibzuite, în concordan]` cu interesele generale ale statelor participante [i ale
fiec`ruia dintre ele, în scopul întrajutor`rii în caz de atac, al asigur`rii [i men]inerii
p`cii [i securit`]ii. |n acela[i timp, prevederile Tratatului subliniaz` c`, chiar [i în
situa]iile mai dificile, cum sunt cele izvorâte din necesit`]ile autop`r`rii fa]` de un
atac armat, fiecare ]ar` socialist` hot`r`[te în mod suveran asupra modalit`]ilor de
ac]iune, organele sale de conducere fiind singurele în drept s` ia m`surile pe care le
consider` necesare.
Sarcina de a ap`ra cuceririle revolu]ionare ale fiec`rui popor ca [i aceea de a veni
în sprijinul altor state prietene \n caz de agresiune împotriva lor, cer o aten]ie
deosebit` din partea fiec`rei ]`ri socialiste pentru înt`rirea capacit`]ii de ap`rare.
Partidului [i guvernului fiec`rei ]`ri le revine întreaga r`spundere pentru
è
35
studii/documente
alian]e. A[adar, s-a folosit acest prilej
è pentru a exprima punctul de vedere al
conducerea, organizarea, înzestrarea [i preg`tirea tuturor for]elor armate
Rom#niei \n plan militar.
proprii, atât pe timp de pace, c#t [i de r`zboi. Cu c#t fiecare ]ar` socialist` se va
Tratatul de la Var[ovia con]inea
îngriji mai bine de for]ele sale armate [i va fi mai puternic`, cu atât ea va ap`ra mai unele principii corecte, dar \n practic`
bine munca pa[nic` [i cuceririle poporului s`u, cu atât mai mare va fi aportul ei la ele erau ignorate [i se f`cea altfel.
îndeplinirea obliga]iilor ce-i revin prin Tratat. Rezultatele cele mai bune în Noi eram pentru cooperare, iar
preg`tirea de lupt` a trupelor pot fi ob]inute \n condi]iile în care conducerea [i sovieticii militau pentru integrare, astfel
\nc#t s` ne poat` comanda.
controlul for]elor armate, ap`rarea ]`rii – atribute fundamentale, inalienabile [i
Comandantul suprem, c`ruia trebuiau
indivizibile ale oric`rui stat suveran – sunt exercitate de conducerea de partid [i de s` i se subordoneze mini[trii ap`r`rii
stat a ]`rii respective. din ]`rile Tratatului, era, de fapt,
O mare importan]` pentru înt`rirea for]elor armate ale ]`rilor noastre, a loc]iitorul ministrului Ap`r`rii al URSS.
capacit`]ii lor de ap`rare are strânsa colaborare militar` dintre statele membre ale Se vorbea, adesea, despre informare [i
colaborare, dar sovieticii f`ceau totul de
Tratatului, izvorâte din solidaritatea interna]ionalist` ce une[te ]`rile socialiste.
capul lor. Cazul crizei din Cuba, \n
Aceast` colaborare contribuie la dezvoltarea unor concep]ii comune cu privire la 1962, c#nd Rom#nia nu a [tiut nimic,
strategie, arta operativ` [i tactic`, la stabilirea unei organiz`ri adecvate cerin]elor este, cred, elocvent.
r`zboiului modern, la înzestrarea armatelor noastre cu tehnica de lupt` cea mai Ceau[escu a fost cel care a cerut
perfec]ionat`, la valorificarea realiz`rilor ob]inute în domeniul militar de fiecare elaborarea acestui punct de vedere [i,
\n Consiliul de Ap`rare, Maurer a fost
dintre ]`rile noastre.
acela care a dorit s` fie formulat mai
Baza colabor`rii între ]`rile socialiste în domeniul militar, ca [i în celelalte diplomatic, de Sec]ia Propagand` a CC
domenii, o constituie principiile rela]iilor statornicite între ele – respectarea al PCR, pentru c` a[a cum fusese
suveranit`]ii, independen]ei na]ionale, egalitatea în drepturi, într-ajutorarea fr`]easc` f`cut de militari i se p`rea a fi prea
[i neamestecul în treburile interne, interna]ionalismul socialist. Numai stricta „abrupt“. Acesta s-a dovedit a fi un
adev`rat rechizitoriu la adresa
respectare a acestor norme fundamentale, înscrise [i în Tratatul de la Var[ovia,
Comandamentului For]elor Armate
creeaz` condi]ii ca fiecare partid [i guvern s` conduc` cu maximum de rezultate Unite (CFAU). Dup` ce l-am expus,
for]ele sale armate [i preg`tirea acestora, asigur` dezvoltarea colabor`rii ]`rilor mare[alul Greciko a cerut o pauz`, [i,
socialiste, înt`rirea unit`]ii lor. la o cafea, [eful Marelui Stat Major
Aplicarea consecvent` a principiilor rela]iilor dintre ]`rile socialiste are o mare bulgar, A.G. Semirgiev, m-a \ntrebat,
alarmat: „Ceea ce ai spus e de la tine
însemn`tate interna]ional`. Socialismul este chemat s` creeze, în contrast cu
sau de la partidul t`u?“ I-am r`spuns
capitalismul, un nou tip de rela]ii interstatale nu numai în domeniul economic [i c` este [i punctul meu de vedere, dar l-
politic, ci [i pe t`râm militar, demonstrând c` între state cu un grad de dezvoltare am \ntrebat cum \[i poate \nchipui c`
economic` [i o for]` armat` diferite se poate realiza o alian]` [i o colaborare militar` a[ putea spune ceva f`r` aprobarea
bazat` pe egalitatea suveran` a participan]ilor. Dup` cum se [tie, în lumea capitalist` partidului?
|n \ncheierea [edin]ei, Greciko a
rela]iile dintre state, precum [i coali]iile de imperiali[ti, se caracterizeaz` prin
spus c` l-a ascultat cu aten]ie pe [eful
inegalitatea economic` [i politic`, amestecul în treburile altor ]`ri înc`lcarea Marelui Stat Major rom#n, dar, dac` ar
suveranit`]ii [i independen]ei na]ionale. Via]a demonstreaz` c` organiza]iile fi s` se ia dup` „tovar`[ii rom#ni“,
monopoliste suprana]ionale [tirbesc din drepturile statelor participante, creeaz` atunci ar \nsemna c` el nu mai este
contradic]ii, alimenteaz` neîncrederea între ]`ri. Cu atât mai mult, cl`dind rela]iile comandant suprem, ci „marele
vorbitor“, [i, deci, nu poate fi de acord.
dintre ele intr-un domeniu atât de delicat cum este cel militar, ]`rile socialiste au
|n timp, multe dintre propunerile
datoria de a oferi un exemplu care s` corespund` n`zuin]elor popoarelor de a-[i noastre au fost acceptate (de pild`
ap`ra fiin]a na]ionala, libertatea [i independen]a, sporind for]a de atrac]ie a ideilor Comitetul Mini[trilor Ap`r`rii, Consiliul
socialismului. Militar, Comitetul Tehnic), de[i comanda
Dup` cum v` este cunoscut, în articolul 9 al Tratatului se prevede c` acesta „este prin rota]ie nu s-a \nf`ptuit niciodat`.
deschis [i altor state, indiferent de orânduirea lor social` [i de stat, care vor declara Practic, din 1966 [i p#n` la desfiin]area
Tratatului, noi am fost \n multe privin]e
c` sînt gata s` contribuie la unirea eforturilor statelor iubitoare de pace, în scopul \n contradic]ie cu sovieticii.
asigur`rii p`cii [i securit`]ii popoarelor“. Aceasta ne oblig` s` realiz`m asemenea — Spune]i, \n lucrarea pe care o
raporturi în cadrul organiza]iei noastre încât ele s` prezinte interes [i atrac]ie pentru semna]i cu generalul Corneliu Soare,
]`rile care [i-ar manifesta dorin]a s` adere la Tratat. dedicat` evolu]iei doctrinei militare
Potrivit celor expuse, suntem de p`rere c` trebuie statornicite asemenea forme rom#ne[ti* c` nu a]i beneficiat de
informa]ii de calitate [i c`, \n 1968,
[i metode de colaborare între statele noastre, care s` asigure respectarea
acestea s-au putut ob]ine \n cele din
prevederilor Tratatului, înt`rirea continu` a leg`turilor fr`]e[ti dintre statele urm`. Vre]i s` detalia]i?
sistemului mondial socialist.
* General de corp de armat` (r) Ion
Tovar`[i, Gheorghe, general de brigad` (r) Corneliu
Analizând reglementarea actual` a rela]iilor pe linie militar` între ]`rile noastre, Soare, Doctrina militar` rom#neasc`, 1968-
constat`m c` ea trebuie perfec]ionat` pentru a fi în concordan]` cu litera [i 1989, Bucure[ti, Editura militar`, 1999, pp.
è 43-44.

36 1 (27) u 2005 u document


— Principalele informa]ii veneau
prin intermediul ata[a]ilor militari.
Dispu-neam [i de alte mijloace, un
centru de ascultare radio, de pild`,
pentru ]`rile din afara lag`rului sovietic.
Nu aveam \ns` voie s` ascult`m ]`rile
din Pactul de la Var[ovia pentru c` ne
consideram alia]i, iar alia]ii nu se
ascult`. C#nd, \n aprilie 1968, ne-a
chemat Ceau[escu, pe mine [i pe
generalul Ion Ioni]` (de fa]` erau Ion
Gheorghe Maurer [i Emil Bodn`ra[),
Ioni]` a f`cut o scurt` informare despre
situa]ia din Cehoslovacia, dar am sim]it
pe fe]ele lor c` nu erau foarte mul]umi]i
cu datele c`p`tate. De altfel, [tiam [i
noi c` nu era suficient. Atunci am spus
c` poate am [ti mai multe dac` ni se
d` aprobarea de a-i asculta [i pe
x deplasarea unor mari unit`]i din garnizoanele permanente în alte raioane [.a.
vecinii no[tri. A[a am aflat, prin
cercetare radio, c` la grani]a cu URSS
erau concentrate 10-12 mari unit`]i, la
grani]a cu Bulgaria 4-5 mari unit`]i, iar
la grani]a cu Ungaria 2-3 mari unit`]i.
Prin gr`niceri, prin surse specifice,
am ob]inut mai multe informa]ii [i am
aflat c`, la Albi]a, militarii sovieticii erau
\n ]inut` de campanie, la vedere,
\ndeplinind misiuni de recunoa[tere [i
cooperare \n vederea desf`[ur`rii unor
opera]ii ulterioare. Nu este exclus s` fi
fost vorba de o diversiune, dar totul era
c#t se poate de real. La Reni, de pild`,
noaptea d`deau pontoanele la ap`. La
fel [i \n Bulgaria, \ntre Giurgiu [i
Oinacu. S-a spus c` toat` agita]ia lui
Ceau[escu din balconul CC al PCR a
fost pentru a-[i cre[te popularitatea.
|ns` informa]iile de care noi dispuneam
atunci ar`tau c` suntem \n mare
document u 2005 u 1 (27)
studii/documente
è
spiritul Tratatului. În primul rând se impune îmbun`t`]irea Statutului pe baza
c`ruia este organizat [i func]ioneaz` Comandamentul For]elor Armate Unite.
Conform capitolului l al Statutului, Comandantul Suprem are dreptul „s`
conduc`“ [i „s` controleze capacitatea de lupt`, preg`tirea operativ` [i de lupt` a
for]elor Armate Unite“, „s` ia m`suri prin guvernele [i mini[trii ap`r`rii statelor
participante la Tratat pentru asigurarea permanentei capacit`]i de lupt` a acestor
for]e“, „s` adune periodic pe loc]iitorii s`i“, în prezent mini[trii ap`r`rii, care sînt
obliga]i, potrivit prevederilor capitolului 2, „s` raporteze sistematic Comandantului
Suprem“ despre situa]ia trupelor puse la dispozi]ia Comandamentului For]elor
Armate Unite.
Reiese, în mod evident, c` normele Statutului vin în contradic]ie cu principiile
colabor`rii [i asisten]ei mutuale pe baza respect`rii suveranit`]ii [i independen]ei
na]ionale, a neamestecului în treburile interne, prev`zute în Tratat, afecteaz` atribute
esen]iale ale guvernelor noastre. Toate aceste prevederi [i aplicarea lor în practic`
situeaz` Comandantul Suprem deasupra guvernelor na]ionale [i a mini[trilor
ap`r`rii, fac din Comandament un organ suprastatal. Aceasta nu poate decât s`
mic[oreze r`spunderea ]`rilor pentru preg`tirea trupelor, s` afecteze capacitatea de
lupt` a armatelor.
Într-o situa]ie similar` se afl` Statul Major al For]elor Armate Unite, care este
obligat prin Statut „s` cunoasc`, din toate punctele de vedere, starea trupelor [i
flotelor ce intr` în compunerea For]elor Armate Unite, [i s` ia m`suri, prin marile
state majore (...), pentru asigurarea permanentei capacit`]i de lupt` a acestor for]e“;
în acela[i timp, marile state majore na]ionale sînt obligate „s` informeze sistematic
Statul Major al For]elor Armate Unite asupra compunerii de lupt` [i efectivelor,
capacit`]ii de lupt` [i de mobilizare, st`rii armamentului [i tehnicii de lupt`, preg`tirii
de lupt` [i politice a trupelor ce intr` în compunerea For]elor Armate Unite, în con-
formitate cu ordinea stabilit` în acest Stat Major“. Aceste prevederi fac din Statul
Major un e[alon superior al marilor state majore na]ionale.
Pentru a scoate în eviden]` m`sura în care actualele norme ale Statutului vin în
contradic]ie cu prevederile Tratatului, voi da câteva exemple. Astfel, în 1961, în
leg`tur` cu încordarea interna]ional` creat` în jurul problemei Berlinului,
Comandantul Suprem, f`r` s` ne consulte, a cerut ca pentru ridicarea capacit`]ii de
lupt` a For]elor Armate ale ]`rii noastre s` se ia asemenea m`suri ca: mobilizarea
unor unit`]i [i mari unit`]i, ceea ce ducea la m`rirea temporar` a efectivelor for]elor
armate cu circa 12.000 de oameni, executarea de aplica]ii cu trupe [i de stat major,
Acela[i procedeu a fost folosit [i în anul 1962, cu ocazia evenimentelor din Cuba,
când, f`r` a se consulta în prealabil cu mini[trii ap`r`rii [i f`r` a avea acordul guver-
nelor statelor participante, a[a cum se prevede în articolul 4 al Tratatului,
Comandantul Suprem a dat dispozi]iuni pentru ridicarea capacit`]ii de lupt` a tru-
pelor din compunerea For]elor Armate Unite. Ca urmare, statele participante la
Tratat au fost puse într-o situa]ie care putea duce la intrarea lor într-un r`zboi, f`r` ca
partidele [i guvernele acestor ]`ri, organele supreme ale puterii lor de stat s` fi luat
vreo hot`râre în acest sens.
Un alt exemplu. Comandamentul For]elor Armate Unite a întocmit [i prezentat,
la consf`tuirea Comitetului Politic Consultativ, din 1963, un proiect de hot`râre
privind crearea de rezerve de armament, muni]ii, alimente [i carburan]i [i preg`tirea
operativ` a teritoriului pân` în anul 1970. Acest proiect, care angaja ]ara noastr` în
cheltuirea unor însemnate fonduri b`ne[ti [i materiale, a fost elaborat f`r` a ni se
cere cel pu]in p`rerea. El a fost înmânat delega]iei noastre numai cu o zi înainte de
începerea consf`tuirii. Or, este limpede c` probleme de asemenea importan]`, care
angajeaz` situa]ia armatei [i a economiei na]ionale, nu pot fi hot`râte decât de
conducerea de partid [i de stat a ]`rii respective.
è
37
studii/documente
pericol, iar convingerea c` putem fi
è ataca]i oric#nd era c#t se poate de
Lipsa de consultare s-a manifestat chiar [i cu ocazia desf`[ur`rii unor
real`. De[i raportul de for]e ne era total
aplica]ii comune conduse de Comandamentul For]elor Armate Unite, cum au fost
defavorabil, eram preg`ti]i pentru o
cele din Ungaria, în 1962, [i din Bulgaria, în 1963, la care, cu toate c` au luat parte ripost`, chiar dac` eram practic
comandamente [i trupe ale for]elor noastre armate, Ministerul For]elor Armate al \ncercui]i.
României nu a fost consultat [i nu a participat la întocmirea concep]iei aplica]iilor, Una dintre m`surile luate \n acele
planurilor de desf`[urare, executarea recunoa[terilor [i preg`tirea bilan]urilor. zile a fost crearea unui dispozitiv de
ap`rare pe hart`. I l-am prezentat lui
Din cele de mai sus se vede c` Comandamentului For]elor Armate Unite i s-au
Ceau[escu [i a fost de acord cu el, dar
dat atribu]ii care dep`[esc prevederile Tratatului, f`când din el un organism a spus c` nu se face nici o deplasare
suprastatal. Aceasta are repercusiuni negative asupra ridic`rii capacit`]ii de lupt` a de trupe f`r` aprobarea lui. A mai avut
for]elor armate, nu este de natur` s` asigure înt`rirea colabor`rii militare dintre unele obiec]ii, dar nu erau
statele noastre, a unit`]ii ]`rilor socialiste. Dup` p`rerea noastr`, este necesar ca semnificative, a[a f`cea el de obicei,
trebuia s` mai adauge ceva. Orice
Statutul [i alte documente care reglementeaz` activitatea Comandamentului [i
ac]iune cu trupe ar fi putut reprezenta
Statul s`u Major, s` fie puse în concordan]` cu Tratatul, cu principiile de
organizare a rela]iilor dintre ]`rile socialiste.

Tovar`[i,
|n leg`tur` cu aceasta, delega]ia noastr` dore[te s` prezinte câteva propuneri
referitoare la problemele de baz` ale activit`]ii Comandamentului.
1. Statutul, ca [i celelalte documente care reglementeaz` munca acestui
comandament, s` se întemeieze pe ideea c` numai partidul [i guvernul fiec`rei ]`ri
sunt cele care r`spund de conducerea, organizarea, înzestrarea [i preg`tirea tuturor
for]elor sale armate, atât în timp de pace cât [i în timp de r`zboi.
2. Propunem ca, în interesul mai bunei organiz`ri a comandamentului [i al
asigur`rii particip`rii reprezentan]ilor tuturor ]`rilor membre ale Tratatului la
activitatea acestuia, s` se înfiin]eze Consiliul Militar al Comandamentului, ca organ
deliberativ care ia hot`râri pe baz` de unanimitate, Consiliul Militar va examina
problemele care intr` în atribu]iile Comandamentului. El va fi alc`tuit din
Comandantul Suprem, ca pre[edinte, loc]iitorii s`i [i [eful Statului Major, ca
membri. Propunerile [i recomand`rile Consiliului Militar vor fi supuse aprob`rii
guvernelor statelor participante la Tratat. Consiliul î[i va desf`[ura activitatea pe
baza unui regulament ce va fi aprobat de guvernele ]`rilor participante la Tratat.
3. Dup` p`rerea noastr`, Comandamentul ar trebui s` aib` în principal
urm`toarele atribu]iuni:
• s` elaboreze [i s` coordoneze, împreun` cu ministerele ap`r`rii, concep]ia
planurilor operative, studiile privind înzestrarea trupelor destinate a ac]iona în Generalul Ion Gheorghe (st#nga, iar \n
comun în caz de r`zboi, precum, [i cele privind schimb`rile numerice [i calitative pagina 37 al doilea din st#nga), [eful
Marelui Stat Major, la o aplica]ie a
în compunerea acestora;
v#n`torilor de munte (decembrie 1968),
• s` coordoneze organizarea [i executarea aplica]iilor de cooperare, diferitele organizat` cu prilejul Consf`turii statelor
convoc`ri pentru schimburi de experien]` [i consulta]ii majore ale ]`rilor participante la Tratatul de
la Var[ovia. |n pagina 34, generalul Ion
• s` studieze experien]a pozitiv`, noile metode [i procedee folosite în instruirea Gheorghe, mare[alul sovietic
trupelor, precum [i realiz`rile ob]inute în perfec]ionarea bazei materiale I.I. Iakubovski, generalul Ion Ioni]`, mi-
nistrul For]elor Armate, [i generalul S.M.
de instruc]ie, a acestora; {temenko, la o recep]ie la Cercul Militar
• s` ini]ieze consf`tuiri [i sesiuni [tiin]ifice în cadrul c`rora s` se dezbat` diferite Na]ional (Bucure[ti, decembrie 1968).
teme de interes comun privind aplicarea cuceririlor celor mai noi ale cercet`rii în
domeniul militar, probleme de istorie [i [tiin]` militar` [.a.; un pretext pentru „alia]ii“ no[tri. Mai
• s` întocmeasc` diferite studii privind armatele ]`rilor capitaliste, în special ale ales c` puteam fi cerceta]i [i prin
celor din blocul N.A.T.O., [i s` trag` concluziile corespunz`toare satelit.
|n organizarea acestui dispozitiv
Toate planurile, documentele, ac]iunile [i m`surile ce decurg din aceste
operativ erau dou` decizii mai
atribu]iuni vor putea fi aplicate numai în urma aprob`rii lor de c`tre guvernele ]`rilor importante. Prima era constituirea unui
participante la Tratat. corp de armat` la Poarta Foc[anilor
4. Conform articolului 5 al Tratatului, fiecare ]ar`, potrivit în]elegerii dintre (comandat de generalul Dobrovicescu,
p`r]ile contractante, destin` trupele care vor ac]iona în comun. Modul de coordonare [ef de stat major fiind colonelul
{erban), \ncadrat cu ofi]eri de la
[i de folosire a acestor trupe trebuie s` fie reglementat de norme aprobate de statele
Armata a 2-a [i de la Academie [i s-au
è trecut \n subordinea acestuia mari

