Professional Documents
Culture Documents
STUDENT :
INTRODUCERE
IN PSIHOLOGIA VARSTRELOR
BUCURESTI * 2006
CUPRINS
Cuvant inainte......................................................................................................................3
Capitolul 1.Definirea psihologiei varstrelor....................................................................4
1.1. Continutul si importanta studieri in psihologia varstrelor........................4
1.2. Metoda si metodologie in psihologia varstrelor..................................... 5
Capitolul 2. Stadialitatea si evolutia umana.................................................................. 6
2.1. Debutul vieti si fazele intrauterine......................................................... 7
2.2. Nasterea si dezvoltarea timpurie a copilului..........................................12
2.3. Viata ecto-uterina(pana la un an)...........................................................13
Capitolul 3. Perioada anteprescolara(prima copilarie)................................................17
3.1.Caracteristici generale.............................................................................18
3.2. Comunicarea, invatarea spontana si devoltarea emotional-afectiva......18
3.3. Viata ecto-uterina(perioada 1-3 ani)......................................................19
Capitolul 4. Perioada prescolara....................................................................................24
4.1. Dezvoltarea psiho fizica si consolidarea autonomiei.............................25
4.2. Dezvoltarea psihica, conturarea si afirmarea personalitatii...................25
4.3. Jocul si manifestarea personalitati.........................................................27
4.4. Viata ect-outerina(perioada 3-6 ani)......................................................28
Capitolul 5. Perioada scolara mica................................................................................31
5.1.Particularitati la varsta scolara mica........................................................31
5.2.Atentia la copii de varsta scolara mica....................................................35
5.3.Jocul si copiii, integrarea scolara............................................................37
5.4.Dezvoltrea perceptiei copilului...............................................................40
5.5.Viata ecto-uterina(perioada 6-10 ani).....................................................41
Capitolul 6. Perioada pubertatii(10-14 ani).................................................................47
6.1.Dezvoltarea biofizica si psihica..............................................................48
6.2. Comportamentul in grup........................................................................49
Capitolul 7. Perioada adolescentei...............................................................................50
7.1.Dezvoltarea psihica a adolescentului.....................................................51
7.2.Limbajul si dezvoltarea psihica.............................................................52
7.3. Dezvoltarea personalitatii.....................................................................55
7.4.Adolescentul si societatea......................................................................58
7.5. Prima dragoste a adolescentului...........................................................61
Capitolul 8. Perioada tineretii......................................................................................63
8.1. Subetapele tineretii si activitatea de invatare........................................64
8.2. Integrarea socio-profesionala si congruenta personalitati.....................67
8.3. Situatia tanarului de azi.........................................................................69
Capitolul 9. Perioada varstei adulte.............................................................................75
9.1.Identitatea si capacitatile cognitive........................................................76
9.2.Personalitatea la varstele adulte.............................................................77
Capitolul 10. Perioada varstrei a treia..........................................................................78
10.1.Delimitarea si caracterizarea substadiilor..............................................79
10.2 Evolutia proceselor senzoriale si cognitive...........................................80
10.3.Manifestari ale personalitatii.................................................................82
Bibliografie.....................................................................................................................84
2
Cuvant inainte
Autorul.
3
Capitolul 1
La fel ca in cazul majoritati disciplinelor supuse studieri continuie din partea specialistilor
din domeniul respectiv si asupra disciplinei psihologia varstrelor sau conturat dea lungul timpului
diverse studii in care au fost integrate diverse definitii in care psihologia varstrelor apare ca o ramura
pretioasa din stiintele psihologice izvorata ca o necesitate in a intelege modul de constituire a
caracteristicilor, functiilor si proceselor psihice, a evolutiei acestora de la cele mai fragede varstre si
pana la stadiul terminal.In acest fel activitatea psihica este privita in ansamblu pe tot parcursul
existentei fiintei umane cu relevarea unor semnificatii posibile pentru un anumit segment al varstrei
prin analiza longitudinala si verticala in contextul existentei sale sociale, a modificarilor psiho-fizice ce
se produc sub influienta conditiilor de mediu, a educatiei, a culturi si profesiei, a statutelor si rolurilor
sociale ce le indeplineste. In concluzie, Psihologia varstrelor este stiinta care studiaza caracteristicile
constituiri activitati psihice umane, modificarile acesteia de la inferior la superior, a regreselor ce au loc
in interiorul anumitor stadii de varstra, a evolutiei personalitati si manifestarii actelor de conduita in
relatie cu determinarile socio-culturale ale existentei fiintei umane.
Studiul fiintei umane inca din momentul conceptiei si mai intensiv de la nastere si pana la
moarte, cu tot ceea ce este comun si semnificativ pe toata durata vieti, dar si cu relevarea etapelor
distincte ale evolutiei umane confera psihologiei varstrelor un statul solid si central in cadrul
disciplinelor psihologice, constituirea ei fiind posibila printre altele datorita acumularilor de cunostinte
in psihologia generala si in unele ramuri ce vizau studiul omului in anumite perioade de varstra. Dintre
aceste ramuri enumeram: psihologia copilului (studiaza perioada copilariei cu caracteristicile ce tin de
conditia activitati psihice): mai restranse pentru o patrundere mai ampla in aceasta sfera au aparut
psihologia copilului sugar, psihologia anteprescolarului, psihologia prescolarului sau mai putin
dezvoltate psihologia teneretului, psihologia perioadei adulte etc.
Continutul si sfera psihologiei varstrelor depaseste cu mult pe cel al psihologiei copilului prin
faptul ca realizeaza o o cuprindere pentru toate varstrele umane trasand stadii si substadii in cadrul
acestora, cu specific si comun intre ele, dar fara sa fie o psihologie generala caci activitatea psihica pe
care o studiaza aceasta este raportata la conditia umana de o anumita factura si structura bio- psihica.
Psihologia varstrelor se foloseste de datele cuprinse in psihologia generala si cea a copilului ca
4
si ale celorlalte ramuri ale psihologiei carora le furnizeaza la randul ei cunostinte pertinente despre
dezvoltarea si evolutia psihica a omului de la nastere pana la stadiul terminal. Astfel psihologia
varstrelor nu se limiteaza numai la studiul conduitelor de crestere, domeniu al psihologiei copilului
cum afirma J.Piaget si M.Debesse, nici la abordarea generala a activitati psihice si a esentei de
fundamentare a personalitati, domeniul psihologiei generale si nici la caracteristicile de regresie in
evolutia psihica domeniu al psihologiei varstrelor inaintate ci le cuprinde pe toate intr-o tratare unitara
cu relevarea specificului pentru fiecare stadiu de varsta si consemnarea elementelor comune ce unifica
activitatea psihica. Psihologia varstrelor a incercat sa evite ambiguitatile provenite din chiar titulatura ei
si analizeaza caracteristicile psihicului uman in mon unitar cu accentuarea aspectelor legate de evolutie
si dezvoltare dar si pe continuitate si disfunctionalitate de la o varstra la alta. Cunoasterea in psihologia
varstrelor ne ofera posibilitati de elaborare a unor strategii educationale si de dirijare stiintifica viabila a
procesului de pregatire profesionala si de integrare sociala a omului.
Psigologia la modul general nu se limiteaza la studii doar in cazul omului normal chiar daca au o
anumita structura si factura ci si in cazul unor persoane bolnave, handicapate cu unele retarduri insa
aici apare diferntierea unor domenii ca cel al psihopedagogiei care este centrata indeosebi pe aceste
persoane cu probleme iar psihologia varstrelor fiind centrata pe cunoasterea umana in limitele
normalului.
Omul traverseaza trei ciclurii mari in decursul vietii sale; al copilariei, al tinertii si al adultului iar
din cadrul lor se desprind peroiade si subperioade relativ distincte. Chiar daca aceste perioade, etape
stadii au creat controverse asupra lor ele caracterizand ciclurile umane controversele au provenit din
diferentele conceperii “omului concret” cu existenta temporara si “omului in situatie” cu un anumit
potential psihic la statutul de varstra, ele nu au contrazis sinonimia dintre termeni etape' perioade si
stadii' respectiv subperioade si substadii la care se adauga si cel de ciclu. Tratarea de fata apare prin
prisma particularitatilor structurate cu dinamismul ce caracterizeaza evolutia, conceputa in ordine
sistematica pentru a ceea o imagine probabilistica a omului complet (intreg).
a) Primul ciclu cel al copilariei marcat prin crestere si dezvoltare cuprinde subiectul de la nastere
pana la adolescenta inclusiv in care subliniem copilaria, campul de in care se structureaza si se
dezvolta conduitele fundamentale adaptative, insusirile personalitati, ale cognitiei, cele intelectuale, ale
afectivitatii si motivatiei, atitudinilor si sociabilitati
Procesul alfabetizari care in societatea moderna incepe inainte de intrarea copilului la scoala
reprezinta accesul spre cultura prin intermediul ciclului primar se traverseaza o etapa intensa de
elaborare a deprinderilor intelectuale si de formare a motivatiei epistemice iar mai tarziu prin
intermediul ciclului primar se elaboreaza mecanismele intime ale integrari scolare si sociale a copiilor,
a conduitelor complexe legate de debordantul dimorfism sexual si stabilizarea aspiratiilor scolar-
profesionale. Transformarile ce au loc in perioada copilariei nu sunt lineare, uniforme ci si cu oscilatii,
dar fara sa afecteze caracterul continu al deveniri umane.
b) In ciclul tinereti apare un intens proces de integrare social- profesionala si constituirea
propriei familii stucturandu-se mai profund subidentitatile profesionale , cele legate de familia
personala si subidentitatile parentale in cadrul ei Aceste dimensiuni pot avea grade de
concordanta sau disonanta rezultate din modul in care tanarul traieste responsabilitatea ce ii
revine si demersurile ce le face pentru indeplinirea ei in acest context aparand orientari
pregnante spre un anumit mod de viata si se stabilizeaza unele atitudini comportamentale.In al
treilea ciclu cel de adult cu maturitatea si batranetea predomina ascensiunile si regresele
caracteristice ce determina antrenarea in roluri si statute in care adeseori crizele de timp duc la
framantari si tensiuni cu explozii ce se pot regreta uneori ulterior. Perioada batranetii se
caracterizeaza printr-o acumulare de oboseala si uzura interna ce modifica functionalitatea
psihica scazandu-i productivitatea prin iesirea din campul munci si plecarea copiilor creeandu-
se modificari complexe in campul preocuparilor, intereselor, a stilului vietii cand subidentitatea
profesionala si matrimoniala intra in criza sau se estompeaza iar bolile de degenerenta fac din
aceasta perioada fragila o etapa de instrainare cu atat mai mult cu cat se traieste sentimentul
inutilitatii sociale si a abandonului.
6
2.1.Debutul vieti si fazele intrauterine
Multe din celulele corpului uman sint celule "somatice", fiecare continind
in nucleul sau 46 de cromozomi. Spermatozoidul si ovulul sint celule
embrionare sau "gameti", fiecare cu cite 23 de cromozomi. Unirea acestor
gameti intr-o singura celula care contine 46 de cromozomi dispusi in 23 de
perechi, se petrece in procesul fecundarii.
In timpul orgasmului un barbat poate ejacula intre 200 si 400 de
spermatozoizi in vaginul femeii. Unii dintre acestia strabat mucusul
secretat de colul uterin, care devine mai putin dens si dispus intr-un
strat mai subtire in perioada ovulatiei (perioada de fertilitate a
femeii), si traverseaza uterul, ajungind (doar citeva sute de
spermatozoizi) in trompa uterina. Daca ovulul n-a fost eliberat,
spermatozoidul mai poate astepta, el supravietuind in trompa maximum 48 de
ore.
Dupa fenomenul ovulatiei, ovulul apt pentru fecundatie este atras de catre
trompa uterina si, inaintind prin lichidul folicular datorita miscarilor
ondulatorii ale trompei, ajunge in treimea ei externa, locul de intilnire
cu spermatozoidul.
Saptamina I
Prima zi de viatã
Sperma depozitata in traiectul reproductiv feminin are nevoie de cca 7 ore
pina ce enzimele sale penetreaza peretele extern al ovulului (zona de
protectie sau zona pellucida). O data ce un spermatozoid a patruns in ovul
nici un altul nu o mai poate face, ovulul creindu-si un scut de protectie.
Spermatozoidul isi pierde coada, iar capul incepe sa-si maresca volumul.
Dupa penetrare, mai sint necesare cca 12 ore pina ce spermatozoidul,
facindu-si loc prin citoplasma, va fuziona cu nucleul haploid al ovulului,
formind o singura celula, zigotul unicelular sau celula ou, o
individualitate unica din punct de vedere genetic. Fuziunea sau singamia
mai dureaza inca 2 ore. Din acest moment, prin aranjamentul unic al
materialului genetic (ADN) este determinat sexul si toate celelalte
caracteristici ale dezvoltarii somatice (culoarea parului, a ochilor,
fizionomia, etc) si apar conditiile pentru mitoza (diviziunea celulara).
Procesul incepe cu o celula dubla, apoi o celula tripla a-cronica, apoi o
celula cvadrupla dupa care progreseaza prin multipli de 2 (8, 16, 32, etc)
pina va ajunge la cele 30.000.000 de celule ale corpului uman (in perioada
adulta).
Prima diviziune are loc la cca 18 ore de la fuziune, fiecare din cele doua
celule (si urmatoarele) continind in mod identic si total acelasi mesaj
genetic (ADN).
7
In ziua a patra, embrionul numara cca 12-16 celule, fiind denumit morula
(cuvint preluat din latina si care inseamna duda) datorita aranjarii in
ciorchine a celulelor). El este localizat la intrarea dinspre trompa
uterina in uter. Aici a ajuns prin miscarile contractile ale trompei. In
acest stadiu, un lichid secretat de cavitatea tubara se infiltreaza in
spatiile intercelulare ale morulei care fuzioneaza pentru a forma o
cavitate primitiva, blastocelul. Ca urmare, morula devine blastocist sau
blastula. Celulele sale vor forma pe viitor doua grupe: invelisul
periferic(trofoblastul) care va da nastere structurilor nutritive,
inclusiv placentei, si masa interna, centrala (butonul embrionar sau
embrioblastul) care constituie embrionul insusi.
Saptamina a II a
In aceasta perioada are loc, printr-un proces enzimatic, erodarea
tesutului uterin superficial, cu scopul de a-i deschide oului drum prin
mucoasa uterina.
Pe tot parcursul acestei saptamini oul se afunda progresiv in endometru,
pina cind va fi acoperit total de acesta. Acest proces se numeste nidatie
(cuibarire). In paralel, prelungiri pornite din stratul extern al
embrionului (trofoblast) incep sa patrunda prin endometru, pentru a
se
conecta la vasele de singe ale mamei. Acestea vor forma ulterior
placenta
si cordonul ombilical.
In aceasta perioda are loc contactul propriu-zis intre organismul matern
si embrion, stabilindu-se toleranta imunitara a mamei vis-a-vis de acest
"corp strain".
Embrionul isi semnaleaza prezenta prin substante placentare si hormoni,
oprind menstruatia.
In timpul perioadei anterioare nidatiei are loc fenomenul impropriu
denumit "pierdere". Se estimeaza ca intre 20 si 50-60% dintre ovulele
fertilizate sint date afara din uter. Ele nu reusesc sa se implanteze si
sint "pierdute" (fara ca mama sa stie) datorita unor dezechilibre chimice
in sistemul reproductiv sau datorita unor gene cu defecte, purtate de
embrion.
8
Saptamina a III a
Dupa ce embrionul se nideaza cu succes, el sufera o restructurare sau
diferentiere a celulelor componente denumita "gastrulatie" sau
"organogeneza". Are loc o rearanjare a celulelor care se dispun in 3
straturi: ectoderm, mezoderm si endoderm embrionar care vor da
nastere
diferitelor parti componenete ale corpului bebelusului.
Tot acum se contureaza si trasatura primitiva sau primitive body axis
care
determina dezvoltarea initiala a sistemului nervos si a coloanei
vertebrale a embrionului.
Se formeaza tubul cardiac primitiv care incepe sa bata in ziua a 18- 21a.
Se dezvolta reteaua vasculara anexa si se instaleaza primele schimburi
sanguine intre circulatia embrionara si singele matern.
Saptamina a IV a
La sfirsitul acestei saptamini embrionul masoara cca. 4,5 mm. El are o
forma puternic arcuita (curba) si un cap foarte dezvoltat in raport cu
restul corpului.
La o luna, embrionul este de 10.000 de ori mai mare decit oul fecundat
originar si se dezvolta rapid.
Inima pompeaza cantitati tot mai mari de singe prin sistemul circulator.
Placenta formeaza o bariera unica ce permite ca singele mamei sa ramina
separat, dar in acelasi timp, permite hranei si oxigenului sa treaca prin
ea. Oul se scalda deja intr-o cavitate amniotica voluminoasa.
Forma umana devine clar vizibila prin achizitia unei structuri
tridimensionale.
Apar primele organe de simt: ochii, urechea interna si gura.
Incep sa se formaze structurile care vor determina dezvoltarea muschilor
si a oaselelor (in mod special vertebrele si coastele), a dermului si a
cordoanelor nefrogene (din care ulterior se vor dezvolta rinichii).
Saptamina a V a
Apar mugurii viitoarelor membre si a celor 5 degete de la miini. Ochii
se
inchid la culoare pe masura ce se produce pigmentarea.
Incep sa se formeze emisferele cerebrale (telencefalul). Apar celulele
olfactive care, infundindu-se in tesutul subiacent, determina formarea
foselor nazale.
Apare intestinul, ficatul si pancreasul care vor continua sa se dezvolte
capatind o forma definitiva la sfirsitul saptaminii a 8 a.
9
Saptamina a VI a
Incepind cu ziua a 40 a se pot deosebi si inregistra undele cerebrale cu
ajutorul Electroencefalogramei (EEG). De acum creierul incepe sa
coordoneze miscarea muschilor si a organelor.
Saptamina a VII a
Embrionul incepe sa se miste spontan iar aceste miscari sint vizibile cu
ajutorul ecografului. La inceput miscarile nu au amplitudine dar, pe
masura dezvoltarii sistemului muscular si osos, el va incepe sa faca
sarituri, sa-si duca minutele la gura sau sa-si prinda piciorusele, sa se
rasuceasca.
Mama va simti primele miscari abia in luna a patra (cele care sint la
prima nastere) sau cel mai devreme la sfirsitul lunii a treia (cele care
au mai nascut). Aceasta sensibilitate tardiva este datorata mai multor
factori: in saptaminile VII – XIV embrionul nu este destul de puternic
pentru a efectua miscari ample; miscarile lui sint amortizate de lichidul
amniotic in care se scalda ca un astronaut; datorita dimensiunilor sale
reduse el nu preseaza inca asupra peretelui uterin a carui strat extern
este acoperit cu o membrana senzitiva peritoneala. Stratul intern al
uterului nu este prevazut cu inervatii senzitive.
