Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Look up keyword
Like this
12Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Ortodoxia pentru postmodernisti

Ortodoxia pentru postmodernisti

Ratings: (0)|Views: 409 |Likes:

More info:

Published by: luana_cristina_lazar504 on Mar 01, 2010
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as TXT, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

01/02/2014

pdf

text

original

 
Ortodoxia pentru postmoderniºtiMonahul Savatie în dialog cu pãrintele Andrei KuraevÎntrebare: Dragã pãrinte Andrei, de trecutul dumneavoastrã, nu arareori, se folosesc cei ce nu vã doresc binele. Drumul pe care l-aþi fãcut cãtre Ortodoxie e foarte intrigant. Am citit interviul
Cum un ateist ºtiinþific a ajuns diacon
. V-aþibotezat târziu, la 19 ani, la timpul sãu v-aþi îndeletnicit cu dansul, chiar aþifost DJ. Pe deasupra, aþi absolvit Facultatea de Ateism ªtiinþific a Universitãþii din Moscova. Aþi scris o tezã de candidat despre Heidegger. Iar acum sunteþidiacon-celibat. În aceastã varietate e greu sã nu gãseºti ceva. Impresionantã eºi paleta citatelor pe care le folosiþi în cãrþile ºi discuþiile dumneavoastrã,de la Rilke ºi Vâsoþki, pânã la filme ca Terminator, nemaivorbind de Scripturiºi scrierile patristice. Desigur, aþi cunoscut ºi toate dificultãþile existenþialismului adolescentin, de comsomolist militant, dar ºi asprimea ºi ineditul pocãinþei, a întâlnirii cu Hristos. Noi, creºtinii, ºtim foarte bine cã chiar ºi rãul poate fi îndreptat spre bine ºi cã drumul spre Hristos e cu trepte. Omul întotdeauna se aflã pe una din aceste trepte, chiar dacã nu realizeazã. Undeva foloseaþi o frazã, chiar ºocantã pentru omul credincios, cã dacã omul la 16 ani nici mãcar rock nu ascultã, atunci el este inapt pentru credinþã. Spuneþi, în tinereþea dumneavoastrã, aþi simþit vreodatã vreo simpatie pentru postmodernism?Rãspuns: S-ar pãrea cã nu. În primul rând, eu consider cã postmodernism poate finumai conservatismul. Adicã, ceea ce vine dupã modernism, trebuie sã fie totuºio reîntoarcere la clasic, la tradiþie. Pe de altã parte totuºi, acel mediu în care am fost educat, cred cã nu a fost orientat modernist ºi postmodernist. Nicifaþã de picturã, nici faþã de literaturã, nici faþã de muzicã. ªtiþi, eu nu ºtiude ce aveam impresia cã propaganda oficialã sovieticã, arta sovieticã oficialã,realismul-socialist cu modernismul ºi postmodernismul sunt poame ale aceluiaºicâmp, pentru cã ºi una ºi alta sunt acele flori care cresc din mormântul clasicitãþii europene ºi pur ºi simplu senzaþia mea, acea distrugere a tradiþiei pe care au început-o bolºevicii, pur ºi simplu se continuã, ºi încã în forme mult mairadicale, în diverse forme ale modernismului, în aceeaºi mãsurã în artã ºi în gândire ºi în stilul de viaþã. ªi de aceea, mai aproape de mine a fost întotdeaunaceea cu ce bolºevismul a luptat, anume tradiþiile culturii europene, cultura clasicã rusã în acelaºi timp. Iar dupã aceea, trecând niºte ani, eu am înþeles cãceea ce îmi este scump mie în cultura europeanã, se trage totuºi din Evanghelie.ªi de aceea, chiar din acea perioadã când încã mai trãiam ca un viþeluº, când capul nu lucra deloc, ei, în acea perioadã, eu încã nu aveam nici un gust esteticdeosebit, iar când mai târziu el a apãrut, ºtiþi, totuºi prima mea dragoste, prima experienþã a înþelegerii, a compasiunii la care am ajuns, a fost legatã de literatura clasicã rusã.Întrebare: Sfinþii Pãrinþi nu recomandã povestirea faptelor trecute, mai ales apãcatelor, sau poate aceasta este valabil numai pentru viaþa de obºte, cãlugãreascã? Cui ºi în ce cazuri putem face mãrturisiri de genul: eu am fost boxer, dansator, am furat maºini etc.? Din gura dumneavoastrã au ieºit multe mãrturii de acest fel, nu vã mustrã niciodatã conºtiinþa cã v-au scãpat?Rãspuns: Eu nu deþin un astfel de criteriu. În general, eu urãsc sã povestesc despre mine, cu toate cã adesea sunt pus în situaþia de a o face. Cât despre mustrarea conºtiinþei, nu, nu, aºa ceva nu existã. Eu, mai degrabã, le-aºi propune sãzâmbeascã împreunã cu mine. Asta nu e despre mine, ce treabã am eu cu asta? Totul e îngropat demult în nisipurile istoriei. Ei, a fost un astfel de tânãr, a trãit atât de ciudat
Întrebare: Adicã pentru dumneavoastrã separarea între omul trecut ºi omul prezent este tranºantã.Rãspuns: Înþelegeþi, pentru mine, de exemplu, istoria Rusiei începe abia de la 9
 
