2 Slova creştină
Pagini din istoria Protopopiatului Dorohoi
Primele ştiri despre protopopii (protoiereii)
moldoveni apar în anii 1395, 1436, 1439 şi
1448. Cu toate că Biserica moldovenească nu
avea recunoşterea Patriarhiei Ecumenice, era
organizată temeinic, aşa cum arată
documentele vremurilor de atunci. Astfel, în
primăvara anului 1395, domnitorul Ştefan
Muşat a trimis la Constantinopol pe
protopopul Petru, cu misiunea să încerce o
împăcare cu Patriarhul, pe tema
recunoaşterii a doi vlădici, Iosif şi Meletie,
care fuseseră hirotoniţi la Halici.
Între ierarhi şi preoţi s-a simţit nevoia
imperioasă a unor slujitori bisericeşti intermediari, cu
gradul de protopopi (cuvânt de origine slavonă -
protopopu), care aveau misiunea să judece pricini
economice legate de cuscrii, cumătrii, sânge amestecat şi
chiar judecarea unor cauze mici. Nu de puţine ori
primeau de la ispravnicii ţinuturilor însărcinări
administrative privind strângerea de dovezi pentru
judecarea unor procese sau efectuarea unor anchete
sociale. Toate aceste însărcinări se explică prin faptul că,
în acele vremuri, preotul era singurul ştiutor de carte din
lumea satelor, unde şcoala nu-şi făcuse apariţia.
Pentru început, a existat câte un protopop
pentru fiecare ţinut, unitate administrativă întinsă ca
teritoriu, iar ţinuturile au fost împărţite în ocoale, fiecare
din acestea având câte un protoiereu. În 1844, potrivit
Legii administraţiei averilor Episcopiilor şi Mitropo-
liilor, s-a hotărât ca în fiecare ţinut să fie câte doi
protopopi, remuneraţi fiecare cu câte 2000 lei pe an.
Trebuie să amintim în acest succint istoric al
protopopilor că, în secolele XVI-XVIII au fost numeroase
cazuri când preoţii de mir ascultau de egumenii unor
mănăstiri şi nu aveau nicio obligaţie faţă de protopopi.
Aceste rânduieli se obţineau numai prin acte domneşti.
Timp de peste două secole nu s-a păstrat niciun
document cu privire la existenţa vreunui protopop
pentru această zonă. Este şi normal, având în vedere
vicisitudinile istorice prin care au trecut ţinuturile
Botoşani, Hârlău şi Herţa.
Primul protopop cunoscut din aria fostelor
judeţe Botoşani şi Dorohoi este Ivasco Telechiu. Unul din
grafitele descoperite la biserica Sf. Nicolae din Dorohoi
are următorul conţinut: „Să se ştie când am servit
protopop, Ivasco, veleat îmbla 7224 (1716)". Este tocmai
anul când Dimitrie Cantemir a scris, în latină, în Rusia,
Descrierea Moldovei, în care se menţionează Dorohoiul
ca o localitate săracă, fără însemnătate. Protopopul
venise de la Botoşani şi a avut un loc meritoriu în
repararea ctitoriei lui Ştefan cel Mare şi Sfânt.
N.Iorga, în lucrarea sa Istoria românilor în
chipuri şi icoane, aminteşte că: „un protopop botoşănean
se pomeneşte încă din 1719,” fără a-i pomeni numele.
Următorul protopop menţionat documen-tar în
anul 1788 este Lazăr Asachi (Leon din calugărie), numit
iniţial Asachievici, probabil de origine polonă. A fost
protopop al ţinutului Herţa, ce se compunea din 26
ORTODOXIE ŞI ORTOPRAXIE
ÎN ACTUALITATE
Şedinţa lunară a preoţilor, desfăşurată la sediul Protopopiatului în
data de 15 decembrie 2008, a avut ca temă „Concepţia lumii moderne despre
Crăciun” referent fiind părintele Alupei Daniel. Subiectul a fost abordat într-
o manieră originală, cu o amănunţită şi conştiincioasă documentare.
Iniţial s-a vorbit despre însemnătatea sărbătorii Naşterii Domnului,
apoi s-au prezentat în paralel diferitele moduri de sărbătorire a Crăciunului în
unele ţării din Occident. La sfârşitul şedinţei, un mic grup vocal al Seminarului
Teologic „Sfântul Ioan Iacob” din Dorohoi a încântat auditoriul cu frumoase
colinde.
Pr. Mihai-Claudiu FOCA
localităţi, precum şi a fostei raia a Hotinului.
În perioada 1892 – 1902, protopop în Dorohoi
întâlnim pe iconomul Constantin Ciocoiu. Trebuie să
reliefăm aici contribuţia sa deosebită în domeniul
cercetării trecutului bisericilor dorohoiene, fără de care
actuala Istorie a Bisericii Ortodoxe botoşănene şi
dorohoiene ar fi mai săracă. Monografia sa privind
bisericile dorohoiene rămâne în continuare principala
piesă de referinţă pentru toţi acei care se vor apleca
asupra trecutului locaşurilor de închinăciune din fostul
judeţ care a avut ca stemă racul. Opera sa a fost
completată de protopopul de Botoşani, Vasile Pavelescu,
preot la biserica Ospenia din Botoşani. Acesta l-a
„imitat” pe colegul său de Dorohoi, reuşind să tipărească
o frumoasa monografie a Cultului Ortodox din judeţul
Botoşani la anul 1906. Dar „să dăm Cezarului ce este a
Cezarului şi lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu”: în
timp ce albumul acestuia cuprinde contribuţia proto-
popilor botoşăneni, monografia preotului C.Ciocoiu este
opera unui singur om: a autorului. Trebuie recunoscut că
cele două surse importante de documentare realizate de
cei doi protopopi au stat în mare măsură la baza primei
monografii a Bisericii Ortodoxe boto şănene (şi
dorohoiene, având în vedere că astăzi Dorohoiul
aparţine din punct de vedere administrativ judeţului
Botoşani).