Se formeaza maxilarele, iar radacinile celor 20 de dinti de lapte apar in
gingii.
Saptamina a VIII a
Incepind cu aceasta saptamina embrionul isi schimba denumirea, fiind numit
pe viitor fat, cuvint care vine din latina si inseamna tinar sau copil.
Fãtul masoara cca 2 cm si cintareste aproape un gram.
Memebrele au capatat clar toate cele trei segmente (brat, antebrat, mina,
coapsa, gamba, laba piciorului) iar degetele si articulatiile sint bine
individualizate.
Acum toate organele interne exista. Inima bate de mai bine de o luna,
stomacul produce sucuri gastrice si rinichii incep sa functioneze.
Intestinul s-a diferentiat deja in partile sale succesive: esofag, stomac
si intestin propriu-zis. Abdomenul are deja o forma rotunjita.
Aparatul respirator se dezvolta intens si capata o structura arborescenta,
de o parte si de alta a inimii. Aceasta a ajuns la forma sa externa
definitiva si la compartimentarea in patru cavitati. Totusi circulatia
sanguina va ramine intr-o forma primitiva pina la nastere pentru ca ea nu
cuprinde decit marea circulatie. Mica circulatie, cea pulmonara, va deveni
functionala doar la nastere. Pina atunci oxigenarea singelui se va face
prin placenta si nu prin plamini.
Trupul fatului raspunde la atingere.
Saptamina a IX a
10
Amprentele sint deja evidente in piele.
Fatul isi va indoi degetele in jurul unui obiect pus in palma lui.
Fizionomia este clar umana: ochii inca foarte laterali si fara pleoape,
nasul, urechile, gura, separate de fosele nazale prin valul palatin,
limba, toate sint la locul lor.
Saptamina a X a
Uterul se dubleaza in marime.
Fatul se poate uita cu ochii intredeschisi, isi poate misca limba si poate
inghiti, isi poate incrunta fruntea.
Saptamina a XI a
Acum fatul are cam 4 cm. Apare urinarea. Miscarile muschilor devin mai
coordonate. Incep sa functioneze mugurii gustativi.
Saptamina a XII a
Fãtul are deja cca. 30 de grame.
Fãtul doarme iar cind se trezeste isi exerseaza puternic musculatura: isi
intoarce capul, isi indoaie degetele de la picioare, isi deschide si
11
inchide gura, face sarituri, incearca sa stea in cap.
Daca e mângâiata, palma se va stringe intr-un pumn inchis tare.
Fãtul respira lichid amniotic nu pentru ca ar primi astfel oxigen ci
pentru a-si dezvolta sistemul respirator.
Teoretic ar trebui sa fie vizibile la ecograf organele sexuale pentru ca
diferentierea lor are loc incepind cu saptamina a XI a. Practic acest
lucru va fi posibil pe la inceputul lunii a Va.
Incep sa creasca unghiile.
Curind se vor inchide pleoapele, pentru a proteja ochii sensibili la
lumina ai embrionului, si se vor redeschide in luna a VII a.
La 16 saptamani apar unele miscarii ale traiectului digestiv, la 16-20 de saptamani miscari ale
pleoapelor buzelor si picioarelor iar la 32 de saptamani unele reactii vocale si comunicative acestea
putand fi intarziate sau inhibate in conditiile actiuni unor factori nocivi asupra gravidei sau atunci cand
fetusul nu are un mediu favorabil dezvoltari ar toti acesti factori interni sau externi influienteaza
negativ dezvoltarea dezvoltarea copilului si dupa nastere.
Nasterea normala se produce la circa 9 luni, dar exista si situatii cand apar modificari care
produc nastera la la 7-8 luni acesti copii sunt numiti prematuri si au o greutate de cica 1500- 2000 gr.la
acestiia apar unele dificultatii de adaptare in primele 5-6 saptamani dar in conditii optime de dezvoltare
ei recupereaza in circa 2 luni acest handicap de la nastere. Atunci cand intevin unele conditii
nefavorabile in viata intrauterina sau la nastere pot aparea copiii retardatii numiti imaturi iar uni se pot
naste cu handicapuri chiar si atunci cand se nasc la termen daca asupra lor au actionat o serie de factori
de risc cum ar fii: infectii virale (la inceputul sarcini), radiatii, diversi paraziti, etc.
Nasterea normala dureaza intre 4 ore si 30 de ore cu un Average cotat la 13 ore. 10 %
din copii se nasc prematur. Pruncul e de aproximativ 50 cm cu o
greutate de circa 3,3 kg avand perimetrul cranian de 35 cm. Scorul
Apgar - se calculeaza la 1 / 5 / 10 minute si se noteaza pe fisa de
sanatate. El tine cont de puls / respiratie / tonus / reactivitate /
cromogenia pielii (anoxia e tradata de culoarea bleu a epidermei).
Scorul optim e 10 - cate 2 puncte pentru fiecare parametru iar cel
minim trebuie sa fie cel putin 7. Cry-First sau Primul Strigat prin
care copilul isi anunta ori denunta venirea pe lume urmeaza in fapt
experientei Vagitus Uterinus.
Tipuri de nastere :
- standard (otrocronie)
- cezariana (acuza ulterior carente in topognosie / somatognosie pe
fondul unei bulimii afective) 46866ckt51chm1f
- pelvinala (explica dificultatile prezente in citire)
- flancocidentala (cordonul ombilical provoaca jugulari terifiante
ale fluxului respirator)
- prematura (copilul nu are nici 32 de saptamani de viata
intra-uterina)
12
Pruncul resimte post-natal mai acut nevoia mesajului tactil in
comparatie cu satisfacerea nevoii de hrana / lapte. De aceea copilul
trebuie sa petreaca primele 9 minute din viata extrauterina la sanul
matern. Telectualizarea circumstantelor responsabile de nasterea
pruncului priveste evadarea de sub tutela ratiunii a trairilor
inerente travaliului : kh866c6451chhm
- metoda Dick-Read (exercitii de respiratie)
- metoda Lamaze (tatal pruncului asista la nasterea lui)
- metoda Bradley (antrenamentul prevalent psihologic)
- metoda Leboyer (lumina difuza sau ratacita Loafer-Light este
discreta si inescortata sonor) (cordonul ombilical nu e taiat
imediat de la expulzarea fatului ci la cateva minute dupa ce pruncul
a fost plasat Skin to Skin pe abdomenul matern)
- metoda Ceakovski (copilul e nascut in mediul acvatic unde fara a i
se taia cordonul ombilical ia si da prima lectie de flectari
acvatice si astfel se itereaza evident circumstantele responsabile
de experientele intra-uterine in oceanul amniotic)
Sofrologia cere pentru a reflecta armonia deplina intre instantele
majore ale umanului (trup / psihic / spirit). Trebuie sa optam
intotdeauna pentru Copiii Surpriza adica pentru aceia fortuiti si
care sunt rodul dragostei pure inafectate de ratiunea aditiva si
poate in pofida ei – Dolto.
Evenimente importante :
- apucarea / manipularea obiectelor
- locomotia (hiper-activii fug inainte de-a merge)
- detenta limbajului
Geofagia apare pana la 1 an. Intr-o ora copilul e treaz doar 3
minute. Un copil din 5 nu are somnul normal. Nou-nascutul vede clar
ceea ce se afla la 30 cm de ochii lui. Dolto precizeaza ca bebelusul
aude vocea parintilor in timpul vietii sale intrauterine si ca el nu
cunoaste doar vocea ci si limba materna - problema supliment pentru
bebelusii adoptati de straini.
Invatarea - obisnuinta, conditionarea clasica si cea instrumentala,
imitarea.
Capitolul 3.
In aceasta perioada (1-3 ani) au loc multiple transformari la nivelul intregi activitatii a
copilului si a sistemului de relatii cu cei din jur traind o noua experienta de viata prin integrarea sa in
interrelatiile grupului familial si inceperea sesizari regulilor, interdictiilor, orarul si stilul de viata al
familiei modul de organizare si functionare a ei. In aceasta perioada se consolideaza autonomia, se
perfectioneaza deplasarea si se nuanteaza comunicarea verbala ceea ce stimuleaza intreaga activitate
psihica putanduse aprecia raporturile de diferente dintre copiii marcandu se specificul epoci, a tari, a
regiuni a limbii materne.
In perioada 1-3 ani unii autorii considera ca fiinta umana achizitioneaza 60% din experienta
fundamentala de viata. Avand in vedere intreaga dezvoltare a primei copilarii se pot remarca trei
subperioade:
Prima perioada (intre 12-18 luni) se refera la consolidarea mersului si concomitent o omai buna
percepere a mediului inconjurator. Nestatornic si instabil copilul este determinat spre investigarea
17
tuturor locurilor din casa.
A doua subperioada (intre 18- 28 luni) marcata printr-o dezvoltare accentuata a comunicarii
verbale si o adaptare mai complexa la diferitele situatii de viata, deplasarea este mai subordonata
finalizari unor intentii, pronuntiia din ce in ce mai corecta a sunetelor favorizand diferentieri
pozitive intre ele
In subperioada a treia (dupa 2 ani junatate) copilul devine mai sensibil fata de cei din jur
dezvoltandu-se intelegerea fata de cuvintele adultilor. Intensandu-se ritmul cresteri inegale se
modifica infatisarea copilului general fizica el capatand o infatisare generala tot mai proportionala
si placuta. Dezvoltare continua si intensa a sistemului nervos si a creierului care devine asemanator
cu al adultului in ceea ce priveste circumvolutiunile si sciziunile respective prezinta la un an
aprotimativ 980 gr. iar la 3 ani la circa 1100 gr
planul gandiri in plina dezvoltare spre numeroasele interelatii si dependente dintre fenomenele din jurul
sau. Psihologul elvetian J.Piaget considera ca intre 2-4 ani are loc o trecere la un stadiu mai avansat , a
planului mental, numit stadiu preoperator in care persista caracterul autist si animist al gandiri copiiilor
mici si o dificultate structurala de a sesiza diferentele dintre interdependenta, cauzalitate, determinsmul
fenomenelor etc. Dezvoltarea evidenta a inteligentei practice a miscarilor animate de curiozitate care se
transforma in interes, contribuie la acumularea de experienta umana si la transformarea acesteia in
conduite.
Planul afectiv al al copilului ca urmare a evolutiei psihice generale este instabil supunandu-se legi
18
celei mai marii tentatii in care buna dispozitie se bazeaza pe starea de confort ce ia nastereprin
asocierea a numerosi stimuli din ambianta implicati in satisfacerea trebuintelor ( alimentare, de caldura,
protectie, siguranta). Pe directia cresteri in complexitate a conduitelor afective se manifesta timiditatea
fata de persoanele straine, iar simpatia si antipatia incep sa fie tot mai nuantate. In jurul varstrei de 2
ani tatal este admirat in familie dar pe la 2 ani jumatate opilul devine iarasi impulsiv, instabil si
neintelegator prin tendinte ostile fata de adultii ca urmare a cresteri elementelor de frustratiie care se
manifesta prin tipete, plansete. tarare pe jos, refuz de a primi jucarii etc., dar spre varstra de 3 ani ele se
reduc incepandu se constituirea sigurantei de sine ceea ce duce la o mai independenta si cooperare a
copilului. Cu timpul copilul este din ce in ce mai atent la miscarile mamei sau a persoanei care il
ingrijeste facand adevarate incercarii de atentionare si de castigare a afectiuni prin conduite deja
aprobate traind astfel confortul psihic ca pe o stare de fericire. Prin repetare aceste conduite afectuoase
creaza “dragalasenia”copilului anteprescolar cu o dezvoltare psihoafectiva echilibrata si bogata de acea
cele mai multe din actiunile compotramentale ale copilului se invata si se dezvolta pe baza imitatiei.
Disfunctionalitati :
- eliziunea (omiterea silabelor / cuvintelor)
- constructii hiper-laconice
- substitutia de proximitate (l in locul lui r)
- metateza (schimbarea sunetelor / silabelor)
- dublarea unor silabe
- contaminarea (deplasarea / imbrancire accentului)
Intelegerea senzorio-motorie e asediata de cea intuitiva sau
20
pre-operatorie. Intuitia e frustrata de reversibilitate si ca atare
nu substituie / reprezinta logica dar serveste acesteia aparand ca
superioara actelor anterioare pluvionate de analogii. Gandirea
simbolica pre-conceptuala transforma inteligenta empirica intr-una
reflexiva. Simbolul prevalent - Cuvantul. Rationamentul transductiv
este ancorat in analogii - copilul nu e capabil de reversibilitate /
deductie.
Exemplu :
- Ai un frate ?
- Da, pe Zoran !
- Hm ! Dar Zoran are un frate ?
- NU !
Preconceptele - notiuni empirice localizate / deconspirate intre
general / individual reflecta acele obiecte pasibile de-a reprezenta
/ constitui prototipul categoriei vizate (Frame-Stage).
Meta-simbolul asociat cuvantului ce-l desemneaza Subiectul /
Predicatul / Verbul Copula atunci cand apar intr-o singura exprimare
permite copilului sa acceada la clasificari / comparatii. Pruncul in
etate de 1 an exploreaza tot ceea ce poate si spre 16 luni gaseste
sau cel putin propune solutii.
Principiul Cronoductului se enunta prin administrarea simultana a
mai multor comenzi ce pretind o succesivitate temporala. White -
doctorate in filozofie la 14 ani si in drept la 16 ani. Constatam o
tendinta de augmentare si de precocizare a potentialului psihic al
copilului prin Terapia Avancrona - instituirea circumstantelor
responsabile de amorsarea gandirii la nivelul superior exigentelor
de moment dar adecvat potentialului intelectual al discipolului.
Stadiile Oglinzii - Zazzo
12 luni
- copilul face / speculeaza deosebirea iscata intre imaginea lui
reperata in oglinda si cea a fratelui geaman mono-vitelin gratie
indicelui de solidaritate motrica
- obrazul fiind invizibil direct apare in oglinda nu prin
recunoastere ci via identificare
18 luni
- rezolva corect proba petei de pe nasuc - o sterge de pe locul real
si nu incearca obliterarea ei in imaginea din oglinda
21 luni
- semnalul luminos intermitent nu mai e cautat dupa oglinda ci
copilul se intoarce pentru a-l trada in spate sau 26 luni.
Abilitatile :
deprinderea de-a manca
22
18 luni - lingura
21 de luni - mananca singur dar se pateaza
21/2 ani - furculita
3 ani - e antrenat in Meet-uri publice
- deprinderea de-a se imbraca
1 an - docil
11/2 an - manipuleaza butonierele
2 ani - introduce ambele picioare intr-un crac al pantalonului
3 ani - isi pune lodenul fara sa si-l incheie
4 ani - se imbraca singur
Jocul ocupa 90 % din timpul diurn.
2 ani - exercitiul via manipulare / exploatare
5 ani - jocul simbolic / de fictiune
6 ani - jocul cu reguli (pedantizat)
Taxonomia Callois
Jocul de competitie (universal) / hazard (doar la om) / mimetic
(universal) / vertij (cvasi-universal). Mama promoveaza jocuri
verbale / de inteligenta. Tatal copilului administreaza jocurile
fizice. Pana la 3 ani pruncul nu stie sa se joace cu alti copii.
Taxonomia Pernoud
12 - 18 luni - jucarii pe rotile / nisip / apa / plastilina
18 luni - 2 ani - jucarii cinetice / muzicale
2 ani - 21/2 ani - masinutele la baieti si papusile la fete.
Copiii se joaca unul langa celalalt dar nu unul cu celalalt. Copilul
mic e incapabil sa imparta. Totusi accepta sa consoleze pe cei
afrontati de anxietate sau disconfort psihic tapetat algezic.
21/2 ani - 3 ani - jocurile de imitatie / mingea / picturalele
3 ani - jocurile de rol.
Sindromul Puzzle - copilul se teme sa nu piarda ceva din corpul lui
si prin urmare evita acceptarea unei relationari cu obiecte
dezintegrate sau malformate. Este inutil sa explicam pruncului ca 2
jumatati de biscuit intreg sau ca o prajitura decoltata au acelasi
gust cu un biscuit complet respectiv o prajitura inaltoita.
Pre-18 luni Localizeaza partile corpului / obiectelor uzuale / culorile /
cuvintele ce exprima actiuni.Post-18 luni
Numeste obiecte uzuale si realizeaza dihotomia lumina – intuneric /
cald – rece / 23 de luni
Cunoaste partile corpului si numele animalelor 24 de luni
Capitolul 4
24
Odata cu dezvoltarea capacitatilor senzoriale si perceptive se structureaza noi forme printre care
reprezentarile memoriei si imaginatiei dau dimensiuni complexe ale trairilor anticipative si fantastice.
Perceperea realitati este incarcata emotional si alimenteaza imaginatia, comportamentele si strategiile
mintale ce utilizeaza o simbolistica ampla ancorata situational in lealitatea inconjuratoare imprimand
perioadei prescolare acea unicitate si minunatie ce face din ea varsta de aur a copilariei. Pe linia
evolutiei de ansamblu continua dezvoltarea structurala si a diferentierilor fine in antrenarea functionala
a scoartei cerebrale departajarea zonelor vorbiri si fixarea dominatiei asimetrice a uneia din cele doua
emisfere (de obicei stanga) fapt ce imprima caracterul de dreptaci, stangaci sau ambidextru a
manualitatii copilului. In sfarsit, dezvoltarea biochimismului intern devine mai complexa si impregnata
de hormoni tiroidieni si cei ai timusului ce au efecte majore asupra cresteri.