38 1 (27) u 2005 u document


unit`]i din zon` (Br`ila, Bac`u). De
asemenea, s-a \nfiin]at un
comandament de ap`rare a Capitalei
(comandat de generalul Stelian T#rc`,
adjunct al ministrului For]elor Armate)
\n subordinea c`ruia au intrat o parte
din unit`]ile din Bucure[ti. Acestea ar fi
trebuit s` ac]ioneze pe direc]iile
Urziceni–Bucure[ti [i
Giurgiu–Bucure[ti. Au fost luate m`suri
pentru paza aeroporturilor Otopeni [i
B`neasa [i s-a studiat posibilitatea
distrugerii capului de pod de pe malul
rom#nesc al podului de peste Dun`re
de la Giurgiu-Ruse (m`sur` care urma
s` fie pus` \n practic` numai cu
aprobarea lui Ceau[escu).
— Tot \n cartea de care aminteam,
spune]i c` Emil Bodn`ra[ v-ar fi relatat
cum a decurs \nt#lnirea de la V#r[e], la
24 august 1968, dintre Nicolae
Ceau[escu [i liderul iugoslav Iosip Broz
Tito*, [i c` relatarea lui Bodn`ra[ ar
coincide cu aceea a ambasadorului
Vasile {andru, ministru-adjunct la
Ministerul de Externe, care ar fi slujit
atunci ca interpret. Ce v-a spus, de
fapt, Bodn`ra[?
— La c#teva s`pt`m#ni dup`
invadarea Cehoslovaciei am fost la
Consiliul de Stat [i am discutat cu
Bodn`ra[ care mi-a spus c` a fost la
V#r[e]. De[i partea rom#n` a vrut s`
]in` secret` \nt#lnirea, iugoslavii au
organizat la V#r[e] un miting la care au
participat c#teva mii de persoane.
Bodn`ra[ spunea c` a fost un moment
penibil. Noi doream ca, \n cazul \n care
ne ocup` ru[ii s` putem trece o parte
din armat` la ei, dar Tito s-a opus,
pentru c`, spunea el, nu puteau trece
efective militare \n Iugoslavia dec#t
dezarmate, potrivit reglement`rilor
interna]ionale. Mai mult, Tito ar fi spus
c` \ntreaga conducere politic` a
Rom#niei va fi internat` \ntr-un lag`r de
prizonieri, ceea ce i-a iritat pe ai no[tri,
care se vor fi a[teptat din partea lui Tito
la un alt tratament. Ca s` mai dreag`
busuiocul, Edvard Kardelj a spus c`
Tito nu ar fi dorit s` se refere la lag`r.
Poate c` Tito nu a dat dovad` de prea
mult` diploma]ie \n acest caz, dar cred
c` din punctul lui de vedere avea
dreptate. Belgradul nu avea nici cea
mai mic` inten]ie de a se angaja \ntr-un
conflict armat datorit` Rom#niei. u participante la Tratat, ale tuturor ]`rilor socialiste, s`-[i poat` îndeplini oricând
Interviu realizat de
maior Florin {PERLEA
* Stenograma discu]iilor a fost publicat` integral
de prof. univ. dr. Ioan Scurtu, \n revista
„Dosarele istoriei“, nr. 8(24)/1998, pp. 50-58.
document u 2005 u 1 (27)
studii/documente
è
participante la Tratat. Intrarea acestor trupe în r`zboi nu poate fi hot`rât` decât de
c`tre guvernul ]`rii c`reia apar]in, iar conducerea lor va reveni comandamentelor
na]ionale. Ar fi ra]ional ca la baza normelor de folosire a acestor trupe s` stea ideea
c` ele vor ac]iona la r`zboi potrivit planurilor operative puse de acord între p`r]ile
interesate.
5. Referitor la compunerea Comandamentului, suntem de p`rere c` el ar trebui
s` fie constituit din generali [i ofi]eri apar]inând tuturor armatelor ]`rilor participante
la Tratat.
Comandamentul s` aib` un comandant suprem, loc]iitori ai comandantului
suprem, câte unul din fiecare ]ar` participant` [i un [ef de stat major, care, împreun`,
dup` cum am ar`tat mai sus, constituie Consiliul Militar. Credem c` ar fi indicat ca
nici unul din ace[tia s` nu de]in` alte func]ii în armatele din care fac parte.
Comandantul Suprem [i [eful de Stat Major s` fie numi]i prin acordul tuturor
guvernelor ]`rilor participante la Tratat dintre mare[alii sau generalii fiec`rei ]`ri pe
o perioada de 5 ani. Este de dorit ca, în aceea[i perioad`, Comandantul Suprem [i
[eful de Stat Major s` fie din ]`ri diferite. Hot`rârile luate în comun de guvernele
statelor participante la Tratat constituie baza pe care Comandantul Suprem î[i va
desf`[ura activitatea.
Loc]iitorii Comandantului Suprem s` fie numi]i de guvernul ]`rii pe care o
reprezint` dintre mare[alii sau generalii armatelor respective [i s`-[i desf`[oare
activitatea în mod permanent în cadrul Comandamentului. Ace[ti loc]iitori au
posibilitatea s` cunoasc` toate datele [i problemele referitoare la trupele ]`rilor lor
destinate a ac]iona în comun, ceea ce le va permite s` participe cu r`spundere [i
competen]` la desf`[urarea activit`]ii Comandamentului. Nivelul preg`tirii trupelor,
experien]a dobândit`, realiz`rile ob]inute, pot fi constatate cu prilejul aplica]iilor de
cooperare, al vizitelor reciproce pentru schimb de experien]`, al diferitelor întâlniri
organizate de Comandament. |n aceste condi]ii, socotim c` nu mai este necesar`
func]ionarea reprezentan]ilor Comandamentului pe lâng` armatele ]`rilor
participante la Tratat.
În ceea ce prive[te Statul Major, acesta urmeaz` s` fie organul de lucru care s`
întocmeasc` materialele ce decurg din atribu]iile Comandamentului expuse mai
înainte. În structura Statului Major s` intre compartimente (sectoare)
corespunz`toare sarcinilor ce le are de îndeplinit. În cadrul acestora s` lucreze
ofi]eri din toate armatele ]`rilor participante, activitatea lor fiind organizat` potrivit
teatrelor de ac]iuni militare [i direc]iilor de opera]ii prev`zute în planurile operative.
Tovar`[i,
Propunerile pe care le facem se înscriu în sfera preocup`rilor noastre pentru
înt`rirea continu` a organiza]iei Tratatului de la Var[ovia [i a unit`]ii ]`rilor
socialiste, pentru asigurarea securit`]ii [i p`cii în Europa [i în lume.
Fa]` de uneltirile cercurilor imperialiste, suntem hot`râ]i s` lu`m în continuare
toate m`surile pentru înt`rirea capacit`]ii de ap`rare a ]`rii. {i în viitor, partidul [i
guvernul nostru vor manifesta cea mai mare grij` pentru înzestrarea [i preg`tirea
for]elor noastre armate, încât ele, împreun` cu for]ele armate ale celorlalte state
misiunea de ap`rare a cuceririlor revolu]ionare ale poporului, independen]ei patriei,
cauzei socialismului [i p`cii.
În încheiere, dorim s` ne exprim`m convingerea c` îmbun`t`]irea organiz`rii [i
activit`]ii Comandamentului, consolidarea prieteniei [i fr`]iei noastre de arme,
perfec]ionarea metodelor de cooperare, pe baza principiilor rela]iilor dintre statele
socialiste, vor constitui o contribu]ie important` la înt`rirea colabor`rii [i unit`]ii pe
toate planurile între ]`rile noastre, între toate statele socialiste. u
39
interviu

„Tratatul de la Var[ovia a fost,

pentru acea vreme, necesar“
l interviu cu generalul (r) Constantin OLTEANU,
ministrul Ap`r`rii Na]ionale (1980-1985)

G
eneralul (r) Constantin Olteanu s-a n`scut \n comuna Vulcana Pandele
(jud. D#mbovi]a), la 5 iulie 1928. Din 1979 este membru al CC al PCR,
iar din 1984 devine membru al Comitetului Politic Executiv al CC al
PCR. A fost [eful Sec]iei Militare a CC al PCR (1978-1979), [eful Statului
Major al G`rzilor Patriotice (1980), ministru al Ap`r`rii Na]ionale (1980-1985),
prim-secretar al Comitetului de partid [i primar general al municipiului
Bucure[ti (1985-1988) [i secretar cu probleme de pres` [i propagand`, apoi
de rela]ii externe al CC al PCR (1988-1989).
Ca ministru al Ap`r`rii Na]ionale [i secretar cu rela]iile externe al CC al PCR
a luat parte la reuniunile Comitetului Mini[tilor Ap`r`rii [i Comitetului Politic
Consultativ, organisme ale Tratatului de la Var[ovia.
Doctor \n [tiin]e istorice (1964).
Lucr`ri de autor publicate (selectiv): Masele populare \n r`zboiul de indepen-
den]` (Editura Militar`, 1977); Contribu]ii la cercetarea conceptului de putere
armat` la rom#ni (Editura Militar`, 1979); Con]inutul [i tr`s`turile doctrinei
militare na]ionale (Editura Militar`, 1985); Evolu]ia structurilor ost`[e[ti la
rom#ni (Editura Militar`, 1986); Coali]ii politico-militare. Privire istoric`
(Editura Funda]iei „Rom#nia de m#ine“, 1996); Rom#nia, o voce distinct` \n
Tratatul de la Var[ovia. Memorii 1980-1985, Editura ALDO, 1999); File din
istoria Bucure[tilor. |nsemn`rile unui primar general, (Editura ALDO, 2004).
Este profesor asociat la Universitatea „Spiru Haret“ din Bucure[ti. u

— C#t de necesar a fost Tratatul de pus` \n fa]a unui eveniment care se ]`rile Europei Occidentale arat` c`
la Var[ovia? Cum l-a]i privi din perspecti- raporta, prin compara]ie, la Alian]a Nord- prezen]a militar` sovietic` \n inima conti-
va pe care o ave]i ast`zi asupra eveni- Atlantic`, socotit` ca fiind „predilect [i nentului european era luat` serios \n
mentelor? manifest agresiv`“. |ns` unele prevederi seam`), iar pe de alt` parte, ]ineau sub
— Crearea Tratatului de la Var[ovia ale Tratatului de la Washington, din 1949, control regimurile politice din ]`rile est-
poate fi identificat` ca moment precis \n se reg`sesc, principial, [i \n tratatul europene. Tratatul avea justificarea lui din
1955, ca r`spuns la primirea Republicii \ncheiat de ]`rile comuniste est- punct de vedere militar, dup` cum CAER-
Federale Germane \n NATO, dar acest europene, la Var[ovia, \n 1955. ul \[i avea justificarea sa din punct de
eveniment se bazeaz` pe cooperarea Eu consider c` Tratatul a fost nece- vedere economic, \n logica fireasc`, dup`
politico-militar` \n cadrul blocului sovietic, sar, \n acele condi]ii istorice. Existen]a r`zboi, c#nd asist`m la crearea a dou`
dup` 1948 mai ales. La crearea trupelor sovietice [i r`m#nerea acestora blocuri politico-militare opuse. A[a cum
Tratatului, \n afara celor opt ]`ri semna- \n ]`rile comuniste a f`cut ca ele s` au evoluat lucrurile dup` Al Doilea R`zboi
tare, a participat [i China comunist`, cu capete, prin apari]ia unui Tratat, legitimi- Mondial, nu exista o alt` solu]ie pentru
statut de observator. Tratatul a fost euro- tate. De altfel, trupele sovietice aveau un ]`rile din partea r`s`ritean` a continentu-
pean, iar participarea Chinei ar`ta c` dublu rol: pe de o parte, descurajau orice lui european.
aceast` ]ar`, de[i nu era aliat`, agrea ac]iune militar` a NATO, (iar valoarea |n ultimul timp, dup` desfiin]area
termenii tratatului [i era al`turi de ]`rile investi]iilor \n domeniul militar \n SUA [i \n Tratatului, mare parte din literatura consa-
comuniste europene.
Acesta nu a fost un pact militar, ci mai
degrab` un tratat politic, prin formul`rile
sale, iar problemele militare s-au rezolvat
printr-un protocol separat prin care urmau
s` se creeze anumite structuri. Ap`rarea
[i securitatea erau obiectivele aceastei
alian]e, dar \n prim plan era un tratat de
ajutor economic reciproc care conducea
la o colaborare.
— O bun` dovad` c` \nfiin]area
Tratatului viza, ini]ial, un scop emina-
mente politic, [i nu unul militar.
— Era mai degrab` un demers politic
prin care opinia public` mondial` era

Generalul Constantin Olteanu

la \nt#lnirea oficial` cu mare[alul
V.G. Kulikov, la Ministerul Ap`r`rii
Na]ionale (Bucure[ti, aprilie 1980).

40 1 (27) u 2005 u document


crat` acestei alian]e conduce la ideea c`
Rom#nia s-a opus constant unor tendin]e
[i practici din cadrul Tratatului. Rom#nia
nu dorea s` ias` din Organiza]ie, ci s`
aib` acces la conducere, s`-i fie ascul-
tate punctele de vedere privind modul de
luare a deciziilor, felul \n care conduce-
rea, \n caz de r`zboi, era concentrat` \n
m#inile sovieticilor [i altele. |n Statutul la
pace al Comandamentului For]elor
Armate Unite se men]iona \ns` c` at#t
comandantul-[ef, c#t [i [eful statului
major erau numi]i pentru 4-6 ani, la pro-
punerea guvernelor, din orice ]ar` partici-
pant` la Tratat. Pozi]ia Rom#niei s-a
exprimat mai ales \n privin]a
reglement`rilor care stabileau activitatea
Tratatului at#t \n timp de pace, c#t [i \n
timp de r`zboi.
— Se poate spune, atunci, c`
Rom#nia ar fi dorit o „democratizare“ a
Pactului?
— Rom#nia nu a pus problema
aceasta, iar unii sunt tenta]i ast`zi s`
contrapun` modelul de luare a deciziilor
\n NATO modelului care a func]ionat \n
cadrul Tratatului de la Var[ovia, aflat sub
strictul control so-vietic. Ceea ce este
important de subliniat este c`, \n cadrul
Tratatului, partenerii, de[i se declarau
egali, \n realitate, ca \n orice coali]ie for-
mat` din ]`ri mari [i mici, lucrurile nu
st`teau a[a. Situa]ia ar fi putut evolua
diferit dup` perioada \n care la conduce-
rea URSS s-a aflat Brejnev, un fost mili-
tar, dar Gorbaciov nu a avut nici un fel de
interes pentru schimb`ri semnificative \n
ceea ce prive[te Tratatul de la Var[ovia.
El dorea mai degrab` desfiin]area aces-
tuia, dec#t reformarea lui.
|ntr-o alian]` nu exist` rela]ii idilice [i
nici consens necondi]ionat \n toate pro-
document u 2005 u 1 (27)
blemele. De pild`, \n ianuarie 1983, la
Praga, cu prilejul Consf`tuirii Comitetului
Politic Consultativ al statelor participante
la Tratatul de la Var[ovia, s-a discutat
problema rachetelor americane
Pershing–2 dispuse pe teritoriul unor ]`ri
europene din NATO, iar sovieticii au ridi-
cat problema unor contram`suri, prin
instalarea de rachete similare \n Ungaria,
Cehoslovacia [i RDG, f`r` a se ajunge la
un consens cu participan]ii la Alian]`. La
28 iunie, \n acela[i an, a avut loc, la
Moscova, o [edin]` extraordinar` a
Comitetului Politic Consultativ. La 27
iunie, cu o zi \naintea reuniunii,
Ceau[escu ne-a chemat pe mine [i pe
{tefan Andrei, ministrul de Externe, [i
|nt#lnirea Comitetului Mini[trilor Ap`r`rii din Tratatul de la Var[ovia (Moscova, 1981),
\n noua sal` la amenajarea c`reia a contribuit [i Rom#nia.
ne-a spus s` mergem \n aceea[i zi la
Moscova, unde se vor \nt#lni mini[trii
Ap`r`rii [i de Externe din ]`rile partici-
pante la Tratatul de la Var[ovia, pentru a
discuta unele aspecte privind problema
rachetelor Pershing, ce urma s` fie
examinat` a doua zi \n Comitetul Politic
Consultativ. Ne-a spus s` discut`m cu
Andrei Grom#ko, ministrul sovietic de
Externe, [i cu mare[alul Dmitri Ustinov,
ministrul sovietic al Ap`r`rii, pentru a g`si
c`i politico-diplomatice de rezolvare a
acestei probleme. |n [edin]`, mare[alul
Ustinov a declarat c` rom#nii se opun
lu`rii unor m`suri concrete \n privin]a
amplas`rii rachetelor Pershing, av#nd un
punct de vedere diferit, iar Mladenov,
ministrul bulgar al Afacerilor Externe, a
condamnat atitudinea delega]iei rom#ne.
Bulgarul a primit replica noastr`. La
sosirea lui Ceau[escu, l-am informat
interviu
despre felul \n care decursese reuniunea
mini[trilor Ap`r`rii [i de Externe, iar el a
discutat \n curtea re[edin]ei ce \i fusese
rezervat` cu un anume Potapov, care
era, \n cadrul Sec]iei Rela]ii Externe a
PCUS, [eful serviciului pentru Rom#nia,
c`ruia i-a transmis punctul lui de vedere
cu privire la problemele care urmau s` se
discute \n ziua urm`toare.
|n timpul Consf`tuirii, Janos Kadar,
liderul comunist ungar, a declarat c` ]ara
sa pune la dispozi]ie propriul teritoriu pen-
tru amplasarea unor rachete similare care
s` r`spund` nevoilor de ap`rare ale
blocului sovietic. Liderii Cehoslovaciei [i
RDG au avut o pozi]ie asem`n`toare (s`
nu uit`m c` pe teritoriile lor existau trupe
sovietice), \ns` singurul care s-a opus a
fost [eful delega]iei rom#ne, Nicolae
Ceau[escu, sub pretextul evit`rii escala-
d`rii cursei \narm`rilor. De altfel, \ntreaga
delega]ie rom#neasc` a p`r`sit reuniu-
nea \nainte de \ncheierea acesteia.
Tot cu acela[i prilej, sovieticii
inten]ionau s` trimit` conduc`torilor
Chinei o scrisoare, dar care era asumat`
de Tratat (!), prin care li se atr`gea
aten]ia c` fac pa[i semnificativi \n afara
socialismului, \ns` Ceau[escu s-a opus,
sus]in#nd c` nu are mandat din partea
Comitetului Politic Executiv al CC al PCR,
iar chinezii ar putea interpreta aceast`
scrisoare ca fiind un grav amestec \n tre-
burile interne, iar Tratatul, ca organiza]ie
militar`, nu poate atrage aten]ia unei alte
]`ri asupra… respect`rii principiilor socia-
lismului! S-a renun]at, \n cele din urm`, la
trimiterea acestei scrisori, dar momentul
41
interviu
Mare[alul sovietic Viktor Kulikov, comandantul suprem al For]elor Armate Unite ale
Tratatului de la Var[ovia, \mpreun` cu generalul Constantin Olteanu, ministrul rom#n al
Ap`r`rii Na]ionale [i generalul de armat` Dobri Djurov, ministrul bulgar al Ap`r`rii,
cu prilejul unei aplica]ii pe hart` (Neptun, martie 1981).
i-a prilejuit lui Iuri Andropov o remarc`
ironic` la adresa lui Ceau[escu: „Ei, dac`
tovar`[ii rom#ni nu au aprobarea
Comitetului Politic Executiv…!“
— Cum s-a ajuns la elaborarea direc-
tivei comandantului suprem al armatei
rom#ne, alta dec#t directiva comandantu-
lui suprem al Pactului de la Var[ovia?
— Una dintre cele mai importante
probleme \n cadrul Tratatului a fost modul
\n care se g#ndea [i se realiza conduce-
rea procesului de preg`tire a for]elor
armate la pace. |n Statutul For]elor
Armate Unite, la pace, se prevedea drep-
tul comandantului-[ef al Tratatului (sau
suprem, dar la noi i s-a spus comandant-
[ef pentru a-l deosebi de comandantul
suprem al armatei rom#ne, Nicolae
Ceau[escu) de a da ordine [i directive,
prin intermediul comandamentelor
na]ionale, pentru a nu p`rea ca o imixtiu-
ne. Comandantul-[ef emitea o directiv`
anual` \n care erau cuprinse obiectivele
care trebuiau \ndeplinite \ntr-un an de
instruc]ie [i nu erau doar chestiuni gene-
rale, existau referiri precise [i la categorii
de for]e sau diverse arme. Multe dintre
aceste prevederi erau valabile. De altfel,
directiva comandantului suprem al
Pactului avea \n vedere trupele incluse \n
Protocol, dar ru[ii doreau o uniformizare
la nivelul armatelor Tratatului de la
Var[ovia [i o mai bun` integrare a aces-
tor for]e. C#nd am fost, \n 1982, la Praga,
ministrul cehoslovac al Ap`r`rii, generalul
Martin Dzur, mi-a ar`tat \n cabinetul lui un
42
telefon direct cu comandantul suprem al
For]elor Armate Unite. Toate armatele, cu
excep]ia armatei rom#ne, raportau zilnic,
a[a cum face orice ofi]er de serviciu
dintr-o unitate, dac` totul este \n regul`.
Aveam [i noi aceast` leg`tur`, dar la
telefonul nostru r`spundea un aghiotant
care \l chema direct pe translator pentru a
dialoga cu ru[ii!
Toate armatele raportau c` au
\ndeplinit directiva comandantului suprem
al Tratatului, doar noi raportam c` am
\ndeplinit ordinele [i directivele comanda-
mentului na]ional. Pentru a ne pune de
acord cu aceast` formulare, i-am propus
lui Nicolae Ceau[escu s` elabor`m o
directiv` a comandantului suprem pe
care s` o semneze el. A fost de acord, iar
instruc]ia \n armata rom#n` s-a
desf`[urat pe baza directivelor coman-
dantului suprem al armatei rom#ne. Am
vorbit cu mare[alul Viktor Kulikov [i i-am
explicat c` nu se poate face instruc]ie
dup` dou` directive. Dup` noi, ungurii au
\nceput [i ei s` raporteze c` aplic`
ordinele comandamentului na]ional.
Directiva comandantului suprem al
Pactului avea un suport juridic, dar depin-
dea de obiectivele [i scopul ei, de cum
era aplicat` [i, din punct de vedere
politic, nu era corect ca o armat`
na]ional`, care era subordonat` coman-
damentului na]ional, s` se preg`teasc`
dup` directivele mare[alului Kulikov.
De altfel, o doctrin` a Tratatului s-a
adoptat abia \n 1987, pentru c` p#n`
atunci a fost \n vigoare cea sovietic`.
|ns` aceast` doctrin` era una emina-
mente politic` [i doar noi am ad`ugat
unele elemente militare, care au fost
acceptate de ru[i probabil de teama ca
Nicolae Ceau[escu s` nu blocheze
adoptarea ei. |ns` aceast` doctrin`, ela-
borat` tardiv, n-a avut nici un fel de va-
loare practic`.
Rom#nia s-a opus [i la alte ini]iative
ale sovieticilor. |n noiembrie 1978,
Nicolae Ceau[escu a p`r`sit [edin]a
Comitetului Politic Consultativ al Tratatului
de la Var[ovia c#nd s-a solicitat sporirea
cheltuielilor militare [i numirea, \n caz de
r`zboi, a comandantului suprem al
armatei sovietice, care era Leonid I.
Brejnev, \n calitate [i de comandant
suprem al For]elor Armate Unite ale
Pactului. {efii de state din celelalte ]`ri
din Alian]` urmau s` fie, a[adar, loc]iitorii
comandantului suprem, iar organismul de
lucru al acestuia urma s` fie Statul Major
General al armatei sovietice. Pe do-
cumentul final, din aprilie 1980, nu apare
semn`tura lui Nicolae Ceau[escu [i,
astfel, decizia n-a putut fi aplicat`. Mai
mult, Rom#nia nici nu a fost informat`.
De asemenea, \ntre mai multe prevederi
ale Statutului la r`zboi, care veneau \n
contradic]ie cu principiul suveranit`]ii,
document sus]inut de URSS [i ceilal]i
participan]i la Tratat, Nicolae Ceau[escu
nu a acceptat nici pe aceea ca, \n caz de
r`zboi, s` nu se ]in` seama de grani]ele
alia]ilor [i trecerea trupelor prin teritoriile
na]ionale s` se fac` f`r` aprob`rile prea-
labile ale guvernelor acestor ]`ri.
Un incident interesant a avut loc, din
aceast` perspectiv`, \n cazul unei
aplica]ii cu trupe \n Bulgaria, \n 1982.
1 (27) u 2005 u document

