Welcome to Scribd. Sign in or start your free trial to enjoy unlimited e-books, audiobooks & documents.Find out more
Download
Standard view
Full view
of .
Look up keyword
Like this
60Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Dumitru Staniloae - Teologie Dogmatica Ortodoxa

Dumitru Staniloae - Teologie Dogmatica Ortodoxa

Ratings:

5.0

(1)
|Views: 1,324|Likes:
Published by RugaOrtodoxa
Dumitru Staniloae - Teologie Dogmatica Ortodoxa
Dumitru Staniloae - Teologie Dogmatica Ortodoxa

More info:

Published by: RugaOrtodoxa on Mar 05, 2010
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

06/11/2013

pdf

text

original

 
Pr. Prof. Dr. D. Staniloae, Teologia Dogmatica Ortodoxa, volumul 3Pr. Prof. Dr. DUMITRU STANILOAIE TEOLOGIA DOGMATICA ORTODOXAvol.3PARTEA A CINCEA : DESPRE SFINTELE TAINEPr. Prof. Dr. D. Staniloae, Teologia Dogmatica Ortodoxa, volumul 3
I Sfintele Taine, în general.Notiunea Sfintelor Taine
1. Componenta creationala a Tainelor
Biserica ortodoxa socoteste ca mantuirea nu se finalizeaza în moartea lui Hristospe cruce, ca echivalent juridic al jignirii ce a adus omenirea lui Dumnezeu, ci înunirea lui Hristos cel rastignit si înviat cu oamenii ce cred în El, pentru ca si ei sapoata muri pacatului si învia. Consecvent cu aceasta, ea acorda Tainelor un loc demare importanta în iconomia mantuirii ca mijloace prin care se înfaptuiesteaceasta unire a oamenilor cu Hristos. În aceasta se deosebeste de eaprotestantismul, în care e aproape suficient cuvantul despre Hristos pentru caomul sa se poata decide sa creada ca Hristos a exoperat prin moartea Luimantuirea noastra, ca prin aceasta credinta sa beneficieze personal de aceastamantuire. Neîncrederea în putinta unirii lui Hristos cu omul, deci în importanta Tainelor, a mostenit-o protestantismul de la catolicism, care nu mai vedea în Taine decat mijlocul vizibil prin care se acorda un echivalent al meritului dobanditde Hristos prin moartea Lui, în forma unei gratii create, depozitate si administratede Biserica. La baza conceptiei despre Taine a Bisericii ortodoxe sta încrederea înputinta lucrarii Duhului dumnezeiesc al lui Hristos printr-un om asupra altui om,prin mijlocirea trupurilor si a materiei dintre ele, în ambianta Bisericii, ca truptainic al Iui Hristos. E încrederea ca Duhul dumnezeiesc poate lucra prin mijlocireaspiritului omenesc asupra materiei cosmice în general si asupra altor persoane.Prin mana omului se scurg puteri spirituale asupra altui om fie direct prin trup, fieprin alta materie. Caci trupul omenesc e constituit din simturi, în care spiritul sitrupul sunt nedespartite. Cel ce transmite aceasta putere ce se scurge prin manaeste subiectul care gandeste si voieste, adica un subiect cu o baza spirituala; siputerea ce se scurge prin trupul celui ce actioneaza asupra altuia merge pana laspiritul celui din urma. Cei doi întalnindu-se prin simturi se întalnesc prin spirit.Dar puterea ce o transmite omul prin trupul sau nu e numai a spiritului si atrupului sau, ci e si o putere cu mult mai mare ce strabate prin ele. Este putereaDuhului dumnezeiesc, cu Care el se pune de acord si Caruia I se deschide princredinta în ambianta Bisericii. În Taina nu se poate trage o frontiera întremiscarea omului care lucreaza si puterea Duhului dumnezeiesc. Iar întrucatsavarsitorul Tainei e, ca preot, reprezentantul Bisericii, prin el lucreaza DuhulSfant, Care sufla în toata ambianta Bisericii ca trup tainic în care lucreaza Hristos.Propriu-zis acesta este faptul decisiv. Iar primitorul Tainei se deschide deplineiactiuni a puterii dumnezeiesti transmise de savarsitor, prin credinta lui, înambianta credintei Bisericii, campul de lucrare al Duhului Iui Hristos. De aceea Taina se savarseste la întalnirea a doua subiecte umane deschise prin credinta
 