Inca din perioada prescolara apar o serie de diferente intre fete si baieti . Aceste caracteristici specifice
sexului sunt mai evidente spre sfarsitul perioadei prescolare. Astfel, R.Zazzo se refera la existenta unei
agitatii mai mari la baietii la o cooperare mai dezvoltata le fete insotite de o activitate verbala mai
bogata la o tendinta de izolare a baietilor in activitati de constructii. Interesante sunt micile colectii ale
copiilor. Daca la 3-4 ani buzunarele copilului sunt relativ goale pe la 5 ani acestea incep sa cuprinda
dulciuri anvelope de dulciuri iar spre 6 ani obiecte mici baloane dopuri, pietricele colorate capse etc. cu
privire la igiena alimentara de spalare a mainilor inainte de masa si dupa folosirea toaletei, spalarea,
baia, taierea unghiilor, pieptaarea, etc oglindesc gradul de dezvoltare a deprinderilor igienice si
formarea imagini de sine uni transformand aceste momente de ingrijire chiar in joc iar unele fetite
manifesta chiar de la aceasta varsta forme de cochetarie. Pe acest plan, “cei 6-7 ani de acasa” sunt
implicatii in adaptarea culturala ulterioara. Programul de gradinita intareste, de cele mai multe ori, o
asemenea adaptare culturale
In jurul varstrei de 4-5 ani copilul trece printro diminuare a poftei de mancare adesea determinata de
lipsa de varietate a regimului alimentar sau de tensiuni afective. Legat de somn in perioada prescolara ,
copilul se opune sa mearga la culcare caci il intereseaza spectacolul relationari cu ceilalti, devine
receptiv la ce fac adulti (adultrism) ca si trairea placeri jocului protestand verbal evaziv uneori incarcat
de tot felul de tranzactii ca si de necesitatea de a avea un fetis prezenta unei persoane 9mai ales mama)
a unei surse de lumina cu liniste totala sau cu muzica, etc.
Perioada prescolara este una din etapele de intensa dezvoltare psihica ce are loc sub presiunea
structurilor sociale, culturale, prin influentele massmediei si fregventarea institutiilor prescolare unde
copilul ia contact cu cerinte multiple privind autonomia si adaptarea la mediul de viata. In multe situatii
apar diferente de cerinte intre gradinita si fmilie ceea ce prsupune o varietate de conduite si aparitia
unor contradictii dintre aceste solicitari care pot stimula dezvoltarea exploziva a comportamentelor, a
conduitelor sociale diferentiate, a formari unor strategii diverse de activitati intelective dezvoltandu se
uneori si negativismul infantil dar si o concepere mai profunda, de fond a intregii activitati psihice prin
asimilarea treptata a ceea ce este permis si a ceea ce este nepermis, a ceea ce este posibil si a ceeea ce
este imposibil, a ceea ce este bun si a ceea ce este rau.
Cea a prescolarului mic (3-4 ani) care se caracterizeaza printr-o crestere a intereselor, aspiratiilor si
25
dorintelor implicate in satisfacerea placerii de explorare a mediului iar de la relativul echilibru de la
3 ani are loc o trecere spre o oarecare instabilitate, o oarecare expansiune ce exprima o mare
descentrare pe obiecte concrete pe integrarea lor in strategii mai largi de utilizare in care se confera
functii simbolice. Integrarea in gradinita se face cu o oarecare dificultate la aceasta varstra, data
fiind dependenta mare a copilului prescolar mic de adult. Greutatea este cu atat mai mare cu cat
copilul prezinta o instabilitate psihomotorie si greutati in exprimarea clara ori in intelegerea celor ce
i se comunica. Totusi el devine mai sensibil la semnificatiile evenimentelor si adopta conduite mai
adegvate la convenientele sociale pe un fond de fragilitate afectiva cu unele manifestari ale crizelor
de prestigiu.
A prescolarului mijlociu (4-5 ani) cand se fac progrese evidente atat pe linia dezvoltari motricitatii
cat si pe cea a functiilor cognitive si a insusirilor de personalitate cand miscarile devin mai precise
si mai rapide iar mersul mai sigur iar prin miscare si manipularea obiectelor, perceptiv se
imbogateste si alimenteaza materialul intuitiv cu care opereaza gandirea in aprecierea situatiilor
care nu cad nemijlocit sub incidenta cunoasteri. Acum copilul devine mai sensibil la evenimentele
din jurul sau si este capabil sa faca aprecieri, relativ corecte, fata de comportamentul altora iar prin
structurarea unor caracteristici volutionale, copilul se poate antrena in activitati de mai lunga durata
si se straduieste sa-i fie de folos adultului.
Si a prescolarului mare (5-6 ani) in care se manifesta in ansamblu o mai mare opozitie fata de adult,
ce se manifesta spontan dar urmata de dorinte vadite de reconciliere prin adaptarea mai evidenta a
conduitelor fata de diferite persoane ce se poate simti atat in familie cat si la gradinita. Se manifesta
frecvent dorinta copilului de a fii de folos adultului este mai atent si reventios imita si participa la
activitatile adultului devine un mare creator in activitatile cel intereseaza cum ar fii: desenul,
muzica, artizanatul, etc. Capacitatea de invatare devine din ce in ce mai activa in care gradinita prin
programele educative stimuleaza sensibilitate intelectuala.
O dezvoltare spectaculoasa priveste planul senzorio-perceptiv ca exemplu tactul devine un simt de
control si sustinere a vazului si auzului facand ca intregul plan perceptiv sa se subordoneze actiunilor
de decodificare a semnificatiilor ce se constientizeaza tot mai mult.
Copilul prescolar este preocupat de explorarea tuturor spatiilor cu care in tra in contact la scoala, acasa,
pe strada, la magazin, pe timplu vizitelor la diverse persoane, fiind foarte atent la caracteristicile
fiecarui membru al familiei, la identitatea acestora precum si la conditiile de viata in activitatile
profesiunile lor, interesanduse de asemenea de cunoasterea naturi a plantelor si animalelor,
consolidandu-se si generalizari cantitative, logica practica a relatiilor; marimea (lung, lat, inalt),
cantitatea (mult, putin, foarte putin, deloc), spatiale (langa, pe, sub, aproape, departe), etc. Perceptia se
organizeaza si devine operativa si in conceperea spatiului si a timpului. Se dezvolta diferite forme ale
reprezentarilor dintre care cele mai importante sunt ale memoriei si ale imaginatiei. Este activa si se
manifesta dupa 4 ani capacitatea de memorare capatand caracteristici psihice si sociale importante mai
cu seama datorita vorbiri.Apare virulenta memoriei in joc copilul intuind cerinta fixari si pastrari
sarcinilor de joc fiind activa si in invatarea de poiezii si in reproducerea lor dar cu o oarecare rigiditate
ptentru ca in in cazul in care copilul este intrerupt in timpul cand recita poiezia acesta nu mai poate
continua de unde a ramas blocandu-se oarecum pt ca in general copilul prescolar iuta repede deoarece
fixarea este fluctuanta si adeseori superficiala.
Atentia voluntara este alimentata de dorintele si intentiile copilului de a finaliza o activitate iar
concentrarea atentiei creste la 5-7 minute la prescolarul mic la 12-14 minute la prescolarul mijlociusi la
20-25 minute la prescolarul mare. Dupa vastra de 3 ani inteligenta parcurge o etapa de inventivitate
26
care pregateste gandirea operativa complexa, (6-7 ani).
Ca fenomen al vieti de relatie dezvoltarea afectivitatii prinde contur in perioada prescolara prin
raportarea la procesul identificari cere trece prin cateva faze pentru ca la 3 ani acest proces se manifesta
prin cresterea starilor afective difuze in care copilul plange cu lacrimi si rade cu hohote, dupa care
manifesta o retinere vinovata, iar la 4-5 ani identificarea devine mai avansata. Conditia de identificare
parcurge patru cai
prima se realizeaza pe seama perceperi unor similitudini de infatisare cu modele parentale (parul,
ochii)
a doua pe seama perceperi uno similitudini de caracteristici psihice (este tot atat de inteligent ca tata
sau tot atat de frumos ca mama)
a treia se realizeaza prin adoptarea de conduite gesturi si atribute din ceea ce spun alti ca seamana
copilul cu modelul dar identificare mai activa este cu parintele de acelas sex
In contextul identificari o importanta deosebita o are triunghiul afectiv, mama-tata-copil in care baiatul
descopera treptat ca mama de care este atat de legat este altfel decat el, iar tatal, la fel cu el este
puternic, viril si iubit de mama iar fetita la randul ei descopera feminitatea sa, pe tatal sau, care joaca un
rol important in familie si simte o puternica iubire fata de el, dar si o frustratie in raport cu afectiunea
tatalui fata de mama iar la copii care frecventeaza gradinita se dezvolta un atasament fata de educatoare
(afectiune admirativa0 rolul ei in educatia copilului fiind foarte mare deoarece constientizeaza reguluile
si incalcarea lor in colectiv
Dezvoltare exprimari verbale face importante progrese daca la 3 ani vocabularul cuprinde 400-1000
cuvinte la 6 ani cuprinde intre 2000- 2500 cuvinte. In psihologia limbajului infantil se semnaleaza
distante de dezvoltare intre semantica, morfologia si sintaxa vorbiri copilului prescolar iar un loc
important il ocupa si particularitatile diferentiale ale limbajului pentru ca ele implica o anumita
desfasurare a proceselor de analiza si sinteza in cadrul stereotipului motor-verbal.
Jocul ca activitate fundamentala la varsta prescolara se realizeaza si inafara unui scop clar ca placere
gratuita dar cu timpul capata contur si devine tot mai organizat. La 3 ani jocul este inca legat de obiecte
cu timpul datorita interesului copilului fata de adult prin decupare din conduitee umane a unor
momente incepe sa apara jocul cu subiect si rol, copilul devenind in joc medic, profesor, telefonist,
invatator, etc. La 4 ani copilul se joaca mai bine cu un copil mai mare sau cu unul mai mic caruia ii
spune adeseori ce sa faca asumandusi astfel rolul de animator. La 5 ani jocul cu subiect si rol atinge un
important nivel de dezvoltare in care subiectul este alimentat cu o forta activa incat se joaca si cu
parteneri imaginari prin asa numitul joc de alternanta copilul sustine roluri din dorinta de a creea
subiectul.Multe jocuri se desfasoara pe baza de imitatie, ii plac de asemenea jocurile de constructie este
atras de truse incepand sa apara printre altee preocupari si interesul pentru colectii.
Astfel prescolarul mic datorita neconcordantei si nereglari la conduitele celorlalti copii mai marii
desprinde din regulile de-a ascunselea doar regula ascunderi si fuga la locul de bataie ascunzanduse cu
spatele intrun colt la camerei deoarece faptul ca el nu mai vede pe nimeni echivaleaza cu a fii ascuns,
iar dupa ce alearga si bate locul se intoarce la ascunzatoare ca intr-un fel de reactie circulara.,
27
prescolarul mijlociu face exces de zel privind regula ascunderi cautand cele mai complicate locuri fapt
ce afecteaza de cele mai multe ori strategiile da ajungere prioritara la locul de bataie in schimb
prescolarul mare exprima o orientare evidenta spre strategiile care faciliteaza telul atingeri facile a
locului de bataie si speculeaza atingerea lui.
Ca atare perioada scolara este dominata de trebuinta de jocin care actioneaza combinatii mintale,
reprezentari de imaginatie (jocuri simbolice) si sunt actionate forme de experienta complexa.
Copiii cred ca diferentele de culoare dermica ce exista la si intre diferite persoane sunt pasagere.
Masturbarea e un fenomen normal caci copilul isi descopera corpul. Complexul (candva al) lui Oedip
ilustreaza prohibitia incestului si permite constituirea Supra-Eu-lui drept ansamblu de interdictii
parentale.
Piaget vede la copil o lume regizata dupa anumite principii :- magia / animismul / finalismul /
artificialismul / realismul
Memoria - mecanica / involuntara / voluntara.
Prevaleaza engramarea circumstantelor asediate afectogen / intuitiv - concret. Imitarea - functie sociala
a memoriei (Amendamentul Bandura)
Limbajul ipseital (exclamatii / interjectii / iteratii) / Contextual (relatii intre corelatii). 3 ani - 1100 de
cuvinte / 6 ani - 2500 de cuvinte (logoreea). Apare conduita verbala de reverenta.Limbajul interior
tradus prin sintagma Making Off-Words apare la 4 ani. Asa se explica prezenta limbajului de alternanta
- copilul isi asuma sau cel putin revendica mai multe roluri in timpul jocului. 2/3 din limbaj sunt
reprezentate prin De ce ?
Bi-lingvismul simultan / succesiv se valorifica aditiv / under-stractiv.
Copilul considera gresit ca un vas mai ingust si mai inalt in raport cu altul mai larg dar mai scund ar fi
mai voluminos decat celalalt recipient in discutie.
Jocul - de cuvinte. Dupa 3 ani fantasticul / realul sunt notiuni autonome si deci copilul poate institui
relatii preferentiale cu unul din cei 2 termeni ceea ce evident permite apelarea la disimulari si-n
consecinta permite si explica adeseori minciuna.
Identificarea la ante-prescolar via asimilarea de conduite iar la prescolar prin raportarea la modelul
parental.
Apare SuperEgo-ul vazut drept constiinta apartenentei la Eu prin imaginea de sine.
3 ani - Mea Culpa si pudoarea
4 ani - mandria de sine (vanitatea) si cea de Eu (orgoliul)
5 ani - sindromul Bitterness-Candy (copilul daca nu acuza cel putin
cunoaste disconfort psihic atunci cand este premiat in locul celui
care merita de fapt recompensa). Criza de prestigiu compare in
procesul de constiinta prin disconfortul remis de mustrarea
copilului in public pentru o fapta reprobabila si deja sanctionata.
Simularea / disimularea provoaca si dirijeaza contrabanda de trairi afective. Stapanirea de sine este
ancorata in ierarhia motivelor.
Renta afectiva explica de ce uneori copilul executa actiuni pentru moment inhedonice. Allport -
Proprium (unicitatea). Baza morala - descoperita heterocron via restrictii. Aptitudinile speciale vaneaza
momentul oportun in ori din goana timpului.Varsta Micului Faun - Debesse. Gradinita -
comportamentul ludic cedeaza comportamentului de explorare.
Jocul pedantizat - o institutie implica o cooperare si suscita o responsabilitate via reguli - prescolarul
mic isi ascunde doar capul atunci cand doreste sa-si camufleze identitatea. Jocul cu parteneri familiari /
de miscare / constructie (5 ani - cuburile / 6 ani - castele si tuneluri) / creativ (spontan - succede un
eveniment marcant) (eroii).
La 4 ani nevoia de celalalt in joc atesta ca instinctul de rivalitate cedeaza in fine celui de-asociere
pentru ca doar astfel copilul realizeaza adevarata sansa nu a promovarii cat validarii propriei valori.
Functiile jocului - relaxare / adaptare / umanizare.
Desenul - element important in psihologia proiectiva sfideaza axa verticala pentru ca discipolul nu
29
cauta sa se afirme ci vrea sa castige teren propice instaurarii unui indispensabil echilibru interior.
18 luni - mazgaleli
2 ½ ani - linii curbe
3 ani - cercul
4 ani - patratul
6 ani - rombul
Povestile se cer cu Happy-End. Copilul imita modelul Hic et Nunc si mai putin pe cel pasat pe Video-
Screen. Mana este Dumnezeu in 5 persoane - H. Focillon. Caracterul omului e destinul sau – Herodot.
Encoprezisul - defecatia in propria lenjerie dupa varsta de 4 ani. Este de 3 ori mai frecvent la baieti
decat la fete. La varsta adulta acesti copii manifesta tendinta de ordonare / avaritie / meticulozitate /
punctualitate - trasaturi de personalitate anala.
Enurezisul - mictiune inconstienta dupa 5 ani. Altminteri pentru aceleasi simptome e vorba de
incontinenta urinara. La 18 luni copilul incepe sa atentioneze mama ca este usurat dar stanjenit. Intre 2
si 3 ani mictiunea apare doar noaptea. 1 copil din 10 este enurezic. O treime din lotul respectiv
micteaza ziua dar si noaptea.
20 % dintre copiii pre-puberali acuza o depresie infantila mascata / acuta / cronica. Impresiile din
copilarie sunt perene si fiecare copac se imbolnaveste de la radacina - Stekel. Psihozele infantile sunt
decamuflate prin absenta surasului (3 luni) / lipsa reactiei de teama fata de persoanele alogene (8 luni) /
Autismul Kanner (poate surveni in primele zile de viata post-natala fiind de 4 ori mai frecvent la baieti
in raport cu fetele) / mericism (rumegare) / ras privat de motiv / masturbare excesiva si nu arareori in
public.
Capitolul 5.
30
Perioada scolara mica (6-10 ani)
Aceasta perioada de la intrarea copilului la scoala si pana la terminarea ciclului elementar, este
apreciata de uni autori ca fiind un fel de sfarsit al copilariei in care domina particularitatile de varstra
asemanatoare cu cele prescolare sau ca etapa de debut primar a pubertati ori chiar ca etapa distincta a
copilariei in care sunt evidentiate descrieri centrate pe problemele adaptari scolare si ale invatari fara a
se neglija ca unele structuri psihice se dezvolta ca urmare a faptului ca, in copilaria timpurie si in
perioada prescolara are loc cea mai importanta achizitie de experienta adaptativa si atitudinala.
Pana la intrarea in scoala, copilul invata vorbirea intr-un anumit fel, mai mult spontan, iar de la aceasta
varsta ia capat o serie de caracteristici noi, datorita procesului de instruire verbala si formarii culturii
verbale. Experienta verbala a copilului din primii 6 ani de viata influenteaza intreaga dezvoltare
psihica. La intrarea in scoala copilul are deja o anumita experienta intelectuala si verbala. In general, el
intelege bine vorbirea celor din jur si se poate face inteles prin exprimarea gandurilor in propozitii si
fraze alcatuite corect. Exprima bine diferentele dintre obiecte si fenomene, este capabil de a face ironii
si discutii contradictorii, iar dorintele, preferintele, politetea sunt tot mai clar exprimate.
Aceasta exprimare este facilitata si de volumul relativ mare al vocabularului sau: aproximativ 2500
cuvinte din care cca.700-800 fac parte din vocabularul activ. La sfarsitul micii scolaritati, vocabularul
sau insumeaza cca. 4000-4500 cuvinte din care aproximativ 1500-1600 fac parte din vocabularul activ.
Se pot constata diferente insemnate de la un copil la altul in ceea ce priveste dezvoltarea limbajului, pe
de o parte datorita capacitatii potentelor intelectuale ale copilului iar pe de alta parte, influentelor
mediului familial.
Invatarea scris-cititului creeaza un camp larg de dezvoltare si organizare a intereselor intelectuale. Sub
influenta acestui proces apare un stil personal de exprimare a ideilor. Desi limbajul nu este suficient
automatizat si inca mai intalnim elemente ale limbajului situativ, vorbirea scolarului mic devine un
element al exprimarii gandirii cu pronuntate note personale.
Daca in clasa I-II se intalnesc expuneri incomplecte, in clasa a III-IV apar raspunsuri mai complexe
organizate si sistematizate. O astfel de exprimare fluenta si coerenta este facilitata si de dezvoltarea
limbajului interior care constituie cadrul de organizare al limbajului exterior (U. Schiopu, 1967).