88. Atunci când eu studiez ofensiva Cneazului Oleg sau Sveatoslav asupra Þarigradului, eu citesc ºi vãd cã asta nu e despre mine, nu e despre poporul meu. Eu mãsimt un bizantin pe care îl cucereºte hoarda unui oarecare rus barbar. ªi nu întâmplãtor poporul rus prãznuieºte sãrbãtoarea Acoperãmântului Maicii Domnului atunci când Maica Domnului a risipit flota rusã care ataca Constantinopolul. Pânãºi grecii au uitat demult de aceastã sãrbãtoare, pentru ei e un eveniment minor, 
mare lucru, barbarii iarãºi ne-au atacat oraºul ºi s-au gândit în obrãznicia lorcã îl vor cuceri
. Dar pentru Rusia acesta a fost un eveniment însemnat, ºi de aceea ruºii pânã astãzi îºi sãrbãtoresc ziua înfrângerii lor. ªi pentru mine, atâtîn istoria mea naþionalã, cât ºi în biografia mea, existã aceastã graniþã. În primul rând poate pentru cã eu, în genere, sunt un astfel de om care nicãieri întrecutul sãu nu vrea sã se mai întoarcã. Adicã eu nu vreau sã mai fiu nici ºcolar, nu ºtiu de ce îmi amintesc cu groazã, nici student, nici mãcar seminarist. Nuvreau sã mai fug în trecut. Prin urmare, pentru cã nu sunt îndrãgostit de el, nu prezintã nici un pericol sã-mi amintesc, în singurãtate sau în public, unele sau alte episoade din el.Întrebare:
Dumnezeu a murit
al lui Friedrich Nietzsche, acesta este fundamentul postmodernismului. Faptul cã Nietzsche a fost luteran, a influenþat cumva concepþia lui despre lume, el doar a fost fiu de pastor? Aceasta pe mulþi îi induce în eroare.
Dumnezeu a murit
,
Hristos a înviat
- în ce e mai comod sã crezi?Rãspuns: Eu cred cã într-o mare mãsurã Nietzsche nu întâmplãtor a ieºit anume din tradiþia luteranã. ªtiþi, chestia constã în aceea cã luteranismul este un ateism mistral. Aceasta e o filozofie încã religioasã, mai exact, nu filozofie, ci teologie, dar la nivel de cult, la nivelul slujirii acesta e deja ateism. Sã zicem, pentru Luther, Dumnezeu e departe de materie, Dumnezeu e departe de lumea oamenilor. Luther spune cã aghiasma, apa sfinþitã în bisericã, apa din cristelniþãºi apa care e în câmp pentru vaci e aceeaºi apã, ele nu se deosebesc cu nimic, în afarã de atitudinea strict subiectivã, psihologicã a omului cãtre o apã sau alta. Asta înseamnã cã lumea oamenilor, lumea materiei în care trãieºte Luther ºiluteranul, este lumea care e închisã pentru sinergie, închisã pentru energia omnipãtrunzãtoare a lui Dumnezeu. Iatã cã energia lui Dumnezeu nu poate umple sau sãtura cu sine aceastã lume a materiei. ªi de aceea parcã, dacã Dumnezeu se retrage din cult, dacã Hristos nu mai poate fi gãsit în potir, atunci, cu timpul, e firesc cã El nu mai poate fi gãsit nici în propria inimã, nici în minte. ªi de aceea ateismul culturii europene din secolul XIX, secolul XX sunt chiar rezultatullogic al acelei ateizãri, demistificãri a universului de la care a pornit luteranismul.Întrebare: În cartea
Ortodoxia pentru protestanþi
, utilizaþi termenul aºa-numitului
materialism sfinþit
. Sintagma vã aparþine?Rãspuns: Da, Ortodoxia într-adevãr e religia materialismului sfinþit. Pentru cãpentru Ortodoxie e foarte scump faptul cã Cuvântul a devenit trup, faptul cã Cuvântul nu a devenit cuvinte. Aceasta înseamnã cã Logosul lui Dumnezeu nu încape în cãrþi. Dumnezeu a devenit anume trup. ªi de aceea pentru Ortodoxie e foarte scumpã orice fãrâmã de materie care se prelungeºte în ea însãºi, ºi nu doar cu efortul personal, ci pentru cã, uite, Dumnezeu S-a atins de ea. De aceea acolo undea cãlcat tãlpiºoara Maicii Domnului, pentru noi este foarte scump. Acolo unde Îngerul Domnului a intrat în scãldãtoare tulburând apele, pentru noi ea încã maipãstreazã fâlfâitul aripilor lui. ªi de aceea noi considerãm cã Dumnezeu poate fi gãsit în creaþie.Întrebare: În discuþia noastrã precedentã, spuneaþi cã
Dumnezeu a murit
nici mãcarnu este sintagma lui Nietzsche.Rãspuns: Da, de fapt celebrele cuvinte ale lui Nietzsche
Dumnezeu a murit
nu suntcreaþia lui personalã, acesta este un citat dintr-o cântare luteranã din VinereaMare. ªi orice creºtin e de acord. Este adevãrat, Dumnezeu a murit. Dar nu pune
 