Duhului Sfant lucrator în ambianta Bisericii, întalnire care se prelungeste si înatingerea trupeasca directa între ele, sau prin mijlocirea unei materii. Nu materia,si nici cuvintele rostite sau gesturile savarsite, luate în ele însele, constituie Taina,ci ea se constituie în întalnirea în credinta a celor doua persoane în ambiantaBisericii plina de Duhul Sfant si în atingerea trupeasca între cele doua persoane,odata cu marturisirea prin cuvinte a acestei credinte a lor: a uneia caresavarseste Taina si a alteia care o primeste. Baza generala a Tainelor Bisericiieste credinta ca Dumnezeu poate lucra asupra creaturii în realitatea ei vizibila. Înacest sens, întelesul general al Tainei este unirea lui Dumnezeu cu creatura. Ceamai cuprinzatoare taina în acest înteles este unirea lui Dumnezeu cu întreagacreatie. Aceasta e o taina care cuprinde totul. Nu e nici o parte a realitatii care sanu se cuprinda în aceasta taina1. Unirea aceasta începe odata cu actul creatiei sia fost menita sa se desavarseasca prin miscarea createi spre starea în careDumnezeu va fi totul în toate (1 Cor. 15 ,28)2. Cine poate deslusi întelesul siadancimea acestei uniri: a modului prezentei Cuvantului lui Dumnezeu în ratiunilecelor create si a lucrarii Lui în sustinerea si carmuirea spre tinta deplinei lor uniricu El? În taina aceasta atotcuprinzatoare, fiecare component are caracter detaina, caci e legat cu toate celelalte componente si toate împreuna, cuDumnezeu. Nici una nu e confundata cu celelalte, dar e tinuta într-o legatura cutoate, prin Logosul dumnezeiesc. O pozitie deosebita în aceasta mare taina areomul. El e chipul si organul principal al tainei celei mari si dinamice a uniriiLogosului cu întreaga creatie, întrucat pe de o parte chiar fiinta lui e unireaspiritului cu materia, iar prin aceasta uneste în sine toata creatia si pe aceasta cuDumnezeu. Spiritul uman transfigureaza materia cu care e unit de la început,organizand-o în trup, ca mediu de lucrare a spiritului. În taina omului toate partilesi functiile lui sunt taine, pentru ca participa la taina lui ca întreg. Taina e ochiulmaterial care vede, taina e cuvantul rostit de om, ca îmbinare de sunet si de sens,ca umplere a sunetului de sens. Taina e fata omului, materie luminata de gandiresi de simtire. Omul are în sine elementele întregii creatii, dar si uneste în sine înmod deosebit întreaga creatie. Caci constiinta lui tinde sa cuprinda toata creatia siprin ochiul**1 Sfantul Maxim Mart., Ambigua,P.G., 91, col.1084 D. 2 Idem, ibid.,1073 C:“Sfarsitul rniscarii celor ce se misca este Cel ce este vesnicul bine, precum sioriginea lor este însusi Cel ce este, care e Dumnezeu, care e si Datatorulexistentei si Mantuitorul exisrentei celei bune, ca origine si tinta finala”. 3 Idem,ibid.,col. 1081 C: “Ratiunile cele multe sunt una si cea una e rnulte. Prin iesireacea binevoitoare, facatoare si sustinatoare a Celui unul la fapturi, Ratiunea ceauna e multe, iar prin întoarcerea celor multe si prin referirea si pronia calauzitoarea celor multe, ca la o origine si centru al lucrurilor din care si-au luat începuturilesi care le aduna pe toate, cele multe sunt una”.**lui prelungit tehnic se întinde la noi si noi distante, iar daca ratiunea iradiaza dincreierul lui, într-un fel oarecare, oriunde se întinde ea, se întinde si ceva dinenergia materiei creierului. Omul este inelul creatiei, sau adevaratul macrocosm,spune Sfantul Maxim Marturisitorul, fiind capul constient al tesaturii rationale siunitare a lumii. Dar omul are aceasta însusire pentru ca nu se opreste nici la
 