Perioada micii scolaritati este perioada in care scrierea devine un nou potential al sistemului verbal, cu
31
foarte multe diferente individuale. Se manifesta unele defectiuni temporare de vorbire, el trebuie puse
pe seama schimbarii dentitiei dar se datoreaza si unor particularitati trecatoare ale dezvoltarii. O
problema deosebita privind caracteristicile pronuntiei, o constituie prezenta sunetelor parazitare in
vorbirea orala a scolarului mic; ele apar mai putin in dialoguri decat in relatiile de tip monologat (cand
copii expun lectia). Cea mai mare frecventa ca sunete parazitare, o au sunetele i si a la sfarsitul si
inceputul propozitiilor. In povestirea orala se fac evidente neglijente de pronuntare, disimulari in
articularea diferitelor cuvinte: „recreatie”, „lu” (in loc de lui), „p’orma”, „tocma”, „aia”, „t-a dat o
carte”. Adapteaza uneori si sunete mai multe decat trebuie in cuvant: este vorba de un fenomen de
incarcare fonetica a cuvantului. De pilda, scolarul de 8 ani mai spune „iera” in loc de „era” sau „ieu” in
loc de „eu”.
In dezvoltarea scrierii corecte, se manifesta la inceput greutati de diferentiere a sunetelor. In primii doi
ani ai invatarii scrierii, sunt frecvente eliziunile de grafeme (de exemplu „ituneric”, „itre”, „hotomalu”,
„cardula” etc.); fenomene asemanatoare se petrec in scrierea diftongilor si a triftongilor, precum si a
silabelor „che, ce, ci , ge, ghe, ghi, gi, chi” intre care, micul scolar face adesea numeroase confuzii.
Alteori in scriere apar sunete supra adaugate („viouara”, „diminiata”, „artimetrica” etc.); apar si cazuri
de inversari ale silabelor cuvantului, este vorba de o insuficient de clara analiza auditiv verbala cu
privire la componenta sonora a cuvintelor.
Alte defectiuni ale scrierii, ca acelea de caligrafiere sau de inclinatie a literelor, se corecteaza pana la
sfarsitul clasei a IV-a.
Creste volumul cuvintelor tehnice (la gramatica, aritmetica, istorie) elementele de pronuntie dialectala
diminueaza prin dezvoltarea capacitatii de a citi. La inceput elevul nu poate distinge bine cate cuvinte
sunt intr-o propozitie, dar treptat el incepe sa desprinda unitatea fonetica si grafica a cuvantului si
elementele propozitiei simple si dezvoltate. Insusirea ortogramelor nu are la baza cunostinte
gramaticale precise, la inceput, dar treptat scolarul isi va da seama diferentele gramaticale existent(sau
si s-au). Problemele de omonimie se implica de asemenea ca
generatoare de dificultati („fetita sare coarda” si „mai trebuie
putina sare”), acestea presupun probleme de precizare a sensului si
semnificatiei cuvintelor.
In vorbirea la lectie (relativ monologata) frecventa cea mai mare o
au dezacordurile gramaticale, in care timpul verbal nu este bine
acordat cu substantivul („pana vine ei” – clasa a II-a, „atata
animale cunosc” – clasa a II-a, „istoria este o lectie, ca o lectie
principala a lor” – clasa a IV-a). Elevul mic are formulari neclare,
neglijente sau greoaie („si ce sta acolo sa”, „baiatul ala care
plangea s-a facut un pic mai inalt”).
In limbaj persista inca destule elemente ale limbajului situativ.
Particularitatile dificultatilor intampinate de copil in vorbire
constituie un indicator pentru faptul ca, pe de o parte, inca nu
sunt suficient automatizate mecanismele trecerii din limbajul
interior in cel exterior si, pe de alta parte, ca insusi stereotipul
dinamic gramatical nu este elaborat.
Exprimarea in scris opereaza inca de la inceput cu un vocabular mai
32
critic si cu rigori de topica mai exprese. Exprimarea in scris este
relativ simpla si foarte economicoasa pana in clasele III - IV-a
cand devine mai activa si mai personala.
Intre scolarii din clasele I-IV exista diferente importante in
consistenta vocabularului, bogatia si varietatea lui, in ceea ce
priveste stilul vorbirii, caracteristicile exprimarii, bogatia si
plenitudinea structurii gramaticale a propozitiilor, existenta sau
neexistenta fenomenelor parazitare in vorbire, a repetitiilor, a
defectelor de pronuntie etc. Toate aceste particularitati ale
limbajului se oglindesc sintetic in debitul oral si scris. De-a
lungul anilor de scoala debitul verbal oral creste; debitul scris
creste mult mai lent, dar se constata numeroase progrese calitative
datorate contactului cu vorbirea literara si cu rigorile impuse de
scoala in legatura cu exprimarea verbala. In aceasta perioada
scrierea devine un nou potential al sistemului verbal, cu foarte
multe diferente individuale.
Cunoasterea handicapurilor de limbaj prezinta o importanta deosebita
deoarece au o frecventa relativ mare; ele influenteaza negativ
randamentul scolar si in general integrarea in colectiv si
activitate.
Limbajul contribuie in buna parte la realizarea progresului in
intreaga viata spirituala. In cazurile cand se produc deteriorari
ale limbajului evolutia este ingreunata sau stopata in functie de
gravitatea tulburarii. Implicatiile ce urmeaza se fac simtite in
intreaga activitate psihica, si ca atare modifica comportamentul
subiectului.
Dislalia ca tulburare de pronuntie are frecventa cea mai mare intre
handicapurile de limbaj atat la subiectii normali din punct de
vedere psihic, cat si la cei cu deficiente de intelect si
senzoriale. Multe dintre tulburarile de pronuntie dispar odata cu
inaintarea in varsta a persoanei. Este o tulburare de
articulatie-pronuntie ce se manifesta prin deformarea, omiterea,
substituirea, inlocuirea si inversarea sunetelor. Astfel, Sheridan
(1946) este de parere ca la varsta de 8 ani dislaliile sunt in
proportie de 15% la fete si 16% la baieti; la scolarii mici cel mai
des sunt intalnite omisiunile si deformarile.
Disartria sau dislalia centrala se manifesta printr-o vorbire
confuza, disritmica, disfonica, cu o pronuntata rezonanta nazala in
care monotonia vorbirii se imbina cu pronuntarea neclara; est mai
frecventa la subiectii cu debilitate mintala.
Balbaiala constituie o forma a tulburarii limbajului oral; se
prezinta ca un handicap mai grav comparativ ci dislalia. Deficienta
este deosebit de vizibila si afecteaza profund intelegerea vorbirii
de catre cei din jur, ceea ce determina un complex de inferioritate
accentuat. Fenomenul consta in repetarea unor silabe la inceputul si
mijlocul cuvantului, cu prezentarea unor pauze intre acestea sau
prin aparitia spasmelor la nivelul aparatului fonoarticulator care
impiedica desfasurarea vorbirii ritmice si cursive.
Raguseala vocala duce la pierderea expresivitatii si fortei vocii.
33
Disgrafia ca tulburare a limbajului scris si dislexia ca handicap al
cititului influenteaza pregnant dezvoltarea psihica a copilului si
mai cu seama, rezultatele la invatatura. Insusirea scrisului
presupune existenta unei anumite dezvoltari intelective a copilului
care sa-i permita sa stabileasca anumite corelatii intre emisia
orala a sunetelor si imaginile lor grafice. Si formarea
deprinderilor de citit se realizeaza prin dezvoltarea unui cod
lingvistic ce ii permite copilului sa perceapa grafemele ca unitati
cu valoare de simbol. Tulburarea citit-scrisului deregleaza integrarea sociala datorita
unor esecuri si conflicte permanente in viata scolara cat si a
instalarii unor trasaturi caracteriale negative ca: negativismul,
descurajarea, inertia, nepasarea, teama de insucces, izolarea.
Disgrafia si dislexia se manifesta la scolar prin incapacitatea sa
paradoxala de a invata citirea si scrierea.
Mutismul electiv, psihogen sau voluntar, se manifesta prin refuzul
partial sau total de a comunica cu unele persoane. Apare la copii
hipersensibili si este insotit de tulburari comportamentale in care
incapatanarea, timiditatea, irascibilitatea ocupa un loc important.
Emotiile de soc stresurile, esecurile repetate, frustrarile pot duce
la mutism voluntar. Desi nu comunica, copii cu mutism electiv
inteleg vorbirea si nu manifesta deficiente de ordin intelectiv.
Persistenta pe o perioada mai mare poate duce la ramaneri in urma pe
linia dezvoltarii vocabularului si a exprimarii logico-gramaticale.
Ca urmare procesele cognitive nu sunt stimulate, ceea ce determina o
slaba dezvoltare a lor. Aceste tulburari sunt frecvente la scolarii
mici.
Intarzierile in dezvoltarea generala a vorbirii se recunosc dupa
saracia vocabularului si dupa neputinta de a se exprima coerent.
Cauzele care pot determina asemenea fenomene pot fi cautate in
carentele sistemului nervos central, boli grave ale primei
copilarii, carente de mediu nefavorabil si de ordin educativ.
De aceea limbajul necesita o permanenta stimulare, copilul
necesitand o antrenare insistenta in activitatile scolare. Climatul
afectiv, incurajarile si crearea unui tonus psihic ridicat
constituie factori deosebit de importanti pentru recuperarea
copiilor cu handicap de limbaj (Verza, E. 1981).
39
5.4. Dezvoltatea perceptiei copilului
46
Capitolul 6.
Aceasta perioada mai este denumita si ca perioada a scolaritati mijlocii prin faptul ca in
aceasta perioada se parcurge cel de al doilea ciclu elementar, gimnaziul cu ritmul sau alert legat de
solicitarile fata de copii si stilurile diferite ale profesorilor pe materii si cerintelor care presupun
intelegerea si elaborarea de comportamente variate pentru ca daca in perioada scolara mica , tutele
familiara si scolara este accentuata, in pubertate se modifica treptat ca urmare a mai marei autonomii si
responsabilitatii crescute a copilului, dominanta in aceasta perioada fiind maturizarea biologica si
intensa dezvoltare a personalitatii.
Structura personalitatii in perioada pubertatii nu este lineara, ea se dimensioneaza relativ
seismic si dramatic datorita contradictiilor dintre comportamentele impregnate de atitudini copilaresti,
cerintele de protectie, anxietate specifica varstrelor mici in fata situatiei mai deosebite si atitudini si
conduite achizitionate sub impulsul cerintelor interne de autonomie sau impuse de societate.
Evolutia psihica prin procesul de crestere si maturizare intensa (inclusiv sexuala), din
perioada pubertati poate fi impartita in subperioade dupa cum urmeaza:
a) Subperioada prepubertala (10-12 ani) se caracterizeaza printr-o crestere intensa concomitent cu
dezvoltarea pregnanta a caracteristicilor ssexuale secundare prin dezvoltarea gonoalelor, aparitia
pilozitatii pubiene si a celei axiale, fetele trecand prin aceasta perioada chiar mai devreme pe la 9
ani. Cresterea in inaltimela majoritate baietilor incepe pe la 11-12 ani realizandu-se in pusee
devenind din ce in ce mai impetuoasa cu momente de oboseala, dureri de cap, iritabilitate, agitatie.
Modificandu-se statutul de elev prin antrenarea acestuia in activitatii responsabile si competitionale
cum ar fi concursurile la diferite obiecte care il fac sa si dea seama de valoarea si potentialul de care
dispune.
b) Subperioada pubertatii propriu-zise (12-14 ani) este dominata de un puseu de crestere acesta este
secondat discret de maturitate sexuala care se intensifica in jurul etapei de maxima crestere prin aparitia
pilozitati, cresterea organelor genitale modificarea voci si chiar functionarea glandelor sexuale.
Din punct de vedere psihologic, cresterea si maturizarea sunt legate de numeroase stari de disconfort
provocate adesea de dureri nusculare si osoase aparitia de acnee, transpiratii abundente si urat
mirositoare, o sensibilitate emotionala a pieli care ceeaza neliniste privind aspectul general care se
doreste a fi camuflat de catre puber.
c) Subperioada postpubertala (de la 14 ani) cand la putin timp dupa atingerea punctului culminant
47
la baieti apare o modificare in conduite, intrand adeseori in faze de exagerare, impertinenta cu
substrat sexual sau o oarecare agresivitatein conduite si vocabular. Tinerele fete trec prin doua
faze, prima de femeie-copil, plina de conduite timide si exuberante, dar si de afectiune,
simtindu-se adesea impura. Dezvoltarea treptata a feminitatii, intuirea efectelor acesteia, face sa
se treaca in faza a doua, cea de femeie-adolescent, cu o larga disponibilitate sentimentale si
mare curiozitate in care tinara feta devine usor provocatoare, stapana pe sine in care complecsul
de inferioritate dispare.
Preferinta pentru unele obiecte de invatamant se accentuiaza in aceasta perioada astfel fiind
posibila achizitia de cunostinte directionate din care se contureaza si o anumita orientare scolara
si profesionala in care invatarea capata un caracter tot mai organizat cu o mare incarcatura
emotionala, dar si psiho culturala, in care puberul devine tot mai motivat pentru dobandiea unui
statut intelectual si moral pe baza caruia constientizeaza locul aparte ce ii revine in cadrul
colectivului si in determinarea de atitudini diferentiate ale adultilor (parintii, profesori), fata de
el. Cu timpul puberul adopta modalitatii comportamentale specifice in care sunt implicate
strategii ale cognitiei, ale experientei si ale valorizarii actionale veridice.
Evolutia senzorial-perceptiva parcurge un traseu semnificativ pentru planul dezvoltarii
psihice si al adaptarii la activitate in care maturitatea biologica si senzorialitatea se
restructureaza prin rotizarea functiilor sale. In perioada pubertatii activitatea intelectuala
complexa se realizeaza sub semnul dezvoltari structurilor logico-formale si al extinderii
volumului de concepte utilizate in care spiritul critic prinde contur determinandul pe puber sa
valideze valorile in comparatie cu nonvalorile si sa manifeste atitudini exlicite fata de ignoranta
si incompetenta. Chiar daca fetele sunt mai mature si mai sarguincioase ele nu depasesc
dezvoltare intelectuala a baietilor si sunt mai ingaduitoare fata de unele nerealizari ale colegilor
sau ale adultilor, ele remarcandu-se adeseori la acele materii ce implica exprimari verbale mai
complexe, pe cand baieti sunt mai buni la stiintele exacte si tehnice, deoarece operatiile gandiri
si calitatile acesteia snt in plin proces de consolidare prin alimentarea intelectului cu informatii
cat mai bogate, abstracte si complexe. De asemenea dezvoltarea intelectuala se realizeaza sub
influienta modelelor culturale ale spatiului geografic in care se gaseste puberul.
Spre sfarsitul perioadei se complica trairile emotionale fapt ce se evidentiaza si la lectii si in
receptarea unor fapte in care sunt implicatii eroi ce au actiuni diferentiate si deosebite in care
curiozitatea intelectuala implica planul afectiv cu atitudini complexe, de competitivitate si de
traire a esecului si succesului, care genereaza admiratie, invidie, suspiciune, teama, frustatie.
In planul personalitatii puberului se contureaza tot mai evident stari de acceptanta si respingere,
in raport cu adultii, in care judecata morala si valorica se supune exigentelor interioare si a
atitudinilor negative negative fata de compromisurii. La acestea adcaugandu-se distantele
culturale dintre copii si parinti ce se datoreaza nu numai conditiei de dezvoltare naturala a
cunostintelor si schimbarii de statut cultural al tineretului, ci si evolutiei contemporane a unor
noi domenii in care sunt implicate activitatii inedite de mare incarcatura sociala.
Toate aceste conditionari si stimulari ale dezvoltarii pshice faciliteaza conturarea tot mai
evidenta a trasaturilor de personalitate si formarea unor comportamente stabile. Maturizarea
psihica, in general si a personalitatii in special, creeaza puberilor preocupari legate de viitorul
lor.
48
Observatiile asupra comportamentului in grup a puberului au concluzionat ca in
aceasta perioada viata sociala se traieste cu o intensitate mai mare ca in oricare alta etapa de varsta .
Grupurile constituite atat pentru joc sau activitati de invatare cat si pentru alte actiuni au o mare
stabilitate si devin mai omogene pe criterii relativ constante, dar mai cu seama pe cel al varstei si al
sexului. Alcatuirea grupului se produce spontan prin luarea in consideratiie a personalitatii copiilor si
mai putin a obiectivelor ce ar putea sta la baza grupului. Copiii nepopulari nu sunt acceptatii in grup si
ei manifesta adeseori, o inadaptare afectiva ca prelungiri ale relatiilor de disconfort din familie ei fiind
mai interiorizatii excesiv, timizi, retrasii, sau dimpotriva, certartii, zgomotosii, indiferentii fata de altii
egoistii. Intr-un asemenea grup apare apare un lider care se impune prin intiativa, indrazneala,
nonconformism si isi excercita functiia in mod autocratic, dar spre sfarsitul perioadei incepe sa
functioneze o mai accentuata democratie.
Odata constituit grupulare tendinta de a se manifesta impotriva adultului care il face pe
copil sa se simta inca mic si stingherit alegandusi locuri de intalnire stiute numai de ei avand coduri
secrete si parole pt a se feri de amestecul adultilor in viata grupului iar spiritul de camaraderie il
elimina pe cel de compeitie in contextul in care valoarea individuala este apreciata in masura in care un
copil este la fel ca ceilalti si nu neaparat mai mult decat ei. Viata grupului se desfasoara cu o extindere
mai mare asupra relatiilor dintre copii in activitatiile ludice constituindu-se prieteni inchegate,
cateodata cub forma unor ritualuri, cu tendinta spre explorarea mediului inconjurator si afisarea unor
disponibilitatii afective de durata.
Alegerea partenerilor de joaca se face dupa calitatile ce le manifesta fiecare in joc pentru
ca dupa terminarea jocului au loc adevarate dezbateri despre aportul adus de participantii la
desfasurarea acestuia, emitandu-se astfel judecatii de valoare asupra partenerilor de joaca, asupra
capacitatilor si aptitudinilor fiecarui jucator, asupra trasaturilor de personalitate si a participarii active ,
afective in joc, nefiind tolerati cei ce nu respecta regulile jocului sau cei ce nu aduc o contributie
remarcabila la finalizarea acestuia.