C#nd l-am informat pe Nicolae
Ceau[escu despre aceast` aplica]ie, el
mi-a amintit c` \n privin]a tranzitului tru-
pelor str`ine exista deja o hot`r#re care
va trebui respectat`. |n iunie 1982, cu
prilejul unei vizite \n Ungaria, ministrul
ungar al Ap`r`rii m-a \ntrebat dac` tru-
pele maghiare vor putea tranzita teritoriul
Rom#niei pentru aplica]ia din Bulgaria.
I-am precizat c` nu este posibil dec#t \n
baza unor conven]ii. Nu [tiu dac` era
strict interesul lui sau dac` fusese pus de
ru[i s` sondeze terenul.
Cu pu]in timp \nainte de aplica]ie,
\ntr-o discu]ie, Nicolae Ceau[escu m-a
\ntrebat c#nd \ncepe aplica]ia [i cu ce
trupe particip` polonezii. I-am spus c`
armata polonez` particip` cu un batalion
de para[uti[ti. Apoi el mi-a cerut s`
comunic polonezilor c` au aprobare pen-
tru a survola teritoriul Rom#niei. I-am pre-
cizat c` o asemenea decizie ar \nsemna
crearea unui precedent [i, \n plus, nu
vom putea justifica de ce polonezii au
primit acest drept, iar ceilal]i nu. Nicolae
Ceau[escu [i-a men]inut decizia.
Cu prilejul aplica]iei, nimeni n-a p`rut
s` sesizeze acest lucru [i nici m`car
polonezii nu ne-au mul]umit, fie [i \ntre
patru ochi. Dar \n raportul final al
aplica]iei era consemnat c` Rom#nia nu
a acordat dreptul de tranzit [i de survol
pentru trupele Pactului. Eu le-am spus c`
delega]ia rom#n` nu va intra \n bilan]ul
aplica]iei, dac` aceast` formul` nu va fi
eliminat`. Nu am primit nici un r`spuns [i,
\nainte de a urca \n autobuzul care ne
ducea la \nt#lnirea cu liderul comunist
bulgar, Todor Jivkov, le-am spus c` dac`
acea fraz` va fi citit`, delega]ia rom#n`
va p`r`si sala, ceea ce ar fi creat un inci-
dent nedorit. Era vorba, \n cele din urm`,
de o decizie a guvernului rom#n care tre-
buia respectat`. Mare[alul Viktor Kulikov
Manevre ale Pactului de la
Var[ovia (martie 1981).
De la dreapta la st#nga:
Heinz Hoffmann (ministrul
Ap`r`rii, RDG), Wojciech
Jaruzelski (prim-ministrul
Poloniei), mare[alul Viktor
Kulikov (comandantul
suprem al For]elor Armate
Unite), Martin Dzúr
(ministrul Ap`r`rii,
Cehoslovacia).
document u 2005 u 1 (27)
a acceptat \ns` cererea noastr` [i nu a
citit acea fraz`. Nu [tiu dac` a scos-o din
raport, dar cel pu]in nu a citit-o. Lui
Ceau[escu, la \ntoarcere, c#nd i-am
relatat incidentul, i s-a p`rut c` am fost
cam dur. Dar dac` nu procedam astfel, ar
fi avut toate motivele s`-mi repro[eze
lipsa de atitudine.
— S-a spus, de nenum`rate ori, c`
armata rom#n` ar fi f`cut [i n-ar fi f`cut
parte din Tratatul de la Var[ovia. Ce
\nseamn`, de fapt, acest lucru?
— Nu \ntreaga armat` rom#n` era
parte a structurilor Pactului. Spre deose-
bire de NATO, unde armatele ]`rilor par-
ticipante erau incluse \n orgniza]ie (cu
excep]ia Fran]ei care a avut unele obiec]ii
[i rezerve), armatele ]`rilor comuniste
est-europene erau doar par]ial incluse \n
Tratatul de la Var[ovia, \n ceea ce se
numea For]ele Armate Unite (FAU) ale
Tratatului. Aceste for]e [i mijloace de
lupt` se stabileau prin protocoale, pe ter-
men de cinci ani, \n care se prevedeau
for]ele [i mijloacele care participau la
Tratat. Protocolul era semnat, \n final, de
ministrul Ap`r`rii al ]`rii respective [i
comandantul-[ef al Tratatului, iar anexele
(cele care cuprindeau detaliat nivelul
for]elor [i mijloacele de lupt`) se semnau
de [eful Statului Major al For]elor Armate
Unite ale Tratatului [i [eful Marelui Stat
Major al armatei na]ionale care \ncheia
protocolul.
Acesta, cum spuneam, se re\nnoia
la fiecare cinci ani. Comandantul-[ef al
FAU cerea aceasta [i propunea, de
regul`, cre[terea efectivelor [i a
mijloacelor de lupt` angajate. De pild`,
dac` \nainte aveam stabilit c` par-
ticip`m cu un regiment de para[uti[ti,
dup` 1980 s-au cerut patru regimente
de acest tip. |n urma discu]iilor, ne
puneam de acord [i Protocolul se
interviu
semna \n ]`rile participante.
La noi, p#n` \n 1980, armata de
uscat era compus` din dou` armate de
arme \ntrunite, care erau incluse \n
Protocol. |n 1980, s-au mai creat \nc`
dou` armate, care r`m#neau \n ]ar` \n
cazul unui r`zboi [i tocmai acesta a fost
scopul cre`rii lor. Generalul Ion Coman
f`cuse propunerea, dar definitivarea pro-
cesului s-a petrecut dup` venirea mea \n
fruntea Ministerului Ap`r`rii Na]ionale.
Nu era neap`rat o cre[tere de efective,
ci mai degrab` una de organizare, prin
stabilirea unor noi subordon`ri pentru
unele unit`]i [i mari unit`]i. |n plus, cele
dou` armate incluse \n Protocol, care
trebuiau s` ac]ioneze, la r`zboi, pe
direc]ia strategic` sud, aveau nevoie de
\mprosp`tarea for]elor, de \nlocuirea
mijloacelor de lupt` uzate sau distruse pe
teatrul de opera]ii, ceea ce urma s` fie
asigurat tot din interior.
La pu]in timp dup` ce am fost numit
ministru, \n aprilie 1980, mare[alul V.G.
Kulikov a cerut s` vin` la Bucure[ti. Dup`
discu]iile ce au avut loc la minister,
mare[alul, conform cutumei, a fost primit
de Ceau[escu la Predeal. C#nd l-am
informat despre sosirea mare[alului la
Bucure[ti, Nicolae Ceu[escu mi-a cerut,
\n timpul discu]iilor, s`-i spun mare[alului
sovietic c` au fost \nfiin]ate cele dou`
armate, chiar dac`, spunea el, ru[ii [tiau
deja de aceast` decizie. Nicolae
Ceau[escu nu era un naiv! Abia \n 1985
Kulikov mi-a m`rturisit c` mare[alul D.
Ustinov, ministrul Ap`r`rii al URSS, \i
ceruse s` fac` o vizit` \n Rom#nia
pentru a vedea cine este noul ministru
al Ap`r`rii Na]ionale [i care este pozi]ia
mea fa]` de Tratat. u
Interviu realizat de
maior Florin {PERLEA
43
studii/documente
Cum s-a desfiin]at Tratatul de la Var[ovia
S
f#r[itul anului 1989 a adus \n Europa Central` [i de Sud-Est
schimb`ri radicale, marcate, sub presiunea popular`, de
eliminarea monopolului de]inut de partidele comuniste [i tre-
cerea la sistemul multipartid, ca prim pas pe calea democra]iei.
|n contextul bulversantelor evenimente de la sf#r[itul anului
1989 [i \nceputul anului 1990, la Moscova, la 7 iunie 1990, are loc
Consf`tuirea Comitetului Politic Consultativ al Tratatului de la
Var[ovia a c`rui atmosfer` \ncins` este descris` de mare[alul
Anatoli Gribkov \n memoriile sale1:
„Din scurtele \nsemn`ri ale generalu-
lui de armat` V.V. Lobov, succesorul meu
ca [ef al statului major al For]elor Armate
Unite ale Tratatului de la Var[ovia, se
poate concluziona c` fiecare dintre parti-
cipan]i la consf`tuire a avansat ideile sale
contradictorii despre soarta Organiza]iei
Tratatului de la Var[ovia, despre moderni-
zarea, democratizarea, restructurarea sa,
despre egalitatea \n drepturi [i suverani-
tatea ]`rilor care participau la acesta,
despre reorganizarea radical` a sistemu-
lui politic al Pactului.
S-a vorbit \n chip unanim despre lichi-
darea organismelor militare din cadrul
Pactului de la Var[ovia. Din gura partici-
pan]ilor s-a rev`rsat pe larg critica la
adresa Organiza]iei. Desigur, aceasta nu
f`cea cinste acelor [efi ai delega]iilor care
au participat la Consf`tuire. Ei nu au [tiut
s` vad` [i s` pre]uiasc` ceea ce era pozi-
tiv [i anume c` s-a ob]inut, prin Tratatul
de la Var[ovia, p`strarea p`cii \n Europa.
S-a vorbit, s-a criticat [i s-au \ntors acas`, Mare[alul P. Lu[ev, ultimul comandant
f`r` s` ia vreo hot`r#re principial` cu suprem al For]elor Armate Unite ale
privire la soarta Organiza]iei Tratatului de Tratatului de la Var[ovia
la Var[ovia“.
Mai calm, f`r` alte acuza]ii, dar cu puncte de vedere similare
din partea delega]iei sovietice avea s` se desf`[oare la
Budapesta, la 25 februarie 1991, o nou` Consf`tuire, extraordi-
nar`, a Comitetului Politic Consultativ al Tratatului de la Var[ovia,
prima de acest nivel \n cei 36 de ani de existen]` a Tratatului,
\ntruc#t celelalte se ]inuser` la nivelul [efilor de state. Este posi-
bil ca o \ntrunire a Comitetului Politic Consultativ al Tratatului
\ntr-o asemenea componen]` s` fi fost dictat` de dorin]a lui Mihail
Gorbaciov de a nu-[i pune semnatura pe un document care con-
sfin]ea dispari]ia de jure a structurilor militare ale Tratatului de la
Var[ovia. De altfel, cum remarc` mare[alul Gribkov \n memoriile
sale, Gorbaciov nu a fost prezent nici la Praga, la 1 iulie 1991,
atunci c#nd s-a luat decizia \ncet`rii activit`]ii Tratatului de la
Var[ovia: „Nu exist` nici o semn`tur` a arhitectului distrugerii
Organiza]iei Tratatului de la Var[ovia, Mihail Gorbaciov, care i-a
dat aceast` misiune lui Ghenadii Ianaev“2.
Realiz#nd o compara]ie \ntre reuniunea Comitetului Politic
Consultativ al Tratatului de la Moscova, din 7 iunie 1990, [i cea de
la Budapesta, din 25 februarie 1991, Gribkov observa c` aceasta
din urm` a fost preg`tit` [i s-a petrecut „mai civilizat“, chiar dac`
nu a fost cu totul lipsit` de opinii care nu aveau cum s`-i
lini[teasc` pe sovietici. Era evident` preocuparea statelor care
timp de aproape 50 de ani se aflaser` sub controlul Moscovei de
a se al`tura Europei [i, mai ales, de a-[i c`uta o umbrel` de secu-
ritate oferit` de Alian]a Nord-Atlantic`, inamicul lor de alt`dat`.
De[i generalul P. Lu[ev, ultimul comandant-[ef al For]elor Armate
Unite ale Tratatului a subliniat, \n interven]ia sa, c` desfiin]area
44
! Maior dr. Florin {PERLEA
structurilor militare ale Pactului nu trebuie s` conduc` la \ncetarea
conlucr`rii \n problemele securit`]ii [i cooper`rii tehnico-militare
\ntre statele participante la Tratat, reprezentan]ii Ungariei,
Cehoslovaciei [i Poloniei au reafirmat dorin]a ]`rilor lor de a
colabora \ntr-o „trilateral`“ (care avea s` devin` Grupul de la
Vi[egrad, \ntr-o \ncercare de rena[tere a Europei Centrale), care
nu va fi \ndreptat` \mpotriva cuiva, ci se va constitui \ntr-o punte
c`tre Comunitatea European`.
Ministrul sovietic al Afacerilor Externe, A. A. Bezmertn#h, a
insistat asupra continu`rii cooper`rii \ntre
statele prezente la consf`tuire, pe baze bila-
terale, inclusiv \n plan militar. Delega]ia so-
vietic` a \ncercat chiar s` includ` \n
declara]ia final` a reuniunii o formulare \n
acest sens, dar ea a fost respins` de cele-
lalte delega]ii. Bezmertn#h aprecia c`
„\nfiin]area oric`ror structuri regionale politi-
co-militare alternative \n Europa Central` [i
de Sud-Est ar destabiliza atmosfera strate-
gic` din Europa [i ar crea pericolul \ntoarcerii
la situa]ia de dinainte de r`zboi, a competi]iei
militaro-politice“. El a avertizat c` orice pla-
nuri de asociere la NATO a fostelor ]`ri par-
ticipante la Tratatul de la Var[ovia ar putea
avea urm`ri negative pentru climatul de
securitate european.
Delega]ia sovietic` s-a aflat, la
Budapesta, \ntr-o situa]ie dificil`, fiind
nevoit` s` fac` toate artificiile de care
putea fi \n stare, astfel \nc#t desfiin]area
structurilor militare ale Tratatului de la
Var[ovia s` nu [tirbeasc` \n vreun fel
prestigiul imperiului sovietic aflat \n pragul
colapsului. At#t generalul P. Lu[ev,
comandantul-[ef al Pactului, c#t [i
ministrul sovietic de Externe, A.A.
Bezmertn#h, au subliniat, \n interven]iile lor, rolul Pactului de
la Var[ovia, ca „factor al p`cii [i stabilit`]ii \n Europa“, prin
asigurarea securit`]ii statelor aliate [i a parit`]ii mili-taro-
strategice \ntre NATO [i Tratat. Este lesne de \n]eles cum au
rezonat delega]iile polonez`, ungar` [i cehoslovac` la aceste
afirma]ii, care au evitat \ns` orice comentariu asupra Tratatului,
orient#ndu-se asupra ac]iunilor viitoare ale statelor lor.
Imaginea delega]iei sovietice a fost \ns` destul de [ifonat`, iar
la conferin]a de pres` organizat` la finalul reuniunii, aceasta nu a
avut curajul s` dea ochii cu reprezentan]ii mass-media.
La aceast` consf`tuire s-a adoptat Protocolul privind
\ncetarea valabilit`]ii acordurilor militare \ncheiate \n cadrul
Tratatului de la Var[ovia [i lichidarea organelor [i structurilor mili-
tare ale acestuia (vezi documentul \n pagina 45).
Potrivit deciziei luate la Budapesta, la 25 februarie 1991, \n
acela[i an, la Praga, la 1 iulie, s-a semnat Protocolul de \ncetare a
valabilit`]ii Tratatului de la Var[ovia. Creat la 14 mai 1955, Pactul era
de acum o amintire. Din partea Rom#niei, documentul a fost semnat
de pre[edintele Ion Iliescu. Cu numai o zi \nainte, la Budapesta, a
avut loc ultima sesiune a CAER, organiza]ia prin care URSS \[i asig-
urase satelizarea statelor membre din punct de vedere economic. u
NOTE
1. Anatoli Gribkov, Sudba Var[avskogo dogovora, Moscova, Russkaia
Kniga, 1998, pp. 165-166.
2. Ibidem, p. 166.
1 (27) u 2005 u document
 studii/documente

PROTOCOL
privind încetarea valabilit`]ii acordurilor militare încheiate în cadrul Tratatului de la Var[ovia
[i lichidarea organelor [i structurilor militare ale acestuia

Pornind de la în]elegerea realizat` la consf`tuirea de la Comandamentul Unificat al For]elor Armate Unite, precum [i
Moscova din 7 iunie 1990 a Comitetului Politic Consultativ al cele primite de c`tre Comandamentul Unificat de la ministerele
Tratatului de la Var[ovia, guvernele României, Republicii ap`r`rii se stabile[te de comun acord între Comandamentul
Bulgaria, Republicii Federative Cehe [i Slovace, Republicii Unificat [i ministerele ap`r`rii ale statelor participante. Aceste
Polone, Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste [i Republicii documente nu se transmit unor ter]e ]`ri [i nu se dau
Ungare reprezentate la consf`tuirea extraordinar` a publicit`]ii.
Comitetului Politic Consultativ de la Budapesta de mini[trii 4. Prezentul Protocol intr` în vigoare din momentul
afacerilor externe [i mini[trii ap`r`rii au convenit asupra celor semn`rii. Originalul protocolului se depune spre p`strare în
ce urmeaz`. Arhiva Ministerului Afacerilor Externe al Republicii Ungare,
1. Începând cu 31 martie 1991 î[i înceteaz` valabilitatea care va trimite fiec`rui stat participant [i Comandantului [ef al
urm`toarele documente: For]elor Armate Unite o copie autentificat` în mod
l Protocolul privind crearea Comandamentului Unificat al corespunz`tor.
For]elor Armate ale statelor participante la Tratatul de priete- Încheiat la Budapesta, la 25 februarie 1991, într-un exem-
nie, colaborare [i asisten]` mutual` din 14 mai 1955. plar în limbile român`, bulgar`, ceh`, polon`, rus` [i ungar`,
l Statutul Comitetului mini[trilor ap`r`rii ai statelor partic- toate textele având aceea[i valabilitate.
ipante la Tratatul de la Var[ovia, în timp de pace, din 17 martie Drept care, semnatarii, împuternici]i în acest sens în mod
1969. corespunz`tor, au semnat prezentul Protocol.
l Statutul For]elor Armate Unite [i al Comandamentului
Unificat ale statelor participante la Tratatul de la Var[ovia, în Din partea Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste:
timp de pace, din 17 martie 1969. A.A. Bezmertn#h D.T. Iazov
l Statutul Consiliului militar al For]elor Armate Unite ale ministrul afacerilor externe ministrul ap`r`rii
statelor participante la Tratatul de la Var[ovia, în timp de pace,
din 17 martie 1969. Din partea Republicii Bulgaria:
l Statutul Sistemului unic al ap`r`rii antiaeriene a statelor Viktor V#lkov Iordan Mutafciev
participante la Tratatul de la Var[ovia, în timp de pace, 17 mar- vicepre[edinte al general-colonel
tie 1969. Consiliului de mini[tri ministrul ap`r`rii
l Statutul For]elor Armate Unite ale statelor participante la ministrul afacerilor externe
Tratatul de la Var[ovia [i al organelor de conducere ale acesto-
ra, în timp de r`zboi, din 18 martie 1980, Din partea Republicii Ungare:
l precum [i toate celelalte documente adoptate în leg`tur` Jeszenszky Géza Für Lajos
cu aplicarea, schimbarea sau completarea documentelor ministrul afacerilor externe ministrul ap`r`rii
men]ionate mai sus.
În conformitate cu cele de mai sus, începând cu 31 martie Din partea Republicii Polone:
1991 se lichideaz` toate organele [i structurile militare create în Krzysztof Skubiszewski Piotr Kolodziejczyk
cadrul Tratatului de la Var[ovia – Comitetul mini[trilor ap`r`rii, ministrul afacerilor externe vice-amiral
Comandamentul Unificat al For]elor Armate Unite, Consiliul ministrul ap`r`rii na]ionale
militar al For]elor Armate Unite, Statul Major [i Comitetul
tehnic al For]elor Armate Unite, Consiliul tehnico-[tiin]ific mi- Din partea României:
litar al For]elor Armate Unite, Sistemul unic al ap`r`rii anti- Adrian N`stase Victor St`nculescu
aeriene a statelor participante la Tratatul de la Var[ovia – [i ministrul afacerilor externe general-colonel
înceteaz` întreaga activitate militar` desf`[urat` în cadrul ministrul ap`r`rii na]ionale
Tratatului de la Var[ovia.
2. În conformitate cu punctul 1, începând din 31 martie 1991 Din partea Republicii Federative Cehe [i Slovace:
înceteaz` activitatea militarilor armatelor na]ionale în organele Jiri Dienstbier Liubos Dobrovski
de conducere ale For]elor Armate Unite, a aparatului reprezen- vicepre[edinte al Guvernului ministrul ap`r`rii
tan]elor Comandantului [ef al For]elor Armate Unite de pe ministrul afacerilor externe
lâng` ministerele na]ionale ale ap`r`rii, precum [i plata con-
tribu]iilor financiare la Comandamentul Unificat.
3. Folosirea în continuare a documentelor primite de c`tre Sursa: Anatoli Gribkov, Sudba Var[avskogo dogovora, Moscova,
ministerele ap`r`rii ale statelor participante de la Russkaia Kniga, 1998, pp. 198-200. u