marginile lumii create, ci Ie depaseste prin aspiratie si gandire, participand laDumnezeu însusi si fiind deschis luminii Lui nesfarsite. Numai prin aceasta,proiecteaza în lume si asupra lumii o lumina si o putere mai presus de ea si mereunoua. Numai asa adanceste la nesfarsit întelesul lumii, sau bogatia ei de întelesuri. Astfel omul realizeaza mai mult decat orice unitate din lume caracterulparadoxal al tainei, unind în sine spiritul ca ratiune constienta cu materia carationalitate plasticizata inconstienta, simplitatea cu compozitia, subiectivitateacu obiectivitatea, definitul cu indefinitul, ba chiar creatul cu necreatul. Prinaceasta el e creat sa aduca si din partea fapturii o contributie hotaratoare lamentinerea si desavarsirea tainei atotcuprinzatoare a unirii lui Dumnezeu cucreatia, sau sa fie mijlocul constient si voluntar prin care Dumnezeu mentine sidesavarseste aceasta unire. De aceea omul este introdus ultimul între creaturi, caun fel de inel (sundesmo") natural al extremitatilor întregului, prin partile saleproprii, si ca unul care aduce în sine Ia unitate cele ce sunt despartite dupa fireprin mari distante, ca, începand întai de la propria dezbinare, prin unirea care leaduna pe toate în Dumnezeu ca în cauza lor, si înaintand pe urma treptat înurcusul lui înalt, prin toate sa-si atinga tinta, unindu-le în Dumnezeu, în Care nueste dezbinare
2. Baza hristologica si ecleziologica a Tainelor
Chiar în baza creatiei Dumnezeu lucreaza prin cosmos si omul de asemenealucreaza prin cosmos, unindu-si lucrarea sa cu Dumnezeu, uneori mai mult, alteorimai putin. Prin om se accentueaza în mod special lucrarea lui Dumnezeu asupracreatiei, în vederea transfigurarii si spiritualizarii ei. Aceasta e baza naturala a Tainelor Bisericii, baza faptului ca prin apa de exemplu un om poate transmitealtu-ia puterea lui Dumnezeu. Însa Omul care a devenit mediul prin excelenta alputerii lui Dumnezeu asupra materiei si a celorlalti oameni este Hristos. DinHristos se extinde prin fiecare Taina puterea lui Dumnezeu asupra tuturoroamenilor prin gesturi si materie. Omul a fost capabil, prin vointa lui si prinlegatura lui cu toate, sa produca si dezbinarea între toate, ca si între ele siDumnezeu, principiul lor unificator ultim. Caci despartindu-se de un om, s-adespartit de modul aceluia de**4 Idem, Mystagogia,P.G., 91, 664-665: “Precum Dumnezeu facandu-le toate siaducandu-le la existenta cu puterea Sa infiriita, le tine, le aduna si le circumscriepe toate si le strange întreolalta si cu Sine, prin providenta..., în acelasi felBiserica se arata facand aceleasi cu Dumnezeu, ca un chip, cu arhetipul”.**a vedea întreaga realitate si de folosirea ei frateasca si astfel fiecare a ridicat împotriva altuia toata realitatea sau a împartit-o între ei prin vrajba si prin lupta,cautand mereu sa o mentina dezbinata prin aceleasi mijloace. Ei însisi s-audezbinat prin aceasta si nici unul din ei nu mai este în acord cu întreaga realitateasa cum este ea. Facand omul acest lucru, Logosul lui Dumnezeu, sanul personalunitar al tuturor ratiunilor lumii, a purces la o noua, mai stransa si mai siguraunire a tuturor în Sine. În scopul acesta S-a folosit tot de firea omeneasca, pentrucapacitatea ei de a fi mijloc de unificare a tuturor fapturilor între ele si între ele siDumnezeu. Pentru a realiza aceasta unire mai strans S-a facut deci El însusi om,

Activity (60)

You've already reviewed this. Edit your review.
1 hundred reads
1 thousand reads
Cristi Ccs liked this
brigikukac liked this
Valy Alex liked this
Bornemisa Sorin liked this
Sufletoi liked this
mvanth liked this
Marius Ciucu liked this

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->