m aici punct. Acolo unde Nietzsche pune punct sau semnul exclamãrii, noi punem virgulã, pentru cã anume dupã aceasta El a înviat. Existã aceste trei zile ale morþii dintre vineri ºi duminicã. Da, ºi totuºi prin aceste trei zile trebuie sã poþi sã treci. Postmodernismul nu este altceva decât cufundarea în lumea VineriiMari, dar care nu mai ajunge pânã duminicã (în rusã = înviere), nu cunoaºte Învierea. ªtiþi, ateismul este de mai multe feluri. Iatã, este ateismul sâmbetei mari. ªi la unii scriitori, poate nu Nietzsche, la unii de mai târziu, gen Sartre sau Camus, iatã, pentru ei existã ateismul sâmbetei mari
lor le e amar, ei L-au pierdut pe Dumnezeu. ªi ei înþeleg pe Cine au pierdut, pentru cã un ateist adevãrat poate fi doar acel om care înþelege negarea Celui pe care L-a pierdut. Omul care nu s-a întâlnit niciodatã cu Dumnezeu nu poate ºti ce e aceea ateism. Îl cunoaºteþi pe postmodernistul rus contemporan, Boris Grebenºcicov? La el gãsim un vers extraordinar, ca acesta:
Tu simþi curentul din cauzã cã locul acesta e liber
. Iatã dar, numai un om care a cunoscut:
un astfel de loc al lui Dumnezeu în viaþa mea poate exista, în toatã viaþa universului
. Deodatã ceva în el s-a produs, o rupere, a apãrut senzaþia cã locul acesta este pustiu. ªi iatã el simte o plesniturã, el simte curentul în acest loc. Aceasta e durerea. ªi trebuie sã observãm cãexperienþa acestui fel de desacralizare, de ateism este caracteristicã oricãruicreºtin. Astfel, acest fel de ateism este pur ºi simplu cea mai protejatã erezieîn cadrul creºtinismului, anume în cadrul creºtinismului. Tocmai de aceea te atenþioneazã ortodoxul:
Vezi, Domnul se adreseazã omului, îþi dã sã simþi mai întâichemarea Lui, ceea ce în limba Sfinþilor Pãrinþi se numeºte amanetul bunurilorviitoare, zãlogul bunurilor viitoare, iar pe urmã El zice: Ai înþeles ce înseamnã
Împãrãþia cerurilor este înãuntrul vostru
? Ai înþeles pentru ce meritã sã trãieºti? Ai înþeles ce bucurie am pregãtit Eu pentru toþi oamenii ºi la ce bucurie vãchem pe voi? Ei, dar acum munceºte singur
. ªtiþi, când pãrinþii învaþã copilul sã meargã, ei mai întâi îl sprijinã, iar pe urmã îl lasã sã plece singur. ªi copilul va cãdea, îºi va face vânãtãi, se va lovi, va plânge. Dar dacã ar fi sã-l susþii tot timpul, el niciodatã nu se va întãri, nu va învãþa sã meargã. Iatã aºase poartã ºi Dumnezeu cu noi. El vine la noi, iar apoi se retrage. El zice:
Acumînvãþaþi-vã sã trãiþi fãrã Mine, învãþaþi-vã sã vã fie dor de Mine, sã Mã cãutaþi