document u 2005 u 1 (27) 45

fonduri arhivistice
Avatarurile unui fond arhivistic
D
up` 1991 interesul pentru fostul
bloc politico-militar constituit din
]`rile participante la Tratatul de la
Var[ovia a devenit unul de ordin
[tiin]ific, istoric.
La data de 1 iulie 1991, la Praga,
reprezentan]ii noilor autorit`]i instalate
dup` c`derea Zidului Berlinului în
aproape toate capitalele de dincoace
de Cortina de Fier au semnat
dizolvarea Pactului de la Var[ovia,
aceast` construc]ie politic` [i militar`
care s-a opus vreme de 35 de ani
Tratatului Nord Atlantic, sfâr[ind prin a
accepta „capitularea“ dup` un prelungit
[i costisitor r`zboi rece.
Cercet`tori [i anali[ti, fo[ti
responsabili în structuri ale Tratatului
de la Var[ovia încep s` descrie [i s`
evalueze, la modul general sau cu
referire punctual`, evolu]ia acestui
organism care a marcat sfâr[itul
secolului trecut în spa]iul european – [i
nu numai – [i care, prin existen]a lui, a
dat substan]` conceptului de „echilibru
al terorii“.
Istoricii de profesie au în]eles, de la
început, dificult`]ile demersului lor [i,
cunoscând exigen]ele privind accesul la
documente mai recente de 30 de ani [i
cu grade diferite de secretizare, au
realizat studii [i articole interesante în
care l`sau loc unor reevalu`ri dup` ce
accesul la surs` urma s` devin` mai
extins.
Anali[tii care se revendicau din alte
zone profesionale sau ocupa]ionale
s-au lansat în aprecieri [i etichet`ri
„gustate“ de publicul neavizat sau pu]in
interesat, nu neap`rat \ntemeia]i pe
surse, concomitent cu „presiuni“ la
de]in`torii de fond pentru a-l „deschide“
46
imediat, sub motiva]ia dispari]iei „cre-
atorului“. Aceste presiuni erau de cele
mai multe ori ingenioase exerci]ii de
imagine, mimând exasperarea [i
acuzând absurditatea unor prevederi
din lege. Vajnicii no[tri cercet`tori de
circumstan]` nu s-au ar`tat în nici un
moment interesa]i de con]inutul Legii
nr. 16/1996 a Arhivelor Na]ionale
înainte sau în timpul dezbaterii ei în
Parlament, în schimb cereau imperativ
responsabililor cu aplicarea [i
respectarea ei dup` adoptare s` o
ignore, etichetând personalul respectiv
în fel [i chip.
Mai mult, f`r` nici cea mai mic`
ezitare, „investigatorii“ de ocazie
anun]` indigna]i c` în lege (la care ei
au „vegheat“ pentru a fi „transparent`“)
ar scrie clar c` atunci când un creator
de fond î[i înceteaz` activitatea, toate
documentele lui sunt libere la studiu.
Niciodat` respectivii nu indic` pentru
aceast` procedur` un articol anume din
legea noastr`, nici din cea britanic`,
german` sau francez` etc., pentru c`
a[a ceva nu exist` [i nici nu poate
exista, tehnic. Ar fi identic cu situa]ia în
care, ipotetic, publica]iile care le-au
g`zduit punctele de vedere ar intra în
faliment [i, din ziua urm`toare,
„cercet`torii“ (nu neap`rat [tiin]ifici) s-ar
înf`]i[a la sediul institu]iei respective
pentru a „frunz`ri“ fiecare dosar, evi-
dent, nu pentru a publica lucr`ri sau
studii ample despre ziarul respectiv.
Revin la subiectul c`ruia revista
Document îi dedic` un num`r special.
Exist`, deja, o bibliografie ampl`
despre Tratatul de la Var[ovia, sunt
c`r]i [i studii elaborate, chiar lucr`ri de
doctorat. Amintesc numai despre
! Colonel dr. Alexandru O{CA
lucrarea domnului Corneliu Filip,
sus]inut` recent la Universitatea din
Craiova sub conducerea domnului
profesor Gheorghe Buzatu. Dar
informa]iile cele mai pertinente [i
complexe despre evolu]ia acestui
organism exist`, evident, în fondul
arhivistic creat la Moscova de
structurile componente ale Tratatului,
nu în arhivele din fiecare stat membru,
unde s-au p`strat date fragmentare. În
protocolul care a consfin]it desfiin]area
de jure a structurilor militare ale
Tratatului, la art. 3, se spune c`
„folosirea în continuare a documentelor
primite de c`tre ministerele ap`r`rii ale
statelor participante de la
Comandamentul Unificat al For]elor
Armate Unite, precum [i cele primite de
c`tre Comandamentul Unificat de la
ministerele ap`r`rii se stabile[te de
comun acord între Comandamentul
Unificat [i ministerele ap`r`rii ale
statelor participante. Aceste documente
nu se transmit unor ter]e ]`ri [i nu se
dau publicit`]ii“.
În mod normal un asemenea anga-
jament ar trebui renegociat, altfel – de
drept – niciodat` nu vom avea acces
la documentele de acest tip, care sunt
cele mai importante.
Negocierea ar trebui f`cut` sub
dou` aspecte: unul al dreptului de
proprietate asupra averii documentare,
pentru c` documentele fostului Tratat,
p`strate dup` desfiin]are la Moscova
(m` refer doar la documente, dar sunt
[i alte bunuri ale fostei Organiza]ii
r`mase în capitala Federa]iei Ruse) ar
trebui interpretate ca bunuri comune
ale tuturor statelor membre ale fostului
organism politico-militar.
Album din fototeca
Arhivelor Militare
Rom#ne, \nf`]i[#nd
aspecte de la vizita
\n Rom#nia a
mare[alului
I.I. Iakubovski,
comandantul
For]elor Armate
Unite ale Pactului de
la Var[ovia (1968).
1 (27) u 2005 u document

Apoi, sub aspectul introducerii în
circuitul public a documentelor emise
de Tratat [i aflate, par]ial, la fiecare stat
în parte. Cum s` fie solu]ionat` o astfel
de chestiune prin discu]ii bilaterale cu
un organism care nu mai exist`:
Comandamentul For]elor Armate
Unificate?
De fiecare dat` când am
posibilitatea s` discut cu [efi de arhive
din ]`rile foste participante la Tratat,
constat c` interpret`rile asupra acestui
articol sunt diferite. În Polonia, spre
exemplu, nu sunt oferite documente cu
referire la Tratat, nici chiar cele
na]ionale. Bulgarii pun în circula]ie doar
documente de acest tip de la nivel
politic, iar arhivele germane nu pun
restric]ii în studiul acestui fond, altele
decât cele comune tuturor
documentelor pe care ei le de]in.
Arhivele Militare Române au apreci-
at c` nu pot fi considerate ca
apar]inând Tratatului de la Var[ovia
documentele emise de autorit`]ile
na]ionale [i care au fost trimise, sub
diverse forme, acestui organism, cu
atât mai mult cu cât un exemplar din
acestea s-au clasat în România, în fon-
duri ale diferi]ilor creatori. Colegii ru[i
au precizat, la un an de la desfiin]area
Tratatului c` ar dori s` trimit` o adres`
prin care s` ne oblige s` distrugem o
serie de documente. Evident, o astfel
de procedur`, care nu se baza pe
nimic, nu putea fi operat`.
Cele mai importante documente
despre statutul României ca ]ar`
participant` la Tratatul de la Var[ovia [i
despre obliga]iile sau activitatea
organismelor române[ti angajate cu
responsabilit`]i în cadrul acestuia, au
fost clasate în arhiva fostului partid
comunist, aflat` în prezent, în
cercetare, la Arhivele Na]ionale.
Revista Document a g`zduit câteva
studii [i articole cu informa]ii din fond,
dar cu siguran]` ele sunt mult mai
multe.
O parte din documente au fost
clasate la Ministerul Ap`r`rii Na]ionale
în fondul care poart` denumirea
„Direc]ia Analiz` Politico-Militar` [i
Rela]ii Interna]ionale“. La vremea
respectiv`, un Birou Protocol asigura
contactul autorit`]ilor militare române
cu cele ale Tratatului în preg`tirea unor
reuniuni, exerci]ii, aplica]ii [i tranzitul
documentelor c`tre sau dinspre
Moscova. De[i valoarea acestor
documente este mai mult practic` dec\t
istoric`, totu[i, un cercet`tor atent
poate re]ine date importante (data [i
programul vizitelor demnitarilor, ordinea
document u 2005 u 1 (27)
de zi a unor [edin]e de lucru, compo-
nen]a delega]iilor etc.) care, corobo-
rate cu informa]ii din alte fonduri,
formeaz` un întreg util în demonstrarea
unei teze.
Câteva documente, de analiz` [i
evaluare, constatative, se reg`sesc în
fondul creat de organele politice din
armat` (Direc]ia Superioar` Politic` a
Armatei, ulterior Consiliul Politic
Superior al Armatei),\n timp ce un
studiu aplicat – care este la îndemâna
profesioni[tilor militari – se poate face
consultând fondurile create de fostele
comandamente centrale din Armata
Român` (Comandamentul Infanteriei [i
Tancurilor, Comandamentul Trupelor de
Geniu, Comandamentul Trupelor de
Gr`niceri, Direc]ia Construc]ii [i
Cazarea Trupelor, Comandamentul
Trupelor Chimice) [i direc]iile principale
din Marele Stat Major.
Exist` dificult`]i pentru arhivi[ti în a
pune la dispozi]ia cercet`torilor
documentele de interes pe acest
subiect, întrucât majoritatea acestor
fonduri nu au fost prelucrate arhivistic
[i nu au inventare definitive. Nu a fost o
problem` de strategie, o voin]` sau o
dispozi]ie de a „ascunde“ aceste
documente. S` re]inem c` efortul în
acest scop ar fi creat arhivi[tilor chiar
satisfac]ii profesionale de în]eles, dar el
nu a putut fi f`cut atât timp cât de un
deceniu [i jum`tate to]i colegii arhivi[ti
– inclusiv personalul suplimentar – au
fost concentra]i s` cerceteze [i s`
elibereze certificate [i adeverin]e
pentru veterani, persecuta]i politic,
pensionari. Avem mul]umirea acestor
oameni care, [i prin munca noastr`,
beneficiaz` acum de drepturi materiale.
Dar cercet`torul are [i el dreptul [i
interesul s`u, iar noi, în calitate de
arhivi[ti suntem obliga]i s` i-l
asigur`m.
Din acest motiv am optat pentru o
solu]ie tranzitorie: arhivi[tii procedeaz`
la preg`tirea punctual` a documentelor,
în func]ie de solicitarea pe care o
adreseaz` fiecare cercet`tor.
Istoricii au cuno[tin]` de „surprizele“
care apar în timpul studiului, inclusiv
când se consult` documente create de
e[aloane mai mici: armate, divizii, regi-
mente, în special cele care au
participat la exerci]ii în cadrul Tratatului.
Exist` alte dou` fonduri importante
pentru cercet`tori, înc` nevalorificate:
fototeca [i arhiva de filme. Pentru
edificare, prezent`m câteva denumiri
de filme [i fotografii care, cu
siguran]`, sunt relevante pentru cei
interesa]i de tem`. u
fonduri arhivistice
Filme
l Aplica]ie pe mare;
l Aplica]ie militar` cu trupe cu dubl`
ac]iune;
l Aplica]ie militar` româno-sovietico-
bulgar`;
l Aplica]ie militar` cu trupe cu dubl`
ac]iune;
l Armata sovietic`;
l Invadarea Cehoslovaciei;
l Interceptarea ]intelor aeriene de
avionul MIG 17-B;
l Întâlniri prietene[ti (URSS);
l Manevre militare;
l Militarul sovietic nr. 11;
l Prin Pia]a Ro[ie sub steagul ro[u;
l Soldatul sovietic nr. 4-5;
l Sub semnul fr`]iei de arme;
l Sub semnul prieteniei fr`]e[ti;
l Vizita de prietenie a marinarilor
sovietici.
Materiale imagistice
l Vizita mare[alului I.I. Iakubovski la
cabinetul ministrului For]elor
Armate;
l Aspecte de la Consf`tuirea
statelor majore ale ]`rilor partici-
pante la Tratatul de la Var[ovia;
l Aplica]ia de stat major pe hart` a
statelor Tratatului de la Var[ovia;
l Vizita în România a mare[alului
Andrei Greciko (URSS);
l {edin]a mini[trilor ap`r`rii a
statelor Tratatului de la Var[ovia
(1974);
l Aplica]ie a statelor Tratatului de la
Var[ovia (1974);
l {edin]a comitetelor consultative
ale armatelor din Tratatul de la
Var[ovia (1975);
l Consf`tuirea Comandamentului
For]elor Armate Unite (1976);
l Vizita în România a mare[alului
V.G. Kulikov (1977);
l Consf`tuirea medicilor militari din
For]ele Armate Unite (1978);
l {edin]a Consiliului militar al
For]elor Armate Unite (1983);
l {edin]a Consiliului militar al
For]elor Armate Unite (1986);
l Festivitatea anivers`rii Tratatului
de la Var[ovia (1980);
l Întâlnirea mini[trilor ap`r`rii din
Tratatul de la Var[ovia (1989);
l Imagini din activitatea armatelor
For]elor Armate Unite (1990).
47
www document
muzeu.mapn.ro
Bog`]ia patrimoniului Muzeului Militar Na]ional este atractiv
prezentat` pe acest site, care poate servi ca model [i pentru
alte muzee din România. Raportul imagine – text ar trebui
poate echilibrat, impunându-se prezen]a unui meniu care s`
cuprind` câteva repere de istorie militar` româneasc`, care
ar fi foarte utile, credem noi, pentru publicul tân`r.
Imagini \nf`]i[#nd obiecte de patrimoniu din colec]iile
Muzeului Militar Na]ional
Shortcuts
www.hobby.ro
q Creatorii de machete cu subiect militar, dar [i cei interesa]i
de istoria uniformelor [i a armamentului g`sesc, la aceast`
adres`, un site extrem de interesant, rod al muncii unor oameni
pasiona]i.
www.museum.utcluj.ro
q Un site cu o grafic` foarte frumoas`, care prezint` patrimo-
niul [i proiectele culturale ale Muzeului Na]ional al Transilvaniei.
48
www.cimec.ro
Un portal creat de Institutul de Memorie Cultural`, realizat la
cele mai înalte standarde ale web-design-ului. Con]ine
meniuri variate [i bogate în informa]ii pe diverse teme printre
care arheologie, monumente, numismatic` [.a., iar în ceea ce
prive[te istoria propriu-zis`, g`sim trimiteri la dou` pagini
foarte bine concepute, în special cea despre scrisoarea lui
Neac[u din Câmpulung, pretext pentru o incursiune în evul
mediu românesc.
De men]ionat prezentarea monumentelor de cult din
România, cu numeroase fotografii de calitate, înso]ite de texte
bine documentate. În plus, la biblioteca virtual` poate fi citit,
printre altele, volumul „Revolu]iile Valachiei“ de Anton Mario
del Chiaro, secretarul domnitorului Constantin Brâncoveanu,
precum [i un util material despre cum s` v` indexa]i cartea,
în cazul în care tocmai a]i terminat de scris una.
www.ici.ro/romania/ro/istorie
q De[i un meniu \n cadrul unui site, trebuie men]ionat
pentru con]inutul foarte dens, cu multe trimiteri [i bogat
ilustrat. Un exemplu pentru ceea ce ar trebui s` fie un site
cu teme de istorie româneasc`, domeniu invadat, într-o
propor]ie cov#r[itoare, de site-urile create de dacologi [i
tracomani.
1 (27) u 2005 u document
 www document

www.coldwar.org
Site-ul prezint` varianta virtual` a unui viitor muzeu american
dedicat „R`zboiului rece“. Este structurat cronologic pe
decade (inclusiv anii '90), cu detalii despre cele mai
importante evenimente din deceniul respectiv.
Acestea sunt tratate concis, dar, prin numeroase link-uri,
beneficiem de multe surse adi]ionale de informa]ii. O rubric`
interesant` pentru amatorii de memorialistic` cu subiect
militar este cea intitulat` „Cold war stories“. |n fruntea echipei
de realizatori ai site-ului \l reg`sim pe Francisc Gary Powers
jr., fiul pilotului capturat de sovietici \n 1960, dup` pr`bu[irea
avionului-spion U-2.

www.ceausescu.org
Un site foarte bine documentat despre „cel mai iubit fiu al
poporului“ rom#n. Con]ine texte despre Nicolae Ceau[escu,
o bibliografie, o galerie foto în care g`sim inclusiv
„tablourile omagiale“.
În sec]iunea video pot fi vizionate imagini de arhiv`,
începând de la vizita lui Richard Nixon la Bucure[ti, din
august 1969, pân` la procesul de la Târgovi[te.
Nostalgicii regimului se pot delecta (sau pot l`crima)
reascultând „Magistrala albastr`“, „Tricolorul“, cu text adap-
tat, ori hitul fra]ilor Grigoriu, intitulat, foarte inspirat,
„Macarale, macarale“ (pe care creatorii site-ul \l plaseaz`,
gre[it, \n epoca „sistematiz`rii“ urbane [i rurale).

history.acusd.edu/gen
/20th/coldwar0.htm
Sec]iunea despre „R`zboiul rece“ a unui site de istorie
realizat de Universitatea din San Diego, California. Pe l#ng`
texte scrise concentrat, \n maniera jurnalistic` anglo-saxon`,
avem [i multe imagini care ne transpun \n atmosfera epocii.
Informa]iile sunt foarte variate [i am`nun]ite. Se poate citi
chiar [i textul „dezbaterii din buc`t`rie“ dintre N.S. Hru[ciov
[i R. Nixon din 1959.
De asemenea, am g`sit [i o rubric` dedicat` „Colec]iei
Venona“, un subiect inaccesibil publicului larg cu nici dou`
decenii \n urm`, dar, vorba c#ntecului, „As time goes by“.

! Rubric` realizat` de Lucian DR~GHICI

www.americanhistory.si.edu/subs
q Pentru fanii filmului „Octombrie Ro[u“ sau ai
c`pitanului Nemo, o adres` unde pot g`si extrem de multe
informa]ii despre construc]ia [i armamentul submarinelor
care au str`b`tut oceanele \n timpul R`zboiului rece.
www.dailysoft.com/berlinwall
Shortcuts
www.cnn.com/SPECIALS/coldwar
q Fiind un site creat de CNN, \nt#lnim aici o sec]iune
special` dedicat` „filmului, c`r]ilor [i kitschului acelor
timpuri“, de fapt un pseudo-tratat de istorie social` a
Americii postbelice, cu accent pe rolul televiziunii \n cadrul
r`zboiului ideologic.

q Aproape totul despre Zidul Berlinului: fotografii,

m`rturii, documente de arhiv` etc. pentru cei care doresc s`
studieze acest subiect.

document u 2005 u 1 (27) 49

note bibliografice
A. Volume de documente
q Ioan Opri[, Istoricii [i Securitatea, Bucure[ti,
Editura Enciclopedic`, 2004, 710 p.
Unul din subiectele care au ]inut capul de afi[ în
societatea româneasc` post-decembrist` a fost
colaborarea cu Securitatea. }`ran, muncitor sau
intelectual, unii dintre membrii acestor categorii
sociale au f`cut, la un moment dat al existen]ei lor,
„pactul cu diavolul“.
Despre acest lucru este vorba în volumul
istoricului Ioan Opri[, care a reu[it s` ne prezinte
contextul în care intelectuali de marc` au devenit
informatori, precum [i rela]ia lor cu Securitatea. Nu
vom putea afla îns` niciodat` cu certitudine ra]iunea
demersului lor. Ceea ce pare amuzant este c` temuta
Securitate st`ruia pe lâng` unii dintre ilu[trii s`i
colaboratori – este cazul reputatului arheolog Ioan
Nestor – s`-[i publice lucr`rile. Nea[teptat` imagine a
unei institu]ii atât de detestate!
q Un sfert de veac de urm`rire: documente din
dosarele secrete ale generalului Nicolae R`descu, ed.
Monica Grigore, Oana Ionel, Drago[ Marcu,
Bucure[ti, Editura Enciclopedic`, 2004, 464 p. + 4 p.
anexe.
L`udabila ini]iativ` a unei atât de „hulite“ institu]ii –
Consiliul Na]ional pentru Studierea Arhivelor
Securit`]ii – s-a concretizat într-o valoroas` edi]ie de
documente a c`rei tem` central` este generalul
Nicolae R`descu, ultimul premier al României de
dinaintea instaur`rii de facto a regimului comunist.
Cele dou` fe]e ale „dipticului“ (c`ci volumul este
structurat în dou` p`r]i – Manuscrise [i Documente),
con]in însemn`ri, diverse scrisori din perioada 1933-
1937 (în prima parte) [i documente ale Siguran]ei
Statului [i Securit`]ii, din perioada 1934-1953, [i o
serie de informa]ii provenite din exil (în partea a
doua), despre activitatea generalului [i atitudinea
noilor conduc`tori comuni[ti de la Bucure[ti fa]` de
fostul premier. Cei interesa]i de destinul [i activitatea
generalului R`descu, precum [i de perioada celui de-
al doilea r`zboi mondial [i instaurarea regimului
comunist în România au acum, pe lâng` lucr`rile deja
publicate pe aceast` tem`, o nou` colec]ie de docu-
mente, „d`t`toare“ de „materie prim`“ istoricilor.
Excelent realizat` – nu se putea altfel în condi]iile în
care printre „sfetnicii“ autorilor s-au num`rat doamna
Florica Dobre, prof. univ. dr. Andrei Pippidi, prof. univ.
dr. Gheorghe Oni[oru [i Claudiu Seca[iu – noua
edi]ie de documente are toate [ansele s` devin` o
lucrare indispensabil` pentru speciali[ti.
q Stenogramele [edin]elor Biroului Politic [i ale
Secretariatului Comitetului Central al PMR, vol. III,
1950-1951, studiu introductiv de prof. univ. dr. Ioan
Scurtu, edi]ie \ntocmit` de Camelia Moraru, Laura
Neagu, Constantin Moraru, Constantin Neagu,
Claudiu Dinc`, Arhivele Na]ionale ale Rom#niei,
Bucure[ti, 2004, 628 p.
50
Arhivele Na]ionale continu` tip`rirea seriei de
volume de documente, \nceput` \n anul 2002, care [i-
a propus s` includ` stenogramele [edin]elor Biroului
Politic [i ale Secretariatului Comitetului Central al
Partidului Comunist Rom#n. Cel de-al treilea volum
cuprinde perioada ianuarie 1950 – noiembrie 1951,
c#nd procesul de transformare radical` a societ`]ii
rom#ne[ti, dup` modelul stalinist, era \n plin`
desf`[urare. |n general, documentele se refer` la
verificarea membrilor de partid, procesul colectiviz`rii
agriculturii, elaborarea unei noi Constitu]ii, starea de
s`n`tate a „tovar`[ilor din conducerea partidului“ (se
interzicea procurarea medicamentelor de la farmaciile
din ora[!), dar [i o sumedenie de probleme m`runte
care arat` o centralizare excesiv` a deciziilor.
Ca urmare a apari]iei volumului de documente,
editat tot de Arhivele Na]ionale, care se dore[te a fi o
cronic` politic` a anului 1950 (Rom#nia. Via]a politic`
\n documente. 1950, Bucure[ti, 2002), realizatorii
acestui volum au omis s` mai includ` aici stenograme
ale Secretariatului CC al PMR selectate pentru
lucrarea amintit` (vezi, de pild`, cazul [edin]ei din 9
ianuarie 1950, care a analizat situa]ia armatei [i
probleme de ap`rare na]ional`, \n urma unui
important raport al ministrului Ap`r`rii Na]ionale din
acea vreme, Emil Bodn`ra[), ceea ce, din punctul
nostru de vedere, este o eroare care ar trebui
reparat`/evitat` la volumele ulterioare, pentru ca
unitatea acestei serii s` nu fie, astfel, viciat`.
q Alesandru Du]u, Lenu]a Nicolescu, Alexandru
O[ca, Andrei Nicolescu, Ata[a]ii militari transmit…,
vol. IV (1940-1944), Bucure[ti, Funda]ia „General
{tefan Gu[`“, Editura Europa Nova, 2004, 368 p.
Cei patru istorici militari continu` editarea celor
mai importante rapoarte ale ata[a]ilor militari rom#ni
afla]i \n momentele critice ale celui de Al Doilea
R`zboi Mondial \n capitalele marilor puteri ale
momentului (cu excep]ia, fire[te, a celor cu care
Rom#nia se afla, formal sau efectiv \n r`zboi) sau ale
]`rilor aliate. Documentele se refer` la multitudinea
evenimentelor politice, diplomatice [i militare care s-
au derulat pe continentul european, \n special, dar [i
\n nordul Africii, \n Orientul Apropiat sau \n Extremul
Orient. Informa]iile oferite, analizele [i prognozele
ata[atilor militari rom#ni relev` un \nalt nivel de
preg`tire a acestora, dar mai ales contribu]ia lor la
informarea autorit`]ilor de la Bucure[ti sau la comuni-
carea oficial`, pe diverse canale, a inten]iilor
Conduc`torului Statului. Documentele selectate provin
din Arhivele Militare Rom#ne.
B. Enciclopedii, dic]ionare, cronologii
q Mihai }ip`u, Domnii fanario]i \n }`rile Rom#ne,
1711-1821. Mic` enciclopedie, Bucure[ti, Editura
Omonia, 2004, 228 p.
Lucrarea lui Mihai }ip`u este, deocamdat`, cel
mai bun instrument de lucru \n privin]a
reprezentan]ilor regimului fanariot \n }ara
1 (27) u 2005 u document