Atat jocurile cat si activitatile distractive pun in evidenta si exprimarea emotiilor erotice
tulburatoare, exprimand manifestarea sentimentelor, a strategiilor gandiri, a cunostintelor, a
elementelor creativ-imaginative a personalitatii si maturizari puberului existand o problema a puberului
in aceasta perioada carea ar trebui sa i se acorde mai mare importanta acea a inadaptarii scolare
analizate din perspectiva existentei unor aspecte cum ar fi:
problematica fiziologica sau psihologica concretizata prin diferentele de crestere in inaltime, in
insuficientele sau afectiunile senzoriale si in instabilitatea psihonervoasa.
perturbarile afective socio-familiare care duc la dezechilibru si conflicte afective cu trairi tensionale
ale situatiilor ivite.
climatul negativ din scoala si interelatiile tensionale dintre profesori si elevi care nu stimuleaza
competitia si dorinta pentru reusita scolara.
slaba motivatie pentru invatatura si lipsa unor interese de perspectiva care sa-l motiveze pe copil in
achizitia informatiilor din diferite domenii ale culturii;
posibilitatii intelectuale reduse, unele retardurimentale care nu faciliteaza tinerea pasului cu nivelul
general al colectivului si genereaza esecuri repetate, etc.
Capitolul 7.
Perioada adolescentei.
49
Daca in pubertate se inregistreaza un puseu de crestere, in perioada adolescentei are
loc o evolutie intensa in plan psihic stabilizandu-se structurile de personalitate desprinzandu-se in acest
context urmatoarele trei subperioade:
subperioada preadolescentei (14-16ani) se caracterizeaza printr-o stabilizare a marturizarii
biologice, dezvoltarea constiintei in genereal si constiintei de sine in special. Dezvoltarea psihica
este intensa si incarcata de conflicte interioare si ca urmare a mentineri unor stari de agitatie si
impulsivitate , a unor momente de neliniste si anxietate. Identitatea de sine si adoptarea de
comportamente individuale se dezvolta sub influienta planurilor intelectuale si de relationare.
subperioada adolescentei propriuzise (16-18 ani) este centrata pe o intelectualizare intensa, pe
imbogatirea experientei afective si structurarea coduitelor ca insemn al personalitatii complexe.
Desi din punct de vedere psihologic adolescentul este pregatit pentru a raspunde dificultatilor ivite,
in plan biologic se mentine o oarecare fragilitate la boli tip TBC, nevroze,psihoze si la conduite
deviante pe un fond de conditionare si de adaptare dificila.
subperioada adolescentei prelungite (18-20/25 ani) cuprinsa intre cele doua perioade mari
adolescenta si tinerete este postata de uni autori in prima iar de uni in a doua in care independenta
este dobandita in mare masura ceea ce duce la dezvoltarea pesonalitati si afirmarea tanarului prin
prin stiluri personale de conduite prin interesul pentru viata social culturala care creste si se
nuanteaza ca si pentru dobandirea unui statut profesional mai complex.
Se traieste intens sentimental manifestandu-se totusi o anumita instabilitate in plan afectiv
invatandu-se rolul sexual au loc angajari matrimoniale ceea ce constituie noi responsabilitati legate de
intemeierea unei familii.
Ecranul de influenţe sociale acţionează puternic, insistent şi divers iar condiţionarea social-
istorică determină un cadru, un context şi un anume profil al adolescentului, angajat în
contemporaneitate.
În perspectiva timpului istoric există diferenţe ale eternei adolescenţe la cei care reprezintă
această vârstă şi se află în zone de viaţă social-ideologică diferite.
Adolescentul zilelor noastre ca adolescentul oricăror timpuri are însă comun faptul că realizează
trecerea de la copilărie la stadiile adulte.
Viaţa psihică suportă o serie de prefaceri, transformări sinuoase, complicate, în evoluţia cărora
pot apare numeroase bariere, dificultăţi, ritmuri încetinite sau impetuoase. Spre sfârşitul etepei, toate
aceste transformări ajung să ia forma unor structuri psihice bine închegate, cristalizate într-o
configuraţie reprezentativă pentru adolescenţă. Pe fondul dezvoltării dezarmonice (inegale ca nivel) a
diferitelor capacităţi, posibilităţi şi însuşiri psihice, în adolescenţă are loc o armonizare a personalităţii
(J. Piaget, J. Tanner).
Prefacerile psihice la care este supus sunt generate de nevoile şi trebuinţele pe care el le resimte,
atât de nevoile apărute încă în pubertate, care acum sunt convertite în alte forme, cât şi de nevoile
apărute la acest nivel de dezvoltare.
M. Zlate, urmărind evoluţia trebuinţelor, subliniază că „nevoia de a şti a şcolarului, convertită în
nevoia de creaţie a puberului, devine şi mai acută la adolescent, luând forma creaţiei cu valoare socială,
nu doar subiectivă”.
Nevoia de a fi afectuos se amplifică, luând la început forma unui nou egocentrism afectiv,
pentru ca pe parcurs să fie înlocuit cu „reciprocitatea afectivă”, simte nevoia de a i se împărtăşi
sentimentele.
Nevoia de grupare se destramă şi e înlocuită cu nevoia prieteniei selective, nevoia unui cerc de
prieteni intimi.
Relaţiile dintre sexe sunt romantice şi cu încărcătură de reverie, fantezie, de proiectare în viitor
52
sau cu descărcări furtunoase, uneori dramatice, răvăşitoare.
Nevoia de distracţie din pubertate se menţine, dar se intzelectualizează; în cadrul acestora
aspectele de ordin cultural, estetic au o pondere.
Nevoia de independenţă şi autodeterminarea puberului se regăseşte în nevoia de desăvârşire,
autodepăşire, autoeducare a adolescentului.
Nevoia de imitaţie a şcolarului mic, convertită în nevoia de a fi personal a puberului, suportă în
adolescenţă noi transformări.
Iniţial ia forma nevoii de singularizare, de izolare, când adolescentul este aproape în
permanenţă preocupat de propria persoană pentru ca spre sfârşitul acestei etape să ia forma nevoii de a
se manifesta ca personalitate în diferite activităţi utile, valoroase, recunoscute social.
Adeseori această trebuinţă se manifestă prin tendinţa către originalitate, fie prin creaţie fie prin
excentricitate.
Pentru satisfacerea acestor trebuinţe, adolescentul îşi elaborează instrumentarul psihic necesar.
Informaţiile verbale nu se codifică sub forma textuală în memorie, ci ca mesaje. Acestea se
reproduc printr-un proces de prelucrare în care intervine şi memoria verbală propriu-zisă.
Se vorbeşte la adolescenţă de atitudini verbale, stiluri verbale, niveluri verbale etc.
Domeniul verbal este foarte divers şi complex în ceea ce priveşte învăţarea.
De altfel, verbalizarea are indici şi curbe diferite de dezvoltare ontogenetică pentru doferite
feluri de relatări.
G.A. Miller, care s-a ocupat de descrierea acestui fenomen a denumit verbalizarea, datorită
importanţei lui în comunicare, în dezvoltarea psihică, „sângele vieţii limbajului”.
Privind felurile verbalizării, au fost identificate:
- verbalizarea percepţiei şi a imaginilor;
- verbalizarea evenimentelor şi a situaţiilor;
- verbalizarea unor trăiri emoţionale şi de identificări;
- verbalizarea de descriere a momentelor unei activităţi, a modului cum acţionează un aparat, a
modului cum se efectuează o compunere, de descriere a unor momente de creaţie;
- comportamente verbale în conversaţii.
Ursula Şchiopu apreciază că proiecţia în limbaj include fragmente de biografie şi experienţă,
termeni şi conflicte, emoţii critice, atitudini, dar şi planuri mai puţin conştientizate.
N. Chomsky consideră limbajul ca o structură generativă înnăscută, fapt ce explică fenomenul
de folosire în zeci şi sute de combinaţii şi flexionări a unui cuvânt ce se învaţă la un moment dat.
De fapt analiza psihologică atestă că privind dobândirea conduitei verbale se pot distinge 2 mari
probleme: prima a învăţării limbajului şi alta, a învăţării prin limbaj.
53
Ştim cu toţii că există vorbire regională, dialecte, limbajul fiind dependent în mare măsură de
istoria formării sale în spaţiul de viaţă concret.
Constatăm că adolescenţii vorbesc limbajul aşa cum l-au învăţat în copilărie, cu accentele, cu
elementele regionale asimilate din familie, din mediul imediat de viaţă.
Pe de altă parte, învăţarea şcolară, în afara şcolii, cu ajutorul limbajelor încărcate de termeni
specifici din disciplinele şcolare, constituie o altă formă de limbaj. În aceeaşi categorie intră şi limbajul
literar (expresii, figuri de stil etc.) care este forma cea mai rafinată a limbajului. Acesta se însuşeşte
încă din perioadele anterioare dar în adolescenţă este căutat, selectat, devine chiar una din preocupări şi
afirmări ale eu-lui.
La toate acestea se adaugă utilizarea de jargoane şcolare, care iau naştere din mixturi ale limbajului,
extrase din vocabularul diferitelor discipline, limbajul curent, cuvinte din limbajul pitoresc, acesta fiind
preluat din informaţii suburbane pline de preţiozitate, de haz şi de amuzament a vorbirii necultivate,
chiar bulevardice. Cu timpul, asemenea fenomene sunt abandonate şi adolescentul dovedeşte
preocupări conştiente pentru dezvoltarea comunicării literare şi culte, adoptă formele complexe pentru
exprimarea gândurilor, a stărilor lăuntrice, care conţin adeseori şi cuvinte de specialitate cu mare
încărcătură semantică.Limbajul se afirmă evident ca sistem hipercomplex de autoreglare şi
autoperfecţionare a întregii activităţi psihice.
54
Există şi numeroase emoţii pozitive reflectate în sentimentul de comunicare afectivă, de împlinire dar şi
de ruşine, îngrijorare, extaz. Un loc ambiguu, mai ales prin efecte. Îl deţine dragostea, care poate fi
dragoste familială, faţă de sexul opus, faţă de un model, faţă de valori.Tensiunile din pubertate în
relaţiile cu părinţii se temperează treptat prin scăderea tensiunii de opoziţie.În relaţiile cu sexul opus
apar emoţii, sentimente noi, ca simpatia şi sentimentele de dragoste, prietenia.
În adolescenţă, dragostea se conturează ca o trăire complexă de ataşament, cu forţe absorbante, în care
se mobilizează resurse extrem de mari ale psihicului. Dacă la vârsta şcolară mică prieteniile sunt rare şi
au drept caracteristici fragilitatea şi superficialitatea (certurile şi întreruperea relaţiilor, schimbarea
partenerului nu provoacă suferinţe durabile deoarece cauzele sunt constituite din factori exteriori iar
motivaţia nu este pe deplin conştientă), în preadolescenţă se constituie prietenii mai durabile dar
predomină încă aspectul formal. Preadolescenţii joacă rolul de prieteni mai mult decât îl trăiesc.Există
acum tendinţa de identificare, dar sub aspect exterior, care se manfestă prin aceleaşi gesturi, aceeaşi
îmbrăcăminte etc.
În adolescenţă are loc saltul calitativ la adevărata prietenie, caracterizată prin seriozitate, care se
bazează pe comunitatea de idei, scopuri, intimitate susţinută de împărtăşirea secretelor, a frământărilor
sufleteşti. Aceste trăiri exprimă şi nevoia de a fi înţeles („Mă jur pe tatăl meu, nu pe mama pentru că la
ea nu ţin, ea nu mă înţelege”).
Jurnalele intime arată existenţa unui proces de interiorizare a prieteniei: de la descrierea de fapte
se trece la descrierea de trăiri psihice. Apare selectivitatea atât în prietenie cât şi în dragoste.
De asemenea, bogăţia sufletească, trăirea sintonică a aceloraşi evenimente, măresc intensitatea
şi complexitatea sentimentului. Prieteniile din adolescenţă au mare rol în formarea conştiinţei morale,
prin rezonanţa lor afectivă pozitivă sau negativă, ca şi rezonanţa climatului familial.
Alte stări sunt teama, anxietatea, frica, generate de o serie întreagă de conflicte: familiale, şcolare,
erotice, persosonale.
55
propune să abordeze cele mai dificile sau mai interesante probleme. Această conduită
este rodul maturizării personalităţii sale şi reprezintă de fapt o reacţie la visările sale
de până acum.
Evident că la acestea se pot adăuga încă multe altele ca cele care verifică onoarea şi demnitatea,
sau cele de revizuire a conştiinţei morale care traversează când momente de îngăduinţă, toleranţă, când
severe, critice şi încă multe altele.
Îmbinate între ele şi practicate, pot duce fie la intrarea precoce în diferite statute şi roluri, fie la
maturizarea nepermis de târzie a diferitelor dimensiuni ale personalităţii.
Alături de funcţiile de adaptare la mediu, de depăşire a sinelui menţionate de M. Debesse, în
adolescenţă devine tot mai evidentă şi o a treia funcţie, anume aceea de definire a personalităţii.
Procesul construirii personalităţii începe din primele zile ale copilăriei şi continuă toată viaţa
omului, producându-se nu întotdeauna uniform şi continuu ci şi cu discontinuităţi, cu salturi evidente
dar şi cu plafonări descurajante.
Este o evoluţie cu perioade inegale de dezvoltare dizarmonică, ale cărei resurse sunt nu numai
valorizate pozitiv ci şi cu posibile conduite negative şi în unele cazuri chiar deviante.
Deşi procesul structurării personalităţii are loc de-a lungul întregii vieţi a omului, există totuşi,
unele perioade, unele vârste, când el cunoaşte o mai mare accentuare implicând stabilizări parţiale.
Analizând conceptul de personalitate, V. Pavelcu subliniază că acesta implică o anumită stabilitate a
conduitei, într-o perioadă de timp şi în diferite situaţii.
Se apreciază că dacă în preşcolaritate există marea majoritate a premiselor personalităţii, în
adolescenţă, personalitatea este în linii mari (deci nu total) constituită. Deoarece în adolescenţă au loc
numeroase schimbări, se apreciază că aceasta este un adevărat laborator de plămăduire a personalităţii.
Adolescentul se află într-o continuă căutare de sine, autodescoperire, autoimplicare.
El provoacă dialogul, confruntarea cu alţii, pentru a se înţelege mai bine pe sine dar şi pentru a
se verifica, a se autodepăşi.
Este perioada în care conştiinţa de sine, ca formaţiune psihică complexă, se cristalizează, în
sensul că îşi dă seama ce reprezintă pentru alţii, pentru sine, renunţă treptat la mentalitatea de până
acum, când considera a fi „alfa şi omega”.Nu mai preia automat, necritic, modele, ci îşi elaborează
sisteme de reprezentări, idei, concepţii, care evident că de păşesc egocentrismul copilăriei, dar sunt încă
departe de obiectivitatea adultului matur. „Conceptul de structură (…) este uneori identificat cu
configuraţie, construct, sistem sau model. Ultimul termen se impune datorită tendinţei din ce în ce mai
intense şi mai generale, din toate ştiinţele, de a se codifica informaţia în cadrul unui sistem logico-
matematic, precis şi unanim acceptat”.De aceea V. Pavelcu pledează pentru adaptarea definiţiei lui H.
Kendler cu privire la personalitate, interpretată ca „o organizare a modelelor de conduită care
caracterizează o persoană ca individualitate într-o diversitate de situaţii”.De aici, elaborarea şi
practicarea unor comportamente corecte pentru activitatea şcolară, viaţa socială, asumarea unor
responsabilităţi dar şi prezenţa unor conduite de negativism, de respingere în bloc a unor reacţii ale
adulţilor.Cele mai multe conduite reprobabile faţă de adult sunt din ignoranţă, inocenţă, conformitate
redusă.Comportarea lor este mai timidă şi stângace şi datorită faptului că adolescentul încă nu cunoaşte
foarte bine diferenţele dintre situaţiile protocolare, oficiale şi/sau familiale.
În timpul adolescenţei creşte gradul de complexitate a motivaţiei conduitelor, planul
subiectivităţii (planul larg al personalităţii neantrenate în conduite curente), distanţa dintre conduite şi
planul dialogurilor conştiinţei.
Variabilele stabile ale personalităţii sunt centrale şi periferice.
56
Dintre variabilele stabile centrale menţionăm:
- „automatisme ale capacităţii de recepţionare;
- senzorialitatea cu pragurile ei;
- modul de a comunica;
- modul de a memora;
- modul de a se adapta la condiţii diverse;
- deprinderile, abilităţile, obişnuinţele, deci standardele adaptării şi voinţei, gradul lor de
implicaţie în conduite şi, mai ales, în activităţi cu perseverenţă şi consum de energie psihică, chiar
în situaţii care nu sunt agreate”.
- un rol important îl au mecanismele de apărare, care acţionează pe distanţa dintre caracteristicile
de suprafaţă şi cele de profunzime ale personalităţii; Mecanismele de apărare se exprimă prin
efectele de distanţare dintre trăsăturile de suprafaţă şi cele de profunzime. Dintre acestea fac
parte: efectul de convenienţă mai frecvent la puberii şi adolescenţii care au o precocitate şi
maturizare avansate. Ursula Şchiopu menţionează că aceştia dau răspunsurile pe care intuiesc că
sunt aşteptate de cei ce îi observă, îi testează, sau cei cu care comunică.
- efectul de frondă se manifestă prin răspunsuri obscure, ambigue, negative voit. După vârsta de 18
ani numărul acestor efecte de frondă scade, în schimb cel al efectului de convenienţă creşte.
- efectul de originalitate deliberată domină prin răspunsuri ostentativ originale, însoţite de tendinţa
de afirmare de sine. Până în jurul vârstei de 16 ani acest tip de efect este în creştere şi are o
evidentă agresivitate, după care originalitatea este mai puţin urmărită.
Omul a fost creat pentru a convietui într-o comunitate, alături de alti oameni si în acest scop el
57
este indiscutabil legat si afectat de relatiile ce se stabilesc între cei deopotrivă cu el. Socieatea în care
acesta îsi desfăsoară activitatea îi oferă sau mai bine zis trebuie să-i ofere cadrul propice de manifestare
a personalitătii cît si aprecierea muncii pe care o face, bineînteles, într-un scop benefic. Lumea în care
trăim este importantă nu numai în ideea că este spatiul în care vietuim, ea trebuie să exprime dorinta
noastră de a progresa si de a urca pe scara umanitătii. Cei ce vor asigura mai departe continuitatea
efortului si a gîndirii umane sunt adolescenti de azi, oamenii de mâine.
Adolescentul este copilul-adult ce caută senzatii si emotii puternice. El încearcă să depăsească
limitele pe care adulti le impun, adeseori tocmai din dorinta de a nu se supune lor, căci ideea e să
trăiesti cât mai diferit si mai presus de ceilalti.
Experienta propie este dovada ceea mai puternică si mai convingătoare, care tine loc de
întrebările fără răspuns la care adulti, în general, nu se sinchisesc să caute solutii. Tânărul adolescent
simte însă si dorinta de-a se retrage în sine ca la semnalul unei voci interioare mai presus de vointă.