Şi ajungem la cel care a fost „primus inter pares”,
primul între protopopii din aria geografică de care ne
ocupăm: Dumitru Furtună, preot, ctitor de seminar
teologic, monograf al istoriei bisericeşti, folclorist,
animator al şcolii şi culturii dorohoiene.
Dacă trebuie făcută o ierarhizare a protopopilor
pe care i-au avut cele două judeţe, indiscutabil, pe
primul loc se află pr. Dumitru Furtună, urmat de pr.
Constantin Ciocoiu şi pr. Al. H . Simionescu, ultimii fiind
greu de departajat.
Au urmat apoi timpuri grele aduse de cel de-al
doilea război mondial şi perioada de timp cea mai
„neagră”, cea mai dureroasă a Bisericii Ortodoxe
Române, care a luat sfârşit odată cu revoluţia din
decembrie 1989. Timp de 50 de ani, s-au succedat la
protopopiate numeroşi preoţi, care în condiţiile vitrege
de atunci n-au putut să se remarce cu nimic, ci din contra,
au trebuit, prin constrângere, să fie obedienţi faţă de
noua ordine socială, ateistă şi necruţătoare cu Biserica.
La fel ca şi înaltele feţe bisericeşti, au fost nevoiţi să tacă,
să nu protesteze la măsurile de represiune contra
bisericii, aşa cum au fost cele privitoare la desfiinţarea
unor schituri şi mănăstiri, înălţării de noi biserici,
menţinerii sau înfiinţării de seminarii teologice, etc. Cei
care s-au împotrivit, au plătit îndrăzneala cu ani grei de
temniţă comunistă.
Înainte de a prezenta un tabel cu puţinii
protopopi cunoscuţi, trebuie să arătăm că pentru prima
dată s-a înregistrat câte un protopop pentru fiecare ţinut,
apoi câte doi, ţinutul fiind împărţit în două secţii. După
noua organizare administrativă din timpul lui Al.I.Cuza
(1864), când au apărut judeţele, plasele şi comunele, s-au
numit în fiecare plasă subprotopopi.
În anul 1940 găsim câte doi protopopi pentru
fiecare judeţ, dispărând subprotopopii. Această situaţie
a dăinuit până la desfiinţarea judeţului Dorohoi (1968),
care a fost încorporat în judeţul Botoşani, cu excepţia
parohiilor din dreapta Siretului, care s-au alăturat
protopopiatului Suceava.
Noul judeţ, având o întindere prea mare, s-a
împărţit în cinci protopopiate, după cum urmează:
Botoşani, Dorohoi, Darabani, Săveni şi Truşeşti.
În anul 1990, la conducerea protoieriei era Pr.
Toma Mihai, singurul protopop din perioada 1990 –
2002.
La 1 septembrie 1999, prin decizia nr. 268, Î.P.S.
Părinte Mitropolit Daniel Ciobotea a dispus desfiinţarea
Protopopiatului Truşeşti şi rearondarea protopopiatelor
Iaşi I, Hârlău, Botoşani, Dorohoi, Darabani şi Săveni,
prin trecerea unor parohii şi mănăstiri la protopopiatul
cel mai apropiat geografic şi spre care existau posibilităţi
optime de acces şi comunicare.
Desfiinţarea protopopiatului Truşeşti a avut loc
ca urmare a faptului că acesta nu avea sediu
administrativ şi era sărac din punct de vedere economic,
fapt ce îngreuna mult buna desfăşurare a activităţii
administrativ-economice şi filantropice.
Până la noua organizare administrativă din anul
1864, când ţinuturile au devenit judeţe, sunt întâlnite
doar două nume de protopopi sau subprotopopi la
Dorohoi: Ivasco Telechiu – 1716 şi Băncescu – 1804.
În continuare, vom prezenta lista protopopilor
şi subprotopopilor cunoscuţi din Dorohoi :
N. Alexandrescu – 1885
D.D. Georgescu – 1888
Grigore Ionescu, iconom – 1888-1889
Constantin Ciocoiu, iconom – 1892-1902
Cozma Petrovici, iconom – 1902-1909
Gheorghe Nepotescu, iconom – 1909
D.I. Grigorescu, iconom,dr. – 1912-1934
C.Ştefănescu, iconom – 1934
Al. Sandovici, iconom, dr. – 1938
Vasile Anghelea, iconom stavrofor – 1942
V.C. Anghelescu, iconom – 1944-1945
Gheorghe Ştefănescu, iconom – 1945
Constantin Stoleru – 1949
Dumitru Anton – 1949
Anania Roşca – 1965
Ceobanu Costache
Damian Theodor – 1938-1986
Toma Mihai – 1986-2002
Ciurciun Stelian – 2002-prezent
Între cei care au avut o activitate rodnică şi de
lungă durată la conducerea Protopopiatului Dorohoi,
amintim pe Pr. Anania Roşca (anii `60-`80). În această
perioadă întâlnim şi pe Pr. Cojocaru Ilie (contabil şi
secretar) şi Pr. Ciubotaru Vasile (casier).
Pr. Mihai Silviu ŢIGĂNESCU