Rom#neasc` [i Moldova, o mic` enciclopedie, \ntr-
adev`r, care cuprinde o cronologie a perioadei \n
care pe tronurile celor dou` ]`ri rom#ne s-au aflat
grecii avu]i (dar nu numai ei, Ghicule[tii, de pild`,
fiind de origine albanez`) din Fanar, o
documentat`, p#n` \n cele mai mici am`nunte, a
istoriei familiilor care au dat domnitori la Ia[i [i
Bucure[ti, \ntre anii 1711-1821, dar [i o succint`
prezentare, sub forma unor fi[e biografice, a vie]ii
[i domniei acestor principi fanario]i. Anexele
cuprind, pentru acela[i interval de timp, liste ale
patriarhilor Constantinopolului, mitropoli]ilor [i
domnilor }`rii Rom#ne[ti [i Moldovei,
guvernatorilor Transilvaniei, [efilor de stat din
Imperiul Otoman (inclusiv marii viziri [i marii
dragomani), Rusia, Austria, Marea Britanie [i
Fran]a, liste care ofer` o rapid` orientare \n epoc`.
Autorul a reu[it, dup` propria m`rturisire, o
sintez` a informa]iilor oferite de sursele istorice [i
rezultatele istoriografiei rom#ne[ti [i elene \n acest
domeniu, cu dificult`]ile inerente legate mai ales de
controversele asupra unor evenimente sau
personalit`]i.
C. Memorii, m`rturii, jurnale
q Dr. Constantin Olteanu, File din istoria
Bucure[tilor. |nsemn`rile unui primar general,
Bucure[ti, Editura ALDO, 2004, 278 p.
Constantin Olteanu a fost numit, \n decembrie
1985, dup` schimbarea sa – nea[teptat` [i rapid`,
neelucidat` complet nici p#n` ast`zi – din fruntea
Ministerului Ap`r`rii Na]ionale, la Prim`ria
Capitalei, \ntr-o perioad` \n care Bucure[tii
deveniser` un [antier la o scar` impresionant`.
Cartea generalului (r) Olteanu este o documentat`
analiz` a istoriei Capitalei, dar mai ales a perioadei
\n care acesta a \ndeplinit func]ia de prim secretar
[i primar general al Capitalei, un amestec de
informa]ii utile, este drept, dar adesea plictisitoare
\ntr-un volum cu tent` memorialistic`, [i amintiri din
care reies c#t se poate de limpede ingerin]ele lui
Nicolae Ceau[escu \n cele mai m`runte detalii ale
vie]ii economice (plata salariilor la Uzina „23
August“, de pild`), dar [i ale procesului de
sistematizare [i reconstruc]ie ini]iat \n Bucure[ti,
frica de nest`p#nit a celor din jurul liderului
comunist, dar mai ales „pre]ioase indica]ii“ \n
materie de demol`ri dup`… repere mobile! La una
din vizitele sale \n zona Dristor-Vitan-Dude[ti,
Nicolae Ceau[escu, dorind s` zoreasc` demol`rile,
a indicat ca reper o macara, dar pentru c` volumul
de munc` era foarte mare [i nu se puteau \ncadra
\n termenele stabilite de secretarul general al PCR,
Olteanu sus]ine c` ar fi indicat s`… se mute
macaraua mai aproape! Inventivitatea rom#nului \n
plin` ac]iune, s-ar putea spune! Este amuzant`
\ns`, ast`zi, teama care l-a cuprins pe generalul (r)
Olteanu, c` aceast` „solu]ie“ ar fi putut ajunge la
urechile lui Ceau[escu!
document u 2005 u 1 (27)
note bibliografice
D. Istorie militar`
q Stephen Biddle, Military Power: Explaining
Victory and Defeat in Modern Battle, Princeton,
Princeton University Press, 2004, 312 p.
O lucrare îndelung a[teptat`, mai ales c` autorul
ei se dovede[te a fi unul dintre cei mai importan]i
speciali[ti în problema conflictelor contemporane, el
reu[ind, de fiecare dat`, s` aduc` noi contribu]ii,
folosind în argumenta]iile sale metodologii sofisticate
[i o gam` larg` de izvoare. În ultima sa lucrare,
Stephen Biddle consider` cheia succesului în lupt` ca
fiind strâns legat` de adoptarea metodei moderne,
care deriv` din dorin]a de a ie[i din impasul
canoanelor Primului R`zboi Mondial: evitarea
impactului for]ei de foc a inamicului [i trecerea la
ofensiv`. Biddel î[i sus]ine argumenta]ia sa folosind
trei studii de caz (din timpul celor dou` r`zboaie
mondiale [i al celui din Golf), precum [i o serie de
analize statistice. Singura problem` care se pune
este dac` teoriile elaborate sunt relevante pentru
conflictele contemporane.
q Dr. Nicolae Ciobanu, dr. Ion Voievozeanu,
{tefan cel Mare [i Sf#nt. Remember militar la cinci
veacuri de la trecerea sa \n nemurire (2 iulie 1504 – 2
iulie 2004), Bucure[ti, Editura Academiei Tehnice
Militare, Bucure[ti, 2004, 200 p.
Lucrarea semnat` de cei doi istorici militari este
un omagiu adus personalit`]ii marelui voievod cu
prilejul \mplinirii, anul trecut, a 500 de ani de la
trecerea sa \n nefiin]`. Este, de asemenea, un mic
compendiu de istorie militar` (sunt inventariate aici
luptele moldovenilor sub conducerea lui {tefan cel
Mare), c`ruia i s-au ad`ugat necesare anexe
cuprinz#nd un glosar de termeni, lista principalelor
r`zboaie, campanii, b`t`lii [i lupte dintre anii
1457–1504 (\nso]ite de h`r]i [i scheme) [i a
extraselor din diferite documente care fac referire la
perioada domniei lui {tefan cel Mare, precum [i un
tablou genealogic care \l plaseaz` pe domnitor \n
marea familie a Mu[atinilor.
q Cynthia Roberts, German and Soviet Military
Doctrinal Innovation before World War II, „Journal of
Cold War History“, Fall 2004, vol. 6, Issue 4.
În ajunul celui de Al Doilea R`zboi Mondial, atât
Germania, cât [i Uniunea Sovietic` au f`cut
schimb`ri importante la nivelul doctrinei lor militare,
care s-au dovedit a fi cruciale. Folosind ca punct de
plecare în analiza sa o idee a istoricului militar Mary
Habeck, Cynthia Roberts investigheaz` modul în care
de la sfâr[itul anilor ’30, for]ele armate sovietice [i
germane [i-au elaborat doctrine militare aproape
identice, f`r` s` existe „împrumuturi“ de o parte [i de
alta. Autoarea analizeaz` inova]iile doctrinale ale
Blitzkrieg-ului [i ale concep]iei sovietice a „b`t`liei în
adâncimea frontului inamic“, comparând evolu]ia
unit`]ilor de blindate – [i, pe cale de consecin]`, a
r`zboiului blindatelor – din cele dou` ]`ri.
51
note bibliografice
q Igor Amosov, Andrei Pocitariov, }eli – unicitojiti
Baltiiskii flot (Obiectiv: s` se distrug` Flota baltic`),
„Nezavisimaia Voennoe Obozrenie“, 2 (411), 21
ianuarie 2005.
Mult` vreme, tema privind cooperarea militar`
dintre Finlanda [i Estonia, din anii 1930-1939, a fost
înconjurat` de un secret absolut. Au abordat-o doar
c#]iva veterani sovietici (fo[ti ofi]eri ai statelor majore
ale celor dou` ]`ri), care au supravie]uit pân` în zilele
noastre. Informa]iile din documentele din arhivele
finlandeze privind aceast` problem` au fost destul de
dificil de ob]inut, ca urmare a faptului c` – a[a cum
sus]in istoricii ru[i, estonieni [i finlandezi – dup`
ie[irea Finlandei din r`zboi, în septembrie 1944, cea
mai mare parte a arhivelor Statului Major General fie
au fost arse, fie au fost transportate în str`in`tate. Cu
toate acestea, istoricul finlandez Iari Leksinen,
parcurgând o serie de fonduri arhivistice recent
desecretizate din Arhiva de Stat a Estoniei, a reu[it s`
descopere noi documente, care eviden]iaz` leg`turile
secrete dintre structurile militare ale celor dou` ]`ri,
scopul cooper`rii fiind împotrivirea fa]` de
„expansiunea spre Vest a Kremlinului“. Valorificând
documentele recent intrate în circuitul [tiin]ific, cei doi
istorici ru[i analizeaz` profunzimea acestei colabor`ri,
precum [i rezultatele ob]inute.
q Dinu C. Giurescu, Uzurpatorii. Rom#nia, 6 mar-
tie 1945 – 7 ianuarie 1946, Bucure[ti, Editura Vremea
XXI, 2004, 639 p.
Prima parte dintr-o ampl` trilogie dedicat`
momentelor decisive \n procesul acapar`rii puterii de
comuni[tii rom#ni sprijini]i de Moscova, lucrarea aca-
demicianului Dinu C. Giurescu este admirabil` prin
stilul clar [i concis, prin talentul narativ al autorului,
prin capacitatea sa de a analiza [i sinteza un mult
prea bogat material documentar (documente din
arhivele din ]ar` [i str`in`tate, relat`ri din presa tim-
pului, lucr`ri de memorialistic`), oferind o paralel`
\ntre ceea ce se [tia/credea atunci [i ceea ce [tim
ast`zi, la [ase decenii de la acele evenimente.
Uzurpatorii sunt comuni[tii care, \n opinia lui Dinu
C. Giurescu, au acaparat puterea \n mod fraudulos.
Domnia sa \ncearc` s` ofere r`spunsuri la o seam`
de \ntreb`ri privind mijloacele prin care a ac]ionat
PCR \n 1945, reac]iile partidelor politice tradi]ionale,
ale monarhului sau reprezentan]ilor de la Bucure[ti ai
marilor puteri ori oficialilor de la Moscova, Londra [i
Washington.
q Kenneth Macksey, Military Errors of World War
2, London, Cassell&Co Wellington House, 2003, 325 p.
Prin cele 16 exemple pe care le ofer` cititorilor,
toate referitoare la cel de Al Doilea R`zboi Mondial,
Kenneth Macksey încearc` s` descopere cauzele
care stau la baza s`vâr[irii erorilor militare.
Momentele sunt alese cu grij`, fiind de cotitur` în
evolu]ia celui de-Al Doilea R`zboi Mondial. Autorul
analizeaz` gre[elile Alia]ilor, care au dus la
r`sun`toarele victorii ale Germaniei în 1940, inabili-
52
tatea Uniunii Sovietice de a trage concluziile necesare
dup` campaniile anului 1940 [i de a reorganiza
for]ele militare pân` în vara anului 1941. Este prezen-
tat e[ecul ini]ial al Alia]ilor în Pacific [i Orientul
Îndep`rtat, de[i germenii conflictului cu Japonia
puteau fi identifica]i înc` de la începutul anilor ’20.
Ofensiva aerian` strategic` împotriva Germaniei este
„disecat`“ cu aten]ie, eviden]iindu-se nu numai
încle[tarea personalit`]ilor care au condus aceast`
campanie, dar [i deosebirile, uneori fundamentale,
dintre Alia]i în ceea ce prive[te strategia ofensiv`,
ceea ce a dus la erori r`sun`toare. Pentru anii finali ai
r`zboiului, Kenneth Macksey se apleac` asupra
e[ecului anglo-americanilor de a încheia r`zboiul în
Europa în cursul anului 1944, având ca punct central
dezastrul de la Arnhem, [i a gre[elilor – uneori bizare
– s`vâr[ite atât de americani, cât [i de japonezi în
ultimul an al r`zboiului. (Manuel St`nescu)
q ACTA. War, Military and Media from Gutenberg
to Today. The XXIXth International Congress of
Military History, Bucharest, Romania, 10-15 August
2003, Major General (Ret) Ph. D. Mihail E. Ionescu
(ed.), Military Publishing House, Bucharest, 2004, 555
p., 49 ilustra]ii.
Lucrarea reprezint` reunirea comunic`rilor
prezentate cu prilejul celui de-al XXIX-lea Congres
Interna]ional de Istorie Militar`, desf`[urat, pentru
prima dat` \n Rom#nia, la Bucure[ti, \n perioada 10-
15 august 2003, cu tema R`zboi, armat` [i mass-
media de la Gutenberg p#n` ast`zi. De la R`zboiul
din Vietnam [i p#n` la ultimul conflict din Golf, al
doilea, care a condus la pr`bu[irea regimului lui
Saddam Hussein, este tot mai evident c` mass-media
[i-au cucerit un loc semnificativ, de „comabatant“
activ, travers#nd o perioad` interesant` din perspecti-
va raporturilor stabilite \ntre jurnali[ti [i militarii impli-
ca]i \n conflict, de la „relatarea dezastru“ la „relatarea
embedded“, ultima fiind [i cea mai discutabil` (dar [i
cea mai discutat`, de altfel, \n timpul lucr`rilor
Congresului!), dac` vom ]ine seama de scopul funda-
mental al ziaristului, acela de a informa corect [i com-
plet opinia public` \n slujba c`reia pretinde c` se afl`.
q Mircea T`nase, Salt \n istorie. Para[uti[tii din
Rom#nia \n anii celui de-al doilea r`zboi mondial,
Bucure[ti, Editura Academiei de |nalte Studii Militare,
2003, 222 p.
Mircea T`nase este un asiduu cercet`tor al unei
arme cu o istorie nu foarte lung` \n armata rom#n`,
dar spectaculoas`, a[a cum este firesc pentru o
asemenea structur` de elit`. Lucrarea acord` o
aten]ie special` apari]iei [i evolu]iei para[utismului [i
structurilor militare de desant aerian \n armata
rom#n` [i rolului unit`]ilor operative, teritoriale [i de
jandarmi, \n anii celei de a doua conflagra]ii mondiale,
\n capturarea para[uti[tilor lansa]i pe teritoriul
Rom#niei. De[i era bine preg`tit, Batalionul de
Para[uti[ti din armata rom#n` nu a fost folosit \n lupt`
p#n` \n august 1944, iar dup` instalarea guvernului
1 (27) u 2005 u document

Groza, \n martie 1945, \n contextul destructur`rii
organismului militar rom#nesc, batalionul a fost desfi-
in]at. |n 1950, trupele de para[uti[ti aveau s`-[i
recapete rolul pe care \l avuseser` \n anii 1944-
1945.
Lucrarea este \nso]it` de 33 de documente, care
\ntregesc demonstra]ia autorului, [i numeroase ilus-
tra]ii, \n mare parte inedite, \nf`]i[#nd fragmente de
via]` din istoria primului batalion rom#n de
para[uti[ti.
q Clipe de via]`: Horst Kossack, coordonare,
\ngrijire edi]ie, redactare dr. Ilie Manole, Ploie[ti,
Editura Printeuro, 2005, 677 p.
O binevenit` omagiere a celui care, \n fruntea
Funda]iei Hanns Seidel a fost un adev`rat prieten al
istoricilor rom#ni. Ei s-au putut afla \n dialog, \n dez-
bateri [tiin]ifice, \n sesiuni, dar [i prin contribu]ii
tip`rite \n numeroase volume, gra]ie sprijinului oferit
de funda]ia condus` de Horst Kossack.
Dincolo de ecourile din pres`, de evoc`ri sem-
nate de oameni care l-au cunoscut \ndeaproape pe
Horst Kossack, volumul cuprinde [i o seam` de
studii circumscrise tematicii care a consacrat sim-
pozionul desf`[urat an de an, la Seciu, \n jude]ul
Prahova: Rela]iile rom#no-germane \n anii celui de
Al Doilea R`zboi Mondial.
q Gh. Buzatu, A History of Romanian Oil,
Bucharest, Mica Valahie Publishing House, 2004,
615 p., 22 ilustra]ii.
Lucrarea profesorului Gh. Buzatu este traducerea
\n limba englez` a volumului ap`rut \n urm` cu [ase
ani, la Editura Enciclopedic`, o necesar` editare
care poate asigura o mai bun` circula]ie a acestei
unice abord`ri a unei teme de interes major pentru
istoriografia rom#neasc` a secolului al XX-lea.
Lucrarea se \ntemeiaz` pe o vast` bibliografie [i pe
documentele descoperite de autor, de-a lungul tim-
pului, \n arhivele rom#ne[ti [i str`ine, oferind o ima-
gine de ansamblu, \n context interna]ional, asupra
rolului pe care l-a jucat petrolul \n deciziile luate de
liderii de la Bucure[ti pentru o perioad` de aproape
100 de ani, dar mai ales importan]a industriei
petrolului \n destinul Rom#niei moderne.
q Gl. bg. (r) prof. univ. dr. Nicolae Ciobanu,
colonel Aurel Matei, Principalele ac]iuni militare
desf`[urate de armata rom#n` \n Campania de Est
(22 iunie 1941 – 23 august 1944), Rm. V#lcea,
Editura Almarom, 2005, 202 p., 5 h`r]i.
O lucrare-sintez` a ac]iunilor armatei rom#ne \n
Campania din Est, \ntemeiat` pe documente de
arhiv`, \nso]it` de cinci h`r]i color care \nf`]i[eaz` o
parte a opera]iilor [i luptelor armatei rom#ne \n anii
1941-1944.
! Rubric` realizat` de
asist. univ. Lauren]iu CONSTANTINIU
[i maior Florin {PERLEA
document u 2005 u 1 (27)
note bibliografice
Cartea de alt`dat`
General
IOAN ANASTASIU,
R`sboiul pentru \ntre-
girea neamului. Studiu
critic, Bucure[ti,
„Bucovina“ I.E. Torou]iu,
1937, 512 p.
De[i ap`rut` la mult` vreme de la
\ncheierea Primului R`zboi Mondial,
lucrarea cu caracter memorialistic a fostu-
lui comandant al Diviziei 1 Infanterie este
cu adev`rat ceea ce s-ar putea numi un
studiu critic asupra felului \n care a intrat
armata rom#n` \n r`zboi, \n 1916, [i a
modului \n care a ac]ionat \n diverse
situa]ii. |mbin#nd caracterul memorialistic
cu acela al analizei deta[ate – uneori de o
asprime rar \nt#lnit` la cineva care a
ocupat o pozi]ie \nalt` \n ierarhia militar` –
\ng`duite de trecerea unei lungi perioade
de la sf#[itul primei conflagra]ii mondiale,
cartea generalului Anastasiu este un docu-
ment de cea mai mare importan]` pentru
aceia care vor s` cunoasc` \n detaliu cum
ar`ta armata rom#n` \n 1916 [i cum a
ac]ionat \n luptele \n care a fost implicat`.
„Este absolut necesar – spune Anastasiu
– ca poporul rom#n s` cunoasc` de la noi,
care am avut un rol preponderent \n acest
r`zboi, cum s-au petrecut lucrurile \n
luptele ce am dus [i pe care le-am
condus. Nu se poate l`sa ca s` se
a[tearn` straturi de descrieri fanteziste [i
mincinoase, peste realul faptelor
petrecute cu adev`rat; legendele
\ntemeiate pe minciun` trebuiesc scoase
din mintea poporului nostru, c`ci cu ele
nu se pot a[eza temelii statornice
de succes \ntr-un r`zboi viitor“. u
53
recenzii
O radiografie a Armatei Ro[ii
D
e la apari]ia ei, în 1961, cartea lui
John Erikson1 a fost considerat`
– [i pe bun` dreptate – ca fiind
lucrarea de referin]` pentru istoria
Armatei Ro[ii pân` la începutul Marelui
R`zboi de Ap`rare a Patriei. Perfect
cunosc`tor al surselor – câte erau
accesibile – [i al bibiografiei sovietice,
profesorul britanic a dat o lucrare
fundamental`, r`mas` nealterat` în
valoarea ei [tiin]ific`, la peste patru
decenii de la publicarea ei.
Oricât de mari sunt calit`]ile de
informa]ie [i de analiz` ale cercet`rii lui
John Erikson, ea nu putea s` nu se
resimt` de pe urma limitelor impuse de
regimul sovietic accesului la arhive.
Marea cantitate de surse documentare
privind perioada sovietic`, inclusiv
istoria Armatei Ro[ii, intrate în circuitul
[tiin]ific, de la sfâr[itul anilor ’80 ai
secolului trecut, fac necesar` o nou`
sintez`, chemat` s` reflecte stadiul
actual al investiga]iei. Deocamdat`, o
astfel de lucrare lipse[te.
În literatura de specialitate rus`,
numele cel mai cunoscut în domeniul
istoriei militare a perioadei sovietice
este cel al lui Leonid Mihailovici Mlecin.
De[i nu este istoric de profesie, ci
publicist [i analist, el a dat un [ir de
lucr`ri despre istoria Armatei Ro[ii [i
diploma]iei sovietice2, care s-au bucurat
de succes.
Volumul prezentat aici este alc`tuit
din o suit` de portrete ale unor
conduc`tori ai Armatei Ro[ii, în
54
perioada ei de formare [i consolidare:
Vladimir Aleksandrovici Antonov-
Ovseenko, Nikolai Vasilievici Kr#lenko,
Pavel Efimovici D#benko, Nikolai Ilici
Podvoiski, Lev Davidovici Tro]ki, Mihail
Vasilievici Frunze.
Citând cunoscuta formul` a lui
Clemenceau, „R`zboiul este un lucru
prea serios pentru a fi încredin]at
militarilor“, autorul remarc` un fapt
neobi[nuit: „Armata Ro[ie a fost creat`
de oameni care urau r`zboiul [i
serviciul militar“ (p. 4).
Nu mai pu]in straniu este [i sfâr[itul
celor [ase artizani ai puterii militare
sovietice: trei au fost executa]i prin
împu[care (Antonov-Ovseenko,
Kr#lenko, D#benko), unul asasinat
(Tro]ki), unul mort pe masa de opera]ie,
în urma unei interven]ii chirurgicale
(Frunze) [i doar unul de moarte
natural` (Podvoiski).
Prin cele [ase biografii, Leonid
Mlecin reconstituie începuturile Armatei
Ro[ii, trecerea de la armata ]arist` la
cea revolu]ionar`, în condi]iile
instaur`rii puterii sovietice [i ale
R`zboiului civil. Cartea lui Mlecin nu
are trimiteri [i nici m`car o bibliografie,
dar paginile ei mustesc de informa]ii
Leonid MLECIN,
Russkaia armiia mejdu Tro]kim i
Stalin#m (Armata rus`
între Tro]ki [i Stalin), Moscova,
Editura }entrpoligraf, 2002.
culese din cele mai diverse surse
(documente de arhiv`, memorialistic`,
cercet`ri [tiin]ifice). Istoricul de profesie
dore[te, evident, s` poat` verifica
afirma]iile [i interpret`rile autorului prin
recursul la izvoarele sale. Din acest
punct de vedere, cartea lui Mlecin nu-i
ofer` satisfac]ie.
Sentimentul de frustrare este îns`
compensat – [i, am spune, cu asupra
de m`sur` – de noutatea datelor [i de
harul narativ al autorului. Afl`m, de
pild`, cum s-a ajuns ca 23 februarie s`
devin` ziua Armatei Ro[ii. Toate
lucr`rile sovietice au urmat versiunea
oficial`, „canonizat`“ de Cursul scurt al
istoriei partidului: „Lâng` Narva [i
Pskov, ocupan]ii germani fur` în mod
hot`rât respin[i [i înaintarea lor asupra
Petrogradului fu oprit`. Ziua de 23
februarie (1918), când trupele
imperialismului german fur` respinse,
deveni ziua de na[tere a tinerei Armate
Ro[ii“3.
Iat` acum faptele, a[a cum sunt
relatate de Mlecin: „La 23 februarie
1918, au început luptele la câ]iva
kilometri de Pskov. Regimentele 1 [i 2
ale Armatei Ro[ii s-au retras, rezistând
curajos. Germanii au putut s` ocupe
ora[ul abia la 28 februarie. Luptele de
la Narva au început la 3 martie, [i, în
ziua urm`toare, germanii au intrat în
ora[. Ziua de 23 februarie a devenit zi
aniversar`, întrucât la 23 februarie
1919, s-a organizat o colect` de daruri
pentru Armata Ro[ie. Mai exact, ini]ial,
se luase în considera]ie realizarea
acestei ac]iuni pentru prima aniversare
a decretului de înfiin]are a Armatei
Ro[ii Muncitore[ti-}`r`ne[ti, adic` la
28 ianuarie. Ziarul «Pravda» a anun]at:
«Instituirea zilei darului ro[u pe
întreaga Rusie se amân` pentru 23
februarie. În acea zi, în ora[e [i pe
front se va organiza s`rb`torirea
anivers`rii Armatei Ro[ii, care a avut
loc la 28 ianuarie»“ (pp. 182-183).
A[adar, ziua colectei de daruri a
devenit Ziua Armatei Ro[ii, dar, pentru
a-i da un caracter „mobilizator“ a fost
asociat` cu luptele de la Pskov [i
Narva, a c`ror desf`[urare real` este
succint prezentat` de Mlecin.
Pentru cititorul român, este de
interes deosebit biografia lui M.V.
Frunze, fiul unui român-moldovean,
originar din fostul jude] Tiraspol, ajuns,
în 1925, comisar al poporului pentru
armat` [i flot`, [i pre[edinte al
Consiliului Militar-Revolu]ionar, a[adar,
comandantul Armatei Ro[ii. Apropiat al
lui Zinoviev, prin urmare, neagreat de
Stalin, el a murit, la 31 octombrie 1925,
în urma unei opera]ii de ulcer la
stomac, opera]ie ce i-a fost impus` de
Biroul Politic!
A fost sau nu M.V. Frunze asasinat?
Argumente se pot aduce în sprijinul
ambelor teze. Leonid Mlecin
avertizeaz` c` Stalin, din 1925, nu era
cel din 1937 [i c`, în acel moment,
1 (27) u 2005 u document