Aceste momente sunt mai intense decăt escapadele dese din cotidian. Ele presupun lupta între
diferitele emotii ce-l încearcă, momemte de răscruce în conturarea modului de a găndi si de a actiona.
Relatiile cu cei din jurul său sunt în mare parte rezultate ale educatiei însusite în copilărie si nu
depind foarte mult, asa cum se crede, de calitatea de adolescent. Este drept că tineri sunt impulsivi si
usor influentabili, dar valoarea lor constă în puterea de a diferentia binele de rău si de a se corecta
atunci cănd au gresit; acest lucru este posibil doar în contextul unei bune educatii morale insuflate de
familie. Părintii se dovedesc de multe ori a fi fără răbdare si refuză să-i asculte si ce-i mai important să-
i înteleagă. Frica de a comunica cu cei cărora le datorează viata poate fi în egală măsură atribuită si
tinerilor. La prima confruntare de opinii legăturile
Adolescenta este o perioada dificila atat pentru copii cat si pentru
parinti. Dupa ce se trece de 14 ani , are loc resimtirea de catre adolescenti
a propriilor forte . Unele realizari , stimuleaza impulsuri de
tatonare a gradelor de permisivitate a conduitei nonconformiste . In
acest sens , unii tineri organizeaza scenarii comice in mod
deliberat , demonstratii de solideritate pe probleme minore pentru a
sacai unii profesori .Toate acestea sunt generate de necesitati
discrete de a provoca adultii si de a manifesta propria lor
independenta . In clasa noastra , Dragos are aceasta trasatura
foarte bine conturata provocand , mai ales la ora de religie ,
adevarate scene de teatru , datorita opiniilor diferite care le are
fata de un anumit subiect .
E perioada in care adultii ne caracterizeaza ca fiind dezordonati ,
nepunctuali .
De la 14-15 ani , parintii pun adesea in discutie in termeni
acuzativi tanarul pentru purtarile lui necuviincioase , si-i cer sa
fie rezonabil ,deoarece acum este mare, nu mai e copil.
Incep sa se multiplice opiniile privind modificarile de conduita ale
adolescentului , tot mai dese si mai diverse .Astfel se admite ideea
de ‘criza’ pubertara , dar nu i se accepta toate dimensiunile .
Parintii vad ca tanarul devine mai distrat de la o vreme , are
indispozitii , e obosit si neatent .Astfel se sesizeaza , pe de o
parte , faptul ca in genere conduita s-a schimbat, in al doilea rand
58
faptul ca a fost influentat in schimbare de cei din jur , iar in al
treilea rand ca apreciaza problema ca fiind de generatie , de varsta
. In fine , parintii cauta explicatii privind schimbarile de
conduita . Probleme in legatura cu schimbarea de atitudine , modul
de a vorbi , pe un ton superior , dupa parerea parintilor , au toti
colegii mei : Dragos , Andrei si Mircea . Mamelor , in general , li
se pare ca aceasta impertinenta creste pe zi ce trece , rezultand
certuri de durata , tatii in schimb sunt mai toleranti cu fii lor ,
neimplicandu-se in disputele mama-fiu de cele mai multe ori .
Intre timp tanarul nu mai are notele mari pe care le avea aproape
permanent . El devine tot mai inchis , iar avalansa de intrebari in
legatura cu notele de la scoala , este tot mai rara , adolescentul
incercand sa evite ‘interogatoriul’ si morala , si eventualele
pedepse ale parintilor . In genere , la toate disciplinele scolare
se petrece un fel de schimbare privind modul de a se implica .
Sesizarea modificarilor de conduita este observata si de profesori .
Multi parinti au cam aceeasi reactie cand copiii lor ajung la varsta
adolescentei si simt primii fiori ai dragostei, pasesc in primele
relatii: sunt speriati, in loc sa se apropie de copii, se
indeparteaza tot mai mult de acestia.
Poate ca este destul de greu sa nu intri in panica si sa incerci sa
fii destul de rationala atunci cand te gandesti unde or fi si ce or
fi facand acum. Auzi destul de des cum ca parintii au interzis
copilului sa se mai vada cu persoana iubita.Este un lucru stupid din
partea parintilor de a interzice copilului sa iubeasca.Doar e la
varsta adolescentei e un lucru firesc .In general adolescentul isi
gaseste sprijinul in persoana iubita de multe ori aceasta devine
confidentul perfect. Pasiunile adolescentului sau cum isi petrece
timpul un adolescent:
Tinerii din ziua de azi au preocupari din ce in ce mai variate.Unii
dintre ei practica un sport :fotbal,tennis,atletism.Unii tineri sunt
preocupati cu cititul,cu excursiile sau pur si simplu asculta
muzica.Preocuparile variaza de la individ la individ in functie de
domeniul de interes.Cele mai mari 2 hobby-uri ale adolescentului
roman dupa parerea mea sunt fotbalul si muzica.Cei mai multi tineri
au ca modele in viata fotbalisti sau oameni din lumea muzicii.Ce e
tragic insa e ca tanarul din ziua de azi nu mai citeste asa mult,el
preferand sa vada un film sa asculte muzica sau sa stea
degeaba.Desigur uitatul la filme sau ascultatul muzicii nu sunt
niste lucruri rele ,ele chiar ajutand tanarul sa se relaxeze, insa
adolescentul prefera mai mult televizorul decat cartea de multe ori
acest lucru este in dezavantajul lui.
Din pacate adolescentii mai au si “pasiuni” negative pentru ei cum
ar fi fumatul si bautura.Tinerii din ziua de azi incep inca de la
varste fragede sa consume alcool sis a fumeze ceea ce este un lucru
ingrijorator.Mai rau este ca tot mai multi tineri se drogheaza de
mici.In scoli sin u numai exista o campanie de informare a tinerilor
asupra riscurilor care le provoaca consumul alcoolului ,tigarilor si
61
drogurilor insa este prea purin pentru a face fata acestui flagel !
Adolescenta, desi este o perioadă tulbure si plină de frământări, reprezintă vârsta inteligentei
nonconformiste, a marii sincerităti. Imaginatia, puterea de creatie si perspicacitatea ating forme
maxime. Idealurile de viata si pregătirea profesională încep să capete contur si dispar în mod evident
pasiunile vechi din copilărie, si de ce nu chiar interesul pentru scoală.
Problema orientării profesionale se pune diferit în functie de capacitătile intelectuale ale
tânărului si de dorinta profilării pe un anumit domeniu de activitate. Pentru unii tineri viitorul
profesional este un subiect central, clar si în acest scop ei acordă un interes deosebit materiilor scolare
corelate cu viitoarea profesie. Un alt gen de tineri adolescenti nu au fixată o profesie anume sau sunt
influentati de părinti si apropiati. Pentru ceilalti viitorul nu este proiectat în nici un fel.
Odată cu perioada adolescentei se termină si prima mare etapă a vietii omului, etapă de crestere
si de formare a personalitătii si conduitei. O etapă de mare sensibilitate morală, o perioadă de
romantism si spontaneietate, de poezie. Frământări, iluzii, nelinisti….adolescenti…
Capitolul 8
Perioada tineretii
62
fizic şi psihic.
Perioada tinereţii (25-35 ani) este o perioadă de maturizare a vieţii biologice, psihologice, de
evoluţie şi armonizare a identităţii sociale, profesionale, familiale, de dobândire a unui anume statut şi
rol care vor marca evoluţia personalităţii.
Potrivit lui S. Freud, o maturizare reuşită a tânărului depinde de 2 factori: iubirea şi munca.
Primul, iubirea, se împlineşte prin alegerea partenerului, prin constituirea vieţii familiale iar al
doilea este susţinut de dobândirea statutului profesional.
Depins de mediul parental ocrotitor de până acum, tânărul se află în faţa unei realităţi mult mai
dure din punct de vedere politic, economic, social, care impune anumite structuri psiho-
comportamentale integrative, adaptative.
Tipul fundamental de activitate pentru tânăr este cel de persoană activă, angajată social în
vederea producerii unor valori materiale, spirituale sau în prestarea unor oferte de serviciu.
Tipul de relaţii se complică întrucât presupune:
- relaţii date de integrarea şi respectarea ierarhiei profesionale;
- relaţii cu colegii de serviciu;
- relaţii cu familia de provenienţă şi cu noua familie;
- intercomunicare în plan civic, politic, sau pentru întreţinerea afinităţilor e lider.
63
- între 24-28 ani este o perioadă de identificare profesională primară, în care tânărul este pe poziţia
de stagiar, încercând să cunoască şi să se adapteze la programul de activitate, la cerinţe
organizatorice, la ritm, modalităţi, stil. Se conturează rolul profesional propriu şi rolul de soţ,
statutul de părinte. Apar dificultăţi de surprindere a nuanţelor profesionale, de acoperire a unor
îndatoriri extraprofesionale, stabilirea unui orar care să răspundă şi vieţii de familie.
- între 28-32 ani – se acumulează experienţă, deprinderi, se intensifică ritmul, se manifestă
responsabilităţile, apar intenţii de suplimentare a pregătirii profesionale (se înscriu la cursuri serale,
fără frecvenţă), se implică mai mult în educarea copiilor.
- 32-35 ani – statutul social-profesional este în progres, contribuţia activă este la apogeu, apar noi
îndatoriri de coordonare, organizare. Se extind relaţiile oficiale pe verticală. Aspiraţiile pentru
confortul familial progresează, programul angajează insistent soţii în educarea copiilor. Se
elaborează „stiluri de activitate educaţională” specifice fiecărei familii de cerinţe, control dar şi de
participare la jocul, la distracţiile copiilor.
Întregul potenţial senzorio-percepriv şi motric se manifestă la nivel maximal, pragurile
diferenţiale ale văzului, auzului, mirosului etc. au cele mai mici valori, ceea ce înseamnă că tinerii au
cele mai clare, bogate, precise percepţii. Acestea se specializează în funcţie de dominanta profesională,
întocmai ca şi spiritul de observaţie.
Totodată sunt marcate de resursele individuale, fiind puternic personalizate. Se dobândesc
însuşiri senzoriale discriminative după 8-10 ani de exerciţiu profesional.
Aprecierea vizuală, solicitată intens, în electronică, biologie, la microscop, după 27 ani începe
să scadă.
Tipologii auditive se formează prin profesiile muzicale, sportive, miniere, la cei ce lucrează cu
diferite motoare, iar cele tactile sunt exersate prin: gastronomie, marină, aviaţie, construcţii de drumuri
şi poduri.
Pragul diferenţial spre sfârşitul tinereţii devine mai puţin dezvoltat dar capacitatea de receptare
a informaţiilor senzoriale specializate activează la maximum.
Tinerii dispun de capacitatea de a învăţa mişcările cu uşurinţă, la cote înalte de precizie şi de
control. Până la 30 ani se obţin cele mai semnificative performanţe în învăţarea mişcărilor complexe.
Tinereţea este o perioadă de evidentă perfecţionare senzorial-perceptivă şi de socializare a
acestor resurse.Privind gândirea, se rezolvă operativitatea impregnată de specificul profesional.
Cei ce lucrează în domeniul tehnic operează cel mai bine în sfera relaţiilor cantitative, cei care
lucrează în contabilitate, în istorie, vor prezenta abilităţi pentru fixarea datelor, a cifrelor.
Apare acea specializare a gândirii atât în câmpul selecţiei şi decodificării conţinutului
informaţional profesional cât şi al modului de lucru, al raţionamentelor.
Se apreciază că este perioada conservării capacităţilor de gândire şi a nivelului de inteligenţă
atins, fenomen care depinde de următorii factori:
- nivel de şcolaritate;
- gradul calificării profesionale;
- nivelul şi volumul solicitărilor intelectuale.
Aceşti factori acţionează şi asupra memoriei.
64
Procesele de stocare, depozitare în memorie continuă şi devin mai active cel puţin din 2 motive:
satisfacerea unor trebuinţe de cunoaştere şi construirea unor competenţe profesionale, ceea ce dezvoltă
memoria profesională.
Creşte selectivitatea memoriei iar memorarea logică, memorarea voluntară deţin poziţii
privilegiate.
În planul înţelegerii, tinerii dovedesc preocupări pentru surprinderea relaţiilor, cauzelor, pentru
explicarea unor mecanisme de funcţionare adeseori cu riscul unui consum mare de timp.
Intensitatea cu care se manifestă afectivitatea, este mai puternică decât la adult dar mai selectivă decât
în adolescenţă. Investiţiile afective sunt puternice, bine direcţionate şi stabile. Tinerii sunt capabili de
dăruire profundă, motiv pentru care se consideră că pot iubi sau urî fără limită.
Caracteristicile subidentităţii sociale pun în evidenţă prezenţa la tineri a unor disponibilităţi
afective cu încărcătură socială: adeziune faţă de mişcări, organizaţii, fundaţii, concepţii politice, sau
atitudine refractară, de respingere a orânduirii, a sistemului. Uneori pot ajunge până la fanatism sau îşi
riscă viaţa neglijând pericolele, consecinţele (hippy, reacţiile studenţilor din Franţa, China etc.).
Se implică afectiv şi în activitatea profesională: familiarizarea cu locul de muncă produce
emoţii, tensiuni, încercări suplimentare de control afectiv pentru instituirea unor relaţii pe orizontală şi
verticală.
Confruntarea dintre realitate şi proiecte, idealuri, produce „şocul realităţii” trăit sub nenumărate
stări: decepţie, disperare, îndoială faţă de propria persoană, teama de eşec, de neîmplinire.
Un alt compartiment al afectivităţii îl întâlnim la nivelul vieţii de familie. Sentimentul de
dragoste, de iubire, preţuire a celuilalt ajung la maturitate, stau la baza constituirii familiei. În cadrul
acesteia se traversează o perioadă de acomodare relaţional-afectivă între parteneri, de cele mai multe
ori cu o încărcătură afectogenă mai nuanţată decât până la căsătorie. Pot apare reacţii necunoscute până
atunci, care nu au numai tonalitate pozitivă. Se consolidează o serie de sentimente specifice vieţii
familiale: prietenie, ataşament, respectul de sine şi de celălalt.
În acest stadiu, majoritatea tinerilor ajung la statutul de părinte care declanşează emoţii,
sentimente total inedite, legate de venirea pe lume a copiilor, de răspunderile parentale.
Se consemnează situaţii în care acea fragilitate afectivă determinată de iminenţa unor situaţii
critice care ridică gradul de sensibilitate, provoacă anxietate, conflict, trăire accentuată a frustraţiilor, ce
pot deteriora sănătatea organică şi psihică.
Tinerii continuă să aibă nevoie de asistenţa afectivă permanentă a familiei de provenienţă.
Cazurile dificile necesită chiar terapii în privinţa vieţii de cuplu conjugal.
Motivaţia este dominată de trebuinţele de autorealizare şi autoformare, activată de interesele
cognitive, interesele profesionale care se amplifică şi se consolidează mai ales dacă tânărul trăieşte
satisfacţia concordanţei dintre proiecte, preferinţe şi preocupări la locul de muncă.
Există numeroase surse de motivaţie pozitivă profesională: promovări, burse, cursuri de
perfecţionare, titluri onorifice. Vocaţia, odată descoperită, este un instrument, factor motivaţional.
La nivelul vieţii de familie, motivele principale vizează cooperarea, comunicarea, starea de
sănătate dar şi de confort, apar unele interese pragmatice (locuinţă, mobilier, maşină).
Sunt active şi interesele ştiinţifice, culturale, în funcţie de statutul profesional, de aspiraţii, de
competenţă, de resurse. Cele mai multe se satisfac prin reţeaua informală şi cu efort individual.
Apare ca o necesitate impusă în primul rând de modificările care intervin în universul
65
profesional:
- rapiditatea perimării unor cunoştinţe şi a apariţiei unor noi informaţii, domenii;
- dispariţia unor profesii şi apariţia altora;
- necesitatea dobândirii unor noi abilităţi individuale.
Este impusă şi de imprevizibilul intervenit în viaţa unor persoane: accidente, handicapuri,
transferuri în altă localitatea lipsită de aceleaşi profil profesional.
Se impune o învăţare care să reactualizeze pregătirea, să o îmbogăţească sau să ofere o
reprofilare. Acestea se realizează prin învăţarea ocupaţională care are un regim mai condensat, de cele
mai multe ori de tip modular, este prin excelenţă de tip interactiv, angajează participanţii la operaţii
practice, delimitate problematic în cadrul activităţii pe ateliere. Este o învăţare de necesitate care devine
dominantă pentru mulţi tineri.
Se produce o schimbare şi în raportul învăţare instituţională şi învăţare individuală,
independentă, în favoarea celei din urmă. Au loc cursuri de aprofundare şi de reconversie profesională.
Apar şi alte forme: învăţare inserată, învăţare interpolară, învăţare incidentală. S-a constatat că
ceea ce se învaţă la locul de muncă este mult mai productiv chiar şi în cazul celor care au un nivel de
şcolaritate modest. La bază se află 2 motive:
- motivaţia profesională care are şi o anume încărcătură negativă (teama de a nu pierde locul de
muncă);
Perioada de tranziţie prelungită din ţara noastră, are un impact puternic asupra consolidării
statutului şi rolului profesional, aflate la dispoziţia oportunităţilor sociale, cât şi a relaţiilor. Apare un
fenomen specific social – provizoratul – cu cea mai semnificativă incidenţă la nivelul tineretului care
trebuie să-şi adapteze proiectele privind pregătirea şi exersarea profesiei, organizarea unui confort
familial, la imprevizibil.
Dacă adolescenţa este apreciată ca o perioadă de trecere spre statutul biologic potenţial de adult,
primii ani ai tinereţii, iar după alţii chiar perioada cuprinsă între 20-25 ani, reprezintă trecerea spre
statutul social potenţial de adult, statut care înseamnă dobândirea unei autonomii economice
(remunerare – salariu, venit legalizat) şi implicit o independenţă psihica.
Integrarea socială se realizează în mai multe planuri. Cel mai important este planul integrării
profesionale.
Integrarea socio-profesională pentru tineret reprezintă un factor esenţial de menţinere, de
asigurare a sănătăţii fizice şi mentale, de construire şi dezvoltare a personalităţii.
În procesul integrării profesionale pot apare unele dificultăţi, unele obiective ca: organizarea
locului de muncă, dificultăţile întâmpinate pentru realizarea sarcinilor revenite, uzura dotării,
inegalităţile de pregătire profesională între colegi; altele, subiective: lipsa de rezistenţă, distanţa dintre
nivelul şcolar de pregătire şi execuţie, dintre realitate şi aspiraţii.