. ªi iatã cã nu toþi suportã aceastã încercare. Totul constã în aceea cã una este dacã Dumnezeu pãrãseºte sufletul acestui om aºteptând de la el vreo nevoinþã personalã, dar este ºi altã cale de golire a sufletului, când omul singur Îl alungã pe Dumnezeu din sufletul sãu cu pãcatele sale, cu nesupunerea sa în preajma feþei lui Dumnezeu, cu un fel de înþepenire în pãcat, cu intransigenþa sa, cu nepocãinþa sa. ªi atunci Dumnezeu nu poate sã intre în acest suflet, dar acestui omîi rãmâne mãcar o amintire despre cum ar fi putut el sã fie, ce ar fi putut fialtfel în viaþa sa. ªi iatã atunci se poate naºte ateismul tânguitor. Acest ateism tânguitor, eu îl respect. Omul acesta este cinstit, el zice, da, într-adevãr,mi-e amar, mã doare sã trãiesc fãrã Dumnezeu, într-adevãr mã doare. ªi la un astfel de om poþi sã ajungi. Nu siluindu-l cu argumente, cu dovezi despre existenþa lui Dumnezeu, ci pur ºi simplu sã clarifici: ºtii, iatã, Dumnezeu, El totuºi existã. ªi dacã El a ieºit din viaþa ta, asta nu înseamnã cã El a plecat cu totuldin univers. Iar Dumnezeu are obiceiul sã se întoarcã. Dumnezeul nostru - El ºtie sã iasã din mormânt.Întrebare: Totuºi postmoderniºtii nu sunt niºte ateiºti
tânguitori
. Ei luptã cu Dumnezeu. Cel puþin raþional, omul poate admite cã Hristos a înviat, în aceeaºi mãsurã în care admite cã Dumnezeu a murit. Oare e mai comod a crede cã Dumnezeu amurit, decât cã Hristos a înviat?Rãspuns: Eu cred cã postmoderniºtii atunci când vorbesc despre asta, nici mãcarnu ºtiu despre ce vorbesc, când zic cã Dumnezeu a murit. Pentru ei asta nu e maimult decât o tezã culturalã. ªi pe limba lor pur ºi simplu asta înseamnã, cã încultura europeanã contemporanã
tema Dumnezeu
, ea nu e popularã, nu e interesantã.Acele motive creºtine care se bazau pe Evanghelie ºi care s-au dezvoltat în clasicitatea europeanã sunt epuizate, nu mai avem nevoie de ele, nu ne mai par interesante. Ei asta au în vedere. ªi dacã ar fi sã o luãm aºa, asta
e plictisitor. Deoarece, iertaþi-mã, dar noi suntem legaþi între noi ºi suntem legaþi de generaþ

Activity (12)

You've already reviewed this. Edit your review.
1 thousand reads
Ghenof Cristina liked this
1 hundred reads
Gigi Stefanov liked this
Nicu liked this
Jessica Wallace liked this
Jessica Wallace liked this
Allexandra01 liked this
exitus93 liked this

You're Reading a Free Preview

Download
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->