adversarul de care, în principiu, ar fi
putut dori s` se debaraseze era Tro]ki
[i nu Frunze (p. 480).
De amintit c` Frunze [i Tro]ki au
polemizat în probleme de doctrin`
militar`, cel dintâi considerând c`, în
cazul Armatei Ro[ii, ea trebuie s` se
întemeieze pe experien]a R`zboiului
civil [i s` reprezinte o strategie
proletar`. Tro]ki a criticat ideea c` ar
putea exista o [tiin]` militar` proletar`.
Juste]ea punctului de vedere al celui
din urm` este de domeniul eviden]ei.
Pentru întregirea imaginii lui M.V.
Frunze, de ad`ugat c`, în februarie
1924, el s-a declarat în favoarea cre`rii
unei republici autonome moldovene[ti
în stânga Nistrului, idee comb`tut` –
f`r` succes – de comisarul poporului
penru afaceri externe, G.V. Cicerin,
tem`tor c` România ar g`si un motiv
de… expansiune! Un alt „basarabean“
[i el ajuns în func]ii de comand` în
Armata Ro[ie, G.I. Kotovski, a sprijinit
aceast` propunere, devenit` realitate,
în octombrie 19244.
În cuprinsul capitolului consacrat lui
L.D. Tro]ki, Mlecin citeaz` o scrisoare a
lui Stalin c`tre Lenin (24 iulie 1920),
care nu figureaz` în edi]ia operelor
sale, în care se spune, printre altele:
„La ordinea de zi a Kominternului
trebuie pus` problema organiz`rii de
insurec]ii în Italia [i în state care nu
s-au consolidat, ca Ungaria [i Cehia
(România trebuie distrus`)“ (p. 307). Ea
este r`spunsul la inten]ia exprimat` de
Lenin, în telegrama sa c`tre Stalin, din
23 iulie 1924, de a sovietiza Ungaria [i
„poate, de asemenea, Cehia [i
România“ (p. 307).
Instructiv` [i atractiv`, cartea lui
Leonid Mlecin este o real` contribu]ie
la istoria Armatei Ro[ii. u
! Florin CONSTANTINIU
NOTE
1. John Erikson, The Soviet High
Command. A Military-Political History, 1918-
1941, Londra, Macmillan, 1961.
2. Leonid Mlecin, Iosif Stalin i ego mar[alî
i generalî, Moscova, }entrpoligraf, 2004;
idem, Ministrî insotrannîh del. Romantiki i
]iniki, Moscova, }entrpoligraf, 2001.
3. Istoria Partidului Comunist (bol[evic) al
Uniunii Sovietice, f.l., Ed. PCR, 1944, p. 257.
4. „Istocinik“, 2001, nr. 1, p. 49.
document u 2005 u 1 (27)
Rom#nia [i culisele
conflictului sovieto-chinez
D
an C`t`nu[ este, \ntre
istoricii tinerei genera]ii – \i
avem în vedere pe speciali[tii
care [i-au f`cut studiile dup` 1989
–, printre pu]inii speciali[ti care s-
au dedicat, cu obstina]ie am putea
spune, edit`rii de documente.
Într-o perioad` în care
frecventarea arhivelor a c`zut în
desuetudine, iar istoricii abordeaz`
teme care ]in mai degrab` de
eseistic`, Dan C`t`nu[ î[i
continu` tenace „s`p`turile“ sale
arhivistice, rodul lor fiind [i
Dan C~T~NU{,
Între Beijing [i Moscova. România
[i conflictul sovieto-chinez,
Bucure[ti, Institutul Na]ional pentru
Studiul Totalitarismului, 2004.
volumul dedicat unei probleme
care î[i mai a[teapt` înc`
elucidarea: raporturile României cu
cei doi mari colo[i totalitari care
au fost China [i Uniunea
Sovietic`. Num`rul mare al
documentelor g`site l-a obligat pe
autor nu numai s` procedeze la o
selec]ie, ci s` mai întocmeasc` un
al doilea volum – o continuare a
acestuia, care va ap`rea cur#nd –
cu documente provenite din Arhiva
Ministerului Afacerilor Externe.
Documentele incluse în
prezenta colec]ie provin din Arhiva
CC al PCR [i acoper` perioada
1957-1965. Ele cuprind
stenograme ale discu]iilor din
cadrul Biroului Politic, ale
discu]iilor purtate de conducerea
PCR cu reprezenta]i ai Uniunii
Sovietice [i Chinei, note [i
inform`ri.
Ne este foarte greu s` ne oprim
asupra unui document, dintr-un
motiv foarte simplu: toate sunt la
fel de importante! Dup`
recenzii
parcurgerea lor, istoricii care se
ocup` de aceast` perioad` vor
putea s`-[i completeze imaginea
privind echilibristica României
între cei doi uria[i ideologici [i
ra]iunea demersurilor sale.
Totodat`, lectura stenogramelor
ajut` la o mai bun` cunoa[tere a
personalit`]ii liderilor comuni[ti
români [i a realit`]ilor acelei vremi
în interiorul PCR. În fine, evolu]ia
rela]iilor din interiorul lag`rului
socialist se reg`se[te, de
asemenea, în documentele reunite
în volum. {ocul resim]it de
conducerea Uniunii Sovietice dup`
Revolu]ia ungar`, tentativele
acesteia de a-i „]ine în frâu“ pe
„fra]ii“ ei mai mici, precum [i
ridicarea celuilalt pol comunist
(China) [i preten]iile de lider al
lumii comuniste, reclamate de
conducerea de la Beijing, sunt pe
larg reflectate.
Recentul volum de documente
nu face decât s` ne confirme o
mai veche opinie referitoare la dl.
C`t`nu[: domnia sa este una din
vocile distincte [i autorizate ale
istoriografiei române[ti
post-decembriste. Nu ne r`mâne
decât s`-i ur`m succes în
activitatea sa [tiin]ific`! (L.C.) u
55
recenzii
„Dragonul“ chinez sub lupa american`
C
ei de la Woodrow Wilson
International Center for Scholars
nu se abat de la crezul stabilit la
înfiin]area institu]iei, confirmându-[i
statutul de prim editor de documente
privind rela]iile interna]ionale în
perioada R`zboiului rece.
Documentelor [i working-papers-urilor
tip`rite în paginile „Bulletin“ (publica]ia
organiza]iei), li se adaug`, acum, un
voluminos corpus de documente –
editat în colaborare cu The National
Intelligence Council (NIC) – despre
China în perioada lui Mao.
Dac` despre Centrul Woodrow
Wilson istoricii români posed` informa]ii
privind activitatea sa, gra]ie atât
Internetului, care g`zduie[te site-ul
centrului, cât [i a eforturilor neobositului
cercet`tor american de origine român`,
dl. Mircea Munteanu (domnia sa
împarte cu generozitate, ori de c#te ori
vine \n ]ar`, publica]iile centrului)
despre National Intelligence Council
(NIC) se [tie, dup` p`rerea noastr`,
mai pu]in. De aceea, nu credem c`-i
vom obosi pe cititorii revistei noastre,
dac` vom oferi cercet`torilor români
unele informa]ii despre aceast`
institu]ie. NIC este un centru de
strategie care ofer` informa]ii [i analize
pentru cei care traseaz` politica
extern` a Statelor Unite. Analizele sale
sunt folosite atât de cei din anturajul
pre[edintelui SUA, cât [i de
Departamentele de Stat [i pentru
Ap`rare. De asemenea, organiza]ia are
o strâns` colaborare cu speciali[ti [i
studen]i din mediile universitare [i
56
[tiin]ifice americane [i str`ine.
În paginile prezentului volum se
g`se[te cea mai mare colec]ie de
documente declasificate pân` în
prezent, despre China. Este vorba de
37 de documente, care acoper`
perioada 1948-1976, adic` începând cu
sfâr[itul r`zboiului civil [i continuând cu
perioada de consolidare a regimului,
terminându-se cu Marele Salt Înainte [i
Revolu]ia Cultural`. Toate aceste
evenimente, luate fiecare în parte, pot fi
acum aprofundate gra]ie documentelor
americane. Pe de alt` parte, ele ofer`
sinologilor români [i str`ini o viziune
unitar` asupra Chinei comuniste în
perioada p`rintelui s`u fondator.
De regul`, publicul larg consider`
c` documentele provenite de la institu]ii
speciale – avem în vedere, prin
aceast` formulare, serviciile secrete –
ar fi f`r` cusur. Altfel spus, informa]ia
de]inut` este sigur`, iar analizele [i
prognozele sunt f`r` de gre[eal`, date
fiind sursele pe baza c`rora au fost ele
realizate. Nu întotdeauna este a[a, iar
în volumul de fa]` exist` câteva
documente (de la începutul anilor ’50,
când serviciile speciale americane
tocmai deschiseser` „dosarul chinez“),
care dovedesc acest lucru. Este cazul
documentului NIE-10 [i intitulat
„Communist China, 17 January 1951“
(pp. 81-87), în care exper]ii americani
se ar`tau destul de sceptici în leg`tur`
Tracking the Dragon. National
Intelligence Estimates on China
During the Era of Mao, 1948-1976,
ed. Robert L. HUTCHINGS,
Washington, 2004.
cu viitorul regimului comunist din China.
Câ]iva ani mai târziu, în 1958, într-un
alt document – „Communist China, 13
May 1958“ (pp. 119-163) – era amintit`
„coeziunea [i stabilitatea“ partidului,
coeziune declarat` la Plenara din
februarie acela[i an.
Lupta pentru putere [i dizgra]ia
mare[alului Peng Dehuai sunt foarte
bine analizate într-o serie de
documente cum ar fi NIE 13-60
(„Communist China, 6 December
1960“, pp. 249-287) [i NIE 13-63
(„Problems and Prospects in
Communist China, 1 May 1963“, pp.
333-365). Istoricii au acum posibilitatea
s` surprind` mai bine – gra]ie acestor
documente – impactul pe care l-au avut
ini]iativele maoiste în domeniul
economic (Marele Salt Înainte) asupra
partidului [i felul în care ele au fost
folosite de Mao în lupta pentru putere.
Documentul NIE-13-7-65 („Political
Problems and Prospects in Communist
China, 5 August 1965“, pp. 391-403)
este unul dintre cele mai importante ale
colec]iei. El ofer` o imagine sumbr` a
unei societ`]i chineze ap`sat` de
ineficien]a politicii economice [i de
luptele de la vârful Partidului Comunist
Chinez. Membrii de rând erau
demoraliza]i, iar atmosfera în interiorul
partidului era „plin` de team` [i
suspiciune“. Mao este descris ca un om
„ce nu mai suport` criticile“ [i care „are
tendin]a de a se uita în urm`, în
perioada când conducea r`zboiul civil
pentru a împrumuta metode de
conducere pentru China de ast`zi“.
Pentru istoricii români, volumul are
o importan]` deosebit` pentru c` el
reprezint` [i o m`rturie a politicii
distincte a României în cadrul mi[c`rii
comuniste interna]ionale. În dou`
documente, intitulate NIE 10-61,
„Authority and Control in the
Communist Movement, 8 August 1961“
(pp. 313-333) [i NIE 13-9-65,
„Communist China’s Foreign Policy, 5
May 1965“, este subliniat faptul c` „ei
(chinezii – n.n.) încurajeaz`
independen]a unor ]`ri ca România [i,
acolo unde este posibil, defec]iunea de
partea Chinei, ca în cazul Albaniei“ (p.
385). Aceste noi documente vin s`
întregeasc` tabloul rela]iilor româno-
chineze în cadrul conflictului sino-
sovietic.
Întocmit de o echip` de reputa]i
sinologi din cadrul National Security
Council (John K. Allen, Jr., John
Carver, Tom Elmore) sub conducerea
fostului amabasador Robert L.
Hutchings, pre[edintele institu]iei,
volumul reprezint` înc` un pas f`cut în
direc]ia unei mai bune cunoa[teri a
Chinei comuniste. De aceea, astfel de
ini]iative se cuvin a fi salutate. u
Asist. univ.
! Lauren]iu CONSTANTINIU
1 (27) u 2005 u document

Rela]iile rom#no-franceze \n anii ’20
L
ucrarea Mariei Georgescu –
România, Fran]a [i securitatea
european` în anii ’20 – este
rezultatul unui studiu realizat cu migal`
[i r`bdare, de-a lungul mai multor ani,
rela]iile româno-franceze desf`[urate
pe parcursul secolelor al XIX-lea [i al
XX-lea, fiind un domeniu predilect al
autoarei.
Ar fi interesant` o trecere în revist`
a acestor preocup`ri: „O colaborare
rodnic` [i o prietenie sincer`: generalii
H.M. Berthelot [i Radu Rosetti“ – 1997,
„Les relations militares franco-
roumaines dans les années vingt“ –
2001, „Cade]i români la Saint Cyr“ –
2001, „Fran]a [i România în sistemul
de securitate colectiv` european` în
anii ’20“ – 2002, precum [i studiul
redactat împreun` cu Cristophe Midan
„Un exemple de cooperation bilaterale.
Les attachés militaires français en
Roumanie et roumaines en France“ –
2003.
În demersul s`u [tiin]ific, autoarea a
plecat de la o multitudine de lucr`ri
ap`rute pe aceast` tem`, pe care le-a
completat în mod fericit cu documente
inedite sau edite depistate în Arhiva
Ministerului de Externe, Arhivele
Na]ionale Istorice Centrale [i nu în
ultimul rând, în Arhivele Militare
Române.
Principalele teme analizate sunt:
România [i Fran]a în sistemul de
securitate colectiv`; revizionismul –
principala surs` de insecuritate;
dimensiunea diplomatic` a securit`]ii.
Tratatul de prietenie româno-francez;
dimensiunea militar` a securit`]ii;
cooperarea militar` româno-francez`.
Rela]iile româno-franceze sunt
abordate, atât din prisma demersurilor
politico-diplomatice, cât [i din cea a
dimensiunii militare, mai pu]in abordat`
de al]i istorici. Aceast` noutate a lucr`rii
este dat` [i de forma]ia de istoric
militar a autoarei.
Schimbarea tipului de politic`, de la
echilibrul for]elor la securitatea
colectiv`, constituirea a doi poli de
putere între statele democrate [i statele
totalitare – sovietic [i fasciste, ne face
de multe ori s` ne gândim c` R`zboiul
rece a început o dat` cu semnarea
tratatelor de pace care au încheiat
prima conflagra]ie mondial`.
Într-o lume care nu mai sem`na cu
cea de la începutul secolului, era
fireasc` dorin]a noilor state na]ionale
de a-[i defini identitatea prin stabilirea
unor noi alian]e, de a se identifica prin
document u 2005 u 1 (27)
participarea la noile realit`]i definite prin
concepte noi, ca sisteme de garan]ii,
arbitraj, securitate [i dezarmare.
Autoarea subliniaz` similitudinea
Fran]ei [i României în ac]iunile privind
consolidarea p`cii, în aderarea la
principiile securit`]ii colective, în cadrul
Societ`]ii Na]iunilor, în crearea unor
sisteme de alian]e defensive. Cele
Maria GEORGESCU,
România, Fran]a [i securitatea
european` în anii ’20.
Speran]e [i iluzii,
Bucure[ti, Editura Militar`, 2004.
dou` state au abordat diferit principalul
factor de destabilizare european:
pentru Fran]a acesta era Germania, iar
pentru România – Rusia sovietic`.
R`scrucea anului 1940, pentru cele
doua state a fost determinat` de:
echilibrul instituit prin sistemul de la
Versailles se datora prea mult politicii
americane pentru a putea d`inui atunci
când S.U.A. s-a retras din aplicarea lui;
izola]ionismul promovat de
Departamentul de Stat [i disensiunile
franco-engleze în organizarea p`cii [i
securit`]ii europene; incompatibilitatea
intereselor na]ionale ale marilor puteri
înving`toare; subestimarea intereselor
de securitate ale alia]ilor mai mici; lipsa
de solidaritate în frontul comun al
statelor central [i sud-est europene sub
egida Parisului în ac]iunea de ap`rare
a frontierelor trasate de tratatele de
pace; subestimarea pericolului
reînarm`rii [i consolid`rii Germaniei [i
Uniunii Sovietice; izolarea na]iunilor
europene, începând cu criza mondial`
declan[at` în 1929, cu scopul de a
încerca s`-[i rezolve dificult`]ile prin
mijloace proprii.
Este subliniat` lipsa de consisten]`
a conceptului de „securitate colectiv`“,
acesta generând alte tipuri de
aranjamente de securitate decât cele
prev`zute de Societatea Na]iunilor [i
anume alian]e de tip regional.
Documentele diplomatice oficiale nu
defineau poten]ialul sau poten]ialii
agresori, ceea ce determina
imposibilitatea întocmirii unor planuri
militare viabile.
Sistemul de alian]e conceput de
Fran]a [i România bazat pe
recenzii
dezvoltarea ampl` a raporturilor
bilaterale [i multilaterale s-a dovedit
inoperabil în anul 1939.
Autoarea subliniaz`: „|ncrederea
României în Societatea Na]iunilor [i în
sistemul alian]elor încheiate sub
obl`duirea acestui for interna]ional
pentru împiedicarea agresiunii a fost
exagerat`; la fel [i subestimarea for]ei
politico-militare franceze [i a sprijinului
militar care ar fi putut veni dinspre
marea aliat`, cum a fost perceput` în
continuare [i f`r` temei Fran]a“.
Deosebit de interesant` este
analiza raporturilor în plan militar
stabilit` între cele dou` state. Sprijinul
deosebit acordat în reforma armatei
române de Misiunea Militar` Francez`,
în anii primei conflagra]ii mondiale, a
determinat preluarea doctrinei [i a
regulamentelor militare, precum [i
adoptarea modului de instruc]ie a
cadrelor militare.
În perioada interbelic`, Fran]a s-a
situat pe primul loc în domeniile
achizi]iilor de armament [i tehnic` de
lupt`, fiind principalul furnizor al
Aeronauticii. Este subliniat` lipsa de
consecven]` politic`, atât a Fran]ei de
a avea un aliat puternic în România,
cât [i al acestei din urm` de a înt`ri
capacitatea de lupt`, profitând de
deschiderea economico-financiar`
oferit` de Fran]a.
Lucrarea se recomand` ca surs`
bibliografic` serioas`, ca o lectur`
obligatorie pentru cei interesa]i de
rela]iile stabilite între Fran]a [i România
în secolul al XX-lea [i nu numai. u
! Lumini]a GIURGIU
57
recenzii
n anii „obsedantului deceniu“,
| circula \n Rom#nia un banc care
spunea c` V.I. Lenin a fost cel
mai mare profesor de dans din lume,
deoarece a scris cartea Un pas \nainte,
doi pa[i \napoi. Parcurg#nd volumul de
memorii al fostului redactor-[ef al
Sc#nteii din perioada 1947 – 1960,
g#ndul ne duce spre acest titlu cu
rezonan]e coregrafice pentru a defini
memoria selectiv` a autorului.
Eludarea adev`rului istoric se
face sim]it` \nc` din titlul lucr`rii [i
din fi[a biografic` \n care Sorin Toma
se prezint` doar ca un fost ziarist
comunist [i nu ca unul din artizanii
sovietiz`rii culturii rom#ne, autor al
celebrului articol despre „putrefac]ia“
liricii argheziene, [i unul din liderii
propagandei de partid.
De[i \n Cuv#ntul \nainte, care
precede, \mpreun` cu dou` prologuri
(!), memoriile propriu-zise, autorul \[i
atribuie calitatea de martor impar]ial
care va spune „adev`rul a[a cum
l-am cunoscut atunci [i a[a cum \l
\n]eleg ast`zi“, lectura volumului ne
dezv`luie un personaj care nu vrea
s` \[i asume rolul ingrat pe care l-a
jucat \ntr-una din cele mai nefaste
epoci din istoria Rom#niei.
58
„Lec]ia“ de dans
Sorin Toma aloc` cea mai mare
parte din economia lucr`rii
portretiz`rii principalilor lideri
comuni[ti din anii ’50 [i descrierii
atmosferei bizantine de intrig` [i
suspiciune generalizat` care domnea
la nivelul conducerii P.M.R.
Sunt prezentate, sugestiv,
circumstan]ele \n care au avut loc
plenarele Comitetului Central al
P.M.R. prin care Vasile Luca, Ana
Pauker [i Miron Constantinescu au
fost exclu[i din areopagul comunist,
„[edin]ele preg`titoare“ la care erau
convoca]i membrii C.C. pentru a fi
„informa]i“ asupra problemelor aflate
pe „ordinea de zi“, \n fapt pentru a li
se trasa conduita de urmat [i de a se
evita orice dezbatere real`. |n mod
special mecanismul \nl`tur`rii Anei
Pauker –„o execu]ie-spectacol \n opt
acte“ a[a cum o calific` autorul –
este un adev`rat curs de tehnic` a
luptei intrapartinice, dac` se poate
spune astfel.
Expresive sunt [i potretele pe care
autorul le face liderilor comuni[ti, cu
subiectivismul inerent unei astfel de
\ntreprinderi, dezv`luind aici un real
Sorin TOMA,
Privind \napoi. Amintirile unui fost
ziarist comunist,
Bucure[ti, Editura Compania,
colec]ia „ClarObscur“, 2004.
talent literar, dar fiind mai pu]in
inspirat atunci c#nd vrea s` o prezinte
pe Ana Pauker drept o virtual`
reformatoare a comunismului
rom#nesc, \n cazul \n care ar fi
suprave]uit politic mor]ii lui Stalin.
Acela[i subiectivism \l reg`sim [i
\n descrierea epocii interbelice, unde
se folosesc toate cli[eele literaturii
proletcultiste. Paralela realizat` \ntre
suferin]ele comuni[tilor \n \nchisorile
anilor ‘30 [i martiriul de]inu]ilor politici
(inclusiv comuni[ti!), dou` decenii
mai t#rziu, este demontat` chiar de
autor, care citeaz`, f`r` a i se p`rea
neplauzibil, din memoriile lui
Gheorghe Apostol, cum, \n 1935,
Gheorghe Gheorghiu-Dej a organizat
o \ntrunire a conducerii „grupului din
\nchisori“ din cadrul P.C.R. pentru
„demascarea“ lui {tefan Fori[. Tot \n
buna tradi]ie a anilor ’50, \nt#lnim aici
[i imaginea partidului comunist ca
ap`r`tor al oprima]ilor, dar nici o
referire la tezele cominterniste
antina]ionale propagate de P.C.R.
Construirea Casei Sc#nteii
prilejuie[te autorului c#teva afirma]ii
cel pu]in discutabile. Astfel, acesta
pretinde c`, \n 1949, la Moscova,
delega]ia rom#neasc` ar fi avut de
ales \ntre un model arhitectonic
american „cu o fa]ad` plan`, sticl` [i
beton“ [i modelul sovietic (vrea s` ne
conving` Sorin Toma, \n plin`
campanie \mpotriva
„cosmopolitismului“!), iar, ulterior,
sus]ine c` a mers prin ]ar` pentru a
identifica elemente de arhitectur`
rom#neasc`, \n special bisericeasc`
(!!), pentru fa]ada Casei Sc#nteii.
Faptul c`, \n final, a rezultat o clon`
a Universit`]ii Lomonosov din
Moscova s-ar fi datorat, sus]ine Sorin
Toma, Ministerului de Finan]e care
n-ar mai fi aprobat fondurile necesare
\mpodobirii edificiului cu acele
ornamentele autohtone identificate de
autor \n periplul s`u cultural. La
sf#r[itul capitolului \n care trateaz`
acest subiect, Sorin Toma adreseaz`
ur`rile sale celor ce lucreaz` acum \n
Casa Presei Libere (\n calitate de
coleg de breasl` se sub\n]elege!),
de[i, din punctul nostru de vedere,
1 (27) u 2005 u document