Atitudinile tinerilor sunt diferite şi vor depinde de tipul de personalitate şi chiar de sex.
Unele studii au constatat că persoanele de sex feminin sunt mai anxioase şi mult mai marcate de
insucces în privinţa integrării profesionale.
De asemenea, structurile de personalitate labile, irascibile, anxioase, neechilibrate, lipsite de
capacitate de efort, dramatizează obstacolele, realizează relaţii de comunicare din necesitate, sunt
dezinteresaţi faţă de problemele colectivului.
Inadaptările profesionale sau familiale se menţin la un nivel destul de ridicat în tinereţe.
Dereglările personalităţii pot fi:
- uşoare, care nu influenţează prea mult activitatea, aparţin psihopatologiei marginale;
- grave, cu o simptomatologie complexă. Evoluţia lor este de la simplu la complex: iniţial tinerii sunt
egoişti, vociferează, îşi impun punctul de vedere, apoi devin violenţi, indiferenţi faţă de viaţa
socială, de dificultăţile profesionale create, apoi recurg la fuga de acasă, înşelătorie, prostituţie.
Spre sfârşitul tinereţii, fenomenul se temperează, iar cei mai mulţi se liniştesc, încearcă să-şi
impună un mod de viaţă activ, înscris într-un regim de activitate normal.
Atragerea încă din perioada pubertăţii a tânărului în activităţi responsabile, reprezintă un
67
exerciţiu cu valenţe pozitive pentru uşurarea procesului de adaptare.
Integrarea trece prin câteva stadii, fiecare reprezentând un moment ce nu poate fi eludat:
acomodarea, adaptarea, participarea şi integrarea propriu-zisă. Pe măsură ce tânărul trece de la unul la
altul, are loc şi o modificare a motivaţiei de rol. Evoluţia va fi de la subordonare la ascultare când
acestea sunt susţinute de o motivaţie de recompensă şi de comportamente reglate din exterior la
motivaţia de autorealizare din ultimul stadiu, exprimată în comportamente motivate intern, autoreglate.
Integrarea în profesie contribuie la dobândirea:
- identităţii de sine în sfera ocupaţională, când îşi probează capacităţile, resursele, dobândeşte
competenţă;
- identitatea maritală se cristalizează, se stabilizează rolurile maritale;
- identitatea socio-culturală prin adoptarea normelor, prin integrări extraprofesionale, prin roluri în
conducerea unor organizaţii sociale, politice.
Se dezvoltă conştiinţa apartenenţei la generaţie, căreia i se alătură pentru a o susţine şi a
evidenţia capacităţile lor, mai ales după 28 ani.
Aptitudinile şi creativitatea ajung la un nou nivel, se pot exprima în produse cu semnificaţie
socială conferindu-le o poziţie în ierarhia valorilor specifice.
Temperamentul şi caracterul se stabilizează, exprimă maturitate, capacitate de organizare.
68
intotdeauna de ALTCINEVA. Sau de ALTCEVA. Si toata lumea are idei,
toata lumea stie ca vrea ceva de la viata... dar nimeni nu face
nimic. Toti ne lasam condusi mai mult sau mai putin. Ne este frica
sa luam atitudine. Oare de ce?! Ce-ar fi sa ne hotaram, intr-o zi
(si de ce intr-o zi si nu chiar azi?) sa traim pentru noi... sa
facem si pentru noi ceva. Chiar si un lucru aparent neinsemnat...
dar care sa fie important pentru sufletul nostru. Eu cred ca si
asta, printre altele, inseamna spiritul „Adolescentul". Noi suntem
cei care putem schimba ceva. Noi suntem la varsta la care INCA mai
avem curajul sa ne exprimam. Noi putem fi altfel. Noi putem
reprezenta ceva. Multi vad tineretea, dragostea, frumusetea vietii
prin ochii nostri. Atunci, sa fim noi mesagerii acestor idealuri.
Trebuie sa avem curajul necesar. Trebuie sa fim noi insine, si atat.
Haideti sa fim asa cum varsta noastra ne imbie sa fim: nebuni, daca
vreti... romantici, ambitiosi sau melancolici. Pusi pe sotii si, in
acelasi timp, sufletul societatii in care traim. Viata este
minunata. Trebuie doar sa vezi lucrurile bune din ea. Unii si-ar
dori sa mai fie ca noi... haideti sa profitam.
In acest proiect as vrea sa discut mai multe ideei foarte importante
pentru mine si pentru adolescentul din ziua de azi
Situatia tanarului din ziua de azi!
Una din prioritatile prezentului ar trebui sa fie situatia
tineretului si masurile ce se impun pentru rezolvarea problemelor
tineretului. O natiune nu se poate procupa de viitorul ei fara sa
isi educe tineretul, care de fapt reprezinta viitorul. Pentru a
prezenta tineretul in prezent este necesar sa-I definim patrimoniul
spiritual si material care il formeaza. Din perspectiva materiala
tineretul are sangele,limba si conditia sociala, iar spiritual are
moralitatea, credinta si cultura. Analiza tuturor acestor
caracteristici duce la "un portret" al tineretului. Constatand ca
acest protret are nevoie de retusari trebuie gasit un artist care sa
I le faca pentru a apropia acest portret de frumos, caci de ideal ar
fi prea mult. Totusi un mare artist ar putea sa-l faca ideal.
Partea materiala a tineretului este o temelie importanta pentru
viata sa spirituala. Tineretul de o anumita nationalitate ar trebui
sa aiba sangele strabunilor neamului in vinele sale. Oare astazi se
mai intampla asa? Priviti la televizor imagini din tarile Europei si
din Statele Unite, cele mai reprezentative modele in lume. SUA a
ajuns un amestec de sange care a dus la o hibridizare a tineretului
si pe viitor a intregii societati americane. Acest amestec nefericit
de sange a alterat o componenta materiala a tineretului din aceasta
tara. Aici "modele" ale tineretului au ajuns indivizi de perferinta
cu cat mai multe origini, de tipul africano-anglo-asiatic sau alte
amestecuri fortate si nenaturale. La fel si cu tarile "dezvoltate"
din Europa. Ce cultura se poate naste dintr-un sange hibrid, fara o
identitate bine determinata? O tendinta de amestec ii este impusa si
Romaniei, unde se promoveaza muzica tiganeasca si relatiile cu
negri, arabi si alti straini prin mass-media. Din nou sunt nevoit sa
intreb cum se va mai incadra acest tineret pe linia unui neam, aici
69
a neamului romanesc, cand multi tineri prefera relatiile cu straini
decat cu alti romani?
Limba noastra dt481q8184xttm Limba este o alta componenta importanta
care este intr-o situatie de degradare continua. Tinerii din afara
unui stat vorbitor de limba engleza folosesc curent expresii
englezesti, ba mai mult, folosesc expresii incorecte gramatical
pentru ca negrii din SUA vorbesc la fel. Astfel si tineretul unei
tari vorbitoare de limba engleza pronunta cuvintele gresit, intocmai
precum negri americani. Nu as vrea sa par rau, dar prin aceste
obiceiuri tineretul compromite continuitatea unei limbi.
Conditia sociala pare sa ii intereseze pe multi tineri. Multe fete
isi cauta un partener cu bani, care sa le asigure un viitor fara ca
ele sa fie nevoite sa lucreze. Daca tot mai multi tineri prefera sa
isi asigure un viitor prin orice altceva dar nu munca, tara in care
acestia traiesc va avea numai de suferit pe viitor si in aceasta
suferinta generala vor intra si tineri "nevinovati", care au
incercat sa-si construiasca o conditie sociala cu greu. Daca cei ce
aleg sa nu lucreze au tot dreptul sa o faca, ei nu au nici un drept
sa le ingreuneze sansele celorlalti. Mai exista si grupuri mari de
tineri care refuza aspecte ale civilizatiei precum casa, familia,
curatenia si alte aspecte obligatorii pentru omenire. Acestia nu pot
face decat rau societatii si sunt ca un gunoi in plus printre
mormanele deja existente.
Moralitatea adolescentului:
Toate aceste aspecte ale partii materiale a tineretului
interactioneaza cu componenta spirituala a sa. Este clar ca
moralitatea este influentata de conditia sociala si de concepta
tinerilor despre lumea materiala. Se poate usor constata ca in
randul tot mai multor tineri moralitatea este la un nivel foarte
scazut. La aceasta situatie s-a ajuns datorita mass-mediei, filmelor
si datorita starii sociale a multor tineri: unii obisnuiti cu banii
inca de mici, altii saraci dar dornici sa iasa din aceasta stare
prin orice mijloace. Doar urmarind emisiunile pentru tineret si
citind revistele dedicate tot lor ajungem la o concluzie foarte
trista. Vorbele sunt de prisos cand avem cu totii posibilitatea sa
ne documentam in fiecare zi datorita mass-mediei.
Credinta si-a pierdut aproape orice mai insemna pentru tineret. Cati
tineri de la orase mai merg la Biserica macar de marile sarbatori?
Muzica promoveaza in general "liber-cugetatorii" si este "la moda"
sa faci cum a facut orice membru al unei formatii indiferent de
moralitatea sa.
Sa ne inchipuim revista „Hei!”, revista pentru tineret, apare
bilunar. Ea, bineinteles, contine doua pagini de can-canuri din
lumea muzicii a filmului, si nu numai. Evident ca ofera si trei
topuri, precum si nelipsita pagina psihologica si nu de putine ori
parapsihologica in care trei adolescente frustrate trimit o data la
doua saptamini, inca de la prima editie, aceleasi trei scrisori:
„Sint grasa”, „Am sinii prea mici” si „M-a parasit pentru ca am
refuzat sa facem dragoste”. De asemenea, in fiecare numar (cum s-ar
70
putea altfel?), retardata studenta in anul trei la agronomie,
recomandata de redactie ca „psihologul care va intelege si va sta
intotdeauna la dispozitie” raspunde la aceste trei scrisori cu
aceleasi trei clisee: „Greutatea nu conteaza (de altfel nici
marimea, dar asta e din alta revista)”, „O sa-ti creasca” si „Ai
luat decizia corecta”.Daca insa va inchipuiti ca acesta este
singurul tip de publicatie pentru adolescenti, va inselati. Exista
persoane care pot mult mai mult si revistele la care acestea scriu.
Bineinteles ca si in acestea vom gasi birfe, topuri si scrisori ale
copilelor disperate, dar aceste publicatii sint mai mult decit atit.
Ele contin pagini intregi (vai copacilor taiati pentru ele) de
opinii legate de societate si de prejudecati, de eseuri pe teme
tabu, si nu in ultimul rind, in forma ciresei de pe tort, de
filosofie. Aceasta este pina la urma masura valorii intregii reviste
si a efortului depus, pagina de filosofie, iar tema care respira
atit de flagrant din toate rubricile de acest fel este una singura:
Dumnezeirea.
Aceasta este concluzia la care am ajuns: este la moda sa scrii
despre Dumnezeu, si nu numai sa scrii, ci si sa vorbesti, sa te
certi, sa te paruiesti prin cafenele pentru a-ti apara punctul de
vedere. Nu de mult o inalta fata preoteasca imi spunea ca spiritul
voltairian a murit de mult si ca tinerii din ziua de azi nu mai simt
nici o placere din a-l desfiinta pe Dumnezeu. Am constatat insa, mai
tirziu, ca se insela amarnic. Tinerii se impart azi in doua
categorii: rebelii - nu toti atei, dar eretici – si indiferentii –
in general niste fiinte subumane.Cei care cred cu adevarat in
Dumnezeu mai intilnesti unul la zece mii iar aceia care mai iau
apararea creditei o fac sub forma individualismului, solipsismului
sau a aberantelor variatiuni misticiste. Si atunci inevitabil ma
intreb: sa fie doar virsta sau revine moda? Nu sint un sociolog bun
si nici un psiholog perspicace, dar inclin catre prima varianta:
adolescentele minti in formare sint foarte usor de influentat si cum
ideile eretice (cum le spune biserica) se gasesc pe toate drumurile,
tentatia e mare. Tinerii vad razvratirea fata de biserica sub care
au crescut ca o emancipare, o indrazneala pentru care ar trebui sa
fie felicitati, dar de foarte multe ori lupta lor se reduce doar la
dorinta de a fi admirati. Adesea problemele palpabile, erotice,
familiale, scolare sau de orice alta natura se transpun in plan
metafizic pentru ca ei se simt neglijati, neprotejati de catre
Dumnezeul lor – expresie a recent uitatei esente parentale. Ceea ce
adauga un plus de nemultumire este ca nici unul dintre adultii din
jurul lor nu pare a le lua in serios suferinta, nici parintii,
carora de cele mai multe ori le vine si mai greu decit copiilor lor
sa comunice, si nici consilierii, psihologii, doctorii, duhovnicii,
etc - oameni la care niciodata nu vor apela de buna voie.
In realitate preotii (caci despre ei vorbim aici), mai ales cei
trecuti de o virsta, se intereseaza mai mult de-o gramada de soarta
tinerelor oi ratacite si nici nu dau o covirsitoare importanta
„nerusinatelor” opinii pe care acestea le exprima. Lucrul este in
71
schimb scuzabil, iar preotii isi vad de acatistele lor asemenea
caravanei latrate de ciini, pentru ca marii majoritati a acestor
revolutionari „le va veni mintea la cap”. Interesanta este insa
deductia ce se desprinde din acest rationament. Cum ramine cu cei
care se simt in continuare revoltati si contestatari, desi de mult
au inceput sa se barbiereasca in fiecare dimineata? Inseamna ca inca
nu si-au incheiat socotelile cu adolescenta si ca undeva, intr-un
cotlon prafuit, inchis pentru renovare, ascunsa, dar inca in viata o
problema se afla in stand-by. Asa sa fie oare? "Tinerii din ziua de
azi, nu mai au pic de bun simt!...", zice adolescentul imitandu-i in
batjocura pe adulti. Dar chiar avem de-a face doar cu un cliseu
ridicol? Am intalnit doua versiuni, pe care le reproduc mai jos, ale
melodiei "Ani de liceu" din filmul "Liceenii" aparut prin anii 80.
Prima este versiunea originala din film, ia a doua este o creatie
recenta, a unui grup tip "ciuperca muzicala postrevolutionara".
Diferentele sunt edificatoare. Pentru noul tineret, "emotiile la
romana" si "greul de la mate" au fost inlocuite de "cercelul din
buric" si "telefonul care suna in ore". Copii razgaiati si
hedonisti, produse ale culturii fast-food si big-brother, crescuti
cu snickersul in coltul gurii, si coca-cola in pahar, ei nu mai au
timp de teme, vor sa fie lasati in pace sa pluteasca in sfertodoctia
lor, dar sunt "exact cum si-au dorit".Dar totusi nu ar fi ceva
normal pentru noua generatie??Stim cu totii ca , noi , tinerii din
ziua de azi suntem foarte diferiti in comportament ,obiceiuri si nu
numai de parintii si chiar bunicii nostrii.Dar sa nu generalizam.Nu
toti tinerii sunt la fel , fiecare copil e unic in felul fie fie
prin gandire ,actiuni sau comportament si fiecare copil a fost
educat de parintii intr-un mod unicat apropiat de valorile morale
ale parintilor.Ceea ce este tragic este faptul ca exista parintii
care nu s-au ocupat de educarea si cresterea copiilor intr-un mod
normal si au fost aproape indiferenti la ceea ce face copilul.Acest
lucru a dus in majoritatea cazurilor la aparitia unor tineri
debusolati care ajung sa se drogheze , sa se lase de scoala sau
chiar mai rau sa comita infractiuni grave.Dar oare numai parintii
sunt de vina.NU ,asta in mod sigur, intalnim adesea tineri provenind
din familii cu statut social foarte impresionant sau familii simple
dar care s-au ocupat de copii lor.Insa ce ii determina pe acesti
copii sa ajunga un exemplu negativ pentru societate.Eu sunt de
parere ca aici intervin mai multi factori.In primul rand statul
roman care nu se ocupa cum ar trebuii de buna educatie a “noii
generatii” ,in al doilea rand mass-media.Mass-media are o influenta
foarte mare asupra adolescentului modern deoarece tinerii din ziua
de azi traiesc intr-o era a tehnologiei un televizorul si
calculatorul au devenit obiecte des intalnite in casele
noastre.Specialistii sunt de parere ca in ultimii 10 ani tineretul a
fost “bombardat” cu mesaje cu influenta sexuala mare, trupele de
muzica care au in componenta fete au inceput sa poarte costumatii
din ce in ce mai provocatoare exemplu lor fiind urmarit si de
tinerele fete care incearca cat mai mult sa semene cu idolii lor.
72
Dupa o lunga perioada de timp in care preocuparile legate de sex
erau catalogate (in cel mai fericit caz) drept neserioase si
imorale, mijloacele de comunicare in masa au fost invadate de
subiecte "fierbinti". Indiferent de forma ei de manifestare, fie
prin diverse publicatii, emisiuni de radio sau TV, filme, site-uri
Internet etc, sexualitatea a patruns incet dar sigur pe piata
romaneasca, producand un impact major asupra oamenilor, indiferent
de varsta si sexul lor. Practic nu exista domeniu de activitate unde
sexualitatea sa nu fie prezenta, fie ea explicita ori sugerata. Pana
si banalele reclame la diferite marci de ciocolata sau cafea
apeleaza la sexualitate.
Aceasta invazie de subiecte "fierbinti", strict interzise
altadata a avut efecte benefice dar si negative asupra societatii.Si
filmele au avut un impact negative asupra tanarului care urmarind
aceste filme incearca sa-si imite eroii de multe ori acest lucru are
efecte negative nu de multe ori vedem la stiri pusti care si-au
omorat prietenii pentru ca asa au vazut in vreun film la televizor.
Prima dragoste
Multi parinti au cam aceeasi reactie cand copiii lor ajung la varsta
adolescentei si simt primii fiori ai dragostei, pasesc in primele
relatii: sunt speriati, in loc sa se apropie de copii, se
indeparteaza tot mai mult de acestia.
