Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Save to My Library
Look up keyword
Like this
6Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
HAITA- SERGE BRUSSOLO

HAITA- SERGE BRUSSOLO

Ratings: (0)|Views: 93 |Likes:
Published by teodoracandrea
HAITA- SERGE BRUSSOLO
HAITA- SERGE BRUSSOLO

More info:

Published by: teodoracandrea on Feb 24, 2010
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

09/22/2012

pdf

text

original

 
Serge Brussolo
HAITA
 
2
 
Prolog
Sarah privea cum se apropie chelneriţa deghizată în subretă de comedie, cu rochieneagră, şorţ alb şi bonetă scrobită. Era o fată tânără, probabil o debutantă, pe care încă o mai intimidau puţin clientele acelui cartier considerat "şic". Fata puse ceainiculpe masă şi spuse încetişor: Lapsang-sushong... solicitând o aprobare de la Sarah.Tânăra femeie zâmbi, îi plăcea ritualul pompos şi neghiob al saloanelor de ceai, cuşuşotelile lor ca de spovedanie, cu secretele imaginare schimbate între două înghiţituride tartă cu afine şi gângurelile doamnelor de cincizeci de ani, cu părul vopsit. În toateastea exista o banalitate care o liniştea. Era o lume blândă şi domoală, unde nu avealoc niciodată vreun fapt deosebit – o enclavă de calm pe traseul bulevardului.Turnă puţin lichid fierbinte peste feliuţa rotundă de lămâie. Imaginea i se reflecta înoglinzile din fundul sălii. Cu ocazia asta constată că turbanul de piele pe care îl purtanu-i alunecase şi că nimeni nu putea ghici că avea craniul lipsit de păr. Era un lucruimportant.Fireşte, ar fi putut să folosească peruci, dar detesta acest subterfugiu care i-ar fiafectat originalitatea şi care – paradoxal – îi dădea impresia că e cheală, îşi zise că erafrumoasă aşa, îmbrăcată toată în piele neagră, cu umerii obrajilor proeminenţi, ochiialungiţi şi parcă ceva dintr-o preoteaegipteană obosită de rugăciuni nesfârşite.Rugăciuni sau sacrificii...Ştia că toate celelalte femei se uită la ea. Le simţea privirile ca pe atingerea uşoarăa unor aripi de fluture. Priviri geloase, vindicative. Zâmbi şi amestecă în ceai culinguriţa de argint. O ceremonie desuetă, care o liniştea mai bine decât ar fi făcut-otranchilizantele cele mai eficiente.Îşi petrecuse ziua umblând după cumpărături şi făcând o grămadă de alte activităţiinutile. Cumpărase haine, lenjerie fină şi pierduse o oră întreagă căutând ciorapi de oanumită nuanţă cenuşie. Pentru cine? Pentru ce?Se tot îmbrăcase şi dezbrăcase în spaţiul îngust al cabinelor de probă, şi de fiecaredata surprinsese în privirea vânzătoarelor aceeaşi scânteie de admiraţie. într-unmagazin din cartierul Marais, chiar auzise o fată şoptind: "Are asta un look!..." Eraplăcui să te joci de-a femeia normală. Putea să-şi spună că e soţia trândavă a unuicadru superior şi că îşi petrece zilele frecventând magazinele şi librăriile-saloane deceai unde se vorbeşte cu gura plină despre literatură."Marţi, la ora optsprezece, mă duc la cursul de bucătărie chinezească", visa ea."Vineri, şedinţa de gimnastică tibetană..."Era un joc. Jocul de-a "oamenii normali". Îl juca de îndată ce ieşea pe poarta vilei,străduindu-se să uite totul: pe Georges şi maniile lui, muzeul, animalele. Se străduiasă-şi imagineze cum putea să arate după-amiaza unei tinere burgheze lăsate în voiaei. Seara se întorcea acasă încărcată cu pachete pe care le uita într-un colt şi nicimăcar nu le desfăcea. Ştia că nu va avea niciodată ocazia să poarte rochiile alese,totuşi, cu o grijă meticuloasă. Toate astea nu erau pentru ea. În casă nu avea nevoiedecât de o bluză albă şi o cămaşă de forţă. O ţinută de clinică psihiatrică.Gândul o făcu să râdă înfundat şi îşi arse buzele sorbind din ceaiul prea fierbinte.Se întinse ca atunci când îţi cauţi o poziţie confortabilă într-o cadă plină cu apăcălduţă. Se tolănea în banalitatea acelui sfârşit de după-amiază liniştită. Se spăla în ea.Căci de cealaltă parte a bulevardului, în spatele zidurilor înalte care, aidoma unormetereze imposibil de cucerit, închideau vila şi parcul, o aştepta ceva murdar. Uneori îivenea să oprească oamenii de pe stradă şi să-i întrebe:— Ştiţi ce se află dincolo de aceste ziduri?Probabil că trecătorii mai întâi s-ar fi strâmbat şi apoi ar fi răspuns:— O cazarmă? Un institut? O clădire oficială? Adevărul era că privind de la înălţimeaunui om nu aveaicum să ghiceşti parcul, casa mare şi domul ei ciudat, plin de găinaţul porumbeilor.Nu se putea ghici nimic şi era cu atât mai bine...Da, oamenii ar fi zis: "O cazarmă..." Iar ea ar fi răspuns:3

Activity (6)

You've already reviewed this. Edit your review.
1 hundred reads
Dan liked this
Nunvailer liked this
deletlon liked this
mariget liked this
ionasavului liked this

You're Reading a Free Preview

Download
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->