pare mai greu de surprins leg`tura
dintre presta]ia lui Sorin Toma la
„Sc#nteia“ [i meseria de gazetar1.
Descrierea revolu]iei ungare din
1956 reflect`, acum, efortul lui Sorin
Toma de a nu folosi limbajul violent
pe care \l utiliza \n tinere]e \n
editorialele Sc#nteii. Al`turi de
„comuni[tii democra]i [i reformatori“,
care, \n opinia autorului, au ini]iat
revolu]ia, sunt men]ionate, inevitabil,
[i „elementele de extrem` dreapt` [i
fasciste“, consim]ind astfel, \n finalul
analizei sale, dup` ce prezint`
represiunea sovietic` eufemistic, c`
totu[i, \n 1956, la Budapesta, a avut
loc o „revolu]ie cu caracter
predominant democratic“. Se simte
re]inerea fostului nomenclaturist fa]`
de acest eveniment istoric, simbol al
ridic`rii unei na]iuni \mpotriva tiraniei.
Spre deosebire de revolu]ia
maghiar`, mi[c`rile de protest din
Rom#nia, generate de acest
eveniment, sunt prezentate \n mod
peiorativ ca fiind produse de „o
seam` de «capete \nfierb#ntate»“
care „au fost trimise \n «Mica
Siberie» din inima B`r`ganului“.
Memoria selectiv` a autorului se
manifest` [i atunci c#nd, \n capitolul
dedicat lui Lucre]iu P`tr`[canu, \n
care radiografiaz` foarte bine etapele
dec`derii acestuia din „panteonul“
comunist autohton, descrie agita]ia
produs` la nivelul conducerii PCR de
cuv#ntarea acestuia cu accente
na]ionaliste, din iunie 1946, f`r` a
men]iona despre evenimentele tulburi
de la Cluj care au determinat luarea
de pozi]ie a lui P`tr`[canu [i rolul
jucat de comuni[tii unguri iredenti[ti
din Transilvania \n acele
circumstan]e.
Efortul de a raporta alega]iile
autorului la realitatea istoric` face ca
lectura volumului s` devin` de multe
ori obositoare, dar continuat` \n
speran]a de a descoperi m`rturia
acestuia despre propria sa activitate
ca redactor-[ef al ziarului oficial al
document u 2005 u 1 (27)
recenzii
partidului. Ei bine, acest lucru se R`utu [i al lui Iosif Chi[inevschi, el
\nt#mpl` doar \ntr-una din cele dou` pun#nd doar \n pagin` acele
anexe de la finalul volumului \n care, instruc]iuni. Sorin Toma spune c`, \n
de fapt, este reprodus` o scrisoare noiembrie-decembrie 1947, atunci
deschis` difuzat` la postul de radio c#nd a fost redactat articolul, era
Europa liber`, \n vara anului 1989, „departe de a \n]elege unde ne aflam
autorul neresim]ind nevoia, nici dup` [i \ncotro ne \ndreptam“ [i, deci, nu
15 ani, de reevaluare a activit`]ii ar fi prev`zut efectele devastatoare
sale, a[a cum rezult` ea din acest ale acestui articol asupra lui Tudor
document. Ideea principal` a scrisorii Arghezi, precum [i asupra spa]iului
este c` Sorin Toma nu ar fi fost dec#t cultural rom#nesc2.
un obedient executant al unor ordine Titlul volumului (ca [i titlul
venite „de sus“, cel mai adesea de la colec]iei!) rezum` atitudinea ambigu`
Gheorghiu-Dej personal, de ca [i a autorului, care nu are curajul s` \[i
cum aceast` patetic` scuz` l-ar asume trecutul. Sorin Toma se com-
exonera de orice r`spundere. port` ca [i cum nu ar fi fost al`turi de
Ridicole sunt [i sentimentele de Mihai Roller, Ion Vitner, N. Moraru [i
compasiune adresate, prin aceast` al]ii, unul dintre cei care au pus
scrisoare, poporului rom#n de c`tre um`rul la demolarea culturii rom#ne
un fost nomenclaturist care, dup` ce [i impunerea unui surogat sovietizat,
a contribuit la edificarea fiind unul dintre marii beneficiari ai
comunismului \n Rom#nia, se arat` regimului comunist, \n timp ce
oripilat – instalat, confortabil, dincolo oameni ca Iuliu Maniu sau Gheorghe
de Cortina de Fier, \n „iadul Br`tianu agonizau \n condi]ii de
capitalist“! – de neostalinismul lui neimaginat, la \nchisoarea de la
Nicolae Ceau[escu. Sighet.
Cea de-a doua anex` con]ine, Am c`utat \n paginile acestei c`r]i
chipurile, „adev`rul despre cazul m`car un cuv#nt de regret al
Arghezi“ [i reproduce, par]ial, un text autorului pentru participarea sa la
publicat \n 1997 ca replic` la un holocaustul cultural prin care a trecut
articol al lui Mircea Zaciu \n care poporul rom#n \n anii c#nd Sorin
Sorin Toma era acuzat c` a scris Toma \i \nfiera cu „m#nie proletar`“
imundul s`u articol depre „Poezia pe „du[manii poporului“ [i „lacheii
putrefac]iei [i putrefac]ia poeziei“ imperialismului“, dar nu am g`sit a[a
doar pentru a-l pune pe tat`l s`u, ceva, sentimentele de c`in]`,
„poetul“ A. Toma, pe piedestalul culpabilitate [i, mai ales, responsa-
r`mas gol \n urma ostraciz`rii lui bilitate fiind, se pare, necunoscute
Tudor Arghezi. Ipocrizia lui Sorin „omului nou“ creat \n laboratoarele
Toma \[i d` aici \ntreaga m`sur` ideologice ale partidului comunist. u
atunci c#nd sus]ine c` articolul a fost
redactat conform instruc]iunilor venite
„de sus“, prin intermediul lui Leonte ! Lucian DR~GHICI
NOTE
1. Un excelent studiu al Ruxandrei Cesereanu asupra limbajului violent folosit de „ziari[tii“
Sc#nteii \n anii ‘50 se g`se[te la adresa http://lett.ubbcluj.ro/~echinox/caiete3/25.html. Ar fi
interesant de efectuat un studiu comparativ cu limbajul folosit \n Die Stürmer al lui Julius
Streicher, cel care [i-a terminat cariera de „gazetar“ na]ional-socialist \n [treangul de la
Nürnberg.
2. O analiz` detaliat` a con]inutului articolului „de trist` amintire“ al lui Sorin Toma, precum
[i a climatului cultural sumbru al epocii a realizat Ana Selejan \n lucrarea Rom#nia \n timpul
primului r`zboi cultural (1944 – 1948). Reeducare [i prigoan`, vol. II, Sibiu, Editura Thausib,
1993, pp. 105-129.
59
recenzii
Kuklinski, un „intrus“ \n Tratatul de la Var[ovia
P
ân` în 1990, colonelul Ryszard
Kuklinski a fost cunoscut în lumea
comunist` numai de apropia]i [i de
cei care ascultau postul de radio Europa
Liber`. A[adar, pe la începutul anilor ‘80,
se [tia c` acesta era un ofi]er polonez
care a îndeplinit func]ii în conducerea
Armatei Polone (ultima func]ie de]inut`
fiind aceea de [ef al Sec]iei Planificare
Strategic` din Statul Major General),
îndeosebi în cele de contact cu structuri
ale trupelor sovietice dislocate în Polonia,
în cadrul dispozitivului strategic al
Tratatului de la Var[ovia, [i c`, în 1981, a
ales libertatea, stabilindu-se în Occident.
La 23 mai 1984, sub acuza]ia de trans-
mitere de date [i documente secrete unei
puteri str`ine, Tribunalul Regiunii Militare
Var[ovia pronun]` sentin]a de
condamnare la moarte a colonelului
Ryszard Kuklinski, dec`derea acestuia
din drepturi publice, degradarea militar`
[i confiscarea întregii lui averi [i a familiei
sale. Sentin]a a fost ]inut` în secret pân`
la 6 iunie 1986, c#nd opinia public` este
informat` despre emigrarea în SUA a
colonelului Kuklinski [i despre sentin]a de
condamnare la moarte a acestuia. Dup`
1990, Kuklinski devine un subiect de dez-
batere public`. El recunoa[te c` a ales
calea de a lupta împotriva comunismului
[i, îndeosebi, împotriva ocupa]iei soviet-
ice, men]ion#nd c` a oferit serviciilor de
informa]ii americane, din proprie ini]iativ`
[i necondi]ionat, informa]ii [i documente
cu privire la poten]ialul militar al trupelor
sovietice dislocate în Polonia în cadrul
dispozitivului strategic al Tratatului de la
Var[ovia, planuri de agresiune ale aces-
tei alian]e asupra statelor membre NATO.
El recunoa[te c` a continuat lupta
împotriva comunismului, dup` emigrarea
în SUA, fiind la dispozi]ia serviciilor de
informa]ii americane în calitate de expert
60
în problemele Tratatului de la Var[ovia,
cu accent pe cele privind for]ele armate
ale URSS. Dup` mai bine de opt ani de
discu]ii privind reabilitarea sa, colonelul
Kuklinski nu a avut mult timp bucuria
vie]ii în libertate [i onoare în ]ara sa,
trecând prea devreme în nefiin]`. La 17
iunie 2004, a avut loc, la Cimitirul Militar
din Var[ovia, ceremonia serviciului funer-
ar al celui care a fost colonelul Kuklinski.
Biografia lui Jozef Szaniawski îl legit-
imeaz` moral ca fiind cel mai potrivit s`
scrie despre Kuklinski [i s` atrag` aten]ia
societ`]ii civile din Polonia asupra
adev`rurilor privind omul, militarul [i ges-
tul acestuia de a deveni agent al servici-
ilor de informa]ii americane, \n timpul
R`zboiului rece, Szaniawski însu[i aflân-
du-se în primele rânduri în lupta împotri-
va comunismului în ]ara sa. Ca ziarist în
cadrul Agen]iei de Pres` Polonez` (PAP),
începând cu 1973, a colaborat în mod
conspirativ cu postul de radio Europa
Liber`. Aceast` colaborare a fost între-
rupt` în anul 1985 când a fost descoperit,
arestat [i condamnat de c`tre un tribunal
militar polonez la 10 ani închisoare,
acuzat c` este agent al serviciilor de
informa]ii ale SUA. A suportat ororile
închisorilor regimului comunist pân` în
Józef SZANIAWSKI,
Misiune solitar`. Colonelul Kuklinski
[i R`zboiul Rece,
Editura Ex Libris – Galeria C`r]ii
Poloneze, Var[ovia, Chicago,
2003.
1990. Eliberat din închisoare, Szaniawski
continu` activitatea de ziarist [i publicist,
aduc#nd \n aten]ia opiniei publice proble-
ma „misiunii de informa]ii f`r` precedent“
executat` de colonelul Kuklinski, solic-
itând cu fermitate reabilitarea acestuia.
N`scut la 13 iunie 1930 în Var[ovia,
într-o familie de muncitori, Ryszard
Kuklinski intr`, \n 1947, în noua armat`
polon`. |ntre 1947-1950 studiaz` la
{coala Superioar` de Ofi]eri de Infanterie
„Tadeusz Kosciuszko“ (Wroclaw). Dar
serviciul militar nu l-a ap`rat pe Kuklinski
de represiunile sistemului stalinist din
Armata Popular` Polon`. Pentru
t`inuirea în autobiografie a aspectelor
legate de activitatea tat`lui s`u (asociat
regimului mare[alului Pilsudski, ceea ce
comuni[tii polonezi nu au agreat nici-
odat`), cât [i datorit` prolifer`rii unor
bancuri cu privire la colectivizarea agri-
culturii Poloniei, s-a cerut scoaterea sa
din partidul comunist, fiind [i degradat la
gradul de soldat [i trimis la Regimentul
11 disciplinar din Biedruska. Dup` exe-
cutarea pedepsei la unitatea disciplinar`,
în anii 1950-1960, este avansat în grad,
în corpul ofi]erilor, primind apoi diferite
func]ii de comand` [i de stat major,
devenind, în final, comandant de batalion
într-o brigad` antidesant din Kolobrzeg.
Aici, Kuklinski î[i satisface o mare pasi-
une de via]` – sportul nautic, care-l va
ajuta ulterior s`-[i legendeze unele
ac]iuni din domeniul informativ-operativ,
ca agent al serviciilor de informa]ii ameri-
cane. În noiembrie 1952, un prieten al
s`u, locotenentul Staniszewski, distruge
documente [i informa]ii confiden]iale,
compromi]`toare pentru Kuklinski, gest
care-i deschide acestuia drumul avans`rii
în cariera militar`. În 1954, este numit
comandant de batalion în Regimentul 5
Infanterie din Divizia 12 Mecanizat`,
unde se întâlne[te pentru prima dat` cu
Wojciech Jaruzelski, pe atunci general de
brigad`, comandantul acestei divizii.
Apreciat de comandantul s`u, este trimis
s` urmeze cursul de comandan]i de regi-
ment din Academia Statului Major
General, iar în septembrie 1963 este
mutat în Statul Major General al Armatei
Polone unde lucreaz` timp de aproxima-
tiv 18 ani (pân` la emigrare), ocupând
diferite func]ii de stat major, pân` la
aceea de [ef al Sec]iei Planificare
Strategic`.
Func]iile îndeplinite în perioada 1963-
1968 i-au permis s` aib` primele con-
tacte personale cu generali [i ofi]eri
superiori din trupele operative ale
Tratatului de la Var[ovia, între care cele
ale Armatei Sovietice (Grupul de Trupe
Nord în Polonia, Grupul de Trupe din
Germania, Regiunea Militar` Kiev,
Regiunea Militar` Carpa]i din Lwow,
Regiunea Militar` Bielorusia din Minsk),
precum [i cu ofi]eri ai „armatelor fr`]e[ti“
ale Cehoslovaciei [i RDG. A organizat
personal c`l`torii de studii [i a cunoscut
principalele principii operativ-strategice
ale r`zboiului planificat s` se desf`[oare
împotriva statelor NATO [i pentru ocu-
parea Europei Occidentale. În principal,
Kuklinski a cunoscut planul de regrupare
pe teritoriul Poloniei a unei imense mase
de 2,5 milioane de militari cuprin[i în cel
de - al doilea Proiect Strategic al Armatei
Sovietice prin care se prevedea modul de
desf`[urare a ofensivei acestor for]e
asupra Occidentului. Are ocazia s`
cunoasc` pentru prima dat` Directiva de
r`zboi sovietic` [i ordinul secret de ofen-
siv` pentru for]ele armate ale Poloniei,
R.D.G. [i Cehoslovaciei. De asemenea,
s-a ocupat de planificarea preg`tirii oper-
ative a cadrelor de conducere ale for]elor
armate ale Poloniei, precum [i de elabo-
rarea unor planuri de manevr` ale tru-
pelor, cu participarea câtorva divizii
1 (27) u 2005 u document