Poate ca este destul de greu sa nu intri in panica si sa incerci sa
fii destul de rationala atunci cand te gandesti unde or fi si ce or
fi facand acum. Auzi destul de des cum ca parintii au interzis
copilului sa se mai vada cu persoana iubita.Este un lucru stupid din
partea parintilor de a interzice copilului sa iubeasca.Doar e la
varsta adolescentei e un lucru firesc .In general adolescentul isi
gaseste sprijinul in persoana iubita de multe ori aceasta devine
confidentul perfect. Pasiunile adolescentului sau cum isi petrece
timpul un adolescent:
Tinerii din ziua de azi au preocupari din ce in ce mai variate.Unii
dintre ei practica un sport :fotbal,tennis,atletism.Unii tineri sunt
preocupati cu cititul,cu excursiile sau pur si simplu asculta
muzica.Preocuparile variaza de la individ la individ in functie de
domeniul de interes.Cele mai mari 2 hobby-uri ale adolescentului
roman dupa parerea mea sunt fotbalul si muzica.Cei mai multi tineri
au ca modele in viata fotbalisti sau oameni din lumea muzicii.Ce e
tragic insa e ca tanarul din ziua de azi nu mai citeste asa mult,el
preferand sa vada un film sa asculte muzica sau sa stea
degeaba.Desigur uitatul la filme sau ascultatul muzicii nu sunt
niste lucruri rele ,ele chiar ajutand tanarul sa se relaxeze, insa
adolescentul prefera mai mult televizorul decat cartea de multe ori
acest lucru este in dezavantajul lui.
Din pacate adolescentii mai au si “pasiuni” negative pentru ei cum
ar fi fumatul si bautura.Tinerii din ziua de azi incep inca de la
varste fragede sa consume alcool sis a fumeze ceea ce este un lucru
ingrijorator.Mai rau este ca tot mai multi tineri se drogheaza de
mici.In scoli sin u numai exista o campanie de informare a tinerilor
73
asupra riscurilor care le provoaca consumul alcoolului ,tigarilor si
drogurilor insa este prea purin pentru a face fata acestui flagel !
Sansele tinerilor de a reusii in viata
Multii tineri dupa ce termina facultatea isi doresc o cariera in
alte tari.De ce ?In primul rand pentru banii salariile in alte tari
fiind mult mai mari decat cele din Romania .De mici copii sunt
invatati de catre parinti ca sa invete cat mai mult pentru a avea un
service bun si un salariu bun insa tanarul din ziua de azi vrea mai
mult si mai mult iar din pacate statul romana nu ii poate oferii
acest lucru iar multii tineri destepti pleaca din tara pentru a duce
un trai mai bun in alta tara.Acest lucru este in dezavantajul
tuturora pentru ca plecarea acestor tineri costa annual zeci de
milioane de dolari.
As vrea sa inchei cu o mica concluzie : Adolescentul din zilele
noastre este mult diferit fata de adolescentul de acuma 30 de ani
.Intotdeauna vor exista pareri pro si contra dar cu totii stim ca ei
, tineri, sunt viitorul Romaniei si toti spera ca macar ei sa duca
un trai mai bun intr-o Romanie mai buna!Stiu ca in acest proiect nu
am reusit sa comentez si sa explic toate problemele adolescentilor
sau toate opiniile negative asupra lor dar cred ca sunt mult prea
multe pentru a putea fi discutate pe cateva foi de hartie !
Capitolul 9.
În perioada adultului tânăr personalitatea este antrenată în trăiri afective intense, aspiraţii
puternice, nu totdeauna clare şi sortate la posibilităţile corelate personale de activitate. Se manifestă
76
conflicte de rol şi statut, deoarece adultul tânăr este încă preparat teoretic şi practic multilateral, are
preocupări diverse. O mare parte din disponibilităţi nu se utilizează social, ceea ce creează nesiguranţă
şi derută latentă.
Experienţa şi subidentitatea parentală şi maritală trec prin faze relativ distincte în perioadele
adulte din punctul de vedere al structurării personalităţii. În fazele de adult tânăr, căsnicia este în plină
consolidare, procesul de adaptare activ, intimitate, are caracter arzător, libidoul este activ cu etape de
creştere, familia este dominată de expansiunea dorinţei de întreţinere a confortului afectiv. Partenerii îşi
descoperă treptat însuşirile de profunzime şi încearcă să se adapteze. Între 34 şi 45 de ani rolul parental
devine mai încărcat. Rolurile profesionale fiind absorbante şi cele parentale mai complicate, se creează
o erodare a caracterului arzător al intimităţii. În etapa dintre 45 şi 55 de ani, viaţa de familie se încarcă
de oarecare tensiune dinspre direcţia rolului parental, dată fiind creşterea instigaţiilor copiilor la
încălcarea regulilor. În etapa de adult III, rolul parental devine mai complex şi situativ nou. Se intră în
criza identităţii profesionale datorită dezangajării profsionale. Legătura matrimonială devine de
securizare şi acroş. Apariţia nepoţilor reface cercul vieţii, al relaţiilor, al dorinţelor, restabilind încă o
dată proiecţia în viitor a omului.
Existenţa de preocupări sociale, culturale, extraprofesionale şi extrafamiliale, cercul de prieteni şi
de loisiruri creează în perioadele adulte resurse importante de exhilibrare şi de exprimare a
personalităţii.
Capitolul 10.
77
C.I. Parhon (1874-1969) în lucrări ca: „Bătrâneţea şi tratamentul ei” (1948), „Biologia
vârstelor” 1955 a abordat sistemul
endocrin în îmbătrânire şi diferite caracteristici psihice ale acestei vârste.
Ana Aslan, în 1952 a condus şi organizat primul institut de geriatrie din ţară, a subliniat rolul
vitaminelor, al activităţilor organizate şi a propus tratamentul complex aslavital (gerovital).
Unii teoreticieni susţin că bătrâneţea trebuie privită ca o perioadă de dezvoltare psihologică, ale
cărei sarcini de referinţă sunt:
- adaptarea la declinul forţelor fizice şi al sănătăţii;
- pregătirea psihică pentru a face faţă pensionării cu întregul său cortegiu de situaţii;
- adaptarea la îngustarea câmpului familial (căsătoria copiilor, pierderea partenerului de viaţă).
În societatea contemporană se pot distinge cel puţin 2 tipuri de reprezentări despre bătrâneţe:
- reprezentări pozitive care leagă bătrâneţea de înţelepciune, de experienţa înţelegerii, abordări vieţii;
- reprezentări negative care văd în bătrâneţe o vârstă a suspiciunii, neîncrederii în ceilalţi, a
inflexibilităţii în atitudini şi comportamentul criticism exagerat.
Nu există un punct de vedere unanim în diferenţierea substadiilor. Americanii delimitează doar
2 substadii: young-old între 65-75 ani şi old-old după 75 ani.
Ursula Şchiopu şi Emil Verza identifică 3 substadii. Delimitarea se face în baza criteriilor
anunţate. Tipul fundamental de activitate la bătrâneţe este adaptarea la un nou orar de activitate
(familiale şi sociale), la unele consilieri profesionale, la participări politice.
Tipul de relaţii se modifică, cele din sfera profesională, din activităţile sociale se restrâng. Apar
relaţii susţinute de deschiderea spre persoane de aceeaşi vârstă şi organizarea timpului liber, a unor
preocupări şi griji cotidiene.
- substadiul de trecere 65-70 ani – se caracterizează prin: pensionarea dizolvă identitatea
profesională susţinută social deşi persoanele încă au rezerve fizice, intelectuale, deprinderi,
aptitudini. Se întăresc rolurile familiale, preluând unele probleme casnice, se restrânge sfera
relaţiilor sociale dar se redirecţionează interesele pentru lectură, muzică, excursii în locurile dorite.
Nu sunt excluse unele preocupări de tip creativ.
Pot apare tensiuni, inadaptări relaţionale, chiar crize de prestigiu, mai ales la bărbaţi.
Starea de sănătate se menţine la parametri relativ normali, dar devin mai fragili, mai puţin
rezistenţi la diferiţi agenţi patogeni. La femei apar mai ales tulburări afective.
- în perioada bătrâneţii propriu-zise 75-85 ani – se restrâng subidentităţile parentale (nepoţii deja au
crescut), sociale, preocupările sunt mai ales de întreţinere, de păstrare a sănătăţii mentale, fizice.
Bolile degenerescente limitează capacitatea şi dorinţa de deplasare.
78
- în perioada marii bătrâneţi, peste 85 ani – se diminuează substanţal toate tipurile de subidentitate:
profesional socială, maritală, parentală.
Modificări biologice
Se modifică regimul de viaţă: scade apetitul alimentar, creşte nevoia de vitamine deoarece
organismul este supus unei demineralizări serioase. Se micşorează nevoia de somn, apar tulburări sub
forma insomniilor, în vis se anulează diferenţele dintre realitate şi trăirile subiective, apar confuzii.
Proliferarea celulelor încetineşte, volumul lor se micşorează, la nivelul sistemului nervos
central, distrugerea lor este lentă dar irecuperabilă, creşte ţesutul adipos din organe (inimă, ficat), au loc
modificări metabolice, degenerări, atrofii ale ţesuturilor.
În exterior se modifică aspectul pielii care îşi pierde elasticitatea şi devine mai palidă, mai
ridată.
Se înregistrează o scădere a capacităţii de efort, a mobilităţii articulaţiilor şi mişcărilor.
Datorită schimbărilor biochimice în compoziţia proteică şi în fibre, muşchii se scurtează.
Creşte fragilitatea oaselor, apar osteoparezele datorită pierderilor de calciu şi magneziu, dureri
de coloană, reumatismele, discopatii.
La nivelul cordului pot apare: leziuni arteriale datorită osteosclerozei, hemoragii datorită
îngustării sau blocării pereţilor vaselor sanguine, infarctul miocardic.
Respiraţia devine mai anevoioasă, se micşorează posibilitatea de oxigenare a sângelui, a
ţesuturilor, a organelor, ceea ce influenţează negativ coordonarea senzorio-motorie, capacităţile
intelectuale.
În privinţa aparatului digestiv are loc o reducere a enzimelor, fermenţilor, care asigură sucul
gastric, pancreasul activează mai lent din care cauză grăsimile sunt utilizate necorespunzător.
La nivel hormonal, în special tiroida se micşorează iar creşterea corticosuprarenalelor este
resimţită în apariţia sclerozei vasculare şi a hipertensiunii arteriale.
Sistemul nervos este mai puţin irigat, oxigenat.
Pot apare ischemieri datorită insuficientei alimentări a creierului şi se intensifică mortificarea
celulelor nervoase. Din acest ultim motiv, creierul îşi micşorează volumul (de la 1420g la bărbaţii de 20
ani, la 1250g, iar la femei, de la 1250g la 1125g). Procesul este mai accentuat după vârsta de 70-75 ani.
79
- scade capacitatea de modificare a cristalinului din care cauză se instalează presbitismul;
- se restrânge câmpul vizual şi se reduce capacitatea de discriminare a nuanţelor, tonurilor cromatice;
- apar multe boli degenerative: glaucomul, cataracta;
- după vârsta de 70 ani, la unele persoane se instalează o revenire a vederii.
În privinţa auzului:
- are loc o creştere a pragurilor din care cauză sensibilitatea auditivă devine mai grosieră;
- pot apare şi fenomene de surditate psihică, când persoana aude dar nu înţelege, din cauza afectării
celulelor din zona centrală a sistemului nervos;
- apar şi fenomene de „idiosincrasii sonore” prin creşterea intoleranţei faţă de anumite surse (ritm,
timbru) sonor.
Motricitatea
Regresii se constată şi în viteza, coordonarea mişcărilor, a timpului de reacţie. În faţa unor
situaţii complexe, solicitante, apar mişcări haotice, inutile, se atenuează capacitatea de organizare şi de
ierarhizare a reacţiilor.
Se modifică viteza şi forma scrierii.
Sensibilitatea la cald, la rece, la durere, înregistrează valori mai scăzute.
Memoria
Memoria de scurtă durată suferă deteriorări ca şi memoria faptelor vii, cotidiene, care sunt
acoperite de uitare, confuzii, neatenţie, stereotipii. Memoria de lungă durată este mai rezistentă deşi
apar eforturi de amintire a informaţiei, reactualizarea suferind adeseori de lapsusuri, confuzii şi chiar
substituiri voite în cadrul asociaţiilor reclamate de context.
La vârste înaintate apar hipomnezii, mai ales dacă persoanele suferă de nevroze sau psihoze.
Cel mai frecvent fenomen este aşa numita amnezie infantilă de origine afectivă.
De asemenea, fenomenul de perseverare se instalează progresiv, când autorul repetă aceeaşi
prezentare la intervale relativ scurte din cadrul aceleiaşi conversaţii sau în situaţii diferite.
Fenomenul cel mai probant al uitării este trăirea în trecut, ceea ce evidenţiază situaţia precară a
aspiraţiilor, a proiectelor, trebuinţa de identificare făcută cu ajutorul evenimentelor de rezistenţă ale
trecutului.
Coeficientul de inteligenţă scade treptat, apare o anume fixitate, viscozitate în soluţionarea
itemilor, deşi se păstrează în limite de normalitate operativitatea generală a gândirii. Se pierd strategiile
algoritmice, euristice, abundă fenomenele repetitive. În situaţiile de declin avansat se poate instala şi
fenomenul de vid mintal. Este excesiv uzitat raţionamentul dihotomic (bun-rău, adevărat-fals).
Limbajul
Discursul verbal îşi va restrânge sfera iar ritmul este inconsecvent, când agitat, surescitat, când
lent, chiar inexpresiv.
Apare tendinţa de evitare a angajării în discurs verbal. Atunci când acesta este impus de situaţii
oficiale, cel în cauză simte nevoia reacţiei celorlalţi care nu de puţine ori este solicitată direct (cum a
80
fost? etc.).
Evaluarea cronologică privind ritmurile biologice se face corect (programul de masă, de somn)
dar apar confuzii privind aprecierea datei, zilei, a unor evenimente importante.
Determinarea intelectuală este studiată cu ajutorul scării Wechsler, cu „matricele progresive
Raven”, teste abstracte care vehiculează raţionamente, proverbe.
În urma aplicării testului WAIS s-a constatat o scădere a eficienţi gândirii de 0,5% după 31 ani
şi de 0,18% după 60 ani.
Afectivitatea
Tulburările afective sunt dominante şi influenţează toate manifestările.
Schimbările sunt spectaculoase.
Emoţiile au exprimare mai primitivă iar întreţinerea lor este legată de statutul marital şi
profesional. Intensitatea nu este adaptată la situaţii, din care cauză apar îndeosebi stări de irascibilitate
nemotivate.
Se instalează dispoziţii negative, stări depresive legate de sănătate, de sfârşitul vieţii, de
posibilităţile afective limitate.
Depresia care are la bază deteriorări somatice exprimă şi apariţia unei noi crize de identitate.
Atunci când se agravează poate să apară sindromul de depersonalizare, când persoana îşi pierde
identitatea şi refuză să vorbească, nu vibrează afectiv, se comportă ca şi cum nu este el.
Literatura de specialitate consemnează existenţa a două categorii de depresivi: agitaţii, care
prezintă sentimente de cefalee, insomnii, nelinişti, frustrare, culpabilitate şi retardaţii, care au vorbire
lentă, mişcări încetinite, stări de delăsare, indiferenţă, apatie, inapetenţă.
O altă tulburare a afectivităţii este hipertrofierea eu-lui, raportarea majorităţii faptelor,
fenomenelor la propriul eu, apare criza de prestigiu.
Vârsta respectivă impune o revizuire a adaptării în cel puţin 3 direcţii, aşa cum au fost
identificate în teoria lui Peck (1968):
- adaptarea la statutul de pensionar cu întregul său cortegiu de consecinţe: materiale, relaţionale;
- adaptarea la involuţia forţelor fizice şi la fragilizarea stării de sănătate;
- adaptarea personalităţii la apropierea sfârşitului inevitabil, moartea, ceea ce poate fi pregătit prin
raportarea propriei existenţe la ceea ce a lăsat drept continuare a vieţii: copii, preocupări
profesionale, sociale.
Teoria lui Peck este foarte apropiată de teoria lui Erikson, centrată pe necesitatea asigurării
integrităţii eu-lui.
Erikson apreciază că acest lucru este ajutat de revederea a ceea ce ai făcut. Pot apare 2 situaţii:
de mulţumire, de satisfacţie, de împlinire, pentru unii de regret, dezamăgire, chiar disperare. Pentru cei
din urmă trebuie susţinere specială din partea celorlalţi.
81
Caracteristici:
- proiectele de viaţă se diminuează, devin mai puţin ambiţioase, aspiraţiile se centrează asupra eu-lui
dar nu dominate profesional (ceea ce încă se menţine la oamenii de creaţie) ci în direcţia unor
interese şi activităţi preferate, posibile sau în cele de conservare organică şi psihologică.
- procesul de pensionare îngustează câmpul răspunderii profesionale şi sociale dar oferă surse mai
mari de autoprogramare a regimului de viaţă, de preferinţe. Potrivit lui Atchley (1982, 1991)
procesul pensionării se derulează de-a lungul a şapte faze, fără a fi obligatorii pentru toţi oamenii.
- faza de distanţare apare în faza adultă mijlocie. Oamenii se gândesc doar ca la ceva posibil sau nu
sunt deloc preocupaţi de acest fapt;
- faza de apropiere de pre-pensionare – apar planuri de pensionare, încep unele diminuări voite ale
răspunsurilor la diferite răspunderi profesionale<
- faza lunii de miere – de anticipare , de aşteptare, plăcere. Se întreprind unele acţiuni dorite de mai
demult;
- faza dezangajării – apar unele dezamăgiri, se simte neglijat de ceilalţi;
- faza reorientării – se gândeşte la ceea ce urmează adoptând o poziţie foarte realistă, incearcă să facă
faţă situaţiei<
- faza de stabilitate – au conştientizat capacităţile, limitele, şi soluţionează problemele curente. Sunt
întru totul adaptaţi;
- faza terminală – sfârşitul pensionării, se pot îmbolnăvi sau pot deveni dependenţi de alte persoane.
Primele 2 faze sunt de prepensionare iar ultimele de postpensionare.
O altă caracteristică este regăsită în toate tipurile de răspunsuri care poartă amprenta fenomenului
numit vagopsihotonie, din care cauză persoanele aflate în preajmă trebuie să manifeste calm, răbdare;
Unii vârstnici prezintă oboseală, o stare generală de epuizare, de sfârşeală; comunicarea devine
dificilă ca şi pronunţia, coerenţa ideilor, din care cauză unii devin închişi, introvertiţi.
Pot apare şi deteriorări foarte grave ca: demenţa senilă, vagabondaj, abandonul neconştientizat,
delir, alcoolism.
Între deteriorările fizice şi cele psihice pot exista decalaje. Dacă apar doar primele, bolnavul
necesită asistenţa celor din jur sau socială.
Situaţia inversă este mult mai gravă pentru cel în cauză, se păstrează posibilitatea de deplasare
dar apar conduitele aberante.
Bătrâneţea constituie o problemă individuală dar şi socială ce trebuie pregătită, anticipată, sprijinită
material şi uman
82
BIBLIOGRAFIE
83