mecanizate [i ale altor genuri de arme.
Activitatea desf`[urat` în Statul Major
General, dovedind o capacitate intelectu-
al` deosebit` de analiz` [i de predic]ie, a
atras frumoase aprecieri din partea gen-
eralilor Jaruzelski, Siwicki, Chocha,
Kiszczak, astfel \nc#t în perioada iunie
1967 – iulie 1968 a fost trimis în Vietnam
(la Hanoi [i Saigon), în Comisia
Interna]ional` de Supraveghere [i
Control. Reîntors în ]ar`, Kuklinski devine
delegat al Statului Major General polonez
în grupa operativ` a Grupului de Trupe
Nord, din cadrul Tratatului de la Var[ovia,
comandat de mare[alul sovietic Ivan I.
Iakubovski, dislocat la Legnica (Polonia).
Aici particip` la marile aplica]ii ale
Tratatului, desf`[urate sub criptonimul
„Dunaj“. Kuklinski realizeaz` c` aceste
aplica]ii constituiau o preg`tire real` pen-
tru invazia militar` în Cehoslovacia, în
scopul în`bu[irii „Prim`verii de la Praga“.
Con[tientizeaz` consecin]ele [i previne
Occidentul, folosind turi[tii str`ini de pe
autostrada de la Legnica. Szaniawski nu
face nici o precizare, dar las` de \n]eles
cititorului c` acesta ar fi fost momentul
care a trezit în mintea lui Kuklinski nece-
sitatea unei colabor`ri cu serviciile de
informa]ii occidentale. Astfel, la începutul
lunii august 1968, sub pretextul unei boli
subite, Kuklinski pleac` din statul major
al mare[alului Iakubovski de la Legnica,
se întoarce la Var[ovia [i încearc` din
nou s` transmit` în Occident date [i
informa]ii despre o iminent` agresiune a
Tratatului de la Var[ovia în Cehoslovacia.
P
erioada 1968–1970 este
men]ionat` ca fiind hot`râtoare
pentru decizia pe care a luat-o de
a colabora cu serviciile de informa]ii ale
SUA. Motiva]ia a fost agresiunea Armatei
Populare Polone asupra Cehoslovaciei,
în numele intereselor Kremlinului, ca
urmare a îndoctrin`rii comuniste a
armatei [i dependen]ei acesteia de
mare[alii sovietici. Folosirea regulat` a
unit`]ilor militare poloneze pentru
masacrarea popula]iei neînarmate, exe-
cutarea de trageri cu armamentul de pe
tancuri [i de pe ma[ini blindate asupra
oamenilor nevinova]i îl determin` decisiv
pe Kuklinski s` colaboreze cu serviciile
de informa]ii americane [i s` ini]ieze
discu]ii neformale cu ofi]erii Direc]iei
Opera]ii din Statul Major General, punând
obsesiv întrebarea „|ncotro mergem?“,
pentru a încerca s` le atrag` aten]ia
asupra drumului gre[it pe care s-a înscris
Polonia.
Începând cu 1971, din proprie
ini]iativ`, trece la o colaborare sistema-
tic` cu Agen]ia Central` de Informa]ii a
SUA. Din acest moment, pân` în toamna
anului 1981, când emigreaz` în SUA,
colonelul Kuklinski colaboreaz`, timp de
aproape 11 ani, cu serviciile de informa]ii
americane [i cu cele ale altor ]`ri NATO.
A furnizat, în acest timp, în Occident,
aproximativ 35.000 de pagini de docu-
mente dintre cele mai secrete ale
document u 2005 u 1 (27)
Comandamentului trupelor sovietice din
Polonia [i ale Tratatului de la Var[ovia,
din care, nu mai pu]in de 34.000 în limba
rus`. În pofida temutelor activit`]i de con-
trainforma]ii ale serviciilor speciale sovie-
tice din Polonia (KGB [i GRU), precum [i
ale celor poloneze (SB [i WSW),
colonelul Kuklinski nu a fost descoperit
timp de 11 ani. Aceast` activitate este
considerat` ca un „record [i f`r` prece-
dent în istoria serviciilor de informa]ii“.
Dar Kuklinski s-a conturat ca erou – e
drept, nu în con[tiin]a tuturor polonezilor
– o dat` cu dezv`luirea adev`rurilor [i a
detaliilor privind gestul lui. Kuklinski nu a
fost un demnitar al regimului comunist de
la Var[ovia, nu a fost factor de decizie
politico-militar`, nu a f`cut parte din antu-
rajul intim al vreunui lider comunist
polonez c`ruia s`-i fi putut influen]a
deciziile [i nici nu a apar]inut serviciilor
secrete poloneze. Prin gestul s`u, a
devenit agent CIA. Nu a fost un duplicitar.
Kuklinski a fost un militar de carier`,
ofi]er de stat major. El a fost îns` acolo
unde s-au aflat informa]iile secrete, pen-
tru c` statele majore din oricare armat`,
de la toate nivelele, sunt posesoare de
documente care, în func]ie de e[alonul la
care se afl`, sunt considerate a fi de
importan]` tactic` sau strategic`
deosebit`. Dar a mai avut [i un destin.
Din nici una din declara]iile lui
Kuklinski sau din înscrisuri nu rezult` c`
ar fi intrat în contact cu date [i informa]ii
cu privire la armata român`. Poate c`
acesta a fost [i motivul pentru care
Kuklinski nu a fost mediatizat în
România, dup` decembrie 1989. De fapt,
func]iile pe care le-a avut nu au facilitat
accesul la asemenea informa]ii, deoarece
direc]ia loviturii principale a Tratatului de
la Var[ovia asupra statelor NATO nu
cuprindea, din punct de vedere
geostrategic, România. Armata român`
nu de]inea documente operative ale pla-
nurilor strategice ale Tratatului de la
Var[ovia [i nu existau interferen]e între
for]e de tipul celor poloneze. Pozi]ia
armatei române în Tratatul de la
Var[ovia, în general, este cunoscut`. De
foarte multe ori \ns`, în reuniunile
comune, generali [i ofi]eri polonezi \i
rugau pe colegii lor români s` ridice anu-
mite obiec]ii la deciziile Tratatului de la
Var[ovia, motivând c` lipsa trupelor sovi-
etice în România, dar [i politica ]`rii
noastre fa]` de Tratatul de la Var[ovia
ofereau mai mult` libertate de opinie.
Tocmai aceast` libertate de opinie deter-
minat`, lipsa de afinitate a ofi]erilor
români fa]` de URSS, la care va fi con-
tribuit [i încetarea trimiterii la studii în
aceast` ]ar` [i scoaterea din armat`,
înc` din 1965, a acelora care au studiat
în Academiile Militare sovietice, ceea ce
generase neîncrederea sovieticilor, limi-
tau accesul românilor la documente
importante ale Tratatului de la Var[ovia,
altele decât cele care priveau strict
România. Or, ]ara noastr` nu avea un rol
recenzii
deosebit în dispozitivul strategic al
Tratatului. În context, trebuie remarcat
faptul c` în documentele poloneze
furnizate de Kuklinski serviciilor de infor-
ma]ii americane se men]ionau, printre
altele, for]e [i mijloace de pe teritoriul
polonez, aflat în primul e[alon strategic al
Tratatului care erau planificate s` exe-
cute lovituri nucleare asupra unor state
membre NATO. Ca urmare, Polonia a
trebuit s`-[i cear` scuze public pentru
aceasta, atunci când Parlamentul
Danemarcei trebuia s` ratifice protocolul
de aderare a ei la NATO. Din aceste con-
siderente [i pentru a se elimina orice
specula]ii care s-au mai f`cut la adresa
armatei române, care au fost folosite [i în
lupte politice interne, apreciez c`
România trebuie s` demonstreze [i pu-
blic rolul [i atitudinile avute în cadrul
Tratatului, în general, [i în diferite situa]ii,
adoptând o lege care s` permit` accesul
la arhivele M.Ap.N. mai devreme decât
prevede actuala legisla]ie.
C
onvingerea lui Kuklinski, care jus-
tific` gestul s`u, era c` Polonia nu
este liber`. |n scrierile sale, atunci
când men]ioneaz` Tratatul de la
Var[ovia, precizeaz`, cu obstina]ie [i dis-
tinct, „trupele de ocupa]ie sovietice [i ale
Tratatului de la Var[ovia“. Nu era singurul
polonez care gândea astfel. Ideea de
ocupa]ie str`in` domin` istoria Poloniei
în raport cu Rusia [i cuprinde întreaga
popula]ie, cu toate c`, potrivit datelor ce
se vehiculau în presa polonez`, la
începutul anilor ’90, aproximativ 80% din-
tre cadrele de conducere ale armatei
aveau studii în URSS ([coli militare sau
academii). Polonezii se num`r` printre
cei mai mari patrio]i din popoarele lumii
civilizate [i nu le e deloc greu s` pro-
nun]e cu mândrie cuvântul „ojczyzna“
(patrie), în orice împrejurare [i \nc` la
cele mai fragede vârste. Pân` la apari]ia
unei traduceri \n limba rom#n`, aceast`
prezentare nu este dec#t o modest`
încercare de a aduce la cuno[tin]a celor
interesa]i un fapt f`r` precedent în istoria
spionajului, dar, mai presus de orice, cum
dezv`luirea adev`rurilor istorice poate
na[te eroi, \n r#ndurile unui popor care
[i-a adulat eroii ori de câte ori a avut
acest prilej [i oriunde pe mapamond
unde se afl` unul sau mai mul]i polonezi.
{i totu[i, istoria este cea care î[i va
recunoa[te, în timp, eroii [i îi va a[eza în
locul pe care numai ea [tie c` îl merit`.
Important este ca [i faptele s` fie
cunoscute, misiune pe care Jozef
Szaniawski [i-a asumat-o [i, în opinia
noastr`, a dus-o la îndeplinire cu succes
[i a convins. u
! General de brigad` (r)
Mihaiu M~RG~RIT
Ata[atul militar, aero [i naval al
României la Var[ovia (1990-1994),
[eful Direc]iei Informa]ii Militare
(1998-1999)
61
recenzii
Armata rom#n` \n Basarabia
I
storia teritoriilor rom#ne[ti dintre
Prut [i Nistru a reprezentat, mai
\ntotdeauna, o tem` secundar`
de cercetare pentru istoriografia
rom#neasc` comparativ, spre
exemplu, cu istoria Transilvaniei,
acest fenomen reflect#nd parc`
marginalitatea geografic`, dar [i
politic` a acestui str`vechi teritoriu
rom#nesc. Dac` \nainte de 1989
motivele acestei atitudini sunt lesne
de \n]eles, dup` 1989, \n
circumstan]e geopolitice relativ
schimbate, este mai greu de \n]eles
de ce nu a avut loc o recuperare
real` \n acest domeniu.
Nici din punctul de vedere al
istoriografiei militare lucrurile nu stau
diferit. |n cazul R`zboiului de
|ntregire, Campania din 1919 din
Transilvania [i Ungaria s-a bucurat
de aten]ia multor cercet`tori, \n timp
ce opera]iile militare dintre Prut [i
Nistru care, este adev`rat, au fost
mult mai pu]in spectaculoase, dar la
fel de importante pe plan politico-
militar nu au constituit subiectul unor
cercet`ri speciale.
Lucrarea generalului de brigad`
dr. Dumitru Seserman reprezint` o
\ncercare temerar` de explorare a
unui domeniu istoriografic mai pu]in
cercetat.
Autorul prezint` contextul social-
politic din Rusia anului 1917 c#nd, \n
plin proces de destr`mare a
62
structurilor statale ]ariste, locuitorii
Basarabiei [i-au creat propriile
institu]ii politice \n v#ltoarea luptei
pentru \ndeplinirea aspira]iilor
na]ionale legitime. Procesul de
destr`mare a armatelor ruse de pe
frontul rom#nesc este prezentat pe
larg [i, cu ajutorul unui bogat material
documentar, sunt descrise \n detaliu
m`surile luate de Marele Cartier
General rom#n \n ultimele luni ale
anului 1917 pentru z`d`rnicirea
\ncerc`rilor trupelor ruse bol[evizate
de a declan[a o revolu]ie comunist`
la Ia[i, dup` modelul deja patentat la
Petrograd.
Referitor la intrarea trupelor
rom#ne \n Basarabia, la \nceputul
anului 1918, fapt prezentat de unii
drept o ocupa]ie militar`, autorul
precizeaz`, pe baza documentelor,
c` armata rom#n` a fost solicitat` s`
intervin` pentru men]inerea ordinii
General de brigad` dr.
Dumitru SESERMAN,
Ac]iunile armatei rom#ne \n spa]iul
dintre Carpa]ii Orientali [i Nistru
(1917-1920),
Bucure[ti, Editura Universit`]ii
Na]ionale de Ap`rare, 2004.
publice \ntr-un teritoriu c`zut prad`
anarhiei create de bandele de solda]i
ru[i \n retragere.
Un fapt istoric mai pu]in cunoscut
este adus la lumin` de c`tre autor [i
anume campania din 1920 a Diviziei
8 Infanterie \n Pocu]ia, nume cu
puternic` rezonan]` istoric` \n
mentalul rom#nesc, ac]iune
\ntreprins` de comun acord cu
guvernul polonez. Autorul
demonstreaz` c` aceast` campanie
a fost o adev`rat` misiune de
men]inere a p`cii avant la lettre,
realiz#nd o paralel` \ntre
evenimentele din 1920 [i misiunile
armatei rom#ne, dup` 1989, din
Angola sau Afghanistan.
Cooperarea unit`]ilor Corpului 5
Armat` rom#n cu trupele aliate
(franceze, grece[ti, poloneze) care
luptau, \n primavara anului 1919,
\mpotriva Armatei Ro[ii \n regiunea
Odessei, un alt episod ignorat de
„istoria oficial`“, este prezentat`
am`nun]it, subliniindu-se rolul
armatei rom#ne \n ap`rarea frontierei
de pe Nistru.
|n cuprinsul lucr`rii, pe l#ng`
descrierea opera]iunilor militare,
autorul analizeaz` [i transform`rile
structurale ale organismului militar
rom#nesc, \n special de-a lungul
anului 1918 c#nd, \ntr-o perioad`
relativ scurt` – c#teva luni – armata
rom#n` a fost demobilizat` conform
prevederilor Tratatului de pace de la
Bucure[ti din 24 aprilie/7 mai 1918,
dar, \n paralel, s-au creat premisele
pentru o remobilizare rapid` a o[tirii
pentru ca statul rom#n s` aib`
capacitarea militar` de a continua
efortul de r`zboi \n noile circumstan]e
politice ap`rute dup` \nfr#ngerea
Puterilor Centrale.
Volumul este \nso]it de un bogat
corp de anexe format din h`r]i [i
documente extrem de utile pentru
\n]elegerea evenimentelor. Se
remarc` prezen]a unor documente
foarte importante cum ar fi, de
exemplu, Instruc]iunile cu privire la
linia de purtare a trupelor deta[ate \n
Basarabia (anexa 14), Adresa
Consiliului Na]ional Rom#n din
Bucovina c`tre generalul Iacob Zadic
(anexa 28), Ordonan]a nr. 2 din 4/17
noiembrie 1918, emis` de
Comandamentul armatei rom#ne din
Bucovina (anexa 30) [.a., documente
care dovedesc, o dat` \n plus, c`
armata rom#n` nu a intrat \n
Basarabia [i Bucovina ca for]` de
ocupa]ie.
Ne exprim`m speran]a ca aceast`
lucrare va constitui un punct de
pornire pentru noi direc]ii de
cercetare \ntr-un perimetru istoric
care, din varii motive, a r`mas \ntr-o
zon` de penumbr` din punctul de
vedere al cercet`rii. u
! Lucian DR~GHICI
1 (27) u 2005 u document

In memoriam Aurelian Sacerdo]eanu
Recent ap`rut, nr. 1-2/2004 (an LXXXI, vol. LXVI) al
„Revistei Arhivelor“ con]ine dou` consistente „dosare“, intitu-
late In memoriam Aurelian Sacerdo]eanu [i {tefan cel Mare –
500. Sumarul este completat cu valoaroase studii de arhivis-
tic` [i de istorie. Studiile au fost semnate istorici cunoscu]i,
cum ar fi acad. {tefan {tef`nescu, Corneliu-Mihai Lungu,
Maria Dogaru, Silvia V`tafu-G`itan, Georgeta Filitti [i Mioara
Anton. Studiilor li se adaug` documente medievale muntene
inedite, din secolul al XVII-lea, din perioada domnilor Radu
{erban, Alexandru Coconul [i Leon Tom[a, precum [i de o
dare de seam` privind Congresul Interna]ional al Arhivelor de
la Viena, din 23-29 august 2004, semnat` de Tudor R`]oi.
Un util [i interesant studiu despre arhivarea po[tei elec-
tronice semneaz` Bogdan-Florin Popovici. De urm`rit pentru
ceea ce \nseamn` complexitatea procesului de informatizare
a arhivelor, adic` adev`ratul viitor al memoriei noastre colec-
tive.
Din paginile revistei reiese un lucru clar: Alexandru
Sacerdo]eanu, pe lâng` statutul de cel mai bun specialist
român în arhivistic`, îl are [i pe acela de creator de [coal`. Iar
aceasta dovede[te c` arhivele sunt pe mâini bune.
Un „RIM“ de la R`s`rit
Am semnalat, \n num`rul trecut (ca [i în cel de fa]`), lucr`ri
ale speciali[tilor ru[i. Revenim, de acest` dat` prezent#ndu-
v` revista de istorie militar` „Voenno-istoriceskii jurnal“, editat`
de Ministerul Ap`r`rii din Federa]ia Rus`, „sora“ moscovit` a
„Revistei de istorie militar`“ (RIM) care apare, la noi, sub egida
Institutului pentru Studii Politice de Ap`rare [i Istorie Militar`.
Bogat` în con]inut [i editat` în condi]ii grafice de calitate,
revista con]ine studii valoroase scrise de speciali[ti
recunoscu]i. Unul dintre aceste studii este cel al lui V.V.
Kapistka referitor la importul de tehnic` militar` de avia]ie,
realizat de URSS \n ajunul celui de Al Doilea R`zboi Mondial
(Importul de avioane al URSS dinaintea celui de Al Doilea
R`zboi Mondial, „Voenno-istoriceskii jurnal“, nr. 535/11,
noiabr\ 2004, pp. 24-29). Autorul, pe baza noilor documente
provenite din arhivele militare ruse [i ale ultimelor cercet`ri ale
speciali[tilor militari, descrie structura importului de tehnic` de
avia]ie a URSS de pân` în 1941 [i analizeaz` influen]a pe
care acesta a avut-o, ulterior, asupra procesului postbelic de
organizare a for]elor militare aeriene ale Armatei Ro[ii. Opinia,
potrivit c`reia cooperarea militar` sovieto-german` din perioa-
da interbelic` a exclus factorul occidental din politica extern`
a URSS este infirmat` de acest studiu. „A[ considera ca fiind
incorect` îndreptarea tuturor comenzilor noastre c`tre
Germania“, i-a comunicat M.M. Litvinov lui Stalin, în 1937. Ca
urmare, liderul sovietic a l`rgit cooperarea militar` cu statele
din „lag`rul capitalist“, îndeosebi cu Statele Unite, iar achizi]iile
de tehnic` militar` de avia]ie au continuat pentru mult timp, în
pofida rela]iei pe care URSS o avea cu Germania. Lectorul
sper` ca aceast` revist`, pe cât de interesant`, pe atât de
necesar`, s` se afle constant \n aten]ia istoricilor români. |n
ceea ce \l prive[te, va face tot ceea ce \i st` \n putin]` pentru
a semnala m`car unele articole.
Bastonul din rani]`
Doldora de informa]ii [i cu ilustra]ie atent aleas`, \n mare
parte inedit`, Buletinul Muzeului Militar Na]ional, nr. 2/2004
(redactor responsabil de num`r Viorica Neagu), reflect` pale-
ta larg` de preocup`ri ale speciali[tilor acestei importante
institu]ii de cultur`, care conserv` at#t de bine tradi]iile armatei
rom#ne, de la elemente de arheologie medieval` la teme de
istorie modern` [i contemporan`, de la descrierea unor piese
document u 2005 u 1 (27)
revista revistelor
arheologice descoperite la mari ad#ncimi (de v`zut, \n acest
sens, articolul lui Sorin-Maxim Ursu, despre dou` bombarde,
dat#nd, probabil, din secolul al XVI-lea, g`site, recent, \n
Marea Neagr`) sau a armamentului din \nzestrarea armatei
rom#ne, \n diferite perioade istorice, p#n` la ample studii cu
subiecte dintre cele mai variate (istoricul armatei otomane
\ntre anii 1869-1877 sau cariera militar` a primilor doi regi ai
Rom#niei, Carol I [i
Ferdinand I).
Un interesant
studiu este acela al
Corneliei König de-
dicat „istoriei“ bas-
tonului de mare[al
\n Rom#nia. Primul
care a avut onoarea
de a primi bastonul
de mare[al a fost
regele Ferdinand I,
la 1 Decembrie 1918,
la vremea aceea
doar momentul intr`rii
triumfale a familiei
regale [i a autorit`]ilor
civile [i militare \n
Capital`, ulterior o zi
fundamental` \n isto-
ria poporului rom#n,
prin evenimentele
decisive pentru destinul unit`]ii na]ionale, desf`[urate la Alba
Iulia. Muzeul Militar Na]ional mai p`streaz` \n patrimoniul s`u
doar bastonul de mare[al al autorului „Manevrei de la
Fl`m#nda“, Alexandru Averescu (are o istorie interesant`
acest baston, pentru c` ajunge la Muzeu abia \n 1960, c#nd
este confiscat de organele Ministerului Afacerilor Interne de la
un particular, pe numele s`u… Ion Iliescu!) [i cartea de
mare[al original` a lui Constantin Prezan. Un alt baston de
mare[al al Rom#niei se afl` la Muzeul Funda]iei
Karagheorghevici din Oplenac (Uniunea Serbia [i
Muntenegru), primit de regele Aleksandru I al Iugoslaviei, care
fusese c`s`torit cu principesa M`rioara, fiica regelui
Ferdinand I [i a Mariei.
C`ru]e… la secret!
Studii [i materiale de istorie contemporan`, serie nou`,
volumul III, 2004, publica]ie editat` de Academia Rom#n` prin
Institutul de Istorie „Nicolae Iorga“, are un sumar bogat din
care v` re]inem aten]ia asupra studiului semnat de Dana
Beldiman [i Florin {perlea, dedicat implic`rii militarilor \n
politic` \ntre anii 1918-1965, [i amplei analize realizate de
Lucian Leu[tean despre a[a-zise „noi“ puncte de vedere
privind finalul Primului R`zboi Mondial, venite mai cu seam`
din partea unor speciali[ti \n rela]ii interna]ionale care, spre
deosebire de istorici, „planeaz`“ cu o u[urin]` discutabil`
peste subiecte sensibile, \ncerc#nd s` fac` viabile teoriile pro-
prii. C#t de bine reu[esc \n demersul lor r`m#ne de v`zut/citit.
Alina Ilinca [i Liviu Marius Bejenaru aduc \n prim-plan un
subiect important pentru un regim totalitar, precum cel comu-
nist \n Rom#nia: secretul de stat [i cum a fost el p`zit \n
perioada \n care Gheorghiu-Dej a de]inut puterea suprem`.
Cu g#ndul la „imperiali[tii“ care doreau s` sustrag` marile
secrete tehnologice ale unei ]`ri spoliate de Uniunea
Sovietic`, la noi, \n anii ’50, p#n` [i ni[te c`ru]e, e drept, fru-
mos vopsite, p`r`site \n curtea unei fabrici, trebuiau ascunse
cu grij`, fiind „lucr`ri secrete“ care puteau fi… observate! Nu e
deloc de mirare, a[adar, c` „tr`g`toarele de cizme“ erau tot…
la secret, \n planul special! Interesante vremuri!
LECTOR
63
studii/documente

Contents

l Warsaw Treaty: from Unity to Tensions (Florin Constantiniu, PhD) l Anatoli Gribkov's
Memoirs. Romania, Soviet Union and the Warsaw Pact (Lauren]iu Constantiniu) l Information
about Romania in General Jan Sejna's Memoirs (Florin Constantiniu, PhD) l 1958. The Warsaw
Pact and Peace's Rhetoric (Lucian Dr`ghici) l A Decade from the First NATO's Extension. An
Anniversary under Observation (Colonel Petre Otu, PhD) l November 1962. Romania proposed
the Amending of the Secret Additional Protocol of the Warsaw Pact (Major Petre Opri[) l General
Maiorov's Memoirs. A New Testimony about the Role of the Soviet Factor in Czechoslovakia
(Aleksandr S. St#kalin, Russian Federation) l „In 1968, the Romanian Armed Forces were
prepared to defend the country“, interview with general (ret) Ion Gheorghe l How was disolved
the Warsaw Treaty (Major Florin {perlea, PhD) l „The Warsaw Treaty was Necessary“, interview
with general (ret.) Constantin Olteanu l The Avatars of the Archives Fund (Colonel Alexandru
O[ca, PhD) l

Sommaire

l Traité de Varsovie: de l’unité aux tensions (prof. univ. dr. Florin Constantiniu) l Mémoires du
maréchal Gribkov. Roumanie, URSS et le Pacte de Varsovie (assist. univ. Lauren]iu Constantiniu)
l Renseignements sur la Roumanie dans les mémoires du général Jan Sejna (prof. univ. dr. Florin
Constantiniu) l 1958. Traité de Varsovie et la rhétorique de la paix (Lucian Dr`ghici) l Une
décenie depuis la prèmiere extension de l’OTAN. Anniversaire en observation (colonel dr. Petre
Otu) l La Roumanie propose la modification du Protocole additionnel secret cu Traité de Varsovie
(commandeur Petre Opri[) l «Le printemps de Prague» dans la vision du général A.M. Maiorov
(Aleksandr S. St#kalin, Fédération Russe) l «En 1968 l’armée roumaine était prête à défendre le
pays», interview accordée par le général (r) Ion Gheorghe l Comment a-t-on dissout le Traité de
Varsovie (commandeur dr. Florin {perlea) l «Le Traité de Varsovie était nécessaire», interview
accordée par le général (r) Constantin Olteanu l Avatars d’un fonds d’archives (colonel dr.
Alexandru O[ca) l

Inhalt
l Warschauer Vertrag: von Einheit zu Spannung (Florin Constantiniu) l Marschalls Gribkov
Memoiren. Sowjetunion und der Warschauer Pakt (Universitätsassistent Lauren]iu Constantiniu)
l Angaben über Rumänien in den Memoiren von General Jan Sejna (Florin Constantiniu) l 1958.
Warschauer Vertrag und die Friedensredekunst (Lucian Dr`ghici) l Ein Jahrzehnt seit dem ersten
NATO-Erweiterung. Ein Jahrestag unter Beobachtung (Oberst Dr. Petre Otu) l Rumänien stellt
die Abänderung des zusätzlichen Geheimprotokolls des Warschauer Vetrags vor (Major Petre
Opri[) l „Der Frühling in Prag“ aus dem Sehenspunkt des Generals A.M. Maiorov (Aleksandr
St#kalin) l „1968 war die rumänische Armee bereit, sich das Land zu verteidigen“, ein Interview
mit dem General (d.R.) Ion Gheorghe l Wie der Warschauer Vertrag abgeschafft wurde (Major
Dr. Florin {perlea) l „Der Warschauer Vertrag war erforderlich“, Interview mit dem General (d.R.)
Constantin Olteanu l Die Geschichte eines Archivsbestandes (Oberst Dr. Alexandru O[ca) l

64 1 (27) u 2005 u document